Principiile fundamentale ale reglementărilor concurenţei în sistemul american

Regulile de concurenţă în sistemul american se rezumă la aspectele economice, datorită

autorităţii în materie de concurenţă care are competenţă limitată în cadrul Guvernului Federal al

SUA. Mai mult, dreptul american protejează concurenţa şi nu competitorii de pe piaţă. Altfel

spus, obiectivele de ordin social, politic sau etic nu sunt avute în vedere.

Dreptul american al concurenţei are la bază ideea alocării optime a resurselor. Totuşi, el a

fost marcat de o profundă evoluţie prin curentele dezvoltate în şcolile de gândire economică de la

Harvard şi Chicago.

Şcoala de la Harvard (1950-1970) a pus accentul pe importanţa structurii pieţei, existând

prezumţia de încălcare a regulilor concurenţiale de fiecare dată când are loc o concentrare

semnificativă a resurselor economice. Aplicarea acestui principiu duce la interzicerea achiziţiei

sau fuziunii respective.

Şcoala de la Chicago, începând cu 1970, a susţinut ideea că obiectivul esenţial al

reglementării concurenţei constă în distribuirea eficientă a resurselor. Ea a abandonat, astfel,

analiza structurii pieţei, făcută de Şcoala de la Harvard, în beneficiul analizei preţurilor care

constă în primul rând în evaluarea puterii de piaţă a întreprinderilor şi a posibilităţii ca aceasta să

fie menţinută. Acest sistem este mai permisiv pentru că porneşte de la ideea că puterea

economică a unei întreprinderi pe piaţă este temporară.