Georgescu Karla Grupa I publicitate 26.11.2013

Cu ce sunt diferite relaţiile publice de celelalte activităţi conexe?

Relaţiile publice implică numeroase activităţi dintre care esenţiale ar fi distribuirea informaţiilor şi cercetarea tuturor tipurilor de public. Relaţiile publice servesc drept intermediar între organizaţia pe care acestea o reprezintă şi toate publicurile sale. Confuzia dintre relaţiile publice si celelate activităţi conexe se petrece actunci când, persoane nefamiliarizate cu aceste domenii iau contact cu universul comunicării publice. Din punctul meu de vedere, datorită anumitor asemanări dintre activităţile de profil şi celelalte componene ale conducerii unei organizaţii, datorita graniţelor imprecise dintre acestea, polisemantismul anumitor cuvinte(ex publicitate), dar si noutatea acestui domeniu de activitate, de multe ori anumite atribuţii ale relaţiilor publice sunt asociate altor activităţi, dar şi invers.

Făcând o paralelă între dintre relatiile publice şi celalalte activitati conexe aş dori să analizez şi să evidenţiez diferentele dintre acestea, iar prima activitate conexă la care voi face referire va fi publicitatea. Publicitatea este un cuvânt preluat din limba franceză şi căruia în limba română i se atriubuie două înţelesuri : advertising şi publicity.

Publicitatea in sensul de publicity este definită ca fiind “acea informaţie plasată de o sursă exterioară în presă şi pe care presa o preia pentru că are o valoare de informare” (S.M. Cultlip et alii, 1994,p. 8). Ea este caracterizată prin prisma celui care a transmis informaţia către media, acesta ne mai având nici o putere asupra ei. În acest caz, cei ce preiau informaţia nu sunt obligaţi să mentioneze sursele, cei ce o transmit nu pot impune publicarea ei,de asemenea, nu au control asupra formei în care va ajunge ea la publicuri (mesajul preluat de media putând fi reedidat, restructurat, scuratat, amplificat etc), dar în schimb aceştia nu au nici o obligaţie financiară faţă cei ce publică mesajul .

Este de reţinut faptul că publiciatea nu este totuna cu relaţiile publice.Relaţiile publice sunt în primul rând o funcţie a conducerii organizaţiei, este factorul

esenţial şi reprezintă legătura dintre public şi organizaţie. Ei se preocupă de de cercetarea publicului, conslierea conducerii, conceperea şi implementarea de programe de comunicare.

Cei din publicitate sunt purtători de cuvânt, autori de texte, sunt cei ce livrează mesajele catre public şi constituie o unealtă importantă prin intermediul cărora se realizează transmiterea informaţiei. Ei nu se ocupă cu crearea strategiilor menite să genereze schimbări. Câteva mijloace prin care cei ce lucrează în domeniul publicităţii îşi transmit informaţia mai departe, pentru a ajunge la public, sunt: prin intermediul comunicatelor de presă, fotografiilor, reportajelor video, reportajelor economice bazate pe statistici, reportajelor ştiinţifice, vernisajelor, lansărilor de cărţ, organizarea de evenimente, reuniuni, spectacole, proteste oficiale, comemorării etc.

Publicitatea in sensul de advertising sau reclamă este definită ca fiind “mesajul pentru a cărui difuzare firme, organizaţii non-profit sau personae individuale plătesc diferitelor instituţii de presă, identificându-se astfel cu acel mesaj şi sperând să informeze sau să convingă un anumit public” (S.W.

Dunn, 1986,p. 9), Două caracteristici esenţiale ale reclamei ar fi: difuzarea reclamei se efectuează în spaţiul şi la timpul cumpărat şi imposibilitatea de a intervenii a celor ce transmit mesjul/ informaţia, asupra conţinutului şi formei de difuzare.

Diferenţe dintre relaţiile publice şi reclamă

Relaţii publice ReclamăPrezintă corect imaginea unei organizaţii, prin

informare, dorind să câştige increderea publiculuiFoloseşte diverse tehnici de manipulare şi

dominare pentru a creea şi accenua dornţa publicului de a achiziţiona produse sau servicii

Reprezintă un domeniu de sine stătător Este subordonată marketinguluiScopul este ameliorarea comunicării dintre

organizaţieiScopul este vânzarea de bunuri şi servicii

Vizează atât publicul extern cât si publicul intern Se adresează audienţei externeRelaţiile publice sunt o “activitate complexă de

management al comunicării”(D.L. Wilcox et alii,1992,pp.14-15)

Reclama “este o formă specializată de comunicare”(D.L. Wilcox et alii,1992,pp.14-15)

Afacerile publice sunt definite ca fiind “o formă specilă a relaţiilor publice, care are misiunea de a crea şi a menţine legături reciproc benefice cu structurile guvernamentale şI comunitare” (S. M. Cutlip et alii, 1994,p. 15). Astfel afacerile publice aparţin mai degrabă sferei publicităţii, nu a relaţiilor publice( publicity), iar cei angajaţi îndeplinesc rolul unui purtător de cuvânt.

