condiţiile de muncă în rile aderente...

Condiţiile de muncă în ţările aderente şi candidate

Acest raport este disponibil numai în format electronic şi nu a fost supus procedurilor editoriale standard ale Fundaţiei. Pentru o versiune actualizatǎ a cifrelor din Capitolul 10 – Sisteme de venituri şi plǎţi – vǎ rugǎm sǎ utilizaţi versiunile englezǎ sau francezǎ ale raportului, disponibil pe site-ul Eurofound.

Wyattville Road, Loughlinstown, Dublin 18, Ireland. - Tel: (+353 1) 204 31 00 - Fax: 282 42 09 / 282 64 56 e-mail: [email protected] - website: www.eurofound.eu.int

Introducere

Metodologie

Context şi date structurale

Natura muncii

Mediul înconjurător fizic la locul de muncă

Organizarea muncii

Timpul de lucru

Informare şi consultare

Discriminări şi violenţă

Muncă şi sănătate

Venituri şi sisteme de plată

Munca şi viaţa în afara muncii

Turcia

Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4

http://www.eurofound.eu.int/publications/files/EF0121EN.pdf

http://www.eurofound.eu.int/publications/files/EF0121EN.pdf

©Fundaţia Europeanǎ pentru Îmbunǎtǎţirea Condiţiilor de Viaţǎ şi de Muncǎ, 2003 1

Condiţiile de lucru în ţǎrile pe cale de aderare şi în ţǎrile candidate Prima fazǎ de lǎrgire a Uniunii Europene care va include ţǎrile din Europa centralǎ şi mediteraneanǎ va avea loc în luna mai a anului 2004. Aceasta va conduce la o nouǎ erǎ, plinǎ de pariuri. În faţa decizǎtorilor politici ai Europei, normele extrem de diverse privind atât condiţiile de viaţǎ cât şi de muncǎ pe întregul continent constituie provocǎri serioase. O nouǎ Europǎ, stabilǎ şi unitǎ, cere umplerea acestor lacune cât mai repede şi cât mai eficace posibil. Dar care sunt aceste diferenţe? Ce politici şi resurse sunt necesare ? Cum am putea sigura îmbunǎtǎţirea condiţiilor de muncǎ şi viaţǎ pentru toţi europenii ? Acest nou raport este o încercare de a pune câteva baze pentru a da rǎspunsurile la aceste întrebǎri şi la altele. Condiţiile de lucru în ţǎrile candidate furnizeazǎ pentru prima datǎ o bancǎ de date asupra situaţiei din toate cele 13 ţǎri, în dinamica lor de a integra ca membre, Uniunea Europeanǎ. Determinând statutele în funcţie de chestiuni mergând de la stresul la locul de muncǎ şi pânǎ la tipul de muncǎ sau orarele de lucru, raportul încearcǎ sǎ descrie un portret realist al mediului de muncǎ din aceste ţǎri, în momentul în care ele fac acest pas important spre lǎrgirea Europei. Termenul acesta de “ţǎri pe cale de aderarea şi ţǎri candidate” este utilizat în raport pentru a indica statutul diferit al acestor ţǎri. Termenul de “ţǎri pe cale de aderare” este în mod curent aplicat pentru zece ţǎri – Ciprul, Republica Cehǎ, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia – care urmeazǎ sǎ se alǎture la data de 1 mai 2004. Alte douǎ ţǎri, Bulgaria şi România, sperǎ sǎ li se alǎture în anul 2007, în timp de Turcia nu-şi negociazǎ partenariatul în momentul de faţǎ. Cum ne îndreptǎm acum spre faza finalǎ de pregǎtire, avem convingerea cǎ acest raport se va dovedi o contribuţie pozitivǎ la procesul de lǎrgire. Willy Buschak Director interimar


Numele ţării candidate

Codul utilizat în grafice şi tabele

Bulgaria BG Cipru CY Estonia EE Lituania LT Letonia LV Ungaria HU Malta MT Polonia PL România RO Slovenia SI Slovacia SK Republica Cehă CZ Turcia TR Abrevieri utilizate în text C.D.D. Contract pe durată determinată C.D.N. Contract pe durată nedeterminată Coduri CITP Clasificare internaţională pe tip de profesiuni Coduri NACE Clasificare statistică a activităţilor economice

(Nomenclatorul activităţilor Comunităţii Europene)

EF 1, 15, etc. Numerele întrebărilor din ancheta Fundaţiei asupra condiţiilor de muncă

EFT Anchetă asupra forţei de muncă (Eurostat) ŢAC 12 Cele 12 ţări aderente (Cipru, Estonia, Lituania,

Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia, Slovacia şi Republica Cehă) candidate (Bulgaria şi România) incluse în anchetă

U.E. 15 Cele 15 state membre ale Uniunii Europene Notă privind tabelele şi graficele: adunarea cifrelor din diferitele celule (pe coloană sau pe linie) ar putea să dea mai mult de 100%, ca urmare a rotunjirilor operate.


Introducere

Există puţine instrumente capabile să furnizeze un inventar asupra calităţii muncii în Europa. Anchetele asupra forţei de muncă coordonate de Eurostat produc date anuale armonizate la nivel comunitar asupra situaţiei pe piaţa muncii. Dar ele nu furnizează sau furnizează prea puţine informaţii asupra situaţiilor sau organizării muncii şi efectele lor asupra sănătăţii şi nivelului de trai. Anumite ţări posedă anchete asupra calităţii vieţii dar, în afară de faptul că nu toate ţările sunt analizate, datele culese nu sunt armonizate. Pentru a compensa această lacună, la sfârşitul anilor 1980, Fundaţia a decis să lanseze o anchetă asupra calităţii muncii care să acopere ansamblul ţărilor Uniunii Europene. Prima anchetă a avut loc în 1990, urmată de o a doua în 1995 şi de o a treia în 2000. În 2001 şi 2002 aceeaşi anchetă a fost extinsă la ansamblul celor 13 ţări candidate (12 ţări în 2001, şi apoi Turcia în 2002). A patra anchetă va avea loc în 2005 şi va acoperi 28 de ţări dintr-o singură etapă. Aceste anchete sunt efectuate pe un eşantion reprezentativ de lucrători (persoane ce ocupă un post, fie salariate sau în activităţi independente) interogaţi în direct la domiciliul lor. În 2000, 21.500 persoane au fost astfel interogate într-un număr de 15 state membre ale U.E. şi 12.000 între 2001-2002 în cele 13 ţări candidate, fie, în total, 33.500 persoane în Europa. Obiectivul acestor anchete este acela de a furniza un inventar al condiţiilor de muncă în Europa şi de a măsura evoluţiile, adică progresele sau degradările eventuale ale calităţii muncii şi ale condiţiilor de lucru. Se caută de asemenea să se identifice grupurile sau categoriile (vârstă, sex, profesiune, statutul muncii), sectoarele şi organizările care ar fi îndeosebi expuse la anumite riscuri în ce privesc sănătatea, securitatea muncii sau excluderea. Datele culese oferă o vedere de ansamblu dar rămân totuşi generale şi nu permit, singure, să se răspundă la toate întrebările. Pentru a obţine o mai bună apreciere a lucrurilor, şi mai ales pentru a înţelege mai bine cauza fenomenelor observate, este necesar să se combine datele astfel culese cu alte informaţii de diverse provenienţe, de exemplu, anchete pe lângă întreprinderi sau de natură diferită, cum ar fi studiile de caz şi analize ale reglementărilor naţionale sau ale politicilor publice. Nu e totuşi mai puţin adevărat că anchetele sunt suficiente, după cum atestă 10 ani de întocmire şi de difuzare a rezultatelor în Europa, pentru : • atragerea atenţiei guvernanţilor politici asupra anumitor evoluţii (de exemplu, asupra faptului

că ameliorarea condiţiilor de muncă nu este nici naturală şi nici automată), • suscitarea dezbaterii sociale (de exemplu asupra precarităţii şi consecinţelor ei), • orientarea cercetărilor celor mai minuţioase care folosesc atât date cuantificate cât şi date

calitative (cum ar fi prevenirea stres-ului). La aceste trei funcţiuni, s-a mai adăugat de curând una, de un tip mai metodologic. Urmare a Conferinţei Europene de la Lisabona, Uniunea Europeană şi-a fixat ca obiectiv ameliorarea calităţii muncii şi a condiţiilor de lucru ca mijloc de ameliorare atât a gradului de participare cât şi a competitivităţii economice. Corolarul acestui obiectiv este elaborarea de indicatori ai acestei calităţi care să măsoare progresele înregistrate. Prezenta anchetă, prin intermediul indicatorilor europeni armonizaţi, contribuie deja la această reflecţie.


Calitatea muncii şi a condiţiilor de lucru acoperă un câmp larg: sănătatea, nivelul de trai, protecţia muncii şi itinerarele profesionale, dezvoltarea competenţelor şi, în cele din urmă, concilierea şi echilibrul dintre viaţa din cadrul muncii şi viaţa în afara lucrului. Iată de ce indicatorii reţinuţi, a căror listă se măreşte pe măsura anchetelor, acoperă o listă vastă de teme, de la descrierea posturilor de lucru până la cea a organizării muncii (conţinutul şi efectuarea sarcinilor) trecând prin timpul de lucru (durată şi amenajare), nivelele de remunerare, modul de informare şi de consultare sau problemele întâlnite de lucrători, cele de sănătate, în primul rând. Acest raport descrie pentru prima oară, pe o bază armonizată, condiţiile de muncă şi calitatea muncii şi a condiţiilor de lucru în ţările aderente şi candidate şi pregăteşte astfel integrarea lor într-o Europă lărgită.


1. Metodologie Această anchetă asupra condiţiilor de lucru în ţările aderente şi candidate este similară ca metodă şi conţinut cu cea de-a treia anchetă europeană asupra condiţiilor de muncă efectuată în 2000 într-un număr de 15 state membre ale U.E. Fundaţia Europeană a solicitat INRA-Europe pentru a efectua această lucrare pe teren, între 15 mai şi 4 iulie 2001. Datele pentru Turcia au fost colectate ulterior, între 12 iunie şi 3 iulie 2002. Pentru mai multe detalii, cititorul se va putea sprijini pe descrierea specificaţiilor tehnice descrise în anexa 4. Eşantioanele A fost stabilit un eşantion reprezentativ pentru ansamblul populaţiei active, adică toate persoanele cu un statut de salariat sau cu activitate independentă în momentul interviului şi având o vârstă de la 15 ani în sus. Principiul eşantionului este o selecţie aleatorie cu faze multiple denumită “progresie aleatorie”. Această metodă, în care anchetatorii urmează instrucţiuni precise, prezintă avantajul de a nu necesita o bază completă de sondaje. Anchetatorii primesc un plan cu indicaţii asupra etapelor de realizare a interviurilor. Cu toate diferenţele minore ce pot exista de la o ţară la alta, toate institutele de sondaj naţionale trebuie să respecte aceste instrucţiuni. Procesul poate fi rezumat astfel: • Diviziunea teritorială a Eurostat (NUTS II) este adoptată pentru fiecare ţară. Când această

codificare nu există (de exemplu, în Slovenia), institutele naţionale trebuie să adopte diviziunea teritorială cea mai adecvată.

• Densitatea populaţiei este etalonată pe mărimea localităţilor. Fiecare institut primeşte tablouri naţionale.

• Plecând de la aceste date, se stabileşte o listă de gurpuri-ţintă. În general, codurile poştale (diviziunile aleatorii cele mai fine) sunt utilizate pentru a selecţiona gurpurile-ţintă de manieră aleatoare.

• După aceea, în fiecare din gurpurile-ţintă selecţionate, se trag la sorţi unul sau mau multe puncte de plecare iar anchetatorii urmează procedura “progresiei aleatorii”.

• Atunci când mai mulţi membri ai aceluiaşi cămin răspund criteriilor anchetei, se aplică metoda selecţiei după data de naştere (alegând persoana a cărei dată de naştere este cea mai aproape de data interviului).

Interviurile se adresează indivizilor în vârstă de cel puţin 15 ani. Pensionarii, şomerii, casnicele şi elevii sunt excluşi de la anchetă. Resortisanţii care nu sunt originari din ţările aderente şi candidate sunt incluşi în anchetă din momentul în care pot fi interogaţi în limba sau în limbile


ţării în care lucrează. Interviurile s-au desfăşurat faţă-n faţă, la domiciliul persoanelor interogate, la ore ale zilei când salariaţii şi lucrătorii independenţi erau liberi. Ancheta s-a desfăşurat simultan pe ansamblul ţărilor aderente şi candidate în 2001, cu excepţia Turciei, unde s-a desfăşurat un an mai târziu (2002). Au avut loc un total de 1.000 de interviuri efective în fiecare ţară, cu excepţia Maltei şi a Turciei (500 de interviuri). Ponderare Grupul ţintă este constituit din “persoane având un serviciu”, aşa cum sunt definite în ancheta asupra forţelor de muncă (EFT) realizată de Eurostat. Este vorba deci de persoane care în cursul săptămânii de referinţă au efectuat un serviciu contra unei remuneraţii sau contra unui beneficiu ori de cele care, deşi aveau un serviciu, erau temporar absente. Ca pentru toate metodele empirice, metoda “progresiei aleatorii” implică o ponderare a eşantionului, în aşa fel încât acesta să fie identic cu populaţia-ţintă în funcţie de variabilele de ponderare alese. Pentru a caracteriza populaţia-ţintă, trebuie să se utilizeze, în măsura posibilului, o anchetă al cărei eşantion să aibă talia acesteia (de exemplu, un recensământ), sau, dacă nu, o anchetă unde eşantionul este larg iar rezultatele considerate de încredere (exemplu EFT). Dacă se utilizează metoda cotelor, persoanele care iau interviurile trebuie să controleze distribuţia variabilelor de ponderare selecţionate. Ele sunt libere să intervieveze pe cine doresc, cu condiţia să respecte distribuţia. În acest fel, distribuţia eşantionului va fi identică cu distribuţia urmărită. Atunci când se utilizează metoda progresiei aleatorii, persoanele care iau interviurile sunt obligate să urmeze o cale impusă şi nu au libertatea de a interoga pe cine doresc. În acest caz, structura eşantionului este diferită de structura urmărită, în măsura în care anumiţi interogaţi sunt absenţi sau refuză să răspundă. Va trebui atunci să ponderăm eşantionul pentru a obţine o distribuţie identică cu cea dorită, în funcţie de variabilele de ponderare alese. Pentru aceasta, se atribuie fiecărui individ un punct, în funcţie de raritatea variabilei pe care o reprezintă (astfel, o pondere mai mare se acordă dacă grupul căruia îi aparţine este sub-reprezentat). Programe informatice specializate sunt utilizate pentru a proceda la această ponderare. La capătul acestui proces, după ce fiecare individ a fost ponderat, eşantionul ponderat este identic cu eşantionul de referinţă ales. Pentru ancheta de faţă, a fost adoptată cea de-a doua metodă. Variabilele de ponderare care au fost alese în fiecare ţară sunt : regiunea, mărimea localităţilor, sexul, vârsta, sectorul de activitate (NACE) şi profesia (CITP). Referinţa pentru distribuire este EFT Eurostat (2000). Aceste date nefiind disponibile nici pentru Malta, nici pentru Turcia, am utilizat date naţionale. Această anchetă este bazată pe anchete naţionale ale căror eşantioane sunt importante (deci presupuse de încredere) iar categoriile sunt identice de la o ţară la alta. Ponderarea fiind operată pe această bază, distribuţia pe regiune, mărime a localităţii, sex, vârstă, sector de activitate şi profesie este identică în prezenta anchetă cu cea din EFT.


Cele trei anchete asupra condiţiilor de muncă din U.E. din 1990, 1995 şi 2000 urmează aceeaşi metodologie. Referinţa la EFT nu este la adăpost de orice critică din punct de vedere al clasificărilor utilizate. Astfel, codul CITP-Com 88 propune mai degrabă o clasificare a posturilor decât o clasificare socio-profesională. Salariaţii nu pot fi distinşi de lucrătorii independenţi, (de exemplu la categoria 6, agricultori şi salariaţi agricoli, sau la categoria 7, meşteşugarii şi salariaţii lor). Lucrătorii manuali din industrie sunt distribuiţi în patru categorii (6, 7, 8 şi 9) între care nu se distinge potrivit gradului de competenţă. Procentaj de răspuns Tabloul următor arată procentajul de răspunsuri pe ţări, în 2001. (%) BG CY CZ EE HU LT LV MT PL RO SK SI TR 87 38 73 75 67 74 71 61 23 61 66 54 33

Este întotdeauna dificil să măsurăm impactul de non-răspuns asupra rezultatelor. Putem crede că lucrătorii care au condiţiile cele mai atipice (prin oficii de plasare) sau la limita pieţei de lucru sunt mai greu de contactat. Dacă această ipoteză este corectă, ceea ce rămâne de verificat, procentajul de non-răspuns ridicat ar trebui interpretat cu optimism în rezultatele obţinute. Distanţa dintre extreme este importantă (de la 23% la 87%) iar două ţări au procentaje foarte scăzute (Polonia şi Cipru). Cu toate acestea, procentajele de răspuns ale celorlalte ţări indică o relativă uniformitate şi fac rezultatele relativ comparabile. Limitele anchetei Metodologia utilizată şi, în mod general, comparaţiile internaţionale creează un anumit număr de probleme pe care cititorul trebuie să le aibă în vedere în momentul interpretării rezultatelor. • Structurile industriale, structura pieţei de muncă şi profilul populaţiei variază considerabil de

la o ţară la alta şi face delicată o comparaţie între ţări. Raportul furnizează, atunci când este cazul, clasificări care ajută la înţelegerea diferenţelor între ţări. Cititorul este rugat să se raporteze, între altele, la capitolul 2 care prezintă principalele date structurale ale fiecărei ţări.

• Mărimea eşantionului în fiecare ţară este limitată (1000 de interviuri efective în fiecare ţară, cu excepţia Ciprului şi Maltei, 500). Ceea ce face că, pentru anumite variabile, mărimea categoriilor riscă să fie prea mică pentru a putea trage concluzii valabile. De asemenea, din cauza mărimii eşantionului, clasificarea pe sectoare a fost limitată la primul nivel, avem deci 10 categorii (NACE 1 cifră).

• Diferenţele juridice şi culturale dintre ţări pot influenţa maniera în care sunt interpretate întrebările de către persoanele intervievate. Cititorul va trebui să ţină seama şi de aceasta. Printre altele, gradul de cunoştinţe sau de sensibilitate la întrebările privind condiţiile de muncă pot varia considerabil de la o ţară la alta. În unele ţări, conceptele utilizate pot fi perfect cunoscute şi acceptate; în altele, dimpotrivă, anumite teme nu sunt asociate în mod necesar condiţiilor de muncă ori, pur şi simplu, nu sunt abordate.


• Ancheta descrie situaţii de muncă aşa cum sunt trăite de către lucrători. Întrebările vizează mai degrabă obţinerea de la persoanele interogate a unei descrieri cât mai obiective posibil a muncii lor decât o opinie asupra calităţii vieţii la locul de muncă. Cu toate acestea, cititorul nu va trebui să uite că situaţiile de muncă descrise rezultă din declaraţiile lucrătorilor înşişi. În scopul ameliorării inventarului făcut prin prezenta anchetă, este important să completăm în consecinţă informaţiile pe care aceasta le cuprinde cu alte surse complementare (date furnizate prin anchetele la întreprinderi, date calitative precum monografiile sau studiile de caz, declaraţii de tip administrativ etc.).

• Cum este vorba de o primă anchetă în aceste ţări, nu a fost posibil să se elaboreze indicaţii de tendinţă. S-a optat deci pentru furnizarea de elemente de comparaţie cu datele anchetelor realizate în cadrul U.E. Şi aceasta, cu titlu pur şi simplu ilustrativ şi nu ca obiectiv de atins.


2. Context şi date structurale

Capitolul de faţă prezintă o serie de tablouri care furnizează un rezumat al structurii forţei de muncă pe ansamblul statelor aderente şi candidate cu excepţia Turciei (tratată separat la capitolul 12 pentru motivele descrise în introducere). El descrie îndeosebi repartizarea forţelor de muncă pe sector de activitate, categorii socio-profesionale, statut al muncii, sex, vârstă şi mărime a întreprinderii. Aceste diverse variabile sunt esenţiale pentru înţelegerea condiţiilor de muncă descrise şi mai cu seamă a diferenţelor dintre ţări, de exemplu. Vom scoate în special în evidenţă : • că „populaţia care posedă un loc de muncă” este de 43 de milioane (161 în U.E.) din care mai

mult de jumătate în două ţări (Polonia şi România), • că procentajul de participare la piaţa muncii, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei sunt mai

mici decât în U.E. dar că, pe de altă parte, • proporţia femeilor la muncă (46%) este mai mare decât în U.E. (42%). Printre altele, se

constată o mai mică segregaţie pe piaţa muncii între bărbaţi şi femei. Trebuie subliniat de asemenea că proporţia lucrătorilor independenţi (22%) este mai mare decât în U.E.(17%), la fel ca şi pentru agricultură (21% din locurile de muncă, faţă de 5% în U.E.). În sfârşit, munca temporară este în mod sensibil la acelaşi nivel ca şi în U.E. dar se pleacă de la o situaţie inexistentă până nu demult. Va fi deci interesant de urmărit evoluţiile în acest domeniu. Munca în statele aderente şi candidate Potrivit anchetei asupra forţelor de muncă (EFT 2001), populaţia totală în 11 din cele 13 state aderente şi candidate1 este de 96 de milioane de persoane (373 de milioane în U.E. 15). 43 de milioane au un loc de muncă (161 de milioane în U.E. 15) şi 6,4 milioane sunt în şomaj (12,7 în U.E. 15) din care 3,3 de un an sau mai mult (5,6 milioane în U.E. 15). Două ţări, Polonia (31 milioane) şi România (22 milioane), reprezintă numai ele mai mult de jumătate din populaţia totală a statelor aderente şi candidate şi mai mult de jumătate din populaţia care lucrează (25 milioane). Această importanţă relativă tinde să afecteze cifrele medii furnizate prin prezentul raport. Ele sunt în general, foarte apropiate de media acestor două ţări, din cauza ponderii lor relative.

1 Malta şi Turcia nu sunt acoperite de LFS 2001.


Tabloul 1. Procentaj de participare pe piaţa muncii (în mii şi în %)

BG CY EE LT LV HU MT* PL RO SI SK CZ Populaţie totală 7.933 649 1.429 2.981 2.365 9.900 30.794 22.345 1.991 5.376 10.216 Procentaj de participare 15-64 ani

50,7 67,9 61,1 58,6 58,9 56,3 53,8 63,3 63,6 56,7 65,0

Procentaj de participare femei 15-64 ani 47,9 56,5 56,9 57,4 56,1 49,6 48,4 58,2 58,6 51,8 57,0

Procentaj de şomaj 15+ani 19,9 4,0 12,4 16,5 13,1 5,7 18,4 6,6 5,7 19,4 8,0 Sursă: EFT 2001 *nu este tratată în EFT 2001. Repartizarea sectorială (Q.3)2 În medie, 21% din mâna de lucru este ocupată în agricultură (U.E.: 5%). Specificitatea condiţiilor de muncă în acest sector (temperaturi extreme, zgomot, vibraţii etc.) ar putea explica, cel puţin în parte, o supra-expunere la aceşti factori fizici de risc în statele aderente şi candidate. Se constată totuşi mari deosebiri între ţări: 45% din lucrătorii din agricultură în România, 19% în Polonia, în schimb, 2% în Malta, 5% în Cehia şi Cipru, 7% în Slovacia, Estonia şi Ungaria. Industria (categorie ce regrupează sectoarele minier, utilităţi publice, industrii) utilizează 31% din lucrători (U.E.: 30%). Industria manufacturieră utilizează 21% din lucrători (U.E.: 20%), unde avem şi în acest caz diferenţe mari, pe de o parte între Slovenia (30%), Cehia (27%) şi Slovacia (26%) iar, pe de altă parte, între Cipru (13%) şi România (19%). Ansamblul serviciilor şi ansamblul sectorului vânzare este mai puţin dezvoltat (47%) decât în U.E. (66%.), cu diferenţe semnificative între ţări: Malta şi Ciprul au servicii dezvoltate, mai cu seamă în domeniul hotelier şi restauraţie: proporţia de locuri de muncă în acest sector este de 10% în Cipru şi 7% în Malta, faţă de numai 1% în România şi Lituania. Tabloul 2. Repartizarea mâinii de lucru pe sectoare3 (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC12

UE 15

Agricultură 13 5 7 18 14 7 2 19 45 10 7 5 21 5 Mine 2 2 1 1 2 2 1 1 2 2 1 Industrie 24 13 23 19 19 24 23 20 19 30 26 27 21 20 Utilităţi publice 2 1 2 3 2 2 2 2 2 1 2 2 2 1 Construcţii 6 10 8 6 6 7 7 7 4 5 8 9 7 8 Comerţ 14 18 13 14 15 15 14 14 8 13 13 13 12 15 Hoteluri şi restaurante 5 10 3 2 2 4 7 2 1 4 3 3 2 4 Transport si comunicaţii 7 6 10 7 9 8 8 6 5 7 8 8 7 6 Intermediere financiară 1 6 2 1 1 2 4 3 1 3 2 2 2 3 Activităţi imobiliare 3 6 7 3 5 5 4 4 1 5 4 6 3 8 Administraţie publică 7 9 6 5 8 7 9 5 4 6 8 7 6 8 Alte servicii 16 17 18 23 19 19 20 17 9 16 19 16 15 22

2 Menţiunile Q.3, Q.4 şi EF.10, EF.11 trimit la întrebările utilizate în cursul anchetei care sunt reporduse în anexa 3. 3 Titlul complet al sectoarelor se găseşte în Anexa 1(NACE)


Distribuţia pe categorii profesionale (Q.2.a) Categoria „cadre de conducere” reprezintă aproape 6% în medie pentru ŢAC, peste 8% pentru U.E., diferenţele mergând însă de la aproape 12% în Estonia, 10% în Letonia şi 9% în Lituania, până la 3% în Cipru şi 4% în România. Dacă adiţionăm categoriile de cadre de conducere, profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi profesiunile intermediare, constatăm o diferenţă de patru puncte între ŢAC (31%) şi Uniunea Europeană ( 35%). Tabloul 3. Repartizarea mâinii de lucru pe profesii4 (%) BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC UE Cadre superioare 6,3 3,0 12,2 8,7 10,1 6,9 5,1 6,1 4,0 7,4 6,2 4,5 5,8 8,1 Profesiuni intelectuale şi ştiinţifice 11,9 12,6 13,8 14,0 10,9 11,7 9,6 10, 19,7 16, 10, 6,4 13,0 12,9

Profesiuni intermediare 12,3 11,0 12,2 7,7 13,5 13,3 14,1 12, 8,0 13, 17, 18,5 12,3 14,2

Salariaţi de tip administrativ 6,3 13,9 4,9 5,6 4,7 8,7 12,9 7,3 7,9 11, 7,4 16,4 8,5 13,6

Personal de servicii şi din sector vânzări 14,0 17,5 10,8 11,8 13,4 13,8 17,3 10, 11,5 12, 12, 15,8 12,3 13,1

Agricultori 8,8 3,7 3,6 14,6 8,6 3,5 1,2 17 10,4 2,1 1,4 2,1 10,4 4,1 Artizani 14,9 15,3 16,9 16,9 14,2 21,3 16,8 17 22,6 15 20 20,7 19,3 16,1 Muncitori calificaţi 13,6 8,1 14,5 8,9 10,5 11,8 12,6 8,9 6,1 7,9 13 4,7 8,6 8,5 Muncitori şi salariaţi necalificaţi 11,0 13,7 11,0 11,6 13,9 7,8 9,1 8,1 8,3 13, 10, 9,9 9,0 8,9

Forţele armate 1,1 1,3 0,1 0,1 0,2 1,2 1,3 0,4 1,6 0,1 0,2 0,5 0,8 0,6 Neprecizate 0,1 0,5 0,1

Feminizarea locurilor de muncă nu este unitară Procentajul activităţilor feminine este mai mare în ŢAC (46%) decât în U.E. (42%) – EF.10. Există însă mari diferenţe între ţări şi categorii socio-profesionale. Astfel, se observă că, în Statele Baltice, aproape jumătate din femei sunt în câmpul muncii (Estonia 49%, Lituania 51%, Letonia 49% ) în timp ce proporţia este mult inferioară în Malta (30%) şi Cipru (40%).

Grafic 1. Procentaj de activitate feminină (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 47 40 49 51 49 44 30 45 47 46 46 44 46

B Dk D EL E F IRL I L NL A P FIN S UK UE 15 41 45 42 37 35 44 39 36 38 41 43 45 47 48 45 42 Dacă luăm în consideraţie categoriile feminine, femeile sunt mai prezente în munci calificate, în ţările aderente şi candidate, spre deosebire de U.E.: 37% din cadrele superioare (U.E. 15: 34%), 4 Titlul complet al profesiunilor se găseşte în anexa 2 (CITP)


46% din profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (U.E. 15: 47%), 58 din profesiunile intermediare (U.E. 15: 47%). Dimpotrivă, găsim mai puţine femei în servicii şi în sectorul vânzări (54%) decât în U.E. (66%). Găsim în schimb mai multe femei în posturi de muncitoare calificate (ŢAC 12 : 23% ; U.E. 15: 16%) şi de muncitoare necalificate (ŢAC 12 : 53% ; U.E. 15: 48%). În general, feminizarea locurilor de muncă este diferită între U.E. şi ţările aderente şi candidate dar se constată o proporţie mai mare de femei în munci calificate în aceste ţări, faţă de U.E. (vezi graficul 2). Graficul 2. Procentaj de feminizare a categoriilor profesionale (%)

Cad

re su

perio

are,

şefi

Prof

esiu

ni in

tele

ctu-

ale şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

tere

diar

e

Sala

riaţi

de ti

p ad

min

istra

tiv

Lucrăt

ori s

ervi

cii ş

i vân

zare

Agr

icul

tori

Arti

zani

Mun

cito

ri ca

lifi-

caţi

Mun

cito

ri şi

sala

riaţi

neca

lific

aţi

Forţe

arm

ate

ŢAC

12

Femei ŢAC 12 37 46 58 66 54 47 33 23 53 63 46 Femei U.E.15 34 47 47 67 66 26 12 16 48 5 42 Distribuţia pe sexe şi sectoare de activitate scoate în evidenţă o proporţie mai mare de bărbaţi în agricultură şi industrie, în special în construcţii şi, dimpotrivă, o mai mare proporţie de femei în servicii. Se constată o distribuţie mai echilibrată bărbaţi-femei în interiorul fiecărui sector în ŢAC faţă de U.E. Proporţia de femei care-şi desfăşoară activitatea este mai mare în Uniunea Europeană decât în ŢAC, în două sectoare: în hoteluri şi restauraţie (ŢAC 12: 54% ; U.E. 59%), şi în celelalte servicii (ŢAC 12: 63% ; U.E. 15 :71%). Sectoarele cele mai feminizate sunt, în ordine: alte servicii (63%), servicii financiare (58%), hoteluri şi restauraţie (54%).


Graficul 2. Procentaj de feminizare a categoriilor profesionale (%)

Cad

re su

perio

are,

şefi

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

tere

diar

e

Sala

riaţi

de ti

p ad

min

istra

tiv

Lucrăt

ori s

ervi

cii ş

i vân

zare

Agr

icul

tori

Arti

zani

Mun

cito

ri ca

lific

aţi

Mun

cito

ri şi

sala

riaţi

neca

lific

aţi

Forţe

arm

ate

ŢAC

12

Femei ŢAC 12 37 46 58 66 54 47 33 23 53 63 46 Femei U.E.15 34 47 47 67 66 26 12 16 48 5 42

După criteriul statutului de salariat, se constată o mai mare proporţie de femei salariate în ŢAC (80%) faţă de U.E. (88%). În schimb, 85% din femeile salariate au un C.D.N.5 (contact pe durată nedeterminată) faţă de 80% în U.E. În ţările aderente şi candidate, o mai mică proporţie de bărbaţi sunt salariaţi (74%) faţă de femei, (80%). Se remarcă totuşi că, în rândul salariaţilor, proporţiile între bărbaţi şi femei pe tip de contract (C.D.N., C.D.D., temporari, ucenici) sunt identice. Mari variaţii între ţări în ce priveşte statutul muncii (Q.35.a, Q.35.b) Repartiţia salariaţi/nesalariaţi în ŢAC (salariaţi 77%, nesalariaţi 22%) este în mod sensibil diferită faţă de cea din U.E. ( 83% - 17%). Printre salariaţi, 86% sunt titulari ai unui C.D.N. (U.E. 15: 82%) şi 1% nu ştiu să se situeze în categoriile stabilite (C.D.N., C.D.D., temporar, ucenicie) faţă de 4% în U.E. Se observă diferenţe semnificative între ţări. Cele mai mici proporţii de salariaţi sunt în Polonia (67%), în Cipru (79%) şi în Slovenia (78%). În această ultimă ţară, proporţia este totuşi afectată prin procentul mare de răspunsuri “ altele ” (12%), adică de persoane care nu ştiu să se determine faţă de categoriile propuse. Explicaţia trebuie căutată în munca nedeclarată. În categoria salariaţilor, se observă foarte mari proporţii de salariaţi “nepermanenţi” (C.D.D., temporari) în Letonia (30%), în Bulgaria (27%), şi Lituania (18%). Ciprul constituie un caz aparte cu proporţia cea mai mică de C.D.N. din ansamblul ţărilor aderente şi candidate (55%), dar cu proporţia cea mai mare de răspunsuri “altele” (34%), o proporţie foarte apropiată de Grecia (36%). Acest fenomen se explică în general prin transformări statutare sau ale dreptului muncii.

5 CDN: contract pe durată nedeterminată; CDD: contract pe durată determinată


Tabloul 4. Repartizarea lucrătorilor în funcţie de statutul muncii în ŢAC (%) BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 U.E 15 Salariaţi 83 79 90 80 86 83 84 67 79 78 87 84 77 83 Independenţi fără salariaţi 11 15 6 17 8 9 12 26 15 3 7 10 17 11 Independenţi cu salariaţi 5 6 4 3 6 7 4 7 4 6 6 5 5 5 Altele 1 1 1 1 2 12 1 1 2 1

Munca temporară (3% în medie, 2% în U.E.) este mai dezvoltată în Letonia (7%) şi în Malta (6%) dar inexistentă în Ungaria şi Slovenia. Această formă de muncă nu era autorizată până acum câtva timp. Procentajele au egalat totuşi repede pe cele ale U.E. şi situaţia este în evoluţie. Tabloul 5. Repartizarea salariaţilor pe tip de contract şi pe ţară (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 UE 15 C.D.N. 68 55 84 79 64 90 85 82 92 85 86 86 86 82 C.D.D. 25 8 12 17 23 10 7 12 3 13 12 11 11 10 Contract temporar 2 2 1 0,5 7 0 6 4 3 0 1 1 3 2 Contract de ucenicie 0,4 0,3 0,4 0,7 1 0,4 1 0,4 0 0,5 0,1 0 0 2 Altele 4 34 2 1 2 0 1 0 2 0,5 1 0 1 4 Nu ştie 0,8 0,9 0,5 2 3 0,5 0,5 2 0,5 1 0,2 2 0 1

Proporţia de C.D.D. este cea mai ridicată în Bulgaria (25%), în Letonia (23%) şi în Lituania (17%). Cele mai mari procente de salariaţi nepermanenţi (C.D.D. şi temporari) sunt în sectoarele următoare: hoteluri şi restauraţie (26%), construcţii (19%) şi comerţ (16%). Cele mai slabe procentaje se regăsesc în sectorul minier (3%) şi la intermedierea financiară(5%). Categoriile profesionale unde se observă cele mai mari proporţii de lucrători independenţi sunt lucrătorii agricoli (83%, U.E. 15: 64%) şi cadrele superioare (53%, U.E. 15: 45%). Lucrătorii independenţi fără salariaţi sunt în majoritate agricultori (49%), artizani (10%) şi comercianţi (11%). Lucrătorii independenţi cu salariaţi sunt în mod majoritar cadre superioare (42%) şi profesiuni intelectuale şi ştiinţifice(19%). Pe sectoare de activitate, cele mai mari proporţii de independenţi se regăsesc în agricultură (49%, U.E. 15: 59%), în comerţ (21%, U.E. 15: 27%) şi în construcţii (23%, U.E. 15: 22%). Salariaţii sunt distribuiţi de manieră mai regulată. Ca şi în U.E., femeile sunt salariate într-o mai mare proporţie (81 %, U.E. 15 :88%) decât bărbaţii (76 %, UE 15 : 80%). Bărbaţii şi femeile se regăsesc în aceleaşi proporţii în C.D.N., C.D.D. ca şi temporarii, în vreme ce în U.E. proporţia de femei în C.D.D. sau temporare este mai ridicată (14%) decât cea a bărbaţilor (11%). Mărimea întreprinderilor este comparabilă cu cea din U.E. (Q.4) În total, 11% din persoanele interogate lucrează singure şi 33% în micro-întreprinderi (cu doi până la nouă lucrători). Proporţia lucrătorilor care lucrează singuri sau în micro-întreprinderi este mai mare în România (57% în total) şi în Malta (55%). Independenţii fără salariaţi lucrează mai ales în unităţi de unul la nouă lucrători, (88%), independenţii cu salariaţi, în unităţi de doi la patru lucrători (46%) iar salariaţii în unităţi între 10


şi 49 (30%). Proporţia de bărbaţi (13%) care lucrează singuri este mai mare decât cea a femeilor (8%). De notat că definiţia adoptată este unitatea locală de instalare. Tabloul 6. Repartizarea lucrătorilor după mărimea întreprinderii, în funcţie de statutul muncii Mărimea întreprinderii

Independenţi fără salariaţi

Independenţi cu salariaţi

Salariaţi Bărbaţi Femei ŢAC 12 U.E. 15

1 persoane 46 2 3 13 8 11 11 2-4 persoane 43 46 14 20 21 21 15 5-9 persoane 2 26 14 12 13 13 12 10-49 persoane 4 20 30 23 27 25 26 50-99 persoane 1 3 11 7 10 8 9 100-249 persoane 0 1 8 6 7 7 9 250-499 persoane 1 0 5 5 3 4 5 +500 persoane 1 2 9 8 5 7 10 neprecizat 3 0 6 5 6 5 3 Factorul vechime în muncă (Q.2.b, Q.2.c) Vechimea în muncă 8% (U.E. 15: 12%) din persoanele interogate ocupau un post de muncă de mai puţin de un an, 14% de mai mult de un an. Durata medie în muncă este de 13,4 ani (10,9 în U.E.). Aceasta variază de la 16,44 ani pentru independenţi fără salariaţi, la 11,6 ani pentru cei cu salariaţi şi la 12,8 ani pentru salariaţi. Durata medie este cea mai mare la agricultori (19,47) iar cea mai mică la lucrătorii din servicii şi din sectorul vânzări (9,43). Pentru cadrele superioare (4% mai puţin de un an şi 9% de cel puţin un an) şi agricultori, proporţia celor cu vechime de cel puţin un an este cea mai mică. Ea este cea mai ridicată pentru lucrătorii manuali cu slabă calificare (17% şi 27%) şi pentru lucrătorii din sectorul vânzări şi servicii (12% şi 21%). În sectorul minier (2% mai puţin de un an şi 9% de cel puţin un an), proporţia celor cu un an sau mai puţin de vechime este cea mai slabă, demonstrând un sector care a încetat să mai recruteze, spre deosebire de hotelărie şi restauraţie (19% şi 27%) şi activităţile imobiliare (13% şi 18%). La acest subiect, nu există diferenţe semnificative între bărbaţi (14% de un an sau mai puţin în post) şi femei (15%). Vechimea în întreprindere sau organizaţie 12% din persoanele interogate (U.E.: 12%) făceau parte de mai puţin de un an dintr-o întreprindere iar 20% de cel puţin un an. Durata medie este de 11 ani în întreprindere / organizaţie (11,4 în U.E.). Aceasta variază de la 13,8 ani pentru independenţi fără salariaţi, la 7,8 ani pentru cei cu salariaţi şi la 10,5 pentru salariaţi. Durata medie este cea mai ridicată la agricultori (17,20) şi cea mai scăzută la lucrătorii din servicii şi sectorul vânzare (6,49). Sectoarele cu proporţiile cele mai ridicate de lucrători cu cel puţin un an vechime sunt hotelăria şi restauraţia (37% au o vechime de cel puţin un an), activităţile imobiliare (26%) şi comerţul (25%). Categoriile profesionale în aceeaşi situaţie sunt lucrătorii din servicii şi sectorul vânzări (30%) şi lucrătorii şi salariaţii necalificaţi (32%). Nu există diferenţă între bărbaţi şi femei.


Între salariaţi, cei cu un an vechime sau mai puţin în întreprindere sunt în proporţie de 64% în contract pe durată nedeterminată (C.D.N.) şi de 33% în C.D.D. şi contracte temporare (26% C.D.D. şi 7% temporar), iar restul în ucenicie (1%) şi “ altele ” (3%). Ceea ce înseamnă că o treime din angajările recente (de un an şi mai puţin) se fac în contract de muncă nepermanent. Dacă nu luăm în considerare decât salariaţii de până la un an în întreprindere, proporţiile trec la 57% de C.D.N., 28% de C.D.D., 10% temporari, 2% ucenici şi 4% alte cazuri. O forţă de muncă ceva mai în vârstă decât în U.E. Vârsta medie în ţările aderente şi candidate este 40 de ani (U.E.: 39 ani), 43 de ani pentru independenţii fără salariaţi, 41,5 ani pentru cei cu salariaţi şi 39 ani pentru salariaţi. Vârsta femeilor, la 40,0 de ani (U.E.: 38,5 ani) este aproape aceeaşi ca a bărbaţilor, 39,9 de ani (U.E.: 39,4 ani). 51% din lucrători au 40 de ani şi mai mult (U.E.: 46%). 12% au 55 de ani şi peste (U.E.: 11%). Dacă femeile şi bărbaţii sunt în aceeaşi proporţie în categoria de 15-24 de ani, în schimb, începând de la 40 de ani, găsim o mai mare proporţie de femei (53%) decât de bărbaţi (50%). Procentul cel mai ridicat de persoane de peste 55 de ani este reprezentat de lucrătorii din agricultură (23%) şi lucrătorii şi salariaţii necalificaţi (17%). De asemenea, la independenţii fără salariaţi, regăsim cea mai mare proporţie de peste 55 de ani (19%). Graficul 4. Repartizarea pe vârste a forţei de muncă, pe ţări (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 U.E. 15 15-24 ani 8 10 10 9 11 13 22 10 11 10 12 12 11 12 25-39 ani 40 41 39 43 41 38 34 39 35 44 41 38 38 42 40-54 ani 45 36 38 35 36 43 37 43 32 38 42 41 39 35 + de 55 ani 7 13 14 13 13 7 8 9 22 8 5 10 12 11

Ocuparea unui al doilea post este uneori foarte dificilă (Q.6, Q.7) O zecime din persoanele interogate, faţă de 6% în U.E. declară că are un al doilea post (4% în mod regulat, 4% ocazional şi 2% sezonier), cu procente mai ridicate în România (12%), Estonia, Letonia şi Polonia (11%). Procentele cele mai mari deocupare regulată a unui al doilea post se întâlnesc în Polonia, Letonia şi Estonia (6%). De notat că 23% din cei ce afirmă că lucrează cu jumătate de normă, declară de asemenea că ocupă un al doilea post .


