consilierea părinților care au copii cu deficiență

8/17/2019 Consilierea Părinților Care Au Copii Cu Deficiență

http://slidepdf.com/reader/full/consilierea-parinilor-care-au-copii-cu-deficiena 1/9

Consilierea părin ilor care au copii cu deficien ă mentalăț ț

Existenţa unui copil cu deficienţă mintală într-o familie are repercursiuni majore asupraîntregii familii. Nu de puţine ori, părinţii îşi instituţionalizează copiii, chiar dacă ei nunecesită internare permanentă în centre de recuperare. n o!iecti"ele centrelor de

plasament şi ale instituţiilor de profil, aceşti părinţi au ocupat un loc mărginaş, de multeori lo"indu-se de acuzaţiile personalului, aceştia fiind consideraţi "ino"aţi pentru situaţiacopilului lor. #fecti"itatea părinţilor nu poate fi su!stituită de către personalul dincentrele de plasament şi de aceea dorim să "enim în ajutorul lor, deoarece ajut$ndu-i peei, îi ajutăm pe copii.

%ucrarea de faţă a fost g$ndită din perspecti"a psihologului practician din centrele de plasament, care se confruntă zilnic cu mentalităţile rigide, at$t ale părinţlori acestor copiic$t şi ale celor care se ocupă de educaţia şi îngrijirea acestor copii deficienţi.

Consilierea părinţilor "a urmări, în principal două aspecte esenţiale&

'.în"ăţarea unor comportamente adec"ate care să-i ajute să fie eficienţi în procesul deeducare a copiilor.(.depăşirea de către aceştia a dificultăţilor de natură psihologică pe care le presupuneexistenţa în "iaţa lor a unui copil deficeint mintal.

)om trata pe scurt aceste două aspecte&

'. *olul familiei în dez"oltarea personalităţii copilului cu deficienţă mintală

+amilia deţine rolul cel mai important în educaţia copilului iar lipsa de îngrijire, de !ucurii, amărăciunile, influenţează nefast dez"oltatrea armonioasă a copilului. e

asemenea, erorile de educaţie familială se"eritate, autoritate excesi"ă, părinte posesi"inhi!ă "oinţa şi dez"oltatea afecti"ă a copilului. #par tul!urări ale caracterului şispiritului său, este tul!urtă judecata, capacitatea de decizie, conduita.

/Coo0 o!ser"ă că, de regulă, cu c$t handicapul este mai gra", cu at$t mama este maiautoritară, înclinată să ia cu totul în sarcina sa acti"itatea copilului şi, prin aceasta, săst$njenească posi!ilitatea dez"oltării sale1 mamele mongoloizilor şi ale infirmior motoricere!rali, par, în special, reci şi autoritatre2 3erron *oger '454, pag. 6'7. Noi credemcă este "or!a de o supracompensare din partea mamei, deoarece inter"ine sentimentul de"ino"ăţie şi deci responsa!ilitatea creşte faţă de copil. Consider$ndu-se "ino"ată pentrustarea copilului, prin autoritate şi prin deţinerea totală a controlului asupra existenţeicopilului, poate controla acum e"imentele care ar putea duce la o nouă infirmitate, e"ităşi încearcă să stăp$nească şi să controleze orice factor care ar putea dăuna copilului, dar prin aceasta nu face altce"a dec$t să accentueze starea copilului şi să-i diminueze şi maimult şansele.

Nu se poate generaliza, deoarece este foarte e"ident şi nimeni nu o contestă, tipulrelaţiilor părinţi-copii se dez"oltă, în mod difert, în funcţie de personalitatea părinţilor, precum şi de particularităţile copilului însuşi. /Capacitatea de adaptare a părinţilor la



apariţia unui copil în "iaţa lor este mult condiţionată de calitatea relaţiilor existente întreei, în perioada premergătoare e"enimentului.2 8unteanu #nca (776, pag. 9:

