Cum i-au macelarit soldatii unguri pe civilii romani din Transilvania in 1940: copii sfartecati, femei violate, gravide taiate cu baionetele si capete retezate

Cosmin Zamfirache,

Una dintre cele mai negre pagini din istoria Romaniei a fost dominatia horthysta in Transilvania de Nord Vest, din 1940 pana in 1944. Trupele maghiare care au ocupat regiunea in septembrie 1940 au supus populatia romaneasca unui crunt masacru. Mii de romani au fost ucisi si schingiuti cu o cruzime greu de imaginat.

Au trecut 75 de ani de la una dintre cele mai mari atrocitati suferite de poporul roman. In septembrie 1940, mii de oameni erau schingiuti si ucisi cu cruzime doar fiindca se nascusera romani si fiindca locuiau in Transilvania. Supravietuitorii masacrelor din Transilvania de Nord-Vest, ajunsa timp de patru ani sub stapanire maghiara, vorbesc despre atrocitati greu de imaginat si greu de descris in cuvinte.

Povestea macelurilor din Transilvania incepe odata cu Dictatul de la Viena. Incheiat la 30 august 1940 cu participarea Germaniei naziste si a Italiei fasciste, acest act obliga Romania la cedarea unui teritoriu urias din Transilvania, Ungariei condusa de Miklos Horthy, de orientarea fascista.

Practic din luna septembrie, zona de nord-vest a Transilvaniei, mai precis 43.492 de kilometri, trebuia cedata Ungariei horthyste. In aceasta zona erau cuprinse si Crisana, dar si Maramuresul. Populatia care intra sub jurisdictia maghiara numara peste 2,5 milioane de locuitori, mai mult de jumatate fiind romani. Maghiarii si secuii reprezentau 37,1% din populatia acestei regiuni. Pe 5 septembrie 1940, la ora 7.00 dimineata trupele maghiare au trecut granita in zona Sighetu Marmatiei. Erau doua corpuri de armata cu efective de peste 300.000

de soldati. La doar trei zile de la patrundere armatei maghiare in Transilvania a inceput macelul. Romanii, evreii si tiganii au fost ucisi intr-un mod infiorator.

Inceputul apocalipsei: crimele de la Nusfalau

Martorii zilelor cumplite din septembrie 1940 spun ca inca din prima zi au inceput represaliile. De exemplu Hrior Victor Valeanu din Satu Mare spune ca inca din prima zi a intrarii trupelor au inceput sicanele si interdictiile.

,,Limba romana a fost cu totul inlaturata si chiar cei care stiau inainte bine romaneste raspundeau in ungureste si daca continua cineva a vorbi il lasau fara raspuns, ori ii spuneau , iar arestarile au inceput dupa doua-trei zile", povestea acesta.

Pe 8 septembrie, trupele maghiare intrau in Nusfalau, in apropiere de Smileul Silvaniei. Aici teroarea s-a dezlantuit. Ceea ce s-a intamplat la Nusflau poate fi gasit in rapoartele din 1946, mai precis dintr-o sentinta publica a Tribunalului Popular, prin care erau condamnati cei care au participat la macel. In timpul unui raid maghiar au murit noua persoane. Oameni nevinovati care se intorceau de la munca acasa. Cel putin asta arata raportul. Au fost prinsi de un soldat ungur si de un localnic de etnie maghiara. Initial erau si doua femei. Au fost eliberate, in timp ce barbati su fost dusi de mai multi soldati care s-au alaturat primilor doi si au fost ucisi cu baionetele.

Masacrul de la Treznea

Coloanele de ostasi maghiari au ajuns si in zona Salajului. In aceasta regiune, in localitatea Treznea, situata la 15 kilometri de Zalau, a avut loc unul dintre cele mai brutale masacre din perioada dominatiei horthyste. Nu mai putin de 93 de romani au murit, ucisi cu bestialitate. Era 9 septembrie 1940 si oamenii din Traznea, fiind cald afara, se aflau la muncile campului. Atunci intra in sat batalionul 22 de graniceri Debrezcen sub comanda locotenentului Akoszi.