Tabloul 7 Procentaj de lucrători cu un al doilea post (%) BG CY EE LT LV HU MT PL RO SL SK CZ ŢAC 12 E.U. 15 Fără un al doilea post 95 97 89 97 90 95 94 89 89 93 93 91 90 94 În mod regulat 0,9 0,6 6 2 6 3 4 6 3 1 2 3 4 3 În mod ocazional 3 1 4 1 4 1.6 0,9 4 5 5 4 5 4 3 Sezonier 2 2 1 0,2 1 0,4 1 0.7 23 0,7 1 1 1 1 Distribuţia pe sectoare indică procentaje mai ridicate în activităţile imobiliare (19%) şi construcţii (10%). Pe categorii de muncă, proporţiile cele mai înalte de persoane ocupând un al doilea post regulat le găsim la cadrele superioare (10%) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (9%). Şi, în sfârşit, persoanele cele mai numeroase ocupând un al doilea post sunt independenţii cu salariaţi în subordinea lor (13%). Nu există diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei. Media orelor de lucru în cel de-al doilea post este de 17,8 ore (U.E.: 12,1 ore) şi variază în funcţie de statutul muncii: 24,5 ore pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi, 19,7 ore pentru independenţii cu salariaţi şi 16,8 ore pentru salariaţi. Aceste 17,8 ore lucrate în medie într-un al doilea post se adaugă la cele 42,7 ore lucrate în activitatea principală, fie o durată medie totală de 60,5 ore. Duratele cele mai mari lucrate în al doilea post se întâlnesc în Slovacia (34,31 ore), România, (27,08 ore) şi în Ungaria (23,68 ore). Situaţii familiale 6(EF.7, EF.12, EF.13, EF.19)

• 75% (67% U.E. :15) din cei interogaţi sunt fie căsătoriţi, recăsătoriţi sau trăiesc cu un(o) partener(ă) iar 25% sunt celibatari (33% U.E.: 15) divorţaţi, separaţi sau văduvi;

• 52% (61% U.E. :15) din cei interogaţi fac parte dintr-o familie fără copil sub 15 ani; • 6% din cei interogaţi sunt părinţi singuri cu copii; • 37% (39% U.E. :15) din cei interogaţi declară că sunt singurii care au serviciu din familie,

dar 58% din persoanele necăsătorite, divorţate, separate sau văduve sunt unica sursă de venituri din casă;

• 20% din cei interogaţi declară că au în familie cel puţin o persoană în vârstă dependentă (cu mari diferenţe între ţări, de la 35% în Bulgaria la 8% în Cipru, aceste diferenţe aflându-se fără îndoială în raport cu sistemele de protecţie socială) iar 4% se ocupă de o persoană handicapată dependentă.

6 Găsiţi mai multe detalii în capitolul 11.


3. Natura muncii Acest capitol examinează anumite contexte de natură a influenţa condiţiile de muncă şi în special conţinutul muncii. Este vorba de difuzarea tehnologiei (utilizarea informaticii), combinaţia informatică-localizarea muncii (tele-lucrul sau lucrul la distanţă), localizarea muncii (lucrul la domiciliu), relaţia între lucru şi mediul exterior (relaţiile cu clienţii, utilizatorii, pacienţii...). Se constată că utilizarea informaticii este mai puţin curentă decât în U.E., chiar dacă diferenţele între ţările aderente şi candidate sunt importante (în raport de unu la trei). Tele-lucrul este, ca şi în U.E., puţin dezvoltat, cu excepţia cadrelor superioare şi a sectoarelor de intermediere financiară şi a activităţilor imobiliare. Lucrul la domiciliu este mai curent însă decât în U.E.; cel mai adesea, îl întâlnim la independenţi, mai cu seamă la agricultori. Şi, în sfârşit, relaţia faţă de clienţi, pe ansamblu, mai puţin dezvoltată faţă de U.E., reprezintă oglindirea unor economii mai puţin îndreptate spre servicii (cu excepţia unor ţări cum ar fi Ciprul sau Malta). Informatizarea muncii este încă destul de slabă (Q.9.4) Numai 12% din lucrători, faţă de 31% în U.E. declară că lucrează tot timpul sau aproape tot timpul pe ordinator iar cel puţin 27% (U.E.: 41%) în mod ocazional, adică cel puţin un sfert din timpul de lucru. Pe ţări, se constată diferenţe semnificative în utilizarea permanentă sau cvasi-permanentă a informaticii: Slovenia (28%) şi Ungaria (20%) pe de o parte, România (7%) şi Lituania, pe de altă parte (8%). Graficul 5 – Lucrul pe ordinator, pe ţări (%) BG CY EE LT LV HU MT PL RO SO SK CZ ŢAC 12 utilizare permanentă sau cvasi-permanentă 12 18 15 8 10 20 17 11 7 28 17 18 12

utilizare cel puţin un sfert din timp 20 29 34 18 22 34 30 27 16 49 36 44 27

NL UK FIN S B L DK D IRL FR A I E P EL U.E. 15 utilizare permanentă sau cvasi-permanentă 45 43 33 32 36 39 29 27 31 31 31 25 24 21 15 31

utilizare cel puţin un sfert din timp 60 54 51 48 47 47 44 41 41 40 39 35 28 25 18 41

Pe categorii profesionale, în utilizare permanentă sau cvasi-permanentă, evantaiul situaţiilor este vast: de la 39% pentru lucrătorii de tip administrativ, la 24% pentru profesiunile intelectuale şi ştiinţifice, 22% pentru tehnicieni, 17 % pentru cadrele superioare şi 1% pentru lucrătorii şi salariaţii necalificaţi, 4% pentru muncitorii calificaţi.


Pe sectoare, ca utilizare permanentă şi cvasi-permanentă, cea mai mare proporţie se regăseşte în sectoarele de intermediere financiară (60%), activităţile imobiliare (39%) şi în administraţia publică (30%). Informatica este utilizată în mod permanent sau cvasi-permanent mai mult de către femei (14%), decât de bărbaţi (11%). În ce priveşte statutul muncii, 14% din salariaţi folosesc permanent informatica şi 28% cel puţin ocazional (mai mult de un sfert din timp). În comparaţie cu aceştia, 19% din independenţii cu salariaţi (în majoritatea lor, cadre superioare şi specialişti) fac un uzaj permanent, iar 45%, cel puţin ocazional. În schimb, independenţii care lucrează singuri, şi care în majoritatea lor sunt agricultori şi comerciali, nu reprezintă decât 4% din cei care utilizează informatica de manieră permanentă iar 11% de manieră cel puţin ocazională. Pe tranşe de vârstă, se constată o netă diminuare a utilizării informaticii odată cu vârsta, cum se indică în graficul 6. Graficul 6. Utilizarea computerului la lucru, pe categorie de vârstă (%) 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani +55 ani ŢAC 12 utilizare permanentă sau cvasi-permanentă

15 14 11 8 12

utilizare cel puţin un sfert din timp

26 31 26 18 27

Tele-lucrul rămâne puţin răspândit (Q.9.5) Tele-lucrul este practicat de manieră permanentă de către 1% din persoanele interogate şi, de manieră cel puţin ocazională (adică cel puţin un sfert din timpul de lucru), de către 5%, în aceleaşi proporţii ca şi în Uniunea Europeană. Se înregistrează procente mai mari în Cipru (3% în mod permanent şi 7% ocazional), în Polonia (8% ocazional), în Slovenia (2% permanent şi 6% ocazional) şi Republica Cehă (2% permanent şi 7% ocazional). Tele-lucrul este mai răspândit printre cadrele superioare (3% permanent şi 18% cel puţin un sfert din timpul de lucru), şi printre cadrele intelectuale şi ştiinţifice (11% cel puţin un sfert din timpul de lucru). Sectoarele cele mai implicate sunt intermedierea financiară (5% permanent, 32% cel puţin un sfert din timp) şi activităţile imobiliare (6% permanent şi 21% cel puţin un sfert din timp). Tele-lucrul este mai mult practicat de către bărbaţi (6% cel puţin un sfert din timpul de lucru), faţă de femei, (4%). În realitate, el este mai ales apanajul independenţilor cu salariaţi (4% permanent şi 12% cel puţin un sfert din timpul de lucru) şi mai puţin al salariaţilor (1% şi 5%). Fără surpriză, repartizarea pe vârste ne arată că tele-lucrul este cel mai răspândit printre tinerii între 25 şi 39 de ani (7%) şi cel mai puţin (3%) la persoanele de peste 55 de ani.


Graficul 7 – Recurgerea la tele-lucru, pe categorie socio-profesională (cel puţin un sfert din timpul de lucru) (%)

Cad

re su

peri

oare

Prof

esiu

ni In

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

nari

de

tip a

dmin

istr

ativ

Luc

răto

ri d

in se

rvic

ii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

ali-

ficaţ

i

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C 1

2

18 11 7 8 4 4 1 1 0 3 5

Relaţia cu clienţii caracterizează serviciile (Q.9.7) 36% (U.E.: 43%) din persoanele care răspund, declară că au un contact direct şi permanent (tot timpul sau aproape tot timpul) cu persoane exterioare locului lor de muncă (clienţi, utilizatori, pacienţi etc.). Diferenţele între ţări sunt importante, pe de o parte între economiile de servicii (Cipru 57% şi Malta 45%) iar pe de altă parte economiile bazate mai mult pe industrie (Slovacia 30%, Republica Cehă 33%). Scorul Bulgariei (46%), al cărei sector de servicii nu este totuşi prea dezvoltat, rămâne atipic. Printre profesiuni, cele ale serviciilor şi vânzărilor numără cel mai mare număr de contacte (70 % faţă de U.E.: 80%) urmate de profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (54%) iar cadrele superioare, (49%). După aceeaşi logică, se constată mari diferenţe între sectoarele de servicii (66% în comerţ) şi cele din industrie (13%, în industria manufacturieră). Femeile au mai multe contacte cu clienţii (39% tot timpul sau aproape) decât bărbaţii (33%), dar mult mai puţine decât colegele lor din U.E. (54%). De fapt, lucrătorii independenţi cu salariaţi au cele mai multe contacte permanente cu clienţii (57%) mult mai multe decât salariaţii (36%) şi independenţii fără salariaţi (30%). Printre salariaţi, temporarii au mai multe contacte permanente cu persoane exterioare (40%), urmaţi de C.D.D. (37%) şi de C.D.N. (35%). Vom nota că frecvenţa relaţiei cu clienţii diminuează odată cu vârsta: 38% dintre cei de 15-24 de ani sunt în contact permanent sau cvasi-permanent cu clienţii faţă de numai 31% la cei de 55 de ani şi mai mult. Lucrul la domiciliu: mai cu seamă în agricultură (Q.9.6) Domiciliul constituie locul de muncă normal şi permanent pentru 5% din cei interogaţi (U.E. 15: 3%) iar 11% lucrează la domiciliu de manieră ocazională (U.E. 15: 8,5%). 17% din independenţii fără salariaţi declară că lucrează permanent la domiciliu, pe câtă vreme independenţii cu salariaţi, 7% iar salariaţii, 2%. Categoria profesională cea mai implicată este cea a agricultorilor care lucrează în permanenţă la domiciliu, în procent de 19%. Pe sectoare, în mod logic, lucrul la domiciliu este cel mai


răspândit în agricultură (10% lucrează permanent sau cvasi-permanent la domiciliu), urmat de activităţile imobiliare (8%) şi de hotelărie şi restauraţie (6%). Pe categorie de vârstă, se lucrează la domiciliu mai ales începând de la 40 de ani (6% lucrează la domiciliu în permanenţă sau cvasi-permanent), faţă de cei de sub 40 de ani, care sunt de două ori mai puţini (3%). În sfârşit, între bărbaţi şi femei nu există o diferenţă sensibilă.


4. Mediul înconjurător fizic la locul de muncă Acest capitol examinează expunerea lucrătorilor la riscuri fizice cum ar fi – expunerea la zgomot, la temperaturi extreme, la poluare sau la substanţe periculoase sau vibraţii şi expuneri legate de concepţia posturilor de muncă. Se face de asemenea o analiză a anumitor aspecte de prevenire a riscurilor profesionale (informarea asupra riscurilor existente, echipamente de protecţie). Se constată o expunere la vibraţii, zgomot, căldură, poluarea aerului într-o mai mare măsură iar la poziţii de lucru dureroase sau penibile în ţările aderente şi candidate, faţă de ţările U.E. într-o mai mică măsură şi, în sens invers, o mai mică expunere la purtarea de sarcini grele. De altfel, se constată o mai bună utilizare a echipamentelor individuale de protecţie şi o mai bună informare asupra riscurilor, ceea ce ne face să credem că există o politică de prevenire mai mult la nivel individual decât colectiv. Tabloul 8. Expunerea permanentă sau cvasi-permanentă la riscuri fizice (%) Între paranteze: expunere cel puţin un sfert din timpul de lucru. U.E. 15 (toţi

lucrătorii) ŢAC 12 (toţi lucrătorii)

U.E. 15 (salariaţi)

ŢAC 12 (salariaţi)

Vibraţii (Q.8.1) 10 (24) 12 (25) 11 (23) 13 (24) Zgomot (Q.8.2) 11 (29) 15 (35) 11 (30) 18 (36) Căldură (Q.8.3) 6 (23) 10 (27) 6 (23) 9 (26) Frig (Q.8.4) 4 (21) 4 (23) 4 (20) 4 (20) Inhalare de vapori, fum etc. (Q.8.5) 9 (22) 12 (26) 9 (22) 14 (26) Manipulare de substanţe periculoase (Q.8.6) 5 (16) 5 (14) 5 (16) 6 (14) Radiaţii (Q.8.7) 2 (6) 2 (5) 2 (6) 3 (6) Poziţii dureroase (Q.9.1) 18 (47) 21 (47) 18 (47) 19 (42) Sarcini grele (Q.9.1) 12 (37) 11 (37) 12 (36) 10 (32) Purtarea echipamentului individual de protecţie (Q. 9.8) 21 (30) 28 (35) 22 (31) 31 (38) Notă: Răspunsul la aceste întrebări, chiar dacă ele încearcă să obiectiveze răspunsul, (de exemplu, întrebarea asupra expunerii la zgomot este formulată astfel: “ vreţi să ne spuneţi, utilizând scara următoare, în ce măsură sunteţi expus în munca dumneavoastră la zgomote atât de puternice încât trebuie să ridicaţi vocea pentru a vă adresa colegilor ? ”) este influenţat în mare măsură de contextul socio-cultural care va determina, de fiecare dată, de exemplu, ce înseamnă o sarcină grea. Graficul 8. Lucrătorii informaţi (bine sau foarte bine) asupra riscurilor (%)

U.E. 15 (toţi lucrătorii) ŢAC 12 (toţi lucrătorii) U.E. 15 (salariaţii) ŢAC 12 (salariaţii) 76 80 77 81

Poziţii de lucru dureroase în cea mai mare parte a ţărilor Printre ţările aderente şi candidate, diferenţele de expunere a salariaţilor la poziţii dureroase cel puţin un sfert din timpul de lucru sunt importante, de la 31% în Cehia, la 58% în Cipru. Această diferenţă este şi mai importantă în sânul ţărilor membre ale Uniunii, de la 32% în Olanda, la 68% în Grecia. Cel puţin jumătate din salariaţii a 13 din 27 de ţări sunt expuşi la acest risc cel


puţin un sfert din timpul de lucru. Este vorba de salariaţii din Cipru, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia, Grecia, Spania, Franţa, Portugalia, Finlanda şi Suedia. Graficul 9 – Salariaţi expuşi la poziţii de lucru dureroase (cel puţin un sfert din timpul de lucru) (%)

BG

CY

EE

LT

LV

HU

MT

PL

RO

SI

SK

CZ

ŢA

C12

B

DK

D

EL

I E

F IR

L

NL

P UK

FI

S A

UE

15

47 58 43 42 42 52 50 50 51 52 36 31 47 40 36 44 68 46 50 58 43 41 32 53 39 53 52 41 47

Bărbaţii mai expuşi decât femeile Femeile sunt mai puţin expuse decât bărbaţii la ansamblul riscurilor fizice, cu excepţia poziţiilor dureroase şi penibile, unde expunerea este identică. Se observă acelaşi fenomen în ţările U.E. Diferenţele între bărbaţi şi femei în sânul ţărilor U.E. sunt totuşi mai importante, rezultat al unei distribuţii mai neuniforme pe criteriul sexelor, între diversele categorii socio-profesionale. Graficul 10. Expunerea la riscuri fizice, pe criteriul sexelor (cel puţin un sfert din timpul de lucru) (%) Bărbaţi Femei Vibraţii 30 18 Zgomote 38 30 Căldură 32 25 Frig 26 20 Inhalare de vapori, fum etc. 31 21 Manipulare de substanţe periculoase 17 11 Radiaţii 7 5 Poziţii dureroase 47 47 Purtare de sarcini grele 41 33 Diferenţe după criteriul statutului muncii Lucrătorii independenţi, mai ales cei care lucrează singuri, sunt mai puţin expuşi decât salariaţii la purtarea de sarcini grele şi la poziţii dureroase. În ce-i privesc pe salariaţi, ei sunt mai expuşi la zgomot şi la vibraţii. Pentru expunerea la substanţe periculoase, dacă salariaţii sunt mai expuşi de manieră permanentă decât independenţii, în schimb independenţii fără salariaţi sunt relativ mai expuşi în mod ocazional. Dintre salariaţi, cei în C.D.D. şi ucenicii sunt de manieră generală, mai expuşi la zgomot şi la vibraţii, la poziţii dureroase şi penibile ca şi la purtarea de sarcini grele. Muncitorii temporari se declară mai puţin expuşi decât celelalte categorii de salariaţi, în timp ce în ţările U.E. ei reprezintă categoria cea mai expusă.


Tabloul 9. Expunerea la riscuri fizice, pe criteriul statutului muncii (tot timpul sau aproape tot timpul de lucru) (%) Între paranteze: expunere cel puţin un sfert din timp. Risc fizic Independenţi

fără salariaţi Independenţi cu salariaţi

Salariaţi C.D.N. C.D.D. Temporari

Vibraţii 8 (18) 5 (16) 13 (24) 13 (24) 15 (25) 8 (18) Zgomot 7 (31) 6(30) 18 (36) 18 (36) 21 (39) 5 (25) Manipulare de substanţe periculoase 3 (19) 3(9) 6 (14) 6 (15) 6 (8) 2 (4)

Poziţii periculoase 29 (69) 18 (42) 19 (42) 18 (42) 26 (49) 23 (44) Purtare de sarcini grele 17 (62) 5 (32) 10 (33) 10 (31) 15 (41) 13 (41) Purtarea echip. individual de protecţie 14(22) 28 (34) 31 (38) 31(39) 33(41) 23(28)

Bine/foarte bine informaţi asupra riscurilor 76 85 81 81 81 72

Graficul 11. Lucrători informaţi (bine sau foarte bine) asupra riscurilor, pe criteriul statutului munciii (%)



Salariaţi C.D.N. C.D.D. Temporari

76 85 81 81 81 72 Diferenţe între categorii socio-profesionale Lucrătorii manuali, artizanii, muncitorii calificaţi şi necalificaţi şi agricultorii sunt cei mai expuşi la totalitatea factorilor de risc. Lucrătorii din servicii şi din sectorul vânzări (42%) şi profesiunile intermediare(30%) ajunge însă la acelaşi nivel cu cel al categoriilor precedente în ce priveşte expunerea la posturi dureroase şi penibile. Tabloul 10. Expunerea la riscuri fizice, pe profesiune (cel puţin un sfert din timp) (%)

Cad

re su

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

-re

Funcţio

nari

de

tip a

dmin

istr

ativ

Luc

răto

ri d

in se

rvic

ii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C12

U.E

. 15

Vibraţii 11 6 8 5 11 33 55 53 21 15 24 24 Zgomot 17 23 26 12 16 37 63 59 33 39 35 29 Manipulare de substanţe periculoase 7 6 13 3 6 22 23 23 15 42 14 15 Poziţii dureroase 23 29 30 25 42 75 65 58 59 41 47 46 Purtare de sarcini grele 21 8 15 8 43 72 55 47 54 25 37


Tabloul 10. Expunerea la riscuri fizice, pe profesiune (cel puţin un sfert din timp) (%)

Cad

re su

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

n-ar

i de

tip

adm

inis

trat

iv

Luc

răto

ri d

in se

rvic

ii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C12

U.E

. 15

Vibraţii 11 6 8 5 11 33 55 53 21 15 24 24

Zgomot 17 23 26 12 16 37 63 59 33 39 35 29

Manipulare de substanţe periculoase 7 6 13 3 6 22 23 23 15 42 14 15

Poziţii dureroase 23 29 30 25 42 75 65 58 59 41 47 46

Purtare de sarcini grele 21 8 15 8 43 72 55 47 54 25 37

Diferenţe între sectoare Sectoarele unde găsim cele mai mari proporţii de lucrători expuşi la poziţii dureroase sau penibile sunt agricultura, construcţiile, industria şi minele, hotelăria, restauraţia şi transporturile. În aceste sectoare, sunt expuşi jumătate sau mai mult dintre lucrători. De manieră generală, industria şi agricultura sunt sectoarele unde întâlnim expunerile cele mai ridicate la ansamblul celorlalte riscuri. Tabloul 11 – Expunerea la riscuri fizice, pe sectoare (tot timpul sau aproape) (%)

Agr

icul

tură

Min

e

Indu

stri

e

Util

ităţi

publ

ice

Con

-str

ucţii

CC

omerţ

Hot

elăr

ie şi

res

taur

aţie

Tra

nspo

rt şi

com

unic

aţii

Inte

rmed

iere

fina

ncia

ră

Act

ivităţi

imob

i-lia

re

Adm

inis

traţ

ie p

ublică

Alte

serv

icii

ŢA

C 1

2

Vibraţii 10 33 25 17 17 3 3 15 3 3 2 4 12 Zgomot 10 40 34 19 14 5 11 14 1 3 4 11 15 Manipulare de substanţe periculoase 4 10 9 8 6 2 1 3 0 2 4 6 5 Poziţii dureroase 24 19 28 6 22 19 24 21 12 11 10 14 21 Purtare de sarcini grele 14 28 14 5 22 10 10 9 0 6 2 6 11


Expuneri suplimentare în marile întreprinderi Expunerile permanente ating în general o mai mare proporţie de lucrători în marile întreprinderi, în mod special, cele cu mai mult de 500 de salariaţi. Este cazul pentru vibraţii, zgomot, temperaturi extreme, fum şi praf, manipularea substanţelor periculoase şi radiaţii. În schimb, expunerile parţiale (un sfert din timpul de lucru sau mai mult) sunt mai importante la lucrătorii care muncesc singuri. Motivul îl constituie fără îndoială o mai mare specializare a muncii în marile întreprinderi faţă de cele mici. Singura excepţie priveşte poziţiile penibile sau dureroase unde expunerile permanente sunt mai frecvente la lucrătorii care lucrează singuri şi la cei din micro-întreprinderi. Utilizarea echipamentelor individuale de protecţie şi informarea asupra riscurilor creşte odată cu mărimea întreprinderii. Tinerii sunt mai expuşi Lucrătorii cei mai tineri sunt în general mai expuşi, mai ales în categoria de vârstă de la 25 la 39 de ani, în timp ce lucrătorii mai în vârstă (de peste 55 de ani) sunt cel mai puţin expuşi, cu excepţia poziţiilor de lucru dureroase şi penibile.


5. Organizarea muncii Este dificil de înţeles pe deplin organizarea muncii plecând de la o anchetă în rândul indivizilor, chiar dacă ea este condusă asupra unui eşantion reprezentativ de lucrători. Cu toate acestea, ancheta ne permite să distingem unele aspecte ale organizării muncii, în special natura şi distribuţia sarcinilor (lucrul repetitiv, monoton), responsabilităţile oferite operatorilor, autonomia şi controlul pe care aceşti operatori îl au asupra organizării şi derulării muncii. Se reperează de asemenea uşurinţa de a îndeplini sarcinile de lucru, întreruperile, ritmurile, sprijinul acordat operatorilor în realizarea muncii lor, în special în sânul colectivului de muncă şi, în fine, competenţele necesare şi formarea profesională în cadrul întreprinderii. Ancheta pune în evidenţă caracteristicile organizării muncii care, dincolo de unele diferenţe naţionale, sunt comune ţărilor aderente şi candidate. Este vorba de o organizare relativ de tip mai industrial şi mai puţin mercantilă decât în U.E., mai puţin deschisă spre exterior şi în care exigenţele interne au prioritate faţă de cele externe. Este vorba de asemenea de o organizare mai ierarhizată, în care operatorii au mai puţină autonomie în desfăşurarea muncii lor şi mai puţină răspundere. În fine, este vorba de o organizare mai puţin deschisă către obţinerea unei calificări, mai puţin susceptibilă să dezvolte competenţele. Munca repetitivă şi monotonă Munca repetitivă se poate evalua după două indicatoare, unul care arată frecvenţa mişcărilor de mână şi de braţ, celălalt, proporţia diverselor sarcini de lucru de durată variată (de la 5 secunde la 10 minute). În fine, un indicator mai general de monotonie a sarcinilor permite cuantificarea acestei dimensiuni, lăsând totuşi interpretarea conceptului de monotonie la latitudinea celor interogaţi. Gesturile repetitive sunt foarte frecvente în industrie (Q.9.3) 28% din lucrători (U.E. 15: 31%) declară că efectuează tot timpul sau aproape tot timpul gesturi repetitive cu mâna şi cu braţul iar 52% cel puţin un sfert din timpul de lucru. Am putea fi înclinaţi să credem că există o relaţie între gesturile repetitive şi lucrul pe ecran sau pe tastatura. Nu este însă vorba în cazul de faţă. Diferenţele între ţări sunt importante, de la 13% în Slovenia, la 49% în România şi 47% în Ungaria. Printre profesiuni, artizanii (47%) şi muncitorii calificaţi (43%) sunt cei mai expuşi la gesturi repetitive permanente. Cadrele superioare (7%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (13%) şi profesiunile intermediare (17%) sunt cel mai puţin expuse. Din punct de vedere vectorial, cu 43% de lucrători ce efectuează în mod constant gesturi repetitive, industria se află de departe pe primul loc, urmată de construcţii (37%). Sectorul de intermediere financiară este, în mod global, cel mai puţin afectat: 71 % din salariaţii săi nu efectuează niciodată sau aproape niciodată gesturi repetitive. Mărimea întreprinderii joacă şi ea un rol: expunerea permanentă este mai frecventă în întreprinderile de la 100 la 250 lucrători (39%) şi mai puţin frecventă în cele de la două la patru persoane (23%) faţă de celelalte categorii de mărime (29%). Expunerea parţială (cel puţin un sfert din timp) este în schimb mai importantă în întreprinderile mici, din cauza unei rotaţii mai dificile a sarcinilor de serviciu.


În funcţie de statutul muncii, salariaţii sunt mai expuşi decât independenţii iar dintre salariaţi, cei în C.D.D. (33% permanenţi) şi ucenicii (35% permanenţi). Între bărbaţi (28%) şi femei nu există diferenţe (28%). În funcţie de vârstă, se observă că 30% din cei între 15-24 de ani efectuează în permanenţă gesturi repetitive faţă de 28% din cei mai în vârstă. Graficul 12. Expunerea la mişcări repetitive (tot timpul sau aproape tot timpul de lucru) (%)

Agr

icul

tură

Min

e

Indu

stri

e

Util

ităţi

publ

ice

Con

stru

cţii

Com

erţ

Hôt

el şi

est

taur

aţie

T

rans

port

şi c

omun

icaţ

ii

Inte

rmed

iere

fina

ncia

ră

Act

ivităţi

imob

iliar

e

Adm

inis

traţ

ie p

ublică

Alte

serv

icii

ŢA

C12

28 29 43 18 37 19 27 29 21 25 16 17 28 Evaluare dificilă pentru sarcinile repetitive (Q.18) Din formularea întrebării se pot distinge diferite durate de ciclu, de la 5 secunde la 10 minute. Constatăm astfel că 9% din lucrători afirmă că efectuează sarcini de lucru de mai puţin de cinci secunde (U.E.: 15%), 11% de mai puţin de 30 secunde (U.E.: 18%) iar 14% de mai puţin de un minut (UE: 23%). În fine, 26% declară că efectuează sarcini delucru de mai puţin de 10 minute (U.E.: 32%). Comparaţiile cu U.E. sunt dificile în măsura în care cifrele pe 2000 pentru cei Cincisprezece sunt îndoielnice, fiind prea mari pentru a fi credibile. Este important de notat de altfel că la această întrebare, ca şi în U.E., există o proporţie mare (7% în medie) de N.S. („nu ştiu”), ceea ce tinde să reflecte dificultatea întrebării (ce este o sarcină de lucru ? prin ce se deosebeşte aceasta de un gest de lucru ? etc.) Putem nota totuşi câteva caracteristici pe tip de parametri. Pe ţară: sarcinile foarte scurte (mai puţin de cinci secunde) sunt cele mai frecvente în Cipru (17%) şi Malta (11%) iar cele mai puţin frecvente în Slovenia (6%). Ciclurile cele mai scurte (mai puţin de 10 minute) sunt mai frecvente în Slovenia (34%) şi în România (31%) iar cele mai puţin frecvente în Slovenia (19%). De notat că nu există vreo corespondenţă între sarcinile monotone şi cele repetitive, ţările unde sarcinile repetitive sunt cele mai dezvoltate nefiind şi ţările în care lucrul monoton este cel mai răspândit. După criteriul profesiei, observăm că muncitorii calificaţi (12%) şi artizanii (13%) sunt categoriile în care sarcinile foarte scurte (mai puţin de cinci secunde) sunt cele mai frecvente, spre deosebire de cadrele superioare (2%). Artizanii au cel mai des sarcini de mai puţin de 10 minute (37%), profesiunile intermediare (19%), iar profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi cadrele superioare cel mai rar (21%). În fine, privitor la sectoare, sarcinile repetitive sunt cele mai frecvente în hotelărie şi restauraţie (35% mai puţin de 10 minute) şi în industrie (30%). Situaţia inversă se regăseşte în intermedierea financiară (16%), administraţia publică (20%) şi celelalte servicii (21%). Sarcinile cele mai scurte (mai puţin de cinci secunde) se întâlnesc în transporturi (14%), hoteluri şi restauraţie (13%) şi în industrie (11%).


Tabloul 12. Durata sarcinilor repetitive, pe sector (%)

Agr

icul

tură

Min

e

In

dust

rie

U

tilităţi

publ

ice

Con

stru

cţii

Com

erţ

H

otelăr

ie şi

res

ta u

raţie

Tra

nspo

rtur

i şi c

omun

icaţ

ii

Inte

rmed

iere

fi n

anci

ară

Act

ivităţi

imob

iliar

e

Adm

inis

traţ

ie p

ublică

Alte

serv

icii

ŢA

C 1

2

de la 5 secunde 7 4 11 4 10 5 1 3 14 10 8 6 6 9 de la 30 secunde 10 16 5 18 8 15 13 6 8 10 7 11 de la 1 minut 14 6 20 11 19 14 15 16 5 9 11 10 14 de la 5 minute 22 12 22 17 23 18 31 21 13 13 15 13 19 de la 10 minute 27 22 30 20 28 22 35 25 16 24 20 21 26 Vom mai nota că oricare ar fi durata ciclului, nu există diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei; că diferenţele între categoriile de vârstă nu sunt semnificative, cu excepţia sarcinilor de mai puţin de 10 şi 30 secunde, unde se constată o supra-expunere a lucrătorilor cei mai tineri; că diferenţele în funcţie de mărimea întreprinderii nu sunt nici ele marcante, cu excepţia întreprinderilor între 100 şi 250 de lucrători, unde sarcinile repetitive, oricare ar fi durata ciclului, ating o proporţie mai ridicată de lucrători (cinci puncte în plus, în medie) şi că independenţii cu salariaţi sunt mai puţin expuşi la sarcini repetitive decât salariaţii şi independenţii care lucrează singuri. Aceste ultime categorii efectuează o muncă repetitivă în aceleaşi proporţii. Lucrul monoton (Q.21.4) Proporţia de lucrători care efectuează sarcini monotone este destul de asemănătoare în ŢAC (42%) şi în cele ale U.E. (40%). Diferenţele între ţări sunt însă importante, de la 55% în Estonia, 52% în Bulgaria şi 48% în Cehia, la 32% în Ungaria şi 24% în Malta. Cadrele superioare (24%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (30%) şi profesiunile intermediare (33%) au munca cu cele mai puţine sarcini monotone; lucrătorii manuali, cu cele mai multe, mai cu seamă muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (58%) şi agricultorii (53%). Industriile manufacturiere (49%) şi construcţiile (47%) sunt sectoarele unde munca monotonă este cea mai importantă, intermedierea financiară (31%) şi utilităţile publice, sectoarele cu munca cea mai puţin monotonă (28%). Dacă nu există diferenţe între categoriile de vârstă, se remarcă totuşi că femeile declară că efectuează mai multe sarcini monotone (45%) decât bărbaţii (40%).


Graficul 13. Repartizarea pe criteriul sexelor a sarcinilor monotone (%)

Bărbaţi Femei ŢAC 12 40 45 42

Statutul muncii şi tipul de contract nu sunt indiferente: lucrul monoton este mai răspândit printre independenţii fără salariaţi (48%) decât pentru salariaţi (42%) sau independenţii cu salariaţi (35%). Salariaţii în C.D.D. (48%) efectuează mai frecvent o muncă monotonă decât cei în C.D.N. (41%), temporarii, (44%) şi ucenicii (36%). În schimb, mărimea întreprinderii are o influenţă destul de restrânsă: proporţia de munca monotonă este aproape stabilă, indiferent de mărimea întreprinderii, în jur de 40-42%. Procentajul este cel mai redus pentru întreprinderile de la 50 la 100 lucrători (35%) şi cel mai ridicat pentru cele de la 100 la 250 (47%). Autonomie şi control Mai mulţi indicatori oferă o măsură asupra controlului pe care lucrătorii îl au asupra organizării muncii, asupra ritmului de muncă precum şi asupra amenajării timpului de muncă şi a concediilor. Controlul asupra organizării muncii (Q.22.1 şi 22.2) Se observă o mai mică autonomie decât în U.E., fiindcă 40% din cei care răspund (U.E. 15: 35%) declară că nu pot alege sau modifica ordinea sarcinilor ce le sunt impuse iar 37% (UE 15: 29%) nu pot alege sau modifica metodele de lucru. Există însă mari diferenţe între ţări. Autonomia este mult peste medie în Malta (93% declară că pot schimba ordinea sarcinilor de lucru) şi superioară mediei în Cehia (66%), în Estonia (66%), în Cipru (66%) şi în Ungaria(65%). Categoriile profesionale care dispun de mai multă autonomie sunt bine înţeles cadrele superioare (numai 18% nu dispun de control asupra ordinii sarcinilor) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (23%). Cel mai puţin autonomi sunt muncitorii calificaţi (59% nu au control) şi artizanii (55%). Aceleaşi diferenţe între categorii se regăsesc între categorii şi în privinţa controlului organizării muncii.


Graficul 14. Absenţă de control asupra organizării muncii, pe profesiuni (%)

Cad

re su

peri

oare

şefi

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Fun

cţio

nari

de

tip a

dmin

istr

ativ

Luc

ră to

ri se

rvic

ii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri ş

i luc

răto

ri n

ecal

ificaţi

ŢA

C12

U.E

. 15

fără control asupra ordinii sarcinilor 18 23 32 30 47 32 55 59 47 40 35

fără control asupra metodelor de lucru 20 23 33 39 43 21 47 57 46 37 29

Nu există diferenţe între bărbaţi şi femei. Autonomia cea mai mare se regăseşte în sectorul servicii: numai 32% din funcţionarii serviciilor de intermediere financiară sunt lipsiţi de control asupra ordinii sarcinilor iar ordinul de mărime este acelaşi în activităţile imobiliare (29%), administraţia publică (30%) şi celelalte servicii (29%). Fără surpriză, controlul, atât asupra ordinii sarcinilor cât şi asupra metodelor de lucru, este mai mare pentru independenţi, mai cu seamă pentru cei cu salariaţi, decât pentru salariaţi (vezi graficul 15). Graficul 15 – Gradul de control asupra organizării muncii, funcţie de statutul muncii (%) Independenţi fără

salariaţi Independenţi cu

salariaţi Salariaţi ŢAC 12

control asupra sarcinilor 76 84 55 60 control asupra metodelor de lucru 82 88 56 63 Dintre salariaţi, temporarii sunt cei care dispun cel mai puţin de control asupra ordinii sarcinilor (42%), cei în C.D.N. au mai mult control (56%), cei în C.D.D. situându-se în poziţie intermediară (48%). Tendinţa este aceeaşi şi în ce privesc metodele de lucru. Controlul, atât asupra sarcinilor cât şi asupra metodelor, creşte odată cu vârsta, tinerii având cel mai scăzut control asupra acestor variabile (vezi graficul 16). Graficul 16. Gradul de control asupra organizării muncii, pe vârste (%) 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55+ ani ŢAC 12 control asupra sarcinilor 50 60 61 65 60 control asupra metodelor de lucru 57 61 66 63 63 Se observă în fine, că şi controlul exercitat de către muncitori asupra sarcinilor lor diminuează pe măsură ce mărimea întreprinderii se accentuează. Se constată totuşi la fiecare analiză o ruptură pe


curba variabilelor, în cazul întreprinderilor între 250 la 500 de muncitori, unde controlul este în mod semnificativ mai mare decât în întreprinderile de mărime imediat inferioară şi superioară. Graficul 17. Gradul de control asupra organizării muncii, în funcţie de mărimea întreprinderii (%)

1 persoană

2-4 persoane

5-9 persoane

10-49 persoane

50-99 persoane

100-249 persoane

250-499 persoane

500+ persoane

control asupra ordinii sarcinilor 72 68 62 57 59 49 60 49

control asupra metodelor de lucru 75 71 61 61 59 51 58 51

control asupra ritmului 79 77 72 72 70 68 74 61 Controlul asupra ritmurilor de lucru (Q.22.3) Aproape 28% din lucrători declară că nu nu pot influenţa ritmul lor de muncă (sau cadenţă), faţă de 30% în U.E. Ţările cu autonomia cea mai mare din acest punct de vedere sunt Malta (7%), Estonia (16%) şi Republica Cehă (23%). Dimpotrivă, controlul asupra ritmului de lucru este mult mai limitat în Polonia (30%).

Cei care posedă cel mai mic control asupra ritmului lor de lucru sunt lucrătorii manuali, muncitorii calificaţi (39% nu au control) şi necalificaţi (35%), ca şi personalul serviciilor şi din sectorul vânzări (35%). Cadrele superioare (13%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (20%) şi agricultorii (20%) au cel mai mare control asupra ritmului lor de lucru. Graficul 18. Absenţa controlului asupra ritmului de lucru, pe profesie (%)

Cad

resu

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

nari

de

tip a

dmin

istr

ativ

Pers

onal

din

serv

icii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

Ţ. A

. C. 1

2

13 20 24 25 33 20 25 39 35 30 28

Legat de acest subiect, vom nota în continuare că : sectoarele unde autonomia este mai slabă sunt industria manufacturieră (35%) şi transporturile (36%); bărbaţii (27%) au un pic mai multă autonomie decât femeile (28%); tinerii (15-24 ani) au cel mai puţin control asupra acestei variabile, controlul crescând odată cu vârsta; 69% din salariaţi exercită controlul asupra vitezei lor de lucru, dar la independenţi acesta se regăseşte în proporţie de 83%, fie că ei au sau nu au salariaţi; dacă privim numai salariaţii, cei în C.D.N. exercită mai mult control (69%) decât cei în C.D.D. (67%), ucenicii (60%) iar temporarii (58%) şi în fine, controlul diminuează cu creşterea mărimii întreprinderii (vezi mai sus).