3ărinţii tre!uie să înţeleagă că măsurile fundamentale sunt cele educati"e, prin care potenţialităţile copilului sunt dez"oltate la maximum. Este ne"oie însă de mult calm şi

ră!dare, deoarece efectele su!tile ale educaţiei nu se pot o!ţine de la o zi la alta.(. #titudinea părinţilor faţă de copilul cu deficienţă mintală

Cercetările din domeniu au reliefat că atitudinea părinţilor dar şi reacţia mediului socialeste mai puţin fa"ora!ilă copiilor cu deficienţă mintală dec$t faţă de cei care au handicapfizic. eci, un copil cu deficieţă mintală este mai greu de acceptat pentru familie şi pentrusocietate dec$t un copil care are alte tipuri de deficienţe.

;otuşi, s-a constat o preocupare deose!ită pe care părinţii copilului deficient mintal o au pentru "iitorul său.

8. Chi"a, apud #rcan 3etru, Ciumăgeanu umitru '4<7 studiind atitudinea adoptatăde părinţi faţă de copilul deficient mintal, arată că ea depinde de mai mulţi factori printrecare&=>radul deficientului sau al anomaliei pe care o prezintă1=+actorii afecti"i, sociali şi culturali ai anturajului care condiţionează modul în caremama trăieşte această realitate1=Ni"elul de aspiraţie famililă şi "alorizarea potenţialităţilor intelectuale1=8ăsura în care copilul nu a corespuns aşteptărilor paterne, în sensul unei realizăriintelectuale şi profesionale.

?e înt$lnesc părinţi care trăiesc un profund sentiment de culpa!ilitate faţă de copil, sesimt, fără să ştie, într-un mod foarte desluşit, răspunzători că au dat naştere unui copil cuhandicap şi faţă de situaţia lui. ?unt cazuri în care în relaţia dintre părinţi planează osuspiciune, o tensiune, fiecare consider$nd că în familia celuilalt a existat o situaţie acărei efect a apărut la copil.

@ altă atitudine a părinţilor este reliefată în cazurile c$nd părinţii mai au copii care suntnormal dez"oltaţi din punct de "edere psihic şi fizic. 3ot apărea situaţii în care copiiinormali să nu se simtă suficient de mult "alorizaţi deoarece polul atenţiei părinţilor esteîndreptat spre copilul cu ne"oi speciale. 8ariana *oşca, merg$nd pe aceaşi linie, a sesizatun aspect în relaţiile intrafamiliale care merită să fie menţionat& / Nu sunt excepţionalenici cazurile c$nd părinţii nu ştiu să formeze la ceilalţi copii o atitudine adec"ată faţă defratele lor anormal. #răt$du-i acestuia o atenţie deose!ită, pot crea la ceilalţi copii unsentiment de gelozie2 *oşca 8ariana '495 pag. (A<

8ulţi părinţi trăiesc o stare de jenă atunci c$nd ies cu copilul în societate. 8ultora le estegreu şi jenă să audă "or!indu-se în spatele lor de faptul ca au un copil cu handicap. ?esimt st$njeniţi de faptul că sunt pri"iţi sau chiar ocoliţi. #titudinea mediului înconjurător,uneori ostilă, crează un sentiment de disconfort şi de jenă la aceşti părinţi care au ieşit cu



copilul lor la o plim!are prin parc, la cumpărături sau se îndreaptă spre casă, într-unmijloc de transport în comun.

upă părerea noastră se pot distinge, în linii mari, patru comportamente ale părinţilor faţăde copilul deficient mintal&

'. există părinţi care alintă copilul prea mult, în mod excesi" şi din această cauză apar oserie de aspecte negati"e în procesul educaţional al minorului care "or duce la unelecarenţe în dez"oltarea personalităţii copilulului şi la dez"oltarea unor trăsături negati"eale caracterului.

(. alţi părinţi, care spre deose!ire de prima situaţie, îşi izolează copilul at$t din pricinaatitudinii de respingere pe care o are mediul din jurul familiei, precum şi din pricinadificultăţilor de adaptare şi de acceptare a situţiei în care se află, ca părinţi ai unuicopil cune"oi speciale. Este o situaţie care tre!uie înlăturată sau diminuată, pe cît posi!il,deoarece copilul deficient mintal are ne"oie de compania şi de societatea celor normali.

