Asist.drd. Melania Stancu - Literatura Hispanoamericana, I/1

1. Romanul hispanoamerican pn n 1940. De la literatura regionalist la noul roman.

2. Romanul hispanoamerican in Deceniul de tranzitie, Boom i Postboom

3. Suprarealismul, Realul miraculos i realismul magic . M.A. Asturias si A. Carpentier

1. ncepnd cu anii 80, studiile istoriografice dedicate literaturii hispanoamericane propun o nou abordare care s exclud conceptele de ras, naiune, limb sau generaie literar. Principalul argument este ca toate aceste criterii nu fac dect s limiteze nelegerea dinamicii proceselor literare. Tocmai de aceea, n ultimii anii limitele istorice ale aa ziselor fenomene literare ca Boomul, de exemplu au fost relativizate i mutate din anii aizeci spre anii cincizeci ca moment n care se poate vorbi de o nou estetic a romanului hispanoamerican. De asemenea, opiniei maniheiste: romanul dinainte de anii 40 este unul tradiionalist, retrograd vs. noul roman se aliniaz cu tendinele universale, i se opune o atitudine de recuperare a romanului modernist (1910-1940) i de reconsiderare a lui n context universal, ceea ce l-ar plasa, n cazul mai multor scriitori, n acord cu estetica modernist sau avangardist a literaturii europene.

Romanul regionalist romanul de la nceputul secolului XX.

(Maria Galvez, 2008) Romanul regionalist corespunde din punct de vedere istoric Avangardei istorice. Dei ar putea prea fenomene opuse, au rdcini ideologice comune. Regionalismele sunt produsul contextului european de dup primul rzboi mondial. Este momentul de ruptur de literatura european, momentul cnd intelectualii europeni urmai de cei hispanici - au nceput s caute o alternativ departe de vechiul continent i au gsit n continentul american ceea ce cutau: vestigiile i valorile culturilor i civilizaiilor arborigene att de apreciate de curentele moderniste i avangardiste: gndirea magic, iraionalismul, intuiia, fantasticul etc. Acestea vor deveni ulterior, in romanul Boomului, preocuparea principal a scriitorilor care le vor plasa n centrul operei lor ca pretext pentru cutarea i definirea propriei identiti. Se poate vorbi, prin urmare, mai mult de o continuare temtic dect de o ruptur ntre cele dou epoci.

Romanul regionalist rspunde primei reacii pe care scriitorii hispanoam. o au atunci cnd i ntorc privirea ctre propiul lor continent i l redescoper n complexitatea sa geografic, istoric i social. Succesul revoluiei mexicane (dar i celei sovietice) de la nceputul secolului impune o preocupare deosebit pentru problemele economice i sociale ale regiunilor, pentru clasele sociale defavorizate (indigeni, negrii, rani, muncitori etc). Din punct de vedere formal, romanul regionalist se nscrie n estetica realist de secol XIX, cu multe elemente romantice, moderniste i naturaliste, de multe ori chiar inovatoare.

Romanul regionalist:

1. Romanul pmntului:

Jos Eustasio Rivera, La vorgine (Valtoarea) (1924) Columbia denunta atrocitatile comise pe plantatiile de cauciuc columbiene, d ela granita cu Venezuela si Brazilia. Ideea ca natura il distruge pe cel care incearca sa o infrunte.

Rmulos Gallegos, Doa Brbara (1929) Venezuela opozitie Civilizatie Barbarie

2. Romanul indigenist problematica indienilor americani legat de pmntul pe care l-au pierdut n faa noilor proprietari sau al pmntului pe care l mai dein n zona marginal i srac din jurul marilor aezri.

Jorge Icaza, Huasipungo (1934) Ecuador indigenul, simbol al unei clase sociale, prototipul victimei aflate ntr-o situaie inuman n urma distrugerii micilor proprieti (huasipungo) pe care patronii le cedau indienilor n schimbul muncii lor pe moie i a unui impozit care-i ndatora pentru totdeauna, privndu-i de libertate.

Ali scriitori ai noului roman care continu romanul indigenist: Miguel Angel Astrias i Jose Maria Arguedas

2. Deceniul de criz a romanului hispano.

G. Bellini citeaza pe Juan Loveluck: criza benefica, de revizuire a trecutului si planificare de noi cai fictionale, ceea ce ce duce la o dorinta de a cauta noi moduri de exprimare, experimentalism curajos si nelimitat, rasturnare a idolilor trecutului.

- precedent: scriitorul argentinian, Eduardo Mallea, roman de explorare psohologica si tematica existentialista. M.Galvez il mentioneaza pe Juan Carlos Onetti, Uruguay.

- Revolutia incepe odata cu constiinta stilului. Carlos Fuentes a spus despre romanul hispanoam. ca e mit, limbaj si structura vs. experimentele Noului Roman francez. Pentru scriitorii deceniului, va fi important sa acuze inadecvarea limbajului folosit in roman si sa inceapa experimentele stilistice si lingvistice.