Alegerea momentului de pauză (Q.23.2), a zilelor de concediu (Q.23.3) şi influenţa asupra orarelor de lucru (Q.23.4) Alegerea momentului de pauză este interzisă pentru 41% din cei intergoaţi din ŢAC, cifră apropiată de U.E. (39%). Autonomia cea mai largă există în Ţările Baltice (între 27% la 38% din lucrătorii din aceste ţări nu au dreptul la această alegere) în timp ce în Bulgaria autonomia este cea mai slabă (65%). Fără surpriză, muncitorii calificaţi (55%), salariaţii din sectorul vânzări (51%) şi artizanii (51%) au autonomia cea mai slabă, cadrele superioare (16%) şi agricultorii (19%) cea mai puternică. Rezultă deci că sectorul unde autonomia este cea mai puternică este agricultura (numai 24% din lucrători nu controlează pauzele) urmată de activităţile imobiliare (26%), intermedierea financiară (36%) şi administraţia publică (39%). Lipsa de control asupra pauzelor este mai accentuată în industrie (53%) şi în hotelărie şi restauraţie (52%). Femeile dispun de mai puţină autonomie (44% nu dispun) decât bărbaţii (38%). Graficul 19. Alegerea zilelor de concediu, pe ţări

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 U.E. 15 45 55 47 45 58 57 59 52 55 60 61 61 54 57

Referitor la alegerea zilelor de concediu, 46% din lucrătorii ţărilor aderente şi candidate nu dispun de acest drept, caz similar şi pentru 43% din lucrătorii U.E. Ţările unde lucrătorii au cel mai puţin dreptul de alegere a zilelor de concediu sunt Polonia (48%), Estonia (54%), Lituania şi Bulgaria (55%). Cea mai largă autonomie în acest domeniu o au cadrele superioare, pe câtă vreme lucrătorii manuali şi profesiunile intermediare, cea mai slabă. Femeile au ceva mai puţină autonomie decât bărbaţii : 47% din ele nu pot alege datele de concediu faţă de bărbaţi, 45%. În ce-i prievşte pe independenţi, (29% din independenţii fără salariaţi), aceştia au mai multă autonomie decât salariaţii (52%). Cât privesc orarele de lucru, 63% din lucrători (U.E.: 55%) declară că nu au nici o posibilitate de a exersa vreo influenţă asupra acestora. Un fenomen mai important se înregistrează în domeniile minier (81%), utilităţi publice (88%), administraţia publică (75%) şi celelalte servicii (67%). Pe profesii, cea mai mică influenţă asupra orarelor de lucru o au muncitorii calificaţi (79%), artizanii (77%), profesiunile intermediare (71%). De asemenea, femeile (66%) au mai puţină libertate decât bărbaţii (60%) (vezi graficul 20). În fine, pe ansamblul acestor trei variabile, autonomia creşte odată cu vârsta (vezi graficul 21). Graficul 20. Lipsa dreptului de alegere a orarelor, a pauzelor şi a concediilor, pe sexe (%) Bărbaţi Femei ŢAC 12 U.E. 15 Momente de pauză 38 44 41 39 Plecări în concediu 45 47 46 43 Orare de lucru 60 66 63 55


Graficul 21. Lipsa dreptului de alegere a orarelor, a pauzelor şi a concediilor, pe vârste (%) 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55+ ani Momente de pauză 48 42 41 27 Plecări în concediu 53 47 46 37 Orare de lucru 75 66 61 48 Continuând analiza acestor trei variabile (pauze, concedii, orare), se constată că independenţii au mai mult control asupra acestor variabile decât salariaţii (vezi graficul 22) şi că, printre salariaţi, cei în C.D.N. au mai multă autonomie, mai ales în ce privesc pauzele. Salariaţii în C.D.D. dispun de mai puţină autonomie decât temporarii. De manieră generală, influenţa salariaţilor asupra orarelor de lucru este slabă (vezi graficul 23). Se constată de asemenea că autonomia decizională diminuează odată cu creşterea efectivelor, pentru a atinge nivelul său cel mai scăzut în întreprinderile între 50 şi 100 de lucrători, în ce priveşte alegerea zilelor de concediu, în cele cu 100 la 250 lucrători în ce priveşte influenţa asupra orarelor de lucru şi în cele cu peste 500 lucrători, în ce privesc pauzele (vezi graficul 24). În fine, dacă luăm în calcul situaţia familială şi mai cu seamă numărul de copii dintr-o familie (putem să estimăm că este cu atât mai important să dispui de o mai mare libertate decizională atunci când trebuie să gerezi o familie mai numeroasă), se constată că posibilitatea de alegere a concediilor scade sensibil cu cât familia numără mai mulţi copii. Influenţa asupra orarelor este cea mai mică pentru cei care au declarat că au familii cu un singur copil. Graficul 22. Lipsa dreptului de alegere a orarelor, a pauzelor şi a concediilor, funcţie de statutul muncii (%) Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi ŢAC 12 Momente de pauză 17 19 48 40 Plecări în concediu 29 20 52 44 Orare de lucru 13 17 77 62 Graficul 23 – Lipsa dreptului de alegere a orarelor, a pauzelor şi a concediilor, după tip de contract (%) C.D.N. C.D.D. Temporari Ucenici ŢAC 12 Momente de pauză 46 59 48 78 48 Plecări în concediu 51 56 49 84 52 Orare de lucru 77 80 79 66 77 Graficul 24. Lipsa dreptului de alegere a orarelor, a pauzelor şi a concediilor, după mărimea întreprinderii (%)

1 persoană

2-4 persoane

5-9 persoane

10-49 persoane

50-99 persoane

100-249 persoane

250-499 persoane

500+ persoane

Momente de pauză 18 29 37 47 52 53 46 61 Plecări în concediu 30 40 43 51 56 48 50 51 Orare de lucru 24 46 64 74 76 84 75 82


Ritmuri, factori de ritm şi întreruperi Cadenţe intense şi termene scurte (Q18.b1/2) În medie, 62% din lucrători declară că lucrează în cadenţe intense un sfert din timp sau mai mult (UE: 56%) iar 56% că sunt supuşi unor termene scurte (UE: 60%). În medie 29% din lucrători declară că au în permanenţă cadenţe de lucru intense (UE: 24%) iar 28% termene scurte (UE: 29%). Cadenţele intense se constată mai ales la artizani, muncitori calificaţi şi cadre superioare; hotelărie şi restaurante, industrie, intermediere financiară şi mine; femeile (30%) mai mult decât bărbaţii (28%), atunci când este vorba de o expunere permanentă, bărbaţii (63%) mai mult decât femeile (60%), atunci când este vorba de o expunere cel puţin ocazională (un sfert din timp sau mai mult); lucrătorii tineri (25-39 de ani) mai mult decât persoanele în vârstă (55+), atunci când este vorba de expunere permanentă şi, invers, când este vorba de expunere cel puţin ocazională. Aceleaşi cadenţe intense se regăsesc mai cu seamă la salariaţi decât la independenţi, pentru expunerile permanente (salariaţi 30%) (independenţi fără salariaţi: 25%) şi, invers, pentru expuneri cel puţin ocazionale. Ele se întâlnesc de asemenea la temporari (46%) faţă de C.D.N. şi C.D.D. (29%), în special când este vorba de o expunere cel puţin ocazională. Se mai observă de asemenea că presiunea de timp creşte în mod regulat în funcţie de mărimea întreprinderii pentru a atinge nivelul maxim în întreprinderile de 500 şi peste 500 de persoane (41% din lucrătorii acestor întreprinderi lucrează în mod constant la un ritm înalt). Graficul 25. Lucrători care declară că lucrează tot timpul sau aproape tot timpul într-un un ritm înalt, în funcţie de mărimea întreprinderii (%)

1 persoană

2-4 persoane

5-9 persoane

10-49 persoane

50-99 persoane

100-249 persoane

250-499 persoane

500+ persoane

19 25 27 30 34 36 36 41 Trecând în revistă diferitele variabile disponibile, se constată că se estimează expuşi la termene “ foarte stricte şi foarte scurte ”: bărbaţii (58%) mai mult decât femeile (55%); mai ales artizanii (41% expuneri permanente), muncitorii calificaţi (33%) şi cadrele superioare (32%) – muncitorii şi lucrătorii necalificaţi sunt cel mai puţin expuşi la termene riguroase; cei între 40-54 de ani, mai mult decât celelalte categorii de vârstă; industria şi construcţiile. Independenţii fără salariaţi sunt mai puţin supuşi la termene riguroase de manieră permanentă (24%) decât independenţii cu salariaţi (28%) şi decât salariaţii (29%) dar sunt mai adesea supuşi la aceste termene de manieră ocazională (cel puţin un sfert din timpul de lucru şi mai mult). Dintre salariaţi, temporarii sunt mai puţin expuşi decât cei în C.D.N. şi C.D.D. În fine, proporţia lucrătorilor supuşi la termene riguroase creşte odată cu mărimea întreprinderii, pentru a ajunge la nivelul maxim în întreprinderile între 50 şi 100 de salariaţi (35% dintre aceştia sunt supuşi în mod constant la astfel de termene) şi între 100 şi 250 de salariaţi (36%) pentru a scade uşor în clipa în care depăşeşte acest număr de salariaţi.


Graficul 26 – Lucrători supuşi la cadenţe ridicate sau la termene riguroase, după categoria socio-profesională

Cad

re su

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

nari

adm

inis

trat

ivi

Pers

onal

de

serv

icii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C 1

2

UE

15

Cadenţe ridicate în permanenţă 29 28 24 23 24 28 37 34 22 37 29 24

Cadenţe ridicate 1/4 din timp şi mai mult 64 56 58 58 55 72 71 67 53 69 62 56

Termene riguroase în permanenţă 32 27 25 27 18 21 41 33 18 44 28 29

Termene riguroase 1/4 din timp şi mai mult 65 53 53 56 35 63 72 62 47 81 56 60

“Factori de ritm” sau cine exercită o presiune asupra cadenţelor ? (Q19). Influenţa cererii exterioare (clienţi, pacienţi, etc…) este mai importantă în U.E. (69% faţă de 58% în ŢAC), reflex al unei economii centrate mai ales spre servicii. Totuşi, diferenţele între ţări sunt importante, procentele cele mai mici fiind observate în Lituania (52%), România (53%), Slovenia (54%), iar cele mai ridicate în cele două ţări unde serviciile sunt mai dezvoltate (Cipru 74% şi Malta 71%) ca şi în Republica Cehă (66%). Profesiunile cele mai afectate de această cerere sunt salariaţii din servicii şi din sectorul de vânzări (84%) şi cadrele superioare (82%). Din contră, agricultorii ( 20%) muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (35%) sunt mai puţin solicitaţi. În fine, cererea exterioară joacă un rol capital în comerţ (87%) hotelărie şi restauraţie (84%) ca şi în celelalte servicii (76%). Graficul 27. Factori de ritm de care lucrătorii se declară dependenţi (%) ŢAC 12 U.E. 15 Cereri exterioare 58 69 Colegi 41 43 Ierarhie 37 32 Norme cantitative de producţie 31 31 Maşini sau echipamente 20 20 Influenţa colegilor asupra ritmului de lucru (41% în ŢAC şi 43% în U.E.) este cea mai ridicată în Malta (60%) şi cea mai scăzută în Polonia (33%). Ea este deosebit de ridicată la artizani (61%) şi foarte scăzută la agricultori (22%). Se manifestă mai cu seamă în industrie (55%) şi construcţii (58%). Această influenţă orizontală este mai ridicată la salariaţi (47%), mai cu seamă la cei în C.D.D. (49%) sau în ucenicie ( 57%). În schimb, temporarii sunt mai puţin solicitaţi (36%). Bărbaţii sunt puţin mai expuşi (42%) decât femeile (40%)


Influenţa ierarhiei directe, reflex în principiu al unei organizări mai industriale şi mai puţin comerciale, este mai importantă în ŢAC (37%) decât în ţările U.E. (32%). Rezultatele pe ţări arată în schimb mari diferenţe care, la prima vedere, nu întăresc afirmaţia precedentă. Într-adevăr, procentele cele mai ridicate se înregistrează în Malta (61%) şi în Cipru (51%), două economii comerciale, ca şi în Bulgaria (o economie mai industrială). Polonia (27%) are procentele cele mai scăzute, fără îndoială, rezultat al unei mari proporţii de lucrători independenţi care lucrează singuri. Această influenţă a ierarhiei se exercită mai cu seamă în industrie (52%) şi în administraţie (51%), într-o mai mică măsură în comerţ (29%) şi în agricultură (28%). Ea se exercită mai ales asupra artizanilor (53%), muncitorilor calificaţi (43%) şi a muncitorilor şi lucrătorilor necalificaţi (42%) şi este relativ slabă la cadrele superioare (17%) şi agricultori (13%). Nu se remarcă în acest domeniu diferenţe notabile între sexe. Constrângerea generată de ritmul de funcţionare a maşinilor (norme cantitative de producţie) este raportată în aceleaşi proporţii în ŢAC ca şi în U.E. (20%). Ţările unde acest factor este cel mai ridicat sunt Slovacia (27%), România (24%) şi Estonia (23%) iar categoriile cele mai influenţate sunt muncitorii calificaţi (41%) şi artizanii (39%). În mod logic, găsim procentele cele mai ridicate în sectoarele minier (29%) şi industrie (42%). De notat că şi de data aceasta bărbaţii (21%), mai mult decât femeile (18%), sunt supuşi la ritmul maşinilor, dar diferenţa este mai mică decât în U.E. ca urmare a unei repartizări diferite între meserii (U.E. bărbaţi: 25%; U.E. femei: 14%). Cât priveşte influenţa normelor cantitative de producţie asupra ritmurilor de lucru (31%), ea este şi în acest caz identică cu cea din U.E. Ea este mai importantă pentru bărbaţi (34%) decât pentru femei (26%); pentru salariaţi (34%) decât pentru independenţi; pentru cadrele superioare (37%) şi lucrătorii manuali calificaţi (artizani: 59%; muncitori calificaţi: 48%); în sectoarele industriale (minier: 69%, industrii manufacturiere: 63%, construcţii: 50%). Dacă ne întoarcem la ansamblul factorilor de ritm şi influenţa lor în funcţie de statutul lucrătorului, constatăm că salariaţii sunt mai influenţaţi de către ierarhie, colegi, normele de producţie şi de viteza echipamentelor. În schimb, independenţii cu salariaţi sunt foarte influenţaţi de cererea exterioară. Tabloul 13. Factorii de ritm de care lucrătorii se declară dependenţi, în funcţie de statutul muncii (%) Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi ŢAC 12 Colegi 18 38 47 42 Cereri externe 45 90 59 58 Norme de producţie 20 26 34 31 Echipamente 15 10 22 20 Ierarhie 6 9 47 37 Aceiaşi factori, repartizaţi în funcţie de vârsta persoanei interogate, indică o diminuare a ansamblului factorilor de ritm odată cu înaintarea în vârstă. Influenţa normelor de producţie face excepţie, rămânând constantă oricare ar fi vârsta.


Graficul 28 – Factorii de ritm de care lucrătorii se declară dependenţi, în funcţie de vârstă (%) 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55+ ani Colegi 51 43 40 34 Cereri externe 65 61 57 49 Norme de producţie 33 32 31 31 Echipamente 27 20 19 15 Ierarhie 46 40 35 30 În funcţie de mărimea întreprinderii, constatăm pentru ansamblul factorilor de ritm o creştere a influenţei colegilor, a normelor de producţie, a echipamentelor şi a ierarhiei în funcţie de mărimea întreprinderii. Dimpotrivă, influenţa cererii exterioare se face simţită mai mult în micile întreprinderi. Graficul 29. Factorii de ritm faţă de care lucrătorii se declară dependenţi, în funcţie de mărimea întreprinderii (%) 1

persoană 2-4

persoane 5-9

persoane 10-49

persoane 50-99

persoane 100-249

persoane 250-499

persoane 500+

persoane Colegi 9 33 47 50 46 52 64 50 Cerere externă 58 58 69 62 57 46 47 48 Norme 13 22 30 34 36 47 50 54 Echipamente 12 14 16 22 23 31 26 28 Ierarhie 11 25 42 46 48 49 49 45 La întrebarea dacă au destul timp pentru a-şi realiza sarcinile de muncă, (Q.23.5), 17% din lucrători răspund prin nu (U.E.: 21%). Categoriile cele mai afectate de lipsa de timp sunt cadrele superioare (19%) şi agricultorii (24%). Două sectoare sunt de asemenea mai afectate decât celelalte: construcţiile (20%) şi agricultura (19%). În schimb, nu se remarcă diferenţe notabile în funcţie de vârstă, sex sau mărime a întreprinderii. Statutul joacă totuşi un anumit rol fiindcă nu există diferenţe semnificative între independenţi şi salariaţi, salariaţii în C.D.D.care declară că nu au timp pentru a-şi realiza sarcinile sunt mai numeroşi (19%) decât cei în C.D.N. (16%) sau decât temporarii (17%). O analiză a relaţiei între această ultimă variabilă şi factorii de ritm pune în evidenţă un efect semnificativ asupra constrângerii temporale, obiectivele cantitative de producţie (+ 7 puncte), cererea ierarhică ( + 6 puncte), colegii (+ 4 puncte) şi, într-o mai mică măsură, viteza maşinilor sau a produsului ( + 3 puncte). În schimb, constatăm că nu există efect agravant al cererii exterioare asupra lipsei de timp. Întreruperile nu sunt perturbatoare pentru toată lumea (Q20) Aproape un sfert din persoanele interogate, (24% faţă de U.E. 15: 29%), declară că sunt întrerupţi în timpul activităţii lor adesea (7%) sau foarte adesea (17%) şi aceasta atinge mai ales cadrele şi independenţii. În 52% din cazuri, întreruperile sunt legate de natura însăşi a muncii. 33% din întreruperi sunt însă datorate cererii interne (U.E.: 39%), mai degrabă la femei decât la bărbaţi şi la salariaţi; 22% sunt datorate cererilor exterioare (U.E. : 43%), mai cu seamă la cadrele superioare şi salariaţi; 9%


sunt datorate proastei funcţionări a maşinilor sau echipamentelor (U.E. : 10%) şi 8% sunt datorate (proastei) organizări a muncii (U.E. : 10%). O treime din victimele acestor întreruperi (34% faţă de U.E. :33%) le consideră perturbatoare, în vreme ce 5% le judecă pozitive ( 12%). Se observă că aceste întreruperi sunt mai perturbatoare pentru lucrătorii manuali, mai ales pentru muncitorii calificaţi (40% pentru muncitorii calificaţi), decât pentru cadre, în special pentru cadrele de conducere (21%). Din contră, cadrele superioare sunt mai numeroase în a găsi că aceste întreruperi sunt pozitive (20%), faţă de muncitorii calificaţi (7%). Întreruperile sunt percepute ca având un caracter pozitiv mai pronunţat de către lucrătorii temporari (19%), spre deosebire de cei în C.D.N. (8%). Lucrul în echipă şi ajutorul între colegi Ajutorul între colegi este aproape general (Q.23.1) Cu 86% (U.E.: 83%) din lucrători care declară că se pot aştepta la ajutor din partea colegilor, ne aflăm în faţa unui fenomen masiv. Dacă acest ajutor este egal distribuit între femei şi bărbaţi, proporţia se schimbă atunci când e vorba de categoriile profesionale: este mai slab pentru muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (80%), agricultori (63%) şi lucrătorii din servicii şi sectorul vânzări (82%) decât pentru cadrele superioare, profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi profesiunile intermediare. Sprijinul între colegi este la fel de dezvoltat pentru salariaţi şi pentru independenţii cu salariaţi; în mod logic, este mai puţin dezvoltat pentru independenţii fără salariaţi. Printre salariaţi, temporarii primesc mai puţin ajutor (88%) decât cei în C.D.N. şi C.D.D. Ajutorul între colegi diminuează odată cu vârsta: el este cel mai întâlnit la tineri (92% pentru cei între 15-24 de ani) şi cel mai puţin întâlnit la cei în vârstă (84% pentru cei între 40-54 şi 85% pentru cei de +55). Vom remarca acest ajutor maxim în întreprinderile de +500 de salariaţi (96%). El se menţine la peste 90% pentru toate întreprinderile începând de la cinci salariaţi. Este de 44% pentru cei care lucrează singuri. Lucrul în echipă este foarte răspândit (Q.24.b.2) Conceptul de lucru în echipă nu este explicat în chestionar, în consecinţă răspunsurile pot să acopere realităţi foarte diversificate. Oricum, 57% din cei interogaţi (U.E.: 56%) indică faptul că efectuează tot sau o parte din munca lor în echipă. Lucrul în echipă este mai dezvoltat pe de o parte la cadrele superioare (67%), şi pe de altă parte la lucrătorii manuali calificaţi, adică artizani (67%) şi muncitorii calificaţi (62%). Din contră, este cel mai puţin dezvoltat la lucrătorii mai puţin calificaţi care sunt reprezentaţi de muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (48%) şi la muncitorii şi lucrătorii din servicii şi din sectorul vânzări (45%). Sectorul care pare să practice cel mai mult lucrul în echipă este cel al construcţiilor (68%) urmat de cel minier (66%). La capătul opus, găsim comerţul (46%), celelalte servicii (53%) şi transporturile (53%). În funcţie de mărimea întreprinderii, cu excepţia lucrătorilor izolaţi, din care 18%, în mod surprinzător, declară că lucrează în echipă, pentru întreprinderile de la cinci la mai mult de 500 de salariaţi proporţia nu variază mult (între 63 şi 68%). Fără surpriză, în schimb, lucrul în echipă este mai răspândit pentru independenţi cu salariaţi (72%) decât pentru salariaţi (61%) şi independenţii fără salariaţi (35%). Dintre salariaţi, el este mai puţin răspândit la


temporari şi la ucenici decât la cei în C.D.N. şi C.D.D. Nu se remarcă o diferenţă între bărbaţi şi femei. Rotaţia sarcinilor (Q.24.b.1) Mai puţin de jumătate din lucrători (41% faţă U.E.: 44%) declară că munca lor impune o rotaţie a sarcinilor între ei şi colegii lor. Această rotaţie este mai accentuată la cadrele superioare (51%) şi la muncitorii calificaţi (47%). Ea este mai răspândită la independenţii cu salariaţi (59%) decât la salariaţi (43%) şi independenţii fără salariaţi (23%). Dintre salariaţi, rotaţia este mai răspândită la ucenici (60%) faţă de temporari (39%), cei în C.D.D. (46%) şi cei în C.D.N. (43%). Intermedierea financiară (31%) şi agricultura (33%) sunt sectoarele unde rotaţia se practică cel mai puţin, la opusul sectorului hotelărie şi restauraţie, unde aceasta este majoritară (54%). Tot cu privire la această rotaţie, este dificil de tras o concluzie în funcţie de mărimea întreprinderii deoarece aceasta este mai importantă în întreprinderile de la cinci la nouă salariaţi (49%) şi mai puţin importantă în cele între 100 şi 250 (40%) şi cele de la doi la patru (42%). Femeile, în proporţie de 39%, ar practica această rotaţie mai puţin decât bărbaţii. (42%.) Aşa cum indică graficul 27, lucrul în echipă şi rotaţia sarcinilor diminuează odată cu vârsta (opt puncte de diferenţă pentru fiecare variabilă între categoriile 15-24 şi +55) şi pentru salariaţii temporari faţă de C.D.N. şi C.D.D. Graficul 30 – Lucrul în echipă şi rotaţia sarcinilor (%) 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani +55 ani ŢAC 12 Lucrul în echipă 62 59 55 54 57 Rotaţia sarcinilor 44 43 38 36 41 Competenţe şi pregătire Cadrele sunt cele care profită de acumularea de noi cunoştinţe (Q.21.6) Două treimi din cei interogaţi (65%) declară că învaţă lucruri noi în munca lor. Profesiunile cu cele mai mari posibilităţi de formare sunt cele temporare (83%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (82%) şi cele de cadru superior (83%). Profesiunile defavorizate din acest punct de vedere sunt muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (34%), personalul din servicii şi vânzări, lucrătorii din comerţ (53%), muncitorii calificaţi (54%) şi agricultorii (55%). De altfel, sectoarele cadrelor (administraţie publică: 79%, intermediere financiară: 80%) oferă mai multe posibilităţi de acumulare de noi cunoştinţe decât comerţul (57%), agricultura (57%), hotelăria şi restauraţia (55%), industria (64%) sau construcţiile (63%). Cele mai mari posibilităţi se întâlnesc în marile întreprinderi, şi mai cu seamă în unităţile între 250 şi 499 de persoane (79%). Din contră, în micro-întreprinderi (mai puţin de cinci persoane), ele scad la 60% şi la 66% în cele de la cinci la nouă persoane. Cu cât lucrătorii avansează în vârstă, cu atât au mai puţine posibilităţi de formare, mai cu seamă cei de 55 de ani şi peste. Independenţii cu salariaţi (81%) au mai multe posibilităţi formare, urmaţi de salariaţi (65%) şi de independenţii fără salariaţi (57%). Dintre salariaţi, ucenicii (92%) au mai multe posibilităţi decât temporarii (51%), cei în C.D.D. (60%) şi cei în C.D.N. (67%). Femeile au mai puţine posibilităţi (62%) decât bărbaţii 67%).


În majoritatea lor (89% ; U.E. : 84%) din cei interogaţi estimează că există o concordanţă între aptitudinile şi exigenţele muncii lor (Q25). Această concordanţă este considerabilă în unităţile cele mai mari – mai cu seamă cele între 250 la 499 persoane (93%). În schimb, lipsa corelaţiilor dintre exigenţele muncii şi aptitudini se înregistrează la muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (17%). Lipsa de corelaţie este mai accentuată pentru independenţii fără salariaţi (11%) şi pentru salariaţi (11%) decât pentru independenţii cu salariaţi (7%). În categoria salariaţilor, această lipsă de concordanţă este mai accentuată la ucenici (23%), la temporari, (15%) şi la lucrătorii în C.D.D. (16%) faţă de cei în C.D.N. (9%). Lipsa de concordanţă este mai accentuată la tineri (13% pentru cei între 15-24 de ani) faţă de lucrătorii mai în vârstă (9% pentru cei între 40-54 de ani şi 10% pentru cei de +55). Concordanţa între competenţe şi sarcini se regăseşte în măsura cea mai importantă în domeniul intermedierii financiare (96%), a minelor (95%) şi în activităţile imobiliare (92%). Nu există diferenţe între bărbaţi şi femei. Repartizare neuniformă a formaţiei profesionale (Q.26) În ce priveşte formaţia profesională pusă la îndemâna salariaţilor de către întreprinderi, constatăm diferenţe mari între ţări. În medie, 24% din lucrători (U.E. 31%) au beneficiat de o formaţie în cursul ultimelor 12 luni. Avem, pe de o parte, Republica Cehă (48%), Slovenia (35%) şi Slovacia (39%), iar, pe de altă parte, Bulgaria (19%) şi România (12%). Aceste diferenţe ar trebui totuşi moderate prin durata formaţiilor dispensate: în medie 3,2 zile pe an. Dacă luăm în considerare numai salariaţii, 27% în medie declară că au beneficiat de o formaţie oferită de întreprinderea lor în cursul ultimelor 12 luni (U.E. : 34%). Graficul 31. Salariaţi care au beneficiat de o formaţie în cursul ultimelor douăsprezece luni şi durata medie a acestei formaţii BG RO LT HU CY LV PL MT EE SI SK CZ ŢAC 12 % 11 14 26 27 27 27 28 32 33 39 40 51 27 Durată medie (în zile) 2,0 3,7 5,4 6,8 7,9 4,3 2,8 9,2 4,5 4,7 2, 6 3,5 3,7 Categoriile profesionale cele mai calificate (45% din cadrele superioare, profesiuni intelectuale şi ştiinţifice şi profesiunile intermediare) beneficiază cel mai mult de formaţie profesională. Dimpotrivă, categoriile cel mai puţin calificate, lucrătorii manuali, în special, beneficiază cel mai puţin (14% din lucrătorii necalificaţi). Pe sectoare, cel mai puţin beneficiază de formaţie hotelăria şi restauraţia (12%), construcţiile (15%) şi comerţul (17%). Cel mai mult beneficiază sectorul intermediere financiară (51%), transporturile şi comunicaţiile (40%), celelalte servicii şi administraţia publică. Nu există diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi. În schimb, muncitorii tineri (15-24 de ani) (19%) şi cei de peste 55 de ani (21%) beneficiază mai puţin de formaţii decât celelalte categorii de vârstă. Dintre salariaţi, cei angajaţi cu contract pe durată nedeterminată beneficiază mai mult de aceste formaţii (28%) decât cei în C.D.D. (23%) sau temporarii (6%). Durata formaţiilor este în medie de 3,2 zile pe persoană, 4,4 în U.E. Din cei 26% care au beneficiat de o formaţie în cursul ultimelor douăsprezece luni, 11% au primit o formaţie de mai puţin de cinci zile şi 16% una de mai puţin de 10 zile. Proporţia lucrătorilor care au beneficiat de o formaţie creşte odată cu mărimea întreprinderii, pentru a atinge nivelul maxim în cele cu 250 la 500 (41%). Durata medie de formaţie pentru salariaţi şi în funcţie de mărimea întreprinderii


scoate în evidentă faptul că cea mai lungă durată medie de formaţie se acordă în întreprinderile de la 250 la 500 de persoane. Graficul 32. Durata medie a formaţiilor în funcţie de mărimea întreprinderii (în zile)

1 persoane

2-4 persoane

5-9 persoane

10-49 persoane

50-99 persoane

100-249 persoane

250-499 persoane

500+ persoane

8,96 2,65 2,2 3,8 3,8 4,0 5,9 3,8 Mai mult de jumătate din lucrători găsesc că sarcina de serviciu este complexă (Q.21.5) Fie că au beneficiat sau nu de o formaţie, două treimi din lucrătorii din ţările aderente şi candidate au declarat că au acumulat cunoştinţe în întreprindere. Este deci logic ca 55% dintre ei să efectueze sarcini de serviciu pe care le califică drept complexe (U.E.: 57%). Această afirmaţie este mai frecventă în Ungaria (76%) şi în Bulgaria (65%), mult mai puţin în Malta (38%), Lituania (45%) şi în Letonia (45%). Mai frecventă de asemenea pentru bărbaţi (57%) decât pentru femei (51%). Graficul 33 Lucrători care efectuează sarcini complexe (%) BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 U.E. 15 65 53 59 45 45 76 38 54 48 59 48 55 55 57 35 47 41 55 55 24 62 46 52 41 52 45 45 43

Sarcinile complexe sunt evocate mai cu seamă în sectorul minier (73%), intermedierea financiară (66%) şi administraţia publică (65%) în comparaţie cu cel al comerţului (42%), hotelăriei şi restauraţiei (49%). Este de asemenea cazul pentru cadrele superioare (64%) şi profesiunile intermediare (64%), faţă de muncitorii necalificaţi (32%) şi lucrătorii din servicii şi sectorul vânzări (38%). Cum ne putem aştepta, proporţiile cele mai ridicate de sarcini complexe le găsim în întreprinderile cele mai mari (64% în cele cu 250 la 500 salariaţi şi 68% în cele cu peste 500 salariaţi). Există diferenţe în funcţie de statutul muncii dar ele sunt destul de puţin marcante: independenţii cu salariaţi (61%) au mai multe sarcini complexe decât salariaţii (55%) şi independenţii fără salariaţi (52%). Printre salariaţi, ucenicii (63%) şi cei în C.D.N. (56%) au mai multe sarcini complexe decât cei în C.D.D. (52%) şi decât temporarii (40%). Cât priveşte factorul vârstă, proporţia cea mai mare de lucrători cu sarcini complexe este în tranşa de 40-54 de ani (57%) iar în cea de 15-24 de ani proporţiile mai slabe (48%). Responsabilităţi, exigenţe ale postului de lucru şi poziţia ierarhică Distingem pe de o parte, responsabilităţi de tip ierarhic, cum ar fi organizarea producţiei, gestiunea efectivelor şi amenajarea timpului şi orarelor de lucru, şi pe de altă parte, responsabilităţi legate direct de conţinutul sarcinilor, cum ar fi repartizarea obiectivelor de calitate sau gestiunea incidentelor, pe de altă parte.


Responsabilităţi de tip ierarhic (Q24a1/2/3) Dacă în medie 24% (U.E.: 27%) din lucrători declară că au răspunderi legate de gestiunea producţiei, 17% (U.E.: 22%) de gestiunea efectivelor, şi 30% (U.E.: 23%) de cea a orarelor, diferenţele între categoriile profesionale sunt importante: cadrele superioare sunt cele mai numeroase a exercita aceste trei tipuri de răspundere. Dimpotrivă, salariaţii şi muncitorii necalificaţi sunt destul de rari în această situaţie. Graficul 34. Responsabilităţi de tip ierarhic, pe profesiune (%)

Cad

re su

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edi a

re

Funcţio

nari

adm

inis

trat

ivi

Pers

onal

de

serv

icii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C 1

2

UE

15

Gestiune de producţie 65 28 19 10 11 64 16 12 12 17 24 27

Gestiune de efective 67 24 14 13 13 24 9 8 4 41 17 22

Gestiune de orare 77 40 22 18 25 53 20 17 17 50 30 23

Sectoarele unde aceste răspunderi sunt cele mai importante sunt agricultura, construcţiile, hotelăria şi restauraţia, precum şi activităţile imobiliare. Mai semnificativ este fără îndoială faptul că bărbaţii exercită mai multe răspunderi de acest tip decât femeile şi că această diferenţă pe criteriul sexelor este mai mică în ţările candidate decât în U.E. cum se indică în graficul de mai jos. Graficul 35. Răspunderi asupra gestiunii, pe criteriul sexelor: comparaţie ŢAC.-U.E. (%) ŢAC 12 Bărbaţi ŢAC 12 Femei U.E. 15 Bărbaţi U.E. 15 Femei Gestiune de producţie 27 20 33 19 Gestiune de efective 19 15 25 17 Gestiune de orare 32 26 27 18 Aceste trei tipuri de răspunderi, ca şi altele, cresc odată cu vârsta. Astfel, 10% din cei între 15-24 de ani au răspunderi de gestiune de producţie şi 35% din cei între 55 de ani şi peste. În schimb, proporţia de lucrători care asumă aceste răspunderi descreşte în mod regulat odată cu mărimea întreprinderii. Dacă, de exemplu, 28% din lucrătorii întreprinderilor între 5 şi 10 salariaţi au răspunderi de gestiune a orarelor de lucru, proporţia scade la 13% în cele între 500 de salariaţi şi peste. Atribuirea răspunderilor de mai sus în funcţie de statutul lucrătorului avantajează independenţii (vezi graficul 36), printre aceştia însă independenţii izolaţi nu exercită toate răspunderile la care


ne-am fi aşteptat: ei reprezintă abia 29% din cei care gerează salariaţii lor iar aproape 40% nu le controlează orarele. Dintre salariaţi, aceste răspunderi sunt mai rare totuşi, cei în C.D.N. reprezentând 21% din cei cu răspunderi în materie de gestiune de orare. Graficul 36. Responsabilităţi de gestiune, în funcţie de statutul muncii (%) Independenţi

singuri Independenţi cu salariaţi

Toţi salariaţii

C.D.N. C.D.D. Temporari Ucenici

Gestiune de producţie 56 65 14 15 12 8 5 Gestiune de efective 29 74 11 12 6 7 2 Gestiune de orare 61 80 20 21 13 14 2 Responsabilităţi în termeni de conţinut al sarcinilor (Q.21.1/2/3) Norme de calitate Lucrătorii care declară că au de respectat norme precise de calitate reprezintă 64% în ţările aderente şi candidate, adică ceva mai puţin decât lucrătorii din U.E. (71%). Acest fenomen se amplifică odată cu creşterea mărimii întreprinderii pentru a atinge un nivel maxim în întreprinderile cu 500 salariaţi şi peste (74%) şi în cele cu un număr situat între 100 şi 250 de salariaţi (72%). Această preocupare se întâlneşte mai mult în sectorul industrial (81%) şi în construcţii (83%) spre deosebire de sectoarele servicii, cum ar fi comerţul (51%), administraţia publică (52%) şi intermedierea financiară (53%). Acest respect faţă de norme revine mai mult bărbaţilor (66%) decât femeilor (61%), mai ales lucrătorilor manuali calificaţi (artizani 86% şi lucrători calificaţi 73%), decât cadrelor superioare (66%) şi profesiunilor intermediare (65%), mai degrabă independenţilor cu salariaţi (70%) decât independenţilor izolaţi (54%) ori salariaţilor (66%). Probleme neprevăzute Un alt aspect al răspunderii asupra conţinutului muncii este acela ca muncitorul să fie el însuşi nevoit să rezolve unele probleme neprevăzute. 79% din lucrătorii ŢAC declară că sunt confruntaţi cu această necesitate, într-o măsură puţin mai scăzută decât în U.E. (83%). Este mai ales cazul în întreprinderile cele mai mici, cu până la 10 salariaţi şi mai degrabă în sectoarele servicii decât în altele, precum: administraţie publică (86%), activităţi imobiliare (85%), alte servicii (82%), pe de o parte, industrie (70%) şi utilităţi publice (76%), pe de alta. Această responsabilizare faţă de muncă atinge independenţii cu salariaţi (96%) într-o măsură mai mare decât independenţii fără salariaţi (85%) sau salariaţii (76%) iar între aceştia, în ordine descrescătoare: cei în C.D.N. (77%), temporarii (75%), cei în C.D.D. (68%) şi ucenicii (46%). Ea îi priveşte de asemenea mai mult pe bărbaţi (81%) decât pe femei (75%) şi creşte în mod uniform odată cu vârsta de la 72% pentru cei între 15-24 ani, la 82%, pentru cei de peste 55 ani. Auto-evaluarea Două treimi din lucrători declară că sunt în situaţia de a-şi evalua singuri calitatea muncii (U.E. : 76%), atingând un punct culminant în intermedierea financiară (76%), activităţile imobiliare (71%) şi celelalte servicii (70%) şi cu un punct scăzut în transporturi (54%) şi comerţ (58%). Această auto-evaluare a performanţei atinge mai cu seamă cadrele superioare (83%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (78%) şi artizanii (74%) şi creşte odată cu vârsta: de la 60% pentru cei între 15-24 ani, la 74%, pentru cei de peste 55 ani.


Asupra acestui aspect al responsabilităţii, mărimea întreprinderii contează destul de puţin. Auto-evaluarea este relativ stabilă, în jur de 65-70%, atingând un punct maxim în întreprinderile de la 50 la 100 de salariaţi (72%) şi un punct minim în cele cu 500 şi mai mulţi salariaţi (64%). În acelaşi mod, diferenţierea după sex este nesemnificativă: 66% pentru femei, 67% pentru bărbaţi. În schimb, statutul lucrătorului are mult mai multă importanţă: auto-evaluarea se practică foarte mult la independenţii cu salariaţi, (85%) şi mult mai puţin la independenţii fără salariaţi (69%) şi la salariaţi (65%). Dintre salariaţi, temporarii practică această auto-evaluare în proporţie de (76%), cei în C.D.N. de (66%), cei în C.D.D. de (58%) şi ucenicii în proporţie de (38%). Un lucrător din cinci în poziţie de supervizor ierarhic (Q5) Gradul de ocupare a unui post de supervizor este dat de întrebarea „câte persoane lucrează sub ordinele dumneavoastră şi pentru care mărirea salariului, primele şi promovarea depind în mod direct de dumneavoastră ?”. Răspunsul global este că 19% din cei interogaţi afirmă că exercită astfel de răspunderi (21% bărbaţi şi 17% femei) cu o predilecţie (14%) pentru grupe între 1 şi 10 subordonaţi şi mult mai puţin (4%) pentru grupe între 11 şi 50 de subordonaţi. Cum era de aşteptat, 74% din cadrele superioare exercită o astfel de autoritate: 51% asupra unei grupe de una la 10 persoane şi 16% asupra unei grupe de la 11 la 50. În poziţie ierarhică proporţională se află, de asemenea, 29% din profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi numai 6% din muncitorii şi lucrătorii necalificaţi şi 9% din lucrătorii calificaţi. De notat că independenţii cu salariaţi exercită mai des (83%) sarcini de control decât salariaţii (15%) şi independenţii fără salariaţi (14%). Dintre salariaţi, cei în C.D.N. (17%) exercită asemenea sarcini mai des decât cei în C.D.D. (9%) şi decât temporarii (5%). În fine, răspunderile şi mărimea grupelor controlate cresc odată cu vârsta. Clasificarea superiorilor ierarhici după sexe (Q.29) În ţările aderente şi candidate, 58% din lucrători se află în subordinea unui responsabil ierarhic masculin (63% în U.E.) iar 23% au un superior ierarhic feminin (faţă de 21% în U.E.). Bărbaţii care au în subordinea lor persoane de sex masculin reprezintă 65% în ŢAC (faţă de 74% în U.E.) iar femeile care încadrează persoane de sex feminin reprezintă 33% în ţările candidate (faţă de 37% în U.E.). Graficul 37. Clasificarea după sexe a şefilor direcţi ai lucrătorilor interogaţi (%) ŢAC 12

Bărbaţi ŢAC 12 Femei

Total Ţ.C. 12

U.E. 15 Bărbaţi

U.E. 15 Femei

Total U.E. 15

Şeful este un bărbat 65% 51% 58% 74% 50% 63% Şeful este o femeie 14% 33% 23% 8% 37% 21% Lipseşte precizarea (răspuns spontan) 21% 17% 19% 18% 13% 16%


La această întrebare, observăm puţine diferenţe după tipul de contract; femeile au totuşi în subordine mai mult ucenici şi persoane aflate în formaţie (35%). Pe sectoare, femeile se situează în poziţie ierarhică mai ales în sectorul celorlalte servicii (47%), intermedierea financiară (46%), hotelărie şi restauraţie (33%) şi în activităţile imobiliare (32%); dimpotrivă, ele sunt mai puţin prezente în agricultură (11%), construcţii (4%), exploatare minieră (7%) şi la prestaţia de utilităţi publice (10%). Diferenţele între ţări sunt importante, de la 13% de femei în poziţie de control în Cipru şi Malta, la 33% în Estonia şi 30% în Letonia. Odată cu vârsta, încadrarea lucrătorilor de către un bărbat sau o femeie diminuează. Diferenţele pe meserii sunt importante: femeile ocupă funcţia de cadre în profesiunile intermediare (39%), în funcţiile de tip administrativ (35%) şi în cele din sectorul vânzări (32%).


