comentariu la codul penal al republicii moldova

5/10/2018 Comentariu La Codul Penal Al Republicii Moldova - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/comentariu-la-codul-penal-al-republicii-moldova-559e011f02a8b 1/283

acCODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVACOMENTARIU

* * *PARTEA SPECIALĂ

Capitolul I. INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI SECURITĂŢII OMENIRII, INFRACŢIUNIDE RĂZBOI

Articolul 135. GenocidulArticolul 136. EcocidulArticolul 137. Tratamente inumaneArticolul 138. Încălcarea dreptului umanitar internaţionalArticolul 139. Planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiuluiArticolul 140. Propaganda războiuluiArticolul 141. Activitatea mercenarilor Articolul 142. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţionalăArticolul 143. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiuluiArticolul 144. Clonarea

Capitolul II. INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEI

Articolul 145. Omorul intenţionatArticolul 146. Omorul săvârşit în stare de afectArticolul 147. PruncucidereaArticolul 148. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia)Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţăArticolul 150. Determinarea la sinucidereArticolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţiiArticolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţiiArticolul 153. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţiiArticolul 154. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţăArticolul 155. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţiiArticolul 156. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afectArticolul 157. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din

imprudenţăArticolul 158. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantareArticolul 159. Provocarea ilegală a avortuluiArticolul 160. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicaleArticolul 161. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul

pacienteiArticolul 162. Neacordarea de ajutor unui bolnavArticolul 163. Lăsarea în primejdie

Capitolul III. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII, CINSTEI ŞI DEMNITĂŢIIPERSOANEIArticolul 164. Răpirea unei persoaneArticolul 165. Traficul de fiinţe umaneArticolul 166. Privaţiunea ilegală de libertateArticolul 167. Sclavia şi condiţiile similare sclavieiArticolul 168. Munca forţatăArticolul 169. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatricăArticolul 170. Calomnia

Capitolul IV. INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂArticolul 171. Violul

Articolul 172. Acţiuni violente cu caracter sexualArticolul 173. Constrângerea la acţiuni cu caracter sexualArticolul 174. Raportul sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 14 ani



Articolul 175. Acţiuni perverseCapitolul V. INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE,

DE MUNCĂ ŞI ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR Articolul 176. Încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor Articolul 177. Încălcarea inviolabilităţii vieţii personaleArticolul 178. Violarea dreptului la secretul corespondenţei

Articolul 179. Violarea de domiciliuArticolul 180. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţieArticolul 181. Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electoraleArticolul 182. Falsificarea rezultatelor votăriiArticolul 183. Încălcarea regulilor de protecţie a munciiArticolul 184. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor Articolul 185. Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de propovăduire a

credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioaseCapitolul VI. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Articolul 186. FurtulArticolul 187. Jaful

Articolul 188. TâlhăriaArticolul 189. ŞantajulArticolul 190. EscrocheriaArticolul 191. Delapidarea averii străineArticolul 192. PungăşiaArticolul 193. Ocuparea bunurilor imobile străineArticolul 194. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturaleArticolul 195. Însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mariArticolul 196. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredereArticolul 197. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor Articolul 198. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor Articolul 199. Dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale

criminalăArticolul 200. Neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului

Capitolul VII. INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI ŞI MINORILOR Articolul 201. IncestulArticolul 202. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor Articolul 203. Eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţuluiArticolul 204. Divulgarea secretului adopţieiArticolul 205. Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor Articolul 206. Traficul de copii

Articolul 207. Scoaterea ilegală a copiilor din ţarăArticolul 208. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la săvârşirea unor fapteimorale

Articolul 209. Atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte substanţe cuefect narcotizant

Articolul 210. Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rândurile lor Capitolul VIII. INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ŞI CONVIEŢUIRII

SOCIALEArticolul 211. Transmiterea unei boli venericeArticolul 212. Contaminarea cu maladia SIDAArticolul 213. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale

Articolul 214. Practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceuticeArticolul 215. Răspândirea bolilor epidemice



Articolul 216. Producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor

Articolul 217. Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor Articolul 218. Prescrierea ilegală a preparatelor narcotice sau psihotropeArticolul 219. Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau

psihotrope

Articolul 220. ProxenetismulArticolul 221. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi culturăArticolul 222. Profanarea mormintelor

Capitolul IX. INFRACŢIUNI ECOLOGICEArticolul 223. Încălcarea cerinţelor securităţii ecologiceArticolul 224. Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive,

bacteriologice sau toxiceArticolul 225. Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea

mediuluiArticolul 226. Neîndeplinirea obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologiceArticolul 227. Poluarea solului

Articolul 228. Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsoluluiArticolul 229. Poluarea apeiArticolul 230. Poluarea aeruluiArticolul 231. Defrişarea ilegală a vegetaţiei forestiereArticolul 232. Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiereArticolul 233. Vânatul ilegalArticolul 234. Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor Articolul 235. Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de

statCapitolul X. INFRACŢIUNI ECONOMICE

Articolul 236. Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare falseArticolul 237. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată falseArticolul 238. Dobândirea creditului prin înşelăciuneArticolul 239. Încălcarea regulilor de creditareArticolul 240. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe

garantate de statArticolul 241. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător Articolul 242. Pseudoactivitatea de întreprinzător Articolul 243. Spălarea banilor Articolul 244. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor Articolul 245. Abuzurile la emiterea titlurilor de valoare

Articolul 246. Limitarea concurenţei libereArticolul 247. Constrângerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea eiArticolul 248. ContrabandaArticolul 249. Eschivarea de la achitarea plăţilor vamaleArticolul 250. Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea

lor cu timbre de control sau timbre de accizArticolul 251. Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau

confiscateArticolul 252. Insolvabilitatea intenţionatăArticolul 253. Insolvabilitatea fictivăArticolul 254. Comercializarea mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor

Articolul 255. Înşelarea clienţilor Articolul 256. Primirea unei remuneraţii ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populaţiei



Articolul 257. Executarea necalitativă a construcţiilor Articolul 258. Încălcarea regulilor de exploatare, reparaţie şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc de

locuitCapitolul XI. INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL INFORMATICII

Articolul 259. Accesul ilegal la informaţia computerizatăArticolul 260. Introducerea sau răspândirea programelor virulente pentru calculatoare

Articolul 261. Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informaticCapitolul XII. INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR Articolul 262. Încălcarea regulilor de zbor Articolul 263. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar,

naval sau aerianArticolul 264. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transportArticolul 265. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice văditeArticolul 266. Părăsirea locului accidentului rutier Articolul 267. Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de transport feroviar,

naval sau aerian ori punerea lor în exploatare cu defecte tehnice

Articolul 268. Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor detransport

Articolul 269. Încălcarea regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţieiArticolul 270. Oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenuluiArticolul 271. Blocarea intenţionată a arterelor de transportArticolul 272. Constrângerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi

îndeplini obligaţiunile de serviciuArticolul 273. Răpirea mijlocului de transportArticolul 274. Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de

tracţiuneArticolul 275. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navaleArticolul 276. Falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor Articolul 277. Folosirea unui autovehicul cu elementele de identificare false

Capitolul XIII. INFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE ŞI ORDINII PUBLICEArticolul 278. TerorismulArticolul 279. Activitatea de finanţare şi asigurare materială a actelor teroristeArticolul 280. Luarea de ostaticiArticolul 281. Comunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre actul de terorismArticolul 282. Organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale sau participarea la eaArticolul 283. BanditismulArticolul 284. Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale

Articolul 285. Dezordini de masăArticolul 286. Acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor Articolul 287. HuliganismulArticolul 288. VandalismulArticolul 289. PirateriaArticolul 290. Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a

armelor şi a muniţiilor Articolul 291. Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor Articolul 292. Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizarea

substanţelor explozive ori a materialelor radioactiveArticolul 293. Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor

inflamabile sau corosiveArticolul 294. Transportarea ilegală cu transportul aerian a substanţelor explozive sau uşor inflamabile



Articolul 295. Ameninţarea de a sustrage materiale radioactive sau de a le folosiArticolul 296. Încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor Articolul 297. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei

civileArticolul 298. Încălcarea regulilor de exploatare a obiectivelor energeticeArticolul 299. Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii

Articolul 300. Încălcarea regulilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţieminiereArticolul 301. Încălcarea regulilor de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului

explozieiArticolul 302. Iniţierea sau organizarea cerşetoriei

Capitolul XIV. INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEIArticolul 303. Amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penalăArticolul 304. Calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie

la înfăptuirea justiţieiArticolul 305. Atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori

contribuie la înfăptuirea justiţiei

Articolul 306. Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovateArticolul 307. Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legiiArticolul 308. Reţinerea sau arestarea ilegalăArticolul 309. Constrângerea de a face declaraţiiArticolul 310. Falsificarea probelor Articolul 311. Denunţarea calomnioasăArticolul 312. Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectăArticolul 313. Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţiiArticolul 314. Constrângerea de a face declaraţii mincinoase, concluzii false sau traduceri incorecte

ori de a se eschiva de la aceste obligaţiuniArticolul 315. Divulgarea datelor urmăririi penaleArticolul 316. Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător şi faţă de

participanţii la procesul penalArticolul 317. Evadarea din locurile de deţinereArticolul 318. Înlesnirea evadăriiArticolul 319. Eschivarea de la executarea pedepsei cu închisoareArticolul 320. Neexecutarea intenţionată a hotărârii instanţei de judecatăArticolul 321. Nesupunerea prin violenţă cerinţelor administraţiei penitenciaruluiArticolul 322. Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deţinute în penitenciareArticolul 323. Favorizarea infracţiunii

Capitolul XV. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE PERSOANE CU FUNCŢIE DE

RĂSPUNDEREArticolul 324. Coruperea pasivăArticolul 325. Coruperea activăArticolul 326. Traficul de influenţăArticolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciuArticolul 328. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciuArticolul 329. Neglijenţa în serviciuArticolul 330. Primirea de către un funcţionar a recompensei iliciteArticolul 331. Refuzul de a îndeplini legeaArticolul 332. Falsul în acte publice

Capitolul XVI. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE PERSOANELE CARE GESTIONEAZĂ

ORGANIZAŢIILE COMERCIALE, OBŞTEŞTI SAU ALTE ORGANIZAŢII NESTATALEArticolul 333. Luarea de mităArticolul 334. Darea de mită



Articolul 335. Abuzul de serviciuArticolul 336. Depăşirea atribuţiilor de serviciuCapitolul XVII. INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR PUBLICE ŞI SECURITĂŢII

DE STATArticolul 337. Trădarea de PatrieArticolul 338. Spionajul

Articolul 339. Uzurparea puterii de statArticolul 340. Rebeliunea armatăArticolul 341. Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a

Republicii MoldovaArticolul 342. Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau

a Prim-ministruluiArticolul 343. DiversiuneaArticolul 344. Divulgarea secretului de statArticolul 345. Pierderea documentelor ce conţin secrete de statArticolul 346. Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale

sau religioase

Articolul 347. Profanarea simbolurilor naţional-stataleArticolul 348. Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundereArticolul 349. Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu funcţie de răspundere sau a

unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obşteascăArticolul 350. Atentarea la viaţa colaboratorului poliţieiArticolul 351. Uzurparea de calităţi oficialeArticolul 352. SamavolniciaArticolul 353. Eschivarea de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară obligatorie sau de

la concentrările rezerviştilor Articolul 354. Eschivarea de la mobilizareArticolul 355. Eschivarea sau refuzul de a îndeplini obligaţiunile serviciului de alternativăArticolul 356. Eschivarea pe timp de război de la îndeplinirea prestaţiilor Articolul 357. Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii

întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în condiţiile stării de urgenţăArticolul 358. Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică

ori implicarea minorilor în aceste acţiuniArticolul 359. Cumpărarea sau vânzarea documentelor oficialeArticolul 360. Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor,

ştampilelor sau sigiliilor Articolul 361. Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a

imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor false

Articolul 362. Trecerea ilegală a frontierei de stat .Articolul 363. Folosirea ilegală a însemnelor Crucii RoşiiCapitolul XVIII. INFRACŢIUNI MILITARE

Articolul 364. Neexecutarea intenţionată a ordinuluiArticolul 365. Opunerea de rezistenţă şefului sau constrângerea acestuia la încălcarea obligaţiunilor

de serviciuArticolul 366. Insultarea militaruluiArticolul 367. Ameninţarea şefuluiArticolul 368. Acte de violenţă săvârşite asupra şefuluiArticolul 369. Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, dintre persoanele care

trec pregătirea militară obligatorie şi dintre rezervişti, dacă între ei nu există raporturi de subordonare

Articolul 370. Abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puteriiArticolul 371. DezertareaArticolul 372. Eschivarea de la serviciul militar



Articolul 373. Încălcarea regulilor de mânuire a armei, de manipulare a substanţelor şi obiectelor ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur

Articolul 374. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardăArticolul 375. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) al trupelor militareArticolul 376. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul internArticolul 377. Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii publice şi la asigurarea securităţii

publiceArticolul 378. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar Articolul 379. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a patrimoniului militar Articolul 380. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar Articolul 381. Risipirea sau pierderea patrimoniului militar Articolul 382. Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor Articolul 383. Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor Articolul 384. Încălcarea regulilor de navigaţieArticolul 385. Predarea sau lăsarea mijloacelor de război inamiculuiArticolul 386. Părăsirea samavolnică a câmpului de luptă sau refuzul de a acţiona cu armaArticolul 387. Predarea de bună voie în prizonierat

Articolul 388. Acţiunile criminale ale militarilor aflaţi în prizonieratArticolul 389. Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptăArticolul 390. Actele de violenţă asupra populaţiei din zona operaţiilor militareArticolul 391. Încălcarea gravă a dreptului internaţional umanitar în timpul conflictelor militareArticolul 392. Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii ca element protector în timpul

conflictului armatArticolul 393. Infracţiunile săvârşite de civili

ABREVIERI:abr. = abreviat, abrevierealin. = alineat şi derivateleAP = revista Avocatul poporuluiart. = articol şi derivateleBNM = Banca Naţională a Moldoveicap. = capitolul şi derivateleCC = Codul civilCCA = Codul contravenţiilor administrativeCE = Consiliul EuropeiCEDO = Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale OmuluiCEl = Codul electoralCEx = Codul de executareCF = Codul familiei

CFisc. = Codul fiscalCG = Convenţiile de la Geneva din 1949CIP = Curtea Internaţională PenalăCÎS = Camera Înregistrării de StatCJC = Codul jurisdicţiei constituţionaleCM = Codul munciiCP = Codul penalCPC = Codul de procedură civilăCPP = Codul de procedură penalăCRM = Constituţia Republicii MoldovaCU = Curtea Europeană a Drepturilor Omului

DE = Dicţionarul enciclopedic, Cartier, 2000Dec. CA = Decizia Curţii de ApelDec. Tr. Chişinău = Decizia Tribunalului Chişinău



DEX = Dicţionarul explicativ al limbii româneDTI = Departamentul Tehnologii InformaţionaleDUDO = Declaraţia Universală a Drepturilor OmuluiFMI = Fondul Monetar InternaţionalHG = Hotărârea GuvernuluiHP CSJ = Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie

HP JSRM = Hotărârea Plenarei Judecătoriei Supreme a Republicii MoldovaJM = Judecătoria MilitarăM = monitor şi derivateleMA = Ministerul ApărăriiMAI = Ministerul Afacerilor InterneMF = Ministerul Finanţelor MO = Monitorul OficialMS = Ministerul Sănătăţiinr. = număr şi derivateleONU = Organizaţia Naţiunilor Uniteord. = ordin şi derivatele

p. = punct şi derivatele pag. = pagina şi derivatelePPA = Primul Protocol adiţionalrec. = recomandare şi derivatelereg. = regulament şi derivatelerez. = rezoluţie şi derivateleRM = Republica Moldova şi derivateleRND = Revista Naţională de Dreptsec. = secţiune şi derivatelesent. = sentinţa şi derivateleSFS = Serviciul Fiscal de StatTI = Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parteTVA = taxa pe valoarea adăugatăULIM = Universitatea Liberă Internaţională din MoldovaUSM = Universitatea de Stat din Moldova

PARTEA SPECIALĂCAPITOLUL I

INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI SECURITĂŢII OMENIRII, INFRACŢIUNI DE RĂZBOIArticolul 135. GENOCIDUL

Săvârşirea, în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional, etnic, rasial saureligios, a vreuneia din următoarele fapte:

a) omorârea membrilor acestui grup;b) atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului;c) luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului;d) traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv;e) supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică

totală sau parţială,se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Genocidul comis atât în timp de pace, cât şi în timp de război este o crimă de drept internaţional

penal. Componenţa de infracţiune este formulată pornind de la prevederile art.2 al Convenţiei pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid din 9 decembrie 1948 (TI, vol.1, pag.100-104).

2. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin acţiunile orientate spre a nimici în totalitate sau în

parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios, prin vreuna din următoarele fapte:a) Omorârea membrilor acestui grup. Activitatea infracţională a acestei forme de realizare a laturii

obiective este identică cu cea prevăzută în art.145 CP.



b) Atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului . Activitatea infracţională aacestei forme de realizare a laturii obiective este identică cu cea prevăzută în art.151 CP.

c) Luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului. Activitatea infracţională serealizează prin avorturi forţate, acte de sterilizare, castrare etc. care au ca scop împiedicarea procreării însânul grupului.

d) Traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv. Această formă de activitate infracţională constă în

distrugerea indirectă a grupului, traficul copiilor efectuându-se contra voinţei membrilor grupului într-oaltă colectivitate sau grup.e) Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică

totală sau parţială. Sunt cunoscute următoarele modalităţi de realizare a acestei activităţi infracţionale:neasigurarea asistenţei medicale, crearea unor condiţii inumane de existenţă: hrană, locuinţă, obiectevestimentare.

3. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă şi prin existenţa unui scop urmărit de făptuitor -în mod special - nimicirea în totalitate sau în parte a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios.

4. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.ARTICOLUL 136. ECOCIDUL

Distrugerea intenţionată în masă a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor

acvatice, precum şi săvârşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică,se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.1. Etimologia termenului este greco-latină: oikos în greceşte înseamnă casă, gospodărie, iar cido în

latină înseamnă a omorî. Literalmente ideea de ecocid se descifrează prin a omorî casa.2. Infracţiunile de ecocid sunt aceleaşi infracţiuni ecologice, însă de proporţii globale sau regionale cu

consecinţe ireversibile pentru natură şi om. Din acest motiv şi deoarece atentează la menţinerea securităţiiomenirii, infracţiunea de ecocid este plasată în primul capitol.

3. Comunitatea internaţională a elaborat un şir de convenţii prin care este recunoscut şi garantatdreptul fundamental al omului la un mediu sănătos şi echilibrat. RM, ratificând convenţiile respective(Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la19.09.1979; Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în zonele transfrontaliere, adoptatăla Espoo, Finlanda, la 25.02.1991; Carta Mondială pentru natură , adoptată la New York la 28.10.1982, ase vedea TI, vol.7, pag.59-65), şi-a demonstrat ataşamentul faţă de ideile exprimate, conştientizând faptulcă distrugerea mediului duce, ireversibil, şi la distrugerea fiinţei umane.

4. Problema mediului este o problemă primordială pentru stat şi societate. Art.137 din CRM proclamădreptul la un mediu sănătos: "1) Fiecare om are dreptul la un mediu neprimejdios din punct de vedereecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive...".

5. Latura obiectivă a ecocidului se realizează prin distrugere intenţionată în masă a florei sau a faunei;intoxicare a atmosferei ori a resurselor acvatice; săvârşire de alte acţiuni ce pot provoca sau au provocat ocatastrofă ecologică.

Esenţa ideatică a sintagmei distrugere intenţionată în masă a florei sau a faunei presupune acţiuni

intenţionate de nimicire a speciilor de animale sau a plantelor care există într-un anumit mediu sau regiuneîntr-un număr sau proporţie care pun în primejdie perpetuarea speciei. Noţiunea de intoxicare a atmosferei ori a resurselor acvatice înglobează acţiunile de impurificare a

aerului, apelor cu substanţe chimice, deşeuri, gaze de eşapament şi reziduuri industriale, agricole,comunale, de transport auto etc., care depăşesc limitele şi normele stabilite de legislaţie.

Prin catastrofă ecologică se înţelege un eveniment tragic de proporţii regionale sau globale,ireversibil pentru natură şi fiinţa umană (catastrofa de la Cernobâl).

6. La stabilirea cuantumului despăgubirilor cauzate naturii se vor aplica prevederile din Codul silvic,Codul funciar, Codul apelor, Codul subsolului, Legea regnului animal etc.

7. Latura subiectivă a infracţiunii de ecocid se realizează prin intenţie directă sau indirectă.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Articolul 137. TRATAMENTE INUMANE(1) Supunerea, prin orice metode, la tortură sau tratamente inumane pentru a cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii răniţilor, bolnavilor,



prizonierilor, persoanelor civile, membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor asimilate acesteia, naufragiaţilor, precum şi oricărei alte persoane căzute sub putereaadversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale, biologice sau ştiinţifice care nu sunt

justificate de un tratament medical în interesul lor se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.(2) Săvârşirea faţă de persoanele indicate la alin.1 a uneia dintre următoarele fapte:

a) constrângerea de a îndeplini serviciul militar în forţele armate ale adversarului;b) luarea de ostatici;c) deportarea;d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal;e) condamnarea de către o instanţă de judecată constituită în mod ilegal fără judecată prealabilă şi

fără respectarea garanţiilor juridice fundamentale prevăzute de lege,se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(3) Torturarea, mutilarea, exterminarea sau executarea fără o judecată legală a persoanelor

menţionate la alin.1,se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi

inalienabile constituie baza libertăţii, a justiţiei şi a păcii în lume.2. Termenii şi noţiunile folosite în desemnarea conceptului de tratament inuman sunt explicate şi

utilizate în sensul pe care li-l oferă Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime,inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984 (TI, vol.1, pag.129-144) şi PPA laCG (TI, vol.5, pag.194-196), semnat la 12 august 1949, referitor la protecţia victimelor conflictelor armateinternaţionale (art.8):

a) supunerea unei persoane la tratament inuman se realizează prin orice metode de lipsire a persoanei de condiţii elementare de viaţă, de hrană, locuinţă, îmbrăcăminte, de igienă, asistenţă medicalăetc., greu de suportat fizic şi umilitoare din punct de vedere moral;

b) termenul tortură desemnează orice act prin care i se provoacă persoanei suferinţe de natură fizicăsau psihică, în special cu scopul de a obţine, de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţiisau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuităcă l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv

bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial, saula instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane;

c) prin sintagma mari suferinţe se înţelege durerea fizică sau morală, starea persoanei care resimte puternic o durere fizică sau psihică;

d) noţiunea de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei supuse tratamentuluiinuman este explicată în comentariul la art.151 CP;

e) prin termenii răniţi şi bolnavi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care, ca urmare a unui

traumatism, a unei boli sau a altor incapacităţi sau tulburări fizice sau mintale, au nevoie de îngrijirimedicale şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceşti termeni vizează, deopotrivă, lăuzele, nou-născuţii şi alte persoane care ar putea avea nevoie de îngrijiri medicale imediate, cum ar fi infirmii şifemeile însărcinate, şi care se abţin de la orice act de ostilitate;

f) prin noţiunea de prizonier de război se înţelege o persoană care ia parte la ostilităţi şi cade înmâinile părţii adverse. Prizonierul de război este presupus a fi şi, în consecinţă, este protejat de prevederilecelei de-a III-a Convenţii de la Geneva, atunci când el revendică statutul de prizonier de război sau rezultăcă are dreptul la statutul de prizonier de război;

g) este considerată civilă orice persoană care nu aparţine uneia din categoriile prevăzute în art.4 A 1),2), 3) şi 6) al celei de-a III-a CG şi în art.43 al PPA. În caz de îndoială, persoana respectivă va ficonsiderată civilă (art.50 PPA). Populaţia civilă cuprinde toate persoanele civile. Prezenţa în mijlocul

populaţiei civile a persoanelor izolate care nu corespund definiţiei de persoană civilă nu privează această populaţie de calitatea sa;



h) prin noţiunea de personal sanitar civil se înţelege totalitatea angajaţilor care au în funcţie îngrijirea bolnavilor şi răniţilor în armată sau a civililor în unităţile de întremare şi de diagnosticare;

i) prin personal al Crucii Roşii şi al organizaţiilor asimilate acesteia se înţelege totalitatea angajaţilor în organizaţia internaţională a Crucii Roşii şi în alte societăţi naţionale voluntare de asistenţă, recunoscutelegal şi autorizate de către o parte la conflict;

j) prin termenul naufragiaţi se înţeleg persoanele, militari sau civili, care se află într-o situaţie

periculoasă pe mare sau în alte ape, ca urmare a nenorocirii care-i loveşte sau care loveşte nava sauaeronava care-i transportă, şi care se abţin de la orice act de ostilitate. Aceste persoane, cu condiţia ca elesă continue să se abţină de la orice act de ostilitate, vor continua să fie considerate naufragiaţi în timpulsalvării lor până vor fi dobândit un alt statut în virtutea Convenţiilor sau a PPA la CG;

k) prin supunere a unei persoane la experienţe medicale biologice sau ştiinţifice se înţelege folosirea persoanei ca material viu pentru efectuarea unor anumite experimente. Pentru existenţa infracţiunii înaceastă modalitate este necesar ca experienţele la care este supusă persoana să nu fie justificate de untratament medical în interesul ei.

3. Alin.2 art.137 prevede următoarele circumstanţe agravante care se referă la formele de realizare alaturii obiective:

a) constrângerea de a îndeplini serviciul militar în forţele armate ale adversarului presupune

determinarea persoanei de a se încadra efectiv în forţele armate ale adversarului sau de a presta nişteservicii în favoarea acestora;

b) luarea de ostatici presupune lipsirea de libertate a uneia sau a mai multor persoane drept represaliiori impunerea adversarului la o anumită conduită. Prin ostatic se înţelege o persoană dintr-un teritoriuocupat în timp de război, reţinută de ocupant drept garanţie pentru a preveni acte ostile împotriva sa. Pentruintensificarea presiunilor, ostaticii sunt ameninţaţi cu moartea. Pentru a exista componenţa de infracţiunedată, nu are însemnătate numărul persoanelor luate ca ostatici şi nici durata reţinerii lor în această stare;

c) deportare înseamnă a trimite forţat persoana din teritoriul în care se află în teritoriul statului străin,inamic, sau într-un alt teritoriu ocupat de inamic. Pentru existenţa infracţiunii nu are importanţă numărul

persoanelor deportate, durata deportării şi distanţa. Latura obiectivă a infracţiunii de deportare esterealizată chiar dacă a fost deportată o singură persoană;

d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal. Prin dislocare se înţelege o mutare forţatădintr-o localitate în alta, dar în interiorul aceluiaşi stat. Numărul persoanelor dislocate şi durata dislocăriinu au un rol hotărâtor la calificarea infracţiunii de tratamente inumane. Prin lipsire de libertate se înţeleg oserie de acţiuni prin care se restrânge libertatea persoanei aflate sub puterea forţei inamice: amplasarea

persoanelor în lagăre sau în alte locuri de detenţie. Pentru ca infracţiunea să fie calificată ca atare, aceastăacţiune trebuie să fie lipsită de temei legal;

e) condamnarea de către o instanţă de judecată constituită în mod ilegal, fără judecată prealabilă şi fără respectarea garanţiilor juridice fundamentale prevăzute de lege, înseamnă pronunţarea unei sentinţede condamnare nerespectând procedura legală stabilită de lege şi neglijând mijloacele prin care se asigurăînvinuiţilor o judecată legală (dreptul la apărare, dreptul liber la justiţie, dreptul de a nu fi judecat sau

pedepsit de două ori pentru una şi aceeaşi faptă etc.).4. Alin.3 art.137 prevede următoarele circumstanţe agravante:a) pentru noţiunea de torturare a se vedea comentariul termenului tortură efectuat la p.2 lit.b) al

art.137; b) termenul mutilare desemnează acţiunile de a mutila şi rezultatul ei, adică a tăia, a amputa o parte a

corpului, a schilodi, a desfigura;c) termenul exterminare înseamnă a ucide, a nimici, a masacra, a stârpi în masă ;d) executarea fără judecată legală a persoanelor menţionate în alin.1 înseamnă a aduce la îndeplinire

o hotărâre a unei instanţe ilegale.5. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă.6. Subiect al infracţiunii de tratament inuman poate fi orice persoană civilă sau militară care a atins

vârsta de 16 ani.ARTICOLUL 138. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI UMANITAR INTERNAŢIONAL(1) Executarea unui ordin nelegitim care conduce la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.137



se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Darea de către şef unui subordonat în timpul conflictului armat sau al acţiunilor militare a

unui ordin vădit nelegitim, orientat spre săvârşirea de infracţiuni prevăzute la art.137, dacă lipsescsemnele unei infracţiuni mai grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.(3) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către şef a obligaţiilor de

preîntâmpinare a săvârşirii de către subordonaţi a infracţiunilor prevăzute la art.137 se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.1. Toate unităţile armate care iau parte la conflictele militare sunt puse sub o comandă care răspunde

de conduita subordonaţilor şi asigură un regim de disciplină internă pentru a asigura respectarea regulilor de drept internaţional aplicabile în conflictele armate (a se vedea art.43 PPA). Ordinul are valoare juridicădacă este emis şi se încadrează în limitele competenţelor funcţionale ale emiţătorului.

2. Prin ordin se înţelege o dispoziţie cu caracter obligatoriu, scrisă sau verbală, emisă de o persoanăoficială pentru a fi executată de subalterni. Pentru elucidarea noţiunilor de ordin nelegitim (ordin saudispoziţie ilegală) şi ordin vădit nelegitim (ordin sau dispoziţie vădit ilegale) a se vedea prevederile alin.5şi 6 art.364 CP.

3. Infracţiunile mai grave decât cele de încălcare a dreptului umanitar internaţional sunt genocidul,

omorul etc. Prin infracţiuni mai grave se înţeleg crimele pentru care este posibilă aplicarea pedepsei cuînchisoarea pe un termen de peste 15 ani sau detenţiunea pe viaţă, deci infracţiuni deosebit de grave şiexcepţional de grave.

4. Părţile la conflictul militar trebuie să-i însărcineze pe comandanţii militari în ceea ce-i priveşte pemembrii forţelor armate puse sub comanda lor, precum şi cu privire la celelalte persoane aflate subautoritatea lor pentru a le împiedica să comită infracţiuni prevăzute de CG, să le pedepsească şi să ledenunţe autorităţilor competente (TI, vol.5, pag.241).

5. Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către şef a obligaţiunilor de preîntâmpinarea săvârşirii de către subordonaţi a infracţiunilor prevăzute la art.137 CP ca rezultat al unei atitudinineglijente sau neconştiincioase faţă de ele constituie modalităţile de realizare a laturii obiective prevăzutede alin.3 art.138 CP.

Noţiunile de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare sunt analoage cu cele expuse încomentariul art.329 CP.

6. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de alin.1 şi 2 ale articolului supus analizei se realizează prin intenţie directă. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute în alin.3 se realizează din imprudenţă.

7. Subiect al infracţiunii de încălcare a dreptului umanitar internaţional poate fi orice persoană fizicăresponsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, îşi face serviciul militar sau care se încadrează în categoria decombatant. Subiectul infracţiunii prevăzute de alin.2 şi 3 este unul special - şeful, comandantul militar.

Articolul 139. PLANIFICAREA, PREGĂTIREA, DECLANŞAREA SAU DUCEREARĂZBOIULUI

(1) Planificarea, pregătirea sau declanşarea războiului

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(2) Ducerea războiului se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Activitatea organizatorică, îndreptată spre planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea

războiului, se consideră o infracţiune deosebit de periculoasă contra păcii şi omenirii. În plan universalrăzboiul este considerat una dintre cele mai grave crime internaţionale.

2. În articolul 1 al Rezoluţiei nr.3314 (XXIX) din 14 decembrie 1974 a Adunării Generale a ONUagresiunea era definită astfel: "Folosirea forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii, integrităţiiteritoriale ori a independenţei politice a unui alt stat sau în orice alt mod este incompatibil cu Carta ONU".Art.2 al aceleiaşi rezoluţii prevede că folosirea forţei armate, prin violarea Cartei, de către un stat careacţionează primul constituie dovada suficientă, prima facie a unui act de agresiune.

3. Infracţiunea de planificare a războiului înseamnă alcătuirea planului strategic şi tactic dedeclanşare şi de ducere a războiului concret (alegerea ţării care urmează a fi atacată, determinareatermenelor şi a amploarei conflictului, potenţialul implicării altor state, fixarea rezultatelor agresiunii etc.).



4. Etapă de pregătire a războiului de agresiune se consideră acţiunile concrete prin care se realizeazăscopul de perspectivă al infracţiunii de război agresiv (de exemplu, concentrarea forţelor armate într-oregiune apropiată de zona de interes a inamicului, săvârşirea unor antrenamente tactice apropiate de luptelereale, creşterea producţiei industriale de război: armament, tehnică militară; pregătirea surplusurilor dehrană, medicamente, lubrifianţi şi carburanţi, activizarea acţiunilor de informare asupra statului şi zoneirespective, pregătirea rezervelor de unităţi de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru bărbaţi etc.).

5. Noţiunea de declanşare a războiului înseamnă începerea propriu-zisă a războiului, realizareaactului concret de agresiune prin declararea sau nedeclararea acestuia.6. Prin noţiunea de ducere a războiului se înţelege continuarea războiului deja declanşat.7. Printre multiplele forme de agresiune se numără: atacarea armată a teritoriului unui stat străin sau

orice tip de ocupaţie militară (chiar temporară), invazia, atacul, orice anexare din teritoriul statului atacat, bombardarea sau folosirea oricăror alte arme împotriva statului care a constituit ţinta agresorului, blocarea porturilor şi a frontierelor statului atacat, folosirea armatei altui stat aflate în baza unor acorduri peteritoriul statului atacat, folosirea bandelor de mercenari etc.

8. Latura subiectivă a infracţiunii de planificare, pregătire, declanşare sau ducere a unui războiagresiv se caracterizează prin premeditare şi se realizează întotdeauna prin intenţie directă.

9. Subiect al infracţiunilor de planificare, pregătire, declanşare sau ducere a războiului poate fi

preşedintele ţării sau, în lipsa unei asemenea funcţii, persoana care deţine funcţia supremă de conducere înstat: preşedintele parlamentului, primul ministru.

Articolul 140. PROPAGANDA RĂZBOIULUI(1) Propaganda războiului, răspândirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la

război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvârşite verbal, în scris, prinintermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace,

se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3la 8 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumităactivitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Săvârşirea acţiunilor prevăzute la alin.1 de o persoană cu înaltă funcţie de răspunderese pedepseşte cu amendă de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 8 la 12

ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumităactivitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Propaganda războiului este o infracţiune contra păcii şi securităţii omenirii. Art.20 al Pactuluiinternaţional cu privire la drepturile civile şi politice stipulează direct : "Orice propagandă în favoarearăzboiului este interzisă prin lege. Orice îndemn la ură naţională, rasială sau religioasă care constituie oincitare la discriminare, la ostilitate sau violenţă, este interzisă prin lege" (TI, vol.1, pag.38-39).

2. Prin noţiunea de propagandă a războiului se înţelege răspândirea ideilor, doctrinelor în favoarearăzboiului.

3. Răspândirea de informaţii tendenţioase ori inventate instigatoare la război înseamnă aducerea lacunoştinţa publicului a unor fapte denaturate complet sau parţial, care au drept scop înrădăcinarea în

conştiinţa membrilor societăţii a unei stări de tensionare psihică sau psihoză a războiului.4. Prin orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război se înţelege orice formă şi tip demanifestare, de îndemnare în favoarea războiului. Acţiunile în cauză pot fi săvârşite oral sau în scris, prinintermediul radioului, televiziunii, cinematografului, prin internet etc.

5. Alin.2 art.140 CP prevede propaganda războiului, săvârşită de un subiect special - o persoană cuînalte funcţii de răspundere (a se vedea prevederile art.123 CP).

6. Propaganda războiului se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, creează o stare de pericol în domeniul menţinerii păcii, a prevăzut urmările prejudiciabile pentru securitatea omenirii şi le-a dorit.

7. Subiect al infracţiunii de propagandă a războiului poate fi orice persoană fizică responsabilă, care aatins vârsta de 16 ani, iar pentru acţiunile prevăzute de alin.2 art.140 CP - persoana cu înaltă funcţie de

răspundere, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 141. ACTIVITATEA MERCENARILOR (1) Participarea mercenarului într-un conflict armat sau la acţiuni militare



se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.(2) Angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor, precum şi folosirea lor

într-un conflict armat sau în acţiuni militare,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.1. Activitatea mercenarilor prejudiciază relaţiile sociale care menţin şi apără pacea, securitatea

omenirii. Gradul prejudiciabil sporit al infracţiunii este relevat şi în prevederile Convenţiei internaţionale

împotriva recrutării, folosirii, finanţării şi instruirii mercenarilor, în preambulul căreia se stipulează cămercenarii sunt recrutaţi, folosiţi, finanţaţi şi instruiţi pentru activităţi care violează principiile dreptuluiinternaţional, cum ar fi suveranitatea, independenţa politică şi integritatea teritorială a statelor, precum şiautodeterminarea popoarelor.

2. Prin termenul mercenar se înţelege "orice persoană: a) care este special recrutată în ţară sau înstrăinătate pentru a lupta într-un conflict armat; b) care, în fapt, ia parte la ostilităţi; c) care ia parte laostilităţi în special în vederea obţinerii unui avantaj personal şi căreia îi este efectiv promisă, de către o

parte la conflict sau în numele ei, o remunerare superioară aceleia promise sau plătite combatanţilor avândun grad şi o funcţie analoage în forţele armate ale acestei părţi; d) care nu este nici resortisant al unei părţila conflict şi nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict; e) care nu este membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict şi f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în

misiune oficială ca membru al forţelor armate ale statului respectiv" (art.47 PPA la CG, în TI, vol.5, pag.215).

3. Noţiunea mercenar este descifrată şi în art.130 CP.4. Prin participarea mercenarului la un conflict armat sau la acţiuni militare se înţeleg acţiunile de

luptă, participarea la ostilităţi în vederea obţinerii unui avantaj personal.5. Prin noţiunea de angajare se are în vedere activitatea unei persoane privind atragerea a două sau

mai multor persoane în conflictul militar sau acţiunile militare în calitate de mercenar.6. Instruirea mercenarilor constituie activitatea profesională privind pregătirea mercenarului angajat

în conflictele armate sau în acţiunile militare.7. Finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor presupune asigurarea materială a activităţii

mercenarilor, adică oferirea mijloacelor băneşti, a oricăror alte valori materiale, armament etc.8. Folosirea mercenarului constă în utilizarea serviciilor oferite de mercenari în conflictele militare

sau în acţiunile militare.9. Noţiunea de conflict armat exprimă o neînţelegere, o ciocnire de interese, un dezacord între state,

care se soluţionează prin implicarea forţelor armate.10. Prin acţiuni militare se înţeleg acţiunile propriu-zise săvârşite de forţele armate ale statelor

implicate în conflictul armat.11. Latura subiectivă a infracţiunii de mercenariat se săvârşeşte prin intenţie directă. Persoana care

recurge conştient la acţiunile de mercenariat este conştientă de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, prevede urmările şi doreşte în mod conştient săvârşirea actelor de violenţă în schimbul unei remunerărimateriale.

12. Subiect al infracţiunii de mercenariat poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atinsvârsta de 16 ani.Articolul 142. ATACUL ASUPRA PERSOANELOR SAU INSTITUŢIILOR CARE

BENEFICIAZĂ DE PROTECŢIE INTERNAŢIONALĂ Atacul asupra reprezentantului unui stat străin sau asupra colaboratorului unei organizaţii

internaţionale, persoane care beneficiază de protecţie internaţională conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi asupra oficiilor sau locuinţelor acestora,dacă atacul are drept scop provocarea războiului sau complicaţiilor internaţionale,

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.1. Drept bază juridică pentru protecţia persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie

internaţională în dreptul internaţional servesc prevederile convenţiilor internaţionale: Convenţia de la

Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961, Convenţia de la Viena cu privire la relaţiileconsulare din 24 aprilie 1963, Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor contra

persoanelor care se bucură de o protecţie internaţională , inclusiv agenţii diplomatici, din 14 decembrie



1973, Convenţia privind reprezentarea statelor în relaţiile cu organizaţiile internaţionale cu caracter universal din 1975 de la Viena, Convenţia europeană asupra terorismului din 1976 etc.

2. Noţiunea de persoană care se bucură de protecţie internaţională este descifrată în art.1 alConvenţiei cu privire la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de o

protecţie internaţională, inclusiv agenţii diplomatici, din 14 decembrie 1973: "Orice şef de stat, inclusivfiecare membru al organului colegial care exercită în virtutea prevederilor constituţionale funcţiile şefului

statului şi orice şef de guvern sau orice ministru al afacerilor externe, dacă o asemenea persoană se găseşteîntr-un stat străin, precum şi membrii familiei sale care îl însoţesc; oricare reprezentant, funcţionar sau personalitate oficială a unui stat şi orice funcţionar, personalitate oficială sau alt agent al organizaţieiinterguvernamentale care, la data şi în locul unde s-a comis o infracţiune împotriva persoanei sale, alocalurilor sale oficiale, a domiciliului privat sau a mijloacelor sale de transport, are dreptul, conformdreptului internaţional, la o protecţie specială împotriva oricărui atentat la persoana, libertatea saudemnitatea sa, ca şi a membrilor familiei sale care locuiesc împreună cu ei".

3. Noţiunea de persoană care se bucură de protecţie internaţională este stipulată în articolul 122 CP.4. Noţiunea de misiune diplomatică desemnează un oficiu sau o reprezentanţă diplomatică cu grad de

ambasadă sau de legaţie, care este creată prin acordul dintre state în urma stabilirii relaţiilor diplomatice.Misiunea diplomatică a unui stat se bucură de inviolabilitatea localului, arhivelor, documentelor,

corespondenţei. Angajaţii misiunii diplomatice - agenţii diplomatici şi consulari (şi membrii familiilor lor)- se bucură de inviolabilitatea domiciliului, a propriei persoane, imunitate de jurisdicţie, scutiri de taxe şiimpozite personale.