- M.Galvez: Se pierde interesul pentru spatiile geografice rurale si naturale, cat si pentru denuntul direct si explicit al problemelor sociale stringente; spatiul e inlocuit de cel urban, apar teme si motive noi, fara sa se piarda preocuparea pt. Aspectele sociale. Romanul hispano se deschide catre problematica existentialista a omului contemporan, supus crizei civilizatiilor la toate nivelurile.

- Primii autori care nnoiesc narativa: Borges, Asturias, Carpentier.

- Ceea ce se schimba e felul in care e tratata realitatea: Romanul incepe sa nu mai fie considerat utilrealitatii, ci un mediu creativ util sie insusi. Se zbate intre a exprima violenta exterioara a conflictelor social-politice si a celor interioare, ale scriitorului insusi. In acelasi timp, romanul e constient de statutul sau de opera de fictiune, de joc, prin urmare de posibilitatile sale de a experimenta.Titluri relevante:

Roberto Arlt, El jueguete rabioso, 1926; El amor brujo, 1932

Arturo Uslar Pietri, Las lanzas coloradas, 1931

Adolfo Bioy Casares, La invencin de Morel, 1940, Plan de evasin (1945)

J.L. Borges , Ficciones 1941, 1944

A. Carpentier, El reino de este mundo, 1949

M.A. Asturias, El seor Presidente, 1946

E. Sabato, El tnel, 1948

Se observa doua spatii geografice predominante care definesc doua tendinte diferite in noul roman: 1. Argentina i Uruguay (regiunea Rio de la Plata) 2. America Central i Mexic.

In Argentina, romanul oscileaz ntre proza fantastic i nelinitea existenial, avnd contiina actului estetic i a experimentului narativ.

Romanul din America Central este mult mai preocupat de s denune realitatea socio-politic i s funcioneze ca un instrument de protest, dar, n acelai timp s sondeze spiritul hispanoamerican i s contribuie la construirea identitii sale.

Se poate afirma ca romanul decadei de tranzitie a spart frontierele mundonovismo criollista (noiii lumi creole), asimiland inovatiile avangardei europene si nordamericane. Ca urmare a legaturilor stranse cu avangarda europeana (expresionismul german, ultraismul spaniol si suprarealismul, mai tarziu) apar noi concepte poetice ca realismul magic sau realul miraculos.

In anii 50, apar nume noi care se vor consacra in deceniile urmatoare ale Boomului (anii 60 si 70):

Mario Benedetti, Los dolos, 1952, La casa, 1954, Los viajeros, 1955

G. Garcia Marquez, La hojarasca, 1955

C. Fuentes, La regin mas transparente, 1958

J.Rulfo, El llano en llamas, 1954

Boomul a fost ultima mare manifestare literar a modernitii care a beneficiat de o receptare total: intrare masiv pe piaa de carte, impact mediatic i apreciere tiinific/academic (E. Becerra, Desafos de la ficcin, 2002)

Datorit succesului prozei din anii 60 i 70, literatura hispanoamerican a nceput s fie studiat. Astfel, este apreciat nu numai literatura prezentului, ci i cea din trecut, despre care nu se tiuse mare lucru pn n acel moment. Scriitorii Boomului (Carlos Fuentes, Mario Vargas Llosa) devin primii critici i teoreticieni ai noului roman hispano. despre care consider c marcheaz o ruptur fa de evoluia de pn atunci a prozei, datorit unei creaii literare ambiioase, complexe i curajoase din punct de vedere formal. Elementele principale ale rupturii sunt: trecerea de la o literatur cu tematic regional la o literatur universal i amplasarea lumii ficionale din spaiul rural n cel urban.

Postboom sfarsitul anilor 70 inceputul anilor 90:

-2 tendinte care fie functioneaza separat, fie se regasesc in aceleasi opere :

1. Un roman care continua linia erudita a Boomului si a experimentului narativ si care a fost numit de critici (Donald Shaw) roman postmodern hispanoamerican.

2. Intoarcerea romanului la naratiunea lineala, de tip traditional, departe de experimente formale, discursuri metafictionale sau pretentii de a putea sonda problematica omului; literatura accesibila maselor. Disparitia esteticii fantastice, a realismului magic si a realului miraculos. Acest al doilea tip de literatura cuprinde elemente fundamentale ale culturii populare/de masa ale postmodernitatii (ex: Manul Puig, Sarutul femeii pianjen)- consacrarea scriitoarelor sud-americane: Elena Poniatowska, Isabel Allende, Laura Esquivel, Angeles Mastreta etc.