6. Timpul de lucru Examinarea diferitelor aspecte ale timpului de lucru în ţările aderente şi candidate a condus la trei observaţii principale. Mai întâi, rezultatele pun în evidenţă faptul că în aceste ţări lucrătorii prestează durate mult mai lungi de lucru decât în U.E.: lucrătorii din ŢAC, în special femeile, efectuează zile lungi şi săptămâni lungi de lucru. Se observă apoi că lucrul în contract de timp parţial este mai puţin răspândit în ŢAC decât în U.E. şi că acesta este distribuit în mod egal între bărbaţi şi femei. În fine, formele de timp de lucru denumite “atipice” precum lucrul de noapte sau în ture sunt mai răspândite. Prezentul capitol abordează în primul rând durata timpului de lucru. Cum aceasta constituie un element cheie al condiţiilor de lucru, măsura duratei timpului de lucru se dovedeşte a fi complexă. Exemplul profesorilor ilustrează mai clar decât celelalte categorii această dificultate: ei pot răspunde la întrebarea asupra duratei timpului de lucru fie prin numărul de ore de predare, fie prin numărul total de ore lucrate, ceea ce reprezintă o cantitate mai mare. Printre altele, după definiţia pe care o dăm cuvântului “lucru” (este altfel spus vorba numai de activitatea remunerată sau şi de alte forme de lucru neremunerat, cum ar fi munca prestată în casă ?), graniţele dintre activitate şi non-activitate se întreţes şi complică modalitatea de cuantificare. Acest capitol se apleacă apoi asupra organizării timpului, adică asupra modului cum sunt repartizate aceste ore (în care zile, pe timp de noapte...) cât şi asupra variabilităţii lor. În fine, vom încerca să examinăm gradul de control pe care lucrătorii îl au asupra organizării timpului, mai cu seamă în perspectiva unei mai bune concilieri între viaţa profesională şi viaţa privată. Durate mai lungi în ŢAC decât în cele ale U.E (Q11) Durata medie săptămânală pentru ansamblul lucrătorilor este de 44,44 ore în ţările candidate faţă de 38,19 ore în ţările Uniunii. Graficul 38. Durata săptămânală obişnuită a timpului de lucru (%) număr de ore pe săptămână ŢAC 12 U.E. 15 mai puţin de 10 h 2 2 de la 10 la 19 h 2 5 de la 20 la 29 h 6 9 de la 30 la 39 h 8 35 de la 40 la 44 h 44 28 de la 45 la 59 h 22 15 de la 60 la 80 h 16 6 medie 44,4 ore 38,2 ore Dacă analizăm ansamblul de lucrători, salariaţi şi nesalariaţi, duratele de lucru cele mai mari sunt mult mai răspândite în ţările aderente şi candidate decât în ţările Uniunii. Într-adevăr, 38% din lucrătorii din ŢAC faţă de 21% din ţările Uniunii lucrează mai mult de 45 de ore pe săptămână. Dimpotrivă, duratele scurte de lucru (mai puţin de 29 ore pe săptămână) sunt mult mai puţin frecvente în ŢAC (10%) faţă de ţările U.E. (17%). Se pare că această diferenţă nu este cauzată numai de mai slaba dezvoltare a lucrului în timp parţial în ţările aderente şi candidate. Durata cel mai des citată: 40 de ore


Referirea la 40 ore pe săptămână este cel mai des citată ca durată de lucru obişnuită pentru persoanele interogate: astfel, o treime din ansamblul acestor persoane o citează ca fiind durata medie de lucru şi, printre acestea, ea constituie răspunsul salariaţilor în 40% din cazuri. Lucrătorii independenţi au duratele de lucru cele mai lungi Ca şi în Uniunea Europeană, lucrătorii independenţi lucrează în medie mai mult decât salariaţii. Durata de referinţă este de 60 de ore în mai mult de 40% de cazuri. De remarcat totuşi o diferenţă faţă de ceea ce se petrece în U.E.: în ţările ŢAC, cei mai expuşi la ore lungi de lucru sunt lucrătorii independenţi fără salariaţi şi nu lucrătorii independenţi cu salariaţi. Tabloul 14. Durata de lucru săptămânală, în funcţie de statutul muncii (%) Lucrători independenţi

fără salariaţi Lucrători

independenţi cu salariaţi

Salariaţi

număr de ore pe săptămână ŢAC 12 U.E. 15 ŢAC 12 U.E. 15 ŢAC 12 U.E. 15 mai puţin de 10 h 4 2 3 1 1 2 de la 10 la 19 h 4 5 3 3 2 6 de la 20 la 29 h 4 8 5 2 6 9 de la 30 la 39 h 6 17 6 12 9 39 de la 40 la 44 h 13 21 21 20 52 30 de la 45 la 59 h 21 29 27 32 21 2 de la 60 la 80 h 48 18 36 30 9 3 Tabloul 15. Ore de lucru în medie, în funcţie de sex şi de statutul muncii Lucrători independenţi

fără salariaţi Lucrători

independenţi cu salariaţi

Salariaţi

număr de ore pe săptămână ŢAC 12 E.U. 15 ŢAC 12 E.U. 15 ŢAC 12 U.E. 15 medie 54 44 52 50 42 37 bărbaţi 55 47 53 51 43 40 femei 51 40 50 45 42 33 diferenţă 4 7 3 7 1 7 Lucrătorii independenţi fără salariaţi, şi, în mai mică măsură cei cu salariaţi, sunt cei care lucrează cel mai mare număr de ore: 69% din lucrătorii independenţi fără salariaţi şi 63% din lucrătorii independenţi salariaţi lucrează mai mult de 45 de ore pe săptămână. Aproape jumătate (48%) din lucrătorii independenţi fără salariaţi şi mai mult de o treime din cei cu salariaţi lucrează mai mult de 60 de ore pe săptămână. Diferenţele între ţări sunt importante. Printre lucrătorii independenţi fără salariaţi, media merge de la 46,0 ore în Republica Cehă sau 47,2 ore în Ungaria, la 65 de ore în Lituania. Diferenţele sunt mai mici între lucrătorii independenţi cu salariaţi: de la 49,0 ore în Slovacia la 60, 9 ore în România.


Majoritatea salariaţilor o regăsim în categoria de durate de muncă lungi Cu respectiv 42,3 ore şi 42,2 ore pe săptămână, salariaţii în C.D.D. şi cei în C.D.N. lucrează cel mai mult timp, pe când salariaţii agenţiilor de temporari declară că nu lucrează decât 37 de ore. Cât priveşte categoria greu de sesizat numită “ceilalţi salariaţi”, ei lucrează, se pare, 49,1 ore. Astfel, aproape trei sferturi din titularii de C.D.N. şi de C.D.D. lucrează între 40 şi 59 de ore pe săptămână, în timp ce aproape o treime din salariaţii agenţiilor de temporari şi cei în “ucenicie sau alte dispozitive de formare” lucrează mai puţin de 29 de ore pe săptămână. Tabloul 16. Durata săptămânală de lucru la salariaţi, în funcţie de contract Număr de ore pe săptămână C.D.N. C.D.D. Temporari Ucenicie sau alt dispozitiv de formare Toţi salariaţii mai puţin de 10 h 1 - 9 1 1 de la 10 la 19 h 2 3 7 - 2 de la 20 la 29 h 5 6 15 24 6 de la 30 la 39 h 9 10 18 5 9 de la 40 la 44 h 53 49 23 43 52 de la 45 la 59 h 21 23 17 10 21 de la 60 la 80 h 8 9 12 16 9 media 42 ore 42 ore 37 ore 39.8 ore 42.16 ore Femeile aproape la egalitate cu bărbaţii Duratele de lucru la bărbaţi şi femei privesc îndeosebi duratele cele mai lungi. 74% din bărbaţii salariaţi şi 72% din femeile salariate lucrează între 40 şi 60 de ore pe săptămână. 42% din bărbaţi şi 33% din femeile active pe piaţa muncii lucrează mai mult de 45 de ore pe săptămână. Tabloul 17. Durata săptămânală de lucru, în funcţie de sex număr de ore pe săptămână Bărbaţi salariaţi Femei salariate Ansamblul bărbaţilor Ansamblul femeilor 20 h 3 4 4 5 de la 20 la 29 h 5 7 5 7 de la 30 la 39 h 9 9 8 9 de la 40 la 44 h 50 53 41 46 de la 45 la 60 h 24 19 24 19 mai mult de 60 ore 9 8 18 14 medie ŢAC 12 43 ore 42 ore 45 ore 43 ore medie U.E. 15 40 ore 33 ore 42 ore 34 ore Duratele săptămânale de lucru cele mai mari (de peste 45 de ore) se întâlnesc în special în sectoarele agricultură (60%), hotelărie şi restauraţie (52%) şi comerţ (51%) în vreme ce intermedierea financiară (15%) şi celelalte servicii (18%) înregistrează o mai mică frecvenţă a acestor durate lungi.


Tabloul 18. Durata săptămânală de lucru, pe sector

Număr

de

ore

pe să

ptăm

ână

Agr

icul

tură

Util

ităţi

pub

lice

Con

stru

cţii

Inte

rmed

iere

fina

ncia

ră

Indu

stri

e

Act

ivităţi

imob

iliar

e

Com

erţ

Tra

nspo

rtur

i şi c

omun

icaţ

ii

Hot

elăr

ie şi

res

taur

aţie

Edu

caţie

şi să

năta

te

Adm

inst

raţie

pub

lică

Alte

serv

icii

ŢA

C 1

2

mai puţin de 10 h 2% 1% 8% 2% 3% 1% 3% 1% 2% 1% 2% 2%

10-19 h 4% 0% 1% 2% 2% 1% 2% 2% 5% 1% 4% 2%

20-29 h 5% 5% 2% 0% 3% 4% 2% 4% 3% 3% 3% 17% 6%

30-39 h 6% 17% 9% 5% 5% 6% 10% 12% 26% 6% 7% 13% 9%

40-44 h 24% 50% 58% 58% 43% 34% 34% 44% 52% 53% 68% 45% 44%

45-59 h 20% 16% 22% 23% 29% 35% 30% 23% 5% 23% 15% 13% 22%

60-80 h 40% 12% 8% 6% 17% 16% 22% 12% 11% 8% 6% 5% 16%

Graficul 39. Număr de ore de lucru pe săptămână, în funcţie de sector

Agr

icul

tură

Util

ităţi

pub

lice

Con

stru

cţii

Inte

rmed

iere

fina

ncia

r ă

Inds

trie

Act

ivităţi

imob

iliar

e

Com

erţ

Tran

spor

turi şi

com

unic

aţii

Hot

elăr

ie şi

rest

auraţie

Educ

aţie

şi să

năta

te

Adm

inis

traţie

pub

lică

Alte

serv

icii

ŢAC

12

UE

15

bărbaţi 50,6 45,3 43,4 42,7 45,9 47,8 49,0 45,5 40,7 42,6 42,6 38,8 45,4 41,5

femei 54,2 39 42,1 38,4 42,8 44,8 49,2 39,6 40,6 40,3 41,7 36,2 43,3 33,5

toţi 52,0 43,2 42,8 40,5 45,1 46,1 49,1 43,1 40,6 41,6 42,2 37,1 44,44 38,2

În ce privesc duratele cele mai scurte de lucru (mai puţin de 30 de ore) acestea sunt înregistrate în sectoarele “alte servicii” (24%) şi într-o mai mică măsură în agricultură (11%) şi activităţile imobiliare (10%), ca şi în sectorul transporturi şi comunicaţii, comerţ (9%). Diferenţele în termen de durată medie între sectoare sunt semnificative (14,87 ore): de la 37,12 ore în “celelalte servicii” la 51,99 ore în agricultură. Patru sectoare au o durată medie superioară mediei generale : agricultura (51,99 ore), hotelăria şi restauraţia (49,11 ore), comerţul (46,11 ore) şi construcţiile (45,11 ore). Este interesant de remarcat că în două sectoare, duratele medii de lucru la bărbaţi şi femei sunt similare: hotelăria şi restauraţia împreună cu sectorul


intermediere financiară. În fine, numai în agricultură, durata medie de lucru la femei depăşeşte durata la bărbaţi (54,19 de ore pentru femei şi 50,45 de ore pentru bărbaţi). Mai puţine diferenţe în funcţie de vârstă Se înregistrează puţine diferenţe între mediile de lucru în funcţie de vârstă : de la 43,11 ore pentru cei între 15-24 de ani la 45,31 ore pentru cei între 35-44 de ani. Singura excepţie o reprezintă un grup relativ redus, cel al lucrătorilor de peste 65 de ani care lucrează în medie 39,55 de ore. Tabloul 19. Durata săptămânală de lucru, în funcţie de vârstă

15-24 ani 25–34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65+ ani ŢAC 12 mai puţin de 10 h 2% 2% 2% 1% 3% 4% 2% 10-19 h 4% 2% 2% 2% 4% 8.% 2% 20-29 h 5% 6% 4% 6% 7% 15% 6% 30-39 h 9% 8% 8% 10% 8% 9% 9% 40-44 h 42% 44% 45% 50% 37% 29% 44% 45-59 h 24% 24% 22% 19% 20% 17% 22% 60-80 h 14% 15% 17% 16% 22% 18% 16%

Graficul 40. Număr de ore lucrate pe săptămână, în funcţie de vârstă

15-24 ani 25–34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65+ ani ŢAC 12 bărbaţi 44,1 45,7 46,4 44,9 45,1 42,7 45,4 femei 41,9 42,5 44,3 43,6 44,7 35,9 43,3 împreună 43,1 44,2 45,4 44,3 44,9 39,6 44,4

Duratele de lucru cele mai reduse (mai puţin de 30 de ore) îi privesc pe 27% din lucrătorii de peste 65 de ani şi mult mai puţin pe celelalte tranşe de vârste, de exemplu 7% pentru lucrătorii de la 35 la 44 de ani. Aceştia din urmă efectuează săptămâni de lucru mai lungi, 17% dintre ei depăşind 60 de ore pe săptămână, fiind depăşiţi doar de cei între 55-64 de ani, dintre care 22% cunosc aceste săptămâni de lucru foarte lungi. Diferenţe importante în funcţie de categoriile profesionale Dacă analizăm situaţia tuturor lucrătorilor, duratele cele mai scurte (mai puţin de 30 de ore) se regăsesc mai ales la profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (20%) şi la profesiunile intermediare (16%) şi mult mai puţin la artizani (4%), la muncitorii calificaţi (4%) şi la lucrătorii de tip administrativ (6%). Tranşa de 40-44 de ore se regăseşte în majoritate la artizani şi la muncitorii calificaţi (51% în ambele cazuri), la membrii forţelor armate (52%), profesiunile intermediare (56%) şi la lucrătorii de tip administrativ (63%). O majoritate importantă de agricultori (60%) lucrează mai mult de 60 de ore pe săptămână.

Imaginea este diferită dacă ne aplecăm numai asupra salariaţilor. În acest caz, duratele cele mai scurte (mai puţin de 30 de ore) privesc proporţii mai importante de profesiuni intelectuale şi ştiinţifice (21%), de profesiuni intermediare (16%) precum şi pe muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (13%). Cât priveşte tranşa de 40-44 de ore, aceasta îi priveşte în majoritate pe artizani


(54%), pe cadrele superioare (54%), muncitorii calificaţi (55%), profesiunile intermediare (58%) şi pe lucrătorii de tip administrativ (65%). Duratele foarte lungi sunt mai frecvente la lucrătorii din agricultură (33%). Cazul lucrătorilor din servicii şi din sectorul de vânzări este interesant (în comparaţie cu situaţia omologilor lor europeni): aceştia cunosc aproape în exclusivitate durate mari de lucru (40- 44 de ore, 39%, 45-59 de ore, 32%, 60 de ore şi mai mult 15%). Tabloul 20. Durata săptămânală de lucru, pe criteriul profesiei

Cad

re su

peri

oare

Prof

esi u

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esi u

ni in

term

edia

re

Luc

răto

ri a

dmin

istr

ativ

i

Pers

onal

serv

icii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C 1

2

UE

15

mai puţin de 10 h 1% 2% 2% 1% 2% 4% 2% 1% 2% 1% 2% 2

10-19 h 3% 5% 3% 2% 2% 3% 1% 2% 2% 2% 6

20-29 h 6% 13% 11% 3% 6% 3% 1% 1% 8% 2% 6% 9

30-39 h 5% 13% 10% 13% 8% 3% 7% 7% 9% 10% 9% 35

40-44 h 37% 40% 56% 63% 34% 12% 51% 51% 43% 52% 44% 28

45-59 h 19% 17% 14% 14% 33% 16% 28% 24% 23% 21% 22% 14

60-80 h 29% 10% 4% 5% 16% 60% 11% 13% 13% 14% 16% 6


Tabloul 21. Număr de ore de lucru pe săptămână, pe criteriul profesiei

Cad

re su

perio

are

Pro

fesi

uni

inte

lect

uale

şi şt

iin ţi

fice

Prof

esi u

ni in

term

edia

re

Luc

răto

ri ad

min

istra

tivi

P

erso

nal s

ervi

cii ş

i vân

zări

Agr

icul

tori

Arti

zani

Mun

cito

ri ca

lifi c

aţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţe

arm

ate

ŢAC

12

independenţi fără salariaţi 45,3 58.2 41,2 44,7 45,2 58,2 46,6 52,9 55,0 40,0 53,7

independenţi cu salariaţi 53,8 48, 17 50.57 48.19 49,62 69,95 45,55 53.87 43,25 n.a. 51,7

salariaţi 44,6 37,4 38.9 40,91 46,4 50,0 43,6 44,4 40,8 46.8 42,2

împreună 48,4 40,3 39,2 40,88 46,16 56,6 43,9 45,4 42,5 46.8 44,4

bărbaţi 48,1 41,2 39,7 42,41 48,6 58.09 44,1 45,1 43.7 47.9 45,4

femei 48,8 39,0 38.8 40,08 44,1 55.0 43,7 46,2 41.5 46.2 43,3

După criteriul categoriilor profesionale, duratele săptămânale cele mai lungi sunt la agricultori (56,6 ore), cadrele superioare (48,4 ore), în vreme ce duratele cele mai scurte se întâlnesc la profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (39,2 ore), la profesiunile intermediare (40,34 ore) şi la lucrătorii de tip administrativ (40,9 ore). Diferenţa între sexe este mai importantă la lucrătorii din servicii şi vânzări (4,4 ore) şi agricultori (3,1 ore). În fine, femeile lucrează mai mult decât bărbaţii în două cazuri: cadrele superioare şi muncitorii calificaţi. Dacă analizăm diferitele statute ale muncii, diferenţa între duratele minime de lucru este mai importantă pentru membrii profesiunilor intelectuale şi ştiinţifice (20,8 ore) şi agricultori (19,9 ore); dimpotrivă, ea este mai mică pentru artizani (3 ore) şi lucrătorii din servicii şi sectorul vânzări (4,4 ore). Diferenţele între ţări sunt importante O analiză pe ţări a distribuţiei orelor de lucru săptămânale relevă mari diferenţe: două ţări se singularizează printr-o mai mare frecvenţă (superioară la 10%) a unor durate mai scurte (mai puţin de 30 de ore pe săptămână): România (13%) şi Polonia (12%). Chiar şi în aceste două ţări însă, mai mult de o cincime din populaţie declară că efectuează săptămâni de lucru superioare la 60 de ore. În schimb, în Slovenia, Slovacia şi Republica Cehă, frecvenţa săptămânilor foarte lungi rămâne la limita de jos. În fine, tranşa 40-44 de ore reprezintă norma de frecvenţă în şase ţări: Bulgaria (53%), Estonia (63%), Ungaria (62%.), Slovacia (59), Malta (56%) şi Republica Cehă (54%).


Tabloul 22. Durata săptămânală de lucru, pe ţări BG CY EE LT LV HU MT PO RO SI SK CZ Ţ.C. 12 UE mai puţin de 10 h 2% 1% 1% 1% 1% 1% 3% 2% 1% 1% 1% 2% 2 10-19 h 1% 2% 1% 2% 2% 1% 3% 3% 3% 3% 1% 2% 2% 6 20-29 h 4% 5% 3% 6% 5% 3% 6% 6% 8% 5% 4% 4% 6% 9 30-39 h 7% 32% 6% 9% 9% 5% 10% 7% 9% 35% 5% 12% 9% 35 40-44 h 53% 27% 63% 48% 45% 62% 56% 38% 34% 33% 59% 54% 44% 28 45-59 h 21% 21% 17% 17% 24% 17% 22% 22% 24% 17% 24% 21% 22% 14 60-80 h 13% 14% 8% 17% 15% 10% 3% 21% 20% 5% 6% 8% 16% 6 Tabloul 23. Numărul de ore de lucru, pe ţări

BG CY EE LT LV HU MT PO RO SI SK CZ ŢAC 12toţi lucrătorii 43,9 43,4 42,4 44,8 44,4 42,9 40,4 45,2 45,9 39,8 42,9 42,4 44,4 independenţi fără salariaţi 53,5 51,1 49,8 65,0 47,9 47,2 45,0 55,8 52,0 52,0 49,0 46,1 53,7 independenţi cu salariaţi 49,6 54,5 52,6 51,4 55,5 49,4 50,2 48,6 61,0 49,9 49,0 54,6 51,7 salariaţi 42,4 41,1 41,7 41,3 43,5 41,8 39,3 40,9 44,3 39,5 42,2 41,2 42,2 bărbaţi 45,9 46,1 44,2 47,5 46,1 44,7 42,7 47,3 44,0 40,8 44,8 44,2 45,4 femei 41,7 39,7 40,6 42,2 42,6 40,7 35,15 42,73 49,0 38,6 40,8 40,0 43,3

Durata medie săptămânală pentru ansamblul lucrătorilor din ŢAC este de 44,4 ore faţă de 38,2 ore în Uniune. Diferenţele între ţări sunt semnificative, de la 39,8 ore în Slovenia, la 45,9 ore în România (care are proporţia cea mai mare de agricultori). Diferenţa se reduce atunci când luăm în considerare numai salariaţii: de la 39,3 ore în Malta şi 39,5 ore în Slovenia, la 44,3 ore în România. Dacă analizăm cele trei grupe principale (lucrători independenţi cu şi fără salariaţi şi salariaţi), remarcăm că ierarhia medie (lucrători independenţi fără salariaţi care lucrează mai mult decât lucrătorii independenţi cu salariaţi, în medie, în toate ţările aderente şi candidate) nu este respectată în toate ţările: într-adevăr, în Estonia, România, Republica Cehă, în Cipru, în Letonia, în Ungaria şi Malta, lucrătorii independenţi cu salariaţi au orare mai lungi decât lucrătorii independenţi fără salariaţi. La fel, diferenţele între orarele medii ale acestor trei categorii în fiecare dintre aceste ţări sunt destul de importante: de la 23,7 ore în Lituania, 16,6 ore în România – mult deasupra mediei generale în ţările aderente şi candidate, de 11,5 ore – la 6,8 ore în Slovacia sau 7,6 ore în Ungaria. După criteriul sexelor, este interesant să constatăm că în România, femeile lucrează în medie mai mult decât bărbaţii (48 de ore faţă de 44 ). Diferenţa între duratele medii de lucru la bărbaţi şi femei este cea mai redusă în Slovenia, cu 2,2 ore şi cea mai mare în Malta, cu 7,6 ore şi în Cipru, 6,3 ore.


Durata timpului de lucru a lucrătorilor în contract de timp parţial Durata medie de lucru a lucrătorilor în contract de timp parţial este destul de ridicată, atingând 31,2 ore. În U.E. 15, procentul de salariaţi cu o durată de lucru inferioară la 30 de ore pe săptămână reprezintă o bună aproximare a procentului de salariaţi lucrând în contract de timp parţial. Nu este cazul, se pare, şi pentru ţările candidate. Aceasta ne face să ne punem întrebarea asupra “normelor ” de timp de lucru în ţările candidate şi să justificăm efectuarea unor analize speciale asupra acestui subiect, mai cu seamă cu privire la timpul parţial prelungit, de peste 40 de ore (42% din bărbaţi cu timp parţial şi 29% pentru femei cu timp parţial). Aceste rezultate nu par să fie legate de existenţa unei a doua activităţi. Graficul 41. Durata săptămânală de lucru pentru lucrătorii cu timp parţial, în funcţie de sex Bărbaţi salariaţi cu timp parţial Femei salariate cu timp parţial Împreună mai puţin de 20 h 13 11 12 de la 20 la 29 h 27 34 31 de la 30 la 39 h 19 26 23 de la 40 la 44 h 25 16 20 de la 45 la 60 h 12 9 10 mai mult de 60 ore 5 4 4 medie 32,1 30,4 31,9 Traseele domiciliu-serviciu (Q12) Durata medie cotidiană a traseelor domiciliu-serviciu şi serviciu-domiciliu este de 46 minute (U.E. 15: 37,5 minute) cu diferenţe între ţări destul de importante: de la 28,4 minute în Malta şi 30,81 în Cipru până la 49,5 minute în România şi chiar 51,2 în Ungaria. Tabloul 24. Repartizarea timpului traseului domiciliu-serviciu, pe ţări

BG CY EE LT LV HU MT PO RO SI SK CZ ŢAC 12 5-9 mn 16% 12% 3% 4% 3% 4% 7% 7% 4% 10% 7% 6% 6% 10-19 mn 14% 30% 14% 14% 15% 13% 24% 15% 14% 19% 12% 16% 15% 20-39 mn 31% 26% 29% 34% 29% 32% 45% 31% 30% 39% 32% 37% 32% 40-59 mn 16% 14% 14% 12% 16% 11% 11% 14% 14% 15% 18% 15% 14% 60-119 mn 13% 12% 24% 23% 23% 23% 9% 19% 22% 12% 20% 18% 20% +120 mn 5% 3% 8% 4% 3% 5% 2% 6% 6% 3% 4% 4% 5% fără obiect 5% 3% 8% 8% 11% 12% 1% 8% 10% 3% 7% 5% 8%

Medie 43.08 30,8 47,1 45,9 48,7 51,2 28,4 44,9 49,5 34,7 43,7 42,2 46,0


Graficul 42. Durata medie a traseului domiciliu-serviciu, pe ţări

BG CY EE LT LV HU MT PO RO SI SK CZ Ţ.C. 12 UE 15 43.08 30,8 47,1 45,9 48,7 51,2 28,4 44,9 49,5 34,7 43,7 42,2 46,0 37,5

Scorul răspunsului “fără opinie” (8%) trebuie pus în relaţie cu cel (vezi mai sus) al persoanelor care au declarat că lucrează la domiciliu cel puţin o parte din timp (10%). Ucenicii au traseele cele mai lungi Femeile au de făcut trasee ceva mai lungi (47,2 minute) decât bărbaţii (45 minute). Analiza în funcţie de statutul muncii relevă că salariaţii fac traseele cele mai lungi (47 minute) câtă vreme “ceilalţi” (nici salariaţi, nici lucrători independenţi) parcurg traseele cele mai scurte (36 de minute) urmaţi de lucrătorii independenţi fără salariaţi (39,5 minute). Printre salariaţi însă, cei care sunt în ucenicie fac în medie traseele cele mai lungi dintre toţi: 67,7 de minute. Pe profesie, lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări parcurg traseele cele mai scurte (38,24 minute) pe câtă vreme artizanii au de făcut traseele cele mai lungi (51,79 minute). Pe sectoare, traseele scurte se regăsesc la lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări (39,52 minute) şi din hotelărie şi restauraţie (40,24 minute) pe câtă vreme cei care lucrează în construcţii (63,23 minute) parcurg traseele medii cele mai lungi. Diferenţele pe vârste nu sunt foarte importante (2,76 minute), cu excepţia lucrătorilor de peste 65 de ani care înregistrează durate (53,86 minute) net superioare mediei (46,01 minute). Timpul de transport cel mai scurt pare să fie asociat timpului de lucru cel mai scurt – pentru toţi – (mai puţin de 20 de ore) câtă vreme timpul cel mai lung de transport pare să se asocieze duratelor mai mari (cuprinse între 40 de ore şi 60 de ore pe săptămână). La duratele lungi de lucru se asociază deci durate lungi de transport. Timpul parţial (Q14a) Proporţia de lucrători care declară că lucrează în contract de timp parţial este de 7% faţă de 17% în U.E. Reamintim că 10% din lucrători lucrează mai puţin de 30 de ore pe săptămână (faţă de 16% în ţările Uniunii Europene) şi că această durată de lucru (mai puţin de 30 de ore) este adesea, în Uniunea celor 15, utilizată ca indicator de timp parţial. Este cazul să ne întrebăm asupra validităţii acestui indicator în ŢAC unde media poate că acoperă prea multe disparităţi. Diferenţe naţionale importante Diferenţele între ţări, atunci când analiza se face la toţi lucrătorii, sunt cuprinse între 6% în Polonia, Ungaria şi Cipru, 11% în Lituania şi 13% în Malta. Dacă nu-i luăm în considerare decât numai pe salariaţi, diferenţele între ţări sunt încă şi mai importante: de la 3% în Slovenia, la 14% în Malta.


Graficul 43. Lucrători cu timp parţial, pe ţări (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 UE 15Împreună 10% 6% 8% 11% 10% 6% 13% 6% 9% 9% 7% 8% 7% 17 Numai salariaţi 8% 7% 8% 12% 8% 6% 14% 7% 8% 3% 8% 8% 8% 18

Un număr mai mic de femei lucrând în contract de timp parţial decât în U.E. În ţările aderente şi candidate, ceva mai multe femei (9% faţă de 32% în Uniunea celor 15) decât bărbaţi (6% în cele două grupe de ţări) lucrează în contract de timp parţial. Femeile care lucrează în contract de timp parţial par mai satisfăcute de volumul lor de muncă decât bărbaţii (55% faţă de 41%). Bărbaţii, mai mult decât femeile (13% contra 8%), ar dori să lucreze mai puţine ore. Proporţia de lucrători în contract de timp parţial este egală cu media generală în cazul funcţionarilor (7%) şi lejer inferioară mediei generale pentru lucrătorii independenţi (6% cu sau fără salariaţi). Şi lucrătorii cei mai tineri şi cei mai în vârstă care lucrează în contract de timp parţial depăşesc cifra medie (respectiv 12% şi 14% contra a 7% pentru medie). Graficul 44 – Lucrători în contract de timp parţial, pe vârste (%)

15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani + de 55 ani ŢAC 12 12 6 6 14 7

Concentraţii sectoriale şi socio-profesionale Cinci sectoare utilizează o proporţie de lucrători în contract de timp parţial mai mare decât media: este vorba de sectoare de activităţi imobiliare, ale “altor servicii”, din hotelărie şi restauraţie, din transporturi şi din comerţ. Două sectoare atrag mai cu seamă lucrătorii de sex masculin către contractele de timp parţial: agricultura şi hotelăria şi restauraţia. În sens contrar, în două sectoare, proporţia de femei printre lucrătorii în contract de parţial este mult mai ridicată decât cea a bărbaţilor: este vorba de sectorul activităţilor imobiliare şi de intermedierea financiară. Graficul 45. Lucrători în contract de timp parţial, pe sectoare (%)

Agr

icul

tură

Min

e

Indu

stri

e

Util

ităţi

publ

ice

Con

stru

cţii

Com

erţ

Hot

ele şi

res

taur

aţie

Tra

nspo

rt c

omun

icaţ

ii

Inte

rmed

iere

fina

ncia

ră

Act

ivităţi

imob

iliar

e

Adm

inis

traţ

ie p

ublică

Alte

serv

icii

Tot

al

6 0 6 4 5 8 10 8 5 16 6 11 7


Proporţia de lucrători în contract de timp parţial este mai ridicată la muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (15%), funcţionarii de tip administrativ (11%) şi lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări (10%). Graficul 46. Lucrători în contract de timp parţial, pe profesiuni (%)

Cad

re su

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

leşi

ştiin

tific

e

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

nari

adm

inis

trat

ivi

Pers

onal

din

serv

icii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri n

ecal

ifi c

aţi

Forţ

e ar

mat

e

Col

%

6 10 6 11 10 3 5 6 15 0 7 Aspiraţii diverse ale lucrătorilor în contract de timp parţial (Q.14.b) În mod global, ceva mai puţin de jumătate (46% în ŢAC contra a 65% în U.E.) din lucrătorii care declară că lucrează în contract de timp parţial par satisfăcuţi de volumul lor de muncă. Aspiraţiile se manifestă în ambele sensuri, ceva mai puţin de o treime (27% contra 22% în U.E.) dorind să lucreze timp mai îndelungat iar 15% (9% în U.E.) dintre aceştia dorind să lucreze mai puţine ore. Proporţia de salariaţi în contract de parţial care declară că au o a doua activitate este mai ridicată decât cea a salariaţilor care nu se declară în contract de timp complet: 10% din salariaţii în timp complet au o a doua activitate faţă de 21% din lucrători în contract de timp parţial. În acest din urmă caz, 12% din lucrătorii în contract de timp parţial declară că au o a doua activitate regulată, 6%, o activitate ocazională şi1%, o activitate sezonieră. Organizarea timpului de lucru Orarele “ atipice ” sunt mai răspândite decât în U.E. 15 Orarele atipice cele mai curente în ordine descrescătoare sunt lucrul sâmbăta, care include 6 lucrători din 10 în ŢAC, lucrul de seară (ceva mai frecvent în U.E. decât în ŢAC), zilele de peste 10 ore, lucrul duminica (mai mult de o treime din lucrători) şi în fine, lucrul de noapte (1 lucrător din 5 în ŢAC). Ierarhia frecvenţei acestor orare este aceeaşi în ţările aderente şi candidate ca şi în ţările Uniunii, însă la lucrul în week-end şi zilele lungi de lucru, diferenţa este de aproape 10%.


Graficul 47. Lucrători efectuând orare “atipice” cel puţin odată pe lună (%) ŢAC 12 U.E. 15 lucrul de noapte 21 19 lucrul de seară (între 18 şi 22 h) 45 46 lucrul duminica 37 27 lucrul sâmbăta 61 52 zi de lucru mai mare de 10 ore 44 33 Lucrul de noapte şi de seară Diferenţele între ţări în ce priveşte frecvenţa lucrului de noapte (cel puţin odată pe lună) se ridică la 12 puncte: de la 27% în Estonia şi Letonia, la ceva mai mult de 15% în Malta şi în Cipru. Aceeaşi ierarhie a ţărilor se înregistrează şi pentru lucrul de seară: de la peste 55% în Estonia şi Letonia, la mai mult de un sfert în Cipru şi Malta. Bărbaţii sunt mai mult expuşi decât femeile la acest mod de organizare a lucrului: diferenţa este de 10 puncte pentru lucrul de seară şi de cinci puncte pentru lucrul de noapte. Persoanele între 25-39 de ani sunt mai des expuse la lucrul de noapte decât alte tranşe de vârstă (aproape un sfert dintre ele lucrează cel puţin o noapte pe lună). Aceeaşi constatare se poate face pentru lucrul de seară care priveşte aproape jumătate dintre ele (47%). Lucrul de noapte este mai frecvent în sectoarele de extracţie minieră (jumătate din lucrătorii acestui sector), hotelărie şi restauraţie (45% din lucrătorii acestor sectoare sunt expuşi) şi sectorul transporturilor (o treime). Cele două sectoare cel mai puţin expuse la lucrul de noapte sunt intermedierea financiară (5% din lucrători) şi construcţiile (ceva mai puţin de 10%). Patru sectoare foarte expuse Lucrul de seară este frecvent la mai mult de două treimi din lucrătorii din hotelărie şi restauraţie ca şi la cei din extracţia minieră, şi priveşte majoritatea lucrătorilor din agricultură (57%) şi din sectorul transporturilor (52%). El este mult mai puţin frecvent în sectorul intermedierii financiare (ceva mai puţin de un sfert din lucrătorii acestui sector îl practică) şi în administraţia publică, celelalte servicii, furnizarea de utilităţi publice şi în construcţii (aproape 40% în aceste sectoare). Funcţionarii de tip administrativ sunt relativ protejaţi Două profesiuni sunt foarte expuse la lucrul de noapte: militarii (aproximativ 80%) şi muncitorii calificaţi (ceva mai mult de 40%) în vreme ce acest tip de muncă este puţin frecvent la funcţionarii de tip administrativ (10%) şi la lucrătorii din agricultură (15%). Funcţionarii de tip administrativ sunt de asemenea cel mai puţin expuşi la lucrul de seară (care priveşte aproape un sfert dintre aceştia cel puţin odată de lună) în timp ce el este cel mai curent la lucrătorii din agricultură (70% din cazuri), la militari (două treimi) şi la cadrele superioare (60% din cazuri). Statutul muncii joacă un rol determinant Există diferenţe foarte importante în funcţie de statutul muncii, în special pentru lucrul de seară: astfel, o treime din salariaţi va fi expusă, în timp ce celelalte două treimi de lucrători independenţi cu sau fără salariaţi sunt expuse cel puţin odată pe lună. Diferenţa este mult mai slabă în ce priveşte lucrul de noapte: acesta este mult mai frecvent la lucrătorii independenţi fără


salariaţi (mai mult de un sfert), necuprinzând decât mai puţin de 20% din lucrătorii independenţi fără salariaţi şi 22% din salariaţi. În funcţie de tipul de contract, se înregistrează o diferenţă scăzută în ce priveşte expunerea la lucrul de noapte (trei puncte): ea este mai puţin frecventă la salariaţii agenţiilor temporare (19%) şi ceva mai mare la salariaţii titulari ai unui C.D.D. şi unui C.D.N. (22%). Diferenţele în ce priveşte lucrul de seară sunt mai importante: 40% din salariaţii în C.D.D. sunt expuşi, faţă de 18% din salariaţii agenţiilor de temporari. Dacă ţinem seama numai de lucrătorii care muncesc cel puţin o noapte pe lună, constatăm că 80% dintre aceştia lucrează mai puţin de zece nopţi pe lună (43% lucrează între şase şi zece nopţi pe lună şi 39% de la una la cinci nopţi). Ceva mai puţin de jumătate din salariaţi lucrează între şase şi zece nopţi pe lună, în timp ce şase lucrători independenţi din 10 lucrează între una şi cinci nopţi pe lună (şi aproape jumătate din lucrătorii independenţi fără salariaţi). Numărul mediu de nopţi lucrate este de 8,69 în medie, cel mai ridicat (9,35) pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi. Lucrul de seară este o realitate în aproape fiecare zi a lunii pentru o treime din lucrătorii independenţi fără salariaţi care lucrează seara cel puţin o dată pe lună. Este mult mai puţin cazul pentru salariaţi (4%). Jumătate din lucrătorii independenţi cu salariaţi şi din salariaţi lucrează seara de 6 până la 10 ori pe lună. Numărul de seri lucrate de către lucrătorii independenţi cu salariaţi (14,34%) şi fără salariaţi (14,34%) este mult mai ridicat decât cel practicat în medie de către salariaţi (9,63%). Graficul 48. Frecvenţa lucrului de noapte pentru lucrătorii care sunt expuşi (%)

Număr de nopţi pe lună Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi Total 1-5 63% 48% 34% 39% 6-10 18% 36% 48% 43%

11-20 13% 5% 14% 13% >20 6% 11% 4% 5%

Medie 8,04 9,35 8,68 8,69 Graficul 49. Frecvenţa lucrului de seară de către lucrătorii care sunt expuşi (%)

număr de seri pe lună Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi Total 1-5 25% 6% 25% 24% 6-10 23% 54% 49% 46%

11-20 17% 20% 22% 21% >20 35% 20% 4% 9%

Medie 15,95 14,34 9,63 10,65 Lucrul în week-end Diferenţa între ţări asupra frecvenţei lucrului duminica (cel puţin o dată pe lună) este de 23 puncte: cel mai frecvent în Estonia şi Letonia (aproximativ 45% în cele două ţări) şi cel mai puţin frecvent în Cipru şi în Slovenia (aproape un sfert). Diferenţa între ţări la lucrul în zilele de sâmbătă este încă şi mai mare (36 puncte) cu două extreme în Polonia şi România unde acest tip


de muncă se referă la mai mult de două treimi din lucrători şi în Slovacia, unde nu priveşte decât o treime. De notat că bărbaţii sunt mai expuşi decât femeile (o diferenţă de 6,5 puncte). Lucrul în zilele de duminică priveşte, în proporţii echivalente, toate tranşele de vârstă. Dimpotrivă, lucrul în zilele de sâmbătă îi afectează mai ales pe cei între 40-54 de ani şi se referă mai puţin la cei mai tineri (15-24 de ani). Analiza sectorială În sectorul de intermediere financiară (10% lucrează duminica) şi cel al construcţiilor (20%) lucrul în zilele de duminică este cel mai puţin frecvent în vreme ce în hotelărie şi restauraţie este mai răspândit (trei sferturi din lucrătorii acestui sector sunt afectaţi), agricultura, (55%) şi transporturile (45%). Proporţiile cele mai importante de lucru în zilele de sâmbătă se observă în trei sectoare: hotelărie şi restauraţie (mai mult de trei lucrători din zece sunt expuşi), agricultura (patru din cinci) şi comerţul (trei sferturi din aceştia lucrează cel puţin odată pe lună sâmbăta) în timp ce proporţiile cel mai puţin importante se regăsesc în intermedierea financiară (35%) şi administraţia publică (40%). Militarii şi agricultorii muncesc în mod regulat în week-end Lucrul în ziua de duminică se referă mai cu seamă la militari (trei sferturi), la lucrătorii din agricultură (două treimi) şi la lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări, cadre superioare şi muncitori calificaţi, (ceva mai puţin de jumătate). Lucrul în ziua de sâmbăta priveşte aproape totalitatea lucrătorilor în agricultură (94%), militarii (mai mult de 80%), lucrătorii din sectorul vânzări (trei sferturi) cât şi cadrele superioare (două treimi). Este mult mai puţin frecvent la funcţionarii de tip administrativ (40%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi profesiunile intermediare (45%). La fel ca şi independenţii 9 lucrători independenţi din 10 lucrează sâmbăta cel puţin odată pe lună şi şase din 10 lucrează duminica cel puţin odată pe lună în timp ce 30% din salariaţi lucrează o duminică pe lună şi ceva mai mult de jumătate o sâmbătă pe lună. Lucrul duminica se raportează mai puţin la salariaţii în ucenicie (25% aproximativ) decât la celelalte categorii de salariaţi (C.D.N., C.D.D. şi temporarii care raportează nivele apropiate de media generală de 21%). Diferenţe mai mari se remarcă la lucrul în zilele de sâmbătă: acesta este relativ mai frecvent pentru salariaţii agenţiilor de temporari (60%) şi cei în C.D.D. (58%) decât pentru celelalte grupe. Spre deosebire de lucrătorii independenţi cu salariaţi şi de lucrătorii care lucrează cel mai frecvent o duminică sau două pe lună, lucrătorii independenţi fără salariaţi, atunci când lucrează cel puţin odată pe lună duminica, lucrează, în trei sferturi din cazuri, în toate duminicile din lună. Aceasta se aplică şi la lucrul în zilele de sâmbătă, în proporţii încă şi mai importante (80% din lucrătorii independenţi fără salariaţi lucrează toate sâmbetele din lună). Cu toate acestea, aproape jumătate din lucrătorii independenţi cu salariaţi lucrează de asemenea toate duminicile din lună.


