cronicile din narnia. printul caspian lupta pentru troncdn4.libris.ro/userdocspdf/800/cronicile din...
TRANSCRIPT
F
Fa-nNT'{vL fl*usloxaN
Lupta pentru tron
u ani in urmi, patru copii au descoperit un finutfermecat, pe nume Narnia. Ajutafi de Marele Leu
Aslan, insuEi Fiuritorul Narniei, frafii Pevensie
ar; reuEit sd ridice o oaste de creaturi magice. Ei s-au luptat
cu Vrijitoarea Albi si cu supuqii ei cei nemilo;i. Aslan s-a
sacrificat pentru a o invinge, dar Licoarea Timiduitoare l-a
readus laviald Ei s-a intors la copii, Vrijitoarea a fost infrinti,iar fta\iiPevensie au ajuns Regi qi Regine, conducind linutul
tin pace p6nd cAnd s-au vdzut nevoili si se intoarci in lumea
1or. Cei patru au ldsat in urmi un corn fermecat, care avea
puterea s5-i cheme inapoi, ori de cAte ori era nevoie de aju-
torul 1or.
Acum, Narnia este cirmuiti de Regele Miraz. Telma-
rinienii, o rasi de oameni, au pitruns in pidure qi au omorAt
atit de mulli locuitori, incAt se crede cd aceEtia au dispirut
de tot. Nici Aslan nu a mai fost vizut de cAteva sute de ani.
Totugi, pufinii narnieni rimaEi in via{i se ascund incl, aqtep
tind intoarcerea Leului, a Regilor gi a Reginelor. Ei speri c5
va veni cineva care sd sufle in corn si si ii ciliuzeasc5 spre
libertate.
t
Capitolul 1
nainte de ivirea zorilor, Profesorul Cornelius a
intrat in camera mea din castelul unchiului si m-a
trezitinainte de cripatul zorilor.
- Mai lasi-mi cinci minute! l-am rugat eu somnoros.
- Haide, trebuie sd ne grlbim! a spus el cletinand din cap.
M-a smuls din pat qi m-a impins citre qifonier. Apoi,
dind la o parte mantiile care atdrnau, profesorul a deschis o
uEI secreti prin care se vedeau niqte scIri.
- Mituqa ta a niscut un biiat, mi-a zis el.
Desi suna a veste buni, in fapt nu era deloc aEa. Unchiul
meu, Lordul Miraz cdrmuia Narnia fiindci eu eram prea
.r\.
I
-t.Wqq
tAnir ca si port coroana. Acum, daci eu muream, fiul lui
putea fi numit moEtenitor in locul meu - viata mea se afla
in mare primejdie.
Aqadar, l-am urmat pe Cornelius in qifonier qi am
inchis uqa chiar in momentul in care soldalii se nipusteau
dupl mine, in camerS. L-am vdzutpe Generalul Glozelle
dand un ordin - gdrzile au ridicat arcurile Ei... au fintitpatul cu sdge{ile 1or. Nu m-am putut abline si nu fip cind
acestea s-au infipt drept in locul unde dormisem pAni nu
demult.
M-ar fi omor6t!
Profesorul m-a tras dupd el prin culoarul secret qi apoi
pe sciri in jos. Ne-am furiqat de gdrzi pAni in camera cu
arrne, unde invllStorul meu scund Ei tlcut mi-a diruit o
armuri, o sabie Ei o mantie. Strecurindu-ne prinintuneric,
am ajuns la grajduri, unde l-am gisit pe Galop, frumosul
meu cal negru, inEeuat ;i gata de drum.
- Fugi in pidure! Nu te vor urmiri acolo! a spus
Profesorul Ei mi-a dat un pachet invelit in pinzd. Mi-a
luat mulli ani ca si il gisesc; foloseqte-l doar daci te afli
la greaincercare! a mai adiugat el.