Chiar dacă părinţii sunt expuşi pri"irilor neînţelegătoare şi netolerante ale celor din jur, părinţii tre!uie să meargă în continuare cu copilul lor în locuri pu!lice pentru că acestaare ne"oie de societatea adulţilor.

:. există cazuri în care, din cauza gra"ităţii handicapului, copiii necesită instituţionalizareîntr-o instituţie specializată în care să !eneficieze de o îngrijire adec"ată. Bnii dintre părinţi acceptă cu greu despărţirea de copilul lor. #ici inter"ine rolul psihologului dininstituţie, de a explica şi lămuri părinţilor faptul că oric$t s-ar ocupa de copil în familie,acesta se "a dez"olta mai !ine într-o asemenea instituţie specializată în recuperareacopiluli cu handicap gra". inenţeles că se "a păstra legătura cu familia, copilul merg$ndc$t mai des în familie. ;otuşi, sunt şi părinţi care se simt uşuraţi de o asemenea po"ară şi

au sentimentul că pot să trăiască Dşi pentru ei2. in nefericire, în ţara noastră există prea puţine alternati"e "ia!ile şi răsp$ndite la instituţionalizarea copiilor cu handicap gra" şide aceeea este necesară crearea c$t mai repede a unor centre de recuperare şi îngrijire caresă funcţioneze la ni"elul comunităţii şi care să permită familiilor să-şi menţină copiii înfamilie şi să !eneficieze de consultanţa de specialitate. Crearea unor astfel de centre încare copiii să fie asistaţi pe o perioadă determinată iar familiile să !eneficieze deconsiliere şi de sprijin, ar uşura at$t "iaţa părinţilor c$t şi a copiilor, d$ndu-le şansa să fiel$ngă părinţii lor şi în acelaşi timp să !eneficieze de o îngrijire adec"ată.

6. situaţia cea mai gra"ă este aceea în care părinţii îşi a!andonează copilul într-o instituţiede ocrotire a minorilor. n ţara noastră, nu puţine sunt cazurile în care copiii sunta!andonaţi încă de la naştere în maternităţi. ar, deloc de neglijat este numărul mare decopii care ajung în centre de plasament după ce au trăit un timp l$ngă părinţi şi care din"ari moti"e ajung într-o astfel de instituţie.

3rofilul terapeutic al familiei cu copiii deficenţi mintali.

n consilierea părinţilor copiilor deficienţi mintali tre!uie să se ţină cont şi de următoarelene"oi ale familiei&



'.ne"oia de sprijin, pentru că aceştia cred că, în situaţia lor, cu copilul deficentinstituţionalizat, nimeni nu-i mai poate ajuta(.ne"oia de a fi informaţi asupra !olii şi a consecinţelor pe termen lung ale acesteiaasupra e"oluţiei copilului:.ne"oia de a fi înţeleşi, de le fi înţeleasă situaţia şi dificultăţile prin care trec, dar să nu

fie compătimiţi6.ne"oia de a se ocupă de ceilalţi copii şi de a nu periclita "iitorul acestora din pricinaîngrijirii permanente pe care o necesită copilul deficientA.ne"oia de a nu fi condamnaţi pentru că şi-au instituţionalizat copilulul, deoarece asta nuînseamnă că şi-au a!andonat copilul, ci doar că, nu au mai putut să facă nimic pentrucopilul lor, iar internarea într-o instituţie specializată era unica ultima soluţie pe care omai puteau lua pentru fiul lor.9.ne"oia de consiliere şi de suport deoarece se simt singuri şi consideră că nu pot fiînţeleşi dec$t de părinţi care se află într-o situaţi similară