Graficul 50. Frecvenţa lucrului în week-end pentru lucrătorii care sunt expuşi, în funcţie de statutul muncii (%)

număr de duminici lucrate pe lună



Salariaţi Total

o dată 10 15 22 18 de două ori 14 41 50 40

de 3 ori 5 7 12 10 de 4 sau 5 ori 71 37 16 32

Medie 3,64 2,96 2,59 2,92 număr de sâmbete lucrate pe lună

o dată 4 5 16 12 de două ori 10 37 48 36

de 3 ori 5 11 13 11 de 4 sau 5 ori 81 47 23 41

Medie 3,80 3,14 2,73 3,08 Zilele lungi de lucru Diferenţa între ţări în privinţa zilelor de lucru de peste 10 ore cel puţin odată pe lună este de 16 puncte: aceste zile lungi sunt cele mai frecvente în Republica Cehă (48%) ca şi în Estonia şi Letonia (47%) şi cele mai puţin frecvente în Malta (22%) şi în Ungaria (25%). Şi aici, bărbaţii sunt mai expuşi (diferenţă de peste 10 puncte), ceea ce reprezintă şi cazul celor de peste 55 de ani, afectaţi în proporţie de 44%. Peste 60% din lucrătorii din agricultură şi din hotelărie şi restauraţie lucrează cel puţin odată pe lună peste 10 ore pe zi. Cea mai scăzută proporţie o întâlnim în sectorul celorlalte servicii, de la extracţia minieră, utilităţile publice şi industrie: aproape o treime. Zilele lungi de lucru sunt mai frecvente la lucrătorii din agricultură (80%), militari (70%) şi cadrele superioare (peste 60%), în vreme ce ele sunt mai puţin curente la funcţionarii de tip administrativ (un sfert) şi la profesiunile intermediare (o treime). Caracter predominant la independenţi 70% din lucrătorii independenţi efectuează cel puţin odată pe lună o zi lungă de lucru. Această durată de lucru se întâlneşte la 40% din salariaţi. Printre aceştia, cei mai expuşi sunt ucenicii (50%) iar cel mai puţin expuşi sunt salariaţii în C.D.D. (un sfert) şi cei din agenţiile de temporari (17%). Graficul 51. Lucrători supuşi la zile de peste zece ore cel puţin odată pe lună, în funcţie de statutul muncii (%) Număr de zile lungi de lucru Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi Total

1 31 27 50 43 sub 5 19 26 18 19 6-10 22 20 26 24

11-20 28 27 6 14 Media 14,97 14,69 9,31 11,29


De notat şi aici că lucrătorii independenţi lucrează în medie 14 seri pe lună, adică două ore, între 18 şi 22 h, faţă de nouă seri în cazul salariaţilor. Regularitatea (Q.15.a-1-2-3) Trei indicatori cuprinşi în anchetă permit studierea regularităţii timpului de lucru: numărul identic de ore de lucru în fiecare zi, numărul identic de zile de lucru în fiecare săptămână şi orarele identice. Pe acest din urmă punct, întrebarea pusă în anchetă asupra condiţiilor de lucru în ţările Uniunii Europene în 2002 era altfel enunţată, limitând comparaţiile posibile. Diferenţele între ţările aderente şi candidate şi U.E. asupra regularităţii timpului de lucru sunt mici. Ea pare totuşi ceva mai mare în ŢAC faţă de U.E. mai cu seamă în ce priveşte numărul de zile lucrate pe săptămână. De notat că, în ţările U.E., creşterea iregularităţii timpului de lucru este un fenomen relativ recent foarte observat datorită consecinţelor pe care le poate avea asupra reconcilierii timpului de lucru cu timpul social. Graficul 52. Indicatori ai regularităţii timpului de lucru (%)

ŢAC 12 Bărbaţi

ŢAC 12 Femei

Toţi U.E. 15 Bărbaţi

U.E. 15 Femei

Toţi

acelaşi număr de ore în fiecare zi 59 65 62 57 62 59 acelaşi număr de zile în fiecare săptămână 69 75 72 73 78 75 acelaşi orar în fiecare zi 57 62 59 62 70 66

Ca şi în Uniunea Europeană, regularitatea în organizarea timpului de lucru este mai mare la femei decât la bărbaţi. Lucrătorii între 25-39 de ani declară o regularitate a numărului de ore de lucru pe zi uşor superioară mediei (62%) iar cei între 40-54 de ani, o regularitate a numărului de zile lucrate pe săptămână uşor superioară mediei (73% contra 71%). Diferenţele între ţări sunt importante: peste 30 de puncte în ce priveşte numărul de ore de lucru pe zi. La cele două extreme, Slovenia care raportează o mai mare iregularitate (52%), Malta (80%), şi Ciprul (79%). În ce priveşte numărul de zile lucrate pe săptămână, diferenţa între ţări este de 28 de puncte, cu două extreme, Ciprul şi Malta (peste de 84% în ambele cazuri) şi Letonia (59%). Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în cazul orarelor identice (Malta: 74%, Ciprul 74% şi Letonia 49%). În aceste ţări, proporţia de lucrători care raportează orare identice în fiecare zi este inferioară celei raportate de cei care declară orare diferite. Graficul 53. Regularitatea timpului de lucru, pe ţară (%) BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12acelaşi număr de ore în fiecare zi 72 79 56 66 51 68 80 62 62 48 60 54 62 acelaşi număr de zile în fiecare săptămână 75 87 66 73 59 76 84 75 73 68 67 60 72 orare identice 67 74 53 65 49 64 74 55 63 60 59 53 59


Timp de lucru neregulat pentru independenţi Şi aici, se constată diferenţe importante atunci când examinăm statutul muncii, mai cu seamă în ce priveşte numărul de ore de lucru pe zi care nu este regulat pentru lucrătorii independenţi. Legat de numărul de zile lucrate în fiecare săptămână, ceva mai mult de o treime din lucrătorii independenţi faţă de un sfert din lucrătorii salariaţi raportează că nu lucrează acelaşi număr de zile în fiecare săptămână. În fine, orarele fixe nu reprezintă norma la lucrătorii independenţi spre deosebire de salariaţi unde acestea constituie norma în proporţie de două treimi. Graficul 54 – Regularitatea timpului de lucru, în funcţie de statutul muncii (%) Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi Totalacelaşi număr de ore în fiecare zi 35 40 70 62 acelaşi număr de zile în fiecare săptămână 60 66 76 72 acelaşi orar în fiecare zi 38 40 65 59 Dacă examinăm ansamblul salariaţilor, regularitatea organizării timpului de lucru este mai ridicată în cazul titularilor de C.D.N. şi C.D.D. şi mai scăzută pentru salariaţii agenţiilor de temporari şi mai cu seamă pentru salariaţii în stadii de ucenicie şi formaţie. Dacă majoritatea salariaţilor raportează un număr identic de ore de lucru pe zi, nu tot astfel se întâmplă şi în cazul salariaţilor în ucenicie. Timp de lucru neregulat în agricultură Agricultura se demarchează de celelalte sectoare: iregularitatea numărului de ore lucrate şi a orarelor de lucru este mai frecventă decât regularitatea. Privitor la schimbarea orarelor, situaţia în hotelărie şi restauraţie este diferită de cea din celelalte sectoare deoarece proporţia celor care vorbesc despre regularitate este egală cu proporţia celor care declară că orarele sunt neregulate (49% în ambele cazuri). Regularitatea asupra numărului de ore lucrate pe zi este mai ridicată în sectoarele industriei, exploatării miniere şi utilităţilor publice, ca şi în administraţia publică (peste 70% în toate cazurile, pe când media este de 61%). Ea este mai mică în hotelărie şi restauraţie (53%) şi în construcţii (56%). Regularitatea numărului de zile lucrate este mai mică în sectorul exploatare minieră (54%) şi superioară mediei în comerţ şi furnizarea de utilităţi publice (74% în ambele cazuri), industrie şi intermediere financiară (75%) şi administraţie publică (78%). Regularitatea orarelor este mai mare în administraţia publică, industrie şi furnizarea de utilităţi publice (67%), ca şi în comerţ (66%) şi intermedierea financiară (65%). Orare neregulate pentru cadrele superioare Două profesiuni se disting faţă de medie: cadrele de conducere şi lucrătorii din agricultură care sunt mai numeroşi printre cei care nu lucrează acelaşi număr de ore în fiecare zi şi care lucrează după orare variabile. Regularitatea numărului de ore pe zi este cea mai ridicată pentru funcţionarii de tip administrativ (75%) şi pentru artizani (71%). Regularitatea numărului de zile de lucru pe săptămână este mai ridicată pentru lucrătorii de tip administrativ (79%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi profesiunile intermediare (76,6% în ambele cazuri) şi mai puţin ridicată pentru lucrătorii din agricultură (57,5%), lucrătorii calificaţi (66%) şi cadrele superioare (67%).


În regulă generală, se remarcă o creştere a regularităţii odată cu mărimea întreprinderii. Lucrul în ture (Q.15.a.4) Lucrul în ture este ceva mai curent în ţările aderente şi candidate decât în ţările Uniunii. El este mai frecvent în marile întreprinderi deoarece atinge 30% din lucrători în cele între 100 la 499 lucrători şi 46% din lucrători în întreprinderile de peste 500 de persoane. În schimb, acesta nu se aplică decât la 13% din lucrătorii întreprinderilor de două la patru persoane. Alte caracteristici : el este aproape tot atât de răspândit la bărbaţi ca şi la femei, este mai frecvent la cei sub 40 de ani, şi mai cunoscut de către salariaţi decât de lucrătorii independenţi. În fine, este mai frecvent în Bulgaria (27%), Slovenia (24%) şi Republica Cehă (23%) decât în Cipru (10%). Graficul 55. Frecvenţa lucrului în schimburi (%)

ŢAC 12 U.E. 15 lucru în schimburi 21 19 fără lucru schimburi 72 80 nu ştie 7 1 Cine lucrează în ture? Bărbaţii (55%) mai des decât femeile (45%), de vârstă medie (43% pentru cei între 25-39 de ani şi 37% pentru cei între 40-54 de ani), salariaţii (94%), titularii unui contract pe durată nedeterminată (85%) lucrând într-o întreprindere de la 10 la 49 persoane (28%) sau de la 500 persoane şi mai mult (15%), membrii unor sectoare ale industriei (33%) sau ai altor servicii (13%) sau din comerţ (12%), fiind de profesie artizani (26%) sau lucrători în servicii (17) ori operatori pe maşini (16). După care metodă ? (Q.15.b) Formele cu orare în ture cele mai frecvente sunt formele alternante: dimineaţă / după-amiază pentru o treime din cazuri, dimineată / după-amiază / noaptea pentru un sfert din situaţii şi aproape o cincime din cazuri pentru alternanţele dimineaţă / noapte. Graficul 56. Frecvenţa diferitelor tipuri de lucru în ture

Bărbaţi Femei ŢAC 12Ture cotidiene divizate cu o pauză de cel puţin patru ore (“ split-shift ”) 4% 4% 4% Ture de noapte permanente 1% 3% 2% Ture de după-amiază permanente 1% 2% 1% Ture de dimineaţă permanente 7% 9% 8% Ture alternate dimineaţă/după-amiază 32% 37% 35% Ture alternate zi/noapte 19% 16% 18% Ture alternate dimineaţă/după-amiază/noapte 27% 23% 25% Altele (răspunsuri spontane) 9% 6% 7%


Cine determină aceste orare? (Q.16.a) În mai mult de opt cazuri din zece, întreprinderea le determină. Într-un caz din zece, se lasă la alegerea salariaţilor iar în 5% din cazuri, salariaţii îşi pot alege orarele. Orare modificate în mod regulat ? (Q.16.b) În 64% din cazuri, orarele nu sunt modificate în mod regulat. Dar în caz de schimbare de orar, acestea sunt anunţate lucrătorului respectiv cu câteva zile înainte (în patru cazuri din zece) şi uneori în preziua schimbării (un sfert din cazuri) sau chiar în ziua schimbării (două cazuri din zece). Compatibilitatea orarelor de lucru cu viaţa în afara serviciului (Q.17) Proporţia lucrătorilor satisfăcuţi de compatibilitatea dintre orare în legătură cu relaţia între viaţa la lucru şi viaţa în afara lucrului este ridicată în ţările aderente şi candidate (77% de persoane satisfăcute) rămânând totuşi sub nivelul din U.E. unde aceasta se ridică la 80% de persoane satisfăcute. În mod reciproc, proporţia de persoane nesatisfăcute este mai mare în ŢAC decât în ţările Uniunii Europene. Graficul 57. Compatibilitatea dintre orarele de lucru cu viaţa în afara lucrului ŢAC 12 U.E. 15 Foarte satisfăcuţi 26 34 Destul de satisfăcuţi 51 47 Nu foarte satisfăcuţi 15 14 Deloc satisfăcuţi 6 5 Printre cei care-şi exprimă satisfacţia faţă de orarele lor de lucru, salariaţii sunt mai numeroşi (79%) decât lucrătorii independenţi cu salariaţi (67%). Acest ultim grup raportează procentajul cel mai ridicat de insatisfacţie faţă de orarele de lucru (32%). Trei sectoare raportează proporţiile cele mai ridicate de satisfacţie faţă de orarele de lucru: este vorba de furnizarea de utilităţi publice (87% foarte şi destul de satisfăcuţi), intermedierea financiară (84%) şi celelalte servicii (83%). Satisfacţie mai slabă, în schimb pentru lucrătorii din hotelărie şi restauraţie (65%) ca şi pentru cei din transporturi (71%). Cele trei profesiuni cele mai satisfăcute din acest punct de vedere sunt funcţionarii de tip administrativ (85%), profesiunile intermediare (85%) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (81%). În mod invers, militarii (60%), lucrătorii din agricultură (70%) şi lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări (72%) sunt cei mai puţin numeroşi în a-şi exprima satisfacţia lor asupra acestui punct. Factori personali şi familiali Femeile sunt ceva mai satisfăcute în privinţa orarelor de lucru decât bărbaţii. De asemenea, lucrătorii de peste 55 de ani sunt cei mai satisfăcuţi (80%) pe când lucrătorii de vârstă mijlocie (25-39 de ani 75%) sunt cel mai puţin satisfăcuţi. Dacă analizăm situaţiile familiale, anumite grupuri apar mai puţin satisfăcute de orarele lor de lucru: persoanele separate (42%), persoanele necăsătorite care au un partener (28%), persoanele recăsătorite (29%) şi persoanele divorţate (26%). Se mai remarcă faptul că prezenţa copiilor de mai puţin de 15 ani, a persoanelor în vârstă, dependente şi a persoanelor handicapate fac mai dificilă concilierea: 20% de persoane nesatisfăcute în familiile fără copii, faţă de 28% în cele cu trei copii şi 23-24% în cazul unui


membru al familiei în casă dependent sau al unor persoane handicapate. În fine, când cei doi părinţi contribuie în mod egal la veniturile căminului, satisfacţia faţă de aceste orare este sub medie (25% de persoane nesatisfăcute).


7. Informare şi consultare Informarea şi consultarea constituie un element important al ameliorării condiţiilor de lucru, permiţând lucrătorilor să se exprime în acelaşi timp asupra condiţiilor actuale şi asupra schimbărilor de natură să le afecteze munca. Ancheta cuprinde întrebări în acelaşi timp asupra conţinutului şi a efectelor, ca şi asupra canalelor şi formelor de informare / consultare. Ea caută în special să identifice natura consultării: directă sau reprezentativă (adică trecută prin instanţe de reprezentare a personalului, delegaţi sau comitete de întreprindere). Rezultatele anchetei indică faptul că informarea / consultarea este mai puţin dezvoltată în ŢAC decât în U.E., mai cu seamă atunci când este vorba de a discuta modificări de organizare. Oricare ar fi modalităţile de consultare, aceasta pare să producă mai puţine efecte pozitive decât în U.E., atât la nivel de organizare în general, cât şi la nivel de posturi de lucru în special. Canalele şi formele de participare, în caz de participare, sunt asemănătoare în aceleaşi proporţii ca şi în U.E. Consultarea Puţine diferenţe între ŢAC şi Uniunea Europeană asupra posibilităţilor de a discuta despre condiţiile de lucru, chiar dacă situaţia lucrătorilor în U.E. pare uşor mai favorabilă: aproximativ 70% din lucrători pot discuta (73% în Uniunea Europeană contra 70% în ŢAC) despre condiţiile lor de lucru sau despre organizarea lucrului atunci când intervin schimbări, în timp ce mai mult de un sfert dintre aceştia nu au această posibilitate. Graficul 58. Consultarea asupra condiţiilor şi organizării muncii (%)

Posibilitate de a discuta condiţiile

de muncă

Fără posibilitate de a discuta condiţiile

de muncă

Nu ştie Posibilitate de a discuta organizarea

muncii

Fără posibilitate de a discuta organizarea

muncii

Nu ştie

ŢAC 12 U.E. 15 ŢAC 12 U.E. 15 ŢAC 12 U.E.15 ŢAC 12 U.E. 15 ŢAC 12 U.E. 15 ŢAC 12 U.E. 15 70 73 26 25 4 2 62 71 32 27 6 2

Diferenţa se măreşte atunci când este vorba de a discuta modificări în organizarea muncii. Lucrătorii din Uniunea Europeană au o mai mare posibilitate de a participa la definirea acestei noi organizări a muncii (71%) faţă de cei din ŢAC (62%). De notat totuşi procentajul mai ridicat, 6% în ŢAC faţă de 2% în Uniunea Europeană, al persoanelor care nu răspund la această întrebare. Majoritatea salariaţilor care au fost consultaţi, au fost interogaţi asupra ambelor domenii. Posibilitatea de a discuta despre condiţiile de muncă, în general (Q.27.a.1) Cei mai în măsură să discute asupra condiţiilor de lucru sunt lucrătorii independenţi cu salariaţi (87%), apoi salariaţii (72%), lucrătorii independenţi fără salariaţi (numai 50%) şi în fine, “ceilalţi nesalariaţi” care constituie o majoritate (54%) ce nu poate discuta despre condiţiile de muncă. În rândul salariaţilor, diferenţele sunt importante între cei / cele care pot discuta despre schimbările condiţiilor de muncă şi cei care nu pot discuta: între ceilalţi salariaţi şi salariaţii cu contract nedeterminat, există o diferenţă în procentaj de 23 de puncte. Salariaţii în C.D.N. (76%)


sunt mai în măsură să discute despre condiţiile lor de lucru faţă de cei în C.D.D. (66%), cei în ucenicie (60%), cei plasaţi prin agenţii de temporari (57%) şi ceilalţi salariaţi (54%). Diferenţele în sânul profesiunilor sunt importante, pe de o parte cadrele superioare (89%) şi profesiunile intermediare (82%) care sunt cel mai des consultate, pe de alta, agricultorii (53%) muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (59%) care sunt cel mai puţin consultaţi. Mari diferenţe sectoriale Diferenţele între sectoare sunt de asemenea importante. Trei sectoare se situează cu mult peste medie: activităţile imobiliare (82%), celelalte servicii (78%) şi administraţia publică -73%). Trei alte sectoare se situează sub medie: agricultura (63%), comerţul (65%) şi intermedierea financiară (67%). Agricultura este de asemenea sectorul unde cea mai mare parte de persoane interogate nu ştiu să răspundă la această întrebare (8%) în timp ce comerţul este sectorul unde cea mai mare proporţie de lucrători 31% declară că nu pot discuta despre condiţiile lor de muncă. Nu există vreo diferenţă între bărbaţi şi femei asupra posibilităţilor de discuţii. Diferenţele pe criteriul vârstei sunt relativ puţin importante: cei mai în măsură să discute despre condiţiile lor de muncă sunt cei între 40-54 de ani (72%) fără îndoială datorită poziţiei lor ierarhice, pe câtă vreme cei mai tineri (sub 25 de ani) şi cei mai în vârstă (peste 55 de ani) au în mai mică măsură această posibilitate (68%). Diferenţele între ţări sunt mari: de la 58% în Bulgaria, proporţia celor care pot discuta de condiţiile lor de muncă trece la 84% în Cipru şi în Letonia. Trei grupe de ţări se disting în această problemă: • Bulgaria (58%) şi Polonia (64%) se situează sub medie (70%) • România (71%), Malta (71%) şi Ungaria (72%) se situează uşor peste medie • Celelalte ţări sunt mult peste medie: Republica Cehă şi Lituania (78%), Slovacia (79%),

Slovenia (82%), Estonia (83%) şi Letonia şi Ciprul (84%). Posibilităţile de consultare sunt cele mai mari în micile întreprinderi de 5 la 9 salariaţi (78%) şi în întreprinderile de până la 100 de salariaţi (75%). Posibilităţi de a discuta despre organizarea muncii în momentul modificării acesteia (Q.27.a.2) Încă odată, lucrătorii independenţi cu salariaţi (87%) au cele mai multe posibilităţi de a discuta despre modificările în organizarea muncii, fără îndoială din cauză că ei sunt la originea acestor modificări. Vin apoi salariaţii şi lucrătorii independenţi fără salariaţi (50%) şi “ceilalţi nesalariaţi” (38%). În sânul grupului de salariaţi, salariaţii în ucenicie (71%) lucrătorii în C.D.D. (67%) şi, într-o mai mică măsură, cei în C.D.D. (58%) care au cele mai multe posibilităţi să discute despre modificarea organizării muncii, în timp ce mai puţin de un lucrător temporar din doi (47%) şi mai puţin de unul din ceilalţi salariaţi (41%) din doi pot beneficia de această posibilitate. În această chestiune, nu există diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei, iar cei mai tineri sunt ceva mai puţin consultaţi decât media. Fără mare surpriză, cadrele superioare (81%), profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (79%) şi profesiunile intermediare (70%) sunt cele mai consultate în momentul schimbărilor spre deosebire de lucrătorii din agricultură (47%) şi cei din profesiunile elementare (48%) care sunt mai puţin consultaţi.


Sectoarele cele mai deschise la consultări rămân aceleaşi dat fiind că este vorba de activităţile imobiliare (77%), administraţia publică şi alte servicii (70%), în vreme ce sectoarele din industria minieră (52%), din utilităţile publice (55%) şi din agricultură (57%) oferă mai puţin posibilitatea de a discuta despre modificări în organizarea muncii. Încă un mare contrast în interiorul acestor ţări unde se opune situaţia Bulgariei (53%) şi a Poloniei (54%) la cea a Estoniei (83%), Sloveniei (80%) şi a Ciprului (78%). Actorii consultaţiei (Q.27.b) Graficul 58 stabileşte importanţa diverşilor interlocutori ai salariaţilor (numai a lor) în timpul consultărilor în întreprindere. Se constată aici rolul important al colegilor la toate consultările; chiar dacă ierarhia participă într-o măsură şi mai mare la aceste consultări. În mai bine de o treime din cazuri, reprezentanţii personalului sunt asociaţi procesului de consultare. Cât priveşte participanţii externi, aceştia au un rol destul de marginal. Graficul 59. Interlocutorii salariaţilor în momentul consultărilor (%) consultări asupra condiţiilor de muncă consultări asupra organizării muncii cu colegii 91 91 cu superiorii 81 85 cu reprezentanţii personalului 38 39 cu experţi externi 14 15 Dacă ne concentrăm numai asupra salariaţilor care au fost efectiv implicaţi într-o consultare asupra condiţiilor de muncă, observăm (vezi graficul 66) participarea colegilor în foarte marea majoritate a cazurilor. De asemenea, ierarhia, dar într-o mai mică măsură, este foarte implicată în aceste consultări. Aceasta este ceva mai implicată când este vorba de salariaţi în ucenicie sau de temporari. Reprezentanţii personalului participă la consultări mai ales atunci când este vorba de salariaţii cei mai stabili (C.D.D., C.D.N.), ne abandonându-i însă nici pe ceilalţi, mai cu seamă pe temporari. Graficul 60. Interlocutori ai salariaţilor la consultările asupra condiţiilor de muncă (%) consultări asupra condiţiilor de muncă

C.D.N. C.D.D. Temporari Ucenicie sau alt dispozitiv de formaţie

Alţi salariaţi

cu colegii 91 91 89 88 85 cu superiorii 81 78 83 94 69 cu reprezentanţi ai personalului 39 31 25 28 20 cu experţi din exterior 14 12 15 4 11 Acelaşi tip de rezultat se confirmă atunci când consultarea priveşte organizarea muncii: rol foarte important al colegilor şi al ierarhiei, mai ales pentru salariaţi ceva mai atipici, rol activ al reprezentanţilor personalului, chiar dacă aceştia se concentrează mai ales asupra salariaţilor în C.D.N. şi în mai mică măsură asupra celor în C.D.D. şi temporari.


Graficul 61. Interlocutori ai salariaţilor la consultările asupra organizării muncii (%) consultări asupra modificării organizării muncii

C.D.N. C.D.D. Temporari Ucenicie sau alt dispozitiv de formare

Alţi salariaţi

cu colegii 91 90 85 88 80 cu superiorii 85 83 92 94 74 cu reprezentanţii personalului 40 31 31 20 25 cu experţi din exterior 15 12 13 3 13 Consultarea rămâne prea puţin explicită Există puţine diferenţe între Uniunea Europeană şi ţările aderente şi candidate asupra organizării consultării: pentru majoritatea persoanelor interogate, consultarea nu se derulează nici regulat şi nici de manieră explicită. Tabloul 25. Regularitatea şi caracterul explicit al consultării lucrătorilor (%) consultarea asupra condiţiilor de muncă ŢAC 12 U.E. 15 de manieră regulată 45 50 de manieră organizată 43 45 consultare asupra organizării muncii de manieră regulată 46 45 de manieră organizată 46 45 Este consultarea o sursă de ameliorări ? Ameliorările par să fie mai numeroase pentru salariaţi atunci când consultarea a avut loc mai degrabă asupra organizării muncii decât doar asupra condiţiilor de lucru. Cu toate acestea, în ambele cazuri, se remarcă faptul că ameliorările în urma consultării au fost apreciate îndeosebi la nivel local, la nivelul postului de lucru; ameliorările la nivel de serviciu sau de întreprindere ar fi mult mai puţin perceptibile. Tablou 26. Ameliorări constatate în urma unei consultări (%) consultare asupra condiţiilor de lucru – ameliorări la nivel: ŢAC 12 U.E. 15 de post de lucru 60 74 de unitate sau serviciu 43 57 de întreprindere pe ansamblul ei 43 57 consultare asupra organizării muncii – ameliorări la nivel : de post de lucru 63 76 de unitate sau serviciu 45 59 de întreprindere pe ansamblul ei 45 60 Se remarcă de asemenea că în Uniunea celor cincisprezece, mai mult decât în ŢAC, consultările par a constitui o sursă de ameliorări la toate nivelele. Aceasta rezultă în orice caz, din cele declarate de salariaţii interogaţi în cursul celor două anchete. De remarcat de asemenea că analiza în funcţie de statutul muncii arată că cei mai satisfăcuţi de rezultatele negocierii sunt salariaţii în ucenicie şi temporarii.


8. Discriminări şi violenţă Violenţa, fizică sau morală sub formă de hărţuială, ca şi discriminările la locul de muncă fie că sunt legate de sex, de vârstă, de origine etnică, etc., pot lua multiple forme şi au fost conceptualizate în mod diferit în diversele culturi naţionale. Astfel, conştiinţa acestor fenomene poate fi mai ridicată în unele ţări decât în altele. Datele din acest capitol trebuie deci interpretate cu precauţie, mai cu seamă la comparaţiile între ţări. Ele reflectă la unii / unele existenţa unor suferinţe la locul de muncă, chiar dacă amploarea fenomenului este fără îndoială diferită de cifrele prezentate aici. Ancheta pune în evidenţă proporţii sensibil asemănătoare între ţările U.E. şi ŢAC pentru diferite forme de violenţă şi de discriminare, care privesc cu prioritate femeile, tinerii şi lucrătorii cu statut precar. Cifrele pot părea slabe: trebuie să nu uităm că cei 7% din lucrători care declară că au fost hărţuiţi în cursul ultimelor 12 luni la locul de muncă reprezintă între trei şi patru milioane de persoane. Violenţa fizică la locul de muncă (Q.28.1, Q.28.2) În ce priveşte violenţa impusă de clienţi, utilizatori sau public în ţările aderente şi candidate şi spre deosebire de ceea ce se petrece în Uniune, ea priveşte bărbaţii ceva mai mult decât femeile. Lucrătorii de peste 55 de ani sunt mai expuşi la violenţa colegilor, pe câtă vreme cei sub 40 de ani sunt mai mult expuşi la cea venind din partea clienţilor şi a utilizatorilor. Graficul 62. Lucrători care declară că au fost victime de violenţe fizice în cursul ultimelor 12 luni (%) ŢAC 12 U.E. 15 din partea colegilor 1 2 din partea altor indivizi (public, utilizatori, clienţi etc.) 3 4 Ucenici şi stagiari în prima linie Violenţele ating în mod esenţial ucenicii şi stagiarii: 18% din ucenici şi stagiari au fost expuşi la violenţe din partea publicului, a utilizatorilor sau a clienţilor şi 4% din partea colegilor. Lucrătorii independenţi cu salariaţi (5%) sunt mai expuşi la violenţe venind din partea clienţilor şi a utilizatorilor. Funcţionarii, victime ale utilizatorilor ? Violenţa în rândul membrilor întreprinderilor pare să fie mai prezentă în agricultură şi industrie decât în servicii iar cea din partea publicului atinge mult mai mult funcţionarii din administraţia publică (9%), din hotelărie şi restauraţie (8%) şi, într-o mai mică măsură, activităţile imobiliare (5%). Membrii forţelor armate (3%) şi muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (2%) sunt mai expuşi la violenţă din partea colegilor. Membrii forţelor armate (12%), ai personalului din servicii şi din sectorul de vânzări (6%) şi muncitorii calificaţi (4%) sunt mai expuşi la violenţe venind de la clienţi şi utilizatori.


Graficul 63. Lucrători care declară că au fost victime ale violenţelor fizice în cursul ultimelor douăsprezece luni – pe sectoare Din partea persoanelor de la locul

de muncă Din partea altor persoane decât

cele de la locul de muncă Agricultură 1,2% 2,3% Mine 0,0% 0,3% Industrie 1,5% 1,3% Utilităţi publice 0,2% 3,1% Construcţii 0,4% 1,4% Comerţ 0,5% 3,2% Hotelărie şi restauraţie 0,8% 8,2% Transporturi şi comunicaţii 0,0% 4,2% Intermediere financiară 0,0% 2,0% Activităţi imobiliare 0,1% 5,0% Administraţia publică 0,6% 9,1% Alte servicii 0,7% 4,2% Lucrătorii români, bulgari şi sloveni raportează mai multe violenţe din partea colegilor; lucrătorii români, cehi, lituanieni, polonezi şi estonieni raportează mai multă violenţă din partea publicului, a utilizatorilor şi a clienţilor. Graficul 64. Lucrători care declară că au fost victime ale violenţelor fizice în cursul ultimelor 12 luni – pe ţări Din partea persoanelor

de la locul de muncă Din partea altor persoane decât

cele de la locul de muncă BG 1,3 2,3 CY 1,0 0,9 EE 0,2 3,1 LT 0,6 3,4 LV 0,5 1,8 HU 0,3 1,1 MT 0,8 1,7 PL 0,6 3,3 RO 1,5 4,0 SI 1,2 2,5 SK 0,7 2,6 CZ 0,4 3,7


Intimidări şi hărţuire sexuală Graficul 65. Lucrători expuşi intimidărilor şi hărţuirii sexuale ŢAC 12 U.E. 15 Hărţuire sexuală 2% 2% Intimidare 7% 9% Hărţuirea sexuală este frecventă în hotelărie şi restauraţie Femeile sunt victime ale hărţuirii sexuale mai mult decât bărbaţii precum şi decât cei mai tineri. Salariaţii în general şi în special cei în C.D.D. sunt mai expuşi hărţuielii sexuale. Hărţuiala sexuală este mai curentă în hotelărie şi restauraţie (7%) şi sectorul exploatării miniere (5%) dar mai puţin curentă în construcţii şi în sectorul de transporturi (1% în fiecare din aceste sectoare). Hărţuiala sexuală atinge o parte mai importantă din populaţiile în funcţie cehe (4%) şi române (3%) şi mai puţin frecvent cele slovene şi ungare (0,2% în cele două cazuri). Hărţuiala sexuală este mai curentă la lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări (4%), funcţionarii de tip administrativ (3%) şi celelalte categorii profesionale mai prezente în servicii şi atinge nivelul cel mai slab la lucrătorii agricoli şi piscicoli (0.3%). Graficul 66. Lucrători expuşi la hărţuiala sexuală, pe sectoare (%) Agricultură 2% Mine 5% Industrie 2% Utilităţi publice 1% Construcţii 1% Comerţ 2% Hotelărie şi restauraţie 7% Transporturi şi comunicaţii 1% Intermediere financiară 2% Activităţi imobiliare 2% Administraţia publică 1% Alte servicii 2% Bărbaţii şi tinerii, mai ales victime ale intimidărilor Bărbaţii sunt ceva mai numeroşi decât femeile în a fi supuşi la intimidări, cei sub 40 de ani mai des decât cei mai în vârstă. Ucenicii şi stagiarii (19%) sunt mai expuşi la intimidări decât celelalte grupuri de salariaţi (8%) care, în mod global, sunt mai expuşi decât lucrătorii independenţi cu salariaţi (7%) şi fără salariaţi (4%). Lucrătorii sectoarelor hotelărie şi restauraţie (12%), ai administraţiei publice (11%), transporturilor (10%) şi ai exploatărilor miniere (9%) sunt mai expuşi, câtă vreme sectorul intermediere financiară pare mai protejat (2%). Diferenţele între ţări sunt importante, de la 11% în Lituania, 10% în Republica Cehă şi Slovacia, la 4% în Cipru şi 3% în Ungaria. În fine, 9% din artizani şi lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări, 8% din muncitorii şi lucrătorii necalificaţi raportează că au suferit intimidări la locul de muncă în cursul anului ce a precedat ancheta.


Graficul 67. Lucrători expuşi intimidărilor, pe profesie (%) Cadre superioare 5% Profesiuni intelectuale şi ştiinţifice 5% Profesiuni intermediare 7% Funcţionari administrativi 6% Personal din servicii şi vânzări 9% Agricultori 3% Artizani 9% Muncitori calificaţi 7% Muncitori şi lucrători necalificaţi 8% Forţele armate 12% Discriminările (Q.28.4, Q.28.6 la Q.28.10) Forma de discriminare cea mai frecventă pare să fie cea pe motiv de vârstă. Şi aceasta îi priveşte atât pe lucrătorii tineri (7%) cât şi pe cei în vârstă (6%). Ea se întâlneşte mai cu seamă în rândul salariaţilor. Diferenţele pe categorii profesionale sunt destul de importante: două grupuri declară că au suferit mai mult de acest tip de discriminare: cadrele superioare (5%) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (4%). Graficul 68. Lucrători expuşi la diverse forme de discriminare (%) Au răspuns că au fost victime ale discriminării ŢAC 12 U.E. 15 sexuale 1 2 pe motivul vârstei 3 3 pe motiv de naţionalitate 1 0,4 pe motive de origine etnică 1 1 pe motiv de handicap 1 1 pe motiv de orientare sexuală 0,4 0,3 Discriminarea pe motivul vârstei este raportată mai frecvent în hotelărie şi restauraţie (7%), în intermedierea financiară (5%), utilităţile publice, exploatarea minieră, transport şi industrie (4%). Patru ţări raportează procente superioare mediei: Republica Cehă şi Slovacia (5%), România şi Ungaria (4%). Graficul 69. Lucrători expuşi la discriminarea pe motiv de vârstă, în funcţie de profesie (%) Cadre superioare 5 Profesiuni intelectuale şi ştiinţifice 5 Profesiuni intermediare 3 Funcţionari administrativi 3 Personal din servicii şi vânzări 4 Agricultori 1 Artizani 3 Muncitori calificaţi 2 Muncitori şi lucrători necalificaţi 4 Forţele armate 4


În regulă generală, bărbaţii sunt ceva mai expuşi la discriminări decât femeile, cu două excepţii: discriminarea pe motiv de vârstă la fel de frecventă la bărbaţi ca şi la femei, şi discriminarea sexuală, ceva mai frecventă la femei. Salariaţii suferă mai mult de discriminare decât lucrătorii independenţi cu excepţia lucrătorilor independenţi cu salariaţi care raportează că suferă, mai mult decât restul populaţiei interogate, de discriminări pe motiv de naţionalitate şi de handicap. Discriminările pe motiv de handicap şi de vârstă sunt mai frecvente pentru titularii de statute salariale precare. Discriminările pe motiv de handicap şi de origine etnică afectează mai mult pe lucrătorii tineri şi pe cei în vârstă decât pe cei de vârstă medie. Discriminarea sexuală pare mai frecventă în hotelărie şi restauraţie, în Malta şi în Lituania. Discriminarea pe motiv de handicap atinge de asemenea cadrele superioare şi şefi de întreprindere. Tabloul 27. Discriminările pe motiv de sex, vârstă şi handicap, în funcţie de vârstă (%)

15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55+ ani discriminare sexuală 1 % 1% 0,4% 0,2% discriminare pe motiv de vârstă 7% 2% 2% 6% discriminare pe motiv de handicap 0,3% 1% 1% 1%


Capitol 9. Muncă şi sănătate Relaţiile între muncă şi sănătate nu sunt nici univoce, nici imediate. Pe de o parte, o caracteristică a muncii are deseori consecinţe diverse asupra stării sănătăţii, stare, care la rândul, ei acţionează asupra manierei de a lucra. Pe de altă parte, multe dintre mecanismele care fac legătura între muncă şi sănătate sunt evolutive sau în se manifestă cu întârzâiere. Toate acestea constituie dificultăţi esenţiale ce se pun în materie de relaţii între muncă şi sănătate. La ele se adaugă luarea în consideraţie a “efectului un lucrător în bună stare de sănătate”: indivizii capabili să exerseze o muncă regulată sunt a priori în mai bună stare de sănătate decât populaţia în general şi acest efect (‘healthy worker effect’) este cu atât mai vădit cu cât condiţiile de muncă sunt mai dificile. Pe lângă aceasta, ancheta nu reuneşte decât probleme de sănătate declarate de către persoanele interogate, deci poate exista un decalaj între realitatea percepută şi o realitate mai obiectivă. Oricum ar fi, sentimentul că sănătatea şi securitatea ar fi ameninţate prin actul muncii este mult mai dezvoltat în ŢAC decât în U.E. Problemele citate cel mai des sunt, în ordine descrescătoare: oboseala generală (41%), durerea de spate (34%), stresul (28%) şi durerile musculare. Cu toate acestea, în ciuda unor daune aduse sănătăţii în mod global mai numeroase în ţările aderente şi candidate decât în Uniunea Europeană, absenţele pentru motive de sănătate sunt mai puţin frecvente. Este cazul mai cu seamă la absenţele legate de un accident de muncă sau pentru motive de sănătate extra-profesională. Sănătatea sau liniştea mea sunt ameninţate din cauza muncii pe care o fac (Q30) Majoritatea consideră că nu (55%). Cu toate acestea, 40% din persoanele anchetate consideră că munca lor le afectează sănătatea sau liniştea. O proporţie mult superioară celei observate în Uniune în 2000 (27%). Un grup face excepţie de la această regulă: cel al lucrătorilor independenţi fără salariaţi care, în majoritatea lor, raportează că sănătatea sau liniştea lor sunt ameninţate de munca pe care o desfăşoară. Un alt grup, în schimb, se simte mai protejat decât altele: cel al lucrătorilor independenţi cu salariaţi care reprezintă 60% din cei care consideră că sănătatea sau liniştea nu le sunt ameninţate de munca pe care o exercită. În regulă generală, proporţia celor care consideră că sănătatea sau liniştea le sunt ameninţate de munca lor creşte odată cu vârsta: ea trece de la 32% pentru cei între 15-24 de ani, la 44% pentru cei între 55 de ani şi peste. Această proporţie este mai ridicată la bărbaţi decât la femei: 43% contra 37%. Ea este de asemenea mai ridicată la lucrătorii manuali (calificaţi şi necalificaţi) ca şi în sectoarele agriculturii, exploatării miniere, industriei, construcţiilor şi al transporturilor/comunicaţiilor. Analiza pe ţări arată diferenţe destul de mari între ţări (18,5% de diferenţă pentru nu, şi 14,5 pentru da). În două ţări, ameninţarea percepută este mai puternică (Letonia şi Lituania) pe câtă vreme un grup de ţări este mai apropiat de realitate: Slovenia, Estonia, Ungaria, Slovacia, Malta şi Republica Cehă. Salariaţii în C.D.D. raportează cel mai mare procent de pericol asupra sănătăţii din cauza muncii lor (42%) pe câtă vreme salariaţii din agenţiile de temporari (24%) evocă cel mai puţin acest pericol, ceea ce este destul de coerent cu rezultatele anchetelor asupra condiţiilor de muncă ce denotă un mai mic sentiment de expunere la pericole asupra sănătăţii, chiar dacă sunt supuşi la o expunere mai îndelungată la riscuri fizice.


Graficul 70. Lucrători care consideră că sănătatea le este ameninţată din cauza muncii lor, în funcţie de statutul muncii (%) Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi

53 38 41 Problemele de sănătate legate de muncă (Q.31.a) 69% din persoanele interogate consideră că munca lor le afectează sănătatea, faţă de 60% în U.E.15, în 2000. 0,6% consideră, dimpotrivă, că munca le ameliorează sănătatea contra a 1,3% în U.E.15. Această proporţie creşte odată cu vârsta (de la 60% pentru cei între 15-24 de ani la 73% pentru cei între 40-54 de ani) şi diminuează apoi la 66% pentru cei de peste 55 de ani. Femeile care consideră că munca le afectează sănătatea sunt mai puţin numeroase (68%) decât bărbaţii (70%). Sectoarele de exploatare minieră, construcţiile, agricultura şi industria apar în poziţie mai defavorabilă pe când intermedierea financiară şi comerţul sunt mai favorizate. Diferenţele în interiorul ţărilor sunt destul de importante, de la 79% în Letonia la 61% pentru Cipru şi România. Lucrătorii independenţi cu sau fără salariaţi raportează mai multe probleme de sănătate decât salariaţii. Profesiunile manuale, calificate sau nu, suferă mai mult de probleme de sănătate. Afecţiunile cele mai curente ( Q31) Afecţiunile cele mai curente sunt în ordine descrescătoare oboseala generală (41%), durerile de spate (34%), stresul (28%), durerile musculare (umăr şi gât: 23%; picioare: 22%; braţe: 20%) şi probleme de vedere (15%). Dacă stresul, durerile musculare la umăr şi gât ca şi durerile de spate sunt la fel de comune în U.E. 15 ca şi în ŢAC, oboseala generală este mult mai frecventă în ţările aderente şi candidate decât în ţările U.E. Afecţiunile care privesc un mai mic procentaj de lucrători sunt însă mult mai frecvente în ţările aderente şi candidate decât în ţările Uniunii, cum ar fi problemele de vedere, durerile de cap sau dificultăţile respiratorii.