Am str6ns legitura la piept, Eoptind:
- Am si te mai vid weodati?
- Sper, Printul meu! a zdmbit el cu bindete, aruncind o
pririre cetre IIla grajdului. Tot ce cunogti este pe cale sd se
schimh...
Deodati, s-a auzit strigitul unui soldat, urmat de tropli-
turi de pagi venind spre noi. Cornelius a plesnit calul Ei i-a
zis printre dinfi:
- Acum fugi!
Am strins friul indreptindu-mi spre poarti. Dincolo de
puntea din piatr5, podul, strijuit d,e gdrzi pe fiecare parte,
era coborAt. Mi-au iesit in cale, dar Galop l-a zvdtlit cu
usurinti pe unul din ei in lituri, iar eu l-am lovit pe celSlalt
cu mAnerul sabiei.
in urmi, s-a nipustit pe poarti o trupl de soldali cilare,
asa ci am strunit calul mai iute pe strlzile pietruite. Dincolo
de ora; se intindeau case Ei cimpii. Solda(ii ne prindeau
incet-incet din urmi, in goana noastrl citre pidure.
Lalizierapidurii, mi-am adus aminte de poveptile infrico-
sitoare pe care le auzisem. Aici trliau fiare primejdioase qi
monstri legendari: Centauri, Minotauri Ei Lei CuvAntitori
uriasi. $tiam ci erau doar legende de adormit copiii, dar
tot m-a cuprins un fior atunci cAnd, cu un salt, Galop a
petruns iniuntru.
Tot din cauzapovegtilor s-au oprit qi soldafii la marginea
{n-pse.*
pidurii... pAni ce le-a ordonat Generalul Glozelle si conti-
nue urmirirea.
Galop spulbera totul in cale, rdzbind printre copaci, iar
pe mine mi loveau crengile peste fa!5. M-am llsat pe spa-
tele calului, finAndu-mi cu greu de el. La un moment dat,
s-a impleticit traversAnd un r6u nivalnic, dar am reu;it si
ajungem dincolo.
Dupd ce am coborAt o rApd abrupti, n-am mai atzit gdtzile
in spate. M-am risucit si mI uit dupd ei, dar nu era nimeni -ne pierduseri urma. Am zimbit Ei mi-am vdzut de drum.
Poc! - m-a lovit atunci o creangi drept in frunte. Am alu-
necat din Ea, cdzdnd, ftrtr-un lesUrig. Speriat, Galop a luat-o
la sinitoasa prin pidure. Pe mine mi durea fruntea dela:rz'
biturS. Cdnd mi-am revenit, amzdrito uqlt5 deschisi in trun-
chiul unui copac, nu departe de locul in care mi aflam. La
intrare, stitea Ei se uita la mine un Pitic cu pirul negru. M-am
tirit un pic inapoi, vdzind cd mai apar doi - un alt Pitic,
rogcovan de data asta, giinci o ardtatetrupe;i, cu blani.
- Ne-a vdzutl amilrdit Piticul cu pir negru.
irngrozit, abia am dibuit pachetul de la Cornelius. L-am
desficut Ei din el a cdzut un corn din fildep, care scAnteia
in lumina lunii. Piticii au rdmas cu gura ciscatS. Apoi am
inlemnit cu to(ii la auzul cailor care galopau spre noi -
soldafii lui Glozelle se intorseser5!
Piticul cel roEcovan a scos un pumnal.
- Ai grrjn de el! a poruncit el gi a plecat in direcfia gdrznor.
M-am intins sI apuc cornul.
- Nu! a urlat Piticul cu pirul negru.
Dar era prea tdrziu, pentru cI il ingflcasem deja; am
suflat;i din el a ie;it un sunet prelung, misterios. Piticul m-a
lovit in cap cu mdnerul pumnalului. Chemarea cornului a
risunat in toati pidurea, iar eu am cdzut, firi cunoqtinfS,
la pim6nt.