Fara avertisment, soldatii horthysti trag in tot ceea ce misca. Dezlantuie un atac violent asupra populatiei pasnice. Primii care-si pierd viata sunt niste copii cu vitele la pascut pe imas. Nicolae Brumar, un taran despre care relatau ziarele romanesti in 1941, in special "Romania noua", a fost executat pe camp, alaturi de sotie si cele doua fiice.Muzicologul Octavian Lazar Cosma, a carui familie a fost macelarita la Treznea, poveste momentele cumplite.

Vagoane cu romani deportati si alungati in 1940 FOTO martiriromani.com

"Deodata, au rasunat impuscaturi, ce deveneau persistente, se auzeau strigate de groaza, nelinistea si neputinta isi dadusera mana, soldati inarmati se razboiau cu femei casnice, cu pruncii, cu mosnegii; incep sa arda case, primaria este cuprinsa de flacari, se aude o puternica detunatura din centrul comunei, care a bagat si mai mult oamenii in sperieti. Grupe de catane rascoleau gospodariile si, sub amenintarea baionetelor, se faceau coloane de nevinovati, care erau impuscati, gauriti cu baionete, condusi spre locuri unde urmau sa fie executati. Motivulr Erau romani.", preciza muzicologul.

Macelul a continuat toata ziua, fiind organizate executii, pe campuri. "Pe Meses, se zice, groful Bay cu oamenii sai au organizat o actiune, cerand executii in anume puncte. Erau vizati si intelectualii satului, preotul Traian Costea, care a fost impuscat si lasat prada valvatailor care cuprinsesera casa parohiala. Macelul s-a derulat cu cruzime, nemenajind, in prima faza, pe cei care cadeau in calea armatei insetata de sange. Nu numai romani, deoarece printre victime au fost si evrei, inclusiv copii", isi continua marturisirea Octavian Lazar Cosma.

Prunci omorati in leagan

Cu toate acestea, marturiile cele mai cutremuratoare vin din partea unui supravietuitor al macelului horthyst. Este Gavril Butcovan, un satean din Ip, localitatea ocupata de horthysti in toamna lui 1940. Marturiile sale se regasesc in lucrarea "O pagina de istorie scrisa cu sange. Marturiile unui supravietuitor al masacrului de la Ip", aparuta in 2006. Scenele descrise de batranul supravietuitor sunt cutremuratoare. Coloanele de soldati maghiari au intrat in Ip la 14 septembrie 1940. In zorii zilei s-a dezlantuit iadul.

"Era intuneric si m-a cuprins o frica ce nu v-o pot descrie in cuvinte. Aveam doar 16 ani. In familie eram de toti 10 suflete. Parintii si 8 copii. Locuinta era compusa din doua camere. Eu, parintii si alti 5 frati dormeam intr-o camera, iar in camera mica, ceilalti doi fratiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan, si i-am spus ca sunt impuscati romanii. (...) Strada era plina de militari horthysti si consateni maghiari deveniti partasi la masacru", povesteste in carte Gavril Butcovan, despre momentul sosirii trupelor horthyste in satul Ip. Capul familiei Butcovan a iesit afara in intampinarea soldatilor, incercand sa-si salveze familia. A fost impuscat pe loc.

Gavril Butcovan a fost si el impuscat de un soldat, fiindca a incercat sa-si ajute tatal. Soldatii au intrat in casa si au omorat tot ce misca cu o cruzime fara margini. "Inima imi batea tare pentru ca in momentele urmatoare am vazut cum criminalii i-au executat pe fratii mei. In fata casei, la cativa metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost impuscata in piept cu cartuse dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost impuscat in burta, iar surioara Ana, de 5 anisori, care, disperata, striga , a fost secerata de gloantele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut sa fuga spre gradina, insa soldatul care-l urmarea l-a impuscat in cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, soldati unguri au sfartecat-o cu baionetele in leagan", povesteste in "O pagina de istorie scrisa cu sange. Marturiile unui supravietuitor al masacrului de la Ip", Gavril Butcovan. Soldatii s-au imprastiat prin tot satul si tot Butcovan povesteste atrocitatile care au avut loc la Ip in aceea zi. Oamenii erau decapitati, sfartecati cu baionetele si schingiuti. Femeile gravide erau taiate cu baioneta, iar pruncii nenascuti aruncati afara.