)om acorda un interes deose!it ne"oilor părinţilor, consider$ndu-i ca fiind cei prin

intermediul cărora e"oluţia copilului "a fi mai !ună.nainte de a propune un model de consiliere a părinţilor care au copii cu deficienţămintală, considerăm necesar să facem c$te"a remarci referitoare la atitudinea pe care psihologul este indicat să o adopte în relaţia sa cu părinţii

n primul r$nd, psihologul tre!uie să explice familiei că, indiferent de gradul dedeficienţă, copilul deficient are ne"oie de afecti"itatea părinţilor. Ca orice copil şi acestaare ne"oie de afecti"itate. n majoritatea cazurilor, ameliorarea afecţiunilor copilului s-a putut realiza datorită climatului afecti" pe care părinţii l-au construit. e exemplu, încadrul grupurilor de suport, acest su!iect, al copiilor cu deficienţă se"eră care au a"ut o

progresie în munca de corectare datorită afecti"ităţii, "a fi prezentat şi supus părerilormem!rilor grupului.

Este o condiţie o!ligatorie ca atunci c$nd copiii merg în familie, de regulă pentru c$te"azile, să se continue munca pe care personalul centrului de plasament o desfăşoară cucopilul. #cesta tre!uie să se continue pe aceeaşi linie pe care copilul o urmează în cadrulinstituţiei. e aceea, psihologul "a tre!ui să indice familiei acele scopuri concrete a căroratingere este posi!ilă şi care se integrează în procesul educati" urmat în centrul de plasament.

3ărinţilor li se "a explica faptul că nu tre!uie să ai!ă aşteptări foarte mari, că nu tre!uiesă ceară şi nici să aştepte foarte mult de la copilul lor. #daptarea aşeptărilor părinţilor la posi!ilităţile reale ale copilului "a constitui o prioritate, acolo unde este cazul, înconsilierea părinţilor. ?e "a explica părinţilor care este riscul neacceptării posi!ilităţilorreale ale copilului şi că acest lucru "a putea genera anumite consecinţe pe care ei ca părinţi le "or resimţi din plin. *iscul acestui raport- espectanţe posi!ilităţi, neadec"at,este instalarea unor stări depresi"e, insomnii, stare generală de o!oseală, tul!urărisomatice, complexe de inferioritate, surmenaj, descurajare, tendinţă de a!andon şi reacţiide demisie, sentimente de neputinţă şi culpa!ilizare, etc. @ acceptare şi o înţelegere a



faptului că posi!ilităţile copilului sunt limitate are consecinţe fa"ora!ile asupra părinţilor.#tingerea unui scop de către familie are darul de a o mo!iliza şi încuraja în continuareademersului recuperator, sentimentul că nu totul este pierdut pentru copilul lor, că se poateface ce"a. #ceastă corelare a espectanţelor părinţilor cu posi!ilităţile copilului induceacestora în cazul celui mai mic succes al copilului, !ucurie, sentmente poziti"e faţă de

copil şi creşte capacitatea familiei de a se mo!iliza spre o mai atentă preocupare faţă deacesta.

#ccentuăm două aspecte pe care noi le considerăm extrem de importante pentru reuşitademersului recuperator comun întreprins de către familie şi echipa pluridisciplinară dincadrul instituţiei&

a ?e "a sugera în aşa fel înc$t să nu deranjeze, ideea ca părinţii să acorde mai mult creditsfaturilor ce "in dinspre mem!rii echipei pluridisciplinare, care se ocupă în cadrulinstituţiei în mod direct de recuperarea copilului, dec$t sfaturilor "enite din afară sau propriilor concepţii despre educaţie. ?e "a încerca să se explice că normele educati"e

aplicate copiilor fără pro!leme pe care îi au, chiar dacă au dat rezultate în educarea şidisciplinarea acestora, nu au aceleaşi şanse de succes şi pentru copilul cu deficienţămintală. @!ţinerea unor rezultate poziti"e are la !ază şi consensul părinţilor cu cel alspecialiştilor din echipa pluridisciplinară în ceea ce pri"eşte concepţiile educati"e şirecuperatorii ce tre!uie aplicate în munca cu copilul.