Graficul 71. Lucrători expuşi la afecţiuni atribuite muncii (%)

9

15

9

34

20

6

23

20

22

8

5

8

28

1

9

5

5

14

2

7

8

6

34

15

4

23

13

12

4

1

7

28

24

8

4

7

11

2

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Probleme legate de auz

Probleme legate de vedere

Probleme dermatologice

Dureri de spate

Dureri de cap

Dureri de stomac

Dureri musculare la umeri şi gât

Dureri musculare în membrele superioare

Dureri musculare în membrele inferioare

Dificultăţi respiratorii

Afecţiuni cardiace

Răniri

Stres

O boseală generală

Insomnii

Alergii

Anxietate

Iritabilitate

Traume EU 15 CC 12

Oboseala generală atinge mulţi lucrători Oboseala generală atinge deci mult mai mult lucrătorii din ţările candidate decât cei ai Uniunii. Ea creşte odată cu vârsta începând cu 40 de ani suferă afectându-i şi mai mult pe lucrătorii din sectorul agriculturii, exploatării miniere, din construcţii şi din hotelărie şi restauraţie. Diferenţele între femei şi bărbaţi sunt mici, bărbaţii fiind ceva mai susceptibili de a suferi de aceasta decât femeile (42% faţă de 40%). Dacă Malta (20%), Ungaria (31%) şi Republica Cehă (34) sunt ţările cele mai puţin afectate, jumătate sau aproape jumătate din lucrătorii bulgari (51%), estonieni (46%), lituanieni (45%) şi ciprioţi (45%) resimt această oboseală generală legată de munca lor. Încă o dată, lucrătorii independenţi suferă mai mult decât salariaţii: este cazul a 52% din lucrătorii independenţi cu salariaţi şi a 51% de independenţi fără salariaţi, faţă de 38% de salariaţi – iar între aceştia, mai mult din cei aflaţi în C.D.D. Agricultorii şi muncitorii calificaţi din agricultură şi pescuit (57%) suferă de oboseală generală de două ori mai mult decât funcţionarii de tip administrativ (23%).


Graficul 72. Lucrători victime ale oboselii generale legate de munca lor, pe ţări (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SL SK CZ ŢAC 12 U.E. 12 49 55 54 55 61 69 80 57 58 66 61 66 59 59 51 45 46 45 39 31 20 43 42 34 39 34 41 41

Durerile de spate, mai cu seamă în muncile manuale Durerile de spate ating 34% din lucrătorii din ŢAC în aceeaşi proporţie ca şi în U.E. Acestea se măresc odată cu înaintarea în vârstă. Ele ating mai cu seamă sectoarele construcţii, agricultură, industrie şi transporturi spre deosebire de intermedierea financiară (vezi graficul de mai jos). Femeile suferă mai mult decât bărbaţii. La fel, cei în C.D.D. sunt mai afectaţi, în comparaţie cu lucrătorii independenţi mai cu seamă fără salariaţi. Lucrătorii slovaci (47), cehi (40), estonieni (37) şi ciprioţi (37) sunt mai mult expuşi decât lucrătorii bulgari (24). Durerile de spate ating mai mult lucrătorii manuali decât profesiunile intelectuale şi ştiinţifice. Graficul 73. Lucrători victime ale durerilor de spate provocate de munca lor, pe sectoare (%) Agricultură 42% Mine 39% Industrie 37% Utilităţi publice 25% Construcţii 44% Comerţ 26% Hotelărie şi restauraţie 33% Transporturi şi comunicaţii 40% Intermediere financiară 15% Activităţi imobiliare 31% Administraţie publică 23% Alte servicii 28% Stresul, apanaj al cadrelor superioare şi al profesiunilor intermediare Lucrătorii care invocă stresul legat de muncă reprezintă 28% în ŢAC, în aceeaşi proporţie ca şi în Uniune. Pe ţări, se constată că stresul afectează mai mult lucrătorii ciprioţi (40%) şi români (36%) decât lucrătorii bulgari (15%) şi maltezi (17%). Acesta atinge mai mult lucrătorii independenţi cu salariaţi (40%) decât salariaţii (29%) sau lucrătorii independenţi fără salariaţi (24%). Sunt afectaţi în egală măsură atât bărbaţii cât şi femeile. El afectează mai puţin lucrătorii din sectoarele producţiei şi ale distribuţiei de utilităţi publice şi de apă (18%) şi pe cei din intermedierea financiară (20%) şi într-o şi mai mică măsură pe cei din hotelărie şi restauraţie şi de asemenea din comerţ (22% în ambele cazuri) decât pe cei din alte servicii (38%) ori pe cei din administraţia publică (39%). Salariaţii cei mai puţin expuşi sunt cei în ucenicie (3%) iar cei în C.D.N.(30%) sunt mai mult expuşi decât cei în C.D.D. (26%). Stresul este mai puţin frecvent la salariaţii mai tineri şi la cei mai în vârstă. El este mai prezent la profesiunile calificate şi la forţele armate faţă de profesiunile mai puţin calificate.


Graficul 74. Lucrători victime ale stresului legat de muncă, pe profesiuni (%) Cadre superioare 42% Profesiuni intelectuale şi ştiinţifice 36% Profesiuni intermediare 41% Funcţionari administrativi 24% Personal din servicii şi vânzări 25% Agricultori 19% Artizani 26% Muncitori calificaţi 30% Muncitori şi lucrători necalificaţi 14% Forţele armate 45% Agricultori, muncitori şi artizani care suferă de dureri musculare Durerile musculare ating mai mult profesiunile manuale decât profesiunile intelectuale şi ştiinţifice, mai cu seamă agricultorii şi lucrătorii lor şi într-o mai mică măsură artizanii şi muncitorii necalificaţi. Sunt afectaţi în aceeaşi măsură lucrătorii mai în vârstă (începând cu 40 de ani), salariaţii în C.D.D. şi în ucenicie iar într-o mai mică măsură lucrătorii din agricultură şi cei din industrie ca şi cei din hotelărie şi restauraţie. Femeile sunt ceva mai expuse decât bărbaţii la durerile de umeri şi de gât. Aceste dureri îi ating mai mult pe lucrătorii estonieni, polonezi şi ciprioţi, decât pe cei maltezi sau sloveni. Ele afectează mai mult lucrătorii independenţi fără salariaţi şi salariaţii decât lucrătorii independenţi fără salariaţi. Graficul 75. Lucrători victime de dureri musculare legate de muncă, pe profesiuni (%)

Cad

re su

perio

are

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiinţif

ice

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

nari

de ti

p ad

min

istra

tiv

Pers

onal

din

serv

icii şi

vân

zări

Agr

icul

tori

Arti

zani

Mun

cito

ri ca

lific

aţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

eca

lific

aţi

Forţe

arm

ate

gât şi umeri 9% 11% 15% 14% 15% 50% 32% 28% 28% 14%

membrele superioare 10% 4% 10% 5% 12% 46% 32% 23% 32% 11%

membrele inferioare 12% 10% 11% 7% 23% 48% 27% 22% 30% 15%

Absenteismul (Q.32.ab-c) În ciuda unor daune aduse sănătăţii, mai numeroase în mod global în ţările aderente şi candidate decât în Uniunea Europeană, absenţele pentru motive de sănătate sunt mai puţine, în special cele


legate de accidentele de muncă sau de motive de sănătate extra- profesionale. Acestea privesc în totalitatea lor ceva mai mult bărbaţii decât femeile. Graficul 76. Număr de zile de absenţă în cursul ultimelor douăspreceze luni, pe motiv de absenţă ŢAC 12 U.E. 15 accident de muncă 3 6 probleme de sănătate imputabile muncii 10 9 alte probleme de sănătate 19 34 Absenţe datorate unui accident de muncă Ele sunt mult mai frecvente la lucrătorii independenţi fără salariaţi ( 4%) şi mai puţin frecvente la independenţii cu salariaţi (1%). În rândul salariaţilor (4%), ele sunt ceva mai curente la salariaţii în C.D.D (5%). Se regăsesc mai mult la lucrătorii din sectoarele de exploatare minieră, transporturi şi agricultură şi foarte puţin la cei din sectorul intermediere financiară şi activităţi imobiliare. Muncitorii sunt mai mult expuşi la astfel de absenţe decât cadrele. Durata medie a absenţelor pentru accidente de muncă – pentru cei care au suferit un accident de muncă - este de 35,7 zile cu 53% de absenţe pentru accidente de muncă sub 20 de zile. Graficul 77. Absenţe pentru cauză de accident de muncă în cursul ultimelor 12 luni, pe sectoare (%) Agricultură 4 Mine 7 Industrie 4 Utilităţi publice 3 Construcţii 4 Comerţ 1 Hotelărie şi restauraţie 5 Transporturi şi comunicaţii 3 Intermediere financiară 1 Activităţi imobiliare 1 Administraţie publică 2 Alte servicii 2 Absenţe datorate unei boli profesionale Absenţele datorate unei boli profesionale sunt de asemenea mai frecvente pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi şi salariaţi, iar în sânul acestui grup, pentru cei în ucenicie. Ele sunt mult mai frecvente la lucrătorii din sectoarele miniere care reprezintă o cincime (21% contra 10% în medie în toate sectoarele) din absenţii de la lucru pe acest motiv în ultimele douăsprezece luni. Şi aici, muncitorii, raportează mai multe absenţe din motive de boli profesionale decât cadrele. În caz de absenţă pe motiv de boală, aceasta este de o durată de 18,87 zile iar 71% din absenţe pentru boli profesionale sunt de o durată inferioară a 20 de zile.


Graficul 78. Absenţe pentru cauză de maladii profesionale în cursul ultimelor 12 luni, pe ţări (%) BG 9 CY 8 EE 8 LT 6 LV 7 HU 5 MT 11 PL 15 RO 6 SI 13 SK 10 CZ 9 Total 10 Graficul 79. Absenţe pentru cauză de maladie profesională în cursul ultimelor 12 luni, pe sectoare (%) Agricultură 14 Mine 23 Industria 14 Utilităţi publice 4 Construcţii 11 Comerţ 12 Hoteluri şi restauraţie 8 Transporturi şi comunicaţii 12 Intermediere financiară 12 Activităţi imobiliare 10 Administraţie publică 13 Alte servicii 10 Absenţe pentru alte motive de sănătate Absenteismul pentru “alte motive de sănătate” este mult mai frecvent la salariaţii în C.D.N. Lucrătorii din sectoarele de transporturi, exploatare minieră, industrie şi administraţie publică recurg mai des la acest tip de absenţe. Cât privesc diferenţele între ţări, ele sunt foarte mari. În caz de absenţă pe motiv de boală, aceasta este în medie de 19,40 zile pe când 74% din absenţe pe motiv de boli profesionale se ridică la o durată inferioară la 20 de zile.


Graficul 80. Absenţe pentru “alte motive” în cursul ultimelor douăsprezece luni, pe ţări (%) BG 28 CY 18 EE 28 LT 20 LV 19 HU 16 MT 43 PL 14 RO 11 SI 32 SK 36 CZ 40 ŢAC 12 19 Satisfacţia faţă de condiţiile de muncă (Q.34) Nivelul de satisfacţie faţă de condiţiile de muncă este ridicat în ţările aderente şi candidate (72% sunt foarte satisfăcuţi sau relativ satisfăcuţi). Acesta se situează totuşi la un nivel mai mic decât cel exprimat în 2000 în ancheta asupra condiţiilor de muncă în ţările U.E. În aceste două grupe de ţări, majoritatea este relativ satisfăcută de condiţiile sale de lucru (ŢAC 12:55%; U.E. 15: 57%). Graficul 81. Gradul de satisfacţie faţă de condiţiile de muncă (%) ŢAC 12 U.E. 15 foarte satisfăcut şi relativ satisfăcut 72 84 puţin sau deloc satisfăcut 28 16 Vârsta şi sexul nu joacă un rol determinant în aprecierea satisfacţiei asupra condiţiilor de muncă. Dimpotrivă, un rol mai important îl joacă statutul muncii, profesiunile, sectoarele şi ţările. Cel mai puţin satisfăcuţi sunt muncitorii calificaţi din agricultură şi pescuit, (46% din aceştia declară că sunt puţin sau deloc satisfăcuţi) şi profesiunile puţin calificate (38% puţin sau deloc satisfăcuţi). Cei mai satisfăcuţi sunt funcţionarii de tip administrativ (84% foarte sau relativ satisfăcuţi) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (82%). O analiză în funcţie de statutul muncii arată că cei mai satisfăcuţi sunt lucrătorii independenţi cu salariaţi (90%), apoi salariaţii (72%) şi în fine, cei mai puţin satisfăcuţi sunt lucrătorii independenţi fără salariaţi (60%). În sânul grupului de salariaţi, cei mai puţin satisfăcuţi sunt salariaţii agenţiilor de temporari (63%), apoi salariaţii în C.D.D. (70%), cei mai satisfăcuţi dintre salariaţi fiind cei care dispun de un C.D.N. (75%). Diferenţele între ţări sunt destul de importante: procentajul lucrătorilor satisfăcuţi de condiţiile lor de muncă variază între 65% în Bulgaria şi 82% în Malta. De asemenea, diferenţele între sectoare sunt importante: de la 60% în agricultură procentul de salariaţi satisfăcuţi de condiţiile lor de muncă urcă la 90% în sectorul de intermediere financiară.


Graficul 82. Gradul de satisfacţie faţă de condiţiile de muncă, pe ţări (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12foarte satisfăcut 22% 27% 10% 14% 17% 18% 33% 20% 15% 17% 14% 13% 17% destul de satisfăcut 43% 51% 61% 54% 53% 62% 49% 54% 53% 48% 57% 65% 55% nu foarte satisfăcut 22% 17% 24% 26% 23% 14% 16% 20% 23% 28% 24% 18% 21% deloc satisfăcut 13% 5% 5% 6% 7% 6% 2% 6% 9% 6% 6% 3% 7%

Graficul 83. Gradul de satisfacţie faţă de condiţiile de muncă, pe sectoare (%)

Agr

icul

tură

şi p

escu

it

Min

e

Indu

strie

Util

ităţi

publ

ice

Con

stru

cţii

Com

erţ

Hot

elur

i şi r

esta

uraţie

Tran

spor

turi şi

com

unic

aţii

Inte

rmed

iere

fina

ncia

ră

Act

ivităţi

imob

iliar

e

Adm

inis

tra ţi

e pu

blică

Alte

serv

icii

ŢAC

12

Foarte satisfăcuţi 11% 20% 15% 22% 12% 20% 19% 16% 43% 28% 25% 21% 17%Destul de satisfăcuţi 49% 43% 54% 57% 63% 59% 51% 58% 48% 59% 56% 59% 55%Nu foarte satisfăcuţi 28% 30% 23% 18% 20% 17% 27% 19% 8% 11% 15% 16% 21%Deloc satisfăcuţi 12% 7% 8% 3% 5% 4% 3% 7% 1% 2% 4% 4% 7%

Munca dumneavoastră este suportabilă pe termen lung ? (Q.33) La întrebarea “credeţi că veţi putea efectua aceeaşi muncă şi atunci când veţi avea 60 de ani ?”, care încearcă să determine în ce măsură o muncă este suportabilă sau nu, părerile sunt împărţite în sânul ţărilor aderente şi candidate deoarece 50% răspund pozitiv şi tot atâţia negativ. Proporţia celor care nu ar dori să facă aceeaşi muncă la 60 de ani este mai ridicată în sânul U.E. decât în ŢAC. Odată cu vârsta, proporţia persoanelor care consideră că vor putea face aceeaşi muncă creşte: de la 42% pentru cei între 15-24 de ani la 67% pentru cei de peste 55 de ani. Bărbaţii (52%) mai mult decât femeile (48%) consideră că vor putea ocupa aceeaşi muncă la vârsta de 60 de ani. O analiză după criteriul contractului de muncă relevă că majoritatea persoanelor titulare ale unui contract nepermanent nu doresc să ocupe aceeaşi muncă la 60 de ani. De exemplu, 55% din titularii unui C.D.D. şi 64% din lucrătorii agenţiilor temporare nu ar dori să ocupe aceeaşi muncă la 60 de ani. La fel, lucrătorii independenţi fără salariaţi, într-o scurtă majoritate (51%), nu cred şi nici nu doresc să ocupe aceeaşi muncă la 60 de ani. În sânul diverselor sectoare economice, majoritatea celor care nu ar dori să facă aceeaşi muncă la 60 de ani sunt salariaţii din exploatarea minieră (69%), din hotelărie şi restauraţie (59%) şi cei din agricultură (55%). În schimb, lucrătorii din sectorul intermediere financiară şi (74%) din activităţile imobiliare (62%) doresc, în majoritatea lor, să ocupe aceeaşi muncă la 60 de ani.


Diferenţele între ţări sunt importante: de la 30% în Slovenia care consideră că ar putea face aceeaşi muncă la 60 de ani, la mai mult de dublu în Estonia (61%). Graficul 84. Opinia lucrătorilor asupra suportabilităţii muncii lor, pe ţări (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 UE 15 Cred că vor fi capabili să facă aceeaşi muncă la 60 de ani 41 51 61 56 51 48 54 54 48 30 47 56 50 56


10. Venituri şi sisteme de plată

Ancheta permite aprecierea pe de o parte a nivelurilor de venituri, adică a venitului lunar net generat de activitatea principală descrisă de persoana interogată şi, pe de altă parte, a modurilor de remuneraţie, făcând o distincţie între salariaţi şi nesalariaţi. Odată făcută corecţia în funcţie de numărul de ore de lucru, se constată o mai mare proporţie de lucrători în categoria de venituri mici în ŢAC în raport cu U.E. În schimb, distribuţia femei-bărbaţi între diferitele categorii de venituri este mai echilibrată în ţările aderente şi candidate. Această mai bună echilibrare este şi mai sensibilă dacă nu facem corecţia orelor de muncă (timpul parţial feminin este mult mai dezvoltat în U.E.). Referitor la sistemele de plată, diferenţa esenţială se referă la salariaţi care sunt de două ori şi jumătate mai numeroşi a fi plătiţi în acord în ŢAC, 18%, decât în U.E., 7%. Nivelele de venituri (EF 21) Nivelele de venituri au fost clasate după o scară de 12 nivele pentru fiecare din cele 12 ţări. Scările sunt specifice fiecărei ţări şi au fost utilizate pentru a defini o scară armonioasă a veniturilor care comportă patru nivele – plus refuzul de a da un răspuns la chestionarul de faţă. Scările de venituri reflectă legătura dintre activitate şi venituri, ca şi între numărul de ore lucrate şi venituri. Tabloul de mai jos (tabloul 23) indică distribuţia veniturilor. Primele cifre au fost corijate şi nu privesc decât lucrătorii cu normă întreagă, pe câtă vreme cifrele între paranteze sunt brute, fără corecţia orelor. Tabloul 28. Distribuţia veniturilor pe categorii armonizate de nivele de venituri (%) Notă: între paranteze, cifrele brute nu ţin cont de ore Categorii U.E. 15

Bărbaţi U.E. 15 Femei

U.E. 15 ŢAC 12 Bărbaţi

ŢAC 12 Femei

ŢAC 12

Venituri mici 11 (13) 18 (34) 13 (22) 20(20) 26 (28) 22 (24) Venituri medii/mici 27 (27) 38 (31) 31 (28) 24 (23) 27 (26) 25 (25) Venituri medii/mari 32 (31) 28 (22) 30 (27) 28 (28) 27 (27) 28 (27) Venituri mari 31 (31) 17 (13) 26 (23) 30 (29) 20 (20) 25 (25) Venituri brute Proporţia lucrătorilor cu venituri mici sau medii este mai ridicată în ţările aderente şi candidate decât în ţările Uniunii. Refuzul de a răspunde la întrebarea legată de aceste venituri sunt însă importante, ceea ce trebuie să incite la prudenţă: un sfert din persoanele interogate (26%) în Uniune şi o cincime (19%) în ŢAC au preferat discreţia. În categoria veniturilor mici, diferenţa între femei şi bărbaţi în U.E. este de 21 puncte, (7 puncte dacă nu reţinem decât lucrătorii cu normă întreagă). Scade la 8 puncte în ŢAC (6 puncte dacă nu reţinem decât lucrătorii cu normă întreagă). În ţările aderente şi candidate, faţă de Uniune europeană, sunt mai mulţi bărbaţi şi mai puţine femei cu venit scăzut.


În categoria veniturilor mari, proporţia de femei este mai mare în ŢAC (20% din femei) decât în U.E. (13% din femei). Venituri rotunjite Dacă vom rotunji orele de muncă excluzând timpul parţial şi vom ţine cont numai de lucrătorii cu normă întreagă, vom constata că nu există modificări semnificative în ce privesc diferenţele dintre bărbaţi şi femei în ţările aderente şi candidate. Luarea în considerare a duratei muncii nu are incidenţă semnificativă asupra distribuţiei bărbaţi / femei între diferitele tranşe de nivele de venituri în ŢAC. Reamintim că timpul parţial este mult mai puţin dezvoltat în ţările aderente şi candidate faţă de cele din U.E. (unde este mai cu seamă practicat de către femei). Tabloul care urmează reia diferenţele de venituri între bărbaţi şi femei pentru două categorii socio-profesionale, cea a cadrelor superioare (o categorie în majoritate masculină în U.E.) şi cea a lucrătorilor din servicii şi din sectorul de vânzări (o categorie în majoritate feminină în U.E.). Tabloul 29. Distribuţia veniturilor pe categorii armonizate de nivel de venituri (%) U.E. 15

Bărbaţi U.E. 15 Femei

ŢAC 12 Bărbaţi

ŢAC 12 Femei

Cadre superioare Venituri mici 6 17 10 15 Venituri medii-mici 8 28 18 16 Venituri medii-mari 21 28 20 17 Venituri mari 64 27 52 52 Lucrători din servicii şi din sectorul de vânzări Venituri mici 22 49 33 39 Venituri medii-mici 32 28 24 28 Venituri medii-mari 28 14 24 20 Venituri mari 22 5 19 13 Distribuţia veniturilor pe profesie este uneori neaşteptată Pe categorii profesionale, se constată că majoritatea cadrelor superioare (52%) şi a profesiunilor intelectuale şi ştiinţifice (46%) dispun de remuneraţiile cele mai mari. În schimb, muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (5%), lucrătorii din servicii şi din sectorul vânzări (15%) precum şi cei din agricultură (9%) sunt slab reprezentaţi în această categorie şi supra-reprezentaţi în cea a veniturilor mici (respectiv 51%, 36% şi 46%). Este interesant de notat că artizanii şi muncitorii specializaţi în automatizări sunt, în majoritate, în tranşa de venituri cele mai mari.


Graficul 85. Distribuţia veniturilor pe categorii armonizate, pe profesiuni (%)

Cad

resu

peri

oare

Prof

esiu

ni in

tele

ctua

le şi

ştiin

-

Prof

esiu

ni in

term

edia

re

Funcţio

nari

Per

sona

l ser

vici

i şi v

ânza

re

Agr

icul

tori

Art

izan

i

Mun

cito

ri c

alifi

caţi

Mun

cito

ri şi

lucrăt

ori n

ecal

ificaţi

Forţ

e ar

mat

e

ŢA

C 1

2

Venituri mici 12 9 13 18 36 46 20 15 51 5 24

Venituri medii/mici 18 14 22 25 26 29 27 28 30 22 25

Venituri medii/mari 19 31 38 33 22 16 28 35 14 18 27

Venituri mari 52 46 28 24 16 9 25 22 5 56 25

Repartiţia în raport cu statutul muncii Independenţii care lucrează singuri sunt relativ supra-reprezentaţi (36%) în categoria cu venituri mici; independenţii cu salariaţi sunt supra-reprezentaţi în cea a veniturilor mari (44%) iar salariaţii sunt repartizaţi aproape în mod egal între cele patru nivele de venituri. Printre salariaţi, cei care au contracte pe durată nedeterminată sunt repartizaţi de manieră destul de egală între cele patru nivele de venituri (21/27/29/23). În schimb, contractele pe durată determinată sunt în majoritate în cele două tranşe de venituri inferioare (33/31/22/14), la fel ca şi temporarii (51% în categoria de venituri mici) şi ucenicii (64%). Graficul 86. Repartiţia veniturilor pe categorii armonizate, în funcţie de statutul muncii (%) Independenţi

fără salariaţi Independenţi cu salariaţi

Salariaţi Alţii Total

mic 36 15 24 62 25 mediu-mic 17 17 27 21 26 mediu-mare 22 25 27 11 27 mare 25 44 22 8 22 Graficul 87. Repartiţia veniturilor pe categorii armonizate, în funcţie de contractul de muncă (%) C.D.N. C.D.D Temporari Ucenici Alţii Total mic 21 33 51 64 40 24 mediu-mic 27 31 23 12 24 27 mediu-mare 29 22 12 15 15 27 mare 23 14 14 9 21 22


Repartiţia pe sector Cea mai mare proporţie de venituri mari o regăsim în sectorul minier (59%) apoi în transporturi (36%), activităţile imobiliare (36%) şi în construcţii (34%), fără îndoială, ca o reflectare a unei elite muncitoreşti calificate. Cele mai mari proporţii de venituri mici sunt în agricultură (36%), hotelărie şi restauraţie (36%) şi în comerţ (30%). Graficul 88. Distribuţia veniturilor pe categorii armonizate, pe sectoare (%)

Agr

icul

tură

şi p

escu

it

Min

e

Indu

stri

e

Util

ităţi

publ

ice

Con

stru

cţii

Com

erţ

Hot

elăr

ie şi

res

taur

aţie

Tra

nspo

rtur

i şi

com

unic

aţii

Inte

r m

edie

re fi

nanc

iară

Act

ivitaţi

imob

iliar

e

Adm

inis

traţ

ie p

ublică

Alte

serv

icii

ŢA

C 1

2

mic 36 2 22 11 11 30 36 14 12 15 12 23 24

mediu-mic 24 20 30 19 18 24 27 21 13 18 23 26 25

mediu-mare 23 19 25 39 37 22 21 30 41 31 35 30 27

mare 18 59 22 32 34 25 17 36 34 36 30 21 25

Analiza în funcţie de mărimea întreprinderii indică o proporţie de venituri mici care diminuează de manieră regulată odată cu creşterea taliei întreprinderii. Dimpotrivă, cea a veniturilor mari şi a celor medii/mari cresc odată cu mărirea taliei întreprinderii. Graficul 89 – Repartiţia veniturilor pe categorie armonizată, în funcţie de mărimea întreprinderii (%) 1 2-4 5-9 10-49 50-99 100-249 250-499 500+ ŢAC 12 mic 41 33 20 22 16 16 16 11 24 mediu-mic 23 25 23 25 30 23 24 22 25 mediu-mare 16 23 28 28 30 34 34 35 27 mare 20 19 29 25 24 27 27 33 25 Remarcăm în fine că proporţia de venituri mari creşte în mod regulat odată cu vârsta: de la 14 la 27% de la o extremă la alta. Cea a veniturilor medii/mari rămâne aproape stabilă. Cea a veniturilor medii/mici diminuează în mod regulat odată cu vârsta. În schimb, proporţia veniturilor celor mai mici diminuează odată cu vârsta pentru a urca apoi, în categoria celor de peste 55 de ani (35/22/21/27) indicând o relativă degradare în materie de venituri pentru lucrătorii cei mai în vârstă.


Graficul 90. Repartiţia veniturilor pe categorii armonizate, în funcţie de vârstă (%) 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55+ ani mic 35 22 21 27 mediu-mic 28 25 25 19 mediu-mare 23 28 28 27 mare 14 25 27 27 Sisteme de plată Lucrători salariaţi (EF22) Tabloul de mai jos prezintă diferite forme de remuneraţie pentru salariaţi. Tabloul 30. Elemente de remuneraţie a salariaţilor (%) Salariu fix 88 Salariu la piesă 18 Compensarea orelor suplimentare 18 Indemnizări pentru condiţii dificile 7 Munca în zilele de duminică 9 Alte indemnizaţii 13 Primă pentru performanţa de grup 8 Primă pentru performanţa întreprinderii 3 Participaţie la întreprindere 1 Avantaje în natură 3 Notă: răspunsuri multiple, total superior la 100% Remuneraţia în acord Remuneraţia în acord cuprinde 18% din salariaţii care declară că sunt plătiţi în acest mod (U.E.: 7%). Acest caz de figură priveşte mai cu seamă temporarii (22%) şi mai ales bărbaţii (20%) decât femeile (16%), mai mult salariaţii agricoli (29%), artizanii (27%) şi lucrătorii calificaţi (21%) decât profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (11%) şi lucrătorii din servicii şi din sectorul de vânzări (14%). Graficul 91. Remuneraţia în acord, pe ţări (%)

BG CY EE LT LV HU MT PL RO SI SK CZ ŢAC 12 10 1,0 20 18 13 8 6 16 13 28 49 35 18

Proporţiile cele mai ridicate le regăsim în Slovacia (49%), în Cehia (35%) şi în Slovenia (28%), iar cele mai scăzute, în Cipru (1%) şi în Malta (6%). Printre sectoare, proporţiile cele mai ridicate le regăsim în industrie, mine (30%), construcţii (25%) şi industriile manufacturiere (23%). Lucrătorii în vârstă (14% pentru cei de peste 55 de ani) sunt mai puţin numeroşi a fi retribuiţi în acord decât tinerii.


Plata orelor suplimentare 18% din salariaţi declară că sunt plătiţi pentru orele suplimentare efectuate, în comparaţie cu 21% în U.E. Este cazul cel mai mult al salariaţilor în C.D.N. şi C.D.D. în comparaţie cu muncitorii temporari (5 %); muncitorii calificaţi (31%) sunt cei care beneficiază cel mai mult iar cadrele (7%) cel mai puţin. În sectorul de intermediere financiară (4%) întâlnim proporţiile cele mai mici de ore suplimentare remunerate iar inversul îl regăsim în transporturi (22%) şi industria manufacturieră (de asemenea, 22%). Bărbaţii sunt mai numeroşi (20%) decât femeile (15%) în a beneficia de plata orelor suplimentare iar cei de peste 55 de ani care le percep sunt mai puţin numeroşi decât celelalte categorii de vârstă. În fine, proporţiile cele mai ridicate sunt în Cehia (34%), în Slovenia (33%), în Cipru (30%) şi în Slovacia (27%) Plăţile cu titlul de compensaţie pentru munca în zilele de duminică Privesc 9% din salariaţi (U.E. 9%), cei în C.D.N. (10%) mai mult decât temporarii (1%), şi mai cu seamă muncitorii calificaţi (17%). Le întâlnim mai adesea în sectorul minier (24%), utilităţile publice (15%), transporturi (16%) hotelărie şi restauraţie (15%). Este cazul mai cu seamă al bărbaţilor (11%) spre deosebire de femei (8%). În ceea ce priveşte prima de participare la beneficii: 8% din salariaţi declară că primesc această primă (U.E.: 5%), mai cu seamă cadrele (13%) şi ceva mai mult titularii unui C.D.N., faţă de titularii altor contracte. Este mai răspândită în industria manufacturieră (12%) şi intermedierea financiară (12%) iar în raport de ţări, în Cehia (26%) şi în Slovacia (22%), mai frecventă pentru bărbaţi decât pentru femei. Veniturile bazate pe performanţa globală a echipei sunt declarate de 3% din salariaţi (U.E.: 2%), mai ales de către cadre (10 %) şi mai mult în sectorul minier (7%) faţă de celelalte sectoare. În fine, avantajele în natură sunt revendicate de 3% din salariaţii care se situează mai degrabă în profesiunile intelectuale şi ştiinţifice, ca şi între tehnicieni şi artizani (4% pentru toţi), şi mai degrabă în sectorul minier (10%) şi al intermedierii financiare (10%). Lucrătorii independenţi (Q23) Veniturile sunt generate cel mai adesea direct prin activitatea întreprinderii (69%) (U.E.: 83%). Se constată totuşi diferenţe semnificative între independenţi fără salariaţi, pentru care veniturile sunt generate la nivel de 75% prin activitatea întreprinderii şi independenţii cu salariaţi, pentru care acestea sunt mai puţin generate de activitatea directă a întreprinderii (51%) şi mai mult prin participarea la beneficii, la performanţa de grup şi la veniturile provenite din deţinerea de acţiuni. Graficul 92. Elemente de venit pentru lucrătorii independenţi (%)

Venituri realizate din

activitate

Venituri la performanţa

de grup

Venituri la performanţa întreprinderii

Venituri din participaţia la

societate

Alte venituri

Fără salariaţi 75 4 1 1 6 Cu salariaţi 51 15 9 10 5


11. Munca şi viaţa în afara muncii Acest capitol permite înainte de toate abordarea a trei dimensiuni: compoziţia familiei, sursele de venituri ale acesteia şi activităţile în afara muncii. Este într-adevăr dificil, chiar imposibil de analizat munca, izolând-o de contextul mai larg, social şi familial. Situaţia matrimonială, compoziţia familiei, sursele de venituri au un impact asupra sănătăţii lucrătorilor, asupra timpului de muncă şi amenajării lui şi asupra egalităţii de şanse. Acelaşi lucru se petrece şi cu activităţile din afara muncii, cum ar fi treburile în casă, educarea copiilor, îngrijirea rudelor în vârstă etc. pe care le numim “o sarcină dublă de muncă” ce nu este remunerată şi care, cel mai adesea, revine femeilor. Ancheta relevă, ca şi în ţările U.E., că femeile sunt mai implicate decât bărbaţii în activităţile de educare şi supraveghere a copiilor, în activităţile menajere ca şi în activităţile de supraveghere şi îngrijire a rudelor în vârstă. Diferenţele între femei şi bărbaţi în ce priveşte timpul consacrat acestor activităţi sunt totuşi mult mai mici decât în U.E. Un motiv l-ar constitui fără îndoială faptul că munca cu jumătate de normă este mult mai redusă şi că priveşte în aceeaşi măsură atât femeile cât şi bărbaţii. Situaţii familiale şi contribuţii la veniturile căminului Situaţia matrimonială (EF7) Trei sferturi din persoanele interogate sunt căsătorite, recăsătorite sau trăiesc în concubinaj fără a fi căsătorite (U.E.: 67%). Femeile care trăiesc singure sunt mai numeroase (26%) decât bărbaţii (22%) (celibatare şi fără partener, divorţate, separate sau văduve). Diferenţele între ţări sunt sensibile. Pe de o parte, Slovenia, Lituania, Estonia, Letonia şi Malta, unde regăsim cele mai mici procente de cupluri, pe de altă parte România, Polonia şi Ciprul, unde găsim proporţii mai ridicate. Estonia (16%) şi Slovenia (11%) au cele mai mari proporţii de cupluri necăsătorite. Compoziţia căminului (EF 12, EF 13) Persoanele interogate trăiesc singure în 8% din cazuri faţă de 15% în U.E. – şi aceasta în proporţii identice atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Din 25% din persoanele identificate ca necăsătorite, fără partener, divorţate, separate sau văduve, aproape jumătate (48%) au cel puţin un copil sub15 ani în îngrijire. Din aceste 48%, 6% lucrează în regim de timp parţial, 13% au un contract pe durată determinată sau temporar iar 18% intră în categoria de venituri mici. Aproape o familie din cinci (18%) este compusă din două persoane (U.E.: 26%) şi 75% din familii cuprind trei persoane sau mai multe (U.E.: 58%). 52% din familii nu au copii sub 15 ani, 20% din ele au cel puţin o persoană în vârstă în îngrijire iar 4% o persoană handicapată în îngrijire. Diferenţele între ţări sunt sensibile. În Bulgaria, până la 35% din cei interogaţi, declară că au în îngrijire persoane în vârstă dependente, în România ei fiind în proporţie de 23% iar în Polonia, de 21%. Proporţia scade la 8% în Cipru şi la 11% în Estonia şi Lituania.


Surse de venituri ale familiei (EF 12, EF 19) Independenţii fără salariaţi care reprezintă singura persoană din familie cu o activitate remunerată alcătuiesc o proporţie de 42% faţă de 36% în cazul salariaţilor. În cazul general, 37% din cei interogaţi declară a fi singurii din familie care exersează o activitate remunerată şi aceasta se referă aproape tot atât la femei (36%) cât şi la bărbaţi (37%). Dintre salariaţi, cei în C.D.D. (39%) şi mai ales temporarii (55%) sunt mai numeroşi a declara că sunt singurii din familie care exercită o activitate remunerată, pe când cei în C.D.N. reprezintă 35%. Venitul principal În ţările aderente şi candidate, 64% din bărbaţi, faţă de 83% în U.E., asigură venitul principal în familia lor. Acesta este şi cazul a 48% din femei (U.E.: 40%) (surplusul faţă de 100% corespunde căminelor alcătuite din persoane izolate). Salariaţii în C.D.N. care declară că asigură venitul principal al căminului sunt mai numeroşi (58%) (C.D.D. 51% iar temporarii 53%). Activităţi în afara serviciului (EF 20) Constatăm că femeile sunt mai implicate decât bărbaţii în activităţile de educare/supraveghere a copiilor (+10 puncte) şi în activităţile menajere: bucătărie +22 puncte şi menaj +31 puncte. Diferenţierea este totuşi mai mică decât în ţările U.E. unde înregistrăm următoarele decalaje: educaţie/supraveghere copil +17, bucătărie +41, menaj +51). Persoanele interogate din ţările candidate consacră de asemenea mai mult timp decât cele din U.E. pentru supravegherea şi îngrijirea membrilor în vârstă sau handicapaţi din familie. Diferenţele dintre ţări sunt însă importante în ce priveşte această activitate: se consacră mai mult timp în România, în Bulgaria şi în Slovenia, decât în ţările situate în celălalt capăt al tabloului, adică în Malta sau în Cipru şi într-o mai mică măsură în Republica Cehă. Tabloul 31. Implicarea bărbaţilor şi a femeilor în diverse activităţi în afara serviciului Activitate Frecvenţă Bărbaţi

ŢAC 12 Bărbaţi U.E. 15

Femei ŢAC 12

Femei U.E. 15

ŢAC 12 U.E. 15

Niciodată 31 41 27 36 29 39 Supraveghere şi educare copii În fiecare zi o

oră sau mai mult 31 24 41 41 35 31

Niciodată 26 33 12 4 20 21 Bucătărie În fiecare zi o oră sau mai mult 28 13 50 54 38 34

Niciodată 14 33 3 3 9 20 Menaj În fiecare zi o oră sau mai mult 33 12 64 63 47 33

Niciodată 57 73 53 64 55 69 Supraveghere şi îngrijire membri în vârstă sau handicapaţi din familie

În fiecare zi o oră sau mai mult 5 2 8 6 6 3


Durata timpului de muncă şi activitatea în afara serviciului Dacă privim relaţia între durata muncii şi activitatea în afara muncii, constatăm că pentru cei care au declarat că efectuează o oră pe zi sau mai mult de activităţi de supraveghere şi educare a copiilor, proporţiile rămân stabile până la 44 de ore de lucru remunerat pe săptămână (cu excepţia celor care lucrează 10-19 h pe săptămână, foarte puţini), apoi diminuează sensibil. Acelaşi lucru se înregistrează şi pentru activităţile de bucătărie şi de întreţinere a casei. Graficul 93. Durata hebdomadară de lucru a celor care declară că consacră o oră pe săptămână sau mai mult unor activităţi diverse (%)

Durata hebdomadară de lucru - 10 h 10-19 h 20-29 h 30-39 h 40-44 h 45-59 h 60+ h Educaţia copiilor (1 oră sau + pe zi) 40 29 40 37 38 35 32 Gătitul 48 49 53 42 42 32 28 Menajul 42 57 58 51 50 43 39 Venituri şi sarcini menajere Dacă privim relaţia dintre venituri şi implicarea în activităţile din afara muncii, constatăm că pentru cei care au răspuns că efectuează activităţi de supraveghere sau de educare a copiilor timp de o oră sau mai mult, proporţiile rămân stabile oricare ar fi nivelul veniturilor. Cu alte cuvinte, aceste două variabile par independente. Graficul 94. Categorie de venit al celor care declară că-şi dedică o oră pe săptămână sau mai mult copiilor lor (%) Nivel scăzut mediu/scăzut mediu/ridicat ridicat 38 38 36 35 În schimb, proporţiile diminuează foarte mult şi regulat odată cu creşterea veniturilor, referindu-ne tot la cazul persoanelor care au declarat că efectuează activităţi în bucătărie sau de întreţinere a domiciliului timp de o oră sau mai mult pe zi. Graficul 95. Categorii de venituri ale celor care declară că-şi dedică o oră sau mai mult pe săptămână pentru gătit (%)

scăzut mediu/scăzut mediu/ridicat ridicat 50 41 35 28

Graficul 96. Categorii de venituri ale celor care declară că-şi dedică o oră sau mai mult pe săptămână unor activităţi în casă (%)

scăzut mediu/scăzut mediu/ridicat ridicat 60 50 46 36


Educaţie şi formaţie Proporţia celor care au răspuns că nu consacră niciodată timp pentru educare sau formare profesională este mai ridicată în U.E. decât în ţările aderente şi candidate. Nu există diferenţă notabilă între sexe. Graficul 97. Lucrători care declară că se consacră unor activităţi de formare sau de educare în afara întreprinderii (%) Frecvenţa Bărbaţi


Femei ŢAC 12

Femei U.E. 15

ŢAC 12 U.E. 15

niciodată 58 65 57 62 58 64 1 sau 2 ori pe an 19 20 20 20 20 20 Activităţi sociale sau de timp liber Diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt mai puţin sensibile pentru activităţile benevole, politice ori sindicale sau de timp liber. Timpul consacrat este de asemenea apropiat de cel din U.E. Tabloul 32. Frecvenţa activităţilor sociale sau de timp liber (%) Frecvenţa Bărbaţi


Femei ŢAC 12

Femei U.E. 15

ŢAC 12

U.E. 15

Niciodată 50 41 54 49 52 45 activităţi sportive 1 sau 2 ori săptămână 14 29 11 25 13 27 Niciodată 44 49 41 46 43 48 activităţi culturale 1 sau 2 ori lună 21 18 21 22 21 20 Niciodată 21 17 21 19 21 18 activităţi de timp

liber 1 sau 2 ori pe zi 13 11 14 8 13 10 Niciodată 69 72 68 69 68 71 activităţi benevole

sau de caritate 1 sau 2 ori săptămână 5 6 5 6 5 6 Niciodată 81 85 84 89 82 87 activităţi politice

sau sindicale 1 sau 2 ori lună 4 4 3 2 3 3 Atunci când analizăm relaţia dintre gradul de consultare în întreprindere şi implicarea în activităţi sociale în afară (activităţi benevole, sindicale sau politice), constatăm că această implicare este mai slabă pentru lucrătorii care declară că nu sunt consultaţi. Graficul 98. Implicarea în activităţi diverse şi consultarea asupra condiţiilor sau organizării muncii (%) % implicarea în activităţi

benevole sau caritative implicarea în activităţi de

politică şi sindicat consultaţi asupra condiţiilor de muncă 34 19 neconsultaţi asupra condiţiilor de muncă 24 15 consultaţi la schimbări organizatorice 36 19 neconsultaţi la schimbări organizatorice 23 15


12. Turcia Ancheta condusă iniţial în 2001, nu includea Turcia iar extinderea la această ţară nu s-a făcut decât în 2002. Pentru acest motiv era dificil să integrăm rezultatele proprii ale Turciei în analiza generală. Aceasta cu atât mai mult cu cât bazele de ponderare sunt diferite, în ciuda faptului că metoda şi chestionarul au rămas aceleaşi. Într-adevăr, ancheta asupra Forţelor de muncă realizată de Eurostat nu a fost încă extinsă la Turcia, iar ponderarea pentru datele turceşti a fost făcută pe baza datelor şi clasificărilor nearmonizate cu cele disponibile. Aceste două motive explică de ce datele turceşti nu sunt integrate în datele ţărilor aderente şi candidate şi nu vor fi comparate sistematic cu mediile europene ale acestor ţări. Un context socio-economic foarte diferit Agricultura este primul sector în termeni de muncă: el regrupează 35% din efective (21% în medie în celelalte ţări aderente şi candidate şi 5% pentru Uniunea europeană) şi lasă deci mult mai puţine locuri pentru servicii. Al doilea sector este cel al industriei care utilizează 17% din populaţie (21% în celelalte ŢAC şi 20% U.E. a celor 15). Tabloul 33. Repartiţia sectorială a locurilor de muncă (%)

Bărbaţi Femei Împreună Agricultură 37,5 29,8 35,4 Mine 0,6 - 0,5 Industrie 18,8 13.8 17,4 Utilităţi publice 0,4 0,5 0,5 Construcţii 6,3 2,5 5,3 Comerţ 14,6 13,0 14,2 Hotelărie şi restauraţie 4,5 2,1 3,8 Transporturi şi comunicaţii 5,3 3,9 4,9 Intermediere financiară 0,7 2,8 1,2 Activităţi imobiliare 2,3 1,5 2,1 Administraţie publică 3,5 10,8 5,5 Alte servicii 5,5 19,3 9,2

Repartiţia bărbaţi femei trebuie relativizată căci procentul feminin de activitate este foarte mic: 27% faţă de 73% pentru bărbaţi. Vechimea medie în muncă (în sens de profesie) este de 12,54 ani iar cea în întreprindere de 4,45 ani. Populaţia care munceşte în Turcia este destul de tânără. Vârsta medie este de 36 de ani. 21% din lucrători sunt în vârstă de mau puţin de 25 de ani iar 36% din lucrători sunt în vârstă de peste 40 de ani. Graficul 99. Distribuţia lucrătorilor, pe vârstă (%)

Bărbaţi Femei Împreună 15-24 ani 19 27 21 25-39 ani 45 38 43 40-54 ani 26 23 26 55 + ani 10 12 10


Unităţile sunt foarte mici: un sfert din cei care au răspuns lucrează singuri şi jumătate lucrează în micro-întreprinderi (două la patru persoane). Graficul 100. Distribuţia lucrătorilor, în funcţie de mărimea întreprinderii (%)

Bărbaţi Femei Împreună 1 persoană 27 20 25 2-4 persoane 51 48 50 5-9 persoane 12 14 13 10-49 persoane 6 12 8 50-99 persoane 2 2 2 100-249 persoane 2 1 250-499 persoane 1 0 0 500 şi + persoane 1 2 1

5% din lucrătorii turci au o a doua activitate. În jumătate de cazuri este vorba de o muncă regulată şi substanţială căci ea ocupă în medie 22,97 de ore pe săptămână. Şase lucrători din zece sunt lucrători independenţi. Femeile sunt în majoritate salariate (52%). Graficul 101. Distribuţia lucrătorilor în funcţie de statutul muncii (%) Bărbaţi Femei Toţi Independenţi fără salariaţi 30 22 28 Independenţi cu salariaţi 36 25 33 Salariaţi 34 52 39 Lucrătorii independenţi sunt opt din zece bărbaţi. Ceva mai mult de o treime din salariaţi sunt femei. Graficul 102. Repartiţia bărbaţilor şi a femeilor, în funcţie de statutul muncii (%)

Independenţi fără salariaţi Independenţi cu salariaţi Salariaţi Împreună Bărbaţi 79 79 64 73 Femei 21 21 36 27 Printre salariaţi, 87% sunt titulari ai unui C.D.N. şi 8% ai unui C.D.D.