5. Prin atac asupra reprezentantului unui stat străin sau asupra colaboratorului unei organizaţiiinternaţionale se înţelege o comportare violentă a persoanei, o atitudine ofensivă ce se materializează într-o acţiune îndreptată împotriva persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională.

6. Prin provocare de război se înţeleg acţiunile orientate spre discreditarea statului în care se află persoana ce se bucură de protecţie internaţională sau a statului reprezentat de o asemenea persoană sau aoricărui alt stat cu scopul de a fi atras în conflicte militare. Prin complicare a relaţiilor internaţionale seînţelege întreruperea relaţiilor diplomatice, a relaţiilor contractuale, a altor relaţii dintre statele implicate.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă, indiferent de motiv, în scopul de a provoca război sau de a complica relaţiile internaţionale.

8. În calitate de subiect apare orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 143. APLICAREA MIJLOACELOR ŞI METODELOR INTERZISE DE DUCERE A

RĂZBOIULUI(1) Aplicarea în cadrul conflictului armat sau al acţiunilor militare a mijloacelor şi metodelor de

ducere a războiului interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este partese pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(2) Aplicarea armei de nimicire în masă interzise de tratatele internaţionale la care Republica

Moldova este partese pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

1. Orice stat care foloseşte arme nucleare sau termonucleare trebuie să fie considerat violator al CarteiONU, deoarece acţionează contrar spiritului legilor umanităţii şi comite o crimă contra umanităţii şicivilizaţiei (a se vedea Rezoluţia ONU 1653/XVI din 14 noiembrie 1961).

2. Dreptul internaţional interzice armele şi metodele de război: armele chimice, armele bacteriologice(biologice), capcanele, otrăvurile, armele nucleare, armele incendiare, orice metode şi mijloace de războiecologic, armele şi/sau metodele care produc inevitabil moartea ori suferinţe inutile: proiectilele de calibrumic, gloanţele "dum-dum", gazele asfixiante, toxice sau similare, otrăvurile sau armele otrăvite, proiectilelecu schije nelocalizabile, tehnicile de schimbare a mediului în scopuri militare.

3. În art.35 din Titlul III Mijloace de luptă. Statutul de combatant şi de prizonier de război , Sec.IMetode şi mijloace de luptă (PPA la CG, TI, vol.5, pag.189-258) se stipulează: "1. În orice conflict armat,dreptul părţilor la conflict de a alege metodele şi mijloacele de luptă nu este nelimitat. 2. Este interzis să se

întrebuinţeze arme, proiectile şi materiale, metode de luptă de natură să provoace suferinţe inutile. 3. Esteinterzis să se întrebuinţeze metode şi mijloace de luptă concepute pentru a cauza, sau de la care se poateaştepta că vor cauza pagube excesive, de durată şi grave mediului natural".



4. Dreptul umanitar interzice atacurile fără discriminare. În sensul prevederilor art.51 PPA, prinatacuri fără discriminare se înţeleg:

• atacurile care nu sunt orientate asupra unui obiectiv militar determinat;• atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă ce nu pot fi îndreptate împotriva unui

obiectiv militar determinat, sau• atacurile în care se folosesc metode şi mijloace de luptă ale căror efecte nu pot fi limitate şi caresunt capabile să lovească, fără deosebire, obiective militare şi persoane civile sau bunuri cu caracter

civil.

5. Noţiunea de ducere a războiului a fost elucidată în comentariul art.139 CP.6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, adică făptuitorul este

conştient de caracterul devastator al acţiunilor pe care le întreprinde, prevede urmările şi doreşte în modconştient aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului, declanşarea şi/sau ducerearăzboiului.

7. Subiect al infracţiunii de aplicare a mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului este persoana responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

ARTICOLUL 144. CLONAREACrearea fiinţelor umane prin clonarese pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.1. Termenul clon defineşte descendenţa rezultată dintr-un singur individ prin înmulţire asexuată. Prin

clon se mai înţelege şi "un grup de indivizi rezultaţi prin mitoză (proces complex prin care nucleul sedivide indirect) dintr-un singur ascendent". Membrii unui clon sunt identici genetic, au acelaşi genotip,adică au aceeaşi totalitate de proprietăţi ale organismului la un moment dat sau, altfel zis, toţi indiviziimanifestă aceeaşi informaţie genetică: dimensiuni, comportare, formă, culoare, funcţii fiziologice,compoziţie chimică, structură internă şi externă, structură microscopică şi macroscopică etc.

2. A clona înseamnă a izola indivizi care vor deveni cap de linie pentru noi generaţii, iar clonareconstituie acţiunea de a clona şi rezultatul ei.

3. ONU, Adunarea Parlamentară a CE, Comisia Europeană etc. au chemat statele membre să interzicăcrearea fiinţelor identice prin clonare sau oricare alte metode (Anexa I. 14 mai 1997 - RezoluţiaOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii despre clonaj în reproducerea umană - Raportul directorului general alOMS Hirishi Nakajima Clonarea, tehnologiile biomedicale şi rolul normativ al OMS ; Anexa II. 26 iunie1997 - Extras din comunicatul final al Summitului din Deniver despre clonajul uman; Anexa III. 25februarie 1997 - Declaraţia secretarului general al CE ; Anexa IV. 11 martie 1997 - Atitudinea ComisieiŞtiinţă şi Tehnologie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei; Anexa V. 12 martie 1997 - Rezoluţia

Parlamentului Europei despre clonaj; Anexa VI. 28 mai 1997 - Avizul grupei de consilieri pentru eticabiotehnologiei de pe lângă Comisia Europeană: aspecte etice ale tehnicilor de clonaj; Anexa VII.Amsterdam 16-17 iunie 1997. Consiliul Europei. Concluziile preşedinţiei; Avizul nr.202 (1997) al

Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind proiectul de protocol adiţional la Convenţia Drepturilor Omului şi a Biomedicinii referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane. Anexa I).4. Latura obiectivă a acţiunii de clonare se realizează prin orice intervenţie având drept scop crearea

unei fiinţe umane identice din punct de vedere genetic cu altă fiinţă umană.5. Latura subiectivă a infracţiunii de clonare se caracterizează prin intenţie directă, fiindcă făptuitorul

conştientizează că întreprinde acţiuni ce cad sub incidenţa art.144 şi le doreşte.6. Subiect al infracţiunii de clonare poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de

16 ani.CAPITOLUL II

INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEIArticolul 145. OMORUL INTENŢIONAT

(1) Omorul unei persoanese pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(2) Omorul săvârşit:



a) cu premeditare;b) din interes material;c) cu intenţii huliganice;d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;e) profitând de starea de neputinţă a victimei;

f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.(3) Omorul săvârşit:a) asupra a două sau mai multor persoane;b) asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;c) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;e) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori asupra unui militar în timpul sau în legătură

cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu; f) de două sau mai multe persoane; g) de către o persoană care a mai săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1) sau (2);h) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;

i) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei, precum şi însoţit de viol; j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;k) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;m) la comandăse pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura

valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiuniieste stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea vieţii persoanei.

3. Latura obiectivă a omorului se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitateilegală care pricinuieşte moartea unui om. De cele mai multe ori, această activitate constă într-o acţiune (deîmpuşcare, strivire, înjunghiere, otrăvire, ardere, lovire, provocare a unei sperieturi, provocare a uneiemoţii, despre care făptuitorul ştie că îi va provoca victimei moartea, folosire a unor animale sălbatice,folosire a unor alte forţe puse în mişcare de făptuitor etc.). Omorul poate fi săvârşit şi prin inacţiune, dar numai în acele cazuri în care făptuitorul avea obligaţiunea de a acţiona pentru împiedicarea morţii

persoanei. De exemplu, mama nu-şi hrăneşte copilul.4. Deosebim trei categorii de omor: a) simplu (alin.1 art.145 CP); b) agravat (alin.2 art.145 CP); c)

omorul deosebit de grav (alin.3 art.145 CP).5. Omorul simplu săvârşit fără circumstanţe agravante şi atenuante, prevăzut de alin.1 art.145 CP,

poate fi comis din motive de gelozie şi din alte imbolduri josnice, cu excepţia intenţiilor huliganice şiinteresului material, din motive de răzbunare, pe baza de relaţii personale, din cauza certurilor, în timpulunei bătăi, al efectuării unui experiment ştiinţific etc.

6. Omorul intenţionat se consumă o dată cu producerea rezultatului: moartea victimei.7. Omorul săvârşit cu premeditare (lit.a) alin.2 art.145 CP) presupune întrunirea concomitentă a trei

condiţii. O primă condiţie priveşte trecerea unui interval de timp din momentul luării deciziei şi până înmomentul executării omorului. Durata acestui interval este apreciată în fiecare caz în funcţie de calităţilesubiective ale făptuitorului, precum şi de celelalte împrejurări ale cauzei. O persoană poate avea nevoie deun interval mare de timp pentru a chibzui, pe când o altă persoană poate chibzui cu multă eficienţă chiar într-un interval de timp foarte scurt. O a doua condiţie priveşte activitatea psihică a făptuitorului dereflectare, de chibzuire asupra modului în care va săvârşi infracţiunea. Dacă făptuitorul nu a avut

posibilitatea să mediteze, să cântărească şansele de realizare a deciziei, fiind într-o activitate continuă,circumstanţa premeditării se exclude. În sfârşit, pentru existenţa premeditării se mai cere ca, în intervalulde timp cuprins între momentul luării hotărârii infracţionale şi momentul începerii executării omorului,



făptuitorul să treacă la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să consolideze decizia luată şi să asigurerealizarea ei. De exemplu, pregătirea instrumentelor şi mijloacelor pentru săvârşirea omorului. Dacălipseşte vreuna dintre condiţiile menţionate, omorul este simplu, nu agravat.

Premeditarea atribuie omorului caracter agravant, deoarece, presupunând, pe de o parte, o concentrarea forţelor psihice ale făptuitorului, iar pe de altă parte, o pregătire a comiterii faptei, asigură acestuia şansesporite de reuşită.

8. Omorul săvârşit din interes material (lit.b) alin.2 art.145 CP) este cel săvârşit în scopul de a obţineun folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială, fiind un interes egoist, josnic.Potrivit p.10 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciară pe dosarele despre

omorurile intenţionate, drept omor săvârşit din interes material urmează a fi calificat omorul intenţionat,săvârşit cu scopuri de a primi un venit material pentru vinovat sau pentru alte persoane (bani, bunuri saudrepturi la primirea lor, drepturi la spaţiu locativ, remunerare din partea unei terţe persoane etc.) sau cuintenţia de a fi scutit de cheltuieli materiale (restituirea bunurilor, datoriei, plătirea serviciilor, îndeplinireaobligaţiunilor patrimoniale, plătirea pensiei alimentare etc.).

Nu este necesar ca interesul material din imboldul căruia a acţionat făptuitorul să fie realizat; estesuficient ca acest interes să fi existat în momentul săvârşirii omorului.

Omorul în scopul de a păstra averea nu poate fi considerat omor din interes material, pentru că

lipseşte intenţia de a dobândi un câştig material.Dacă omorul intenţionat a fost săvârşit concomitent cu un atac de tâlhărie, fapta trebuie calificată în

concurs (lit.b) alin.2 art.145 CP şi lit.c) alin.3 art.188 CP), deoarece tâlhăria nu este prevăzută de dispoziţiaart.145 CP.

9. Omorul săvârşit cu intenţii huliganice (lit.c) alin.2 art.145 CP). Imboldurile huliganice conţincaracteristica generală a unui grup întreg de motive diferite, pentru care este comună lipsa de respect faţăde societate. Din rândul lor fac parte motive ca ştrengăria, străduinţa de a sfida opinia publică, manifestareaunei bravuri la beţie, demonstrarea brutală şi făţişă a puterii faţă de cei din jur, înjosirea şi intimidarea lor etc.

Conform p.11 al HP CSJ din 15 noiembrie1993, drept omor din intenţii huliganice trebuie calificatomorul săvârşit din imbold huliganic de un făptuitor ce manifestă lipsă de respect faţă de societate,neglijează regulile de convieţuire socială şi normele morale, fără vreun pretext sau din cauze neînsemnate

pentru omor intenţionat.Intenţiile huliganice sunt un semn obligatoriu, constitutiv al componenţei omorului săvârşit din

intenţii huliganice, de aceea un concurs ideal al huliganismului (art.287 CP) şi omorul din intenţiihuliganice (lit.c) alin.2 art.145 CP) se exclud. Anume asemenea indicaţii sunt menţionate în HP CSJ din 15noiembrie 1993: "Dacă vinovatul pe lângă omorul din intenţii huliganice a mai săvârşit şi alte acţiuniintenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o lipsă vădită de respect faţă de societate,atunci faptele comise trebuie calificate potrivit art.145 şi 287 CP". Cu alte cuvinte, este posibil numai unconcurs real de infracţiuni, dacă omorul a precedat sau după el au urmat acţiuni huliganice.

Deseori intenţiile huliganice se îmbină cu asemenea motive ca mânia, gelozia, răzbunarea, pasiunea

sexuală, lăcomia etc., care nu sunt semne constitutive ale componenţei omorului din intenţii huliganice. Eletrebuie luate în consideraţie numai la individualizarea răspunderii penale.10. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu sau a

celor obşteşti (lit.d), alin.2 din art.145 CP) presupune uciderea unui reprezentant al unei organizaţiinestatale sau a oricărui cetăţean (fiindcă uciderea unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar constituie un omor deosebit de grav (a se vedea prevederile lit.c) alin.3 art.145 CP), pentru a-i împiedica săînfăptuiască acţiuni legate de activitatea lor de serviciu sau cea obştească. Un asemenea omor poate fisăvârşit şi din motive de răzbunare împotriva victimei pentru faptul că mai înainte ea, în genere, şi-aîndeplinit datoria de serviciu sau obştească.

Dacă atentarea la viaţă este săvârşită în legătură cu acţiunile ilegale ale victimei, de exemplu - aceastaşi-a depăşit atribuţiile de serviciu, un atare omor nu se încadrează în această agravantă, fiindcă acţiunile

ilegale nicicând nu constituie îndeplinirea datoriei. Cele săvârşite, în lipsa altor agravante, constituie unomor simplu.



Potrivit p.12 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993, responsabilitatea pentru omorul săvârşit în legătură cuîndeplinirea de către victimă a îndatoririlor de serviciu sau a celor obşteşti survine indiferent de timpulcând au fost săvârşite acţiunile care au servit drept pretext pentru răzbunare.

11. Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei (lit.e) alin.2 art.145 CP). Pentruaplicarea agravantei se cere îndeplinirea cumulativă a două condiţii: a) victima se află în stare de neputinţăde a se apăra şi b) făptuitorul profită de această stare a victimei.

Sunt în neputinţă de a se apăra persoanele care, din cauza unei stări fizice sau psihice ori a altor împrejurări, nu pot reacţiona împotriva agresorului (persoanele care suferă de o infirmitate fizică sau psihică, cele de vârstă fragedă sau de o vârstă foarte înaintată, cele aflate în totală stare de epuizare fizică,cele care dormeau, cele aflate în stare de beţie completă etc.). Starea de neputinţă de a se apăra a victimeitrebuie să fie exterioară activităţii făptuitorului, adică să nu se datoreze acestuia. Actele de natură să punăvictima în neputinţa de a se apăra, săvârşite de făptuitor, constituie acte de pregătire sau de tentativă aomorului, care, după săvârşirea omorului, sunt absorbite de infracţiunea consumată de omor.

A doua condiţie de aplicare a agravantei constă în faptul că făptuitorul a folosit conştient de starea deneputinţă a victimei pentru a o ucide. Dacă victima a fost în stare de neputinţă de a se apăra, dar făptuitorulnu a cunoscut această stare a ei, agravanta nu este aplicabilă.

12. Omorul săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (lit.f) alin.2 art.145 CP)

presupune că răpirea sau luarea de ostatici sunt săvârşite anterior omorului sau coincid cu timpul comiterii,sau omorul este săvârşit nemijlocit sau imediat după săvârşirea faptelor menţionate. În toate aceste treicazuri lipsirea de viaţă a victimei are rolul unei circumstanţe de înlesnire a acestor infracţiuni sau a uneirăzbunări, sau al ascunderii acestor activităţi infracţionale. La săvârşirea omorului cu răpirea sau luarea

persoanei în calitate de ostatic se încalcă nu numai relaţiile sociale care condiţionează ocrotirea vieţii persoanei, dar şi relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală condiţionează ocrotirea libertăţii persoanei sau a securităţii publice.

13. Omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane (lit.a) alin.3 art.145 CP) presupuneuciderea a doi sau mai multor oameni.

Există două opinii asupra acestei agravante. Potrivit primei opinii, moartea a două sau a mai multor persoane trebuie să fie rezultatul unei singure acţiuni (de exemplu, punerea de otravă în mâncarea destinatămai multor persoane, urmată de moartea a cel puţin două dintre acele persoane). A doua opinie, susţinută şide Plenul Judecătoriei Supreme a RM în p.13 al hotărârii sale din 15 noiembrie 1993, presupune cărezultatul prevăzut de lege poate să se producă şi prin acţiuni diferite, dar cuprinse de unitatea intenţiei şisăvârşite, de regulă, concomitent.

Mai corectă ni se pare prima opinie, deoarece ea dă posibilitatea de a delimita strict această agravantăde agravanta prevăzută de lit.g) alin.3 art.145 CP (omorul săvârşit în mod repetat), care, evident, presupunesăvârşirea omorurilor prin acţiuni diferite.

Agravanta este aplicabilă numai dacă se produce efectiv moartea a cel puţin două persoane. Dacăatentatul la viaţa a două sau mai multor persoane nu produce moartea nici uneia dintre acele persoane,avem de a face cu prezenţa tentativei acestui omor deosebit de grav, art.27 şi lit.a) alin.3 art.145 CP.

Dacă rezultatul prevăzut de lege se produce numai parţial, în sensul că încetează din viaţă o singură persoană, unitatea infracţională creată de legiuitor dintr-un concurs formal de omoruri consumate nu maiexistă, deci agravanta nu este aplicabilă. Faptele menţionate, formate dintr-un omor consumat şi o tentativăde omor, urmează a fi calificate separat, potrivit literei şi alineatului corespunzător al art.145 CP şi potrivitart.27, literei şi alineatului corespunzător al art.145 CP cu excepţia literei a) alin.3 art.145 CP.

Din aceste considerente nu sunt corecte indicaţiile Plenului din 15 noiembrie 1993 (p.13 alin.2), potrivit cărora omorul unei persoane şi tentativa de omor a altei persoane trebuie calificate conform prevederilor art.89 sau 88 şi art.15 şi alin.4 art.88 CP al RM din 1961, fiindcă nu putem lua în consideraţie pentru calificare de două ori una şi aceeaşi faptă.

14. În cazul unui omor săvârşit asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate (lit.b) alin.3 art.145CP), agravanta se referă la calitatea de soţ sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport cu victima

infracţiunii.Calitatea de soţ (soţie) trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Calitatea de soţ (soţie) rezultănumai dintr-o căsătorie legal încheiată. Nu se cere ca la data săvârşirii omorului soţii să fi convieţuit în



fapt. Dacă calitatea de soţ a încetat ca urmare a divorţului, sau dacă căsătoria făptuitorului cu victima a fostanulată, sau dacă făptuitorul şi victima erau legaţi printr-o căsătorie nulă, fapta, în lipsa altor agravante,constituie omor simplu. Omorul săvârşit asupra concubinului este de asemenea un omor simplu.

Potrivit art.134 CP, sunt rude apropiate ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi verii primari.

Sunt recunoscute ca rude apropiate şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

Rude apropiate sunt considerate persoanele care cad sub incidenţa prevederii art.134 CP.Calitatea de soţ (soţie) sau de rudă apropiată a făptuitorului în raport cu victima este o circumstanţă personală, de aceea în caz de săvârşire a omorului cu participaţie, ea nu se răsfrânge asupra participanţilor.De exemplu, inculpatul care îşi ucide soţia, în timp ce alt inculpat, prieten al primului inculpat, ţineavictima pentru a nu se putea apăra, răspunde pentru omor deosebit de grav (lit.b) alin.3 art.145 CP), iar

participantul, în lipsa altor agravante, - pentru omor săvârşit de două sau mai multe persoane (art.145 alin.3lit f).

15. Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide (lit.c) alin.3 din art.145 CP) presupunesuprimarea vieţii unei femei care poartă cu sine încă o viaţă, aceea a fătului. Acţiunile criminale alefăptuitorului sunt îndreptate asupra femeii gravide, care, de regulă, are posibilităţi reduse de apărare. Estenecesar ca starea de graviditate să fie reală indiferent de termenul gravidităţii şi ca vinovatul să ştie cu

certitudine că femeia este în starea în cauză. Dacă făptuitorul a crezut că femeia este gravidă, fapt care l-adeterminat să săvârşească acest omor, dar în realitate sarcina era inexistentă, cele săvârşite trebuiecalificate ca o tentativă (art.27 şi lit.c) alin.3 art.145 CP). Dacă inculpatul nu a ştiut, în momentul săvârşiriifaptei, că victima este o femeie gravidă, cele săvârşite, în lipsa altor agravante, trebuie calificate ca unomor simplu.

16. Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor (lit.d) alin.3 art.145 CP) presupune ucidereaunei persoane care nu a împlinit vârsta de optsprezece ani, cu excepţia pruncuciderii care este un omor cucircumstanţe atenuante. Este necesar ca vinovatul să ştie cu bună-ştiinţă că victima nu a împlinit vârsta deoptsprezece ani. Se cere verificată, atât obiectiv cât şi subiectiv, situaţia cunoaşterii cu certitudine de cătrevinovat că victima este un minor.

17. Omorul unui reprezentant al autorităţii publice ori al unui militar în timpul sau în legătură cuîndeplinirea de către acesta a obligaţiunilor de serviciu (lit.e) alin.3 art.145 CP) se deosebeşte de omorulîn legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiunilor de serviciu sau a celor obşteşti numai prinstatutul victimei, de aceea facem trimitere la explicaţiile agravantei prevăzute de lit.d) alin.2 art.145 CP.

Reprezentanţi ai autorităţii publice sunt funcţionarii organelor de stat învestiţi cu dreptul de a înaintacerinţe, precum şi de a lua decizii obligatorii pentru executare de către cetăţeni, întreprinderi, instituţii şiorganizaţii publice, indiferent de apartenenţa şi subordonarea lor departamentală (deputaţii, conducătorii,adjuncţii şi membrii Consiliilor raionale şi locale, judecătorii, procurorii, lucrătorii organelor de poliţie,inspectorii de stat etc.).

În calitate de militar se socot militarii Forţelor Armate, militarii din organele securităţii naţionale, aleafacerilor interne, alte persoane, în privinţa cărora există indicaţii speciale în legislaţie.

18. În cazul omorului săvârşit de două sau mai multe persoane (lit.f) alin.3 art.145 CP) se cer luate înconsideraţie faptele la care:a) au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin două, potrivit alin.6 din art.42 CP,

trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii; b) ele s-au înţeles să comită un omor împreună până a începe desfăşurarea actului sau chiar în acelaşi

moment, dar nu mai târziu de consumarea omorului;c) au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a omorului două sau mai multe persoane,

dintre care cel puţin doi participanţi ai infracţiunii au acţionat în calitate de coautori. Dacă la săvârşireaomorului participă şi alte persoane în calitate de organizatori, instigatori sau complici, acţiunile lor trebuiecalificate conform situaţiei concrete - potrivit art.42 şi alin.1 din art.145 sau art.42 şi lit.f) alin.3 art.145 CP.De exemplu, dacă o persoană (instigatorul) a determinat o altă persoană să săvârşească un omor, acţiunile

autorului trebuie calificate potrivit alin.1 art.145 CP, iar acţiunile instigatorului - potrivit art.42 şi alin.1art.145 CP. În cazul în care instigatorul a implicat două persoane la săvârşirea infracţiunii de omor,



acţiunile lui trebuie calificate potrivit art.42 şi lit.f), alin.3 art.145 CP, iar acţiunile coautorilor - potrivitlit.f) alin.3 art.145 CP.

19. Omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin.1sau 2 este prevăzut de lit.g) alin.3 art.145 CP. Potrivit art.31 CP, se consideră repetare a infracţiuniisăvârşirea a două sau mai multor infracţiuni identice sau omogene, prevăzute de aceeaşi normă penală, cucondiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie.

Se consideră omor repetat numai dacă persoana a mai săvârşit un omor prevăzut la alin.1 sau 2art.145 CP, dar nu şi un omor prevăzut la alin.3 art.145 CP.Toate aceste noi principii de calificare au fost aduse în concordanţă cu standardele internaţionale. Prin

Hotărârea nr.1298-XIII din 24 iulie 1997 Parlamentul RM a ratificat CEDO, precum şi Protocolul nr.7. Iar conform art.4 din CRM dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şise aplică în concordanţă cu DUDO, cu pactele şi cu celelalte tratate la care RM este parte.

Potrivit alin.1 art.4 al Pr. nr.7, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiileaceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâredefinitivă conform legii procedurii penale a acestui stat.

Aceste indicaţii şi recomandări au fost preluate de Plenul CSJ a RM în hotărârea sa Privind aplicareaîn practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 19 iunie 2000 nr.17, precum şi de procurorul generalal RM în indicaţiile sale cu privire la aplicarea stipulărilor dreptului internaţional nr.12-2d/2000 din 29septembrie 2000, potrivit cărora condamnările anterioare trebuie luate în consideraţie doar laindividualizarea pedepsei penale. Deci în calitate de repetare a unei infracţiuni trebuie luate în consideraţienumai faptele pentru care făptuitorul încă nu a fost condamnat.

Dacă făptuitorul a săvârşit mai întâi un omor prevăzut de alin.3 art.145 CP, iar pe urmă - un omor prevăzut de alin.1 sau 2 din acest articol, faptele săvârşite trebuie calificate separat. Orice pregătire sautentativă de omor trebuie calificată separat, iar o dată ce faptele date sunt condamnate în aşa mod, ele nu

pot fi luate în consideraţie la săvârşirea după ele a unui omor consumat, deci în aceste cazuri agravanta încauză nu este aplicabilă. Din contra, dacă sunt repetate două pregătiri de omor sau două tentative de omor,agravanta poate fi aplicată conform art.26 sau 27 CP.

Pentru calificare nu are importanţă dacă făptuitorul a acţionat în calitate de autor, organizator,instigator sau complice.

20. În cazul unui omor săvârşit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice (lit.h) alin.3art.145 CP), noţiunea de cruzime deosebită se îmbină cu acţiuni sadice, adică cu o tendinţă anormală sprecruzime, plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinţe.

Potrivit p.15 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993, semnul unei cruzimi deosebite există în cazurile încare, înainte de a-i curma viaţa sau în procesul săvârşirii omorului, victima este supusă torturilor,schingiuirilor, batjocurii sau în care omorul a fost săvârşit prin metode care cu bună-ştiinţa vinovatului aufost îmbinate cu aplicarea faţă de victimă a unor suferinţe deosebite (aplicarea unui număr mare de leziunicorporale, folosirea unei toxine cu acţiune chinuitoare, arderea de viu, înecarea, înăbuşirea, lipsa

îndelungată de hrană, apă etc.). O cruzime deosebită se poate manifesta de asemenea prin săvârşireaomorului în prezenţa rudelor apropiate ale victimei, când vinovatul îşi dă seama că prin acţiunile sale le pricinuieşte acestora mari suferinţe.

Nimicirea sau dezmembrarea cadavrului cu scopul de a tăinui infracţiunea nu poate servi drept bază pentru calificarea omorului ca săvârşit cu o cruzime deosebită.

Omorul intenţionat comis în stare de afect şi cu o deosebită cruzime , potrivit prevederilor lit.d)art.117 CP, se califică numai în baza art.146 CP.

21. Omorul săvârşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei, precum şi cel însoţit de viol (lit.i) alin.3 art.145 CP), se deosebesc tranşant.

Omorul cu scopul de a ascunde o altă infracţiune prevede, de exemplu, uciderea victimei, martorului, persoanei care deţine probele (dovezile) infracţiunii cu scopul de a le sustrage şi a le nimici. Prin înlesnirea

săvârşirii noii infracţiuni se înţelege suprimarea vieţii persoanei care, după închipuirea ucigaşului, poate săîmpiedice înfăptuirea infracţiunii ori să contribuie la descoperirea sau demascarea făptuitorului. Legea nu precizează dacă infracţiunea ascunsă sau a cărei comitere a fost înlesnită trebuie să prezinte o anumită



gravitate. Nu interesează dacă scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei a fost saunu realizat.

Prin omor intenţionat însoţit de viol trebuie înţeles omorul săvârşit în momentul violării, în procesulluptei cu victima şi învingerii rezistenţei ei sau nemijlocit după viol, pentru a evita demascarea, precum şiomorul comis, de exemplu, din motive de răzbunare pentru rezistenţa opusă. Ţinând cont că prin aceasta sesăvârşesc două infracţiuni de sine stătătoare, ele trebuie calificate în concurs, potrivit lit.i) alin.3 art.145 CP

şi lit.f) alin.3 art.171 CP.22. În cazul omorului săvârşit din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială saureligioasă (lit.j) alin.3 art.145 CP), agravanta prevede, de fapt, trei circumstanţe, una dintre care estesuficientă pentru aplicarea agravantei date. Ele se caracterizează prin intoleranţă faţă de persoanele alteinaţionalităţi, rase, religii şi reprezentanţilor lor, bazată pe ideologia superiorităţii sale şi, dimpotrivă,imperfecţiunea altor naţiuni, rase sau confesiuni.

Este necesar de a dovedi nu numai faptul că ucigaşul şi victima aparţin unor diverse naţiuni, rase sauconfesiuni. Este important să existe pe această bază duşmănie sau ură socială (cel puţin din parteavinovatului) în momentul atentatului şi anume acesta să constituie motivul omorului. În unele cazuriconcrete nu se exclud situaţiile de conflict dintre persoanele naţiunilor ostile în alte baze, de exemplu, în

baza condiţiilor de trai - nu pot împărţi sectoarele pentru păşunatul vitelor, nu se pot înţelege în privinţa

ordinii aprovizionării cu apă sau a altor condiţii de trai.De regulă, victime ale infracţiunii devin persoanele altor etnii, confesiuni decât cea de care aparţine

făptuitorul. E posibilă şi situaţia în care victimă devine un coreligionar sau o persoană de aceeaşinaţionalitate sau rasă. De exemplu, din răzbunare pentru pasivitate, conciliere cu cei de altă etnie sauuciderea în scopul de a da vina pentru cele săvârşite pe altă parte pentru a stârni duşmănie sau ură socialănaţională, rasială sau religioasă.

23. Omorul săvârşit prin mijloace periculoase pentru viaţa ori sănătatea mai multor persoane (lit.k)alin.3 art.145 CP) presupune întrebuinţarea unor mijloace de natură să pună în pericol viaţa mai multor

persoane: substanţe explozive, toxice, bombe, grenade, incendierea caselor, tragerea unui foc de armă într-o mulţime de oameni.

Potrivit p.16 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993, pentru calificarea omorului intenţionat, săvârşit prinmijloace periculoase pentru viaţa mai multor persoane, este necesar să fie stabilit dacă vinovatul, realizândintenţia de omor a unei persoane anumite, îşi dădea seama că a folosit mijloace de omor periculoase nunumai pentru viaţa unei singure persoane. În cazul aplicării vătămărilor integrităţii corporale sau a sănătăţiialtor persoane acţiunile vinovatului trebuie calificate, în afară de agravanta în cauză, şi în baza art.151, 152sau 153 CP, care prevăd responsabilitatea pentru aplicarea intenţionată a vătămărilor integrităţii corporalesau ale sănătăţii.

24. Omorul săvârşit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturilevictimei (lit.l) alin.3 art.145 CP) presupune uciderea persoanelor care se află la lecuire, sau a persoanelor aduse în instituţiile medicale din locurile incidentelor (avarii, catastrofe, accidente, încăierări etc.), sau aaltor persoane în scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei.

Autori, coautori ai acestei infracţiuni, de regulă, sunt medicii, deoarece sunt necesare cunoştinţespeciale pentru prelevarea organelor în procesul omorului. Dar nu se exclude că în calitate de autor,coautor poate fi şi o altă persoană care a luat consultaţiile corespunzătoare ale specialiştilor.

Lista organelor şi ţesuturilor utilizate pentru transplantare este aprobată de MS al RM.Comiterea omorului în scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile

victimei, de obicei, are scop de profit ori acela de a salva viaţa sau sănătatea unei persoane apropiate sau dea efectua un experiment medical.

25. Omorul săvârşit la comandă (lit.m) alin.3 art.145 CP) presupune, de obicei, uciderea unei persoane în scop de profit, adică pentru o anumită plată, remunerare, despăgubire. Dar pot exista şi altemotive, din solidaritate cu persoana care a comandat omorul sau din motive de luptă cu eterodoxii etc.

Persoana care a comandat omorul, a instigat făptuitorul pentru a-l comite sau care a contribuit la

săvârşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace etc. trebuie trasă larăspundere penală potrivit art.42 şi lit.m) alin.3 art.145 CP.



26. Dacă omorul intenţionat este prevăzut de diferite agravante din alin.2 şi alin.3 art.145 CP, atunci, potrivit lit.c) art.117 CP, calificarea se va efectua numai în baza agravantei alin.3 din art.145 CP. Deexemplu, a fost săvârşit un omor la comandă în scop de profit. Acesta se va clasifica numai în baza lit.m)alin.3 art.145 CP, indiferent de faptul că el este prevăzut şi de lit.b), alin.2 art.145 CP.

27. Dacă omorul intenţionat este prevăzut de diferite agravante ale unui singur alineat, calificarea seva efectua în baza tuturor agravantelor care încadrează fapta săvârşită.

28. Omorul intenţionat săvârşit în timpul atacului unei bande armate constituie o concurenţă anormelor juridico-penale şi cele săvârşite, potrivit art.118 CP, trebuie calificate numai în baza art.283 CP(banditism). De aceea sunt incorecte indicaţiile din p.22 al HP CSJ din 15 noiembrie 1993, potrivit cărorafaptele menţionate constituie un concurs de infracţiuni.

29. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 14 ani.Articolul 146. OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN STARE DE AFECTOmorul săvârşit în stare de afect, survenită în mod subit provocată de acte de violenţă sau de

insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,

se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani. [Art.146 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi naturavalorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiuniieste stipulat în art.15 CP.


3. Latura obiectivă se realizează prin omorul săvârşit în stare de afect, provocată de acte de violenţăsau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau ar fi pututavea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui.

4. Starea de afect constituie o stare a psihicului omului, în care acesta, deşi îşi dă seama de acţiunilesale, în mare măsură pierde controlul asupra propriilor sale acţiuni şi capacitatea de a le conduce. În acestcaz omul acţionează în stare de afect fiziologic. În această ordine de idei, important este a nu confundastarea de afect fiziologic cu starea de afect patologic, când psihicul făptuitorului se află în stare deiresponsabilitate, adică persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale ori să le conducă, din cauza uneitulburări psihice.

În starea de afect fiziologic persoana răspunde pentru acţiunile sale, dar aceasta este considerată ocircumstanţă atenuantă.

5. Omorului în stare de afect îi premerg trei categorii de acţiuni exprimate prin:a) acte de violenţă prin care trebuie înţeleasă atât violenţa fizică, adică orice atentat la integritatea

corporală sau sănătate (lovituri, bătăi, vătămări corporale, tentativă de omor), cât şi violenţa psihică -ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice. Aceste acte de violenţă sunt cuprinse de dispoziţia art.146 CPnumai atunci când nu au fost folosite drept mijloc de apărare contra violenţei ilegale, pentru că în acest caz

ele trebuie calificate după regulile legitimei apărări;b) insulta gravă presupune cuvinte şi acţiuni ale victimei, care, din punct de vedere moral, seconsideră deosebit de insultătoare şi care au provocat ucigaşului o stare de afect, ca rezultat al înjosirii cuadevărat grosolane a cinstei şi demnităţii vinovatului sau a rudelor lui;

c) prin alte acte ilegale sau imorale ale victimei se înţelege orice acţiune ilegală sau imorală care aavut sau a putut să aibă consecinţe grave pentru vinovat. De exemplu, incendierea casei, călcarea cuautomobilul a unui copil, distrugerea unui bun material important, închiderea unicului drum spre casă, oînşelare grosolană din partea unei persoane apropiate, infidelitate conjugală etc.

6. Răspunderea pentru omorul în stare de afect poate fi stabilită numai în cazul în care starea de afectşi intenţia de a săvârşi omorul apar subit în timpul comportării ilegale a victimei sau îndată după aceasta şise aduce la îndeplinire fără întârziere. Dacă însă starea de afect nu a apărut imediat după acţiunile ilegale

ale victimei sau omorul a fost comis după un anumit răstimp, omorul nu poate fi calificat potrivit art.146CP.



7. Potrivit indicaţiilor HP CSJ din 15 noiembrie 1993, omorul săvârşit în stare de afect şi în prezenţacircumstanţelor agravante prevăzute de alin.2 sau 3 art.145 CP trebuie calificate numai potrivit art.146 CP.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.9. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 147. PRUNCUCIDEREAOmorul copilului nou-născut, săvârşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mama

care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată denaştere,se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a pruncuciderii se realizează prin omorul copilului nou-născut, săvârşit în timpulnaşterii sau imediat după naştere de către mama care se află într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cudiminuarea discernământului, cauzată de naştere.

4. Starea copilului nou-născut (prunc) durează în unele legislaţii anumite termene, determinate delegislaţie, de exemplu: în Franţa - 3 zile, în Italia - 5 zile etc. Legea noastră nu stabileşte nici un termenformal ce ar determina starea de copil (prunc) nou-născut, lăsând ca problema în cauză să fie rezolvată înmod concret în baza expertizei medico-legale pornind de la prevederile art.147 CP, potrivit cărora timpulstării de prunc nou-născut este limitat de noţiunile: timpul naşterii sau imediat după aceasta.

5. Pruncuciderea, fiind o varietate de omucidere, se comite prin orice acţiune (inacţiune) în măsură săsuprime viaţa victimei: sufocarea, lovirea, abandonarea în frig, îngroparea de viu, neacordarea la timp aîngrijirilor absolut necesare vieţii etc. Fapta trebuie să fie comisă în timpul naşterii sau imediat dupănaştere, când pe corpul copilului să mai fi existat urmele naşterii recente. Dacă uciderea a avut loc maitârziu, mama răspunde potrivit lit.d) alin.3 art.145 CP. Dacă moartea s-a produs până la expulzarea fătului,ca urmare a unor acţiuni de întrerupere a gravidităţii în condiţii ilegale, avem de a face cu un avort ilegal(art.159 CP).

6. O trăsătură obligatorie a componenţei pruncuciderii este starea de tulburare fizică sau psihică amamei, cauzată de naştere, cu diminuarea discernământului ei. Starea psihofiziologică provocată exclusivde procesul naşterii se poate ivi ca urmare a unor acţiuni determinate de toxicoze în perioada de gestaţie, aşocului hemoragic, a naşterii copilului în condiţii neobişnuite sau din cauza ruşinii, a fricii de consecinţelesociale, familiale, de reacţia părinţilor, ostilităţii celor din jur etc.

7. Fiind o circumstanţă personală, atenuanta nu se răsfrânge asupra participanţilor, aceştia urmând sărăspundă în baza lit.d) alin.3 art.145 CP.

8. Pruncuciderea poate fi comisă numai intenţionat. Omorul din imprudenţă a copilului nou-născut nuatrage răspunderea penală.

9. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 14 ani.Articolul 148. LIPSIREA DE VIAŢĂ LA DORINŢA PERSOANEI (EUTANASIA) Lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al

suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora,se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a eutanasiei se realizează prin lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie

incurabilă sau cu caracterul insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazulminorilor, a rudelor acestora. Aceste prevederi sunt determinate de art.34 din Legea nr.411-XIII din28.03.95 ocrotirii sănătăţii (modificat): MO nr.34/373 din 22.06.1995.



4. În CP din 1961 eutanasia se socotea un omor simplu, săvârşit fără circumstanţe atenuante sauagravante, şi se încadra în baza art.89 CP din 1961.

5. Fiind o formă atenuantă a omorului, eutanasia se realizează, ca şi omorul, printr-o activitate deucidere (a se vedea explicaţiile corespunzătoare la art.145 CP).

6. Pentru atenuanta în cauză, legea înaintează două cerinţe cumulative:a) omorul persoanei care suferă de o maladie incurabilă sau cu caracter insuportabil al suferinţelor

fizice;b) omorul săvârşit la dorinţa victimei sau a rudelor acesteia în cazul minorilor .7. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie.8. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 149. LIPSIREA DE VIAŢĂ DIN IMPRUDENŢĂ(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţăse pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.(2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoanese pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura

valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiunii

este stipulat în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt

condiţionate de ocrotirea vieţii persoanei.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune în măsură să producă

direct sau indirect decesul unei persoane.4. Se consideră lipsire de viaţă din imprudenţă fapta în care vinovatul nu a prevăzut posibilitatea

survenirii morţii victimei ca rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale, deşi trebuia şi putea s-o prevadă(neglijenţa criminală). De exemplu, un muncitor, făcând curăţenie într-o clădire în curs de finisare, aaruncat de la etajul nouă nişte rămăşiţe de beton, care au lovit în cap un pieton, cauzându-i moartea.

5. Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi un rezultat al încrederii exagerate în sine, când vinovatul prevede că acţiunea sau inacţiunea sa poate avea ca urmare moartea victimei, dar considera că o va evita.Calculul conform căruia moartea victimei ar putea fi evitată presupune întotdeauna un plan referitor la ocircumstanţă concretă, care ar putea, după părerea infractorului, să zădărnicească posibilitatea provocăriiconsecinţelor fatale. Asemenea circumstanţe ar putea fi: acţiunile sale (profesionalismul, isteţimea etc.),acţiunile altor persoane, acţiunea forţelor naturii etc. Dar speranţa făptuitorului se dovedeşte neîntemeiatăşi moartea totuşi survine. De exemplu, un ofiţer a tras cocoşul armei, crezând că e descărcată, şi a provocatmoartea unui soldat; un sportiv de performanţă la haltere şi-a ridicat prietenul deasupra balustradei unui

palc şi l-a scăpat de la etajul şapte etc.6. Dispoziţia art.149 CP (lipsirea de viaţă din imprudenţă) concurează cu un şir întreg de norme

penale în care se prevede drept consecinţe decesul persoanei din imprudenţă. De exemplu, alin.4 art.151,lit.c) alin.2 art.159, lit.c) alin.3 art.160, lit.b) alin.2 art.162, lit.b), alin.3 art.164, lit.e), alin.3 art.171, lit.b)

art.216, lit.b) alin.3 art.224, lit.b) alin.3 art.264, lit.b) alin.3 art.278 CP ş. a. m. d.În aceste cazuri, potrivit alin.1 art.116 CP şi art.149 CP, este o normă generală, iar articolelemenţionate sunt norme speciale şi, în cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplicănumai norma specială.

7. Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau a mai multor persoane (alin.2 art.149 CP) se referă larezultatul produs. Nu interesează dacă moartea a survenit din imprudenţă simplă ori profesională, ori dacăfăptuitorul s-a aflat în stare de ebrietate, dar toate aceste circumstanţe determină limitele legale de

pedeapsă.8. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 150. DETERMINAREA LA SINUCIDERE(1) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare, clevetire ori jignire

din partea celui vinovat se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere:



a) a soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate;b) a unui minor;c) a unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel

vinovat;d) prin comportare plină de cruzime;e) prin înjosirea sistematică a demnităţii victimei

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi naturavalorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiuniieste stipulat în art.15 CP.


3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin determinarea la sinucidere sau la tentativă desinucidere prin persecutare, clevetire ori jignire din partea celui vinovat.

4. Prin persecutare se înţelege urmărirea victimei cu scopul de a-i pricinui un rău, a-i provocanecazuri, lipsuri, nedreptăţi, de a o prigoni, asupri, oropsi.

5. Prin clevetire se înţelege răspândirea scornirilor mincinoase ce defăimează onoarea şi demnitatea

victimei.6. Prin jignire se înţelege lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii persoanei prin diferite acţiuni

verbale sau în scris.7. Este necesar ca făptuitorul, prin acţiunile sale menţionate, să fi făcut ca victima să ia hotărârea de a

se sinucide.8. Pentru existenţa infracţiunii se cere ca acţiunea făptuitorului să aibă ca rezultat sinuciderea sau

tentativa de sinucidere a persoanei. Între acţiune şi rezultat trebuie să existe un raport de cauzalitate.9. Agravantele prevăzute de literele a), b) din alin.2 art.150 CP au aceleaşi explicaţii ca şi agravantele

corespunzătoare ale omorului intenţionat, de aceea facem trimitere la explicaţiile art.145 CP.10. Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere a unei persoane care se află într-o

dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel vinovat (lit.c) alin.2 art.150 CP). Prin dependenţămaterială se înţelege că victima a fost întreţinută material de vinovat sau că ajutorul lui material a constituituna din principalele surse de existenţă ale victimei.

Drept altă dependenţă trebuie înţeleasă dependenţa de serviciu, dependenţa de locul domicilierii, deraporturile conjugale etc.

11. Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin comportare plină de cruzime (lit.d)alin.2 art.150 CP) presupune lipsirea victimei de hrană, de îmbrăcăminte, de libertate, expunerea acesteia la

bătaie şi tortură etc.12. Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin înjosirea sistematică a demnităţii

victimei (lit.e) alin.2 art.150 CP) presupune lezarea intenţionată a onoarei şi demnităţii persoanei prindiferite acţiuni verbale sau în scris, săvârşite sistematic, adică de cel puţin trei ori.

13. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie indirectă sau imprudenţă. Intenţie directănu poate fi, pentru că, dacă vinovatul doreşte moartea victimei, constrângerea victimei la sinucidere trebuiecalificată ca omor.

14. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 151. VĂTĂMAREA INTENŢIONATĂ GRAVĂ A INTEGRITĂŢII CORPORALE

SAU A SĂNĂTĂŢII(1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă

pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurareiremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;



b) asupra minorului;c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau

obşteşti;d) de două sau mai multe persoane;e) prin schingiuire sau tortură;

f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

g) din interes material;h) cu intenţii huliganice;i) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasăse pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) repetat;b) asupra a două sau mai multor persoane;c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;d) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;e) la comandă,se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), care au provocat decesul victimei,se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei.

3. Spre deosebire de CP din 1961, care clasifica vătămările corporale în trei categorii (grave, mai puţin grave şi uşoare), noul CP şi noul Regulament de apreciere medico-legală a gravităţii vătămăriicorporale (MO nr.170-172 din 08.08.2003) deosebesc patru categorii de vătămări ale integrităţii corporalesau ale sănătăţii: grave, medii, uşoare şi leziunii corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. Pentru

primele trei este prevăzută răspunderea penală, iar pentru ultima se prevede răspundere administrativă. Noul regulament determină şi termenul dereglării sănătăţii:

a) dereglarea îndelungată a sănătăţii pe un termen mai mare de 21 de zile; b) dereglarea de scurtă durată a sănătăţii pe un termen de la 6 până la 21 de zile;c) leziuni ce nu generează o dereglare a sănătăţii sau o incapacitate temporară de muncă.4. Latura obiectivă a vătămărilor intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii se poate

realiza prin provocarea a cel puţin unei daune din cele catalogate produse sănătăţii persoanei:a) acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvârşirii lor;

b) pierderea vederii;c) pierderea auzului;

d) pierderea graiului;e) pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia;f) boală psihică;g) pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă;h) întreruperea sarcinii;i) desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente.5. Din rândul acţiunilor periculoase pentru viaţă fac parte vătămările care prin însăşi natura lor sunt

primejdioase pentru viaţa victimei în momentul producerii lor sau care în evoluţia lor obişnuită, fără untratament corespunzător, provoacă moartea victimei. Prevenirea morţii prin acordarea asistenţei medicalenu poate fi considerată ca motiv obiectiv pentru a renunţa la calificarea vătămărilor în cauză drept

periculoase pentru viaţă.

Ipoteza în cauză e concepută de legiuitor ca o componenţă de infracţiune formală, deoareceinfracţiunea se consideră consumată o dată cu săvârşirea acţiunilor primejdioase prin ele însele pentru viaţavictimei în momentul producerii lor, indiferent de dauna cauzată sănătăţii persoanei. De exemplu, plăgile



abdomenului fără lezarea organelor interne pot necesita pentru vindecare doar câteva zile. Dacă s-ar lua înseamă numai dauna reală produsă sănătăţii, aceasta ar putea constitui numai vătămări uşoare, pe când, dupăcum s-a constatat deja, asemenea acţiuni se socot vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii.

Lista completă a acestor acţiuni este stabilită în regulamentul menţionat, iar fiecare acţiune periculoasă pentru viaţă în momentul săvârşirii ei se determină printr-o expertiză medico-legală.

6. Prin pierderea vederii se înţelege orbirea completă de ambii ochi sau starea vederii când obiectele

nu pot fi desluşite bine la o distanţă de 2 metri şi mai puţin (acuitatea vederii 0,04 şi mai mică).Pierderea vederii la un ochi are drept consecinţă o incapacitate permanentă de muncă mai mult de 1/3,din care cauză este inclusă la categoria vătămărilor corporale grave.

7. Prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o stare ireversibilă, când victima nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii.

Pierderea auzului de o ureche antrenează o incapacitate de muncă permanentă, mai puţin de 1/3, dincare cauză ea face parte din vătămările corporale medii.

8. Prin pierderea graiului (limbii) se înţelege pierderea capacităţii de exprimare a gândurilor pinsunete articulate. Această stare poate fi condiţionată de pierderea limbii, de afecţiuni anatomo-funcţionaleale coardelor vocale sau de origine nervoasă.

9. Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia presupune pierderea mâinii, piciorului

ori încetarea funcţionării acestora, a capacităţii de reproducere. Pierderea mâinii, a piciorului constă în detaşarea lor de la trunchi sau pierderea funcţiilor acestora

(paralizia sau o altă stare care exclude funcţionarea lor). Prin pierderea anatomică a mâinii sau a picioruluise înţelege detaşarea completă de la trunchi a mâinii sau a piciorului, precum şi amputarea lor nu mai josde articulaţia cotului ori a genunchiului. Celelalte cazuri trebuie considerate drept pierdere a unei părţi amembrului, având drept criteriu de calificare incapacitatea permanentă de muncă.

Pierderea capacităţii de reproducere constă în pierderea capacităţii de coabitare sau pierdereacapacităţii de fecundare, concepere şi naştere.

10. Boala psihică şi legătura ei cauzală cu trauma victimei se stabileşte de către expertiza psihiatrică.Gradul de gravitate a acestei consecinţe a vătămării se apreciază cu concursul medicului legist.

11. Pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă se stabileşte în procente (maimult de 33%) în baza datelor obiective şi în conformitate cu datele tabelului pentru aprecierea incapacităţiide muncă.

Prin pierdere stabilă se înţelege pierderea capacităţii de muncă pe tot restul vieţii.Se ia în consideraţie pierderea capacităţii generale de muncă. În cazurile în care se va dovedi că

intenţia făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre pierderea capacităţii de muncă profesională se poatelua în consideraţie şi aceasta. Incapacitatea stabilă de muncă se stabileşte prin expertiză medico-legală.

12. Întreruperea sarcinii, indiferent de termenul ei, face parte din vătămările integrităţii corporale sauale sănătăţii grave, dacă nu e o consecinţă a particularităţilor individuale ale organismului şi dacă se află înlegătură cauzală directă cu vătămarea. Expertiza medico-legală în astfel de cazuri se efectuează împreunăcu medicul obstetrician-ginecolog.

13. În cazul desfigurării iremediabile a feţei şi/sau a regiunilor adiacente expertiza medico-legalăapreciază după semnele obişnuite caracterul şi gradul de gravitate ale leziunilor produse feţei şi/sauregiunilor adiacente (gâtul) constatând dacă acestea pot fi reparabile sau nu în mod obişnuit.

Prin vătămări reparabile se înţeleg leziunile care pot fi lecuite fără intervenţii chirurgicale însemnate.Prin vătămări ireparabile, care de fapt se consideră desfigurări iremediabile, se înţeleg leziunile care

pot fi înlăturate numai printr-o intervenţie chirurgicală sau operaţie cosmetică.14. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.15. Agravantele prevăzute de literele a), b), c), d), e), f), g), h) şi i) din alin.2, precum şi de literele a),

b), d), şi e) alin.3 art.151 CP, au aceleaşi explicaţii ca şi agravantele corespunzătoare de la art.145 CP, deaceea, pentru a exclude repetarea, facem trimitere la aceste explicaţii.

16. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, săvârşită prin schingiuire

sau tortură (lit.e) alin.2 art.151 CP). Schingiuirea sau torturarea nu prezintă o categorie aparte de vătămăricorporale, ci determină originea acestora, metodele de cauzare a lor.



Schingiuirea reprezintă nişte acţiuni care provoacă victimei suferinţe prin lipsirea de hrană, de băutură sau de căldură ori prin abandonarea victimei în condiţii nocive pentru viaţă etc.

Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri acute repetate sau îndelungate prin pişcături, biciuire, împunsături cu obiecte ascuţite, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc.

Nu interesează dacă daunele produse sănătăţii, prevăzute de alin.1 art.151 CP, sunt rezultatulacţiunilor de schingiuire sau torturare sau dacă aceste acţiuni se săvârşesc după producerea vătămărilor

menţionate.17. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii săvârşită de un grupcriminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit.c) alin.3 art.151 CP). Noţiunea grupului criminalorganizat este prevăzută de art.46 CP, iar a organizaţiei criminale - de art.47 CP, de aceea se iau în seamăreglementările indicate.

18. Vătămările intenţionate grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii prevăzute la alin.1, 2 sau3, care au provocat decesul victimei (alin.4 art.151 CP). Această agravantă constituie o infracţiune unicăcomplexă, formată din două activităţi infracţionale: a) vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporalesau a sănătăţii, prevăzută de alin.1, 2 şi 3 art.151 CP, şi b) lipsirea de viaţă din imprudenţă, prevăzută deart.149 CP. De aceea latura subiectivă a infracţiunii acestei agravante trebuie determinată aparte pentrufiecare activitate infracţională menţionată. Potrivit art.19 CP, aceasta nu reprezintă o a treia formă de

vinovăţie, ci o infracţiune săvârşită cu două forme de vinovăţie (intenţie şi imprudenţă). În consecinţă,infracţiunea se consideră intenţionată.

Deci, trebuie să determinăm dacă intenţia făptuitorului a fost îndreptată numai spre cauzareavătămării grave şi dacă decesul victimei a survenit din imprudenţă.

19. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 14 ani.Articolul 152. VĂTĂMAREA INTENŢIONATĂ MEDIE A INTEGRITĂŢII CORPORALE

SAU A SĂNĂTĂŢII(1) Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este periculoasă

pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglareaîndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitateade muncă,

se pedepseşte cu arest de până la 6 luni sau cu închisoare de până la 4 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) asupra a două sau mai multor persoane;c) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau

obşteşti;e) de două sau mai multe persoane;

f) prin schingiuire sau tortură; g) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

h) din interes material;i) cu intenţii huliganice; j) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială sau religioasă;k) la comandăse pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin provocarea dereglării îndelungate a sănătăţii sau

pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă.



4. Dereglarea îndelungată a sănătăţii este determinată nemijlocit de un şir de vătămări, maladii,dereglări de funcţie care au o durată de peste 21 de zile, dar cu condiţia că victima îşi recapătă sănătateainiţială.

5. Prin pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă se are învedere o incapacitate generală de muncă pe viaţă de la 10% până la 33%. Incapacitatea stabilă de muncăînseamnă pierderea pentru totdeauna a capacităţii de muncă, iar incapacitatea considerabilă de muncă

presupune pierderea a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă, adică de la 10 până la 33%.6. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.7. Explicaţiile agravantelor infracţiunii enumerate în alin.2 art.152 CP corespund cu lămuririle date

agravantelor corespunzătoare la art.145 şi 151 CP.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani, în

condiţiile alin.1, şi de 14 ani, în condiţiile alin.2.Articolul 153. VĂTĂMAREA INTENŢIONATĂ UŞOARĂ A INTEGRITĂŢII CORPORALE

SAU A SĂNĂTĂŢIIVătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii, urmată fie de o dereglare de

scurtă durată a sănătăţii, fie de o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la un an.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează fie prin provocarea dereglării de scurtă durată asănătăţii, fie printr-o pierdere neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă.

4. Dereglarea de scurtă durată a sănătăţii este determinată de daunele produse sănătăţii, care dureazămai mult de 6 zile, dar nu mai mult de 21 de zile.

5. Prin pierderea neînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă se înţelege o incapacitate generală pe viaţă de muncă până la 10 %.

6. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 154. MALTRATAREA INTENŢIONATĂ SAU ALTE ACTE DE VIOLENŢĂ(1) Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă, dacă nu au provocat urmările prevăzute la

art.151-153,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6

luni.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) asupra soţului (soţiei) sau unei rude apropiate;

b) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;c) asupra unui minor;d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau

obşteşti;e) de două sau mai multe persoane;

f) profitând de starea de neputinţă a victimei; g) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură;h) la comandăse pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1. 000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la un an. [Art.154 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]





3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin maltratarea intenţionată sau aplicarea altor acte deviolenţă, care n-au provocat vătămări grave, medii sau uşoare ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii.

4. Prin maltratarea intenţionată se înţelege purtarea crudă, brutală cu victima pentru a-i provocadureri fizice prin aplicarea loviturilor multiple şi repetate cu pumnul, cu palma, cu bastonul etc. sau

aplicarea altei forţe pe care o pune în acţiune (de exemplu, asmuţă un câine care trânteşte victima etc.).5. Prin aplicarea altor acte de violenţă în măsură să producă dureri fizice înţelegem faptele săvârşitefără aplicarea loviturilor, dar care pot să contribuie la pricinuirea de dureri fizice. De exemplu, strângereasau frângerea mâinilor, pişcăturile, tragerea de păr, îmbrâncirea şi punerea de piedică unei persoane,oferirea unui scaun stricat, de pe care victima, aşezându-se, cade şi se loveşte, determinarea victimei săfolosească un aparat electric, deşi făptuitorul ştia că este defectat şi îi va provoca dureri fizice, oferirea decătre făptuitor victimei a unui pahar de apă conţinând o substanţă vomitivă, sperierea persoanei, pentru caaceasta, căzând, să fie supusă unei loviri etc.

6. Maltratarea sau un alt act de violenţă poate produce victimei echimoze (vânătăi). Prin echimoze seînţelege un revărsat sanguin mai mult sau mai puţin întins, localizat în grosimea tegumentului, în ţesutulcelular subcutanat sau mai profund. De regulă, echimozele nu necesită tratament medical pentru vindecare.

Un asemenea tratament se impune numai în cazul unor echimoze foarte întinse, însoţite de edem. Dacă elenecesită îngrijiri medicale, în raport cu durata acestora fapta poate fi încadrată ca vătămare uşoară saumedie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

7. Lovirile reciproce nu sunt o circumstanţă care exclude răspunderea penală a fiecăruia dintrevinovaţi.

8. Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii unora dintre acţiunile menţionate.9. Agravantele infracţiunii din alin.2 art.154 CP au aceeaşi explicaţie ca şi agravantele

corespunzătoare de la art.145 şi 151 CP.10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 155. AMENINŢAREA CU OMOR ORI CU VĂTĂMAREA GRAVĂ A

INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂŢII Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat

pericolul realizării acestei ameninţări,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu arest de până la

6 luni, sau cu închisoare de până la 2 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a

integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări.4. Prin ameninţare se înţelege o acţiune de influenţă psihică prin care făptuitorul insuflă victimeitemerea de a i se produce o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau a lipsirii de viaţă.Metodele ameninţării pot fi diferite: orale, în scris, prin gesturi, prin telefon, prin alte persoane, prin semnesimbolice etc.

5. Acţiunea de ameninţare trebuie să fie de natură să alarmeze pe cel ameninţat, să fie percepută de elca reală, serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat. Dacă dinacţiunea făptuitorului nu rezultă că acesta va trece la înfăptuirea ameninţării sau dacă ameninţarea în modobiectiv nu poate fi realizată, fapta nu constituie infracţiunea în cauză.

6. Infracţiunea dată trebuie deosebită de descoperirea intenţiei criminale care constituie o etapăinfracţională ce nu se pedepseşte penal. Dispoziţia art.155 CP ne permite să constatăm că ea stipulează

realizarea intenţiei prin acţiuni concrete de ameninţare, la săvârşirea cărora nu poate fi vorba numai de odescoperire de intenţie.



7. Infracţiunea se consumă în momentul în care victimei conştiente de ameninţare îi apare starea detemere care îi răpeşte libertatea morală.

8. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 156. VĂTĂMAREA GRAVĂ ORI MEDIE A INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A

SĂNĂTĂŢII ÎN STARE DE AFECT

Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect, survenită înmod subit, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la6 luni, sau cu închisoare de până la 3 ani.

[Art.156 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporalesau a sănătăţii în stare de afect, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte acte ilegale sauimorale ale victimei, dacă aceste acte au avut sau au putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudelelui.

4. În ceea ce priveşte explicaţiile privind noţiunea vătămărilor grave sau medii, facem trimitere lalămuririle date semnelor constitutive ale acestora, prevăzute în art.151 şi 152 CP.

5. Circumstanţele săvârşirii acestei infracţiuni şi ale condiţiilor stării de afect sunt aceleaşi ca şi laomorul în stare de afect. (A se vedea explicaţiile corespunzătoare de la art.146 CP.)

6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 157. VĂTĂMAREA GRAVĂ ORI MEDIE A INTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A

SĂNĂTĂŢII CAUZATĂ DIN IMPRUDENŢĂVătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţăse pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani. [Art.157 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1.Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura


2.Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea sănătăţii persoanei.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a

sănătăţii, cauzată din imprudenţă.4. Explicaţiile noţiunii de vătămare gravă sau medie sunt date la art.151 şi 152 CP.5. Latura subiectivă a infracţiunii este aceeaşi ca şi în cazul infracţiunii de lipsire de viaţă din

imprudenţă (a se vedea explicaţiile de la art.149 CP).6. Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care a provocat decesul victimei din

imprudenţă, presupune imprudenţă (neglijenţă sau încredere în sine) atât faţă de provocarea vătămărilor grave, cât şi faţă de lipsirea de viaţă a victimei.

7. Răspunderea penală faţă de vătămările medii sau uşoare ale integrităţii corporale sau ale sănătăţiidin imprudenţă se exclude.

8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 158. CONSTRÂNGEREA PERSOANEI LA PRELEVAREA ORGANELOR SAU

ŢESUTURILOR PENTRU TRANSPLANTARE(1) Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau înalte scopuri, săvârşită cu aplicarea violenţei ori cu ameninţarea aplicării ei,



se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine că seaflă în stare de neputinţă ori în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea vieţii sau sănătăţii persoanei.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri, săvârşită cu aplicarea violenţei ori cu ameninţareaaplicării ei. Reglementările sunt prevăzute de Legea nr.473-XIV din 25.06.99 privind transplantul deorgane şi ţesuturi umane (MO nr.94-95/474 din 26.08.1999) şi ordinul MS nr.297 din 16.12.99 despreaplicarea Legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umane în RM (MO nr.29-30/99 din 16.03.2000).

4. Conform regulilor existente, prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare este posibilă

numai cu condiţia că donatorul şi-a expus în scris liber şi intenţionat dorinţa în această privinţă.5. Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană aleasă de făptuitor în calitate de donator. Nu se

admite prelevarea organelor şi ţesuturilor de la persoanele minore, bolnave de maladia SIDA, boli venericeşi alte boli infecţioase ce prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea recipientului.

6. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru prelevare presupuneaplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea ei.

7. Prin aplicarea violenţei se înţelege uzul forţei fizice asupra victimei prin aplicarea loviturilor sau aaltor acte de violenţă care provoacă o daună sănătăţii victimei sub formă de maltratări, vătămări uşoare,medii sau chiar grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii. Dacă în urma constrângerii cu aplicareaviolenţei se produc dureri fizice, vătămări uşoare sau medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii,

prevăzute de art.152, 153 sau 154 CP, fapta săvârşită se încadrează numai în baza alin.1 art.158 CP, iar dacă victimei i se produc vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii, fapta săvârşită constituieun concurs de infracţiuni prevăzut de alin.1 art.158 CP şi alin.1 art.151 CP.

8. Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice se înţelege ameninţarea victimei cu astfel de cuvintesau acţiuni, din care se vede intenţia făptuitorului de a aplica imediat violenţa fizică faţă de victimă.Violenţa psihică trebuie să fie reală şi destul de serioasă pentru ca victima să aibă motive de a se teme derealizarea ei. Ameninţarea cu distrugerea averii sau răspândirea unor ştiri calomnioase nu estecondamnabilă penal.

9. Infracţiunea se consumă din momentul constrângerii în scopul prelevării organelor sau ţesuturilor pentru prelevare. Dacă făptuitorul a reuşit, în urma constrângerii, să preleveze organele şi ţesuturilevictimei, infracţiunea dată intră în concurs real cu vătămările corporale corespunzătoare, în funcţie de

dauna produsă.10. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.11. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare, săvârşită

asupra unei persoane despre care cel vinovat ştia cu certitudine că se află în stare de neputinţă ori îndependenţă materială sau altă dependenţă faţă de el (alin.2 art.158 CP). Noţiunea de stare de neputinţă esteexplicată la lit.e) alin.2 art.145 CP, iar noţiunea de dependenţă materială sau altă dependenţă faţă defăptuitor este aceeaşi ca şi a agravantei prevăzute de lit.c) alin.2 art.150 CP.

12. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 159. PROVOCAREA ILEGALĂ A AVORTULUI(1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârşită:a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;

b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătăţii;



d) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;e) în condiţii antisanitarese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;

b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. [Art.159 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura


2.Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea vieţii sau sănătăţii persoanei.

Latura obiectivă a avortului se realizează prin întreruperea sarcinii prin orice mijloace, săvârşită în

vreunul din următoarele cazuri:a) în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop;

b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;c) când sarcina depăşeşte 12 săptămâni;d) în cazul contradicţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;e) în condiţii antisanitare.3. În RM femeii i se garantează dreptul de a dispune personal de fructul procreării. Regulamentul MS

despre ordinea efectuării avortului interzice un şir de avorturi, efectuarea acestora este pasibilă derăspundere penală (a se vedea şi prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.95 (MOnr.34/373 din 22.06.1995 ).

4. Sintagma avortul săvârşit în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop elucidează sensulde întrerupere a sarcinii femeii în orice alte locuri decât cele medicale care dispun de autorizaţii pentru aefectua asemenea operaţii chirurgicale. Conform regulamentului menţionat, efectuarea avortului se admitenumai în instituţiile curative staţionare. Orice avort săvârşit, de exemplu, acasă la medic, acasă la victimăsau în orice alt loc, se consideră ilegal.

5. Sintagma avortul săvârşit de către o persoană care nu are studii medicale superioare specialeînglobează sensul că operaţia a fost săvârşită de către o persoană care nu este competentă, care nu estelicenţiat în materie de obstetrică şi ginecologie. Avortul se admite a fi efectuat numai de un medicobstetrician-ginecolog. De aceea avortul săvârşit de către orice alt lucrător medical sau de către orice altă

persoană se consideră avort ilegal. Săvârşirea avortului de către un medic obstetrician-ginecolog în afară despital sau cu încălcarea altor condiţii presupune numai răspundere disciplinară.

6. Orice avort săvârşit în cazurile sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni şi nu este prescris de medici este periculos pentru viaţa sau sănătatea victimei şi este socotit avort ilegal.7. Întreruperea sarcinii dacă există interdicţii medicale pentru efectuarea acestei operaţii prezintă un

pericol deosebit pentru viaţa sau sănătatea victimei, deoarece poate duce la daune grave sănătăţii victimeisau chiar la decesul ei.

8. Avortul săvârşit în condiţii antisanitare este întotdeauna legat de infectarea victimei şi prezintă un pericol deosebit pentru viaţa sau sănătatea acesteia.

9. Provocarea ilegală a avortului se consumă în momentul în care în urma acţiunii făptuitorului a fostîntreruptă sarcina şi a fost nimicit fătul, indiferent de dauna cauzată sănătăţii femeii.

10. Latura subiectivă a avortului ilegal se caracterizează prin intenţie directă.11. Avortul ilegal săvârşit în mod repetat presupune săvârşirea a două sau a mai multor avorturi

ilegale până la condamnarea vinovatului cel puţin pentru unul dintre ele, bineînţeles, dacă n-au expirattermenele de prescripţie pentru urmărirea penală stabilite de lege. (A se vedea şi celelalte explicaţii alerepetării infracţiunilor la art.145 CP.)



12. Avortul ilegal care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Noţiunea vătămărilor grave şi medii este explicată în comentariul de la art.151 şi 152 CP.

13. Avortul ilegal care a provocat din imprudenţă decesul victimei are aceleaşi explicaţii ca şiagravanta prevăzută de alin.4 art.151 CP.

14. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 160. EFECTUAREA ILEGALĂ A STERILIZĂRII CHIRURGICALE

(1) Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medicse pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea dedreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) în unităţi medico-sanitare nespecializate;b) de către o persoană fără studii medicale superioare specialese pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:a) au fost săvârşite repetat;

b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) au provocat din imprudenţă decesul pacientului,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de cătreun medic în afara condiţiilor determinate de prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.95(MO nr.34/373 din 22.06.1995) şi ale Legii nr.185-XV din 24.05.2001 cu privire la ocrotirea sănătăţiireproductive şi planificarea familială (MO nr.90-91/697 din 02.08.2001.

4. Prin sterilizare se înţelege acţiunea chirurgicală de a-l face pe un om să devină steril, incapabil de a procrea; a castra. Adică, a supune victima unei operaţii chirurgicale de extirpare a glandelor sexuale. Estenecesar că această operaţie să fie efectuată de către un medic cu studii superioare speciale. Dacă extirpareaglandelor sexuale sau pierderea funcţiilor lor s-a efectuat fără o operaţie de sterilizare chirurgicală de cătrealte persoane, răspunderea penală va surveni potrivit daunei concrete cauzate sănătăţii victimei.

5. Dacă operaţiunea sterilizării chirurgicale pentru extirparea glandelor sexuale a fost săvârşită decătre un medic cu studii superioare speciale, dar în condiţii medico-sanitare nespecializate, cele săvârşite

trebuie încadrate potrivit lit.a) alin.2 art.160 CP.6. Aceleaşi acţiuni săvârşite de către o persoană fără studii medicale speciale se vor califica potrivitlit.b) alin.2 art.160 CP.

7. Agravantele alin.3 art.160 CP au aceleaşi explicaţii ca şi agravantele de la art.145, 151, 152 CP.8. Infracţiunea se consideră consumată din momentul extirpării glandelor sexuale sau al încetării

funcţiilor lor.9. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 161. EFECTUAREA FECUNDĂRII ARTIFICIALE SAU A IMPLANTĂRII

EMBRIONULUI FĂRĂ CONSIMŢĂMÂNTUL PACIENTEI Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără

consimţământul scris al pacientei se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul dea ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.





3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin efectuarea de către un medic a fecundării artificiale

sau a implantării embrionului fără consimţământul în scris al pacientei cu excepţia condiţiilor determinatede prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.95 (MO nr.34/373 din 22.06.1995) şi ale Legii nr.185-XV din 24.05.2001 cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială (MO nr.90-91/697 din 02.08.2001.

4. Prin fecundare se înţelege înzestrarea pe cale naturală sau artificială a unei femei cu celule de sexmasculin în vederea procreării.

5. Fecundarea artificială sau implantarea embrionului, efectuate de către un medic, presupuneînzestrarea femeii cu celule de sex masculin în vederea procreării printr-o operaţie chirurgicală sau cuajutorul unor instrumente, aparate medicale.

6. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului trebuie să fie săvârşită fărăconsimţământul în scris al pacientei.

7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul unirii a două celule de sex opus şi al apariţieiunui germen nou.

8. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.9. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 162. NEACORDAREA DE AJUTOR UNUI BOLNAV(1) Neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o persoană care, în

virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acordese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la

6 luni.(2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul bolnavului se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani. [Art.162 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui

bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde (a sevedea şi prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.95 (MO nr.34/373 din 22.06.1995).4. Neacordarea de ajutor unui bolnav constă în neacordarea de ajutor persoanei care are nevoie de

asistenţă medicală în legătură cu o traumă gravă, intoxicarea, otrăvirea, apendicită purulentă, un infarct saucu alte boli periculoase pentru viaţă. Inacţiunea făptuitorului se poate manifesta prin neprezentare la

bolnav, refuz de a-l consulta, de a-i administra medicamente etc.5. Legea are în vedere neacordarea de ajutor fără motive întemeiate. Printre motivele întemeiate se

enumără: cataclismele naturale, extrema necesitate, efectuarea în aceeaşi vreme a unei operaţii altei persoane, care nu poate fi amânată, etc. Nu se consideră motive întemeiate ca aflarea medicului înconcediu, la odihnă, la o nuntă, sfârşitul zilei de muncă etc.

6. Infracţiunea se consumă o dată cu neacordarea ajutorului medical, indiferent de dauna cauzată

sănătăţii bolnavului.7. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.



8. Subiecţi ai infracţiunii pot fi numai medicii şi alţi lucrători medicali, sarcina cărora este de a îngrijide bolnavi (felceri, obstetricieni-ginecologi, moaşe, surori de caritate, infirmieri etc.).

9. Neacordarea de ajutor unui bolnav, care a provocat din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţiicorporale sau a sănătăţii sau decesul bolnavului, are aceeaşi explicaţie ca şi agravanta de la alin.4 art.151CP.

Articolul 163. LĂSAREA ÎN PRIMEJDIE

(1) Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, în cazurile când cel vinovat fie că a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să îi poarte de grijă, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentruviaţă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă:a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul victimei se pedepseşte cu închisoare de până la 4 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoanecare se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârsteifragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, în cazurile în care cel vinovat fie că a avut posibilitatea de aacorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să îi poarte de grijă, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie

periculoasă pentru viaţă (a se vedea şi prevederile Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.95 (MOnr.34/373 din 22.06.1995).

4. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca victima să se afle într-o stare periculoasă pentru viaţă,de exemplu - ea este rănită, se îneacă şi nu poate înota, în condiţiile unui cataclism natural sau al unuiaccident de producţie şi în alte condiţii care expun victima unor vătămări imediate.

5. Lăsarea în primejdie este condiţionată de două circumstanţe:a) făptuitorul era obligat să-i poarte de grijă victimei; b) vinovatul însuşi a pus victima într-o situaţie

periculoasă pentru viaţă.6. Obligaţiunea de a îngriji de victimă poate să apară când există legături de rudenie (grija părinţilor

de copiii minori, datoria copiilor maturi de a îngriji de părinţii în vârstă înaintată), îndatoriri profesionale(ale medicului, pompierului, poliţistului etc.), raporturi contractuale (cu dădaca, călăuza etc.), fapteconcludente (cu şoferul, maşinistul).

7. Obligaţiunea de a îngriji de victimă apare şi în cazul în care făptuitorul însuşi, prin acţiunile sale, a

pus victima într-o situaţie periculoasă pentru viaţă (de exemplu, vinovatul şi-a luat îndatorirea să treacăvictima cu luntrea peste un râu, luntrea s-a răsturnat, iar victima nu poate înota), generarea unui accident de producţie (o persoană s-a angajat călăuză pentru o trecere prin munţi şi s-a rătăcit împreună cu victima) etc.

Părăsirea locului accidentului rutier, lăsând în primejdie victima accidentată, se încadrează în bazaart.266 CP.

8. Infracţiunea se consumă din momentul părăsirii cu bună-ştiinţă a persoanei care se află într-o stare periculoasă.

9. Pentru agravantele prevăzute de alin.2 art.163 CP sunt valabile explicaţiile respective de la art.151CP.

10. Latura subiectivă se caracterizează numai prin vinovăţie intenţionată.11. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.

CAPITOLUL IIIINFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII, CINSTEI ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEIArticolul 164. RĂPIREA UNEI PERSOANE



(1) Răpirea unei persoanese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) asupra a două sau mai multor persoane;c) asupra unei femei gravide;

d) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;e) de două sau mai multe persoane; f) din interes material; g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armăse pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1.000

unităţi convenţionale.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:a) au fost săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul

victimei,se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 800 la 1.500

unităţi convenţionale.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge din

însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil alinfracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea libertăţii persoanei.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin răpirea unei persoane.4. Prin răpirea unei persoane înţelegem capturarea ei contrar dorinţei sau voinţei sale, însoţită de

schimbarea locului de reşedinţă ori de aflarea temporară în alt loc şi de privarea ei de libertate.5. Capturarea, schimbarea locului de reşedinţă şi privarea de libertate a victimei constituie două

elemente obligatorii ale laturii obiective ale răpirii persoanei.6. De obicei, răpirea persoanei se realizează prin îmbinarea ei cu alte acţiuni infracţionale: ameninţări,

violenţă, privarea de libertate, viol, şantaj etc. Potrivit regulii generale, o calificare suplimentară se cerenumai în cazul în care se comite o infracţiune mai gravă decât răpirea persoanei sau există un concurs realde infracţiuni. De exemplu, vătămări grave ale integrităţii corporale, omor, viol, şantaj etc.

7. Răpirea persoanei are trăsături asemănătoare cu privaţiunea ilegală de libertate (art.166) şi culuarea de ostatici (art.280). Însă există şi deosebiri.

Privaţiunea ilegală de libertate se deosebeşte de răpirea persoanei prin faptul că ea nu este însoţită deschimbarea locului de aflare a victimei. Ea se efectuează prin reţinerea persoanei în locul unde ea se afla de

bună voie.Spre deosebire de răpirea persoanei, luarea de ostatici are alt obiect de atentare - securitatea publică,

precum şi alt conţinut al cerinţelor înaintate (dacă există de acestea). La răpirea persoanei acestea nu seafişează, vinovatul se străduieşte să acţioneze pe ascuns, inclusiv de autorităţi.8. Metodele răpirii pot fi diferite: a) pe ascuns (de exemplu, a unei persoane care dormea); b) deschis

(prin aplicarea violenţei fizice: legare, închiderea într-o încăpere, sau a violenţei psihice: ameninţare cuviolenţa fizică, răspândirea unor informaţii pe care nu le dorea); c) prin înşelăciune sau abuz de încredere.

9. Răpirea persoanei se consideră consumată din momentul capturării şi schimbării locului de aflare avictimei contrar dorinţei şi voinţei sale. Durata privării de libertate (ore, zile, săptămâni, luni) nu areimportanţă.

10. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele pot fi diferite: răzbunare,gelozie, huliganism, carierism, dorinţa de a săvârşi unele tranzacţii în perioada privării de libertate etc.Cele mai răspândite sunt motivele acaparatoare. Motivele se iau în consideraţie numai la individualizarea

pedepsei penale.11. Victimă a răpirii poate fi orice persoană fizică, indiferent de vârstă, sex, cetăţenie, religie, originenaţională sau socială, capacitatea de a înţelege cele ce se petrec etc.



12. Interpretarea noţiunilor agravantelor din alin.2 şi 3 la art.164 este aceeaşi ca şi a agravantelor infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei. (A se vedea explicaţiile la art.145-154.)

13. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 14 ani.Articolul 165. TRAFICUL DE FIINŢE UMANE(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane în scop de

exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sau în

condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare aorganelor sau ţesuturilor pentru transplantare, săvârşită prin:a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi

sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil;

b) înşelăciune;c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii

pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane,se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;

b) asupra a două sau mai multor persoane;c) asupra unei femei gravide;d) de două sau mai multe persoane;e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei;

f) prin folosirea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a armei, a ameninţării cu divulgareainformaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane, precum şi a altor mijloace,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei, sau cu

decesul acesteia,se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.(4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile

săvârşite de ea în legătură cu această calitate procesuală dacă a acceptat colaborarea cu organul deurmărire penală în cauza dată.

[Art.165 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge din


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt

condiţionate de ocrotirea libertăţii persoanei.3. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se formează din două categorii de acţiuni de sinestătătoare legate între ele. Aceste acţiuni sunt reglementate de Rec. Adunării Parlamentare a CE nr.1325(1997) cu privire la traficul de femei şi prostituţia forţată în statele membre ale CE ; Rec. nr.R(2000)11adoptată de Consiliul de Miniştri al CE la 19.05.2000 şi Raportul explicativ ; Rec. 1526 (2001) a Adunării

Parlamentare a CE privind traficul de minori (cazul Moldovei); Protocolul cu privire la prevenirea, suprimarea şi sancţionarea traficului de persoane, în special femei şi copii, care completează ConvenţiaONU pentru combaterea crimei organizate transnaţionale, ONU, 2000; Rezoluţia ONU din 18.01.2000;Convenţia ONU contra crimei organizate transfrontaliere.

4. Prima categorie de acţiuni infracţionale poate avea următoarele varietăţi: a) recrutarea; b)transportarea; c) transferul; d) adăpostirea; e) primirea unei persoane. Acţiunile enumerate trebuie comise

în scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin muncă sau servicii forţate, în sclavie sauîn condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau în activităţi criminale, de prelevare aorganelor sau ţesuturilor pentru transplantare.



5. Acţiunile infracţionale din a doua categorie pot fi realizate prin: a) ameninţare cu aplicareaviolenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv prin răpire, princonfiscarea documentelor şi prin servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilităîn mod rezonabil; b) înşelăciune; c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare sau primirea unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra altei

persoane.

6. Pentru realizarea laturii obiective a traficului de fiinţe umane e necesară existenţa cel puţin a uneivarietăţi din prima categorie de acţiuni infracţionale şi cel puţin a uneia din a doua categorie de acţiunimenţionate.

7. Recrutarea în scopul traficului de fiinţe umane presupune atragerea persoanei prin selecţionareîntr-o anumită activitate, determinată de scopurile stipulate la alin.1 art.165.

8. Prin transportare înţelegem deplasarea cu un mijloc de transport a unei persoane dintr-un loc înaltul în aceleaşi scopuri.

9. Transferul presupune trecerea persoanei de la un serviciu la alt serviciu care permite făptuitorului autiliza victima în scopurile menţionate.

10. Prin adăpostire se înţelege ascunderea victimei într-un loc care să-i permită făptuitorului a ofolosi în scopurile infracţiunii analizate.

11. Primirea unei persoane presupune admiterea, includerea, încadrarea victimei într-o întreprindere,într-o instituţie, într-o organizaţie sau găzduirea ei într-un loc care să-i permită făptuitorului de a o folosi înscopurile traficului de fiinţe umane.

12. Prin violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei înţelegem loviturile care producnumai dureri fizice şi vătămări neînsemnate integrităţii corporale sau sănătăţii, care cer îngrijiri medicale

pe un termen de până la 6 zile.13. Noţiunea răpirii este dată de interpretările de la art.164.14. Prin confiscarea documentelor în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită

în mod rezonabil înţelegem luarea documentelor de identitate ale victimei pe temeiul datoriei.15. Prin servitute în scopul întoarcerii unei datorii înţelegem supunerea unei persoane la robie

(slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la moment.16. Înşelăciunea poate fi activă, când vinovatul comunică victimei informaţii cu bună-ştiinţă false, sau

pasivă, când el nu comunică victimei informaţiile pe care era obligat să le comunice, pentru a realizatraficul de fiinţe umane.

17. Abuzul de poziţie de vulnerabilitate presupune traficul de fiinţe umane prin utilizarea părţii slabe avictimei, a trăsăturilor ei sensibile sau negative.

18. Noţiunea abuzului de putere, dare sau primire a unor plăţi sau beneficii sunt asemănătoare cuinterpretările acestor noţiuni de la art.324, 325, 326, 327, 333, 334 şi 335.

19. Traficul de fiinţe umane face parte din componenţa de infracţiune formală şi se considerăconsumată din momentul săvârşirii celor două acţiuni obligatorii descrise în norma penală indiferent desurvenirea consecinţelor prejudiciabile.

20. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Alt semn constitutiv al laturiisubiective este scopul traficului de fiinţe umane descris detailat la alin.1 art.165.21. Agravantele traficului de fiinţe umane din alin.2 şi 3 art.165 au aceleaşi explicaţii ca şi

agravantele corespunzătoare de la art.145-154.22. Alin.4 art.165 stipulează liberarea de răspundere penală a victimei pentru infracţiunile săvârşite de

ea în legătură cu calitatea procesuală a ei, dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală încauza dată.

23. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 166. PRIVAŢIUNEA ILEGALĂ DE LIBERTATE(1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată cu răpirea

acesteia,

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;



b) asupra a două sau mai multor persoane;c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;d) de două sau mai multe persoane;e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;

f) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armăse pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), însoţite de cauzarea unei vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii ori soldate cu decesul victimei din imprudenţă,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge din



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează printr-o acţiune sau inacţiune prin care este lipsită delibertate o persoană de către alta, prin deţinerea ei într-o încăpere (casă, subsol), pe insulă, în pădure sau înorice alt loc, unde aceasta se găsea de bună voie sau în urma unei înşelăciuni, şi reţinerea victimei acolo

împotriva dorinţei şi voinţei sale.4. Latura obiectivă a faptei există numai dacă privarea de libertate s-a produs în mod ilegal, adică

aceasta să nu fie expres sau implicit admisă de lege. Atunci când lipsirea de libertate are caracter legal,fapta nu constituie infracţiune. Este cazul privării de libertate a bolnavilor contagioşi pentru tratamentîmpotriva voinţei lor, a persoanelor reţinute în carantină, a militarilor reţinuţi în cazarmă, al supravegheriiminorilor de către părinţi, de către tutore, educator, lipsirea de libertate a agresorului în caz de legitimăapărare, al reţinerii unei persoane în stare avansată de ebrietate pentru a o împiedica să facă rău etc.

5. Lipsirea de libertate a persoanei trebuie să dureze atât timp (ore, săptămâni, luni), încât să rezultecă persoana a fost efectiv împiedicată a se deplasa şi a acţiona în conformitate cu voinţa sa. Dacă persoanatrebuia să îndeplinească un anumit act şi nu l-a putut îndeplini din cauză că a fost lipsită de libertate, faptaconstituie infracţiune chiar dacă această lipsire de libertate a durat extrem de puţin, de exemplu - câtevaminute.

6. Pentru a vedea deosebirea dintre privaţiunea ilegală de libertate şi răpirea unei persoane sau luareade ostatici, facem trimitere la explicaţiile alin.5 art.164.

7. Fiind o infracţiune continuă, lipsirea de libertate în mod ilegal se consumă în momentul în careîncepe această acţiune şi se epuizează când ea se termină.

8. Nu se socoate infracţiune izolarea persoanei într-un anumit loc la dorinţa şi cu consimţământulacesteia.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Nu interesează pentru calificare motiveleinfracţiunii. Ele pot fi josnice, cum sunt lăcomia, invidia, răzbunarea, gelozia etc., însă trebuie luate înconsideraţie la individualizarea pedepsei penale.

10. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică particulară, responsabilă, care a atins vârstade 16 ani - în condiţiile alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2 şi 3. Dacă victima a fost lipsită de libertateîn mod ilegal de o persoană cu funcţii de răspundere sau care gestionează o organizaţie nestatală, atunci - înfuncţie de circumstanţele cauzei - cele săvârşite trebuie calificate ca reţinere sau arestare ilegală (art.308)sau ca abuz de putere sau abuz de serviciu (art.327), sau ca exces de putere sau depăşire a atribuţiilor deserviciu (art.328), sau ca abuz de serviciu (art.335), sau ca depăşire a atribuţiilor de serviciu (art.336).

11. Agravantele privaţiunii ilegale de libertate din alin.2 şi 3 art.166 au aceeaşi interpretare ca şiagravantele corespunzătoare de la art.145-154.

Articolul 167. SCLAVIA ŞI CONDIŢIILE SIMILARE SCLAVIEI Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire asupra

acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înşelăciunii, constrângerii, violenţei sau ameninţării cu

violenţă, să se angajeze sau să rămână în raport de concubinaj sau căsătorie



se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la3 la 10 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge dinînsăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil alinfracţiunii este stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea libertăţii persoanei.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin trei acţiuni alternative: a) punerea unei persoane în

stare de sclavie; b) ţinerea unei persoane în stare de sclavie; c) determinarea unei persoane la condiţiisimilare sclaviei.

4. A pune o persoană în stare de sclavie înseamnă a o transforma dintr-o persoană liberă într-unsimplu obiect al dreptului de proprietate.

5. A ţine o persoană în stare de sclavie înseamnă a exercita asupra unei persoane ajunse în stare desclavie prerogativele dreptului de proprietate.

6. A determina o persoană la condiţii similare sclaviei înseamnă a face ca o persoană ajunsă în starede sclavie, prin utilizarea înşelăciunii, constrângerii, violenţei sau a ameninţării cu violenţa, să ia o hotărâre

ca ea aparent să se angajeze la muncă la vinovat ori să rămână în raport de concubinaj sau căsătorie cu el.Făptuitorul exercită asupra persoanelor indicate prerogativele dreptului de proprietate.

7. Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care o persoană este pusă, ţinută sau determinată lacondiţiile sclaviei. Sclavia, fiind o infracţiune continuă, se epuizează atunci când încetează starea desclavie.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Motivele n-au importanţă pentru calificare.9. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană particulară, responsabilă, care a atins vârsta de 16

ani. Dacă infracţiunea este săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere, cele săvârşite trebuie încadrate potrivit art.327, 328, 335 sau 336.

Articolul 168. MUNCA FORŢATĂForţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale sau forţarea la muncă

obligatorie, ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii, obţinerea muncii sau aserviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu violenţă

se pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge dinînsăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil alinfracţiunii este stipulat în art.15 CP.


3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin patru acţiuni alternative: a) forţarea unei persoane

să presteze o muncă împotriva dorinţei sale; b) forţarea la muncă obligatorie; c) ţinerea persoanei înservitute pentru achitarea unei datorii; d) obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere,violenţă sau ameninţare cu violenţa.

4. Prin forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale se înţelege determinareaunei persoane prin constrângere să îndeplinească o muncă pe care din propria sa voinţă ea nu ar îndeplini-o.

5. Prin forţarea la o muncă obligatorie înţelegem punerea unei persoane în situaţia de a presta omuncă la care nu este obligată, de parcă ar avea îndatorirea să o presteze.

6. Ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii înseamnă supunerea unei persoane larobie (slujire, aservire) pentru achitarea unei datorii care nu poate fi întoarsă la moment.

7. Obţinerea muncii sau serviciilor prin înşelăciune, constrângere, violenţă sau ameninţare cu

violenţa presupune dobândirea pentru sine sau în interesul altor persoane a unei munci sau servicii prineforturile menţionate.



8. Infracţiunea se consumă în momentul în care persoana este supusă la muncă, servicii forţate sauobligatorii şi se epuizează în momentul în care persoana îşi redobândeşte libertatea.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.10. Subiectul poate fi o persoană fizică particulară, responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 169. INTERNAREA ILEGALĂ ÎNTR-O INSTITUŢIE PSIHIATRICĂ(1) Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de

vedere psihicse pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a cauzat din imprudenţă:a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul victimei se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge din



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin internarea într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic. Modul şi condiţiile de internare a persoanei îninstituţia psihiatrică sunt reglementate de Legea 1402 din 16.12.1997 privind asistenţa psihiatrică şi de

Legea cu privire la asistenţa psihiatrică.4. Spitalizarea într-o instituţie psihiatrică poate fi aplicată numai în prezenţa concomitentă a trei

condiţii: a) persoana suferă de o boală psihică; b) persoana necesită îngrijiri medicale; c) există rugăminteasau consimţământul bolnavului sau a reprezentanţilor lui legali.

5. Internarea într-o instituţie psihiatrică se efectuează în baza încheierii unui consiliu de medici psihiatri sau a hotărârii instanţei de judecată.

6. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică se poate manifesta prin: a) spitalizarea forţată a unei persoane sănătoase sau b) spitalizarea persoanei cu tulburări psihice, dar fără temeiuri legale.

7. Reţinerea într-o instituţie psihiatrică a persoanei care a primit îngrijirile medicale şi nu necesită maideparte această izolare poate fi încadrată ca o privaţiune ilegală de libertate sau ca o infracţiune comisă de

persoane cu funcţii de răspundere.8. Infracţiunea se consumă în momentul internării ilegale într-o instituţie psihiatrică a unei persoane

vădit sănătoase din punct de vedere psihic.9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.10. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană oficială din instituţiile curative sau un medic

specialist în neurologie, învestit cu dreptul de a decide internarea într-un spital de boli psihice.

11. Agravantele infracţiunii sunt identice cu agravantele corespunzătoare de la art.145-154.Articolul 170. CALOMNIACalomnia, adică răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scorniri mincinoase ce defăimează o altă

persoană, însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei decurge din


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea demnităţii persoanei.

3. Latura obiectivă a calomniei se realizează prin răspândirea cu bună-ştiinţă a unor scornirimincinoase ce defăimează o altă persoană, însoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit degrave sau excepţional de grave ori soldată cu urmări grave.



4. Prin răspândire se înţelege comunicarea unei alte persoane (în afară de victimă) a unor informaţiice nu corespund realităţii. De exemplu, că persoana şi-a construit casa cu mijloace neprovenite din muncaei proprie, sau că ia mită etc. Scornirile calomnioase comunicate numai victimei, în lipsa altor persoane, nuconstituie o calomnie, ci poate fi vorba de insultă.

5. Răspândirea unor informaţii adevărate care, deşi dezonorează persoana, corespund parţial sau totalrealităţii, nu constituie componenţa unei calomnii.

6. Defăimătoare se consideră orice scorniri despre săvârşirea de către o persoană a unor acţiuni sau aunor fapte ce încalcă normele morale şi de convieţuire.7. Răspândirea scornirilor mincinoase trebuie să conţină afirmaţia cu privire la unele fapte care ar fi

existat sau există în prezent, şi nu despre unele fapte care se pot produce în viitor.8. Victima calomniei poate fi orice persoană (matură, copil, persoană responsabilă etc.), întrucât

demnitatea ei se apreciază indiferent de faptul dacă posedă sau nu sentimentul propriei demnităţi.9. Nu se consideră răspândite scornirile defăimătoare divulgate în prezenţa unor oameni care nu

posedă limba sau a surzilor, copiilor mici, a persoanelor incapabile să înţeleagă sensul celor comunicatedin cauza unor boli psihice.

10. Răspândirea scornirilor mincinoase ce defăimează o altă persoană poate fi pedepsită penal dacă eînsoţită de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, adică a

unor infracţiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen cedepăşeşte 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.

11. Altă consecinţă a calomniei sunt urmările ei grave. Prin urmări grave înţelegem îmbolnăvirea psihică a victimei, sinuciderea, naşterea prematură de către o femeie gravidă, o maladie periculoasă pentruviaţă, alte îmbolnăviri grave etc.

12. Calomnia se consideră consumată o dată cu comunicarea scornirilor mincinoase altei persoanedespre învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, indiferent defaptul dacă persoana calomniată a aflat despre aceste scorniri sau nu, sau din momentul survenirii urmărilor grave pentru victimă.

13. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Motivele calomniei pot fi diferite:invidia, răzbunarea, gelozia, ştrengăria etc., însă pentru calificare ele nu prezintă interes.

14. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.CAPITOLUL IV

INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ Articolul 171. VIOLUL(1) Violul, adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.(2) Violul:a) săvârşit repetat;b) săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

c) săvârşit de două sau mai multe persoane;d) săvârşit prin drogarea sau otrăvirea prealabilă intenţionată a victimei;e) însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;

f) însoţit de torturarea victimei; g) însoţit cu ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate, cu moartea ori cu vătămarea gravă a

integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani.(3) Violul:a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul

făptuitorului;b) unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani;

c) însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;d) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;e) care a provocat din imprudenţă decesul victimei;



f) soldat cu alte urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

[Art.171 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Infracţiunea de viol atentează asupra relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea

sexuală a persoanei, indiferent de sex.2. Prin raport sexual se înţelege un act sexual normal dintre un bărbat şi o femeie.

3. Latura obiectivă a infracţiunii de viol se realizează prin următoarele modalităţi: a) constrângerefizică; b) constrângere psihică; c) profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprimavoinţa.

4. Prin constrângere fizică se înţeleg actele de violenţă exprimate prin folosirea forţei fizice afăptuitorului pentru a înfrânge rezistenţa victimei.

5. Constrângerea psihică se manifestă prin violenţe exprimate prin ameninţări de aplicare a forţeiasupra victimei, copiilor, rudelor, apropiaţilor acesteia cu scopul de a înfrânge rezistenţa victimei şi de a osili să întreţină cu făptuitorul relaţii sexuale.

6. Prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa se înţelegacţiunile pe care le întreprinde făptuitorul pentru a realiza raportul sexual cu victima, înţelegând că ea nu se

poate apăra sau nu îşi poate exprima voinţa: este minoră sau în vârstă avansată, manifestă un handicap fizic

sau suferă de o maladie psihică, ceea ce nu i-a permis să înţeleagă caracterul şi esenţa acţiunilor făptuitorului.

7. Infracţiunea de viol se consideră consumată din momentul în care s-a început raportul sexual,indiferent de consecinţe.

La soluţionarea cauzelor cu privire la tentativa de viol cu aplicarea forţei fizice sau a constrângerii psihice trebuie constatat faptul dacă vinovatul a acţionat în scopul de a săvârşi raportul sexual şi dacă forţaaplicată i-a servit drept mijloc spre a-şi atinge scopul. Numai dacă există aceste circumstanţe, acţiunilevinovatului pot fi examinate ca tentativă de viol. În legătură cu aceasta este necesar de a face deosebireîntre tentativa de viol şi alte atentate criminale care lezează onoarea, demnitatea şi inviolabilitatea

personalităţii victimei (acte de desfrâu, huliganism, cauzarea leziunilor corporale, insulta etc.; a se vedea p.13 al HP CSJ nr.7 din 29.08.1994 Cu privire la practica judiciară în cauzele despre infracţiunile sexuale,cu modificările HP CSJ nr.38 din 20.12.1999 şi nr.25 din 29.10.2001).

8. Prin viol săvârşit repetat se înţeleg acţiunile făptuitorului care anterior a mai săvârşit o astfel deinfracţiune, pentru care nu a fost condamnat anterior şi pentru care nu au expirat termenele de prescripţie.

În cazurile în care aplicarea forţei fizice asupra victimei nu s-a întrerupt sau s-a întrerupt pe un termenscurt, iar circumstanţele raporturilor sexuale săvârşite forţat mărturisesc intenţia unică a vinovatului,săvârşirea raporturilor sexuale ulterioare de către acesta nu poate să se examineze în calitate decircumstanţă care dă temei de calificare a faptei săvârşite conform semnului repetării.

9. Săvârşirea a două sau a mai multor violuri, pentru care răspunderea este prevăzută de diferitealineate ale art.171 CP, indiferent dacă, într-un caz, a fost săvârşită tentativa de viol ori făptuitorul a apărutîn calitate de organizator, instigator sau complice al acestei infracţiuni sau, în alt caz, a fost săvârşită fapta

de viol terminat, acţiunile întreprinse trebuie calificate de sine stătător pentru fiecare dintre infracţiunilecomise de făptuitor.Violul nu poate fi recunoscut repetat, dacă la momentul săvârşirii unui alt viol au expirat termenele

prescripţiei urmăririi penale (a se vedea p.7 al HP CSJ nr.7 din 29.08.1994, cu modificările HP CSJ nr.38din 20.12.1999 şi nr.25 din 29.10.2001).

10. Violul săvârşit asupra unui minor este calificat astfel dacă făptuitorul cunoştea cu bună-ştiinţăfaptul că săvârşeşte un raport sexual forţat cu o persoană în vârstă de la 14 până la 18 ani.

11. Violul săvârşit de două sau mai multe persoane obţine o asemenea calificare dacă infracţiunea afost realizată de cel puţin două persoane care acţionau de comun acord în calitate de coautori. Infracţiunea

poate fi săvârşită şi prin participaţie complexă (a se vedea comentariul de la art.45 CP).12. Violul săvârşit prin drogarea sau otrăvirea prealabilă intenţionată a victimei se califică astfel în

cazurile în care vinovatul i-a administrat victimei substanţe narcotice, substanţe toxice cu efect puternic, băuturi alcoolice cu scopul de a o lipsi de posibilitatea de a opune rezistenţă acţiunilor întreprinse defăptuitor.



13. Violul însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică este comentat la art.211 CP.14. Violul însoţit de torturarea victimei se califică astfel în cazurile în care este săvârşit prin

supunerea victimei la dureri violente: chinuri fizice sau psihice.15. Violul însoţit de ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu moartea ori cu vătămarea

gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se realizează prin acţiuni concrete care demonstrează intenţiareală a făptuitorului de a aplica forţa fizică faţă de victimă sau de rudele apropiate (de exemplu,

demonstrarea armei, pistolului, cuţitului etc.).Dacă ameninţarea cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimeisau a rudelor ei apropiate s-a produs după viol şi a urmărit scopul de a speria victima pentru a nu se adresaorganelor competente cu o cerere de intentare a urmăririi penale, acţiunile făptuitorului urmează a ficalificate în baza art.171 şi 155 CP.

16. Violul persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului se realizează de către o persoană care, în baza unei obligaţiuni, avea datoria de a îngriji,ocroti, educa, păzi sau trata victima. De exemplu, făptuitorul avea calitatea de tutore, curator, pedagog,medic, antrenor etc.

17. Infracţiunea de viol al unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani se califică astfel în cazulîn care făptuitorul ştia sau admitea că săvârşeşte un raport sexual cu o minoră de până la 14 ani.

18. Violul însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA (a se vedea comentariul de la art.212CP) se califică în baza agravantei prevăzute la lit.c) din alin.3 al prezentului articol şi a prevederilor art.212CP.

19. Noţiunea de vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei din imprudenţă esteexpusă în comentariul de la art.157.

20. Noţiunea de deces al victimei din imprudenţă este expusă în comentariul de la art.149 CP.21. În sintagma viol soldat cu alte urmări grave pentru victimă legea penală include cazurile care au

drept consecinţă sinuciderea victimei, îmbolnăvirea ei de o maladie psihică, graviditatea sau întrerupereasarcinii etc.

22. Latura subiectivă a infracţiunii de viol se realizează prin intenţie directă, făptuitorul este conştientcă realizează raportul sexual prin constrângere fizică sau psihică ori prin profitare de imposibilitateavictimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, prevede urmările acţiunilor sale şi le doreşte. Drept motival săvârşirii infracţiunii de viol serveşte dorinţa făptuitorului de a-şi satisface pofta sexuală.

23. Subiect al infracţiunii de viol este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 172. ACŢIUNI VIOLENTE CU CARACTER SEXUAL(1) Homosexualismul, lesbianismul sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârşite

prin constrângere fizică sau psihică a persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apărasau de a-şi exprima voinţa,

se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite repetat;

b) săvârşite cu bună-ştiinţă asupra unui minor;c) săvârşite de două sau mai multe persoane;d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;e) însoţite de ameninţarea cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a

sănătăţii se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:a) au fost săvârşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vârsta de

14 ani;b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;c) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

d) au provocat din imprudenţă decesul victimei;e) au provocat alte urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.



[Art.172 modificat prin Legea nr.305-XV din 11 iulie 2003] 1. Noţiunea de homosexualism presupune raportul sexual dintre bărbaţi, realizat pe cale anală. Este

pedepsit doar homosexualul care îşi satisface poftele sexuale prin acţiuni violente sau prin profitare deimposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

2. Noţiunea de lesbianism desemnează acţiunile sexuale dintre persoanele de sex feminin,homosexualitate feminină. Lesbianismul este calificat drept infracţiune în cazul în care este săvârşit prin

acţiuni violente sau prin profitare de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.3. Prin satisfacere a poftei sexuale în forme perverse se înţeleg toate celelalte forme ale raportuluisexual, cu excepţia homosexualismului şi a lesbianismului, săvârşite prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.4. Persoanele de sex opus care participă la realizarea acţiunilor violente de homosexualism sau

lesbianism (de exemplu, femeia participă la acţiunile de homosexualism, bărbatul - la cele de lesbianism)sunt pasibile de răspundere penală în calitate de autori, organizatori, instigatori sau complici, conformcomentariului de la art.45 CP.

5. Noţiunile de constrângere fizică sau psihică ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, precum şi agravantele prevăzute de alin.2 şi 3 ale art.172 CP, sunt identice cunoţiunile explicate la art.171 CP.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie. Făptuitorul este conştient că aplicăacţiuni violente cu caracter sexual pentru a-şi satisface pofta sexuală sau pentru a leza onoarea victimei.

7. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 173. CONSTRÂNGEREA LA ACŢIUNI CU CARACTER SEXUALConstrângerea unei persoane la raporturi sexuale, homosexualism, lesbianism ori la săvârşirea

altor acţiuni cu caracter sexual prin şantaj sau profitând de dependenţa materială, de serviciu sau dealtă natură a victimei

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani.

1. Prin constrângere la acţiuni cu caracter sexual se înţeleg acţiunile de homosexualism, lesbianismsau alte acţiuni cu caracter sexual, săvârşite de făptuitor prin presiune asupra psihicului victimei, prinşantaj sau profitând de dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură a victimei pentru a o determinala raporturi sexuale.

2. Pentru a elucida noţiunile de homosexualism, lesbianism ori de săvârşire a altor acţiuni cucaracter sexual a se vedea explicaţiile din comentariul art.172 CP.

3. Şantajul este un mijloc de constrângere exercitat asupra victimei prin ameninţare cu divulgareaunui secret compromiţător sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a o determina la acţiuni cucaracter sexual. Noţiunea de şantaj şi modalităţile de realizare a şantajului sunt expuse mai detaliat încomentariul la art.189 CP.

4. Prin sintagma profitând de dependenţa materială se înţelege folosirea circumstanţelor dedependenţă financiară, de obligaţiuni materiale nestinse ale victimei faţă de făptuitor sau de convieţuire a

victimei în spaţiul locativ al făptuitorului pentru a o determina la acţiuni cu caracter sexual.Transmiterea de cadouri neînsemnate de către unele persoane altora nu poate fi consideratădependenţă materială.

5. Prin dependenţă de serviciu se înţelege starea de pierdere parţială a autonomiei personale, desubordonare, de supunere faţă de o persoană de care depinde mărimea salariului, primele, distincţiile,cariera etc., pe care făptuitorul o foloseşte pentru a determina victima la acţiuni cu caracter sexual.

6. Prin noţiunea dependenţă de altă natură se înţeleg toate celelalte cazuri de dependenţă, cu excepţiacelor enumerate la p.4 şi 5 ale prezentului comentariu.

7. În situaţia în care o terţă persoană impune victima la acţiuni cu caracter sexual cu făptuitorul, iar făptuitorul nu a întreprins acţiuni de instigare, de complicitate, de organizare a activităţii terţei persoane,acţiunea întreprinsă de făptuitor nu cade sub incidenţa prevederilor art.173.

8. Latura subiectivă a infracţiunii de constrângere la acţiuni cu caracter sexual se realizează prinintenţie directă. Făptuitorul conştientizează că prin acţiunile enumerate în dispoziţia art.173 constrânge persoana la acţiuni cu caracter sexual.



9. Subiect al infracţiunii de constrângere la acţiuni cu caracter sexual pot fi persoanele de orice sex,care au atins vârsta de 16 ani.

Articolul 174. RAPORTUL SEXUAL CU O PERSOANĂ CARE NU A ATINS VÂRSTA DE 16ANI

Raportul sexual, homosexualismul, lesbianismul, cu o persoană despre care se ştia cu certitudinecă nu a atins vârsta de 16 ani

se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani.(Art.174 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03)1. Infracţiunea de săvârşire a raportului sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani atentează

la relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a minorilor şi este evidenţiată delegiuitor aparte din cauza consecinţelor negative care se produc asupra dezvoltării fizice şi psihice a acestor copii.

2. Raportul sexual natural, homosexualismul, lesbianismul se realizează de către făptuitor cuconsimţământul persoanei minore, fapt ce delimitează infracţiunea în cauză de cea de viol şi de cea deacţiuni violente cu caracter sexual etc.

3. Noţiunile de raport sexual, homosexualism, lesbianism sunt explicate în comentariul de la art.171şi 172 CP.

4. În calitate de victime ale infracţiunii de raport sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 aniapar copiii de ambele sexe.

5. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Făptuitorul ştie cu certitudine că persoana asupra căreia săvârşeşte acţiunile prevăzute de dispoziţia legii nu a atins vârsta de 16 ani.

6. În calitate de subiect al infracţiunii apare orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârstade 16 ani.

Articolul 175. ACŢIUNI PERVERSE Săvârşirea de acţiuni perverse faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a atins

vârsta de 16 ani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

[Art.175 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Noţiunea de acţiuni perverse desemnează nişte acţiuni reprobate de societate, care prezintă

devierea de la normal a instinctelor, a comportamentului persoanei, a ideilor, a judecăţii.2. Acţiunile perverse (imoralitate, desfrâu) comportă un caracter sexual orientat spre satisfacerea

poftei sexuale a făptuitorului sau excitarea instinctului sexual al victimei. Aceste acţiuni pot fi de naturăfizică sau intelectuală.

3. În categoria acţiunilor perverse cu caracter fizic se includ: atingerile indecente, mângâierea saudemonstrarea organelor sexuale proprii sau pe cele ale minorului, pozele indecente, dezgolirea corpului,săvârşirea raportului sexual sau a raportului homosexual în prezenţa victimei minore etc.

4. Actele de desfrâu cu caracter intelectual se pot exprima prin: discuţii cinice cu victima desprerelaţii sexuale; demonstrarea imaginilor pornografice; demonstrarea în faţa victimei a operelor

pornografice, înscrierile cu asemenea conţinut etc. (a se vedea p.21 al HP CSJ nr.7 din 29.08.1994, cumodificările HP CSJ nr.38 din 20.12.1999 şi nr.25 din 29.10.2001).5. În calitate de victime ale acţiunilor perverse pot fi persoanele de ambele sexe, care nu au atins

vârsta de 16 ani.6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Drept mobil pentru făptuitor

serveşte dorinţa de a-şi satisface pofta sexuală în formă perversă.7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană de orice sex, care a atins vârsta de 14 ani.

CAPITOLUL VINFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE, DE MUNCĂ ŞI ALTOR

DREPTURI CONSTITUŢIONALE ALE CETĂŢENILOR Articolul 176. ÎNCĂLCAREA EGALITĂŢII ÎN DREPTURI A CETĂŢENILOR

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, garantate prin Constituţie şi prin alte legi, îndependenţă de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionalăsau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie:



a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere;b) soldată cu daune în proporţii considerabile,se pedepseşte cu amendă de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani,

în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi (art.1 DUDO din

10.XIV.1948). Art.16 CRM proclamă că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fărădeosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, origine socială.2. Constituţia enumără drepturile fundamentale ale persoanei: dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi

psihică, libertatea individuală şi siguranţa persoanei, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaţie etc. (Ase vedea art.24-54 CRM.)

3. CRM prevede şi cazurile de restrângere a unor drepturi şi libertăţi, condiţionate de apărareasiguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, de desfăşurare a urmăririi penale,

prevenirea consecinţelor unor calamităţi naturale ori avarii (a se vedea art.54 CRM).4. Componenţa de infracţiune există numai în cazul în care sunt încălcate drepturile şi libertăţile

cetăţenilor garantate de Constituţie sau de alte legi, acţiuni sau inacţiuni condiţionate de apartenenţa persoanei la o anumită rasă, naţionalitate etc.

5. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează:- de către o persoană cu funcţii de răspundere (a se vedea art.123 CP);- prin cauzarea unor daune în proporţii considerabile (a se vedea art.126 CP).6. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte prin intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul

conştientizează că încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, prevede urmările prejudiciabile, le doreşte saule admite. Motivul infracţiunii este determinat de porniri josnice şi dispreţ faţă de persoanele care fac partedin altă rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau deorigine socială.

7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani. Încazul prevăzut de lit.a) subiect al infracţiunii este persoana cu funcţii de răspundere.

Articolul 177. ÎNCĂLCAREA INVIOLABILITĂŢII VIEŢII PERSONALE1. Culegerea ilegală sau răspândirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa

personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimţământul ei se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.2. Răspândirea informaţiilor menţionate la alin.1:a) într-un discurs public, prin mass-media;b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciuse pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la

6 luni.1. Art.8 CEDO şi art.28 CRM stabilesc dreptul inviolabilităţii vieţii personale. Nu este admis

amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în limitele în care acest amestec este prevăzut de lege şi numai dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentrusecuritatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţarii, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor

penale, protejarea sănătăţii, moralei ori a drepturilor şi libertăţilor persoanei.2. Prin noţiunea de viaţă personală se înţelege ansamblul de condiţii materiale şi morale individuale,

particulare, pe care şi le creează persoana pentru a exista aşa cum înţelege ea la adăpost sigur, fărăamestecul cuiva. Toate acestea formează mediul în care persoana îşi desfăşoară existenţa.

3. CEDO utilizează termenul viaţă privată pentru a desemna dreptul la viaţa personală şi îl exprimă prin art.8. În raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului asupra cauzei Van Oosterwijk împotrivaBelgiei (Rap. Com. din 1979) este consemnată următoarea interpretare a noţiunii de viaţă privată: "Dreptulla respectarea vieţii private este dreptul la intimitate, dreptul de a trăi aşa cum doreşti, protejat de

publicitate [...]. El cuprinde, de asemenea, într-o anumită măsură dreptul de a stabili şi întreţine relaţii cualte fiinţe umane, în special în domeniul emoţional, pentru dezvoltarea şi realizarea propriei personalităţi".



4. Prin noţiunea de a culege informaţii se înţelege faptul de a aduna, a strânge, a obţine, a căpăta înmod ilegal informaţii despre viaţa personală ce constituie un secret personal sau familial al altei persoane,fără consimţământul ei.

5. Prin noţiunea de a răspândi informaţii se înţelege faptul de difuzare, fără consimţământul persoanei vizate, în mod ilegal, a unor veşti, ştiri, publicaţii, informaţii despre viaţa personală ce constituiesecret personal sau familial al acesteia.

6. Prin sintagma informaţii despre viaţa personală ce constituie secret personal sau familial seînţeleg datele care fac parte din categoria informaţiei confidenţiale despre persoană, adică datele ce sereferă la o persoană privată, identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare aintimităţii persoanei vizate.

7. Conform Legii privind accesul la informaţie, nr.982-XIV din 11.05.2000, protejarea vieţii privatea persoanei include:

a) dreptul la consimţământul persoanei ale cărei interese sunt atinse în procesul de divulgare ainformaţiei cu caracter personal;

b) dreptul de a participa la procedura de luare a deciziilor în calitate de parte egală;c) dreptul de a i se păstra anonimatul în cazul furnizării de informaţii cu caracter personal, cu

respectarea confidenţialităţii;

d) dreptul de a controla şi a rectifica informaţiile neadecvate, incorecte, incomplete, neactualizate,nerelevante etc.

e) dreptul de a nu fi identificată, în mod automat, în cadrul procedurii de luare a deciziilor asupradivulgării informaţiei;

f) dreptul de a se adresa în instanţele de judecată.8. Noţiunea într-un discurs public, prin mass-media înglobează ideea de răspândire de către făptuitor

a informaţiilor care încalcă inviolabilitatea vieţii personale prin transferarea, difuzarea unei asemeneainformaţii câtorva persoane sau cel puţin unei persoane printr-o luare de cuvânt publică sau prin mijloacelede informare în masă: ziare, reviste, mijloace radio şi TV, prin afişare în locurile publice a placardelor,lozincilor, fotografiilor etc.

9. Prin folosire intenţionată a situaţiei de serviciu se înţelege situaţia în care făptuitorul utilizeazăinformaţiile deţinute, în virtutea funcţiei sale, în detrimentul acestor persoane, cauzând astfel daunedrepturilor şi intereselor lor. A se vedea noţiunea de persoană cu funcţii de răspundere şi obligaţiunile lor în art.123-124 CP. În cadrul unor activităţi acestea sunt reglementate de legi speciale (a se vedea art.8 al

Legii privind accesul la informaţie nr.982-XIV din 11.05.2000, art.40 al Legii audiovizualului etc.).10. Infracţiunea se consideră consumată în momentul culegerii sau răspândirii informaţiei. Legea nu

prevede survenirea de consecinţe negative pentru victimă.11. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte prin intenţie directă. Sintagma cu bună-ştiinţă

înseamnă că făptuitorul a conştientizat ilegalitatea acţiunilor sale de încălcare a inviolabilităţii vieţii personale, a prevăzut consecinţele prejudiciabile şi le-a dorit. Motivul infracţiunii nu are nici o relevanţă,această circumstanţă va fi luată în consideraţie la numirea pedepsei.

12. Subiect al infracţiunii poate deveni orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16ani.Articolul 178. VIOLAREA DREPTULUI LA SECRETUL CORESPONDENŢEI(1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al

convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) cu folosirea situaţiei de serviciu;b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobândirea ilicită a informaţiei;c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

se pedepseşte cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu arest de până la 6 luni, sau cu închisoare de până la



3 ani, sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate peun termen de până la 3 ani.

[Art.178 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Art.30 CRM stipulează obligaţiunea statului de a asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al

altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.2. Prin violare a dreptului la secretul corespondenţei se înţeleg acţiunile întreprinse de făptuitor prin

încălcarea prevederilor legii, pentru a lua cunoştinţă de conţinutul scrisorilor, telegramelor, coletelor,trimiterilor poştale, al convorbirilor telefonice şi al altor mijloace legale de comunicare, fără acordul persoanei căreia i-a fost adresată informaţia.

3. Noţiunea de alte trimiteri poştale cuprinde informaţiile recepţionate de persoană prin radiograme, banderole, containere poştale, mandate poştale, comunicările prin fax, poştă electronică.

4. Sintagma folosirea situaţiei de serviciu desemnează acţiunile de violare a secretului corespondenţeide către lucrătorii poştei, ai serviciilor de telecomunicaţie, ai celor de asigurare a mesageriei prin internetetc.

5. Conţinutul sintagmei prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobândireailicită a informaţiei înglobează ideea de folosire ilicită a uneltelor, maşinilor, aparatelor pentru asigurarea

procesului de interceptare şi descifrare a informaţiei cuprinse în mesajele persoanei.

6. Agravanta în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale a fostexplicată în comentariul de la art.46, 47 CP.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte prin intenţie. Făptuitorul conştientizează că prinviolarea dreptului la secretul corespondenţei el încalcă posibilitatea altei persoane de a primi mesajulrespectiv, prevede urmările prejudiciabile pe care le doreşte sau le admite.

8. Subiect al infracţiunii poare fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 179. VIOLAREA DE DOMICILIU1. Pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără

consimţământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetărileilegale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pânăla 2 ani.

2. Aceleaşi acţiuni săvârşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2

la 5 ani.3. Acţiunile prevăzute la alin.1 sau 2, săvârşite:a) cu folosirea situaţiei de serviciu;b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, se pedepsesc cu închisoare de la 3

la 7 ani.1. Art.29 CRM stipulează inviolabilitatea domiciliului. Aceasta presupune că nimeni nu poate

pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia, decât în

cazurile prevăzute de lege. Incriminând violarea de domiciliu, legiuitorul a asigurat, şi pe această cale,realizarea dreptului persoanei de a-şi desfăşura viaţa personală la dorinţa sa fără amestecul abuziv alreprezentanţilor organelor de stat sau al altor persoane.

2. Noţiunea de violare de domiciliu se conţine în textul legii (alin.1 art.179 CP). În acelaşi timp,conform prevederilor art.29 CRM, nu se consideră violare de domiciliu în cazurile în care imixtiunea înviaţa privată a persoanei prin violarea de domiciliu sau reşedinţă se face:

a) pentru executarea unui mandat de arest sau a unei hotărâri judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.3. Noţiunea de domiciliu desemnează locul în care persoana îşi are locuinţa stabilă, statornică sau

principală, iar noţiunea de reşedinţă indică atât sediul unei autorităţi sau al unei persoane oficiale, cât şi al

unei persoane fizice, precum şi localitatea sau clădirea în care se află temporar sau permanent.4. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin două modalităţi: prin pătrundere sau prin rămânereilegală în domiciliul sau reşedinţa persoanei.



Acţiunea de pătrundere presupune survolarea spaţiului locativ, intrarea ilegală a făptuitorului îndomiciliul sau în reşedinţa persoanei. A rămâne înseamnă a nu părăsi locul în care se află făptuitorul.

5. Percheziţiile şi cercetările sunt ilegale în cazurile în care ele se efectuează cu încălcarea normelor de procedură penală: lipseşte ordonanţa motivată a organului de urmărire penală, se efectuează în timpulnopţii, cu excepţia cazurilor care nu suferă amânare etc.

6. Noţiunea cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei este comentată la art.165 CP.

7. Agravante ale infracţiunii de violare de domiciliu pot constitui acţiunile săvârşite:a) cu folosirea situaţiei de serviciu, adică făptuitorul realizează latura obiectivă a infracţiunii folosindabuziv drepturile cu care este înzestrat în virtutea funcţiei pe care o deţine;

b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (a se vedea comentariul de la art.46,47 CP).

8. Infracţiunea se consideră realizată din momentul pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliu sauîn reşedinţă.

9. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul este conştient decaracterul ilegal al pătrunderii sau rămânerii, fără consimţământul stăpânului, în domiciliul sau în reşedinţaacestuia, încălcându-i astfel libertatea.

10. Subiect al infracţiunii, este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.

Articolul 180. ÎNCĂLCAREA INTENŢIONATĂ A LEGISLAŢIEI PRIVIND ACCESUL LAINFORMAŢIE

Încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale deasigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului,

se pedepseşte cu închisoare pe un termen de până la 3 ani sau cu privarea de dreptul de a ocupaanumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Art.36 CRM stipulează dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public.Autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor în probleme publice.

2. Dreptul la informaţie nu poate fi îngrădit decât în cazurile în care informaţiile ar prejudicia protecţia cetăţenilor sau siguranţa naţională.

3. Art.180 stabileşte răspunderea penală pentru încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul lainformaţiile referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului. Faptele

penale cu referinţă la ocrotirea sănătăţii populaţiei sunt incriminate de cap.VIII al CP (a se vedeacomentariul); faptele ce ţin de securitatea publică sunt incriminate în cap.XIII al CP (a se vedeacomentariul); cele ce vizează protecţia mediului sunt stipulate în cap.IX al CP (a se vedea comentariul).

4. Procedura legală de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie este prevăzută de Legea privind accesul la informaţie (MO nr.88-90/664 din 28.07.2000).

5. Posesorii de informaţie oficială sunt obligaţi să asigure informarea activă, corectă şi la timp acetăţenilor asupra chestiunilor de interes public, să garanteze liberul acces la informaţie etc., conform

prevederilor art.11 al Legii cu privire la informaţie.6. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni sau inacţiuni ce conduc la încălcarealegislaţiei de către o persoană cu funcţii de răspundere, care a dus la cauzarea de daune în proporţiiconsiderabile solicitantului de informaţie.

7. Pentru a elucida noţiunea de persoană cu funcţii de răspundere a se vedea comentariul de laart.123 CP.

8. Noţiunea de daune în proporţii considerabile este elucidată în comentariul de la art.126 CP.9. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama că încalcă

legislaţia privind accesul la informaţie, a prevăzut şi a dorit provocarea daunelor în proporţii considerabiledrepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale solicitantului de informaţie.

10. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani şi

deţine o funcţie de răspundere.Articolul 181. ÎMPIEDICAREA EXERCITĂRII LIBERE A DREPTULUI ELECTORAL SAUA ACTIVITĂŢII ORGANELOR ELECTORALE



Împiedicarea prin orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicareaactivităţii organelor electorale:

a) săvârşită prin blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă;

b) săvârşită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale;c) săvârşită cu periclitarea vieţii persoanei;

d) însoţită de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;e) soldată cu alte urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.1. Art.38 din CRM stabileşte dreptul de vot şi dreptul de a fi ales. Art.181 CP este una din garanţiile

de realizare a acestui drept.2. Noţiunile de drept electoral şi organe electorale sunt definite de CEl. Prin drept electoral se

înţelege dreptul constituţional al cetăţenilor de a alege, de a fi aleşi şi de a-şi exprima prin vot atitudinea privind cele mai importante domenii ale statului şi ale societăţii în ansamblu şi/sau în problemele locale deinteres naţional. Prin organ electoral se înţelege o instituţie socială, colaboratorii căreia au obligaţiunea dea organiza şi desfăşura alegerile la nivelul administraţiei publice centrale: parlament, preşedinţie (CRM din29 iulie 1994), organ al administraţiei publice locale, precum şi desfăşurarea referendumurilor.

3. Sintagma împiedicare a exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale explică acţiunile făptuitorului pe care acesta le întreprinde pentru a opri, a pune piedici, a blocaactivitatea organelor electorale şi exprimarea dreptului de vot al cuiva, prin modalităţile indicate îndispoziţia legii.

4. Prin blocarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă se înţelegeîntreprinderea diferitelor acţiuni care au drept scop stoparea funcţionării secţiilor de votare, izolarea lor dealegători, punerea diverselor piedici, bariere în calea alegătorilor sau a membrilor birourilor electorale, alesecţiilor de votare, consiliilor electorale de circumscripţie, Comisiei Electorale Centrale.

5. Atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă presupune întreprindereade către făptuitor sau făptuitori a unor acţiuni violente, inclusiv cu aplicarea armelor sau cu ameninţareaaplicării lor, care au drept scop împiedicarea exprimării dreptului electoral al cetăţenilor.

6. Prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale se înţeleg acţiunile făptuitorului careia, intenţionat şi ilegal, urnele de vot sau documentele electorale (lista electorală, lista de subscripţie,

buletinele de vot etc.) cu scopul de a împiedica exercitarea liberă a dreptului electoral sau a activităţiiorganelor electorale.

7. Noţiunea săvârşit cu periclitarea vieţii persoanei desemnează acţiunile întreprinse de făptuitor pentru a împiedica exercitarea liberă a dreptului electoral şi care au pus în primejdie viaţa unei persoane.

8. Noţiunea însoţită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a fost explicată încomentariul de la art.151 CP.

9. Prin sintagma soldată cu alte urmări grave se înţelege survenirea altor consecinţe grave: decesul persoanei, anularea rezultatelor alegerilor, distrugerea localurilor secţiilor de votare etc.

10. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul a conştientizatcaracterul prejudiciabil al acţiunilor sale, a prevăzut urmările indicate în dispoziţia legii şi le-a dorit.11. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 182. FALSIFICAREA REZULTATELOR VOTĂRIIFalsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor votării se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 5 ani.1. Articolul 38 din CRM proclamă voinţa poporului drept bază a puterii de stat. Această voinţă se

exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Art.182 CP este o garanţie a realizării dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales.

2. A falsifica înseamnă: a) a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface; b) a

prezenta lucrurile altfel decât sunt ele în realitate; a denatura, a mistifica.



3. Sintagma prin orice mijloace presupune orice acţiuni de falsificare: înlocuire sau suplinire de liste,semnarea în liste în locul alegătorilor care nu s-au prezentat la sufragiu, înlocuirea buletinelor de vot cualtele din timp pregătite, schimbarea urnelor cu buletinele de vot etc.

4. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni de falsificare, folosind orice mijloace, arezultatelor votării. Pot fi falsificate procesele-verbale ale birourilor electorale ale secţiilor de votare, aleconsiliului electoral de circumscripţie şi, respectiv, cele ale Comisiei Electorale Centrale care vizează:

a) numărul de alegători incluşi în listele electorale; b) numărul de alegători incluşi în listele suplimentare;c) numărul de alegători care au primit buletinele de vot;d) numărul de alegători care au participat la votare;e) numărul buletinelor de vot declarate nevalabile;f) numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral;g) numărul total de voturi valabil exprimate;h) numărul buletinelor de vot primite de consiliul electoral de circumscripţie;i) numărul de buletine neutilizate şi anulate.5. Latura subiectivă se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul conştientizează că falsifică

rezultatele votării şi doreşte acest rezultat.

6. Subiectul infracţiunii de falsificare a votării este unul special. În această calitate apar membrii biroului electoral al secţiei de votare, membrii consiliului electoral de circumscripţie, membrii ComisieiElectorale Centrale, care au atins vârsta de 16 ani.

Articolul 183. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE PROTECŢIE A MUNCII1. Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care

gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, aigienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidentecu oameni sau alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

2. Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoanese pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.1. Dreptul la protecţia muncii este stipulat în art.43 CRM, art.2 CM, Legea cu privire la protecţia

muncii, nr.625-XII din 02.07.91 etc.2. Noţiunea de protecţie a muncii desemnează sistemul de măsuri şi mijloace social-economice,

organizatorice, tehnice, curative şi profilactice care au drept scop asigurarea securităţii angajatului, păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii lui de muncă în procesul activităţii profesionale.

3. Latura obiectivă a art.183 CP prevede responsabilitatea penală în cazurile în care încălcarearegulilor de protecţie a muncii a provocat accidente de oameni, alte urmări grave sau decesul unei persoanedin imprudenţă. Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesar a stabili legătura cauzală între

încălcarea regulilor de protecţie a muncii şi urmările care au survenit.4. Norma dispoziţiei art.183 CP este de blanchetă. Întrucât legile, standardele, normele, regulile,instrucţiunile de protecţie a muncii sunt obligatorii pentru toate organele de stat şi cele economice,întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, toate persoanele oficiale şi pentru toţi angajaţii, în fiecare cazconcret este necesar a stabili ce prevederi ale acestor acte au fost încălcate.

5. Prin accidente cu oameni se înţeleg faptele de pe urma cărora se produc, din imprudenţă, prinîncălcarea regulilor de protecţie a muncii, vătămări uşoare sau medii integrităţii corporale sau sănătăţiiangajatului.

În legislaţia muncii este folosită şi noţiunea de accident de muncă prin care se înţelege evenimentulcare a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, electrocutare, arsură, degerare,asfixiere, intoxicaţie acută profesională etc.) ca urmare a acţiunii unui factor de risc propriu unui element al

sistemului de muncă, provocând pierderea temporară a capacităţii de muncă sau invaliditatea ori decesulsalariatului (a se vedea p.2 al Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor de muncă , aprobat prin HG RM nr.706 din 05.06.2002).



6. Prin alte urmări grave se înţeleg consecinţele, survenite de pe urma încălcării regulilor de protecţiea muncii, care au cauzat angajatului, din imprudenţă, o vătămare gravă integrităţii corporale sau sănătăţii,survenirea bolilor profesionale etc.

7. Alin.2 art.183 CP prevede în calitate de urmare provocarea din imprudenţă a decesului unei persoane (a se vedea comentariul de la art.149 CP).

8. Noţiunile de persoană cu funcţii de răspundere şi persoană care gestionează o organizaţie

comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală sunt explicate în comentariile de la art.123 şi 124 CP.9. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin imprudenţă.10. Subiect al infracţiunii este unul special: orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani

şi deţine o funcţie de răspundere sau care gestionează o organizaţie comercială, obştească ori altăorganizaţie.

Articolul 184. VIOLAREA DREPTULUI LA LIBERTATEA ÎNTRUNIRILOR Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului,

demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor laacestea fie prin constrângerea lor la participare:

a) săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere;b) săvârşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.2. Aceeaşi acţiune:a) săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special

adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari;d) soldată cu alte urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.1. Articolul 40 CRM stipulează că mitingurile, demonstraţiile, manifestaţiile, procesiunile sau orice

alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.2. Prin întrunire se înţelege: miting, demonstraţie, manifestaţie, procesiune, marş, pichetare, grevă

desfăşurată în locuri publice, în afara unităţii economice sau a locului de lucru, orice altă adunare acetăţenilor (a se vedea Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor nr.560-XIII din21.07.1995; MO nr.61/683 din 02.XI.1995).

3. Conform dispoziţiei articolului 184 CP, violarea dreptului la libertatea întrunirilor se realizează prin următoarele modalităţi:

a) prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii,întrunirilor;

b) prin împiedicarea participării cetăţenilor la aceste întruniri;

c) prin constrângerea cetăţenilor de a nu participa la aceste întruniri.4. Împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii,întrunirilor ori a participării cetăţenilor la acestea poate să fie realizată prin acţiuni sau inacţiuni şi poatesă se manifeste, de exemplu, prin interzicerea de către persoana cu funcţii de răspundere, prin realizareaunor activităţi nominalizate, prin darea de indicaţii de a bloca accesul cetăţenilor, traseul sau locul în carese desfăşoară mitingul, demonstraţia, manifestaţia, procesiunea etc.

5. Împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii, întrunirilor poate să fie realizată nu numai de persoane cu funcţii de răspundere, dar de orice altă persoană.

Latura obiectivă a infracţiunii, în astfel de situaţie, se realizează de către făptuitor prin aplicareaconstrângerii fizice sau psihice, sau prin ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe.

6. Noţiunea de constrângere este comentată la art.171 CP.

7. Pentru elucidarea noţiunii săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere, a se vedea prevederileart.123 CP. Noţiunea săvârşită de două sau mai multe persoane este explicată în comentariul de la art.44 şi



45 CP. Pentru înţelegerea noţiunii de acţiune însoţită de violenţa nepericuloasă pentru viaţă sau sănătatesunt valabile comentariile de la art.165 CP.

8. Pentru elucidarea sensului agravantelor : săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii a sevedea comentariul de la art.166 CP; pentru însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate a sevedea comentariul de la art.165 CP; pentru soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari a se vedea

prevederile art.126 CP. Prin sintagma soldată cu alte urmări grave se înţelege situaţia în care survin alteurmări decât cele prevăzute de articolul dat, de exemplu - moartea persoanei din imprudenţă etc.9. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Făptuitorul este conştient că,

împiedicând desfăşurarea mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau a altor întruniri,întreprinde acţiuni de violare a dreptului cetăţenilor la libertatea întrunirilor şi doreşte acest lucru.

10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 185. ATENTAREA LA PERSOANĂ ŞI LA DREPTURILE CETĂŢENILOR SUB

FORMĂ DE PROPOVĂDUIRE A CREDINŢELOR RELIGIOASE ŞI DE ÎNDEPLINIRE ARITURILOR RELIGIOASE

Organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de

cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie deinstigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani.

[Art.185 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. CRM recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de

religie (a se vedea art.10, 16, 31 CRM).Acest drept trebuie să se manifeste prin spirit de toleranţă şi de respect reciproc, cuprinde libertatea

cetăţeanului de a-şi schimba religia sau convingerea, de a profesa religia sau convingerea în mod individualsau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi prin îndeplinirea ritualului (a sevedea art.1 al Legii despre culte, nr.979-XII din 24.03.92, MO. nr.3/70 din 30.03.1992).

2. Legea despre culte stabileşte inadmisibilitatea prozelitismului abuziv, care constituie o încercare dea influenţa conştiinţa religioasă a unei persoane prin violenţă sau abuz de autoritate, precum şiresponsabilitatea pentru intoleranţă confesională manifestată prin acte care stânjenesc liberul exerciţiu alunui cult recunoscut de stat.

3. Latura obiectivă a infracţiunii, stabileşte responsabilitatea pentru organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate atentează la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formăde propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase.

A organiza înseamnă a face ca un grup de persoane să funcţioneze şi să acţioneze sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase.

A conduce înseamnă a dirija, a îndruma acest grup de persoane pentru a atinge scopul propus.

Prin sintagma a participa activ se înţelege activitatea unei persoane care realizează nemijlocit planulde acţiuni al grupului.4. Prin sintagma cauzare de daune sănătăţii se înţelege pricinuirea intenţionată a vătămărilor uşoare,

medii, grave integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane.5. Noţiunea de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia include celelalte violări ale

drepturilor persoanei prevăzute de Constituţie sau de alte legi, de exemplu - atentatele asupra averii persoanei, dreptului la muncă, inviolabilităţii domiciliului etc.

6. Prin sintagma instigare a cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiunile cetăţeneşti se înţelegeactivitatea de aţâţare, provocare a cetăţenilor pentru ca aceştia să-şi manifeste refuzul de a-şi îndepliniobligaţiunile cetăţeneşti (de exemplu, a nu participa la alegeri, a nu fi încorporat în forţele militare etc.)

7. Latura subiectivă a infracţiuni se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorul conştientizează că

atentează la persoană şi la drepturile ei sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi doreşteconsecinţele indicate de lege.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.



CAPITOLUL VIINFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Articolul 186. FURTUL(1) Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Furtul săvârşit:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;d) cu cauzarea de daune în proporţii considerabilese pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 2.000 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 7 ani.(3) Furtul săvârşit:a) în timpul unei calamităţi;b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminalăse pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1.000 la 3.000

unităţi convenţionale.(4) La alin.(2) din art.186-192 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvârşite de o

persoană care, anterior, a comis una din infracţiunile prevăzute la alin.(1) din articolele menţionate,dar nu a fost condamnată pentru aceasta.

[Art.186 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor

sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulatîn art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale.

Latura obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.3. Sustragerea bunurilor altei persoane constă în scoaterea fizică a bunului din sfera de stăpânire a

persoanei în posesia sau deţinerea căreia se afla acel bun şi trecerea lui în sfera de stăpânire a făptuitorului.4. Bunul sustras poate fi numai un bun mobil. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Nu

interesează dacă bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile saunefungibile, consumptibile sau neconsumptibile, iar cele neanimate, indiferent de starea lor fizică (lichidă,solidă sau gazoasă).

5. Potrivit p.2 al HP al JS RM din 6 iulie 1992, sustragerea averii se consideră efectuată pe ascunsdacă:

a) a fost săvârşită în lipsa victimei sau a unor persoane străine; b) a fost comisă în prezenţa lor, dar ei n-au observat faptul;

c) a fost observată de victimă sau de persoana străină, dar infractorul, bazându-se pe situaţia creată,consideră că acţionează pe ascuns;d) a fost săvârşită în prezenţa unei persoane pe care infractorul o consideră inaptă a înţelege caracterul

şi esenţa celor ce se întâmplă din cauza vârstei fragede, a unei stări psihice sau a altei stări bolnăvicioase,dacă dormea sau se afla în stare de ebrietate etc.;

e) a fost săvârşită în prezenţa persoanelor implicate în actul de însuşire a averii;f) a fost săvârşită în prezenţa persoanelor în privinţa cărora infractorul e convins că, din motive

personale, nu vor împiedica săvârşirea infracţiunii.6. Drept consecinţe ale infracţiunii de furt prevăzute de alin.1 art.186, pot apărea daunele materiale în

proporţii esenţiale pricinuite proprietarului.7. Potrivit p.11 al HP CSJ din 6 iulie 1992, furtul trebuie delimitat de delapidarea averii.

Dacă sustragerea a fost săvârşită de persoanele care, conform funcţiilor lor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinării speciale a proprietarului, înfăptuiau împuterniciri de dispunere, administrare,



transportare sau păstrare (depozitor, expeditor, casier şi alte persoane), cele comise trebuie calificate dreptdelapidare a averii străine (art.191 CP).

Dacă însă sustragerea a fost săvârşită de persoane cărora nu li s-au încredinţat bunurile, dar ele auavut acces la ele în legătură cu munca îndeplinită (combineri, hamali, paznici, îngrijitori de vite etc.),acţiunile lor trebuie să fie încadrate drept sustragere prin furt.

8. Potrivit p.30 al HP CSJ din 6 iulie 1992, în cazul în care persoana a săvârşit răpirea mijloacelor de

transport fără scopul de a şi le însuşi, însă cu scopul sustragerii ulterioare a averii aflate în ele sau a unor părţi ale mijloacelor de transport, cele săvârşite trebuie calificate în baza art.186 şi 273 CP.9. Potrivit p.16 HP CSJ din 6 iulie 1992, furtul se consideră consumat dacă averea a fost sustrasă şi

infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau dispune de ea la dorinţa sa. De aceea, dacă făptuitorul afost reţinut cu averea sustrasă pe teritoriul asigurat cu pază al uzinei, fabricii etc. sau în camera de control aorganizaţiei respective, acesta este un caz de tentativă de furt.

10. Furtul trebuie delimitat de samavolnicie. Sustragerea bunurilor în mod arbitrar, adică a unor bunuri care, la presupunerea făptuitorului, îi aparţin, trebuie calificată drept samavolnicie (art.352 CP).

11. Latura subiectivă a furtului se caracterizează prin intenţie directă şi scop de profit (acaparator,hrăpăreţ, de a obţine avantaje materiale). Este necesar ca scopul cerut de lege să existe în momentulsăvârşirii faptei. Dacă acest scop lipseşte, fapta nu constituie infracţiunea de furt. Într-un asemenea caz,

fapta fie că nu constituie infracţiune (bunul a fost luat în glumă), fie că realizează componenţa uneidistrugeri (art.197 CP; bunul a fost luat pentru a fi distrus), fie că constituie, după caz, o răpire a mijloculuide transport (art.273 CP) sau o răpire a mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune (art.274 CP), fie un abuz de putere sau abuz de serviciu (art.327 şi 335 CP; bunul a fost"împrumutat" temporar).

12. Furtul repetat . Potrivit alin.4 art.186-192, se consideră repetate infracţiunile săvârşite de o persoană care, anterior, a comis una din infracţiunile prevăzute la alin.1 din articolele menţionate, dar nu afost condamnată pentru aceasta.

Este necesar să determinăm că nu au expirat termenele de prescripţie pentru faptele infracţionalesăvârşite.

Principiile calificării furtului repetat care rezultă din standardele internaţionale sunt aceleaşi ca şi aleomorului repetat, de aceea facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare date la art.145 CP.

13. Furtul săvârşit de două sau mai multe persoane se consideră săvârşirea acţiunilor la care:a) au participat două sau mai multe persoane, dintre care cel puţin două, potrivit alin.6 art.42 CP,

trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii; b) ele s-au înţeles să comită un furt împreună până a începe desfăşurarea acţiunii sau chiar în acel

moment, dar nu mai târziu de consumarea furtului;c) ele au participat nemijlocit la realizarea laturii obiective a furtului, adică cel puţin doi participanţi

ai infracţiunii trebuie să fie coautori. Dacă la săvârşirea furtului participă şi alte persoane în calitate deorganizatori, instigatori sau complici, acţiunile lor trebuie calificate conform situaţiei concrete (un autor sau doi şi mai mulţi), potrivit art.42 şi alin.1 art.186 sau art.42 şi alin.2 art.186 CP. De exemplu, dacă o

persoană (instigatorul) a determinat o altă persoană să săvârşească un furt, acţiunile autorului trebuiecalificate potrivit alin.1 art.186 CP, iar acţiunile instigatorului - potrivit art.42 şi alin.1 art.186 CP. În cazulîn care instigatorul a determinat două persoane la săvârşirea furtului, acţiunile lui trebuie calificate potrivitart.42 şi potrivit prevederilor din lit.b) alin.2 art.186, iar acţiunile coautorilor - potrivit lit.b) art.186 CP.Potrivit p.18 al HP CSJ din 6 iunie 1992, coautori ai însuşirilor trebuie considerate şi persoanele cu care,deşi nu participă nemijlocit la sustragerea averii, coautorii s-au înţeles să stea la pândă lângă loculsăvârşirii infracţiunii, să ameninţe cu aplicarea violenţei, să percheziţioneze victima sau să ia o atitudine cele demonstrează victimelor că orice rezistenţă n-are nici un rost etc.

14. Furtul săvârşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă . Termenii pătrundere, încăpere, alt loc pentru depozitare şi locuinţă sunt explicaţi în p.21 al HP CSJ din 6 iulie 1992.

Prin noţiunea de pătrundere se înţelege intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, într-o încăpere, în alt

loc pentru depozitare sau locuinţă cu scopul săvârşirii furtului, jafului sau tâlhăriei. Pătrunderea poate ficomisă atât cu învingerea piedicilor şi a rezistenţei, cât şi fără aceasta. Ea poate fi realizată de asemenea cuajutorul dispozitivelor când infractorul extrage obiectele fără a intra în încăperea respectivă.



Prin termenul încăpere se înţeleg construcţiile, edificiile, beciurile, hambarele, garajele şi alteconstrucţii gospodăreşti, menite pentru păstrarea permanentă sau temporară a bunurilor materiale, utilate cuun gard sau mijloace tehnice sau asigurate cu o altă pază; magazinele mobile, limuzinele, refrigeratoarele,containerele, seifurile şi alte depozite asemănătoare. Totodată, sectoarele de teritorii care nu sunt folosite

pentru păstrare, ci, de exemplu, pentru cultivarea unei oarecare producţii, nu se încadrează în noţiunea dealt loc pentru depozitare.

Termenul de locuinţă denumeşte o încăpere sau un grup de încăperi destinate traiului permanent sautemporar al persoanelor, în care se află o parte sau întreaga avere de care dispun ele. Tot la acest termen sereferă părţile componente ale locuinţei în care oamenii pot să nu locuiască nemijlocit. În afară de aceasta,trebuie considerate drept locuinţă nu numai încăperile de locuit (odăile, antreurile, bucătăriile), dar şi celealăturate nemijlocit lor, alcătuind o parte indivizibilă, cum ar fi: balcoanele, loggiile, în casele individuale -verandele, mansardele, beciurile, cămările etc.

Potrivit p.22 al HP CSJ din 6 iulie 1992, pentru încadrarea sustragerii averii proprietarului, cumenţiunea pătrunderii în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau locuinţă, intenţia de a sustrage trebuie săapară la infractor până la pătrunderea în această încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă.

15. Furtul săvârşit cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. Caracterul considerabil sauesenţial al daunei cauzate se stabileşte luându-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea

bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, altecircumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicieriidrepturilor şi intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

16. Furtul săvârşit în timpul unei calamităţi. Prin calamitate se înţeleg nenorocirile mari, dezastrelecare lovesc o colectivitate. Prin noţiunea de furt săvârşit în timpul unei calamităţi se înţelege situaţia în carese produce furtul, ca urmare a unui eveniment, a unei stări de fapt păgubitoare sau periculoase pentru ocolectivitate. De exemplu, starea de fapt produsă în timpul unui cutremur, al unei inundaţii, pe timp deincendiu, în momentul unei catastrofe de cale ferată, în timpul unei epidemii, molime etc. Este necesar cafapta să fie săvârşită în perioada de timp cuprinsă între momentul când se produce evenimentul care dănaştere stării de calamitate şi momentul când această stare încetează.

17. Furtul săvârşit de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală . Noţiunea de grupcriminal organizat şi de organizaţie criminală este explicată în art.46 şi 47 CP.

18. Potrivit alin.2 art.186, dacă furtul a fost săvârşit în timpul unei calamităţi (lit.a) alin.3 art.186 CP)de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit.b) alin.3 art.186 CP) în mod repetat (lit.a)alin.2 art.186 CP) sau de două sau mai multe persoane (lit.b) alin.2 art.186 CP), sau prin pătrundere înîncăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă (lit.c) alin.2 art.186 CP), sau cu cauzarea de daune în

proporţii considerabile (lit.d) alin.2 art.186 CP), acţiunile infractorilor, în lipsa concursului real alinfracţiunilor, trebuie să fie încadrate numai în baza alin.3 art.186 CP.

19. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 187. JAFUL(1) Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Jaful săvârşit:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;d) prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea

aplicării unei asemenea violenţe; f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabilese pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1.000

unităţi convenţionale.(3) Jaful săvârşit:a) în timpul unei calamităţi;



b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminalăse pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1.000 la 4.000

unităţi convenţionale. [Art.187 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor

sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulat

în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale.

3. Latura obiectivă a jafului se realizează prin sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane.4. Noţiunile de sustragere şi bunuri sunt identice cu cele folosite la explicarea noţiunii de furt. (A se

vedea explicaţiile date la p.2 şi 3 ale art.186 CP.)5. Potrivit p.3 al HP CSJ din 6 iulie 1992, sustragerea averii se consideră efectuată în mod deschis

dacă a fost săvârşită cu bună-ştiinţă în prezenţa victimelor sau a altor persoane care îşi dădeau seama decaracterul acţiunilor făptuitorului, dar el a ignorat această circumstanţă.

Nu poate fi considerată deschisă sustragerea averii proprietarului în prezenţa complicilor sau a persoanelor care nu-şi dădeau seama de caracterul faptei săvârşite.

Acţiunile începute ca un furt, dar care nu au fost duse până la capăt din cauză că au fost descoperitede către victimă sau de alte persoane, dar neţinându-se cont de aceasta, au fost prelungite de către infractor cu scopul însuşirii averii sau reţinerii ei, se încadrează în infracţiunea de jaf, iar în cazul aplicării uneiviolenţe periculoase pentru viaţă şi sănătate sau al ameninţării cu o astfel de violenţă - în cea de tâlhărie.

6. Drept consecinţe ale infracţiunii de jaf prevăzute de alin.1 din art.187 CP pot apărea daunelemateriale atât în proporţii esenţiale, cât şi în proporţii mici.

7. Jaful are acelaşi moment de consumare ca şi furtul. (A se vedea explicaţiile la art.186.)8. Potrivit p.28 al HP CSJ din 6 iulie 1992, în cazurile în care însuşirea averii a fost săvârşită în

timpul huliganismului, violului sau al altor acţiuni criminale, cele săvârşite trebuie să fie încadrate înfuncţie de scopul şi de metoda însuşirii averii în concurs de infracţiune corespunzătoare împotriva

patrimoniului şi huliganism, viol sau altă infracţiune.9. Latura subiectivă a jafului este identică cu cea a furtului. (A se vedea explicaţiile la art.186.)10. Noţiunea şi semnele jafului săvârşit în mod repetat, de două sau mai multe persoane, prin

pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, cu cauzarea de daune în proporţiiconsiderabile, în timpul unei calamităţi, de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală suntidentice cu cele din cazul furtului (a se vedea explicaţiile corespunzătoare de la art.186 CP).

11. Jaful săvârşit de o persoană mascată, deghizată sau travestită are drept agravantă folosirea decătre infractor a unui anumit procedeu pentru a nu putea fi recunoscut. În cazul mascării, făptuitorul îşiacoperă faţa cu mască, adică cu o bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc., înfăţişând o faţăomenească sau figura unui animal, lăsând numai ochii descoperiţi; obrăzar.

În cazul deghizării sau travestirii, făptuitorul îşi creează o înfăţişare sau se îmbracă în aşa fel încât să

nu poată fi recunoscut. De exemplu, îşi pune barbă falsă, ochelari, foloseşte îmbrăcămintea sexului opusetc.12. Jaful cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu

ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe. Potrivit p.4 al HP CSJ din 6 iulie 1992, violenţănepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea victimei e considerată cauzarea unei vătămări neînsemnateintegrităţii corporale sau sănătăţii care nu a pricinuit o dereglare de scurtă durată sănătăţii sau o pierdereneînsemnată, dar stabilă a capacităţii de muncă, precum şi aplicarea intenţionată a loviturilor sau a altor acţiuni violente care au cauzat numai dureri fizice (art.154 CP).

În conformitate cu Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămărilor corporale, prinviolenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea victimei se înţeleg vătămările trecătoare sub formă dezgârieturi, echimoze (vânătăi) etc., care se încheie cu restabilirea completă a sănătăţii într-un termen de cel

mult 6 zile, precum şi durerile fizice fără o dereglare pe un anumit termen a sănătăţii victimei.Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa ori sănătatea persoanei păgubaşese înţelege un act de violenţă psihică care poate paraliza rezistenţa victimei şi înlesni sustragerea averii



proprietarului. Ameninţările nedeterminate de tipul "va fi rău de tine", "ţi-arăt eu ţie", "am să-ţi dau decheltuială" şi altele sunt considerate ca ameninţări cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa orisănătatea persoanei în cazurile în care circumstanţele obiective nu mărturisesc intenţii mai serioase aleinfractorului. De exemplu, făptuitorul ameninţă victima că va fi rău de ea, începând să scoată un pistol din

buzunar. Astfel de ameninţare se referă la tâlhărie, şi nicidecum la jaf.13. Agravanta în timpul unei calamităţi a fost comentată în art.151, iar cea de un grup criminal

organizat sau de o organizaţie criminală - la art.46 şi 47.14. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 188. TÂLHĂRIA(1) Tâlhăria, adică atacul săvârşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de

violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 400 la 1.000unităţi convenţionale.

(2) Tâlhăria săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;d) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă;

f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabilese pedepseşte cu închisoare de la 6 la 15 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1.500

unităţi convenţionale.(3) Tâlhăria săvârşită:a) în timpul unei calamităţi;b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;d) prin schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu amendă în mărime de la 1.000 la 5.000 unităţi

convenţionale. [Art.188 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor



3. Latura obiectivă a tâlhăriei se realizează printr-un atac săvârşit asupra unei persoane în scopulsustragerii bunurilor, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de

ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe.4. Atacul în scopul săvârşirii unei tâlhării se manifestă prin acţiuni agresive active cu caracter surprinzător pentru victimă, care creează un pericol real însoţit de aplicarea imediată şi nemijlocită a uneiviolenţe periculoase pentru viaţa ori sănătatea persoanei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemeneaviolenţe în scopul însuşirii avutului proprietarului. El poate avea un caracter deschis, însă în unele cazuri

poate fi săvârşit pe neaşteptate şi pe neobservate (pe ascuns): o lovitură de după colţ, o împuşcătură dinambuscadă, atacul unui paznic care dormea etc.

5. Doctrina penală şi practica judiciară recunosc drept atac şi aducerea victimei în stare deinconştienţă sau imposibilitate de a se apăra ca rezultat al introducerii, contrar voinţei ei (inclusiv prinînşelăciune), în organism a unor substanţe narcotice, cu efect puternic sau otrăvitoare, periculoase pentruviaţă şi sănătate.

Altfel trebuie calificate cazurile în care drept rezultat al "cinstirii" cu băuturi alcoolice sau cu altesubstanţe, caracterul acţiunii cărora este cunoscut victimei, victima se pomeneşte într-o stare de



inconştienţă, iar infractorii, folosindu-se de aceasta, sustrag averea ei. Atare acţiuni sunt calificate dreptfurt.

6. Drept violenţă periculoasă pentru viaţa ori sănătatea victimei, prevăzută de alin.1 din art.188 CP,trebuie considerată vătămarea uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii (noţiunea este explicată înart.153 CP) sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (noţiunea este stipulată în art.152 CP), precumşi alte acţiuni care, deşi nu au pricinuit vătămările menţionate, au creat la momentul aplicării lor un pericol

real pentru viaţa şi sănătatea victimei. De exemplu, aruncarea victimei din tren, automobil, de la etaj,strangularea (sugrumarea) ei, reţinerea îndelungată a capului victimei în apă etc.Cauzarea vătămărilor grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii este considerată circumstanţă

agravantă, prevăzută la alin.3 din art.188 CP, şi nu un semn constitutiv al tâlhăriei.7. Ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa şi sănătatea victimei trebuie să aibă un

caracter real, adică vinovatul poate imediat să transforme ameninţarea în acte de violenţă fizică. Pentruconstatarea acestui semn constitutiv al tâlhăriei trebuie să ţinem cont de toate circumstanţele cauzei:caracterul ameninţării, al obiectelor sau armelor cu care ameninţa infractorul, locul şi timpul săvârşiriiinfracţiunii, numărul infractorilor etc. Forma de manifestare a ameninţării poate fi diferită: prin cuvinte,gesturi, demonstrare a armei, a cuţitului şi a altor obiecte a căror folosire poate cauza daune vieţii orisănătăţii persoanei atacate.

Ameninţarea cu aplicarea violenţei, dar nu imediat, ci în viitor, sau ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor proprietarului ori cu răpirea victimei, nuconstituie tâlhărie, ci şantaj (art.189 CP).

8. Potrivit p.16 al HP CSJ din 6 iulie 1992, tâlhăria se consideră consumată din momentul atacului,însoţit de aplicarea sau ameninţarea de aplicare a violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea victimei,indiferent de faptul dacă a fost sau nu însuşită averea proprietarului.

Luând în consideraţie că tâlhăria săvârşită în scopul sustragerii averii proprietarului în proporţii marisau deosebit de mari trebuie încadrată potrivit art.195 CP, precum şi construcţia materială a agravantei lalit.f) alin.2 art.188 CP, consecinţele tâlhăriei prevăzute de alin.1 art.188 CP pot fi un atac în scopulsustragerii bunurilor proprietarului în proporţii mici, esenţiale sau considerabile, dacă din cauze indiferentede voinţa făptuitorului nu s-a realizat, precum şi producerea daunei materiale proprietarului în proporţiimici sau esenţiale, valoarea cărora este determinată de alin.1 art.126 CP.

9. Latura subiectivă a tâlhăriei este identică cu cea a infracţiunii de furt. (A se vedea explicaţiile de laart.186.)

10. Tâlhăria săvârşită în mod repetat, de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere,în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, cu cauzarea de daune în proporţii considerabile, în timpul uneicalamităţi, de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală este identică cu furtul, iar tâlhăria săvârşită de o persoană mascată, deghizată sau travestită este identică cu jaful. (A se vedeaexplicaţiile corespunzătoare de la art.186 şi 187 CP.) Aici vom analiza doar agravantele specifice tâlhăriei.

11. Tâlhăria săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă. Potrivitlit.a) p.1 al HP CSJ din 9 noiembrie 1998 Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor , prin armă de foc seînţelege arma a cărei funcţionare determină aruncarea unuia sau a mai multor proiectile, datorită forţei deexpansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături. Conform lit.b)

p.1 al aceleiaşi hotărâri, armă albă se consideră cea destinată şi adaptată pentru a vătăma, a omorî fiinţeumane cu aplicarea forţei musculare prin contact nemijlocit cu tăiere (săbii, tesace etc.), înţepare (baioneteunghiulare, pumnale, stilete etc.), prin înţepare-tăiere (baionete plate, cuţite, arcuri, arbalete, pumnale cutăiş etc.), prin spargere-fărâmiţare (box, buzdugan, mlaciu, nunciaki etc.).

Prin alte obiecte folosite în calitate de armă se înţeleg orice obiecte care pot cauza dauneconsiderabile sănătăţii sau vieţii persoanei (topor, cuţit, brici, coasă, furcă sau orice obiect metalic etc.).

Prin aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă se înţelege utilizarea lor în timpul

actelor de violenţă fizică sau ameninţarea cu aplicarea acestor arme, care creează un pericol real pentruviaţa sau sănătatea persoanei.



Potrivit p.27 al HP CSJ din 6 iulie 1992, dacă infractorul în timpul tâlhăriei a ameninţat cu o armă cu bună-ştiinţă imposibil de a fi folosită sau cu o imitaţie a armei, de exemplu - un machet de pistolet, un pumnal-jucărie etc., neavând intenţia să folosească aceste obiecte pentru cauzarea vătămărilor integrităţiicorporale sau sănătăţii periculoase pentru viaţă şi sănătate, chiar dacă victima a perceput-o drept armă,acţiunile lui (în lipsa altor circumstanţe agravante) trebuie încadrate în baza alin.1 art.188 CP.

12. În cazul tâlhăriei săvârşite cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii noţiunea

vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii este determinată de alin.1 art.151 CP.Potrivit p.7 al HP CSJ din 6 iulie 1992, atacul în scopul însuşirii averii, însoţit de violenţă, care a atrasdupă sine cauzarea unor vătămări grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei trebuie încadrat în

baza lit.c), alin.3 din art.188 CP fără încadrarea suplimentară în baza alin.1 art.151 CP. Dacă în urmavătămărilor integrităţii corporale sau a sănătăţii a survenit moartea victimei, cele săvârşite trebuie să fieîncadrate prin concurs de infracţiuni prevăzute de lit.c) alin.3 art.188 CP şi alin.4 art.151 CP.

Tâlhăria săvârşită cu un omor intenţionat trebuie să fie încadrată conform concursului de infracţiuni, prevăzute de lit.c) alin.3 art.188 CP şi lit.b) alin.2 art.145 CP.

Deoarece agravanta în cauză, spre deosebire de componenţa de bază din alin.1 art.188 CP, esteformulată ca o componenţă materială, în cazurile în care intenţia făptuitorului este îndreptată spre cauzareavătămărilor grave, dar de fapt el a pricinuit numai vătămări uşoare sau medii integrităţii corporale, cele

săvârşite trebuie calificate ca tentativă de infracţiune (art.27 şi lit.c) alin.3 art.188 CP).În cazul tâlhăriei prevăzute de alin.1 art.188 CP tentativa de tâlhărie se exclude; până la începerea

atacului poate fi vorba numai de o pregătire de infracţiune, iar din primul act de atac tâlhăria se considerăconsumată (componenţă formal redusă).

13. În cazul tâlhăriei săvârşite prin schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant, prin schingiuire se înţeleg nişte acţiuni care provoacă victimei suferinţe prin lipsirea de hrană, de băutură sau decăldură ori prin abandonarea victimei în condiţii nocive pentru viaţă etc.

Torturarea se manifestă prin acţiuni care produc dureri acute repetate sau îndelungate (prin pişcături, biciuire, împunsături cu obiecte înţepătoare, cauterizări cu agenţi termici sau chimici etc.).

Prin tratamente inumane sau degradante se înţelege supunerea victimei la experienţe medicale sauştiinţifice nejustificate de un tratament medical în interesul lor sau obligarea victimei la condiţii de hrană,locuinţă, îmbrăcăminte, de igienă, asistenţă medicală etc. greu de suportat fizic şi umilitoare din punct devedere moral.

14. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 189. ŞANTAJUL(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului

ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţând cuviolenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cudeteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea

proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 4 ani.(2) Şantajul săvârşit:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;d) prin ameninţare cu moartea;e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi

convenţionale.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) săvârşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă;c) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;d) însoţite de schingiuire, tortură, tratament inuman sau degradant;



e) urmate de dobândirea bunurilor cerute; f) soldate cu alte urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu amendă în mărime de la 1.000 la 2.000 unităţi

convenţionale.(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului sau

deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,

se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale. [Art.189 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor



3. Latura obiectivă a şantajului se realizează prin cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului, ori dreptul asupra acestora sau de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţând cu violenţa persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspândirea unor ştiri

defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului,deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora.

4. Şantajul este format din două acţiuni de sine stătătoare legate între ele - cerinţa şi ameninţarea.Cerinţele pot fi următoarele:a) cerinţa de a se transmite, fără plată, infractorului sau reprezentantului lui bunurile ce se află în

proprietatea sau în posesia victimei; b) cerinţa ca victima să transmită dreptul asupra bunurilor pe care le posedă infractorului sau unor

persoane numite de el, pentru ca acestea, folosindu-se de acest drept, să primească bunuri sau alte foloase patrimoniale. De exemplu, întocmirea unei procuri pentru a căpăta bunuri, perfectarea donaţiei, legalizareaunui testament, darea unei recipise care confirmă faptul că a primit, chipurile, pe datorie, o sumă de banietc.;

c) cererea de a săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, prin care se înţeleg asemenea acţiuni deimportanţă juridică ale victimei, în urma cărora şantajistul sau persoanele numite de el pot primi foloasemateriale sau să scape de anumite cheltuieli materiale. De exemplu, acordul victimei de a încheia otranzacţie nerentabilă pentru ea, nimicirea unei recipise de creanţă (de datorie) a şantajistului, efectuareafără plată a unei lucrări pentru el etc.

5. Metoda constrângerii victimei de a satisface aceste cereri se poate exprima prin următoarele formede ameninţări:

a) ameninţarea cu violenţa. Această ameninţare trebuie să fie reală şi concepută de victimă dreptrealizabilă. Prin violenţă ca semn constitutiv al şantajului, prevăzută de alin.1 art.189 CP, se înţelegeameninţarea cu aplicarea loviturilor ce cauzează o durere fizică (a se vedea comentariul la art.154 CP), cu

vătămări uşoare ale integrităţii corporale (art.153 CP), cu vătămări medii ale integrităţii corporale sau alesănătăţii (art.152 CP) sau cu vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii (art.151 CP).Ameninţarea cu omor constituie agravantă prevăzută de alin.2 art.189 CP.

Ameninţarea cu violenţa este proiectată, de obicei, în viitor, după un anumit răstimp, dacă victima nu-i va îndeplini cerinţa de a-i transmite averea. Prin aceasta, de fapt, se deosebeşte ameninţarea cu violenţa încadrul infracţiunii de şantaj de cea aplicată în timpul tâlhăriei. Însă în cazul cerinţei de transmitere adreptului asupra unui avut, ameninţarea poate fi înfăptuită imediat, dacă ea nu va fi satisfăcută. În atare cazcaracterul ameninţării nu transformă faptul în tâlhărie însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa şisănătatea persoanei, deoarece obiectul material al atentării nu-l constituie averea propriu-zisă, ci dreptulasupra acesteia. Pe când obiectul material al tâlhăriei, ca şi al oricărei alte forme de însuşire, poate fi numaidobândirea unei averi reale;

b) ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victimă presupune ameninţarea curăspândirea unor informaţii care jignesc (umilesc) demnitatea persoanei. Nu interesează dacă acesteinformaţii sunt adevărate sau mincinoase. Dacă şantajul a fost urmat de răspândirea scornirilor



defăimătoare despre victimă, acţiunile trebuie calificate şi în baza art.170 CP (calomnia), deoarececomponenţa infracţiunii de şantaj nu le conţine;

c) în metodele de şantaj se înscrie şi ameninţarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor victimei. De obicei, se ameninţă cu incendierea averii, cu producerea unei explozii, organizarea uneiinundaţii etc. Nu este obligatoriu ca metoda distrugerii averii să prezinte un pericol social;

d) ameninţarea cu răpirea victimei presupune ameninţarea victimei cu luarea sau reţinerea ei în

scopul de a-l forţa pe proprietar să transmită ilegal avutul său.6. În calitate de victimă a infracţiunii de şantaj pot fi proprietarii, posesorii şi deţinătorii averii (şefiide depozit, casierii, expeditorii, paznicii etc.), rudele (bunic, tată, fraţi, surori) sau apropiaţii (strănepoţi,fraţi şi surori vitrege, logodnici etc.).

7. Şantajul se consumă din momentul înaintării cerinţei însoţite de ameninţare, indiferent de faptuldacă infractorul şi-a atins scopul sau nu.

8. Luând în consideraţie că cererea de a se transmite averea, dreptul asupra ei sau de a săvârşi alteacţiuni cu caracter patrimonial, precum şi dobândirea acestora în proporţii mari sau deosebit de mari, seîncadrează în baza art.195 CP, iar şantajul urmat de dobândirea bunurilor cerute în proporţii mici, esenţialeşi considerabile trebuie calificat potrivit lit.e) alin.3 art.189 CP, acţiunile de şantaj din alin.1 art.189 CP

presupun numai cererea de a transmite infractorului bunurile victimei, drepturile asupra acestora sau de a

săvârşi alte acţiuni cu caracter patrimonial în proporţii mici, esenţiale sau considerabile fără ca şantajistulsă primească averea cerută.

9. Latura subiectivă a infracţiunii de şantaj este similară cu cea a infracţiunii de furt. (A se vedeaexplicaţiile de la art.186.)

10. Şantajul săvârşit în mod repetat, de două sau mai multe persoane, cu aplicarea violenţeinepericuloase pentru viaţă şi sănătate, de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, însoţitde acţiuni violente periculoase pentru viaţă sau sănătate, însoţite de schingiuire, tortură, tratament inumansau degradant, este identic cu agravantele corespunzătoare ale furtului, jafului şi tâlhăriei. (A se vedeaexplicaţiile de la art.186, 187, 188.)

11. Şantajul săvârşit prin ameninţarea cu moartea presupune o metodă de influenţare psihică,îndreptată spre intimidarea, înfricoşarea victimei, pentru a-i provoca nelinişte pentru securitatea sa, o starede disconfort. Metodele de manifestare a ameninţării pot fi diferite: oral, în scris, prin gesturi, fărăavertizare prealabilă, prin telefon, nemijlocit victimei sau prin alte persoane etc. Atare acţiuni nu trebuiecalificate şi în baza art.155 CP.