! ?copurile tre!uie să fie concrete şi c$t mai mult posi!il să "izeze aspecte practice Celemai importante scopuri practice au în "edere autonomia personală, autoser"irea, în"ăţareaunor gesturi de !ază utile. ?copurile tre!uie foarte clar formulate.

eoarece situaţia în care se află aceste familii este destul de delicată, inter"enţia

psihologului tre!uie făcută cu atenţie. 3sihologul tre!uie să se încadreze în c$te"a principii generale care să gu"erneze relaţia cu părinţii, dar pe care le considerăm specificeacestui tip de relaţii&

'.;re!uie să manifeste o atitudine empatică sau chiar !ine"oitoare faţă de familie, tocmaidatorită faptului că pentru părinţi situaţia este foarte delicată şi lasă urme ad$nci în "iaţalor şi pentru că aceştia se simt neînţeleşi, deşi nu doresc compasiunea oamenilor.

(.;re!uie să dea do"adă de mult tact şi de mult !un simţ

Nu de puţine ori părinţii, din pricina sentimentului de "ino"ăţie, se simt oarecum /"$naţi2şi cred că sunt acuzaţi de cei din jur şi de cei care le îngrijesc copilul în Centrul de3lasament. e aceea nu se simt foarte conforta!il în discuţiile cu specialiştii din centru.

:. 3erse"erenţă şi de"otament

3ărinţii copiilor au sentimente puterniceF

Bnii părinţi nu sunt mulţumiţi de condiţiile instituţionalizării şi de modul în care sunt



trataţi copiii. 3e l$ngă acest fapt tendinţa de demisie, de renunţare inter"ine şi ea, ca unfactor asupra căruia psihologul "a inter"eni.

6.E"itarea criticii aduse familiei

Chiar dacă în unele situaţii familia apare critica!ilă, acest lucru tre!uie e"itat şi, cuînţelepciune, tre!uie oferite soluţii. Critica sau reproşurile asupra familiei nu sunt menitesă aducă un surplus moti"aţional sau de susţinere şi, de regulă, au efecte dăunătoare.Critica poate duce la accentuarea stării de neputinţă şi demisie, la autoculpa!ilizare,complexe de inferioritate, care nu au cum să ajute demersului comun al psihologului şi alfamiliei de a oferi c$t mai multe şanse copilului deficient mintal pentru ameliorareaconsecinţelor deficienţei.

#cestea fiind sta!ilite "om încerca să sta!ilim, în linii mari, un program terapeuticsuccint aplca!il părinţilor inter"ie"aţi oferind unele linii generale.'.E"aluarea părinţilor

Chiar dacă au a"ut loc mai multe între"ederi cu părinţii, mai sunt unele aspecte ale profilului psihologic, nu numai al părinţilor, ci al întregii familii, care tre!uie sta!ilite. nafara celor deja cunoscute, scopul acestei e"aluări este de a sta!ili pro!lemele familiei pentru ca, ulterior, să putem sta!ili un program de inter"enţie.

)om examina părinţii cu un teste de personalitate e"entual teste proiecti"e precum şi untest sau chestionar pentru a măsura satisfacţia maritală. Considerăm că prin intermediulacestor teste "om o!ţine date importante, care ne "or ajuta în demersul terapeutic.

(. ?ta!ilirea unei direcţii de referinţă

)om încerca să sta!ilim măsura frec"enţei unor comportamente semnificati"e semnalateîn etapa anterioară cu pri"ire la relaţia psiholog-părinte. 3entru a decela relaţiile părinte-copil "om apela, pe l$ngă demersrile făcute, la următoarele tehnici&=o!ser"aţia reacţiilor din relaţia părinte-copil în sala de aşteptare din instituţie, atuncic$nd părintele "ine să-şi "iziteze copilul sau c$nd doreşte să-l ia acasă,=o!ser"aţiile făcute de către psiholog la "izitele efectuate la domiciliul părinţilor, atuncic$nd sunt prezenţi şi copiii acestora. ate importante ne pot fi oferite şi de către asistenţiisociali care "izitează regulat familiile,=chestionare sau fişe ale comportamentelor completate de către educatori şi care surprindaspecte comportamentale specifice ale copilului în cadrul instituţiei. Chestionarele nesunt utile pentru a sta!ili frec"enţa cu care acestea se desfăşoară în cadrul familiei,=+işe ale comportamentelor copilului înt$lnite în familie, completate de către părinţi.Gmportanţa acestora rezidă din faptul că ne permite să facem o comparaţie eloc"entă întrediferenţele şi asemănările modului de comportare a copilului, at$t în cadrul instituţiei, c$tşi în mediul familial.