3. Suprarealism, fantastic, real miraculos i realism magic

Suprarealism (Breton, 1924) Un automatism pur psihic prin care se incearca exprimarea, verbala sau scrisa, a adevaratei functiuni a gandului. Gand dictat in absenta oricarui control exercitat de ratiune, in afara oricaror preocupari estetice sau morale.

Miscarea europeana ii ajuta pe scriitorii hispanoam. ca A. Carpentier si M.A. Asturias sa isi schimbe optica fata de continentul american si sa redescopere gandirea magica a indienilor, care, in cazul suprarealistilor, era recreata printr-o serie de metode artificiale.

Def. Fantastic (T. Todorov, Introducere in literatura fantastica):citndul pe R. Callois, orice fantastic este o nclcare a ordinii recunoscute; universal funcioneaz dup nite legi necunoscute. Fantasticul implica o integrare a cititorului in lumea personajelor, fantasticul se defineste prin faptul ca perceptia evenimentelor relatate este ambigua pentru cititor, care ezita sa le inteleaga sau sa le dea crezare, insa nu face o interpretare alegorica sau poetica a faptelor. Fenomenele inexplicabile/supranaturale pot induce misterul, teama de necunoscut si de moarte (ca de exemplu in romanul gotic si proza de mister ale romantismului de secol XVIII si XIX reprezentate de E.A. Poe).Neofantasticul argentinian J.L.Borges si Julio Cortzar

In America Centrala exista 2 concepte pentru a denumi un tip origianl de literatura fantastica in acord cu sensibilitatea si realitatile americane. Punctele comune ale celor doua concepte (M.Gvez): intentia de a depasi realismul de sec. XIX; naratiunea dezvolta o alta dimensiune care sa adanceasca viziunea asupra lumii si sa o faca mai autentica.

Realul miraculos (lo real maravilloso) i aparine lui Alejo Carpentier, care l definete n prologul romanului mpria acestei lumi (1949).

Realismul magic (el realismo mgico), termen folosit pentru prima data in 1925, de criticul de arta Franz Roh, in legatura cu postexpresionistii germani, care amestecau viziunea realistac cu dimensiunea mgica sau transcendenta a realitatii, exploatata de expresionisti.

Pe continentul Am. e folosit de A. Uslar Pietri (Venezuela) in 1948, pt. a se referi la un tip de fictiune venezolana care reactiona impotriva formulei realiste. Termenul s-a raspandit cu rapiditate si a ajuns sa denumeasca un nou tip de realism care foloseste noi procedeuri pentru a da o dimensiune transcendenta sau ireala faptelor cotidiene sau triviale.

G.Bellini: Realismul magic cuprinde numeroase elemente de regionalism si neorealism ale romanului de revolt. n cazul lui M.A. Asturias, se observ influena curentului suprarealist francez, ct i un suprarealism local avant la lettre deoarece n credinele amerindienilor, visul avea o important deosebita, ceea ce facea ca irealul s devin real i datorit credinelor ancestrale ia a practicilor magice animism, amani, Nahual.

Romanele realismului magic includ mituri, credinte, legende, superstitii ale indigenilor americani, ale negrilor adusi din Africa si ale colonistilor crestini. Toate elementele fantastice si supranaturale sunt integrate intr-un univers autonom, perfect coerent asemenea basmelor -, si tratate ca elemente naturale, firesti, comune ale realitatii.

A. Carpentier va respinge realismul magic de sorginte european i suprarealismul lui Andr Breton, dar va exalta miraculosul- lo maravilloso- universului american, natura, miturile, religiile, istoria.

Cele dou concepte - realul miraculos si realismul magic mprtesc multe elemente n comun. Muli le consider etichete diferite ale aceluiai fenomen artistic. n ultimii ani, criticii (Alicia Llarena in Barrera 2008) au ncercat s gseasc puncte de demarcaie ntre cele dou concepte pornind de la studiul romanelor mpria acestei lumi(1949) al lui Carpentier i Oameni de porumb (1949) al lui Asturias.

M.A.Asturias:

- naratorul se identifica deplin cu lumea indigenilor

- personajele stabilesc continuitatea viziunii magice la un nivel colectiv

- realismul magic nu caut explicaii logice pentru fantastic, nu ncearc s justifice sau s explice realitatea.

- spaiul narainii este magicorealist. Geografie simbolic, spaiu mitic. (ulterior, Comala i Macondo)

A. Carpentier:

- narator neutru, contrapune dou viziuni diferite ale realitii a indienilor i a europenilor ns nu se identific cu niciuna.

- numai o parte dintre personaje, negrii i indienii, sunt sensibile la fenomenele extraordinare i la miraculos. Albii,raionaliti resping realitatea fantastic.

- discursul autorului cubanez sugereaz posibile explicaii pentru prezena miraculosului, ncadrndu-l ntr-un plan verosimil, credibil al realitii.

- spaiu real, istoric, prezentat ca scindat ntre dou realiti opuse cea miraculoas, indigen i cea realist, european.

5