12. În cazul şantajului săvârşit cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor, deteriorare a unui bunînseamnă degradarea acestuia, stricarea lui parţială, ceea ce are drept consecinţă pierderea totală sau numaia unei părţi din capacitatea sa de folosinţă cu posibilitatea redobândirii acestei capacităţi, prin reparaţiile cei se vor face. Distrugerea unui bun presupune nimicirea totală sau parţială a unui obiect, astfel că acestadevine total inutilizabil potrivit destinaţiei sale iniţiale. Atare acţiuni sunt cuprinse de această agravantă şinu cer o calificare şi în baza art.197 CP.

13. Şantajul urmat de dobândirea bunurilor cerute presupune transmiterea de către victimă a

bunurilor cerute de şantajist, a dreptului asupra acestora sau săvârşirea altor acţiuni cu caracter patrimonialcerute, valoarea cărora este în proporţii mici, esenţiale sau considerabile.14. Şantajul soldat cu alte urmări grave presupune sinuciderea victimei, falimentul întreprinderii,

autodizolvarea ei, nerealizarea veniturilor, fapt ce conduce la scăderea bruscă a indicilor economici etc.15. Şantajul însoţit de răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor

acestora presupune luarea sau reţinerea lor în scopul de a-l forţa pe proprietar să transmită ilegal avutulsău. Atare acţiuni nu cer o calificare şi în baza art.164 şi 280 CP.

16. Dacă infractorul cere să i se transmită anumite bunuri, drepturile asupra acestora sau să i seefectueze nişte lucrări deja plătite prin metode ilegale specifice samavolniciei, asemenea acţiuni trebuieîncadrate în baza art.352 CP (samavolnicie), şi nu în baza art.189.

17. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, în condiţiile

alin.1 şi de 14 ani, în condiţiile alin.2, 3 şi 4.Articolul 190. ESCROCHERIA



(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz deîncredere,


(2) Escrocheria săvârşită:a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;d) cu folosirea situaţiei de serviciuse pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani.(3) Escrocheria săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminalăse pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1.000 la 3.000

unităţi convenţionale. [Art.190 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor


în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt

condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale.3. Latura obiectivă a escrocheriei se realizează prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înşelăciune sau abuz de încredere.4. Prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane se înţelege transmiterea benevolă infractorului de

către victimă a bunurilor sau a dreptului asupra bunurilor sub influenţa înşelăciunii sau a abuzului deîncredere.

Potrivit p.8 al HP CSJ din 6 iulie 1992, primirea bunurilor cu condiţia îndeplinirii unui angajament(de exemplu, primirea unui bun în credit care trebuie plătit în rate) poate fi încadrată drept escrocherienumai în cazul în care infractorul încă la momentul intrării în posesia acestor bunuri avea drept scopînsuşirea lor şi nu avea de gând să îndeplinească angajamentul asumat.

5. Înşelăciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta prin prezentarea unor date false sau prinascunderea unor informaţii a căror anunţare era obligatorie. Datele false se pot referi atât la personalitateainfractorului sau a altor persoane, cât şi la unele obiecte, fenomene. Actele de înşelăciune pot fi înfăptuite

pe cale verbală, în scris ori folosind ambele căi simultan. Când înşelăciunea se efectuează prin falsificareadocumentelor, ea constituie un concurs de infracţiuni (art.190 CP şi art.332 sau art.361 CP). De obiceiînşelăciunea se manifestă prin vinderea mărfurilor şi obiectelor falsificate, primirea ilegală a pensiilor, adiferitelor indemnizaţii de la stat etc.

6. Abuzul de încredere, fiind de fapt o varietate specifică a înşelăciunii, constă în faptul că infractorul până la primirea averii sau a dreptului asupra acesteia îşi asumă obligaţiuni patrimoniale care apar drept

condiţie pentru a i se transmite averea. De exemplu, încheind un contract de antrepriză, luând un avans, el promite să efectueze anumite lucrări; căpătând dreptul la un apartament privatizat al unui pensionar, el seobligă să-l întreţină toată viaţa pe stăpân; primind unele obiecte în credit, el se obligă să plătească în ratesuma neachitată; comandând o masă la restaurant, el îşi asumă, de obicei, obligaţiunea să o plătească etc. Înrealitate, făptuitorul nu intenţiona să-şi îndeplinească obligaţiunile luate şi, folosindu-se de relaţiile deîncredere cu victima, îşi însuşeşte averea ei. Spre deosebire de înşelăciune, abuzul de încredere presupunecă infractorul primeşte averea de la victimă în aparenţă pe baze legitime, pe numele său, fără falsificareafenomenelor din trecut sau din viitor care l-ar împiedica să primească averea.

7. Escrocheria se consideră consumată dacă averea a fost dobândită de la victimă şi infractorul are o posibilitate reală de a o folosi sau dispune de ea la dorinţa sa.

8. Latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.

9. Escrocheria săvârşită în mod repetat, de două sau mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporţii considerabile, de un grup organizat sau o organizaţie criminală are aceleaşi explicaţii ca şiagravantele infracţiunii de furt (a se vedea comentariul de la art.186).



10. Escrocheria săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu presupune că făptuitorul, având calitateade funcţionar, face victima să creadă că se află în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, deşi în realitatenu se află în exerciţiul acestor atribuţii. Însă, dacă făptuitorul foloseşte atribuţiile sale de serviciu lasăvârşirea unei escrocherii, cele săvârşite constituie un concurs ideal de infracţiuni (art.190 CP şi art.327sau 335 CP).

11. Noţiunile de grup criminal organizat şi de organizaţie criminală au fost comentate la art.46 şi 47.

12. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiilealin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2 şi 3.Articolul 191. DELAPIDAREA AVERII STRĂINE(1) Delapidarea averii străine, adică însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredinţate în

administrarea vinovatului,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de


(2) Delapidarea averii străine, săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;

c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;d) cu folosirea situaţiei de serviciu,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 4 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite de un grup criminal organizat sau de oorganizaţie criminală,

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulatîn art.15 CP.


3. Latura obiectivă a delapidării se realizează prin însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane,încredinţate în administrarea vinovatului.

4. Pentru delapidarea averii străine este caracteristic faptul că poate fi săvârşită numai de unfuncţionar sau de alt salariat, care gestionează sau administrează bunurile din avutul proprietarului. Potrivit

p.11 al HP CSJ din 6 iunie 1992, delapidare a averii străine trebuie calificate acţiunile persoanelor care,conform funcţiilor lor de răspundere, raporturilor contractuale sau însărcinării speciale a proprietarului,înfăptuiesc în privinţa bunurilor încredinţate împuternicirile de dispunere, administrare, transportare sau

păstrare (depozitor, expeditor, casier etc.). De obicei cu aceste persoane proprietarul încheie contracte derăspundere materială deplină pentru averea încredinţată.5. Delapidarea averii străine constă în faptul că infractorul transformă bunul aflat în gestionarea sau

administrarea sa într-un bun al său, îl trece efectiv în stăpânirea sa, creând posibilităţi de a se comporta faţăde bun ca faţă de un bun propriu, de a efectua acte de dispoziţie cu privire la acel bun.

6. Delapidarea averii străine presupune nu numai însuşirea bunului administrat, dar şi irosirea lui prin consumare, cheltuire, dăruire sau transmitere altor persoane fără restituirea echivalentului lui.

7. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.8. Agravantele infracţiunii de delapidare a averii străine sunt aceleaşi ca şi ale infracţiunii de furt şi

escrocherie (a se vedea explicaţiile de la art.186 şi 190).9. Delapidarea se consideră consumată din momentul în care vinovatul a obţinut posibilitatea de a se

folosi de această avere la dorinţa sa ori din momentul când a consumat-o.10. Noţiunile de grup criminal organizat şi de organizaţie criminală au fost comentate la art.46 şi 47.11. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.



Articolul 192. PUNGĂŞIA(1) Pungăşia, adică acţiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau

din alte obiecte prezente la persoană,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.(2) Pungăşia săvârşită:

a) repetat;b) de două sau mai multe persoane,se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu amendă în mărime de la 200 la 1.000 unităţi

convenţionale. [Art.192 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor



3. Latura obiectivă a pungăşiei se realizează prin săvârşirea acţiunilor în scopul sustragerii bunurilor

altei persoane din buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoane.4. Pungăşia constă în hoţia din buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană.5. Prin alte obiecte prezente la persoană se înţeleg diferite sacoşe, poşete, plase în formă de săculeţ,

serviete, saci, geamantane, valize, cufere etc. în care se pun lucrurile, obiectele necesare pentru transportaresau călătorie.

6. Pungăşia se consideră consumată din momentul începerii acţiunii de a sustrage bani sau alte bunuridin buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană, indiferent de faptul dacă infractorul şi-arealizat scopul scontat sau nu.

7. Deoarece acţiunile în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau din alteobiecte prezente la persoană, precum şi sustragerea bunurilor din obiectele indicate în proporţii mari saudeosebit de mari, trebuie încadrate în baza art.195 CP, pungăşia prevăzută de alin.1 din art.192 presupunenumai acţiunile în scopul sustragerii bunurilor din obiectele indicate în proporţii mici, esenţiale sauconsiderabile, precum şi sustragerea averii în aceste proporţii.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.9. Agravantele pungăşiei săvârşite în mod repetat sau de două sau mai multe persoane sunt identice

cu cele ale furtului (a se vedea explicaţiile de la art.186 CP).10. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile

alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2.Articolul 193. OCUPAREA BUNURILOR IMOBILE STRĂINE(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuiase pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu arest de până la

6 luni.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) de două sau mai multe persoaneb) prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în proprietatea altuia;c) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor



condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale.3. Latura obiectivă a ocupării bunurilor imobile străine se realizează prin ocuparea, în întregime sauîn parte, fără drept, a unui imobil aflat în proprietatea altuia.



4. A ocupa un imobil înseamnă a pătrunde şi a lua în stăpânire un imobil pe o anumită durată. Nuinteresează dacă imobilul a fost ocupat în întregime sau în parte, dacă făptuitorul a reuşit sau nu să rămânămultă vreme în imobilul ocupat; este suficient ca el să fi pătruns şi să fi rămas în imobil atât încât să se

poată vorbi de o ocupare efectivă.De asemenea, nu interesează dacă făptuitorul şi-a adus sau nu lucrurile în imobilul ocupat, după cum

nu interesează dacă lucrurile celui în posesia căruia se află imobilul au fost sau nu îndepărtate.

5. Ocuparea imobilului aflat în posesia altei persoane trebuie să se facă fără drept. Cerinţa legii esteîndeplinită dacă în momentul săvârşirii faptei, făptuitorul nu avea un titlu legitim (de exemplu, bon derepartiţie, hotărâre de evacuare etc.) care să-l îndreptăţească a lua în stăpânire imobilul. Dacă ocuparea s-afăcut în temeiul unui asemenea titlu, fapta nu constituie infracţiune de ocupare, ci infracţiune desamavolnicie (art.352 CP), bineînţeles - cu condiţia să fie întrunite semnele componenţei acesteiinfracţiuni.

6. Dacă luarea în stăpânire nu este efectivă, adică de o anumită durată, fiind vorba numai de o pătrundere, fapta va constitui, eventual, infracţiunea de violare de domiciliu (art.179 CP), bineînţeles cucondiţia să fie întrunite trăsăturile componenţei acestei infracţiuni.

7. Ocuparea bunurilor imobile străine se consumă în momentul ocupării imobilului aflat în posesiaaltuia, adică în momentul în care făptuitorul, pătrunzând în imobil, a reuşit să-l ia în stăpânire.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.9. În cazul ocupării bunurilor imobile străine de către două sau mai multe persoane, sunt valabile

explicaţiile corespunzătoare de la art.186 CP.10. Ocuparea bunurilor imobile străine prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui

imobil aflat în posesia altuia. Semnele de hotar sunt cele care delimitează două terenuri învecinate. Prindistrugerea semnelor de hotar se înţelege nimicirea sau înlăturarea acestora (nimicirea unui gard sauridicarea gardului şi aruncarea lui în altă parte), iar prin strămutarea semnelor de hotar se înţelegedeplasarea acestora spre interiorul terenului învecinat, ceea ce duce la ocuparea unei porţiuni din acestteren. Este indiferent dacă, în momentul săvârşirii faptei, posesorul imobilului a fost sau nu de faţă.

Este necesar ca acţiunile menţionate să fi constituit mijlocul folosit de făptuitor pentru ocupareaimobilului aflat în posesia altuia.

11. Ocuparea bunurilor imobile străine cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei.Violenţa acestei agravante se poate manifesta prin loviri care produc dureri fizice (a se vedea comentariulde la art.154 CP) sau prin vătămări neînsemnate ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii (noţiunile suntelucidate în CCA), uşoare (art.153 CP), medii (art.152 CP) sau grave (art.151 CP). Analizând sancţiunileacestor articole, putem conchide că violenţa sub formă de lovituri, vătămări neînsemnate, uşoare sau mediiale integrităţii corporale sau ale sănătăţii sunt complet cuprinse de această agravantă şi nu se cere ocalificare şi în baza acestor articole, iar pricinuirea vătămărilor grave integrităţii corporale sau sănătăţii în

procesul ocupării bunurilor imobile străine constituie un concurs de infracţiuni (lit.c) alin.2 art.193 şi alin.1art.151 CP).

12. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Articolul 194. ÎNSUŞIREA SAU UTILIZAREA ILICITĂ A ENERGIEI ELECTRICE,TERMICE SAU A GAZELOR NATURALE(1) Însuşirea energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicită a acestora

evitând sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prin acestea, dar deteriorate de consumator,dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.500 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore, sau cu arest de până la 6 luni. [Art.194 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]





3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin însuşirea energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicită a acestora evitând sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prinacestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.

4. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale se poate efectua

numai din reţelele electrice, termice sau din conductele de gaze naturale. Însuşirea gazelor naturale dindepozite, cisterne, butelii va constitui o formă concretă de însuşire (furt, jaf etc., în funcţie de metodaînsuşirii).

5. Însuşirea acestor valori poate fi efectuată atât prin conectarea ilegală la aceste reţele, conducte, câtşi prin reţelele, conductele instalate legal, dar prin deteriorarea sistemelor de control, de exemplu - adiferitelor contoare.

6. Dacă, săvârşind infracţiunea, făptuitorul produce şi avarierea reţelei sau a conductei, infracţiunea încauză intră în concurs cu cea de distrugere (art.197 sau 198 CP), cu condiţia să fie întrunite trăsăturilecomponenţelor acestor infracţiuni.

7. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale este condamnabilă penal, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari, valoarea cărora, potrivit alin.1 art.126 CP, este

de la 500 până la 1500 de unităţi convenţionale de amendă.Dacă valoarea celor însuşite depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale de amendă, atare acţiuni

constituie agravanta prevăzută de alin.2 art.194 CP.8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.9. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 195. ÎNSUŞIREA ÎN PROPORŢII MARI ŞI DEOSEBIT DE MARI(1) Însuşirea în proporţii mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită (art.186-

192),se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.(2) Însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită

(art.186-192),se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii

sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită (art.186-192).

4. Toate cazurile de însuşire ilicită a averii proprietarului prin furt, jaf, tâlhărie, şantaj, escrocherie,delapidare sau pungăşie, indiferent de complexitatea îmbinării lor, dacă valoarea averii însuşite estestabilită ca proporţie mare sau deosebit de mare, sunt calificate în baza art.195 CP.

5. Însuşirea averii proprietarului în proporţii mari sau deosebit de mari poate fi săvârşită printr-unsingur episod sau prin diferite metode, din diverse izvoare, dacă persoana nu a fost condamnată pentru unoarecare episod şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie pentru acţiunile precedente. Dacă în timpulsăvârşirii infracţiunii de însuşire intenţia infractorului a fost îndreptată asupra însuşirii averii într-o

proporţie mare sau deosebit de mare şi ea nu a fost realizată din cauze independente de voinţa infractorului,fapta trebuie calificată drept tentativă de însuşire în proporţii mari sau deosebit de mari, indiferent deînsuşirea celor sustrase real (art.27 şi alin.1 sau alin.2 din art.195 CP).

6. De regulă, însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari din avutul proprietarului se consumă din

momentul în care averea a fost sustrasă şi infractorul are posibilitatea reală de a o folosi sau de a dispunede ea la dorinţa sa. Dacă însă această infracţiune a fost săvârşită printr-un act de tâlhărie, şantaj sau pungăşie, ea se consideră consumată din momentul formulării cererii de a i se transmite averea, acţiunii în



scopul însuşirii averii din buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană, şi neînsuşirea de cătrevinovat a averii proprietarului în aceste cazuri nu are nici o importanţă.

7. De obicei, însuşirea în proporţii mari sau deosebit de mari o înfăptuiesc mai multe persoane. Înaceste cazuri acţiunile tuturor participanţilor trebuie calificate în baza art.195 CP, luându-se în consideraţievolumul general al averii însuşite de toţi participanţii. Dacă însă unul din participanţi săvârşeşte acţiuni desine stătătoare, care nu intră în intenţia grupului de infractori, această faptă este calificată de sine stătător.

8. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 196. CAUZAREA DE PAGUBE MATERIALE PRIN ÎNŞELĂCIUNE SAU ABUZDE ÎNCREDERE

(1) Cauzarea de daune materiale proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă faptanu constituie o însuşire,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea dedreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane


(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) în proporţii mari,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2

la 5 ani.(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvârşite în proporţii deosebit de mari,se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin cauzarea de daune materiale proprietarului prinînşelăciune sau abuz de încredere.

4. Obiectul material al infracţiunii îl poate constitui orice valoare materială care în momentulsăvârşirii infracţiunii încă nu a trecut în posesia proprietarului, dar trebuia să treacă, dacă vinovatul nu ar fisăvârşit infracţiunea în cauză.

5. Cauzarea de daune materiale proprietarului se realizează în lipsa semnelor însuşirii averii, deexemplu - a escrocheriei. Făptuitorul nu sustrage averea din posesia proprietarului. El săvârşeşte

infracţiunea printr-o inacţiune, neîndeplinind obligaţiunea juridică de a transmite averea sau banii persoanelor fizice sau juridice corespunzătoare. Consecinţele materiale ale acestei inacţiuni se manifestă prin pagube materiale sub formă de venituri nerealizate (ratate).

6. Înşelăciunea ca metodă de săvârşire a infracţiunii se poate manifesta atât prin acţiuni active, careconstau în comunicarea informaţiilor false despre anumite circumstanţe sau fapte, cât şi prin inacţiuni, carerezidă în ascunderea, tăinuirea circumstanţelor sau faptelor, în trecerea lor sub tăcere. De exemplu,înşelarea organelor notariale în privinţa preţului real de vânzare al caselor, al autovehiculelor şi al altor valori preţioase la înregistrarea contractelor de cumpărare-vânzare în scopul micşorării taxei de platăobligatorii stabilite de lege, precum şi alte acţiuni de înşelăciune care au cauzat proprietarului pagubemateriale sub formă de venituri nerealizate.

Dacă pentru eschivarea de la plata impozitelor sau a altor plăţi obligatorii vinovatul prezintă

documente falsificate de el însuşi, cele săvârşite intră în concurs de infracţiuni cu falsificarea documentelor oficiale (art.361 CP).



7. Abuzul de încredere constă în folosirea relaţiilor speciale de încredere dintre vinovat şi persoanelefizice sau juridice în scopul însuşirii ilegale a profiturilor materiale sau băneşti. Asemenea relaţii apar înlegătură cu funcţia ocupată sau munca îndeplinită legată de exploatarea averii proprietarului (de exemplu,şoferii automobilelor, taxiurilor etc.) ori în timpul prestării diferitelor servicii comunale şi sociale

populaţiei (ceasornicarii, cizmarii, maiştrii de televizoare etc.). Stabilind relaţii de muncă cu vinovatul şi punându-i la dispoziţie averea sa, proprietarul are încredere în el, dar vinovatul îşi însuşeşte veniturile

căpătate din exploatarea averii proprietarului.8. Cauzarea de pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere se deosebeşte de escrocheriasăvârşită prin înşelăciune sau abuz de încredere după semnele sale obiective. Pentru escrocherie estecaracteristică trecerea ilegală a averii proprietarului din posesia acestuia în posesia vinovatului. Pentrucauzarea de pagube materiale este specifică folosirea temporară ilegală gratuită a averii proprietarului saueschivarea de la actul de transmitere proprietarului a averii care i se cuvine după lege.

9. Cauzarea de daune materiale proprietarului, prevăzută de alin.1 art.196 CP, presupune o daunămaterială în proporţii mici, esenţiale sau considerabile. În cazul daunei în proporţii mici trebuie să ţinemcont de prevederile alin.2 art.14 CP.

10. Infracţiunea se consumă din momentul survenirii daunelor materiale pentru proprietar.11. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă şi prin scop de profit.

12. Agravantele cauzării de pagube materiale săvârşite de două sau mai multe persoane, de un grupcriminal organizat sau de o organizaţie criminală, în proporţii mari sau deosebit de mari au acelaşi sens caşi agravantele însuşirilor averii proprietarului, de aceea, pentru a evita repetările, facem trimitere laexplicaţiile anterioare.

13. Cauzarea de pagube materiale săvârşite în mod repetat constă în săvârşirea a două sau maimultor acţiuni prevăzute de alin.1 art.196, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna dinele şi nu a expirat termenul de prescripţie.

14. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiilealin.1, 2, 3 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.4.

Articolul 197. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA INTENŢIONATĂ A BUNURILOR (1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii

mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore, sau cu arest de până la 6 luni.(2) Aceleaşi acţiuni soldate:a) cu decesul persoanei;b) cu alte urmări gravese pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.

[Art.197 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor


în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale urmate de distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea sau

pieirea bunurilor proprietarului.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin distrugerea sau deteriorarea intenţionată a

bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.4. Distrugerea unui obiect presupune orice acţiune care are drept rezultat nimicirea lui totală sau

parţială, după care acesta devine total inutilizabil potrivit destinaţiei sale iniţiale.5. Deteriorarea unui obiect înseamnă degradarea sau distrugerea lui parţială, ceea ce are drept

consecinţă pierderea totală sau numai a unei părţi din capacitatea sa de folosinţă cu posibilitatearedobândirii acestei capacităţi, prin reparaţiile ce i se vor face.

6. Între acţiunile vinovatului şi consecinţele survenite sub formă de distrugere sau deteriorare aavutului proprietarului în proporţii mari (de la 500 până la 1500 de unităţi convenţionale de amendă)trebuie să existe legătură cauzală.



7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează atât prin intenţie directă, cât şi prin intenţieindirectă. Vinovatul prevede că drept rezultat al acţiunilor sale poate fi, ilegal, distrusă sau deterioratăaverea proprietarului şi doreşte sau admite în mod conştient survenirea acestor urmări. Motivul şi scopurileactivităţii infracţionale pot fi foarte diferite: răzbunarea, tendinţa de a ascunde urmele unei infracţiuni etc.Ele nu au importanţă pentru calificare, dar trebuie luate în consideraţie la individualizarea răspunderii

penale. Dacă vinovatul acţionează în scopul subminării economiei naţionale, atare acţiuni trebuie încadrate

în baza art.343 CP (diversiunea).8. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldate cu decesul persoanei presupunedecesul a cel puţin unei persoane. Atitudinea psihică faţă de decesul persoanei trebuie să fie imprudentă.Dacă vinovatul a urmărit şi omorul intenţionat al persoanei în procesul distrugerii sau deteriorăriiintenţionate a bunurilor, va exista un concurs ideal de infracţiuni: lit.a) alin.2 art.197 şi alineatulcorespunzător, în funcţie de scopul omorului (art.145 CP).

9. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor soldate cu alte urmări grave presupunesinuciderea victimei, schilodirea sau mutilarea oamenilor, sistarea pe un timp îndelungat a activităţii uneiîntreprinderi, lăsarea fără locuinţe a unui număr considerabil de oameni, daune materiale în proporţiideosebit de mari etc.

10. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile

alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2.Articolul 198. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DIN IMPRUDENŢĂ A BUNURILOR (1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în

proporţii mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu arest de la 3 la 6 luni.(2) Aceleaşi acţiuni soldate:a) cu decesul persoanei;b) cu alte urmări gravese pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până

la 5 ani. [Art.198 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale urmate de distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea sau

pieirea bunurilor proprietarului.3. Semnele laturii obiective şi esenţa agravantelor acestei infracţiuni sunt identice cu semnele

caracteristice distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor proprietarului (a se vedea explicaţiile de laart.197).

4. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin imprudenţă, care se poate manifesta subformă de încredere exagerată în sine sau prin neglijenţă criminală.5. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 199. DOBÂNDIREA SAU COMERCIALIZAREA BUNURILOR DESPRE CARE SE

ŞTIE CĂ AU FOST OBŢINUTE PE CALE CRIMINALĂ(1) Dobândirea sau comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a bunurilor despre care se ştie

că au fost obţinute pe cale criminalăse pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) de două sau mai multe persoane;

b) sub formă de îndeletnicire;c) în proporţii mari



se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite în proporţii deosebit de mari,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra patrimoniului decurge din însăşi natura valorilor

sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiunii este stipulatîn art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală sunt

condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin dobândirea sau comercializarea, fără o promisiune

prealabilă, a bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală.4. Dobândirea bunurilor presupune procurarea gratuită sau cu plată a averii în orice formă

(cumpărarea, primirea în dar, în schimb, în contul datoriei, compensării daunelor etc.), în urma căreiafăptuitorul capătă posibilitatea de a dispune de aceste bunuri la dorinţa sa.

5. Comercializarea bunurilor înseamnă transmiterea lor gratuită sau cu plată altor persoane prin oricemetodă (vânzare, donaţie, schimb, dare în contul unei datorii, compensare a unor pagube).

6. Prin dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe calecriminală se înţelege că făptuitorul ştie cu siguranţă că averea a fost căpătată în urma săvârşirii uneiinfracţiuni. Acest semn se exclude dacă averea căpătată printr-o infracţiune a fost dobândită de făptuitor încondiţii care nu-i permit să tragă o concluzie univocă (de exemplu, la piaţă, de la o persoană întâlnităîntâmplător etc.).

7. Dobândirea sau comercializarea fără o promisiune prealabilă înseamnă că făptuitorul nu a promisinfractorului despre aceasta înainte ca ultimul să săvârşească infracţiunea. Dacă făptuitorul a promis dintimp că va procura sau va vinde obiectele dobândite pe cale criminală, aceste acţiuni constituie o

participaţie la săvârşirea infracţiunii în calitate de complice (alin.5 art.42 CP).8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.9. Valoarea bunurilor dobândite sau comercializate, prevăzute în alin.1 din art.199, poate fi în

proporţii mici, esenţiale sau considerabile. În cazul dobândirii bunurilor în proporţii mici trebuie să ţinemcont de prevederile alin.2 art.14 CP.

10. Agravantele dobândirii sau comercializării bunurilor săvârşite de două sau mai multe persoane,în proporţii mari sau deosebit de mari, au acelaşi sens ca şi agravantele însuşirilor averii, expuse înexplicaţiile de la art.186-192.

11. Dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe calecriminală, săvârşite sub formă de îndeletnicire, presupune o repetare de cel puţin trei ori a acestor acţiuni

pentru care persoana încă nu a fost condamnată, în scopul de a trage foloase, fiind o sursă de bază sausuplimentară de venituri a făptuitorului.

12. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Articolul 200. NEGLIJENŢA CRIMINALĂ FAŢĂ DE PAZA BUNURILOR PROPRIETARULUI Neglijenţa criminală faţă de obligaţiile proprii, manifestată de o persoană căreia i-a fost

încredinţată paza bunurilor proprietarului, atitudine care s-a soldat cu însuşirea, nimicirea,deteriorarea, pierderea sau pieirea în proporţii mari sau deosebit de mari a acestor bunuri,




condiţionate de ocrotirea relaţiilor patrimoniale urmate de distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului.



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin neglijenţa criminală faţă de obligaţiunile proprii,manifestată de o persoană căreia i-a fost încredinţată paza bunurilor proprietarului, atitudine care s-a soldatcu însuşirea, nimicirea, deteriorarea, pierderea sau pieirea în proporţii mari sau deosebit de mari a acestor

bunuri.4. Prin neglijenţă criminală faţă de obligaţiunile propriii de a păzi bunurile încredinţate se înţelege

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană a îndatoririlor sale, drept rezultat al

cărora a avut loc furtul, nimicirea, deteriorarea, pierderea sau pieirea averii proprietarului în valoare cedepăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă.5. Atitudinea neconştiincioasă faţă de paza avutului proprietarului se poate manifesta sau printr-o

neglijare conştientă de către victimă a îndatoririlor de serviciu (plecarea de la serviciu, somnul în timpul pazei etc.), sau prin neîndeplinirea obligaţiunilor proprii (paza neatentă, jocul în cărţi sau altă ocupaţie dealtă natură), sau provocarea neatentă a unui incendiu (de exemplu, a aruncat o ţigară aprinsă şi s-a produsun incendiu etc.). În ultimul caz infracţiunea intră în concurs cu infracţiunea din art.198 CP.

6. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie indirectă şi prin imprudenţă (încredere exagerată însine sau neglijenţă).

7. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.CAPITOLUL VII

INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI ŞI MINORILOR Articolul 201. INCESTUL

Raportul sexual între rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pelinie colaterală (fraţi, surori, veri primari),

se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani. [Art.201 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Practicarea raporturilor sexuale între rude încalcă grav bazele morale ale familiei şi prezintă un

pericol pentru fondul biologic al speciei umane.2. Obiectul infracţiunii de incest constă în relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea vieţii sexuale a

persoanei în condiţii morale normale.3. Latura obiectivă se realizează prin practicarea unui raport sexual firesc între două persoane de sex

opus care sunt rude pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv, sau şi între rude pe linie colaterală (fraţi,surori, veri primari).

4. Noţiunea de rudenie desemnează legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în liniedreaptă , iar în al doilea caz - în linie colaterală . Gradul de rudenie se stabileşte prin numărul de naşteri (ase vedea art.45 CF).

5. Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin intenţie directă.6. Subiectul incestului este unul special - rudele pe linie dreaptă sau pe cea colaterală, care sunt

responsabile şi au atins vârsta de 16 ani.7. Răspunderea penală revine ambilor făptuitori, fiecare săvârşind infracţiunea de incest în calitate de

autor.Articolul 202. ESCHIVAREA DE LA PLATA PENSIEI ALIMENTARE SAU DE LAÎNTREŢINEREA COPIILOR

Eschivarea cu rea-voinţă a părinţilor de la plata mijloacelor, stabilite prin hotărâre a instanţei de judecată, pentru întreţinerea copiilor minori (a pensiei alimentare), precum şi de la întreţinerea copiilor maturi, dar inapţi pentru muncă, aflaţi la întreţinerea lor,


1. Părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă, care necesităsprijin material (a se vedea art.74 alin.1 CF).

2. Obiectul infracţiunii date îl formează relaţiile sociale ce ţin de asigurarea unui trai normal al

minorilor şi al copiilor inapţi de muncă.3. Latura obiectivă se exprimă prin inacţiune, adică prin eschivare cu rea-voinţă a părinţilor de la plata mijloacelor stabilite prin hotărârea instanţei de judecată pentru întreţinerea copiilor. Prin rea-voinţă se



înţelege eschivarea conştientă, sistematică şi continuă de la îndeplinirea acestei obligaţiuni. Drept mijloacede eschivare pot fi: schimbarea frecventă a locului de trai şi de muncă, ascunderea unei părţi din venitulreal, falsificarea documentelor corespunzătoare ş. a. Componenţa de infracţiune este formală. Infracţiunease consideră consumată din momentul eschivării cu rea-voinţă a părinţilor de la plata pensiei alimentare

pentru întreţinerea copiilor, stabilită prin hotărârea instanţei de judecată.4. Latura subiectivă a eschivării cu rea-voinţă de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea

copiilor maturi inapţi de muncă se caracterizează prin intenţie directă.5. Subiectul infracţiunii este unul special: părinţii copiilor minori sau ai celor maturi inapţi de muncă.Articolul 203. ESCHIVAREA DE LA ACORDAREA AJUTORULUI MATERIAL

PĂRINŢILOR SAU SOŢULUI Eschivarea cu rea-voinţă de la acordarea ajutorului material, stabilit prin hotărâre a instanţei de

judecată, părinţilor sau unuia dintre soţi, inapţi pentru muncă,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de până la 180 de ore.1. Articolul 203 stabileşte răspunderea pentru eschivarea cu rea-voinţă a copiilor maturi de la plata

mijloacelor, stabilite prin hotărârea instanţei de judecată, pentru întreţinerea părinţilor sau a unuia dintresoţi - de la plata mijloacelor pentru întreţinerea celuilalt soţ, dacă acesta e inapt de muncă şi necesită sprijin

material.2. Conform prevederilor alin.1 art.80 CF, copiii maturi, apţi de muncă, sunt obligaţi să-şi întreţină şi

să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă, care necesită sprijin material, iar alin.1 art.82 al aceluiaşi codobligă soţii la întreţinere materială reciprocă.

3. Soţii îşi datorează întreţinerea materială reciprocă în cazurile în care:a) unul dintre soţi este inapt de muncă (a atins vârsta de pensionare sau este invalid de gradul I, II sau

III) şi necesită sprijin material; b) soţia se află în perioada de graviditate;c) unul dintre soţi îngrijeşte copilul comun timp de 3 ani după naşterea acestuia;d) unul dintre soţi care îngrijeşte până la vârsta de 18 ani un copil comun invalid sau care îngrijeşte

un copil comun invalid de gradul I din copilărie, dacă acest soţ nu lucrează şi copilul necesită îngrijire.4. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă. Noţiunea de rea-voinţă a fost

explicată în comentariul la art.202 CP.5. Subiectul infracţiunii este unul special: copiii sau soţul obligaţi prin hotărârea instanţei de judecată

să întreţină material părinţii sau pe unul dintre soţi.Articolul 204. DIVULGAREA SECRETULUI ADOPŢIEI(1) Divulgarea secretului adopţiei contrar voinţei adoptatorului se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de

serviciu;b) soldată cu urmări gravese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.1. Conform art.134 CF, secretul adopţiei este ocrotit de lege. Răspunderea penală pentru divulgarea

secretului adopţiei reprezintă una din garanţiile de păstrare a acestui secret.2. Obiect al infracţiunii sunt interesele familiei şi copilului, onoarea şi demnitatea adoptatorilor,

precum şi libertatea lor de a dispune de secretul adopţiei.3. Latura obiectivă o constituie divulgarea secretului adopţiei contra voinţei adoptatorilor, altfel zis -

comunicarea (orală, scrisă, anonimă) a informaţiilor despre faptul că adoptatorii nu sunt părinţi de sânge aicelui adoptat. Secretul poate fi comunicat rudelor, cunoştinţelor şi altor persoane cărora nu le-a fost

încredinţat oficial.



4. Conform jurisdicţiei CEDO, adoptatul are dreptul să cunoască istoria vieţii sale, de aceeacomunicarea faptului de adopţie adoptatului nu constituie componenţă de infracţiune (Cazul Jaskin c.Regatului Unit, Hotărârea CEDO din 7.07.1989, nr.160).

5. Componenţa de infracţiune, potrivit alin.1 art.204, este formală. Infracţiunea se considerăconsumată din momentul divulgării secretului adopţiei - comunicarea de către cel vinovat cel puţin unei

persoane, indiferent dacă aceasta a fost cunoscută sau nu de către adoptatori.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă. Pentru existenţa infracţiunii nuare importanţă motivul sau scopul faptei.7. Subiect al alin.1 art.204 CP este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.8. Agravanta prevăzută de lit.a) alin.2 art.204 CP prevede răspunderea penală pentru subiecţii

speciali: lucrătorii oficiului stării civile, ai instituţiilor medicale etc. care au obligaţiunea, în virtuteafuncţiei ocupate, să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu.

9. Agravanta prevăzută de lit.b) alin.2 art.204 CP soldată cu urmări grave include în calitate deconsecinţă destrămarea familiei adoptatorilor, plecarea minorului din familie etc. ca rezultat al divulgăriisecretului adopţiei.

Articolul 205. ABUZUL PĂRINŢILOR ŞI ALTOR PERSOANE LA ADOPŢIA COPIILOR Primirea de către părinte, tutore (curator) sau alt ocrotitor legal al copilului, de către altă

persoană a unei recompense sub orice formă pentru consimţământul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie


1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce vizează drepturile legale ale copilului în procesul adopţiei.

2. Latura obiectivă se caracterizează prin acţiuni ilegale îndreptate spre primirea unei recompense suborice formă pentru consimţământul de adopţie din partea părinţilor copilului, tutorilor, curatorilor,ocrotitorilor legali sau a altor persoane.

3. Prin sintagmele alt ocrotitor legal, de către o altă persoană se înţeleg:a) tutorii, curatorii;

b) educatorii caselor de copii de tip familial;c) conducătorii instituţiilor de stat pentru copii: case-internat, şcoli speciale, instituţii curative sau

orice altă persoană care deţine informaţii despre copii ce pot fi înfiaţi.4. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care, la momentul săvârşirii

infracţiunii, a atins vârsta de 16 ani.5. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie exprimată prin intenţie directă cu

scop de profit sau în alte scopuri (interese, avantaje, foloase etc.) legate de adopţie.Articolul 206. TRAFICUL DE COPII(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau

primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care deţine controlul

asupra copilului, în scopul:a) exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică;b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, inclusiv în cazul adopţiei ilegale;d) folosirii în conflicte armate;e) folosirii în activitate criminală;

f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare; g) abandonării în străinătate,se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:a) de aplicare a violenţei fizice sau psihice asupra copilului;

b) de abuz sexual asupra copilului, de exploatare sexuală comercială şi necomercială a acestuia;



c) de aplicare a torturii, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonareacopilului ori însoţite de viol, de profitare de dependenţa fizică a copilului, de folosire a armei, deameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane;

d) de exploatare în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;e) de folosire a copilului în conflicte armate;

f) de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare se pedepsesc cu închisoare de la 15

la 20 de ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite repetat;b) săvârşite asupra a doi sau mai multor copii;c) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;d) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a copilului ori cu

decesul acestuia,se pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.(4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite de

ea în legătură cu această calitate procesuală dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată.

[Art.206 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. În corespundere cu art.1 al Convenţiei Cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989

(New York), în vigoare pentru RM din 25 februarie 1993 (TI, vol.I, pag.43), prin copil se înţelege oricefiinţă umană de până la 18 ani. Statele-părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pe plan naţional,

bilateral sau multilateral, pentru a împiedica răpirea, vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi în oriceformă, se stipulează în art.35 al Convenţiei numite.

2. Prin trafic de copii se înţelege comerţul, negoţul cu copii în scopul de a obţine profit.3. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile ce vizează dezvoltarea normală fizică şi psihică a

copilului, libertatea lui individuală.4. Latura obiectivă a infracţiunii este complexă. Alin.1 art.206 CP prevede următoarele modalităţi de

realizare a laturii obiective a infracţiunii: recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unuicopil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei

persoane care deţine controlul asupra copilului în scopurile indicate în dispoziţia legii. Toate metodele detrafic enumerate se reduc la transmiterea copilului unei alte persoane, pentru o anumită recompensă.

5. Recrutarea presupune căutarea, invitarea şi alegerea minorilor pentru vânzarea sau pentruexploatarea muncii lor.

6. Transportarea constituie acţiunea de transferare a copilului - indiferent de mijloacele de transportşi de locul de aflare a lor - în interiorul frontierelor unui stat sau peste frontierele statului.

7. Transferul copilului presupune transmiterea lui la dispoziţia şi în posesia altei persoane pentru untimp sau pentru totdeauna, în schimbul unei recompense.

8. Adăpostire este ascunderea copilului oferindu-i-se locuinţă, schimbându-i exteriorul, înzestrarea lui

cu documente falsificate, în scop de trafic.9. Primirea unui copil are loc în cazul cumpărării-vânzării, adică obţinerea acestuia pentru posesie permanentă.

10. Darea sau primirea de plăţi şi beneficii este o înţelegere între două persoane vinovate,cointeresate în obţinerea acordului referitor la transmiterea copilului şi la folosirea lui în scopurileenumerate în norma dată.