Graficul 103. Distribuţia salariaţilor, pe tip de contract (%)

Bărbaţi Femei Total Contract pe durată nedeterminată 86 87 87 Contract pe durată determinată 7 10 8 Contract temporar 1 1 1 Contract de ucenicie 2 1 2 Altul 1 0 1 Nu ştiu 2 2 2

Cele două grupuri profesionale cele mai importante în Turcia sunt muncitorii din agricultură (32%) şi artizanii (16%). Unele profesiuni par mai feminine: profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi funcţiile de tip administrativ. Referindu-ne numai la salariaţi, grupurile profesionale cele mai importante sunt artizanii, lucrătorii din sectorul vânzări şi muncitorii calificaţi. Graficul 104. Repartizarea lucrătorilor pe profesiune (%)

Bărbaţi Femei Împreună Salariaţi Cadre superioare 9 6 8 4 Profesiuni ştiinţifice şi intelectuale 4 10 6 8 Profesiuni intermediare 4 7 5 10 Funcţionari administrativi 3 10 5 10 Personal din servicii şi vânzări 9 10 9 18 Agricultori 35 27 32 3 Artizani 15 17 16 21 Muncitori calificaţi 11 2 8 13 Muncitori şi lucrători necalificaţi 2 3 2 4 Forţele armate 9 7 9 13

61% din persoanele interogate sunt căsătorite, recăsătorite sau în concubinaj, pe câtă vreme celelalte aproape 40% sunt celibatare, divorţate, separate sau văduve. Familiile formate din trei persoane (inclusiv cel care răspunde la această anchetă) sunt majoritare. 49% din familii sunt fără copii sub 15 ani. În 60% din cazuri, o singură persoană contribuie la veniturile familiei, în 29%, două persoane. 15% din persoanele interogate declară că au cel puţin o persoană în vârstă dependentă în îngrijire iar 2% o persoană handicapată. Graficul 105. Mărimea familiei la lucrătorii turci (%)

1 persoană 5 2 persoane 12 3 persoane 22 4 persoane 29 5 persoane 17 6 + persoane 15 Total 100.0


Natura muncii Informatica utilizată de lucrătorii tineri În utilizare permanentă sau cvasi-permanentă, nivelul de practică a informaticii se situează în medie la 11% şi în special la 35% în cazul profesiunilor intermediare, 30% al funcţionarilor de tip administrativ şi 11% al cadrelor superioare. Intermedierea financiară (42% în utilizare permanentă sau cvasi-permanentă), transporturile (31%), administraţia publică (27%), şi sectorul activităţilor imobiliare (26%) sunt sectoarele unde informatica este cea mai răspândită. Informatica este mult mai practicată de către tineri: constatăm că cei între 15-24 de ani o utilizează în mod permanent şi cvasi-permanent în proporţie de 19% faţă de 5% pentru cei de peste 55 de ani. De asemenea, ea cuprinde mai degrabă femeile (16%) decât bărbaţii (9%). În fine, tele-lucrul este practicat de manieră permanentă de 1% din cei interogaţi iar lucrul la domiciliu de 2% din lucrătorii turci. Relaţia cu clientul foarte prezentă 48% din cei interogaţi (ŢAC 12: 36% ; U.E. 15: 43%) declară că au un contact direct şi permanent (tot timpul sau aproape tot timpul) cu persoane exterioare locului lor de muncă. Este mai ales cazul cadrelor superioare (66%), al profesiunilor intelectuale şi ştiinţifice (71%), al lucrătorilor din sectorul vânzări (60%), precum şi al lucrătorilor independenţi fără salariaţi şi al celor între 40-54 de ani. Condiţiile fizice Gesturile repetitive, poziţiile dureroase, portul de sarcini grele, vaporii, zgomotul şi temperaturile ridicate sunt factorii de risc fizic cei mai prezenţi. Există mici diferenţe între bărbaţi şi femei în nivelul de expunere la aceşti factori de risc. Expunerea la poziţii dureroase, la sarcini grele şi la mişcări repetitive diminuează odată cu vârsta.


Tabloul 28. Frecvenţa expunerii lucrătorilor la diverse riscuri fizice (%) Frecvenţa expunerii Împreună Salariaţi

permanente sau cvasi-permanente 9 9 Vibraţii cel puţin 25% din timp 16 14 permanente sau cvasi-permanente 13 13 Zgomote cel puţin 25% din timp 29 30 permanente sau cvasi-permanente 11 11 Temperaturi ridicate cel puţin 25% din timp 23 22 permanente sau cvasi-permanente 5 4 Temperaturi joase cel puţin 25% din timp 17 16 permanente sau cvasi-permanente 12 8 Vapori cel puţin 25% din timp 20 16 permanente sau cvasi-permanente 6 3 Produse periculoase cel puţin 25% din timp 11 9 permanente sau cvasi-permanente 2 2 Radiaţii cel puţin 25% din timp 3 3 permanente sau cvasi-permanente 21 19 Poziţii dureroase cel puţin 25% din timp 44 45 permanente sau cvasi-permanente 13 10 Sarcini grele cel puţin 25% din timp 26 21 permanente sau cvasi-permanente 33 33 Mişcări repetitive cel puţin 25% din timp 52 54

Examinând sectoarele economice, se constată că exploatarea minieră, construcţiile şi industria reprezintă domeniile unde expunerea cumulată la mai mulţi factori de risc este cea mai importantă. Prevenirea şi informarea asupra riscurilor Purtarea echipamentului personal de protecţie se întâlneşte la o minoritate de lucrători (1/10 pentru cel puţin o treime din timp) iar informarea asupra riscurilor, chiar dacă este mai bună pentru salariaţi decât pentru ansamblul lucrătorilor independenţi, se situează la nivele relativ scăzut. Tabloul 35. Frecvenţa prevenţiei şi a informării asupra riscurilor (%) Ansamblul lucrătorilor Salariaţi

Permanent sau cvasi-permanent 6 7 Purtarea echipamentului de protecţie Cel puţin 25% din timp 10 12 Foarte bună sau bună 48 54 Nu bună sau deloc bună 15 14

Informarea asupra riscurilor

Nu se aplică (răspuns spontan) 37 31


Organizarea muncii Sarcinile repetitive Ca şi mişcările repetitive, sarcinile repetitive, chiar de scurtă durată, sunt frecvente. Există o mică diferenţă între bărbaţi şi femei, dar se observă o diminuare pe măsură ce vârsta înaintează. Sarcinile repetitive scurte (de mai puţin de cinci secunde) se întâlnesc mai ales la artizanii şi lucrătorii calificaţi. Pe măsură ce durata sarcinii creşte, la aceste profesiuni se adaugă, cele intelectuale şi ştiinţifice, funcţionarii de tip administrativ şi muncitorii: minele, industria, construcţiile, hotelăria şi restauraţia şi celelalte servicii. Tabloul 60. – Frecvenţa expunerii lucrătorilor la sarcini repetitive rapide, în funcţie de vârstă (%) Sarcini repetitive de mai puţin de Împreună Între 15-24 de ani Peste 55 de ani 5 secunde 23,1 26,9 12,7 30 secunde 22,6 22,4 11,9 1 minut 23,7 23,8 9,8 5 minute 26,6 30,5 13,9 10 minute 34,4 38,3 26,1 N.B.: Întrebarea pusă distinge diferite durate ale ciclului, de la cinci secunde, la 10 minute. Lucrul monoton Lucrul este judecat drept monoton de către jumătate din persoanele interogate (49%) şi mai cu seamă de femei decât de bărbaţi (53% faţă de 48%). De asemenea, se înregistrează o mai mare monotonie pentru muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (62%), cadrele superioare (58%) şi muncitorii calificaţi (51%) decât pentru profesiunile intermediare (41%). Lucrul este monoton pentru majoritatea salariaţilor (51%) dar mai puţin pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi (47%). Diferenţele între sectoare sunt importante: de la 25% în administraţia publică, la 76% în hotelărie şi restauraţie. Autonomie şi control Posibilităţile de influenţă asupra sarcinilor pe care le au de realizat sunt mai mici pentru femei decât pentru bărbaţi.

Graficul 106. Lucrători care au o influenţă asupra organizării muncii lor (%)

Posibilitate de a alege sau de a modifica: Împreună Bărbaţi Femei ordinea sarcinilor 88 90 81 metodele de muncă 86 88 80 cadenţa sau viteza lucrului 88 90 82

Trei profesiuni raportează nivelele de autonomie cele mai ridicate: cadrele superioare, profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi muncitorii din agricultură. Autonomia creşte odată cu vârsta. Ea este cea mai ridicată pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi (97%) şi cei cu salariaţi (95%) şi mai scăzută pentru salariaţi (76%). În fine, autonomia este mai scăzută în cinci


sectoare: transporturi, hotelărie şi restauraţie, intermedierea financiară, administraţia publică şi celelalte servicii. Alegerea momentelor de pauză, a zilelor de concediu şi influenţa asupra orarelor de lucru Tabloul 37. Lucrători care exercită o influenţă asupra gestiunii timpului lor (%) Împreună Lucrători

independenţi fără salariaţi

Lucrători independenţi cu

salariaţi

Salariaţi

Libertatea de a face o pauză 85 91 97 70 Libertatea de a decide când să ia zile de concediu 66 83 87 36

Posibilitate de a influenţa asupra orarului de lucru 69 92 94 33

Autonomia asupra organizării timpului este destul de ridicată în Turcia, mai cu seamă pentru lucrătorii independenţi, (cu sau fără salariaţi). Această autonomie este mai mică în cinci sectoare: transporturi, hotelărie şi restauraţie, celelalte servicii, intermedierea financiară şi administraţia publică. Ea este mai mică pentru femei decât pentru bărbaţi, muncitorii calificaţi şi profesiunile intermediare şi creşte odată cu vârsta. Ritmuri, factori de ritm şi întreruperi Intensitatea ritmului de lucru este măsurată prin trei indicatori: cadenţele de lucru ridicate, termene stricte şi scurte şi faptul de a nu dispune de destul timp pentru a-şi termina treaba. Tabloul 38. Intensitatea la lucru, în funcţie de statutul muncii (%)

Împreună Lucrători independenţi fără salariaţi

Lucrători independenţi cu salariaţi

Salariaţi

permanente sau cvasi-permanente 36 25 41 40 Cadenţe

ridicate cel puţin ¼ din timp 58 46 62 65 tot timpul sau aproape 42 30 46 47 Termene

scurte cel puţin ¼ din timp 65 55 69 68 Nu au destul timp pentru a-şi termina treaba 9 6 4 14

Salariaţii şi lucrătorii independenţi cu salariaţi combină un ritm de lucru ridicat, termene scurte, dar dispun de termene suficiente pentru a-şi realiza sarcinile. Există puţine diferenţe între bărbaţi şi femei. Intensitatea este mai ridicată la lucrătorii tineri decât la cei mai în vârstă. Cadenţele sunt mai ridicate iar termenele mai stricte în construcţii, celelalte servicii şi în hotelărie şi restauraţie, timpul pentru a termina lucrul le lipseşte însă lucrătorilor din transporturi (23%), din administraţia publică (19%) şi din intermedierea financiară (19%). Intensitatea ritmului de lucru este mai mare la muncitorii calificaţi iar termenele scurte şi cadenţele ridicate la profesiunile intermediare şi la artizani.


Factorii de ritm Exigenţele cele mai frecvente sunt cele legate de cererea exterioară (sau exigenţe de piaţă) precum şi exigenţele presupunând o dependenţă vizavi de colegi, pe câtă vreme cele legate de normele cantitative de producţie sau de viteza unei maşini (exigenţe industriale) sau de controlul direct al ierarhiei sunt mai puţin frecvente. Graficul 107. Determinanţii ritmului de lucru sau factorii de ritm (%) ritmul lucrului depinde de : Toţi 15-24 ani 25-39 ani 40-54 ani 55+ ani munca altor colegi 50 53 56 41 41 cererea exterioară 75 67 79 78 70 norme cantitative de producţie 26 26 28 28 17 viteza unei maşini 22 23 22 22 18 controlul direct al şefului 24 42 23 19 9 Ca şi în Uniunea Europeană, exigenţele legate de cererile exterioare, de cererile colegilor sau de controlul direct al ierarhiei sunt mai ales menţionate de către cei mai tineri şi devin din ce în ce mai rare odată cu vârsta. Exigenţele de piaţă sunt foarte importante pentru toţi şi în special pentru vârstele intermediare (25 la 54 de ani). Exigenţele industriale sunt mai importante pentru vârstele intermediare şi diminuează odată cu vârsta. Femeile mai degrabă decât bărbaţii sunt supuse la exigenţe industriale şi la dependenţa la lucru faţă de colegi şi de ierarhie. Această ultimă dependenţă este cvasi-dublă pentru femei faţă de bărbaţi (37% contra 20% pentru bărbaţi). Dacă examinăm diferenţele din statutul muncii, exigenţele de piaţă sunt mai puternice la lucrătorii independenţi decât la salariaţi (diferenţă de opt puncte între lucrătorii independenţi cu salariaţi şi salariaţi 71%). Întreruperile reprezintă o formă particulară de intensitate a lucrului căci ele introduc noi exigenţe de timp. Ele sunt foarte frecvente în 5% din cazuri. „Natura muncii”, oricare ar fi ea, constituie motivul cel mai des invocat pentru aceste întreruperi (59%), urmate de cererea exterioară (clienţi, utilizatori, pacienţi etc.) în 28% din cazuri.

Ajutorul şi lucrul în echipă

Majoritatea lucrătorilor turci (91%) au acces la un telefon pentru apeluri personale. 80% din lucrătorii turci pot primi ajutorul colegilor în caz de nevoie. 57% dintre ei lucrează în echipă. Rotaţia sarcinilor este practicată de către 38% din lucrătorii turci.

Acumularea de competenţe şi formarea profesională Sarcini complexe pentru un sfert din lucrători 27% din lucrătorii turci realizează sarcini complexe. Ceva mai mult femeile decât bărbaţii, şi mult mai mult pe măsura înaintării în vârstă (de la 20% pentru cei între 15-24 de ani, la 37.8% pentru cei de peste 55 de ani). Munca dă ocazia asimilării de lucruri noi pentru 77% din lucrători. Mai multe ocazii pentru femei (83%) decât pentru bărbaţi (74%), bărbaţii ceva mai puţin odată cu înaintarea în vârstă (de


la 79% pentru cei sub 24 de ani la 72% pentru cei de peste 55 de ani). Mai frecvent pentru salariaţi decât pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi (79% faţă de 74%). Ocaziile de a se instrui sunt mai frecvente în sectoarele de intermediere financiară (91%), celelalte servicii (91%) şi administraţia publică (87%) faţă de cel al transporturilor (54%).

Accesul la o formaţie propusă de întreprindere

15% din lucrătorii turci au avut un acces la o formaţie în cursul ultimelor 12 luni, femeile (22%) mai des decât bărbaţii (13%), tinerii (19% pentru cei între 25-39 de ani) mai des decât cei în vârstă (9% pentru cei de peste 55 de ani). Salariaţii au mai des acces la formaţiuni profesionale decât lucrătorii independenţi (21% contra a 10%). Dacă examinăm sectoarele, cel al intermedierii financiare este cel în care accesul la formaţie este cel mai ridicat: într-adevăr, două treimi din salariaţi au avut acces la o formaţie, 30% la o formaţie de sub cinci zile iar 26% de la 10 la 19 zile. Sectoarele transporturi (39%) şi administraţie publică (33%) organizează de asemenea, mai multe formaţii profesionale pentru personalul propriu decât construcţiile (3%) hotelăria şi restauraţia (6%).

Durata medie de funcţionare a unei formaţii profesionale este ridicată: 34,51 zile. 25% din formaţii sunt sub trei zile 50% la 10 şi 75% sub 30 de zile. Responsabilităţi legate de conţinutul sarcinilor Pentru 78% din lucrători, munca lor implică respectarea unor norme de calitate precise. 85% din lucrători trebuie să evalueze calitatea muncii lor. Rezolvarea problemelor neprevăzute priveşte aproape nouă lucrători din zece: 87%. Talia unităţilor fiind relativ mică, nu este de mirare să constatăm că responsabilităţile operaţionale sunt atribuite majorităţii lucrătorilor turci: 51% dintre aceştia sunt responsabili cu planificarea producţiei, 61% cu gestiunea efectivelor, iar 58% cu amenajarea timpului de lucru.

Responsabilităţi ierarhice 32% din lucrătorii turci exercită responsabilităţi ierarhice (prin intermediul cărora ei sunt în poziţia de a acorda măriri de salariu, prime şi promovări), ceea ce de altfel corespunde procentului de lucrători independenţi cu salariaţi. Aceasta se acordă mai degrabă bărbaţilor (35%) decât femeilor (26%).

Responsabilul ierarhic, un bărbat sau o femeie ? Bărbaţii sunt conduşi de bărbaţi în 94% din cazuri iar femeile în două treimi din cazuri sunt conduse de către bărbaţi, ceea ce implică o segregaţie verticală a pieţei de muncă. Proporţiile cele mai ridicate de femei care au un rol de supraveghere se regăsesc în celelalte servicii (38% din personal este condus de către o femeie), administraţia publică (25%) ca şi prin intermedierea financiară (23%) în timp ce transporturile (0%), hotelăria şi restauraţia ( 1%) şi agricultura (9%) sunt sectoarele unde conducerea de către femei este cel mai puţin curentă. Este interesant de remarcat că un sfert din lucrătorii independenţi consideră că au un „şef ”.


Graficul 108. Repartizarea responsabililor ierarhici după sexe (%) Bărbaţi Femei Împreună Şeful este un bărbat 47 41 45 Şeful este o femeie 3 21 8 Fără opinie 50 39 47

Timpul de lucru şi organizarea timpului de lucru O durată de timp extrem de lungă Durata medie este într-adevăr de 61,67 de ore pe săptămână. Jumătate din lucrătorii turci citează durate de timp de 72 de ore, 60 de ore, 48 de ore şi de 40 de ore. Tabloul 39. Durata hebdomadară de lucru (%) Împreună Lucrători independenţi fără salariaţi Salariaţi Femei sub 40 de h 6 2 8 11 40–45 h 9 8 11 7 45-49 h 14 13 17 14 50-59 h 12 9 15 12 60-69 h 20 23 21 21 70-79 h 24 25 19 19 80+ h 14 20 9 9 Media 61,67 66,07 57,92 57,04 25% din persoane lucrează sub 48 de ore, 25% între 48 şi 60 de ore, 25% între 60 şi 72 de ore şi 25% peste 72 de ore pe săptămână. Proporţia celor care lucrează peste 45 de ore pe săptămână este de 82% iar cea sub 30 de ore de 4%. Lucrătorii independenţi se concentrează îndeosebi în categoria de lucrul de foarte mare durată spre deosebire de salariaţi: 68% din lucrătorii independenţi fără salariaţi şi 63% din cei cu salariaţi lucrează peste 60 de ore pe săptămână faţă de 49% dintre salariaţi. 72% din salariaţi lucrează între 45 de ore şi 79 de ore pe săptămână. Durata timpului de lucru cea mai lungă o regăsim la cei între 25-39 de ani (63,24 de ore) iar cea mai redusă la cei de peste 55 ani (59,12 de ore). Pe profesiuni, cadrele superioare (66,08 de ore), lucrătorii din sectorul de vânzări (65,89 de ore) şi lucrătorii din agricultură (64,85 de ore) lucrează cel mai mult timp, în vreme ce muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (53,52 de ore) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (53,37 de ore) lucrează cel mai puţin timp.


Diferenţa este mare în sectoarele hotelărie şi restauraţie (74,18 de ore), comerţ (67,5 de ore) şi mine (43,39 de ore), administraţia publică (48,57 de ore) şi intermedierea financiară (48,81 de ore). Polarizarea în jurul zilelor de peste 10 ore Aproape 45% din lucrători nu lucrează niciodată zile de mai mult de 10 ore, în vreme ce 38% efectuează astfel de zile mai mult de 11 ori în fiecare lună. Aceste zile de lucru lungi de cel puţin 11 ori pe lună sunt mai frecvente la lucrătorii independenţi fără salariaţi (43%), cadrele superioare (46%), lucrătorii din sectorul vânzări (48%), lucrătorii din hotelărie şi restauraţie (73%), cei din comerţ (51%), bărbaţi (41%) şi lucrătorii cei mai tineri (45% pentru cei între 15-24 de ani şi 41% pentru cei între 25-39 de ani). Timpul parţial 5% din lucrători declară că lucrează în contract de timp parţial. Răspunsurile nu par exploatabile căci 31% dintre aceştia declară că lucrează sub 40 de ore pe săptămână. Timpul de deplasare de la domiciliu la locul de muncă Este în medie de 39,51 minute pe zi. De altfel, este interesant de observat că profesiunile cu durate lungi de lucru au un timp de deplasare ceva mai mic faţă de medie (în jur de 36 de minute), pe câtă vreme cele care lucrează o durată mai scurtă au o durată de deplasare mai lungă (aproape o oră). Organizarea timpului de muncă Lucrul în schimb de noapte, o excepţie 15% din lucrători muncesc noaptea în mod ocazional (26% din muncitori şi lucrători necalificaţi şi 22% din profesiunile intelectuale şi ştiinţifice, profesiunile intermediare şi cele de muncitori calificaţi) şi 6% în mod permanent (22% din muncitorii şi lucrătorii necalificaţi şi 11% din muncitorii calificaţi). Munca de noapte este mai frecventă în sectorul transporturi (40%). Ea este cvasi-inexistentă în sectorul de intermediere financiară (3%) şi cel al administraţiei publice (5%). Este ceva mai curentă la bărbaţi (16%) şi la cei între 25-39 de ani (19%).

Munca în zilele de duminică: 37% de lucrători muncesc duminica iar 27% muncesc în fiecare duminică. Cât priveşte ziua de sâmbătă, aceasta este o zi normală de lucru pentru 84% din lucrătorii care lucrează în fiecare sâmbătă. Munca în orar fracţionat priveşte 8% din populaţia care lucrează Este vorba mai ales de muncitori calificaţi (13%), profesiunile intermediare (11%) muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (10%), mai ales de cei din sectorul transporturi (19%), furnizarea de utilităţi publice (14%) hotelărie şi restauraţie (13%) şi foarte puţin – aproape 4% – de cei din comerţ, intermedierea financiară şi alte servicii. Ea îi priveşte mai mult pe salariaţi (11%) decât pe lucrătorii independenţi (în jur de 5%), mai mult pe bărbaţi decât pe femei (9% faţă de 5%) şi ceva mai mult pe cei între 25-39 de ani (10%).


Posturile de lucru fracţionate sunt reprezentate de orarele alternate zi-noapte (20% din lucrătorii în post fracţionat) sau dimineaţă-după amiază (15,8%), posturile fixe (10% fiecare, cu excepţia celui de dimineaţă 15%). „Split-shift ”-urile (posturi cotidiene divizate cu o pauză de cel puţin patru ore) sunt practicate de 12,3% din lucrătorii în post fracţionat. Orarele sunt alese în 44,4% din cazuri de către lucrători şi în 35,7% din cazuri de către întreprindere. În aproape (49,8%) din cazuri, orarele nu se schimbă iar în 30% din cazuri, lucrătorii sunt informaţi de schimbare în ziua respectivă. Regularitate 82% din cei interogaţi declară că muncesc acelaşi număr de ore în fiecare zi. Această regularitate creşte uşor odată cu vârsta. Ea este mai ridicată pentru bărbaţi decât pentru femei. Ea este mai mare pentru salariaţi (86%) spre deosebire de lucrătorii independenţi (80%). Iregularitatea este mult mai puternică în două sectoare, administraţia publică şi exploatarea minieră; ea cuprinde 40% din lucrătorii acestor sectoare. 90% din cei interogaţi declară că lucrează acelaşi număr de zile în fiecare săptămână. Există mici diferenţe între grupele de vârstă, sex şi statutul muncii. Printre categoriile profesionale, muncitorii calificaţi (30%) şi profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (25%) sunt cele mai numeroase a indica orare variabile de la o săptămână la alta. 77% din lucrători muncesc după aceleaşi orare în fiecare zi. Compatibilitatea muncă/în afara muncii Orarele dumneavoastră de lucru se împletesc în mod armonios cu angajamentele în afara muncii ? Răspunsurile sunt divizate. Un număr egal de lucrători (o cincime din fiecare) consideră că orarele lor de lucru nu se acordă deloc cu responsabilităţile lor extra-profesionale iar cealaltă cincime că ele se acordă foarte bine. În final, răspunsurile “relativ bine” (37.9%) fac ca balanţa să se încline de partea unei concilieri satisfăcătoare. Informarea, consultarea Asupra condiţiilor de muncă 66% din lucrători au posibilitatea să discute asupra condiţiilor lor de muncă, mai cu seamă tinerii (70% pentru cei sub 39 de ani), cei din profesiunile intelectuale şi ştiinţifice (76%), funcţionarii de tip administrativ (75%) şi profesiunile intermediare (72%) şi mult mai puţin muncitorii şi lucrătorii necalificaţi (58%). Această posibilitate este mai mare în intermedierea financiară (89%), furnizarea de utilităţi publice (86%), administraţia publică (76%) hotelărie şi restauraţie (76%), şi mult mai restrânsă în sectorul comerţului (56%). Asupra organizării muncii Această posibilitate este ceva mai puţin frecventă (64%) observându-se aceeaşi ierarhie a grupurilor profesionale, sectoarelor şi a factorului vârstă, implicarea aceloraşi actori şi cu aceleaşi rezultate (ceva mai bune, totuşi) ca şi în cazul consultării asupra condiţiilor de muncă.

Aceste consultări implică, în ordinea importanţei, ierarhia, colegii, reprezentanţii personalului şi mult mai rar experţii exteriori. Ele sunt neprogramate şi mai puţin frecvente iar rezultatele lor sunt judecate drept pozitive.


Discriminările şi violenţa la locul de muncă Actele de violenţă la locul de muncă şi discriminările sunt evocate în numeroase din răspunsurile celor interogaţi. Aceste date sunt de interpretat cu precauţii dar reflectă totuşi dificultăţile pe care le au unii lucrători. Tabloul 40. Lucrători ce au suportat violenţe şi discriminări la locul de muncă (%) Violenţe şi discriminări suportate în cursul ultimelor luni Bărbaţi Femei Împreună Violenţe fizice din partea şefilor sau a colegilor 3 3 3 Violenţe fizice la locul de muncă din partea unor persoane exterioare 6 6 6 Intimidări 5 9 6 Discriminare sexuală 1 8 2 Presiune sexuală grosieră 2 6 3 Discriminare pe motivul vârstei 2 5 3 Discriminare pe motivul naţionalităţii 2 2 2 Discriminare pe motiv de rasă sau origine etnică 2 3 3 Discriminare pe motiv de handicap 0.2 1 0.3 Discriminare pe motiv de orientare sexuală 0.1 1 0.4 Lucrătorii independenţi fără salariaţi şi salariaţii sunt mai expuşi decât lucrătorii independenţi fără salariaţi. Profesiunile intelectuale şi ştiinţifice şi artizanii sunt mai expuşi decât alte grupuri profesionale. Transporturile, administraţia publică, celelalte servicii raportează mai multe discriminări şi violenţe, ca şi lucrătorii cei mai tineri şi cei mai în vârstă.

Probleme de sănătate Lucrătorii turci declară pe ansamblu mai puţine probleme de sănătate legate de muncă decât media din celelalte ţări aderente şi candidate. În schimb, şi în mod paradoxal, o mai mare proporţie declară că nu pot sau nu doresc să continue să exerseze aceeaşi muncă până la 60 de ani. Tabloul 41. Lucrători care suferă de diverse probleme de sănătate legate de muncă (%) Turcia ŢAC 12 U.E. 15 Sănătate ameninţată din cauza muncii 31 40 27 Stres 32 29 28 Durere de spate 16 34 33 Dureri musculare de spate şi de umeri 16 24 23 Dureri musculare de picioare 18 22 12 Oboseală generală 29 41 23 Satisfacţia cu privire la condiţiile de muncă 78 73 84 Nu cred să poată sau nu doresc să continue să facă aceeaşi muncă la 60 de ani. 56 50 40


Venituri 65% din lucrătorii turci asigură venitul principal al familiei, 28% contribuie cu un venit ceva mai mic, iar 6% contribuie cu jumătate la veniturile familiei. Lucrătorii independenţi cu salariaţi (77%, cu, 70%, fără salariaţi) sunt mai des decât salariaţii (51%), sursa principală de venituri pentru căminul lor. Femeile numai pentru o treime din cazuri. Pe măsura înaintării în vârstă, proporţia de lucrători, ca sursă unică de venituri în familie, creşte. O proporţie superioară mediei generale a persoanelor care lucrează în administraţia publică, hotelărie şi restauraţie precum şi în industrie contribuie pe primul plan la veniturile familiei. Remuneraţia salariaţilor este compusă în mod esenţial dintr-un salariu de bază fix (94%); din care 6% reprezintă remuneraţie în acord, 5% plata orelor suplimentare, alte plăţi suplimentare în 3% din cazuri şi plata pentru lucrul în zilele de duminică în 2% din cazuri. Remuneraţia lucrătorilor independenţi este compusă în mod esenţial din venituri legate de activitatea lor de independenţi (75% pentru toţi independenţii şi 79% pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi), plata bazată pe performanţa globală a echipelor (15% şi 12% pentru lucrătorii independenţi fără salariaţi) precum şi din venituri din acţiuni ale întreprinderii în care lucrează (7%, 5% la lucrătorii independenţi fără salariaţi). Munca şi viaţa în afara muncii Activităţile casnice cu excepţia celor de îngrijire a persoanelor în vârstă dependente /handicapate – sunt apanajul femeilor. Tabloul 36. Frecvenţa participării la diverse acţiuni în casă (%) Cel puţin o oră pe zi Bărbaţi Femei Toţi Educaţia copiilor 12 34 18 Bucătărie 7 52 19 Menaj 4 51 17 Îngrijiri la domiciliu de persoane handicapate/ persoane în vârstă dependente 2 2 1 Activităţile sportive şi de timp liber reprezintă activităţile în afara muncii (remunerate sau nu) cele mai frecvente. Tabloul 43. Frecvenţa participării lucrătorilor la diverse acţiuni în afara muncii (%) 1 la 2 ori pe săptămână Bărbaţi Femei Toţi Benevole 8 10 8 Activităţi politice/sindicale 3 1 3 Educaţie 3 5 3 Activităţi sportive 25 12 22 Activităţi culturale 15 19 16 Activităţi de timp liber 20 25 21


Anexa 1. Clasificarea statistică a activităţilor economice (NACE Rev. 1)

Secţiunea Cod NACE Termen utilizat în text

A, B Agricultură, vânătoare, silvicultură, exploatare forestieră, pescuit, piscicultură şi cultură acvatică (1 cifră)

Agricultură

C Extracţia lignitului, a turbei (1 cifră) Mine, sector minier

D Industrie (2 cifre) Industrie

15 + 16 Industriile alimentară şi industria tutunului

17 + 18 + 19 Industria textilă, industria confecţiilor, blănurilor, industria pielăriei şi a încălţămintei

20 + 21 Transformarea lemnului şi fabricarea articolelor din lemn, plută, împletituri din răchită sau fibre vegetale, industria hârtiei şi a cartonului

22 Ediţie, imprimerie, reproducere

23 + 24 + 25 + 26

Prelucrarea cărbunelui, rafinaj şi industrii nucleare, industria chimică, industria cauciucului şi a materialelor plastice, fabricarea altor produse minerale neferoase

27 + 28

+ 29 + 30

Metalurgia, prelucrarea metalelor, fabricarea de maşini şi echipamente, fabricarea de maşini de birou şi de material informatic

31 + 32

+ 33

Fabricarea de maşini şi de aparate electrice, fabricarea de echipamente de radio, televiziune şi comunicaţii

34 + 35 Construcţia şi asamblajul de vehicule automobile, remorci şi semiremorci ; fabricarea altor materiale de transport

36 Fabricarea de diverse mobile industriale

E Producţia şi distribuţia electricităţii, gazelor, aburului şi a apei calde (1 cifră)

Utilităţi publice

F Construcţiile (1 cifră) Construcţii

G Comerţ şi repararea vehiculelor automobile şi a motocicletelor, comerţ în detaliu cu carburanţi (1 cifră)

Comerţ

H Hotelărie şi restauraţie(1 cifră) Hotelărie şi restauraţie


I Transporturi, depozitare şi comunicaţii (2 cifre) Transporturi şi comunicaţii

60 Transporturi terestre

61 + 62 + 63

Transporturi pe apă; transporturi aeriene; servicii auxiliare de transport

64 Poştă şi telecomunicaţii

J Intermediere financiară (2 cifre) Intermediere financiară

65 + 67 Intermediere financiară; auxiliari de finanţe şi de asigurări

66 Asigurări

K Activităţi imobiliare (1 cifră) Activităţi imobiliare

L Administraţie publică, servicii colective generale şi de securitate socială obligatorie (1 cifră)

Administraţie publică

M Educaţie (1 cifră) Educaţie

N Sănătate şi acţiune socială (1 cifră) Sănătate

O Activităţi asociative diverse; activităţi recreative, culturale şi sportive; servicii personale (1 cifră)

Alte servicii

P+Q Servicii la domiciliu; organisme extrateritoriale (1 cifră)

Alte servicii


Anexa 2. Clasificarea internaţională a tipurilor de profesiuni (CITP-88) (1 cifră) Cod CITP Termeni utilizaţi în text

1 Membri ai executivului şi ai corpului legislativ, cadre superioare ale administraţiei publice, conducători şi cadre superioare de întreprindere (1 cifră)

Cadre superioare

2 Profesiuni intelectuale şi ştiinţifice (1 cifră) Profesiuni intelectuale şi ştiinţifice

3 Profesiuni intermediare (1 cifră) Profesiuni intermediare

4 Funcţionari de tip administrativ (1 cifră) Funcţionari de tip administrativ

5 Personal din servicii şi vânzători de magazin şi de piaţă (1 cifră)

Personal din servicii şi vânzare

6 Agricultori şi lucrători calificaţi din agricultură şi pescuit (1 cifră)

Agricultori

7 Artizani şi lucrători din agricultură şi din pescuitul pentru nevoile proprii (1 cifră)

Artizani

8 Conducători de instalaţii şi muncitori din sectorul de asamblare (1 cifră)

Muncitori calificaţi

9 Muncitori şi lucrători necalificaţi (1 cifră) Muncitori şi lucrători necalificaţi

10 Forţele armate (1 cifră) Forţele armate


Anexa 3. Chestionar

P1: Data: d d (ziua) d d (luna) / 2001

P2: Începutul inteviului: Ora: d d Minutul: d d

Buna ziua/ seara, ma numesc …….. si reprezint Institutul de Cercetare de Pia]ă GfK Romania. În prezent facem un studiu despre conditiile demunca din România.Ati putea sa-mi acordati aproximativ 15 de minute pentru a –mi raspunde la câteva intrebari? (Asteptati raspunsul afirmativ, apoi începe]i interviul. CHESTIONAR DE RECRUTARE:

Nr. Întrebare Răspuns Următ

EF.10 Sex Femeie 1 Bărbat 2

EF11

Mai putin de 14 ani 1 STOP EF.11 Care este vârsta dvs.? OP: Scrie]i pe spa]iul punctat vârsta exactă [i încercui]i segmentul de vârstă corespunzător.

15 – 20 ani 2 21 – 30 ani 3 31 – 40 ani …….. ani 4 41 – 50 ani 5 51 – 60 ani 6 Peste 61 ani 7

A

Patron 1 Liber profesionist 2 Director (general, de departament, etc.) 3 {ef de departament, sec]ie, etc. 4 Angajat cu studii superioare 5 Angajat cu studii mediiă func]ionar 6 Muncitor calificat 7 Muncitor necalificat 8

1a

Studentă elev 9 Casnică 10 Pensionar 11 {omer 12

B

A Ce ocupa]ie ave]i? OP: Arăta]i Lista A. OP: Răspuns unic!

Nu lucrează 13 STOP

Da 1a B Spune]i-mi, vă rog, chiar dacă sunte]i … (OP: Citi]i ocupa]ia respondentului de la întrebarea A), vi se mai întâmplă să lucra]i sau să munci]i undeva, chiar [i cu jumătate de normă sau mai pu]in?

Nu STOP

Ce na]ionalitate ave]i? Vă rog să-mi spune]i ]ara (sau ] ările) care se potrivesc. OP: Răspuns multiplu!

Malta 8 Polonia 9 România 10 Rusia 11 Slovenia 12 Slovacia 13

1b Bulgaria 1 Cipru 2 Republica Cehia 3 Estonia 4 Ungaria 5 Letonia 6 Lituania 7 Altele 14 1b

1a

Nu [tiuă N-a răspuns 15 STOP 1b Care anume?

OP: Nota]i pe spa]iul punctat na]ionalitatea men]ionată. Răspuns multiplu.

……………………………………………………..

……………………………………………………..

1c


Cărei etnii sau rase îi apar]ine]i? Vă rog să-mi spune]i ]ara (sau ] ările) care se potrivesc. OP: Răspuns multiplu!

Malta 8 Polonia 9 România 10 Rusia 11 Slovenia 12 Slovacia 13

2a

Bulgaria 1 Cipru 2 Republica Cehia 3 Estonia 4 Ungaria 5 Letonia 6 Lituania 7 Altele 14 1d

1c

Nu [tiuă N-a răspuns 15 STOP 1d Care anume?

OP: Nota]i pe spa]iul punctat na]ionalitatea men]ionat\. R\spuns multiplu.

……………………………………………………..

……………………………………………………..

2a

2a Care este titlul ocupa]iei dvs. principale? Prin ocupa]ie principal\ în]elegem acea slujb\/ ocupa]ie pl\tit\ sau cu salariu remunerat unde lucra]i cele mai multe ore. OP: R\spuns spontan, cât mai detaliat. INSISTA}I! OP: ATEN}IE! Încadra]i ocupa]ia principal\ a respondentului în una din categoriile activit\]ilor din economia na]ional\ din Lista 2a.

……………………………………………………..

……………………………………………………..

……………………………………………………..

……………………………………………………..

d d

2b

2b De câ]i ani ave]i aceast\ slujb\/ ocupa]ie? OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ mai pu]in de 1 an, întreba]i de câte luni [i nota]i ”00” în c\su]ele “ani” [i num\rul de luni în casu]ele “luni”.

d d ani d d luni

OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ 3 ani [i jum\tate, nota]i “03” la “ani” [i “06” la “luni”.

2c

2c De câ]i ani sunte]i în organiza]ia/ compania/ firma în care lucra]i? OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ mai pu]in de 1 an, întreba]i de câte luni [i nota]i ”00” în c\su]ele “ani” [i num\rul de luni în casu]ele “luni”.

d d ani d d luni

OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ 3 ani [i 4 luni, nota]i “03” la “ani” [i “04” la “luni”.