Considerăm că prin aceste patru metode "om o!ţine date care ne "or ajuta în efortulnostru de a optimiza relaţia părinte-copil.



:. n"ăţarea de către părinţi a unor moduri de a răspunde adec"at reacţiilor copiilor şi de adiscrimina comportamentele

Cei mai mulţi dintre părinţi au spus că înt$mpină pro!leme în disciplinarea copilului,

înt$mpină dificultăţi în aş în"ăţa copilul să reacţioneze poziti". n cadrul acestorîntre"ederi, psihologul "a oferi soluţii acestor pro!leme.

Cele mai importante pro!leme în relaţia părinte-copil sunt date de faptul că părinţii nudiscriminează comportamentele şi nu ştiu să reacţioneze adec"at, în sensul de a şti c$nd şicum să răspundă poziti" sau negati" sau deloc copilului. 3sihologul "a explica părinţilorcum să mane"reze apro!area şi să arate interes pentru comportamentele poziti"e, înaintede a ignora sau a o pedepsi. *olul esenţial al psihologului este de a-i ajuta să defineascăaceste comportamente.

3ărinţii reacţionează, de cele mai multe ori, spontan la comportamentul negati". #ceasta

se explică în primul r$nd datorită uzurii psihice sur"enite de-a lungul timpului şi de lafaptul că nu cunosc metode de disciplinare poziti"ă. #ceştia nu reuşesc să se stăp$neascăatunci c$nd ar tre!ui să ignore anumite comportamente.

Cel mai des eşec al părinţilor îl constituie faptul că nu reuşesc să ofere un răspuns potri"itcomportamentului copilului.

6. ?ta!ilirea unui program concret şi periodic

#cesta sur"ine după ce părinţii au reuşit să-şi însuşească sau să-şi dez"olte deprinderilede a răspunde poziti", negati" sau de a ignora comportamentul copiilor.

3entru început, programul tre!uie să cuprindă mai puţine comportamente, acesteamărindu-se în funcţie de experienţa acumulată de părinţi şi de capacitatea acestora de arezol"a dificultăţile înt$lnite în corectarea copilului.

A. Etapa post-consiliere

n aceasta "om urmări ca părinţii să menţină achiziţiile terapeutice însuşite în etapeleanterioare şi "om analiza cu ajutorul !ilanţurilor sistematice calitatea relaţiei părinte-copilşi a stării de echili!ru familial existente, comparati" cu cea o!ser"ată înainte de terapie.

;erapiile multiple de familie şi terapiile de grup

intre terapiile de familie care considerăm că au eficienţă asupra familiei copilului cune"oi speciale, prezentăm pe scurt psihoterapiile multiple şi grupurile de suport. #m!elereunesc mai multe familii în procesul terapeutic. Considerăm că terapiile de familieindi"iduale sunt suficient de !ine cunoscute şi eficacitatea lor este apreciată şi de aceeanu ne mai oprim asupra lor.



;erapia multiplă de familie

;ermenul a fost introdus de către Carl Hells şi 3eter %aIueur în anul '49:, deşi aceasta afost practicată de autori încă din anul '4A'.