11. Legiuitorul prevede răspunderea penală pentru acţiunile enumerate, dacă ele se săvârşesc înscopul:

a) exploatării sexuale, comerciale şi necomerciale, în prostituţie sau în industria pornografică . Prinexploatare sexuală se înţelege tragerea de foloase de pe urma impunerii abuzive a copilului la raporturisexuale. În cazul în care de pe urma acestor raporturi se obţine un profit în bani sau obiecte, acest fapt se

numeşte exploatare sexuală comercială , iar în cazul în care nu se urmăreşte un atare profit, faptul estedenumit exploatare sexuală necomercială. Prin exploatare sexuală, comercială şi necomercială, în



prostituţie sau în industria pornografică se înţelege folosirea abuzivă, degradantă, nedemnă a copiilor înraporturile sexuale şi în opere care au caracter obscen, indecent, imoral, licenţios;

b) exploatării prin muncă sau prin servicii forţate, adică întreţinerea jertfelor în condiţiile unei munciforţate plătite sau neplătite. Prin exploatare prin muncă se înţelege întreţinerea victimei în condiţii forţatede muncă plătită sau neplătită pentru a trage sau obţine diverse foloase. Prin servicii forţate se înţelegeobligarea copiilor la efectuarea unor lucrări prestate în folosul sau în interesul vinovatului;

c) exploatării în sclavie, adică impunerea copiilor la muncă forţată, ilegală ori în condiţii echivalentecu cele ale sclaviei, inclusiv în cazul înfierii ilegale. Prin exploatare în sclavie se înţelege tragerea defoloase de pe urma muncii copiilor, inclusiv a celor înfiaţi ilegal, în condiţiile de stare de totală dependenţăeconomică în care aceştia sunt ţinuţi;

d) de folosire în conflicte armate. Sensul sintagmei a fost descris la comentariul art.210 CP;e) folosirii în activitate criminală (a se vedea comentariul la art.208 CP);f) prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare (a se vedea comentariul la art.158 CP);g) În scopul abandonării în străinătate (a se vedea comentariul la art.207 CP).12. Alin.2 art.206 prevede răspunderea agravată pentru aceleaşi acţiuni însoţite:a) de aplicarea violenţei fizice sau psihice asupra copilului (a se vedea comentariul la art.39 CP);

b) de abuz sexual asupra copilului, de exploatare sexuală comercială şi necomercială a acestuia (a se

vedea comentariul la p.11 al art.206);c) de aplicare a torturii, a violenţei fizice, a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura

subordonarea copilului, ori însoţite de viol, de profitare de dependenţă fizică a copilului, de folosire aarmei, de ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane, ceeace presupune subjugarea copilului pentru a satisface în mod servil dorinţele vinovatului. Noţiunea detortură a fost explicată în comentariul la art.151, 154 CP. Noţiunea de violenţă fizică a fost comentată înart.39 CP. Noţiunea de aplicare a tratamentelor inumane sau degradante pentru subordonarea copilului afost explicată în comentariul la art.137 CP;

d) de exploatare în sclavie a minorului, deci cu privarea de toate drepturile şi libertăţile, ce se află ca proprietate a celui ce-l deţine sau în condiţii similare robiei - exploatându-i munca (a se vedea p.11 lit.a)comentariul articolului dat);

e) sintagma de folosire a copilului în conflicte armate înseamnă a face uz de persoana copilului pentru ca să îndeplinească anumite misiuni pe timp de război sau în alte conflagraţii (a se vedeacomentariul la art.210);

f) de prelevare a organelor sau ţesuturilor pentru transplantare (a se vedea comentariul la art.158CP).

13. Alin.3 art.206 CP prevede răspunderea pentru anumite semne deosebit de agravante prevăzute dealin.1 sau 2, dacă ele au fost săvârşite:

a) în mod repetat (a se vedea explicaţia la comentariul art.31 CP); b) asupra a doi sau mai mulţi copii, adică victime ale infracţiunii făptuitorului sunt doi sau mai mulţi

copii;

c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (a se vedea comentariul la art.46 şi47 CP).d) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a copilului ori cu

decesul acestuia (a se vedea comentariul la art.145 şi 151 CP).14. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Specificul motivelor este

determinat de profit sau de dorinţa făptuitorului de a se izbăvi de cheltuielile materiale ce apar laîntreţinerea copilului.

15. Subiect al infracţiunii poate fi părintele, adoptatorul, orice altă persoană la care copilul se află laîntreţinere legală.

16. Norma alin.4 din articolul comentat stimulează comportamentul victimei şi prevede absolvirea eide răspundere penală pentru infracţiunile săvârşite, dacă aceasta a acceptat colaborarea cu organele de

urmărire penală.Articolul 207. SCOATEREA ILEGALĂ A COPIILOR DIN ŢARĂ



Scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate în alte scopuri decât cele indicate la art.206,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.1. Obiect al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de drepturile şi libertăţile copilului.2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin două forme: a) prin acţiuni care constau în scoaterea

ilegală, adică prin trafic de copii din RM; b) prin inacţiunea ce include abandonarea în străinătate a

copilului, a cărui transportare (scoatere) poate fi realizată şi pe temeiuri legale.3. Mijloacele de scoatere ilegală a copilului peste hotare pot fi cele mai diverse: a) prin folosireadocumentelor falsificate (a se vedea comentariul la alin.1 art.361 CP); b) prin alte căi ilegale - eludareacontrolului actelor de identitate etc.

4. Prin abandonare a copilului în străinătate se înţelege părăsirea într-o altă ţară, împotriva regulilor morale, a copilului care a fost scos din ţara sa în mod legal.

5. În articolul comentat scopul scoaterii copilului peste hotare nu este indicat, totuşi el trebuie sădifere de scopurile indicate în art.206 CP.

6. Infracţiunea se consideră consumată din momentul scoaterii copilului din ţară sau din momentulabandonării copilului în străinătate.

7. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă.

8. Subiect al infracţiunii poate fi părintele, adoptatorul, tutela, curatela, rudele sau orice altă persoanăla care copilul se află în baza unui temei legal.

Articolul 208. ATRAGEREA MINORILOR LA ACTIVITATE CRIMINALĂ SAUDETERMINAREA LOR LA SĂVÂRŞIREA UNOR FAPTE IMORALE

(1) Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvârşirea infracţiunilor, precum şi determinarea minorilor la săvârşirea unor fapte imorale (cerşetorie, jocuri de noroc, desfrâuetc. ), săvârşite de o persoană care a atins vârsta de 18 ani,

se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite de părinţi, pedagogi sau de alţi ocrotitori legali ai copilului se pedepsesc cu închisoare de până la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat sau într-o organizaţie criminală,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.(4) Atragerea minorilor la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.173, 219 şi 220se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.1. Articolul 208 CP stabileşte răspunderea pentru acţiunile prejudiciabile ce constau în influenţa

dăunătoare asupra minorilor. Obiectul infracţiunii analizate îl constituie interesele legitime ale copiilor,educarea şi dezvoltarea lor ca personalitate.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin următoarele modalităţi:

a) atragerea sau instigarea minorilor la activitate criminală desemnează acţiunile îndreptate spre a provoca dorinţa minorilor de a participa la săvârşirea unei sau câtorva infracţiuni, însoţite de aplicareainfluenţei fizice sau psihice (lovituri, îndemnări, asigurări de nepedepsire, măguliri, ameninţări, intimidări,mituire, înşelăciune, provocarea sentimentului de răzbunare, invidie şi alte îndemnuri josnice, darea desfaturi despre locul şi modul săvârşirii crimei, promiterea de a acorda ajutor în comercializarea celor sustrase şi altele (HP CSJ Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadrul examinării cauzelor privind infracţiunile săvârşite de minori nr.37 din 12.11.1997 p.12);

b) determinarea minorilor la săvârşirea unor fapte imorale constă în acţiunile persoanei majore de a-l face pe minor să întreprindă unele acţiuni contrar moralei: cerşetoria, jocuri de noroc, desfrâu etc.

3. Componenţa de infracţiune analizată în alin.1 art.208 CP este formală şi momentul consumării seconsideră săvârşirea propriu-zisă a acţiunilor de atragere a minorilor în activitatea infracţională sau

determinarea lor la săvârşirea unor fapte imorale.4. Alin.2 art.208 CP prevede acţiunea săvârşită de părinte, pedagog sau de alte persoane care prin legeau fost însărcinaţi cu obligaţiunile de educaţie a minorului, ceea ce face ca infracţiunea dată să fie mai



periculoasă. Semnul calificativ în acest caz se referă la subiectul infracţiunii, care este unul special - părinte, pedagog, adoptator, tutore, curator, educator ş. a.

5. Agravantele prevăzute de alin.3 art.208 CP sunt:a) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei - a se vedea comentariile la art.152, 153, 187

alin.2 lit.e) CP;b) într-un grup criminal organizat sau într-o organizaţie criminală: a se vedea comentariul la art.46

şi 47 CP;6. Alin.4 art.208 CP evidenţiază atragerea minorilor la săvârşirea infracţiunilor de constrângere cucaracter sexual (art.173 CP); organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope (art.219 CP) şi proxenetismul (art.220 CP).

7. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă.8. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care, la momentul săvârşirii infracţiunii, a

atins vârsta de 18 ani.Articolul 209. ATRAGEREA MINORILOR LA CONSUMUL ILEGAL DE DROGURI,

MEDICAMENTE ŞI ALTE SUBSTANŢE CU EFECT NARCOTIZANT(1) Atragerea de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani a minorilor la consumul ilegal de

droguri, medicamente sau alte substanţe cu efect narcotizant


(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 6 ani.1. Obiectul infracţiunii analizate îl constituie sănătatea şi dezvoltarea normală a minorului ca

personalitate.2. Prin noţiunea de drog (narcotic, stupefiant) se înţeleg substanţele de origine vegetală, animală sau

minerală, care servesc la prepararea anumitor medicamente.3. Obiecte ale infracţiunii sunt:a) substanţele toxice;

b) substanţele cu efect puternic;c) mijloacele narcotice (a se vedea lista de mijloace narcotice şi de substanţe cu efect puternic şi

toxice, confirmată de Comitetul permanent de control asupra drogurilor al RM, Convenţia ONU din 19decembrie 1988, la care RM a aderat prin Hotărârea Parlamentului din 3 noiembrie 1994).

4. Substanţe toxice se consideră substanţele în stare solidă, lichidă sau sub formă de praf, a căror utilizare de către o persoană, chiar şi în condiţiile unei neînsemnate depăşiri a dozei, poate provoca moarteaacesteia (sulfatul de atropină, arsenul, strihana, clorura mercurică, cianura de potasiu etc.).

5. Substanţe cu efect puternic se consideră mijloacele medicamentoase şi alte mijloace, a căror

utilizare fără prescripţia medicului sau cu încălcarea normelor de dozare poate cauza daune graveorganismului omului (de exemplu, preparatele hormonale).6. Mijloace narcotice se consideră plantele, materiile prime şi substanţele naturale sau sintetice,

prevăzute în convenţiile internaţionale, precum şi alte plante, materii prime şi substanţe care prezintă pericol pentru sănătatea populaţiei în cazul în care se face abuz de ele. Obiectul material îl constituiesubstanţele narcotice, medicamentele sau alte substanţe cu efect narcotizant (HP CSJ 27 martie 1997 nr.12

Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate demijloacele narcotice şi substanţelor cu efect puternic şi toxice).

7. Prin atragerea sau îndemnul minorilor la consumare de mijloace narcotice se înţeleg orice acţiuni premeditate prin violenţă, înşelăciune, limitarea libertăţii, torturare sau batjocură la adresa persoanei, precum şi înduplecarea, propunerea, darea de sfaturi şi alte acţiuni având scopul de a provoca dorinţa de

consumare a mijloacelor narcotice de către persoana, asupra căreia se exercită influenţa (HP CSJ 27 martie1997 nr.11).



8. Acţiunile vinovatului îndreptate spre atragerea minorului la consumul ilegal de droguri,medicamente sau alte substanţe cu efect narcotizant, săvârşite repetat , cu aplicarea violenţei sau cuameninţarea aplicării ei, formează semnele alin.2 art.209. Noţiunea repetare a atragerii la infracţiune esteanalizată în comentariul art.31 CP, violenţa şi ameninţarea cu aplicarea ei sunt explicate în comentariile laart.152, 153, 187 alin.2 lit.e) CP.

9. Latura subiectivă a infracţiunii comentate o constituie intenţia directă.

10. Subiectul infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 18 ani.Articolul 210. ANTRENAREA MINORILOR ÎN ACŢIUNI MILITARE SAU PROPAGANDARĂZBOIULUI ÎN RÂNDURILE LOR

Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rândurile lor se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani.1. Legea privind drepturile copiilor din 15.12.84 (art.26), modificat la 19.04.2002 (MO 71/06.06.02)

interzice antrenarea copiilor în acţiuni militare şi propagarea războiului şi a violenţei în rândurile copiilor.Unul din mijloacele legale de asigurare a drepturilor minorilor îl reprezintă art.210 CP.

2. Obiectul infracţiunii date îl constituie dezvoltarea fizică, psihică şi educarea normală a minorilor.3. Latura obiectivă se exprimă sub două forme de acţiuni: a) antrenarea minorilor în acţiuni militare

sau b) propaganda războiului în rândurile lor.4. Componenţa de infracţiune este formală. Infracţiunea se consideră consumată din momentul

săvârşirii acţiunilor enumerate, indiferent de faptul dacă a reuşit vinovatul să atragă minorii în acţiunimilitare sau a efectuat propaganda războiului în rândurile lor.

5. Antrenarea minorilor în acţiuni militare se poate exprima în formă orală, scrisă sau în orice altăformă. Aceste acţiuni sunt determinate de influenţa psihică îndreptată nemijlocit asupra voinţei minoruluisau asupra grupului de persoane cărora li se trezeşte dorinţa de a participa la acţiunile date.

6. Propaganda războiului constă în răspândirea printre minori a ideilor şi a imaginilor direcţionate laducerea războiului între state. Propagandă înseamnă influenţa activă asupra conştiinţei şi voinţei minoruluiîn scopul de a trezi interesul de rezolvare a problemelor interstatale prin forţă armată. Propaganda poate

purta un caracter oral ce se realizează prin discursuri în faţa tinerilor sau prin răspândirea materialelor scrise sau tipărite ori prin săvârşirea acţiunilor simbolice.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie exprimată prin intenţie directă.Motivele şi scopurile nu sunt elemente obligatorii ale componenţei de infracţiune, de aceea nu auimportanţă la calificare.

8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană, cetăţean al RM, cetăţean străin sau persoană fărăcetăţenie, responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

CAPITOLUL VIIIINFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICE ŞI CONVIEŢUIRII SOCIALE

Articolul 211. TRANSMITEREA UNEI BOLI VENERICE(1) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite altei persoane

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) asupra a două sau mai multe persoane;c) cu bună ştiinţă asupra unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea sănătăţii publice.

3. Latura obiectivă se realizează prin transmiterea unei boli venerice altei persoane de către persoanacare ştie că suferă de astfel de boală.



4. Din lista bolilor venerice fac parte următoarele maladii: sifilisul, gonoreea (blenoragia), şancrulmoale, limfogranulomatoza inghinară, trichomonoza şi hlamidioza. Toate aceste boli afectează organelegenitale.

5. Prin transmiterea (contaminarea) unei boli venerice se înţelege transmiterea agenţilor acestor boli prin contact sexual, precum şi prin alte modalităţi generate de condiţiile de trai. Uneori, în special sifilisul,se transmite prin ereditate. Cel mai des contaminarea de o boală venerică se produce în urma relaţiilor

sexuale, dar ea poate avea loc şi pe alte căi: prin sărut, utilizarea aceleiaşi vesele, a aceluiaşi prosop (şervet)etc.6. Acţiunea de transmitere se poate realiza numai dacă făptuitorul este bolnav de o boală venerică, iar

victima, în momentul săvârşirii faptei, nu suferă de acea boală. Dacă ambele persoane sunt bolnave, dar de boli venerice diferite, pe care şi le transmit reciproc, fiecare dintre aceste persoane realizează infracţiuneadată.

7. Răspunderea pentru transmiterea unei boli venerice poate fi imputată numai persoanei care ştie căsuferă de o astfel de boală. MS a aprobat o formă specială de avertisment sub denumirea Avertismentul

persoanei bolnave de o boală venerică . De aceea organele ocrotirii sănătăţii practică, sub formă scrisă,avertismentul persoanelor contaminate de o boală venerică, impunându-le să-l semneze.

8. Infracţiunea se consumă o dată cu producerea rezultatului cerut de lege (componenţa materială),

adică o dată cu îmbolnăvirea persoanei de o boală venerică. Dacă prin comiterea acţiunilor menţionaterezultatul nu s-a produs, atunci - în cazul intenţiei directe a făptuitorului - atare acţiuni trebuie calificate

potrivit art.27 şi alin.1 art.211.9. Consimţământul victimei de a fi expusă primejdiei de a fi contaminată de o boală venerică nu

constituie un temei pentru liberarea de răspundere penală a persoanei care, ştiind că suferă de o boalăvenerică, o transmite acestei persoane.

10. Răspunderea penală pentru transmiterea unei boli venerice poate avea loc atât în perioada bolii şitratamentului, cât şi în perioada supravegherii de control din partea organelor ocrotirii sănătăţii, până lascoaterea de la evidenţă a bolnavului.

11. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, indirectă şi imprudenţă subformă de încredere exagerată în sine.

12. Alin.2 art.211 sporeşte răspunderea penală dacă transmiterea unei boli venerice este săvârşită înmod repetat (lit.a) alin.2 art.211), sau dacă sunt contaminate cel puţin două persoane, precum şi dacă cu

bună-ştiinţă este contaminată o persoană care n-a împlinit vârsta de 18 ani.13. Explicarea noţiunii de repetare este identică cu explicaţiile repetării de la art.145.14. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 212. CONTAMINAREA CU MALADIA SIDA(1) Punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDAse pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.(2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care ştie că suferă de această boalăse pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(2), săvârşită:a) asupra a două sau mai multor persoane;b) cu bună-ştiinţă asupra unui minor,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 8 ani.(4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare

de către un lucrător medical a obligaţiunilor sale profesionalese pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din





3. Răspândirea rapidă a "ciumei sec.XX", cum adeseori e denumită maladia SIDA, a determinatlegislatorul RM să adopte Legea cu privire la profilaxia maladiei SIDA nr.1460-XII din 25.05.93 (Mnr.7/214 din 3.07.1993) în scopul depistării precoce a virusului imunodeficitar uman (HIV) şi a maladieiSIDA, precum şi al sporirii răspunderii penale pentru încălcarea regulilor de prevenire a răspândiriimaladiei SIDA. În loc de două norme penale prevăzute de CP din 1961, CP din 18 aprilie 2002 stipuleazătrei componenţe de infracţiuni:

a) punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA; b) contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care ştie că suferă de această boală;c) contaminarea cu maladia SIDA de către un lucrător medical.4. Latura obiectivă a punerii intenţionate a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA

se realizează prin expunerea altei persoane - prin contact sexual sau prin alte acte - primejdiei de a ficontaminată cu această maladie.

5. Prin alte acte de expunere primejdiei de contaminare trebuie înţelese atât încălcările de către persoanele bolnave de maladia SIDA sau a celor infectaţi de HIV a regulilor de igienă a muncii, decomportare în familie, la serviciu etc., alăptarea copilului, administrarea injecţiei altei persoane de către unnarcoman cu o seringă utilizată de el etc., cât şi încălcările obligaţiunilor profesionale de către lucrătoriimedicali (de exemplu, la efectuarea operaţiei, transfuziei de sânge, injecţiei, analizei sângelui etc., în urma

cărora pacientul este expus primejdiei de contaminare).6. O condiţie obligatorie a răspunderii penale pentru infracţiunea comentată este determinarea că

făptuitorul ştie cu certitudine că pune intenţionat altă persoană în pericol de contaminare cu HIV. Înaceeaşi vreme acordul victimei de a fi expus riscului contaminării nu liberează făptuitorul de răspundere

penală.7. Expunerea altei persoane riscului de a fi contaminată de HIV se consumă o dată cu comiterea

acţiunilor (inacţiunilor) care creează primejdia contaminării.8. Latura subiectivă a expunerii la contaminare se caracterizează numai prin intenţie indirectă. Dacă

subiectul prin contact sexual sau prin alte acte a dorit transmiterea virusului imunodeficitar uman altei persoane (intenţie directă), dar, indiferent de voinţa lui, spre fericirea victimei, contaminarea nu s-a produs,o atare acţiune constituie o tentativă a contaminării cu maladia SIDA şi trebuie calificată potrivit art.27 şialin.2 art.212.

9. Subiect al infracţiunii poate fi atât o persoană care a atins vârsta de 16 ani şi suferă de maladiaSIDA, cât şi un lucrător medical.

10. Latura obiectivă a contaminării cu maladia SIDA de către o persoană care ştia că suferă de această boală se realizează prin transmiterea virusului imunodeficitar uman altei peroane. În prezent ştiinţa nudispune cu certitudine de modul în care se produce contaminarea cu această maladie. Se consideră că existădouă metode de contaminare cu maladia SIDA - prin raport sexual şi prin sânge (transfuzie de sânge, princontactul suprafeţei corpurilor vătămate). HIV atinge imunitatea omului, care-l apără de boli. Aceastămaladie deocamdată e incurabilă, produce iminent decesul.

11. Infracţiunea se consumă o dată cu producerea rezultatului - îmbolnăvirea de maladia SIDA.

12. Latura subiectivă a contaminării cu SIDA se caracterizează prin intenţie directă, indirectă şi prinimprudenţă sub formă de încredere exagerată în sine.13. Subiectul infracţiunii poate fi numai o persoană fizică responsabilă, care ştia că suferă de această

boală şi care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile alin.1-2 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.3.Potrivit Legii nr.1460-XII din 25.05.93 (art.2), persoanele ale căror probe de testare atestă infectarea

cu virusul HIV (SIDA) sunt avizate în scris de organele sănătăţii şi instituţiile medicale asupra necesităţiirespectării regulilor de prevenire a răspândirii maladiei, precum şi asupra răspunderii penale pentru

punerea intenţionată în pericol de a se contamina sau pentru infectarea intenţionată a altor persoane.14. Alin.3 art.212 sporeşte răspunderea penală dacă sunt contaminate cel puţin două persoane şi dacă

cu bună-ştiinţă este contaminată o persoană care n-a împlinit vârsta de 18 ani.15. Latura obiectivă a contaminării cu maladia SIDA de către un lucrător medical se realizează prin

transmiterea HIV ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiunilor lui profesionale. De exemplu, săvârşirea acestor încălcări în timpul operaţiei, transfuziei de sânge, efectuăriiinjecţiei, analizei sângelui, în urma cărora pacientul este contaminat cu maladia SIDA.



16. Infracţiunea se consumă o dată cu îmbolnăvirea pacientului de această maladie.17. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin imprudenţă, prin încredere exagerată

în sine şi prin neglijenţă.Dacă contaminarea s-a produs prin intenţie, cele săvârşite - în funcţie de prejudiciul cauzat sănătăţii -

se cer calificate ca infracţiuni contra sănătăţii persoanei, conform art.151, 152 sau 153.18. Subiecţi ai infracţiunii prevăzute în alin.4 pot fi numai lucrătorii medicali care efectuează

tratamentul şi deservirea bolnavilor de maladia SIDA (medicii, surorile medicale etc.), precum şi cele care primesc sau păstrează sângele administrat acestor bolnavi (de exemplu, lucrătorii punctelor de transfuzie asângelui).

Articolul 213. ÎNCĂLCAREA DIN NEGLIJENŢĂ A REGULILOR ŞI METODELOR DEACORDARE A ASISTENŢEI MEDICALE

Încălcarea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceastaa cauzat:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul pacientului,se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge dinînsăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil alinfracţiunii este stipulat în art.15 CP.


3. Latura obiectivă se realizează prin încălcarea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare aasistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii saudecesul pacientului.

4. Regulile şi metodele de acordare a asistenţei medicale sunt determinate de cap.IV al Legii privind ocrotirea sănătăţii nr.411-XIII din 28.03.95 (M nr.34/373 din 22.06.95) şi de alte acte normative adoptateîn baza acestei legi. De exemplu, Legea privind asistenţa psihiatrică nr.1402-XIII din 16.12.97 (M nr.44-46/310 din 21.05.98) etc.

5. Pot fi încălcate metodele şi tipurile de acordare a asistenţei medicale (art.21), regulile de acordare aconsimţământului pentru prestaţii medicale (art.23), regulile asistenţei medicale în cazuri de urgenţă şi încazuri extreme (art.24), regulile aplicării metodelor de profilaxie, diagnostic şi tratament, precum şimetodele de administrare a medicamentelor (art.28 al Legii nr.411-XIII din 28.03.95).

6. Infracţiunea se consumă o dată cu cauzarea pacientului a vătămării grave a integrităţii corporalesau a sănătăţii (a se vedea explicaţiile de la art.151) sau cu decesul pacientului.

7. Latura subiectivă se caracterizează numai prin imprudenţă sub forma de neglijenţă.8. Subiect al infracţiunii poate fi numai o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi

este un lucrător medical obligat să acorde asistenţă medicală.

Articolul 214. PRACTICAREA ILEGALĂ A MEDICINII SAU A ACTIVITĂŢIIFARMACEUTICE(1) Practicarea medicinii ca profesie sau a activităţii farmaceutice de către o persoană care nu are

licenţă sau altă autorizaţie, dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sănătăţii, se pedepseştecu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat din imprudenţă decesul victimei se pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani.

[Art.214 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din





3. Latura obiectivă se realizează prin practicarea medicinii ca profesie sau a activităţii farmaceutice decătre o persoană care nu are licenţă sau altă autorizaţie, dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare asănătăţii.

4. Prin practicarea medicinii ca profesie se înţelege acordarea sistematică a asistenţei medicale fărălicenţă sau altă autorizaţie în scopul obţinerii profitului. Asistenţa medicală se efectuează cu înştiinţarea

prealabilă a viitorilor pacienţi, constituie o activitate continuă (în mod regulat) din contul mijloacelor

personale ale cetăţenilor sau din contul instituţiilor de asigurare medicală sau al altor organizaţii, înconformitate cu contractele de asistenţă medicală încheiate. Exercitarea profesiunilor medicale esteautorizată titularilor unei diplome, unui atestat sau certificat eliberat de o instituţie de învăţământ superior sau mediu de specialitate respectivă din republică sau din străinătate şi al unei licenţe pentru profesiuneamedicală aleasă, eliberată de MS.

5. Răspunderea penală pentru practicarea medicinii ca profesie survine numai dacă ea se efectueazăfără licenţă sau altă autorizaţie şi dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sănătăţii.

6. Licenţa pentru practicarea medicinii ca profesie se eliberează de către MS instituţiilor medicale particulare.

7. Prin altă autorizaţie se înţelege deţinerea unei diplome, a unui atestat sau certificat eliberat înmodul stabilit, potrivit art.9 şi 10 ale Legii RM nr.411-XIII din 28.03.95. Autorizarea practicării medicinii

ca profesie presupune că după absolvirea instituţiilor de învăţământ superior medicii şi farmaciştii fac o pregătire postdiplomatică, o dată în cinci ani trec o perfecţionare a cunoştinţelor profesionale în instituţiilede reciclare, iar în cazul în care nu au exercitat profesiuni medico-sanitare şi farmaceutice mai mult de treiani şi doresc să le exercite îşi vor actualiza cunoştinţele printr-o autorizare în modul stabilit.

8. Prin vătămare a sănătăţii se înţeleg vătămările uşoare, medii sau grave aduse integrităţii corporalesau sănătăţii, noţiunile cărora sunt explicate la art.151, 152 şi 153.

9. Nu se consideră practicare ilegală a medicinii acordarea asistenţei medicale o singură dată cu platăsau fără ea. Cauzarea vătămărilor sănătăţii pacientului se califică în funcţie de prejudiciu, potrivit art.151,152 sau 153.

10. Dacă de practicarea medicinii în scopul de a căpăta retribuire se ocupă o persoană ce nu arecunoştinţe în medicină, înşelând cu bună-ştiinţă pacientul supus tratamentului, cele săvârşite pot constitui oescrocherie, conform art.190.

11. Prin practicarea activităţii farmaceutice se înţelege fabricarea orişicărei forme de medicamentesau preparate medicale după reţeta medicilor şi a cererii instituţiilor de profilaxie şi tratament. Aceastăactivitate cuprinde de asemenea controlul asupra tehnologiei fabricării, păstrării, asupra calităţiimijloacelor de tratament pregătite, primirii, păstrării, organizării, transportării, livrării preparatelor medicale farmaciilor şi instituţiilor curative, vânzării lor populaţiei şi instituţiilor de profilaxie şi tratament.

12. Răspunderea penală pentru practicarea activităţii farmaceutice survine, ca şi pentru practicareamedicinii, numai dacă persoana activează fără licenţă sau altă autorizaţie şi dacă aceasta a cauzat dinimprudenţă o vătămare a sănătăţii. Pentru definirea acestor noţiuni a se vedea explicaţiile de la punctele 4,5 şi 6.

13. Infracţiunea se consumă din momentul survenirii vătămării sănătăţii pacienţilor.14. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă atât prin încredere exagerată în sine, cât şi prin neglijenţă. Dacă aceste activităţi care generează consecinţele stipulate de lege se săvârşesc intenţionat,faptele trebuie calificate potrivit art.151, 152 sau 153 în funcţie de prejudiciul produs.

15. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi practică medicina fără licenţă sau altă autorizaţie.

16. Alin.2 art.214 determină răspunderea penală pentru aceleaşi acţiuni care au cauzat din imprudenţădecesul victimei.

Articolul 215. RĂSPÂNDIREA BOLILOR EPIDEMICE Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat:a) răspândirea unei asemenea boli;

b) alte urmări grave,



se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale cu (sau fără) lichidarea întreprinderii.

[Art.215 modificat prin Legea nr.211-XV din 29. 05. 03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din

însăşi natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al

infracţiunii este stipulat în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea sănătăţii publice.

3. Latura obiectivă se realizează prin nerespectarea de către un lucrător medical a măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat răspândirea unei asemenea boli saualte urmări grave.

4. Potrivit art.2 al Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei nr.1513-XII din16.06.93 (M., nr.9/256 din 30.09.93), legislaţia privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţieiinclude prezenta lege şi alte acte normative emise în conformitate cu ea de către autorităţile publicecentrale şi locale, în limitele atribuţiilor acestora, inclusiv regulile sanitare, precum şi actele internaţionalela care RM este parte. Această legislaţie este o condiţie necesară a realizării drepturilor şi intereselor

oamenilor, a menţinerii şi fortificării sănătăţii lor, dezvoltării fizice şi mintale, asigurării longevităţii şicalităţii vieţii. Respectarea acestor acte normative poate preîntâmpina răspândirea şi localizarea bolilor contagioase şi extrem de periculoase.

5. Prin răspândirea bolilor epidemice (epidemie) se înţelege extinderea unei boli contagioase într-untimp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, raion, regiune, ţară etc.

6. Legea RM nr.1513-XII din 16.06.93 determină două categorii de boli contagioase: a) boalăcontagioasă; b) boală contagioasă convenţională şi extrem de periculoasă.

Boala contagioasă este o maladie infecţioasă a omului, care se răspândeşte în mijlocul populaţiei prinintermediul factorilor mediului de viaţă de la om la om sau de la animal la om.

Boala contagioasă convenţională şi extrem de periculoasă este o maladie infecţioasă a omului, cucapacitate de răspândire rapidă (epidemică) în mijlocul populaţiei, care se manifestă prin stare clinicăgravă, rată înaltă de mortalitate şi invaliditate şi care este reglementată de convenţii interstatale şi deregulile medico-sanitare internaţionale (pestă, holeră, febre, hemoragie şi alte maladii, conform indicaţieiOrganizaţiei Mondiale a Sănătăţii).

7. Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice poate fi săvârşită atât prin acţiuni active, cât şi prin inacţiuni. Ele se pot manifesta prin ignorarea acestor reguli, nerespectarea lor totală sau parţială, eschivarea de la respectarea standardelor igienice, neefectuarea vaccinărilor obligatorii,ignorarea măsurilor de carantină etc.

8. Dispoziţia art.215 e de blanchetă, adică face trimitere la legislaţia privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei, legislaţie care, după cum am menţionat în p.2 al acestui comentariu, estedestul de voluminoasă şi complicată ca structură.

De aceea orice nerespectare a acestor reguli (unele în mod exemplificativ au fost indicate în p.4)trebuie determinată ţinându-se cont de actul normativ (internaţional, republican sau local) în care estipulată, făcându-se trimitere la articolul, alineatul sau punctul acestuia.

9. Infracţiunea se consumă din momentul răspândirii bolilor contagioase (epidemiei) sau surveniriialtor urmări grave. Noţiunea de epidemie a fost dată în p.3 al acestui comentariu.

10. Prin alte urmări grave se înţeleg vătămări ale sănătăţii populaţiei, decesul persoanelor şi daunelemateriale în proporţii mari.

11. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă: încredere exagerată în sine sau neglijenţă.12. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, precum

şi persoanele juridice. Dacă aceste obligaţiuni sunt încălcate de persoane cu funcţii de răspundere, celesăvârşite se cer calificate potrivit art.329.

Articolul 216. PRODUCEREA (FALSIFICAREA), TRANSPORTAREA, PĂSTRAREA SAUCOMERCIALIZAREA PRODUSELOR (MĂRFURILOR) PERICULOASE PENTRU VIAŢA SAUSĂNĂTATEA CONSUMATORILOR



Producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, dacă aceasta a provocat:

a) îmbolnăviri grave;b) decesul persoanei,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3.000 unităţi

convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate, cu (sau fără) lichidareaîntreprinderii. [Art.216 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din



3. Latura obiectivă se realizează prin producerea (falsificarea), transportarea, păstrarea saucomercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, dacă aceastaa provocat îmbolnăviri grave sau decesul persoanei.

4. Potrivit p.2 al HP CSJ Cu privire la aplicarea legislaţiei penale şi administrative pentru protecţiaconsumatorilor nr.23 din 10 iulie 1997, prin produse se înţelege atât producţia finită, cât şi ceasemifabricată, materia primă etc. La produse se referă roadele pământului, obţinute în starea lor naturală

prin aplicarea muncii (zăcămintele utile dobândite şi produsele obţinute prin prelucrare, pomuşoarele,ciupercile, ierburile, fructele colectate şi altele).

O varietate a producţiei sunt mărfurile ca produse rezultate din activitatea industriei sau dinactivitatea omului, create pentru satisfacerea unor necesităţi ale consumatorilor prin schimb, prin vânzare-cumpărare. Particularitatea caracteristică a mărfii este valoarea ei utilă, capacitatea de a satisface anumitenecesităţi, de a avea preţ, adică cost, în forma bănească a valorii mărfii.

5. Prin produse şi mărfuri periculoase pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor se înţeleg cele care,din cauza vechimii sau a condiţiilor de producţie, falsificare, transportare sau păstrare, au suferit acţiuneaunor agenţi chimici de putrefacţie sau de fermentaţie ori a altora de acelaşi fel, determină modificareasubstanţei şi vătămarea sănătăţii, prin aceasta înţelegându-se capacitatea obiectivă a produselor (mărfurilor)de a produce o îmbolnăvire a oamenilor.

6. Potrivit Regulamentului cu privire la starea fabricării şi (sau) comercializării produselor standardizate, de calitate inferioară, retragerea din circulaţie a produselor falsificate şi nimicirea produselor ce prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea consumatorilor şi pentru mediul ambiant nr.1300din 31.12.98 (M nr.5-6/49 din 21.01.99), Legii protecţiei consumatorilor nr.1453-XII din 25.05.93 (Mnr.10/281 din 30.10.93), Legii standardizării nr.590 din 22.09.95 (M nr.11-12, 96), Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică nr.1513-XII din 16.06.93 (M nr.9/256 din 30.09.93), producereamărfurilor periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor trebuie sistată, iar făptuitorii - în funcţie

de circumstanţele cauzei - trebuie traşi la răspundere administrativă sau penală.7. Potrivit p.2 al HP CSJ din 10 iulie 1997, cu modificările introduse prin HP CSJ din 20 decembrie1999, consumatori ai produselor şi mărfurilor sunt cetăţenii, precum şi persoanele juridice, inclusivsubiecţii activităţii de antreprenoriat, care procură şi utilizează produsele şi mărfurile pentru necesităţile

personale, de producţie şi în alte scopuri.8. Prin producerea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor se

înţelege prepararea produselor (mărfurilor) interzise în mod permanent sau temporar, din cauză că suntvătămătoare sănătăţii. De exemplu, în timpul unei epidemii, în care s-a interzis consumarea apei altfeldecât fiartă, se foloseşte - pentru a prepara citronadă - apă nefiartă.

9. Prin falsificarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor seînţelege modificarea compoziţiei lor în aşa fel încât, deşi par identice cu cele autentice, în realitate ele au

un conţinut diferit, vătămător sănătăţii consumatorului. De exemplu, o băutură alcoolică cu alcool metilicîn loc de alcool etilic.



10. Transportarea sau păstrarea produselor (mărfurilor) pot fi pedepsite penal, dacă ele se efectueazăîn condiţii în care se alterează, se descompun, calitatea produselor (mărfurilor) devenind astfel vătămătoaresănătăţii consumatorilor.

11. Infracţiunea se consumă din momentul îmbolnăvirii grave sau al decesului consumatorului.12. Prin îmbolnăviri grave se înţelege cauzarea, în urma folosirii produselor şi mărfurilor periculoase

pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, a unor vătămări corporale grave sau medii cel puţin unei

persoane, sau a unor vătămări uşoare mai multor persoane (p.14 al HP CSJ din 10 iulie 1997).13. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă: încredere exagerată în sine sau neglijenţă.14. Subiect al infracţiunii privind protecţia consumatorilor, de regulă, pot fi persoanele fizice

responsabile, care au atins vârsta de 16 ani şi care poartă răspundere (obligaţiune) pentru producerea,transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor), inclusiv fabricarea producţiei decalitate bună, efectuarea controlului calităţii producţiei (a se vedea p.1 al HP CSJ citată deja), precum şi

persoanele juridice.Articolul 217. CIRCULAŢIA ILEGALĂ A SUBSTANŢELOR NARCOTICE, PSIHOTROPE

SAU A PRECURSORILOR (1) Activitatea ilegală privind circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor,

adică cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizarea a

astfel de plante, elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea, prelucrarea, deţinerea, păstrarea,eliberarea, comercializarea, distribuirea, procurarea, livrarea, expedierea, importul, exportul, nimicireasubstanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, supuse controlului în conformitate cu legislaţia,

precum şi organizarea consumului de asemenea substanţe fără autorizaţie,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu utilizarea substanţelor narcotice sau psihotrope care prezintă un pericol deosebit pentru

sănătatea omului se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în

mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) în proporţii mari,se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 12 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în

mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.(4) Persoana fizică care a predat benevol substanţele narcotice, psihotrope sau precursorii este

liberată de răspundere penală pentru activitate ilegală privind circulaţia acestora. [Art.217 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din



3. Spre deosebire de CP din 1961, care prevedea un şir întreg de infracţiuni legate de mijloacelenarcotice, CP din 2002 a reunit toate activităţile ilegale privind circulaţia substanţelor narcotice, psihotropesau a precursorilor într-un singur articol.

4. Informaţia despre circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor,

noţiunea şi lista lor se conţine în următoarele acte normative:a) Convenţia unică asupra stupefiantelor , adoptată la New York la 30 martie 1961, şi Protocolul demodificare a acestei convenţii, adoptat la Geneva la 25 martie 1972 (TI, vol.8, Chişinău, 1999);



b) Convenţia asupra substanţelor psihotrope, adoptată la Viena la 21 februarie 1971 (ibidem);c) Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope, adoptată la Viena la

20 decembrie 1988 (ibidem);d) Legea cu privire la circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope şi precursorilor nr.382-XIV din

06.05.99 (M nr.73-77/339 din 15.07.99);e) Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri şi de

alte substanţe psihotrope nr.713-XV din 06.12.2001 (M nr.36-38/208 din 14.03.2002);f) alte acte normative elaborate de Comisia Interdepartamentală de Combatere a narcomaniei şi anarcobusinessului şi de Comitetul permanent de control asupra drogurilor din cadrul MS şi aprobate deGuvern.

5. Latura obiectivă a circulaţiei ilegale a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor serealizează prin următoarele activităţi ilegale alternative:

a) cultivarea de plante care conţin substanţe narcotice sau psihotrope, prelucrarea sau utilizareaacestor plante;

b) circulaţia ilegală a substanţelor narcotice;c) circulaţia ilegală a substanţelor psihotrope;d) circulaţia ilegală a precursorilor;

e) consumul sau organizarea consumului de atare substanţe fără autorizaţie.6. Potrivit art.9 al Legii nr.382-XIV din 06.05.99, este interzisă cultivarea, prelucrarea sau utilizarea

următoarelor plante care conţin substanţe narcotice: macului somnifer (Papaver Somiferum L.), cânepei(Cannabis) şi a arbustului coca (Erythroylon coca). Cultivarea acestor plante poate fi autorizată numai înscopuri ştiinţifice sau pentru colectarea de seminţe.

7. În conformitate cu art.1 al Legii nr.382-XIV din 06.05.99 şi alin.1 al art.217, circulaţia ilegală asubstanţelor narcotice presupune elaborarea, producerea, fabricarea, extragerea, prelucrarea, deţinerea,

păstrarea, eliberarea, comercializarea, distribuirea, procurarea, livrarea, expedierea, importul, exportul saunimicirea lor.

8. Potrivit art.1 al Legii din 06.05.99, prin substanţă narcotică (stupefiant) se înţelege substanţa deorigine naturală sau sintetică, precum şi preparatul conţinând o astfel de substanţă, care provoacă dereglări

psihice în urma consumului lor abuziv.Substanţele narcotice şi substanţele psihotrope sunt denumite şi droguri.Lista substanţelor narcotice este determinată de tabelele I, II, III şi IV ale Convenţiei din 1961. De

exemplu: heroina, haşişul (anaşa), marihuana, morfina, opiul, cocaina, codeina etc.9. Examinarea acţiunilor ilegale privind circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope sau a

precursorilor, stabilirea genului de mijloace narcotice, psihotrope sau a precursorilor, denumirii şi proprietăţii lor este destul de dificilă. De aceea Plenul CSJ în hotărârea din 27 martie 1997 Despre practicaaplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice

şi substanţele cu efect puternic şi toxic (art.1) cere ca instanţele judecătoreşti să dispună de concluziileexpertizei de specialitate, efectuate conform metodicii aprobate de Comitetul permanent de control asupra

drogurilor, pe care le vor aprecia în cumul cu alte probe.10. Drept elaborare a unei substanţe narcotice este calificată orice operaţiune necesară pentruextragerea substanţei cu efect narcotic.

11. Termenul producere însemnă operaţiunea care constă din culegerea opiului, a frunzei de coca, acannabisului şi răşinii de cannabis din plantele care le produc (art.1 al Convenţiei 1961).

12. Termenul fabricare înseamnă toate operaţiunile, altele decât producţia, care permit obţinereastupefiantelor şi cuprind purificarea, precum şi transformarea stupefiantelor în alte stupefiante (ibidem).

13. Prin extragere se înţelege separarea substanţei narcotice din plantele sau materialele ce le conţin.14. Termenul prelucrare înseamnă obţinerea unei materii prime sau a unui produs finit cu efect

narcotic prin modificarea unui material care conţine substanţe narcotice.15. Termenul deţinere înseamnă faptul de a dispune, a poseda, a avea o substanţă narcotică.

16. Prin păstrarea de substanţe narcotice se înţelege orice acţiune intenţionată legată de aflarea lor în posesia celui vinovat (asupra sa, în încăpere, în ascunzătoare sau în alt loc) (p.3 al HP CSJ din 27 martie1997).