"Inainte de a fi executati, multi romani au fost torturati, batuti, li s-au taiat miinile, nasul, urechile, limba, organele genitale, le-au fost scosi ochii, femeilor le-au fost taiati sanii si gravidelor le-au fost scosi fetii din burta cu baionetele. (...) Doi batausi duceau intr-o desaga capul copilului Dumitru Bogza, impuscat cu cartuse dum-dum pe claia de gunoi, pana i-a fost sectionat gatul", isi continua povestirea Gavril Butcovan. Suprevietuitorul din Ip spunea ca peste tot erau maini taiate si cadavre. In cele din urma, romanii ucisi au fost aruncati in gropi comune, fara cruce insa, la ordinul expres al ucigasilor. Sirul omorurilor si al atrocitatilor a continuat pe tot intinsul zonei ocupate.

Au avut loc masacre la Cerisa, Marca, Bretcu sau Muresenii de Campie. Seria masacrelor a continuat insa si in 1944, atunci cand Romania a schimba armele si a trecut in tabara aliatilor. Pana la ocuparea Ungariei de catre trupele romane, administratia horthysta a facut sute de victime la Band, Grebenis,Oroiu,Sarmasu,Tarian, Prundu Bargaului sau Mosei, incepand cu septembrie 1944 si terminand cu octombrie a aceluiasi an.

Romani salvati de vecinii maghiari

Nu toti transilvanenii de etnie maghiara au luat parte la omoruri. Au exista si cei care si-au salvat vecinii romani de la moarte. Un exemplu este familia profesorului universitar Ioan Puscas, salvat de la moarte de o o familie de maghiari.

Romani schingiuiti si batuti in 1940 FOTO martiriromani.ro

"In spatele nostru, in sant, erau o gramada de morti si raniti. Unul dintre soldati mi-a pus pusca la piept. Mi-am vazut moartea cu ochii. Nu stiu de unde am avut putere, dar am inceput sa numar ungureste. Soldatul a ramas mirat, nu a apasat pe tragaci, iar eu continuam sa numar, apoi am inceput sa cant un cantec unguresc, care mi-a venit in minte. Nu stiu cat timp a trecut, arma lui era tintuita inca de pieptul meu, cand au aparut doua fete, unguroaice, fiicele familiei Gall. Cand au vazut ce se intampla, s-au napustit asupra honvezilor", povesteste Ioan Puscas pentru "Gardianul". Profesorul avea pe atunci doar 8 ani.

Numarul victimelor horthystilor

Conform datelor statistice oficiale primite de Secretariatul de Stat pentru Nationalitati, in perioada 1940-1941, au fost omorate 919 persoane majoritatea romani, peste 1.100 de schingiuiti si peste 15.000 de arestari. La masacru au participat trupe din armata maghiara, dar si grupari de paramilitari precum "Garda zdrentarosilor", "Vanatorii turanici" sau "Ordinul vitejilor". In 1946, multi cetateni de etnie maghiara care au participat alaturi de trupele horthyste la maceluri au fost condamnati de Tribunalul Popular. Aproximativ 100 de persoane au fost condamnate la moarte.

Va recomandam sa cititi si urmatoarele stiri:

Rani care nu se vindeca nici dupa 70 de ani. Marturii ale supravietuitorilor masacrului din perioada 1940-1944

Martirii masacrelor horthyste de la Treznea si Ip, comemorati de urmasi. Peste 200 de copii, femei si batrani - macelariti in urma cu 74 de ani