Promoţiunea este definită ca fiind “un program de comunicare complex care ajută o organizaţie să îşi plaseze mai eficient ideile, produsele sau serviciile” (S.W. Dunn, 1986,p. 6 ). Este o activitate mai apropiată de marketing decât de relaţiile publice, implicând plasarea de produse şi servicii.

Un exemplu de promoţiune ar fi compania Vodafone ce organizează stranger de fonduri şi campanii pentru ajutorarea copiilor cu dizabilităţi, fiind totodată un mijloc de promovare a imaginii acestei organizaţii.

Lobby-ul este definit ca fiind “acel domeniu specializat al relaţiilor publice care creează şi menţine relaţii cu guvernul, în scopul influenţării iniţiativelor sale” (S. M. Cutlip et alii, 1994,p. 17) Deobicei activitatea aceasta este exercitată de avocaţi, foşti parlamentari ori angajaţi guvernamentali. Lobby-ul rămâne în plan conceptual unul din domeniile relaţiilor publice, dar nu şi în planul practicii, deoarece asemenea subiecte depăşesc competenţele obijnuite ale celor ce lucrează în acest domeniu.

Un exemplu de lobby efectuat în România ar fi acesta: “Senatorul Gheorghe Flutur a fost desemnat să facă lobby în Parlament pentru minorităţilor naţionale şi organizaţiilor neguvernamentale.” (Ziarul “România Liberă”, 25 Iulie 2013)

Strângerea de fonduri constă în crearea unor programe, campanii şi evenimente pentru a primii donaţii, cotizaţii, atragerea unor noi membrii în cadrul organizaţiei şi totodată aceasta implică manegementul relaţiilor publice, funcţionând astfel ca o component a acesteia.

Marketingul este definit ca fiind “acea funcţie a conducerii care identifică nevoile şi dirinţele publicului, oeră produse şi servicii pentru a satisface respectivele cereri şi generează tranzacţii ce pun în

mişcare valori” (S. M. Cutlip et alii, 1994,p. 7). Este caracterizat prin faptul că în procesul transmiterii informaţiei acesta poate folosi tehnici de persoasiune, manipulare. Înainte de a transmite un mesaj, cei din marketing parcurg un program de cercetare a pieţei, iar mesajul este transmis doar anumitor categorii de public. Marketingul încearcă să câştige încrederea în produs şi este centrat pe actul tranzacţiei, pe când relaţiile publice încearcă să câştige încrederea în brand, în firmă şi sunt centrate pe actul comunicării. Prima dintre acestea se adresează unui public pasiv, pe când în cazul relaţiilor publice, acestea se adresează unui public activ.

În concluzie, relaţiile publice sunt asemănatoare unui liant în ceea ce priveşte universal comunicării publice unde au loc transformări şi evoluţii permanente. Ele reprezintă şi dau glas necesităţilor, dorinţelor şi intereselor diverselor publicuri ale organizaţiei în faţa conducerii şi apoi ale acesteia către publicuri, explicându-le punctele de vedere ale conducerii. Acest dialog poate încuraja adaptarea reciprocă între organizaţie şi societatea pe care o serveşte.

Nu există nici o îndoială: tot mai mult, cei care lucrează în domeniul relaţiilor publice vor comunica peste graniţele politice, economice, sociale şi culturale, pe măsură ce audienţele vizate şi piaţa produselor şi serviciilor vor deveni tot mai globale. O traversare de succes a acestor graniţe va impune o atenţie sporită şi o mare abilitate de a gândi global atunci când acţionezi la nivel local.

Bibliografie :

Lucrări consultate:

1. CRISTINA COMAN , Relaţiile publice şi mass-media, Polirom, Iaşi, 20002. D. NEWSOM, J. VANSLYKE TURK, D. KRUCKEBERG, Totul despre relaţiile

publice, Ed. a II-a, Polirom, Iaşi, 2010