3

3 Care este obiectul principal de activitate al organiza]iei/ companiei/ firmei unde lucra]i? OP: Raspuns spontan cit mai detaliat! INSISTA}I!

……………………………………………………..

……………………………………………………..

……………………………………………………..

4

4 În total, câte persoane lucreaz\ în departamentul/ sec]ia unde lucra]i [i dvs.? OP: R\spuns spontan! ATEN}IE! Întrebarea NU se refer\ la firm\/ organiza]ie ca întreg!

Nici una (respondentul lucreaz\ singur) 1 2 – 4 persoane 2 5 – 9 persoane 3 10 – 49 persoane 4 50 – 99 persoane 5 100 – 249 persoane 6 250 – 499 persoane 7 500 persoane [i mai mult 8 Nu [tiu/ N-a r\spuns 9

5

5 Câte persoane lucreaz\ în subordinea dvs., persoane a c\ror cre[teri de salariu, bonifica]ii sau promov\ri depind direct de dvs.? OP: R\spuns spontan!

d d d d persoane Nici una 0000 Nu [tiu/ N-a r\spuns 9999

6


Nu 1 8 Da, este o slujb\ permanent\ 2 7

6 În afar\ de slujba/ ocupa]ia dvs. principal\ mai ave]i [i alt\ slujb\ pl\tit\ sau cu salariu remunerat? OP: Ar\ta]i Lista 6! R\spuns unic!

Da, dar este ocazional\ 3 Da, dar este sezonier\ 4 Altele ………………………………… 5 Nu [tiu/ N-a r\spuns 6

8

7 Câte ore pe s\pt\mân\ munci]i în medie la aceast\ slujb\ permanent\ secundar\? OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ 30 min sau mai mult, rotunji]i la o or\! Dac\ v\ spune, spre exemplu 3 ore jumate, rotunji]i la 4.

d d ore/ s\pt

Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: Nu citi]i!) 99

A5a

8 Folosind aceast\ scal\, v\ rog s\-mi spune]i dac\ la locul dvs. de munc\ sunte]i expus la urm\torii factori: OP: Ar\ta]i Scala 8! Citi]i afirma]iile începând cu cea bifat\! AR|TA}I respondentului scala ori de câte ori crede]i c\ este nevoie! Încercui]i nota men]ionat\ de respondent pentru fiecare afirma]ie pe care o citi]i. Dac\ respondentul nu [tie s\ r\spund\, NU insista]i!

1 Tot timpul 2 Aproape tot timpul 3 Cam 3 sferturi din timp 4 Cam jum\tate din timp 5 Cam un sfert din timp 6 Aproape niciodat\ 7 Niciodat\ 8 Nu [tiu/ N-a r\spuns

9

[ ] OP: ATEN}IE! Începe]i cu afirma]ia bifat\! OP: R\spuns unic pe rând! [ ] Vibra]ii provenite de la unelte, masini, etc? 1 2 3 4 5 6 7 8

[ ] Zgomot atât de puternic încât trebuie s\ ridica]i vocea ca s\ pute]i s\ v\ în]elege]i cu cei din jur 1 2 3 4 5 6 7 8

[ ] Temperaturi ridicate din cauza c\rora transpiran]i chiar dac\ nu munci]i 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Temperaturi sc\zute, fie în interior, fie în exterior 1 2 3 4 5 6 7 8

[ ] Atmosfera plin\ de vapori, fum, praf sau alte substan]e toxice cum ar fi chimicale, materiale care provoaca infectii? etc. 1 2 3 4 5 6 7 8

[ ] Manipularea sau atingerea unor produse sau substan]e periculoase 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Radia]ii precum raze X, radioactive, lumin\ de sudur\, raze laser, etc. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Folosind aceea[i scal\, v\ rog s\-mi spune]i în ce m\sur\ slujba dvs.

principal\ implic\ … OP: Ar\ta]i Scala 8! Citi]i afirma]iile începând cu cea bifat\! AR|TA}I respondentului scala ori de câte ori crede]i c\ este nevoie! Încercui]i nota men]ionat\ de respondent pentru fiecare afirma]ie pe care o citi]i. Dac\ respondentul nu [tie s\ r\spund\, NU insista]i!

1. Tot timpul 2. Aproape tot timpul 3. Cam 3 sferturi din timp 4. Cam jum\tate din timp 5. Cam un sfert din timp 6. Aproape niciodat\ 7. Niciodat\ 8. Nu [tiu/ N-a r\spuns

10

[ ] OP: ATEN}IE! Începe]i cu afirma]ia bifat\! OP: R\spuns unic pe rând. [ ] Pozi]ii nepl\cute/ dureroase sau obositoare 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Manevrarea sau transportarea unor greut\]i 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Mi[c\ri repetitive ale mâinilor sau bra]elor 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Lucrul cu calculatorul: PC, re]ea de calculatoare, server 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Lucrul cu calculatorul la domiciliu 1 2 3 4 5 6 7 8 [ ] Lucrul la domiciliu (acesta fiind locul dvs. de munc\), dar nu cu calculatorul 1 2 3 4 5 6 7 8

[ ] Lucrul direct cu persoane care nu sunt angajate la locul dvs. de munc\, cum ar fi clien]i, c\l\tori, elevi, pacien]i, etc. 1 2 3 4 5 6 7 8

[ ] Purtarea unui echipament personal de protec]ie 1 2 3 4 5 6 7 8


10 În ce m\sur\ crede]i c\ sunte]i informat asupra riscurilor rezultate din folosirea materialelor, instrumentelor sau produselor cu care lucra]i la slujb\? OP: Citi]i variantele de r\spuns! R\spuns unic!

Foarte bine informat 1 Destul de bine informat 2 Nu prea informat 3 Deloc informat 4 Nu e cazul (OP: NU citi]i) 5 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 6

11

11 De obicei, câte ore munci]i efectiv pe s\pt\mân\ la locul de munc\ principal? OP: R\spuns spontan! ATEN}IE! Respondentul NU trebuie s\ ia în calcul drumul pân\ la locul de munc\ [i nici pauzele de mas\. Dac\ respondentul men]ioneaz\ pân\ într-o or\, rotunji]i la o or\. Dac\ men]ioneaz\ 37 ore [i jum\tate, scrie]i “038”.

d d d ore/ s\pt Nu [tiu/ N-a r\spuns 999 (OP: NU citi]i)

12

12 În total, câte minute petrece]i pe drum de acas\ la serviciu [i înapoi? OP: R\spuns spontan! ATEN}IE! Întrebarea se refer\ la drumul dus-întors!

d d d minute/ s\pt

Nu e cazul (OP: NU citi]i) 1 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 2

13a

13a În mod obi[nuit, de câte ori pe lun\ munci]i noaptea, acest lucru însemnând cel pu]in câte 2 ore între 10 seara [i 5 diminea]a? OP: R\spuns spontan!

dd nop]i/ lun\ Niciodat\ (OP: NU citi]i) 00 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 99

13b

13b {i – în medie – de câte ori pe lun\ munci]i seara, acest lucru însemnând cel pu]in 2 ore între 6 [i 10 seara. OP: R\spuns spontan!

dd seri/ lun\ Niciodat\ (OP: NU citi]i) 00 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 99

13c

13c În medie – de câte ori pe lun\ munci]i sâmb\ta? OP: R\spuns spontan!

dsâmbete/ lun\ Niciodat\ (OP: NU citi]i) 0 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 9

13d

13d În medie – de câte ori pe lun\ munci]i duminica? OP: R\spuns spontan!

dduminici/ lun\ Niciodat\ (OP: NU citi]i) 0 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 9

13e

13e {i – în medie – de câte ori pe lun\ munci]i mai mult de 10 ore pe zi? OP: R\spuns spontan!

dd ori/ lun\ Niciodat\ (OP: NU citi]i) 00 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 99

14a

Da 1 14b 14a Lucra]i cu jum\tate de norm\ sau cu norm\ redus\? OP: R\spuns spontan! ATEN}IE! Pute]i accepta orice num\r de ore de lucru cu jum\tate de norm\!

Nu 2 15a

14b V-ar pl\cea s\ lucra]i … (OP: Citi]i variantele de r\spuns) OP: R\spuns unic!

Mai multe ore 1 Mai pu]ine ore 2 Acela[i num\r de ore 3 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU citi]i) 4

15a

Spune]i-mi, v\ rog, ave]i … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) OP: R\spuns unic pe rând!

Da Nu Nu [tiu/ N-a r\spuns

-

1. Acela[i num\r de ore de lucru în fiecare zi? 1 2 3 2. Acela[i num\r de zile de lucru în fiecare s\pt\mân\? 1 2 3 3. Acela[i program de lucru în fiecare zi? 1 2 3

16a

15a

4. Acela[i program de lucru în ture/ schimburi (ex: 2x8, 3x8, 4x8, …) 1* 2 3 *15b


15b OP: Aceast\ întrebare se pune NUMAI dac\ la întrebarea Î.15a s-a înregistrat codul 1 la punctul 4. Altfel, se face salt la Î16a. De obicei, care este programul dvs. de lucru în ture/ schimburi? OP: Ar\ta]i Lista 15b. R\spuns unic!

Ture zilnice diferite, cu o pauz\ la cel pu]in 4 ore 1 Ture numai de noapte 2 Ture numai dup\ amiaza 3 Ture numai diminea]a 4 Ture alternative, diminea]a [i dup\ amiaza 5 Ture alternative, ziua [i noaptea 6 Ture alternative, diminea]a, dup\ amiaza, noaptea 7

Altfel ………………………………………………….. 8 Nu [tiu/ N-a r\spuns 9

16a

Cum este stabilit proramul dvs. de lucru? OP: Ar\ta]i Lista 16a. R\spuns unic!

16a

Este stabilit de c\tre organiza]ie/ firm\ f\r\ posibilitate de modificare 1 Pute]i alege între mai multe variante de program de lucru (stabilite de organiza]ie/ firm\ sau cu ore flexibile de lucru) 2 Programul de lucru este stabilit în totalitate de c\tre dvs. 3

Altele ………………………………………………… Nu [tiu/ N-a r\spuns 5

16b

Nu 1 16b Apar în mod obi[nuit schimb\ri în programul dvs. de lucru? OP: Dac\ respondentul r\spunde “DA”, ar\ta]i lista 16b [i întreba]i: De obicei, cu cât timp înainte sunte]i anun]at despre schimb\rile de program? OP: ATEN}IE! R\spuns unic!

Da, în aceea[i zi 2 Da, cu o zi înainte 3 Da, cu câteva zile înainte 4 Da, cu câteva s\pt\mâni înainte 5

Altele ………………………………………. 6 Nu [tiu/ N-a r\spuns 7

17

17 În general, în ce m\sur\ programul dvs. de lucru corespunde angajamentelor dvs. familiale sau sociale din afara serviciului? OP: Citi]i variantele de r\spuns! R\spuns unic!

Foarte bine 1 Destul de bine 2 Nu prea bine 3 Deloc 4 Nu [tiu/ N-a r\spuns 5

18a

Spune]i-mi, v\ rog, munca dvs. necesit\ sarcini/ opera]iuni care se repet\ la mai pu]in de … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) OP: ATEN}IE! NU lua]i în considerare misc\rile simple, de genul ap\s\rii butonului de la “mouse”. OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a r\spuns

5 secunde 1 2 3 30 secunde 1 2 3 1 minut 1 2 3 5 minute 1 2 3

18a

10 minute 1 2 3

18b

18b {i, slujba dvs. implic\ … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile). OP: Ar\ta]i Scala 18b. 19

OP: Un singur r\spuns pe rând. Tot

timpul

Aproape tot timpul

Cam 3 sferturi

din timp

Cam jum\tate din timp

Cam un sfert din timp

Aproape niciodat\ Niciodat\ Nu [tiu/ N-

a r\spuns

Un mod de lucru foarte rapid 1 2 3 4 5 6 7 8 Un mod de lucru cu termene foarte strânse

1 2 3 4 5 6 7 8


În principiu, ritmul dvs. de lucru depinde de … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile)

OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a r\spuns

Munca colegilor dvs.? 1 2 3 Cerin]ele directe ale clien]ilor, c\l\torilor, elevilor, studen]ilor, pacien]ilor, etc.? 1 2 3

Planul de produc]ie? 1 2 3 Viteza/ Mi[carea automat\ a unei ma[ini sau deplasarea unui produs? 1 2 3

19

Controlul direct din partea [efului? 1 2 3

20a

Foarte des 1 Destul de des 2 Ocazional 3

20b 20a Cât de des trebuie s\ v\ întrerupe]i dintr-o activitate pe care o desf\[ura]i ca s\ începe]i alta neprev\zut\? OP: Ar\ta]i Lista 20a. R\spuns unic! Niciodat\ 4

Nu [tiu/ N-a r\spuns 5 21

20b C\ror cauze se datoreaz\ în principal aceste întreruperi? OP: Ar\ta]i Lista 20b. R\spuns multiplu.

Natura muncii prestate 1 Proast\ organizare a muncii 2 Cerin]ele colegilor sau superiorilor 3 Cerin]e care vin din exteriorul organiza]iei 4 Ma[ini sau echipamente care func]ioneaz\ prost 5 Proast\ a[ezare a spa]iului de lucru 6 Altele …………………………………………… Nu [tiu/ N-a r\spuns 8

20c

20c Cum sunt aceste întreruperi pentru dvs.? OP: Ar\ta]i Lista 20c. R\spuns unic.

Perturbante 1 F\r\ consecin]e 2 Pozitive 3 Nu e cazul (OP: Nu citi]i) 4 Nu [tiu/ N-a r\spuns 5

21

21 În general, slujba dvs. principal\ implic\ … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile). OP: R\spuns unic pe rând!

[ ] OP: Începe]i cu afirma]ia bifat\! Da Nu Nu [tiu/ N-a r\spuns

[ ] Respectarea unor norme de calitate foarte precise 1 2 3 [ ] Stabilirea de c\tre dvs. în[iv\ a calit\]ii propriei munci 1 2 3 [ ] Rezolvarea de c\tre dvs. a problemelor neprev\zute 1 2 3 [ ] Sarcini/ opera]iuni monotone 1 2 3 [ ] Sarcini/ opera]iuni complexe 1 2 3 [ ] Înv\]area unor lucruri noi 1 2 3

22

Ave]i posibilitatea s\ alege]i sau s\ modifica]i … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a

r\spuns Sarcinile/ Opera]iunile pe care le ave]i de efectuat la locul de munc\ 1 2 3 Metodele de lucru 1 2 3

22

Viteza sau ritmul de lucru 1 2 3

23

23 Pentru fiecare dintre afirma]iile pe care vi le voi citi, v\ rog s\ r\spunde]i cu “Da” sau “Nu” OP: R\spuns unic pe rând!

[ ] OP: Începe]i cu afirma]ia bifat\ Da Nu Nu [tiu/ N-a r\spuns

[ ] Colegii v\ ajut\ dac\ le cere]i acest lucru 1 2 3 [ ] Pute]i lua o pauz\ atunci când dori]i 1 2 3 [ ] Sunte]i liber s\ decide]i când s\ pleca]i în concediu sau când dori]i zile libere 1 2 3 [ ] Ave]i posibilitatea s\ modifica]i programul dvs. de lucru 1 2 3 [ ] Ave]i timp suficient s\ termina]i ce ave]i de f\cut 1 2 3 [ ] Ave]i acces la telefon pentru convorbirile personale 1 2 3

24a


Slujba dvs. implic\ responsabilit\]i asupra … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a

r\spuns Planului de produc]ie 1 2 3 Gestiunii personalului 1 2 3

24a

Stabilirii programului de lucru [i a turelor/ schimburilor 1 2 3

24b

Slujba dvs. implic\ … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a

r\spuns Alternarea sarcinilor/ opera]iunilor între dvs. [i colegi 1 2 3

24b

Efectuarea în echip\ a unei p\r]i din munca dvs. sau a întregii lucr\ri 1 2 3

25

25 Cât de bine crede]i c\ abilit\]ile dvs. se potrivesc cu cerin]ele impuse dvs de postul pe care îl ocupa]i? OP: Ar\ta]i Lista 25. OP: R\spuns unic pe rând!

Cerin]ele sunt prea ridicate 1 Se potrivesc 2 Cerin]ele sunt prea sc\zute 3 Nu [tiu/ N-a r\spuns 4

26

Nu 000 26 În ultimile 12 luni, a]i urmat un program de instruire pl\tit de c\tre angajatorul dvs, sau de dvs. în cazul în care sunte]i patron/ liber profesionist, pentru a v\ îmbun\t\]i abilit\]ile/ performan]ele? OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ “Da”, întreba]i: Câte zile în ultimile 12 luni?

Da: d d d zile în ultimile 12 luni Nu [tiu/ N-a r\spuns 999 (OP: Nu citi]i)

27a

La biroul/ sec]ia sau în mediul în care lucra]i, pute]i discuta despre … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) Da Nu Nu [tiu/ N-a

r\spuns Condi]iile de lucru în general 1 2 3

27a

Organizarea muncii dvs. când intervin diverse schimb\ri 1 2 3

27b

Cum au loc aceste discu]ii/ schimburi de vederi? OP: Citi]i pe rând afirma]iile. OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a

r\spuns Între dvs. [i colegi 1 2 3 Între dvs. [i superiori 1 2 3 Între dvs. [i reprezentan]ii personalului (de ex: sindicat) 1 2 3 Între dvs. [i exper]i externi 1 2 3 Pe baza unor reguli prestabilite 1 2 3

27b

Pe baza unor reguli formale 1 2 3

27c

Aceste schimburi de vederi/ discu]ii conduc la o îmbun\t\]ire a condi]iilor … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile) OP: R\spuns unic pe rând! Da Nu Nu [tiu/ N-a

r\spuns La locul dvs. de munc\ 1 2 3 În cadrul biroului/ departamentului/ sec]iei 1 2 3

27c

În cadrul organiza]iei/ firmei în ansamblu 1 2 3

28

28 În ultimile 12 luni, dvs. personal v-a]i confruntat la locul de munc\ cu … (OP: Citi]i pe rând afirma]iile). OP: R\spuns unic pe rând!

[ ] OP: Începe]i cu afirma]ia bifat\ Da Nu Nu [tiu/ N-a r\spuns

[ ] Violen]\ fizic\ din partea persoanelor care lucreaz\ în acela[i loc cu dvs. 1 2 3 [ ] Violen]\ fizic\ din partea altor persoane, care nu lucreaz\ în acela[i loc cu dvs. 1 2 3 [ ] Intimidare 1 2 3 [ ] Discriminare sexual\ 1 2 3 [ ] Avansuri nedorite 1 2 3 [ ] Discrimare de vârst\ 1 2 3

[ ] Discriminare legat\ de na]ionalitate (OP: ATEN}IE! Na]ionalitate NU înseamn\ etnie/ ras\) 1 2 3

[ ] Discriminare legat\ de ras\ sau etnie 1 2 3 [ ] Discriminare legat\ de handicap 1 2 3 [ ] Discriminare legat\ de orientarea sexual\ 1 2 3

29


29 {eful dvs. direct este b\rbat sau femeie? B\rbat 1 Femeie 2 Nu e cazul (OP: Nu citi]i) 3

30

30 Crede]i c\ s\n\tatea sau siguran]a dvs. sunt amenin]ate de munca pe care o presta]i?

Da 1 Nu 2 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: Nu citi]i) 3

31

Munca pe care o presta]i v\ afectez\ s\n\tatea? OP: Dac\ repondentul v\ r\spunde “Nu”, încercui]i codul 1 [i trece]i la întrebarea urm\toare; dac\ v\ spune “Da”, întreba]i: Cum anume v\ afecteaz\? OP: Ar\ta]i Lista 31. R\spuns multiplu. Nu 1

31

Probleme legate de auz 2 Probleme legate de vedere 3 Probleme dermatologice (legate de piele) 4 Dureri de spate 5 Dureri de cap 6 Dureri de stomac 7 Dureri musculare la umeri [i gât 8 Dureri musculare în membrele superioare 9 Dureri musculare în membrele inferioare 10 Dificult\]i respiratorii 11 Afec]iuni cardiace 12 R\niri 13 Stres 14

Oboseal\ general\ 15 Insomnii 16 Alergii 17 Anxietate 18 Iritabilitate 19 Traume 20 Altele ………………………………………. Munca pe care o prestez îmi îmbun\t\]e[te s\natatea (OP: NU citi]i) 22 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: Nu citi]i) 23

32a

32a În cadrul slujbei dvs. principale, câte zile în ultimele 12 luni a]i lipsit de la serviciu ca urmare a unui accident de munc\?

d d d zile Niciodat\ (OP: Nu citi]i) 000 Nu-mi amintesc/ Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: Nu citi]i) 999

32b

32b {i câte zile în ultimele 12 luni a]i lipsit de la serviciu ca urmare a problemelor de s\n\tate cauzate de munca pe care o presta]i?


32c

32c Dar câte zile în ultimele 12 luni a]i lipsit de la serviciu ca urmare a altor probleme de s\n\tate?


33

33 OP: ATEN}IE! Verifica]i vârsta respondentului cu întrebarea EF.11 din sec]iunea de recrutare. Dac\ respondentul are 60 ani sau mai mult, întreba]i: Crede]i c\ ve]i mai putea s\ presta]i aceea[i munc\ pe care o ave]i acum [i când ve]i avea 60 de ani? OP: R\spuns spontan!

Da, cred c\ da 1 Nu, nu cred 2 Nu voi mai dori/ Nu a[ vrea (OP: NU citi]i) 3 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: Nu citi]i) 4

34

34 Spune]i-mi, v\ rog, în ce m\sur\ sunte]i mul]umit/ satisf\cut de condi]iile dvs. de munc\? OP: Citi]i variantele de r\spuns!

Foarte satisf\cut 1 Oarecum satisf\cut 2 Nu prea satisf\cut 3 Deloc satisf\cut 4 Nu [tiu/ N-a r\spuns 5

35a

Patron/ Liber profesionist f\r\ angaja]i 1 Patron/ Liber profesionist cu angaja]i 2

EF.7

Angajat 3 35b

35a În care din categoriile urm\toare v\ încadra]i? OP: Citi]i variantele de r\spuns! R\spuns unic!

Altele ……………………………….. 4 EF.7


Cu contract pe durat\ nelimitat\ (cu carte de munc\) 1 EF.7 Cu contract pe durat\ limitat\ (cu carte de munc\) 2 35d Cu contract de colaborare (conven]ie civil\) 3 EF.7 Altele 5 35c

35b Cum sunte]i angajat la slujba dvs. principal\? OP: Ar\ta]i Lista 35b. OP: R\spuns unic! Nu [tiu/ N-a r\spuns 6 EF.7

35c Specifica]i cât mai detaliat tipul contractului cu care suntei angajat? OP: R\spuns spontan! INSISTA}I!

……………………………………………………..

……………………………………………………..

……………………………………………………..

35d

35d Care este durata contractului în num\r de ani [i luni? OP: Dac\ respondentul men]ioneaz\ mai pu]in de 1 an, întreba]i: Dar este durata contractului în luni? OP: Nota]i “00” la “ani” [i num\rul de luni specificate la “luni”.

d d ani d d luni OP: Dac\ reponentul NU [tie s\ r\spund\, nota]i “99” în ambele c\su]e.

EF.7

DEMOGRAFICE

EF.7 Spune]i-mi, v\ rog, în care din situa]iile urm\toare crede]i c\ v\ încadra]i? OP: Ar\ta]i Lista EF.7 OP: R\spuns unic.

C\s\torit(\) 1 Rec\s\torit(\) 2 Nec\s\torit(\), locuie[te în prezent cu partenerul 3 Nec\s\torit(\), niciodat\ nu a locuit cu vreun partener 4 Nec\s\torit(\), a locuit cu un partener în trecut, acum locuie[te singur(\) 5 Divor]at(\) 6 Despar]it(\) 7 V\duv(\) 8 Altele, specifica]i ………………………………………… 9 Refuz 10

EF.8

EF.8 Ce vârst\ avea]i când a]i abolvit ultima [coal\? OP: R\spuns unic. Dac\ respondentul ÎNC| studiaz\ (adic\ este elev, student, urmeaz\ o [coal\ profesional\ sau un colegiu), nota]i “00” [i trece]i la întrebarea urm\toare.

d d ani Înc\ studiaz\ 00 Refuz 99

EF.12

a) Câte persoane locuiesc în gospod\ria dvs., inlcusiv dvs., atât adul]i, cât [i copii? b) Câ]i copiii sub 15 ani locuiesc în prezent în gospod\ria dvs.? c) Câte persoane din gospod\ria dvs. au o slujb\ pl\tit\? d) Câte persoane în vârst\ sunt în îngrijirea dvs. în gospod\rie? e) Câte persoane cu handicap sunt în îngrijirea dvs. în gospod\rie?

OP: R\spuns unic pe coloan\! a) Persoane în gosp

b) Copiii în gosp

c) Slujbe pl\tite

d) Pers în vârst\

e) Pers cu handicap

1 persoan\ 1 1 1 1 1 2 persoane 2 2 2 2 2 3 persoane 3 3 3 3 3 4 persoane 4 4 4 4 4 5 persoane 5 5 5 5 5 6 persoane 6 6 6 6 6 7 persoane 7 7 7 7 7 8 persoane 8 8 8 8 8 9 persoane sau mai mult 9 9 9 9 9

EF.12

Nici una 10 10 10

EF.19

EF.19 Dvs. sunte]i persoana care contribuie cel mai mult la venitul gospod\riei? OP: R\spuns unic!

Da 1 Nu 2 În mod egal (OP: NU Citi]i) 3 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: NU Citi]i) 4

EF.20


EF.20 Cât de des sunte]i implicat în urm\toarele activit\]i în afara programului de lucru? OP: Ar\ta]i Lista EF.20! OP: R\spuns unic pe rând!

[ ] OP: Începe]i cu afirma]ia bifat\

Zilnic, o or\ sau

mai mult

Zilnic sau la 2 zile, mai pu]in

de o or\

O dat\ sau de 2 ori pe

s\pt

O dat\ sau de 2 ori pe

lun\

O dat\ sau de 2 ori pe an

Niciodat\ Nu e cazul

[ ] Voluntare sau caritabile 1 2 3 4 5 6 7

[ ] Politic\ sau sindical\ 1 2 3 4 5 6 7

[ ] Îngrijirea [i educarea copiilor dvs. 1 2 3 4 5 6 7

[ ] G\tit 1 2 3 4 5 6 7 [ ] Treburile gopod\riei 1 2 3 4 5 6 7

[ ] Îngrijirea rudelor în vârst\ sau handicapate 1 2 3 4 5 6 7

[ ]

Urmarea unui curs de instruire (OP: Referire la nr. de cursuri în general)

1 2 3 4 5 6 7

[ ] Activit\]i sportive 1 2 3 4 5 6 7 [ ] Ativit\]i culturale 1 2 3 4 5 6 7

[ ] Activit\]i de divertisment 1 2 3 4 5 6 7

EF.21

EF.21 În prezent, care este în medie venitul dvs. net lunar pe care îl câ[tiga]i din slujba/ ocupa]ia dvs. principal\?

…………………………. LEI Refuz (OP: Nu citi]i) 13 Nu [tiu/ N-a r\spuns (OP: Nu citi]i) 14

EF.22

EF.22 OP: Pune]i aceast\ întrebare NUMAI responden]ilor care au înregistrat codul 3 la întrebarea 35a: Ce include venitul dvs. net lunar? OP: Ar\ta]i Lista EF.22 R\spuns multiplu!

Salariul fix de baz\ 1 Plata dup\ rata de produc]ie 2 Plata orelor suplimentare 3 Plat\ compensatorie în urma condi]iilor grele/periculoase de lucru 4 Plat\ suplimentar\ pentru lucrul duminica 5 Alte sporuri/ prime 6 Plat\ pe baza performan]ei totale a organiza]iei/ firmei 7 Plat\ pe baza performan]ei departamentului/ sec]iei 8 Venitul provenit din ac]iunile organiza]iei/ firmei unde lucra]i 9 Avantaje de alt\ natur\ (precum servicii medicale, facilitarea accesului la produsele din magazin) 10 Altele ………………………………………………………. Nu [tiu 12 Refuz/ N-a r\spuns 13

EF.23

EF.23 OP: Pune]i aceast\ întrebare NUMAI responden]ilor care au înregistrat codul 1 sau 2 la întrebarea 35a: Ce include venitul dvs. net lunar? OP: Ar\ta]i Lista EF.23 R\spuns multiplu!

Venitul din propria afacere 1 Plat\ pe baza performan]ei totale a organiza]iei/ firmei 2 Plat\ pe baza performan]ei departamentului/ sec]iei 3 Venitul provenit din ac]iunile organiza]iei/ firmei 4 Altele …………………………………………………… Nu [tiu 6 Refuz/ N-a r\spuns 7

STOP


P2a: Sfâr[itul inteviului: Ora:d d Minutul: d d P3 = P2a – P2 Numele respondentului: ……………………………………………………

Adresa corespondentului: ……………………………………………………

……………………………………………………

……………………………………………………

2. Respondentul are telefon? Da 1 Telefon: d d d / d d d d d d d

Nu 2

Interviul s-a terminat. V\ mul]umesc pentru timpul acordat! Confirm c\ acest chestionar a fost completat în conformitate cu instruc]iunile primite. Confirm de asemenea c\ am verificat acurate]ea [i logica chestioarului [i completarea lui în totalitate. Semn\tura operator: …………………….. Fi[a chestionarului: P4. Num\rul de persoane prezente în timpul interviului, inclusiv operatorul: Dou\ (respondentul [i operatorul) 1 Trei 2 Patru 3 Cinci sau mai multe 4 P5. Gradul de cooperare al respondentului Excelent 1 Bun 2 Mediocru 3 Slab 4 P6. Localitatea în care se ]ine interviul / cod: …………………... / d d d P7. Regiunea Urban 1

Rural 2 P9. Num\rul punctului de e[antionare: d d d d d d d d P10. Codul operatorului – Nr. chestionarului: d d d d – d d Nume operator: …………………………… P11. Factor de ponderare (OP: NU se compleaz\!) P13. Limba în care s-a ]inut interviul (OP: NU se completeaz\!)


Anexa 4. Specificaţii tehnice şi reţeaua corespondenţilor naţionali La cererea Fundaţiei Europene pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, INRA (Europa), o reţea europeană a agenţiilor de studiu al pieţei şi al opiniei publice a desfăşurat o anchetă asupra condiţiilor de muncă în ţările candidate, purtată în perioada 15 mai - 4 iulie 2001. Ancheta asupra condiţiilor de muncă acoperă populaţia activă începând de la vârsta de 15 ani şi rezidând în fiecare din ţările candidate. Eşantionul model de bază care s-a aplicat în toate ţările a fost cel multi-fazic şi aleatoriu (probabilităţi). În fiecare ţară, au fost selectate un număr de puncte eşantion cu o probabilitate proporţională cu mărimea populaţiei (pentru o acoperire totală a ţării respective) şi cu densitatea populaţiei. Aceste puncte au fost prelevate în mod sistematic din fiecare din „unităţile administrative regionale”, după stratificare pe unitate individuală şi pe tip de zonă. Astfel, ele reuşesc să reprezinte întregul teritoriu al ţărilor candidate, conform EUROSTAT NUTS 2 (sau echivalent) şi conform distribuţiei populaţiei rezidente ale naţionalităţilor respective în termeni de zone metropolitane, urbane şi rurale. În fiecare din punctele de eşantioane selectate, s-a stabilit în mod aleatoriu adresa de iniţializare. Alte adrese au fost selectate prin proceduri standard de drum aleatoriu, din adresele iniţiale. Din fiecare familie, persoana interogată a fost aleasă la întâmplare. Toate persoanele care au răspuns au făcut-o direct, la domiciliul lor şi în limba naţională. Ţări Institut Nr. Interviului Data sondajului Populaţie activă

15+ (x 000)

Bulgaria NOEMA 1000 25/05 – 23/06 2,730 Cipru MEMRB International Ltd 496 15/06 – 04/07 0,279 Cehia Republic INRA PRAHA 1035 15/05 – 23/06 4,730 Estonia AS EMOR 1001 23/05 – 11/06 0,606 Ungaria GfK HUNGARY 1000 15/05 – 23/06 4,000 Letonia AS EMOR 1006 24/05 – 11/06 0,976 Lituania AS EMOR 1000 26/05 – 17/06 1,524 Malta MISCO International Ltd 500 15/05 – 20/06 0,145 Polonia IQS AND QUANT GROUP 1000 19/05 – 30/05 15,270 România GfK ROMANIA 1002 16/05 – 22/06 10,895 Republica Slovacă INRA PRAHA 1015 15/05 – 23/06 2,080 Slovenia GRAL ITEO 1002 17/05 – 14/06 0,894 NUMĂR TOTAL DE PERSOANE INTEROGATE 11522 Pentru fiecare ţară, s-a făcut o comparaţie între eşantion şi populaţie. Descrierea populaţiei a fost derivată din Ancheta Eurostat asupra forţei de muncă (LFS). Pentru toate ţările candidate, pe baza acestei descrieri a populaţiei s-a aplicat o procedură naţională de ponderare, utilizându-se ponderarea extremelor şi intercelulară. În acest fel, în toate ţările, în procedura de iterare s-au introdus variabile minime pentru sex şi vârstă. Au fost de asemenea introduse ocupaţia (ISCO), sectorul de activitate (NACE) şi regiunea (NUTS 2). În ce priveşte ponderarea internaţională (adică media pe total), INRA (Europa) aplică datele oficiale de „persoane în activitate” aşa cum


sunt utilizate de Ancheta EUROSTAT asupra forţei de muncă (LFS) – Rezultatele pe anul 2000. Datele de intrare pentru total populaţie în această procedură de post-ponderare sunt listate mai jos. Rezultatele anchetei asupra condiţiilor de muncă sunt raportate sub formă de tabele, fişiere de date şi analize. La fiecare întrebare, un tablou de rezultate este disponibil cu textul întreg al întrebării în engleză sau în franceză. Rezultatele sunt exprimate în procente faţă de total. Rezultatele anchetei asupra condiţiilor de muncă sunt analizate şi puse la dispoziţie de Fundaţia Europeană pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, Wyattville Road, Loughlinstown, Co. Dublin, Ireland. Cititorii trebuie să fie conştienţi că aceste rezultate reprezintă estimări, exactitatea lor depinzând de mărimea eşantionului şi de procentul înregistrat. Cu eşantioane de aproape 1.000 de persoane interogate, procentele reale variază între următoarele limite de încredere: Procentaje înregistrate 10% sau 90% 20% sau 80% 30% sau 70% 40% sau 60% 50%

Limite de încredere ± 1,9% ± 2,5% ± 2,7% ± 3,0% ± 3,1% PROCEDURA DE PONDERARE 1. COMPARAREA EŞANTIONULUI CU POPULAŢIA ŞI PONDERAREA A fost efectuată o comparaţie între eşantion şi populaţie, în fiecare ţară. Pentru fiecare ţară s-a utilizat o procedură de ponderare naţională cu folosirea ponderării extremelor şi intracelulară (RIM) pe baza acestei descrieri de populaţie. Descrierea populaţiei este derivată din Ancheta EUROSTAT asupra forţei de muncă (LFS) – Rezultatele pe anul 2000. Pe baza acestei descrieri de populaţie, s-a realizat o procedură de ponderare. Pentru toate ţările, în procedura de iterare au fost introduse variabile minime de sex şi vârstă precum şi de ocupaţie (ISCO), sector de activitate (NACE) şi regiune (NUTS 2). Pentru ponderarea internaţională (adică media pe total), s-au aplicat datele oficiale de „persoane în activitate” aşa cum acestea au fost publicate în Ancheta asupra forţei de muncă – Rezultatele pe anul 2000. Distribuţia ponderărilor individuale şi numărul de iterări necesare obţinerii acestei iterări sunt listate în anexă, pe zonă de eşantionare (ţară), împreună cu tabele selecţionate, de comparare a datelor ponderate şi neponderate pentru fiecare din ţări. PONDERĂRI DISPONIBILE ÎMPREUNĂ CU SETUL DE DATE ASUPRA MUNCII: În Ancheta asupra condiţiilor de muncă sunt utilizate următoarele ponderări: W.1 REZULTAT PONDERARE DIN OBIECTIV W.2 PONDERARE TOTALĂ (EXTRAPOLATĂ) În total, există 12 zone de eşantionare: câte una pentru fiecare ţară participantă.


Fiecare zonă de eşantionare conţine un număr de persoane interogate, acest număr nu este în toate cazurile cel pe care l-am fi dorit (1.000 per zonă cu excepţia Ciprului şi a Maltei, unde acesta a fost 500). Putem acum să comparăm diversele ţări pentru a realiza o ponderare totală. Pentru aceasta, extrapolăm datele utilizând cifrele apropriate pentru fiecare zonă de eşantionare. Compararea diverselor zone de eşantionare furnizează o ponderare pentru populaţia în activitate în ţările candidate astăzi la Uniunea Europeană (12 ţări = 12 zone de eşantionare) (W.2). PRECIZIA PONDERĂRII: Fiecare ponderare este exprimată în 10.000. Aceasta înseamnă că o persoană cu o ponderare egală la 1 va avea ca pondere 10.000, o persoană cu o ponderare egală cu 1.534 are o ponderare de 15.340. Cu alte cuvinte, utilizăm 4 cifre după punct. Sau altfel spus: trebuie să divizaţi prin 10.000 pentru a obţine noţiunea de populaţie interogată în datele respective. 2. SETUL DE DATE, VARIABILE şi DESCRIERI DE FIŞIERE: VARIABILE CU NUMELE SCHIMBAT: Variabila numită Q35C_CY este prea lungă pentru SPSS : noul nume este V0187 Variabila numită Q35C_ES este prea lungă pentru SPSS: noul nume este V0193 Variabila numită Q35C_LI este prea lungă pentru SPSS : noul nume este V0199 Variabila numită Q35C_LA este prea lungă pentru SPSS : noul nume este V0205 Variabila numită Q35C_MA este prea lungă pentru SPSS : noul nume este V0214 Variabila numită Q35C_SK este prea lungă pentru SPSS : noul nume este V0232 PRESCURTAREA NUMELOR DE ŢĂRI: Bulgaria BUL / BU Cipru CYP / CY Estonia EST / ES Lituania LIT / LI Letonia LAT / LA Ungaria HUN / HU Malta MAL / MA Polonia POL / PO România ROM / RO Slovenia SLN / SL Slovacia SLK / SK Republica Ceh ă CZR / CR


FIŞIER DE DATE:

DUB4t0.DAT: data file complet cu o înregistrare=un răspuns în format ASCII.

PROGRAM UTILIZAT ÎN ANCHETĂ:

DUB4t0.QSL: descrierea completă a tuturor întrebărilor, răspunsurilor (utilizabilă numai de cei echipaţi cu "The Research Machine-software"). DUB4t0.MAP: lista tuturor numelor de variabile, variabile tip şi poziţii de coloană (utilizabilă numai de cei echipaţi cu "The Research Machine-software").

SPSS SOFTWARE:

DUB4t0p.SPS: descriere completă a tuturor numelor de variabile SPSS, gradaţii de variabile şi gradaţii valorice (utilizabile numai cu "SPSS PC software" şi dacă se adaugă sintaxa de comandă "execute"). DUB4t0x.SPS: descriere completă a tuturor numelor de variabile, gradaţii de variabile şi gradaţii valorice (utilizabile numai cu "SPSS VAX software" şi dacă se adaugă sintaxa de comandă "execute"). DUB4t0.SAV: system file complete integrated SPSS, pentru utilizare imediată (utilizabil numai cu " software SPSS PC + VAX ").

DOCUMENTE DE REFERINŢĂ:

DUB4t0q.LIS: descriere completă a tuturor întrebărilor din text şi a codurilor de răspuns (în format ASCII) DUB4t0u.LIS: descriere completă a tuturor întrebărilor din text cu rezultatele neponderate (în format ASCII) DUB4t0q.LIS: descriere completă a tuturor întrebărilor din text cu rezultatele ponderate E.U.15-(în format ASCII)

READMEDUB4.DOC: ghid pentru utilizarea datelor Anchetei aspra condiţiilor de muncă


INRA AGENŢII CARE AU COOPERAT ŞI AGENŢII ANCHETEI P.a. INRA (EUROPA) - Oficiul European de Coordonare SA/NV Nadège COMHAIRE 18, avenue R. Vandendriessche B -1150 BRUSSELS – BELGIUM Tel. ++/32 2 775 01 11 – Fax: ++/32 2 772 40 79 e-mail: [email protected] – [email protected] Ţările Baltice AS EMOR Mrs Kaidi KANDLA tel.: ++/372 626 8500 Ahtri 12 [email protected] fax: ++/372 626 8501 EE-10151 TALLINN Bulgaria NOEMA Social and Marketing Research Mrs Elena NEDKOVA tel.: ++/359 2 9816465 7b, Stefan Karadja Str. [email protected] fax: ++/359 2 9819597 BG- 1000 SOFIA Cipru MEMRB International Ltd Mrs Polly IOANNOU tel.: ++/357 2 866 000 21, Academias Avenue [email protected] fax: ++/357 2 332 533 CY-2107 NICOSIA Ungaria GfK Hungary Mr Gabor SUGATAGI tel.: ++/36 1 452 3050 Visegradi u. 31 [email protected] fax: ++/36 1 320 1776 HU – H- 1132 BUDAPEST Malta MISCO International Ltd Mrs. Florence DARMANIN tel.: ++/356 220 303 3rd Floor, Regency House [email protected] fax: ++/356 247 512 Republic Street MT-VALLETTA VLT 04 Polonia IQS AND QUANT Group Ms Dorota PILIPCZUK tel.: ++/48 22 825 0933 Ul. Lekarska 7 [email protected] fax: ++/48 22 825 4870 PL- 00-610 WARSZAWA România GfK Romania Ms. Florina BOGDAN tel.: ++/40 1 210 3888 1 Fainari St. Sector 2 [email protected] fax: ++/40 1 210 7570 RO-BUCHAREST Republica Slovacă INRA Praha s.r.o. Mr Martin PREVRATIL tel.: ++/420 2 2223 2053 Skolska 32 [email protected] fax: ++/420 2 2223 2055 CZ-110 00 PRAHA 2


Slovenia GRAL ITEO Ms Kovijana ZEKOVIC tel.: ++/386 61 17 20 800 28, Kotnikovo [email protected] fax: ++/386 61 17 20 834 SI- 1000 LJUBLJANA Republica Cehă INRA Praha s.r.o. Ms Jitka ZITKOVA tel.: ++/420 2 2223 2053 Skolska 32 [email protected] fax: ++/420 2 2223 2055 CZ-110 00 PRAHA 2

EF/03/06/RO

condiţiile de muncă în rile aderente...

Documents