/?copul terapiei multiple îl reprezintă modelarea comportamentului de sprijin şirezol"area de pro!leme în familiile cu dificultăţi, printr-o experienţă de comunicare încare familiile îşi împărtăşesc pro!lemele, îşi oferă modele şi sugestii şi se susţin într-omanieră coterapeutică. 8odificarea interacţiunilor familiale are la !ază modelarea prinanalogie, !azată pe comparaţia, experimentarea, corecţia şi optimizarea propriuluicomportament în familie, pe !aza experienţelor altor familii cu pro!leme similare saudiferite.2 8itrofan Golanda1 )asile iana (77' pag. ((

n cadrul acestei terapii, pentru o mai !ună integrare a familiei în procesul terapeutic,terapeutul se poate folosi de o metodă complementară& "izita la domiciliu, prilej de acolecta informaţii preţioase în ela!orarea profilului familiei. )izita la domiciliu este

indicată mai ales în cazul familiilor reticiente sau neîncrezătoare, deoarece duce lacreşterea încrederii în terapeut, este un !un prilej de autoexplorare şi ulterior duce lacreşterea încrederii în sine.

#"antajele şi efectele terapiei multiple de familie

#"antajul major îl constituie faptul că în cadrul terapiei multiple, familiile pot confruntaşi compara toate trăirile şi percepţiile personale cu realitatea comportamentală amem!rilor acestora.

Bn a"antaj special îl prezintă pentru familiile cu un mem!ru spitalizat sau !olna" cronic

deoarece este un !un prilej de a le scoate din starea de izolare socială în care se află,oferindu-le modalităţi de adaptare şi interacţiune cu copilul afectat.

Efectele terapiei multiple sunt& 8itrofan Golanda, )asile iana (77' pag (: '.3otenţarea capacităţii familiilor de /a supra"ieţui2 prin în"ăţarea unui mod mai eficientde a percepe şi m$nui pericolele& externe& fizice şi !iologice interne& conflicte !locate,refuzurile mutuale, descurajările1(.Creşterea sta!ilităţii familiei prin reechili!rare1:.Creşterea încrederii familiilor în propriile lor capacităţi de autorezol"are a pro!lemelorşi de depăşire a situaţiilor de criză.

>rupurile de suport

8oti"ul esenţial pentru care considerăm că grupurile de suport sunt indicate în terapiafamiliilor cu copii deficienţi mintal deoarece pot "alorifica experienţa comună a acestor părinţi în îngrijirea copiilor deficecinţi şi se pot sprijini şi realmente pot reprezenta ceamai "eridică şi adec"ată metodă terapeutică. n inter"iurile pe care le-am efectuat a reieşitfaptul că părinţii consideră că pot fi înţeleşi doar de către cei aflaţi într-o situţie similară.



Gnteracţiunile dintre aceşti părinţi mai pot fi !enefice şi din următoarele moti"e&'.oferă garanţia că experienţa lor este înţeleasă,(.reprezintă pentru toţi participanţii o sursă de informare, în sensul că pot !eneficia deexperienţa celor aflaţi într-o situaţie similară,:.pot include părinţi care au copiii cu ne"oi speciale, nu numai cu deficienţă mintală,

deoarece handicapul copiilor pro"oacă, în general aceleaşi stări sufleteşti, deci, într-un fel pot !eneficia de experienţe comune.

n opinia Golandei 8itrofan şi oru uzducea (77( pag.'<< /regulile de !ază sunt&confidenţialitate şi respect unul faţă de celălalt. 3rezenţa a doi traineri este de preferat,întruc$t prezintă oportunitatea explorării unor perspecti"e diferite şi reduce din stresulcare l-ar putea năpădi pe unul singur, oferă echili!ru şi sta!ilitate grupului, eliminădeficienţele care ar putea apărea, asigură continuitate atunci c$nd unul dintre ei lipseşte.2

?copul grupului de suport este acela de a dez"olta protecţie, mediu securizant, unde părinţii să ai!ă oportunitatea de a căpăta încredere şi de a discuta cu alţi părinţi aflaţi în

situaţii similare.?-a o!ser"at că starea părinţilor depinde într-o foarte mare măsură de e"oluţia copilului şide modul în care părinţii se raportează la aceasta. *ezultate poziti"e în consilierea şi psihoterapia părinţilor se "or remarca în măsura în care starea copilului se "a îm!unătăţi prin aportul pe care părinţii îl aduc dez"oltării copilului.

consilierea părinților care au copii cu deficiență

Documents