17. Eliberarea presupune predarea substanţelor narcotice altei persoane.18. Termenii import şi export înseamnă, fiecare cu particularităţile sale, transportul materialului de

stupefiante dintr-un alt stat sau de pe teritoriul unui stat pe alt teritoriu al aceluiaşi stat (art.1 al Convenţieidin 1961).

19. Prin comercializare se înţelege punerea unei substanţe narcotice în comerţ, transformarea ei înobiect de schimb prin cumpărarea şi vânzarea ei.

20. Termenul distribuire înseamnă repartizarea substanţelor narcotice în mai multe locuri sau maimultor persoane, dând fiecăreia una sau mai multe părţi.21. Procurarea substanţelor narcotice este considerată obţinerea lor de către o persoană printr-o

tranzacţie ilicită, în urma căreia devine posesoarea lor (p.3 al HP CSJ din 27 martie 1997).22. Prin livrarea substanţelor narcotice se înţelege furnizarea lor către alte persoane.23. Expedierea de substanţe narcotice constă în transmiterea lor dintr-un punct în altul prin poştă sau

bagaj, adică fără participarea nemijlocită a expeditorului (HP CSJ din 27 martie 1997).24. Prin nimicirea substanţelor narcotice supuse controlului se înţelege distrugerea lor totală sau

parţială, după ce acestea devin complet inutilizabile, potrivit destinaţiei lor iniţiale.25. Drept circulaţie ilegală a substanţelor psihotrope, conform art.1 al Legii nr.382-XIV din 06.05.99

şi alin.1 art.217, se califică orice acţiune sau inacţiune identică cu cele ale circulaţiei substanţelor narcotice.

Enumerarea şi explicaţiile lor au fost date în p.5 al acestui comentariu.26. Potrivit art.1 al Legii din 06.05.99 şi art.1 al Convenţiei din 21.02.1971, expresia substanţă

psihotropă se referă la orice substanţă, fie de origine naturală, fie de origine sintetică, sau la orice produsnatural din tabelele I, II, III sau IV ale acestei Convenţii şi care provoacă dereglări psihice şi dependenţafizică de consumul lor abuziv.

Potrivit art.1 al Legii din 06.05.99, substanţa psihotropă (stupefiant) şi substanţa narcotică (stupefiant)se mai numesc droguri.

Substanţele psihotrope sunt: brolamfetaminul, catinonul, eticiclidinul, ametaminul, amobarbitalul,aeporzalamul ş. a.

27. La examinarea acţiunilor ilegale privind circulaţia substanţelor psihotrope se referă explicaţiiledate la p.5.2.

28. Circulaţia ilegală a precursorilor este identică cu circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope(a se vedea explicaţiile de la p.5).

29. Potrivit art.1 al Legii din 06.05.99, prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sausintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanţe narcotice ori psihotrope.

Precursori se consideră substanţele incluse în tabelele I şi II ale Convenţiei din 20 decembrie 1988:acidul lisergic, efedrina, ergometrina, acidul antranilic, acidul fenilacitic etc.

30. Organizarea consumului de substanţe narcotice, psihotrope sau a precursorilor fără autorizaţie presupune îndemnul la consumarea acestor substanţe, înduplecarea, propunerea, darea de sfaturi şi alteacţiuni având drept scop provocarea dorinţei de consumare de către persoana asupra căreia se exercităinfluenţa, în afară de organizarea ori iniţierea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau

psihotrope, care este stipulată în art.219.31. Infracţiunea se consumă din momentul săvârşirii a cel puţin uneia dintre activităţile ilegale privind circulaţia substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor.

32. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.33. Deoarece circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor adeseori se

săvârşeşte de persoanele care consumă aceste substanţe, e necesar de a dispune de concluziile expertizei psihiatrice în scopul excluderii atragerii la răspundere penală a persoanelor iresponsabile, deoarececonsumarea acestor substanţe provoacă întotdeauna anumite dereglări psihice.

34. Alin.4 art.217 prevede o modalitate specială de liberare de răspunderea penală. Persoana care a predat benevol substanţele narcotice, psihotrope sau precursorii acestora este liberată de răspunderea penală pentru activitatea ilegală privind circulaţia stupefiantelor.

35. Alin.2 art.217 sporeşte răspunderea penală pentru aceleaşi acţiuni săvârşite în mod repetat, dedouă sau mai multe persoane sau cu utilizarea substanţelor narcotice sau psihotrope care prezintă un pericol sporit pentru sănătatea omului.



Noţiunile repetării, săvârşirii infracţiunii de către două sau mai multe persoane sunt identice cuagravantele corespunzătoare de la infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei (cap.II, art.151-153).

36. Genurile de substanţe narcotice sau psihotrope care prezintă un pericol deosebit pentru sănătateaomului sunt specificate în anexa Legii din 06.05.99.

37. Noţiunea grupului organizat sau organizaţiei criminale din agravanta lit.a), alin.3 din art.217 afost explicată în comentariile de la art.46 şi 47.

38. Noţiunea de proporţie mare privind circulaţia substanţelor narcotice sau psihotrope nu sedetermină prin valoarea bănească a acestora, ci prin anumite cantităţi (în grame) pentru fiecare gen deastfel de substanţe aprobate de Comitetul Permanent pentru Controlul asupra drogurilor.

39. Subiect al infracţiunii analizate poate fi atât o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de16 ani - în condiţiile alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2-3, cât şi o persoană juridică.

Articolul 218. PRESCRIEREA ILEGALĂ A PREPARATELOR NARCOTICE SAUPSIHOTROPE

(1) Prescrierea fără necesitate a preparatelor narcotice sau psihotropese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu

amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita oanumită activitate.

(2) Falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotrope

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) în mod repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu scopul de a obţine preparatele ori substanţele narcotice sau psihotrope în proporţii mari,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.

[Art.218 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din



3. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de alin.1 al art.218 se realizează prin prescrierea fără

necesitate a preparatelor narcotice şi psihotrope.4. Prin prescrierea fără necesitate a preparatelor narcotice şi psihotrope se înţelege acordarea, predarea, înmânarea unei reţete sau a altor documente orişicărei persoane care nu are dreptul de a le primi.

5. Infracţiunea se consumă o dată cu înmânarea acestor documente.6. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.7. Subiect al infracţiunii poate fi o persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani. Dacă

infracţiunea este săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere, cele săvârşire pot fi încadrate în bazaart.327 (abuz de putere sau de serviciu.

8. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de alin.2 art.218 se realizează prin falsificarea reţetei sau aaltor documente care permit obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotrope.

9. Prin reţetă se înţelege o dispoziţie scrisă a medicului despre un gen concret de preparat sau

medicament pentru tratament. Reţeta care permite obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotrope se autentifică atât cu ştampila medicului, cât şi cu ştampila persoanei oficiale împuternicite cuîntocmirea documentelor.



10. Prin alte documente care permit obţinerea preparatelor şi substanţelor narcotice sau psihotropese înţeleg documentele în baza cărora se efectuează prescrierea şi primirea acestor substanţe: fişa medicală,comanda instituţiei medicale pentru primirea acestor substanţe, licenţa pentru efectuarea operaţiunilor cusubstanţe narcotice sau psihotrope etc.

11. Prin falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea substanţelor narcotice sau psihotrope se înţelege contrafacerea unui document, introducerea, înscrierea într-un document original a

informaţiilor false, ştersăturile, corectările şi alte alterări ale acestor documente.12. Infracţiunea se consumă o dată cu falsificarea reţetei sau a altor documente.13. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.14. Subiect al infracţiunii poate fi atât o persoană particulară, cât şi un lucrător medical împuternicit

să prescrie asemenea documente: medicii, unii lucrători ai farmaciilor, şefii instituţiilor curative etc., precum şi o persoană juridică.

15. Noţiunile de repetare şi săvârşirea infracţiunii de către două sau mai multe persoane suntidentice cu agravantele de la infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei, iar noţiunea de proporţie maredin agravanta lit.c) alin.3 art.218 este dată în p.18 al comentariului de la art.217.

Articolul 219. ORGANIZAREA ORI ÎNTREŢINEREA SPELUNCILOR PENTRUCONSUMUL SUBSTANŢELOR NARCOTICE SAU PSIHOTROPE

(1) Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope, precum şi punerea la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 4 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminalăse pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din



3. Latura obiectivă a infracţiunii se poate realiza prin două forme de acţiuni alternative:a) organizarea şi întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope;

b) punerea la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri.4. Potrivit p.l2 al HP CSJ din 27 martie 1997, organizarea unei spelunci înseamnă activitatea uneia

sau a mai multor persoane, îndreptată spre crearea sau care a condus la crearea unei spelunci pentruconsumul de mijloace narcotice sau psihotrope (găsirea localurilor, pregătirea dispozitivelor pentruconsumul acestor substanţe, alegerea clienţilor sau a complicilor, angajarea lor, elaborarea sau pregătireaunor măsuri conspirative etc.).

5. Întreţinerea unei spelunci înseamnă, conform aceluiaşi punct, un sistem de acţiuni vizând

asigurarea funcţionării ei (asigurarea materială, deservirea clientelei, asigurarea conspiraţiei etc.) (ibidem).6. Punerea la dispoziţie a localurilor înseamnă acordarea uneia sau mai multor persoane a posibilităţiide a consuma substanţe narcotice sau psihotrope, adăpostindu-se într-un asemenea locaş (ibidem).

7. Prin speluncă se înţelege un local cu faimă rea, în care se adună elemente suspecte. Speluncă pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope poate fi atât un local de locuit (casă, apartament,vilă etc.), cât şi un local nelocuit (garaj, şopron, magazie, depozit, subsol etc.) în care se adună persoaneledoritoare de a consuma droguri.

8. Infracţiunea se consumă o dată cu comiterea uneia dintre acţiunile analizate.9. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi

care organizează, întreţine sau pune la dispoziţie localuri pentru consumarea substanţelor narcotice sau

psihotrope.11. Alin.2 art.219 sporeşte răspunderea penală dacă aceste acţiuni sunt săvârşite de un grup criminalorganizat sau de o organizaţie criminală (noţiunile acestora au fost date în articolele 46 şi 47).



Articolul 220. PROXENETISMUL(1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de

foloase de pe urma practicării prostituţiei de câtre o persoană, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite faţă de minor;b) săvârşite de un grup criminal sau de o organizaţie criminală;c) soldate cu urmări gravese pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntdeterminate de ocrotirea normelor de convieţuire socială.

3. Latura obiectivă a proxenetismului se poate realiza prin următoarele forme de acţiuni alternative:

a) îndemnul sau determinarea la prostituţie; b) înlesnirea practicării prostituţiei;c) tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei;d) recrutarea de persoane pentru prostituţie.4. Lupta comună a statelor pentru prevenirea şi reprimarea acestor forme de parazitism social josnic

s-a concretizat în Convenţia internaţională pentru suprimarea traficului femeilor şi copiilor , adoptată laGeneva la 20 septembrie 1921, Convenţia Internaţională privitoare la reprimarea traficului de femeimajore din 11 octombrie 1933, Convenţia pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi exploatării

prostituării altuia, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 2 decembrie 1949, şi Convenţia privind luptacu traficul de oameni cu exploatarea prostituţiei de către terţe persoane din 21 martie 1980.

5. Îndemnul sau determinarea la prostituţie reprezintă în realitate două mijloace prin care o persoană poate fi instigată la prostituţie.

6. Îndemnul la prostituţie constă în trezirea interesului unei persoane să practice prostituţia prin propunerea, încurajarea, convingerea, înduplecarea, darea de sfaturi sau prin alte acţiuni având drept scop provocarea dorinţei de a practica prostituţia. Îndemnul la prostituţie înseamnă mai puţin decât instigarea laaceeaşi faptă, deoarece nu presupune neapărat determinarea persoanei la executarea unor acte de practicarea prostituţiei. De aceea îndemnul la prostituţie se consumă o dată cu comiterea acţiunilor enumerate,indiferent de faptul dacă victima a început sau nu să practice prostituţia.

7. Determinarea la prostituţie constă în silirea, constrângerea persoanei să practice prostituţia prinviolenţă fizică sau psihică, înşelăciune, limitarea libertăţii, torturarea sau batjocorirea victimei.Determinarea la prostituţie se consumă o dată cu trecerea victimei la executarea a cel puţin unui act de

practicare a prostituţiei.8. Înlesnirea practicării prostituţiei constă în ajutorul dat unei persoane să practice prostituţia. Estevorba de o activitate de complicitate la contravenţia administrativă de prostituţie, pe care legislatorul aincriminat-o ca infracţiune. Ea se poate realiza sub orice formă şi prin orice mijloace, care constituie ocomplicitate la prostituţie.

9. Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană constă în obţinereade profituri sau a oricăror avantaje materiale din practicarea prostituţiei de către o altă persoană, caretrebuie să cunoască provenienţa lor.

10. Spre deosebire de îndemn sau determinare la prostituţie - prima modalitate de săvârşire ainfracţiunii de proxenetism prin care se convinge o persoană să practice prostituţia pe cont propriu -,recrutarea presupune atragerea persoanei cu scopul ca aceasta să intre în slujba celui care organizează

practicarea prostituţiei sau a unei asociaţii de persoane care exploatează prostituţia, fie în ţară, fie înstrăinătate. Nu interesează dacă persoana recrutată a mai practicat prostituţia sau nu, şi nici nu se cere ca persoana recrutată să fi început practicarea prostituţiei în slujba aceluia sau a acelora pentru care a fost



recrutată. Este suficient ca ea să fi acceptat propunerile ce i s-au făcut, să-şi fi dat consimţământul laaceastă ocupaţie.

11. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.12. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.13. Alin.2 art.220 sporeşte răspunderea penală pentru proxenetism săvârşit faţă de o persoană care nu

a împlinit vârsta de 18 ani, de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală, pentru acţiuni

soldate cu urmări grave.14. Noţiunile grup criminal organizat, organizaţie criminală au fost date în art.46 şi 47.15. Prin urmări grave se înţelege îmbolnăvirea victimelor de o boală venerică, de maladia SIDA sau

de alte boli contagioase. Instanţa de judecată stabileşte, în fiecare caz, în raport cu împrejurările în care afost săvârşită fapta, dacă aceasta cauzează sau nu urmări grave.

16. Adeseori proxenetismul este însoţit de săvârşirea altor infracţiuni: vătămări ale integrităţiicorporale sau ale sănătăţii, viol, acţiuni violente cu caracter sexual, acţiuni perverse etc. În astfel de cazuri

proxenetismul intră în concurs cu aceste infracţiuni.Articolul 221. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA INTENŢIONATĂ A

MONUMENTELOR DE ISTORIE ŞI CULTURĂ Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură sau a obiectelor

naturii, luate sub ocrotirea statului,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu arest de până la 6 luni, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea dedreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.221 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] l. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din



3. Latura obiectivă se realizează prin distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor deistorie şi cultură sau a obiectelor naturii luate sub ocrotirea statului.

4. Potrivit art.l al Legii privind ocrotirea monumentelor nr.1530-XII din 22.06.93 (M nr.1/3 dinJSO.01.1994), monumentele sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sauştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii, precum şi aledezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sunt înscrise în Registrul monumentelor RM,ocrotite de stat .

Art.3 al acestei legi clasifică monumentele, situate pe teritoriul RM, în două categorii:a) de cultură;

b) obiecte ale naturii.

5. Monumente care fac parte din patrimoniul cultural sunt considerate:a) operele de arhitectură, sculptură sau pictură monumentală, elementele sau structurile cu caracter arheologic, inscripţiile, grotele şi grupurile de elemente care au valoare naţională sau internaţională din

punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific; b) ansamblurile: grupuri de construcţii izolate sau grupate care, datorită arhitecturii, unităţii şi

integrării lor în peisaj, au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric, artistic sauştiinţific;

c) siturile: lucrări ale omului sau operele rezultate din conjugarea acţiunilor omului, precum şi zoneleincluzând terenurile arheologice care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere istoric,estetic, etnografic sau antropologic.

6. Monumentele care fac parte din patrimoniul natural sunt considerate:

a) formaţiunile fizice şi bibliografice care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedereestetic sau ştiinţific;



b) formaţiunile geologice şi fiziologice şi zonele constituind habitatul speciilor animale şi vegetaleameninţate de dispariţie, care au valoare naţională sau internaţională din punct de vedere ştiinţific sau din

punctul de vedere al conservării;c) siturile naturale sau zonele naturale care au o valoare naţională sau internaţională din punct de

vedere ştiinţific şi din punctul de vedere al conservării sau/şi al frumuseţii naturale.7. Monumentele pot fi imobile (obiecte naturale, teritorii şi landşafturi naturale, aşezări antice, curţi

boiereşti, parcuri etc.) şi mobile (monede izolate, unelte de muncă, arme, podoabe, picturi, sculpturi,grafică, documente scrise de mână, fotografii, filme, discuri, cărţi etc.).8. Distrugerea unui monument presupune orice acţiune care duce la nimicirea lui totală sau parţială,

după ce acesta devine total sau parţial inutilizabil potrivit destinaţiei sale iniţiale.9. Deteriorarea unui monument înseamnă degradarea sau stricarea lui parţială, ceea ce are drept

consecinţă pierderea totală sau numai parţială a capacităţilor sale. În cazul dat există posibilitatearestabilirii capacităţilor obiectului prin reparaţiile ce i s-ar face.

10. Distrugerea sau deteriorarea monumentelor se poate realiza prin nimicirea, degradarea, lichidarea,stârpirea lor sau prin alte acţiuni efectuate prin incendieri, explozii, inundaţii, demolare, precum şi prinacţiuni mecanice, chimice sau termice.

11. Răspunderea penală pentru distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi

cultură presupune existenţa concomitentă a trei condiţii obligatorii:a) monumentele trebuie să posede o valoare naţională sau internaţională conform caracteristicilor

Legii nr.1530-XII din 22.06.93; b) monumentele trebuie să fie luate sub ocrotirea statului din momentul înscrierii lor în Registrul

monumentelor RM sub o denumire concretă. De exemplu: Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului dinCăuşeni sau Tezaurul obiectelor arheologice din Olăneşti, care se află în fondurile Muzeului Republicande Istorie din Chişinău etc.;

c) monumentele trebuie să fie distruse sau deteriorate sau să existe încercarea reală de a le deteriora.12. Distrugerea sau deteriorarea monumentelor care nu sunt luate sub ocrotirea statului se

încadrează în norma art.197 - distrugere sau deteriorare intenţionată a bunurilor.13. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.14. Subiect poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, sau o persoană

juridică.Articolul 222. PROFANAREA MORMINTELOR (1) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument, a unei urne funerare sau a

unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se află în mormânt sau pe el se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 până la 240 ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) de două sau mai multe persoane;b) din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială ori religioasă

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale decurge din



3. Latura obiectivă se realizează prin profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unuimonument, a unei urne funerare sau a unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se află în mormântsau pe el.

4. Profanarea presupune o acţiune prin care se aduce mormântului, monumentului, urnei funerare sau

cadavrului o ştirbire materială de natură a exprima lipsa de respect, batjocura, injuria.



Această acţiune se realizează prin distrugerea, degradarea, murdărirea unui mormânt sau monumentfunerar, dezgroparea celor înhumaţi şi lăsarea lor pe pământ lângă mormânt, desenarea de imaginiindecente pe mormânt, risipirea cenuşii dintr-o urnă etc.

5. Nu constituie infracţiunea de care ne ocupăm insultele orale aduse celui decedat, întrucât acesteanu întrunesc cele două condiţii obligatorii ale infracţiunii:

a) o alterare cât de mică a obiectelor funerare;

b) exprimarea lipsei de respect.6. Mormântul este locul în care se află înhumat un cadavru cu toate anexele teritoriului propriu-zis,cum ar fi: împrejmuirea făcută din orice material, felinarele, candelele, obiectele religioase, banca pusăuneori la câte un mormânt, ghivecele cu flori, coroanele etc.

7. Monumentul este orice lucrare artistică aflată pe un mormânt sau alăturea de un mormânt cu scopulde a exprima sentimentele de pietate faţă de cel decedat (stele, mausolee etc.).

8. Urna funerară este caseta, cutia sau orice alt obiect în care se află cenuşa celui decedat.9. Prin cadavru se înţelege rămăşiţa trupească a celui decedat, în orice formă s-ar găsi: trupul

inanimat, înainte de a fi intrat în putrefacţie, formele pe care le poate lua mai târziu prin descompunere.10. Dacă acţiunea de profanare întruneşte şi componenţa altei infracţiuni (distrugere, vandalism,

însuşirea bunurilor, perversiune sexuală etc.), se aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni.

11. Însuşirea obiectelor ce se află în/sau pe mormânt presupune însuşirea hainelor de pe cadavru, aunor obiecte de preţ care uneori se pun în cosciugul cu cadavrul, crucile sau unele obiecte de valoare.

12. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă, iar în cazul însuşirii obiectelor ce se aflăîn mormânt sau pe el - şi prin scopul de a obţine profit.

13. Alin.2 sporeşte răspunderea penală, dacă aceste acţiuni sunt săvârşite de două sau mai multe persoane sau din motive de duşmănie sau ură socială, naţională, rasială ori religioasă (a se vedeaexplicaţiile acestor agravante de la art.145).

14. Subiect poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.CAPITOLUL IX

INFRACŢIUNI ECOLOGICE Articolul 223. ÎNCĂLCAREA CERINŢELOR SECURITĂŢII ECOLOGICE

Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea înexploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiectivede către persoanele responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat:

a) mărirea esenţială a nivelului radiaţiei;b) daune sănătăţii populaţiei;c) pieirea în masă a animalelor;d) alte urmări grave,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu

amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita oanumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii. [Art.223 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Includerea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice în ţară,

situaţie strâns legată de încălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţiasau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele responsabile de respectarea lor, şi de o serie de documente internaţionale cu

privire la protecţia mediului, cum ar fi materialele Conferinţei ONU cu privire la mediu şi dezvoltarea lui,care a avut loc la 3-14 iunie 1992 în Rio-de-Janeiro, etc.

Relaţiile omului cu mediul sunt reglementate de Constituţie, Legea nr.1515-XII din 16.06.1993 privind protecţia mediului, Legea nr.1422 din 17.12.1997 privind protecţia aerului atmosferic, Legea

nr.851 din 29.05.1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului şi alte legi şiacte normative ce ţin cont de problematica protecţiei mediului şi folosirii raţionale a resurselor naturale.



2. Obiectul infracţiunii îl constituie mediul, iar obiectul ei material sunt resursele naturale: solul,subsolul, apele, flora şi fauna, aflate pe teritoriul republicii, precum şi aerul din spaţiul de deasupra acestuiteritoriu, ce formează patrimoniul naţional al RM.

3. Latura obiectivă a infracţiunii constă în încălcarea regulilor de protecţie a mediului şi în încălcareacerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şila exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele

responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat: a) schimbarea esenţială a fondului radioactiv; b)daune sănătăţii populaţiei; c) pieirea în masă a animalelor; d) alte urmări grave.4. Regulile de protecţie a mediului şi cerinţele securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea,

construcţia sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole,ştiinţifice sau a altor obiective se conţin în legile indicate şi în alte acte normative. Elaborarea proiectelor diferitelor obiecte, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, exploatarea construcţiilor industriale,agricole, ştiinţifice sau a altor obiective constituie infracţiune doar în cazul încălcării regulilor şi cerinţelor legilor indicate şi ale altor acte normative (instrucţiuni, regulamente, hotărâri, ordine etc.). Dispoziţiaacestui articol este de blanchetă. De aceea, în rechizitoriu, ordonanţa de punere sub învinuire sau însentinţa de condamnare este necesar să indicăm care reguli concrete au fost încălcate.

5. Componenţa de infracţiune este materială, ea se consumă din momentul survenirii consecinţelor

prejudiciabile prevăzute în art.223 CP şi anume: a) mărirea esenţială a fondului radioactiv; b) daunesănătăţii populaţiei; c) pierea în masă a animalelor; d) alte urmări grave.

Mărirea esenţială a fondului radioactiv constă în ridicarea nivelului radiaţiei ce depăşeşte limitaadmisă, adică în cazul în care nivelul de radiaţie în aer depăşeşte 0,2 Roentgen/oră.

Daune sănătăţii populaţiei pot fi exprimate prin vătămarea corporală de orice grad cel puţin a uneisingure persoane sau îmbolnăvirea ei.

Pieirea în masă a animalelor se stabileşte nu numai după numărul animalelor pierite, ci se ţine cont şide mărimea populaţiei lor.

Alte urmări grave sunt orice consecinţe ce încalcă esenţial securitatea ecologică (echilibrul ecologic),adică prezintă pericol pentru organismele vii, în acelaşi număr şi a oamenilor. De exemplu, a fost

proiectată emisia în atmosferă a reziduurilor industriale şi în zonă nivelul de radiaţie s-a ridicat într-atât,încât a poluat sectoarele populate ale oraşului etc.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin două forme ale vinovăţiei (a se vedea art.19CP).

7. Subiectul infracţiunii este special: persoana învestită prin lege, act normativ sau ordin cu asigurarearespectării regulilor şi cerinţelor indicate în dispoziţia articolului 223 CP de către alte persoane ceefectuează sau execută proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şiexploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective. Condiţia existenţei acesteicomponenţe de infracţiune constă în cunoaşterea de către persoana responsabilă a faptului că ea esteînvestită cu asemenea obligaţiuni. În cazul punerii în exploatare a construcţiilor industriale, agricole,ştiinţifice sau a altor obiective, subiecţi ai infracţiunii pot fi şi membrii comisiei de luare în primire, în

limitele sarcinilor lor de profil.Subiect al infracţiunii poate fi şi persoana juridică (a se vedea art.21 CP).Articolul 224. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE CIRCULAŢIE A SUBSTANŢELOR,

MATERIALELOR ŞI DEŞEURILOR RADIOACTIVE, BACTERIOLOGICE SAU TOXICE(1) Activităţile ilegale sau încălcarea regulilor stabilite ce ţin de fabricarea, importul, exportul,

îngroparea, păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive,bacteriologice sau toxice, precum şi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacăaceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite repetat;b) săvârşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;



c) soldate cu impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului;d) soldate cu pieirea în masă a animalelor se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2

la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat din imprudenţă:

a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;b) decesul persoanei,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), soldate cu decesul a două sau mai multor persoane,se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


[Art.224 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Scopul acestei norme penale constă în neadmiterea producerii tipurilor de deşeuri interzise şi

asigurarea respectării regulilor stabilite cu privire la circulaţia substanţelor şi deşeurilor ecologic periculoase.

Obiectul infracţiunii îl constituie mediul.2. Latura obiectivă se exprimă prin acţiune sau inacţiune, şi anume în desfăşurarea activităţilor ilegale

sau încălcarea regulilor stabilite ce ţin de fabricarea, importul, exportul, îngroparea, păstrarea, transportareasau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a

pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de dauneesenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului.

3. Alin.1 art.224 CP constituie o componenţă de infracţiune formală, incriminând faptele indicatedoar în cazul în care ele creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului.Acest pericol constă în existenţa unor situaţii şi împrejurări care puteau cauza apariţia unor consecinţedăunătoare sănătăţii populaţiei sau mediului. Existenţa pericolului iminent e apreciată de către organele deanchetă penală sau de către instanţa de judecată. Un element obiectiv care confirmă existenţa unuiasemenea pericol îl constituie înaltul grad de probabilitate a survenirii consecinţelor periculoase, a cauzăriide daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului, care în alte împrejurări n-ar fi existat. Conţinutul

pericolului constă în posibilitatea cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei, prin care se înţelege, caminimum, cauzarea unei daune periculoase pentru viaţa şi sănătatea persoanei (îmbolnăvirea, cauzarea devătămări corporale de diferite grade etc.), sau posibilitatea cauzării de daune esenţiale mediului, adicăînrăutăţirea calităţii mediului şi a stării resurselor naturale, legate de poluarea, otrăvirea sau impurificarealui, sau înrăutăţirea condiţiilor ecologice, sau îmbolnăvirea şi pieirea în masă a animalelor.

4. Infracţiunea prevăzută de alin.1 art.224 CP se consumă din momentul creării pericolului indicat,

fără să fie necesară survenirea consecinţelor prejudiciabile.5. În cazul survenirii consecinţelor prejudiciabile: impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului, pieirea în masă a animalelor, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art.224 alin.2 CP, provocarea din imprudenţă a îmbolnăvirii în masă a oamenilor, decesul persoanei vor fi calificate întemeiul art.224 alin.3 CP, iar în cazul survenirii decesului a două sau mai multor persoane - în temeiulart.224 alin.4 CP.

Impurificarea mediului constă în schimbările dăunătoare fizice, chimice sau biologice a acestuia carezultat al contactului lui cu materialele sau substanţele indicate în acest articol: substanţele, materialele şideşeurile radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi pesticidele, erbicidele sau alte substanţe chimice.

Otrăvirea mediului constă în introducerea în mediu a unor microorganisme care pot provoca epidemiisau epizootii.

Infectarea sau altă poluare a mediului constă în introducerea în sol a gunoiului sau a altor substanţeinfectante, în schimbarea fondului radiaţional etc.6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin două forme de vinovăţie.



7. Subiectul infracţiunii este special: persoana care are în obligaţiunile sale respectarea regulilor decomportament cu substanţele, materialele şi deşeurile radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi cu

pesticidele, erbicidele sau alte substanţe chimice.8. În cazul săvârşirii infracţiunii în mod repetat, în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona

unei calamităţi naturale, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art.224 alin.2 CP. Poluareamediului în asemenea zone sporeşte şi mai mult dauna gravă, cauzată mediului şi populaţiei.

Articolul 225. TĂINUIREA DE DATE SAU PREZENTAREA INTENŢIONATĂ DE DATENEAUTENTICE DESPRE POLUAREA MEDIULUI(1) Tăinuirea datelor sau prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere

ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţienestatală, precum şi de către o persoană juridică, a datelor neautentice despre avariile cu poluareexcesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase

pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluareamediului, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:

a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;b) pieirea în masă a animalelor;c) decesul persoanei;

d) alte urmări grave,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoanese pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


[Art.225 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Includerea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice în ţară,

situaţie strâns legată de încălcarea cerinţelor securităţii ecologice, de poluarea excesivă a mediului, de poluarea radioactivă, chimică, bacteriologică sau de alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei.

Obiect al infracţiunii îl constituie mediul.2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiunile sau inacţiunile de tăinuire a datelor sau

prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţii de răspundere ori de către o persoană caregestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a datelor neautentice despreavariile cu poluarea excesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări

periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de

poluarea mediului, dacă aceasta a provocat din imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieireaîn masă a animalelor; c) decesul persoanei; d) alte urmări grave.3. Bazându-ne pe dispoziţia art.225 CP, putem deduce că această infracţiune are două modalităţi de

realizare: a) tăinuirea datelor despre avariile cu poluarea excesivă a mediului, cu poluare radioactivă,chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şidespre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului şi b) prezentarea intenţionată a unor dateneautentice despre avariile cu poluarea excesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologicăsau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii

populaţiei afectate de poluarea mediului.4. Tăinuirea datelor poate fi exprimată prin inacţiuni de neprezentare a unor date în organele

respective sau prin acţiuni de ascundere a urmelor avariilor sau poluărilor fără a se lua măsuri pentru

preîntâmpinarea survenirii consecinţelor prejudiciabile.5. Prezentarea intenţionată a unor date neautentice despre avariile cu poluarea excesivă a mediului,cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea



populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, se realizează prinacţiuni de falsificare, de introducere a unor date ce nu corespund realităţii şi care diminuează pericolul realal avariilor în informaţiile cu privire la calamităţile respective.

6. Componenţa infracţiunii este materială şi se consumă în cazul survenirii consecinţelor indicate înalin.1 art.225 CP: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b) pieirea în masă a animalelor; c) decesul

persoanei; d) alte urmări grave sau în alin.2 art.225 CP: soldate cu decesul a două sau a mai multor

persoane.Despre pieirea în masă a animalelor şi alte urmări grave a se vedea art.223 CP.Despre îmbolnăvirea în masă a oamenilor, decesul uneia, a două sau mai multor persoane, a se

vedea art.224 CP. În cazul decesului a două sau a mai multor persoane acţiunile făptuitorului vor ficalificate în temeiul art.125 alin.2 CP.

7. Latura subiectivă se exprimă prin două forme de vinovăţie: persoana tăinuieşte în mod intenţionatsau prezintă date neautentice despre avariile cu poluarea excesivă a mediului, cu poluare radioactivă,chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şidespre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, şi are atitudine de imprudenţă faţă deconsecinţele survenite.

8. Subiectul infracţiunii este special: persoana cu funcţii de răspundere ori persoana care gestionează

o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală. Subiect al infracţiunii poate fi şi persoana juridică.

Articolul 226. NEÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIUNILOR DE LICHIDARE ACONSECINŢELOR ÎNCĂLCĂRILOR ECOLOGICE

(1) Eschivarea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundereori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţienestatală, precum şi de către o persoană juridică a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:

a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;b) pieirea în masă a animalelor;c) decesul persoanei;d) alte urmări grave,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate.

(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoanese pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


[Art.226 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Includerea acestui articol în legislaţia penală este dictată de agravarea situaţiei ecologice în ţară,situaţie strâns legată de încălcarea cerinţelor securităţii ecologice şi, în particular, a obligaţiunilor delichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice cu privire la poluarea excesivă a mediului, poluarearadioactivă, chimică, bacteriologică etc.

Obiectul infracţiunii îl constituie mediul.2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiunile sau inacţiunile de eschivare sau îndeplinirea

necorespunzătoare de către o persoană cu funcţii de răspundere ori de către o persoană care gestionează oorganizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a provocat din imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor; b)

pieirea în masă a animalelor; c) decesul persoanei sau d) alte urmări grave.

3. Bazându-ne pe dispoziţia art.226 CP, putem deduce că această infracţiune are două modalităţi derealizare: a) eschivarea de către o persoană cu funcţii de răspundere ori de către o persoană caregestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală de la îndeplinirea



obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice şi b) îndeplinirea necorespunzătoare decătre o persoană cu funcţii de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială,obştească sau altă organizaţie nestatală a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice.

4. Eschivarea poate fi exprimată prin inacţiuni şi anume - neluarea măsurilor respective în vedereaîndeplinirii obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice.

5. Îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor

ecologice constă în îndeplinirea parţială a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologicesau în executarea neglijentă a obligaţiunilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice.6. Pentru existenţa acestei componenţe de infracţiune este necesar să constatăm că în competenţa

persoanelor indicate intrau obligaţiunile de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice. Acesteobligaţiuni pot fi deduse din actele normative, regulamentele sau obligaţiunile funcţionale ale acestor

persoane şi o condiţie principală a existenţei acestei componenţe de infracţiune este cunoaşterea(obligaţiunea de a cunoaşte) de către persoanele indicate în art.226 CP a obligaţiunilor de lichidare aconsecinţelor încălcărilor ecologice.

7. Această componenţă de infracţiune este materială. Pentru existenţa şi consumarea ei este necesarăsurvenirea consecinţelor prejudiciabile: dacă aceasta a provocat din imprudenţă: a) îmbolnăvirea în masă aoamenilor; b) pieirea în masă a animalelor; c) decesul persoanei sau d) alte urmări grave.

În alin.2 art.226 CP se indică survenirea consecinţelor mai grave, cum ar fi decesul a două sau maimultor persoane.

Despre pieirea în masă a animalelor şi alte urmări grave a se vedea art.223 CP.Despre îmbolnăvirea în masă a oamenilor, decesul uneia, a două sau mai multor persoane a se vedea

art.224 CP.8. Latura subiectivă se exprimă prin imprudenţă sau prin două forme de vinovăţie: persoana

intenţionat sau din imprudenţă se eschivează sau îndeplineşte necorespunzător obligaţiunile de lichidare aconsecinţelor încălcărilor ecologice, şi are atitudine de imprudenţă faţă de consecinţele survenite:îmbolnăvirea în masă a oamenilor; pieirea în masă a animalelor; decesul persoanei; decesul a două sau maimultor persoane; alte urmări grave.

9. Subiectul infracţiunii este special: persoana cu funcţii de răspundere ori o persoană caregestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală. Subiect al infracţiunii poatefi şi persoana juridică.

Articolul 227. POLUAREA SOLULUI(1) Impurificarea, otrăvirea, infectarea sau altă poluare a solului cu produse nocive ale activităţii

economice ori de altă natură ca urmare a încălcării regulilor de manipulare cu substanţe nocive,îngrăşăminte minerale, stimulenţi de creştere a plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice întimpul transportării, utilizării sau păstrării lor, dacă aceasta a cauzat daune:

a) sănătăţii populaţiei;b) mediului;c) producţiei agricole,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;b) urmate de decesul persoanei din imprudenţăse pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2


[Art.227 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Componenţa de infracţiune examinată este generală pentru toate tipurile de atentare infracţională

asupra fondului funciar şi specială pentru acele atentate infracţionale, la săvârşirea cărora solul estereprezentat ca o parte a mediului.Scopul articolului examinat constă în protecţia solului prin preîntâmpinarea poluării lui.



Protecţia şi folosirea raţională a solului este reglementată de legi şi de alte acte normative, principaluldintre acestea fiind Codul Funciar , adoptat prin Legea nr.828-XII din 25.12.1991.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie fondul funciar.Obiectul material îl constituie toate terenurile, indiferent de destinaţie şi proprietate, care constituie,

în ansamblu, fondul funciar al RM. Fondul funciar, în funcţie de destinaţia principală, se compune dinurmătoarele categorii de terenuri: cu destinaţie agricolă; din intravilanul localităţilor; destinate industriei,

transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii,activităţii recreative, terenurilor de valoare istorico-culturală, terenurilor zonelor suburbane şi altor terenuriverzi; ale fondului silvic; ale fondului apelor; ale altor fonduri de rezervă.

3. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuni sau inacţiuni alternative: a) de impurificare; b) deotrăvire; c) de infectare sau altă poluare a solului cu produse nocive ale activităţii economice ori de altănatură ca urmare a încălcării regulilor de comportament cu substanţe nocive, îngrăşăminte minerale,stimulenţi de creştere a plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice în timpul transportării, utilizăriisau păstrării lor.

Impurificarea solului constă în schimbările dăunătoare fizice, chimice sau biologice ale solului dincauza contactului lui cu materialele sau substanţele indicate în acest articol: substanţe nocive, îngrăşăminteminerale, stimulenţi de creştere a plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice, introduse în sol cu

depăşirea normelor sau concentraţiilor prevăzute.Otrăvirea solului constă în introducerea în sol a unor microorganisme care pot provoca epidemii sau

epizootii. Infectarea sau altă poluare a solului constă în introducerea în sol a gunoiului sau a altor substanţe

infectante, în schimbarea fondului radiaţional etc.4. Îngrăşămintele minerale, stimulenţii de creştere a plantelor sau alte substanţe chimice sau

biologice reprezintă substanţe special destinate pentru activităţile agricole sau pentru creştereanecomercială a plantelor.

5. Produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură reprezintă tipurile de materie primăindustrială care şi-au pierdut calităţile lor productive, resturile sau alte deşeuri industriale (lichide, gazoase,tari) ce apar în timpul proceselor tehnologice şi sunt capabile să provoace otrăviri sau altă atingere fiinţelor vii sau habitatului lor.

6. Condiţia existenţei infracţiunii analizate constă în impurificarea, otrăvirea, infectarea sau altă poluare a solului cu produse nocive ale activităţii economice ori de altă natură ca urmare a încălcăriiregulilor de comportament cu substanţele nocive, îngrăşămintele minerale, stimulenţii de creştere a

plantelor şi cu alte substanţe chimice sau biologice în timpul transportării, utilizării sau păstrării lor.De exemplu, conform art.37, 38 ale Legii nr.1515-XII din 16.06.1993 privind protecţia mediului, se

interzice împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provenite de la unităţileindustriale, complexele zootehnice, de la staţiile de epurare fără autorizaţia autorităţilor pentru agricultură,

pentru mediu şi pentru sănătate. De asemenea, este interzisă şi se sancţionează depozitarea şi împrăştierea pe sol, în afara perimetrelor admise şi special amenajate a deşeurilor de producţie şi menajere, a molozului

rezultat din construcţii, a fierului vechi, a ambalajelor de orice fel, a reziduurilor industriale, a substanţelor chimice şi radioactive.7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul survenirii uneia sau a tuturor consecinţelor

enumerate în alin.1 al articolului examinat: cauzat de daune a) sănătăţii populaţiei; b) mediului; c) producţiei agricole.

Dauna sănătăţii populaţiei poate fi exprimată prin îmbolnăvirea uneia sau a mai multor persoane. Daunele mediului pot fi exprimate prin pieirea animalelor, peştelui, plantelor etc. Daunele producţiei agricole pot fi exprimate prin distrugerea plantaţiilor, viilor, livezilor etc.8. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin imprudenţă sau două forme de vinovăţie (a se vedea

art.18-19 CP).9. Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, cât şi

cea juridică.



10. Alin.2 art.227 CP prevede componenţele calificative ale infracţiunii: a) săvârşirea infracţiunii înzona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale; b) urmate de decesul persoaneidin imprudenţă.

Un semn obligatoriu la alin.2 lit.a) art.227 CP este locul săvârşirii infracţiunii şi anume zona situaţieiecologice excepţionale sau zona unei calamităţi naturale. Poluarea pământului în asemenea zone sporeşte şimai mult dauna gravă cauzată mediului şi, prin urmare, populaţiei.

11. Săvârşirea acţiunilor indicate cu vinovăţie intenţionată, care au provocat o catastrofă ecologică,necesită calificarea lor în temeiul art.136 CP ( Ecocidul ) şi nu necesită calificarea lor suplimentară şi întemeiul art.227 CP.

Articolul 228. ÎNCĂLCAREA CERINŢELOR DE PROTECŢIE A SUBSOLULUI Încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului,

construcţia neautorizată sau amplasarea deşeurilor toxice pe terenurile cu zăcăminte minerale, precum şi deversarea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol, dacă aceasta a provocat:

a) prăbuşiri sau alunecări de proporţii ale terenului;b) poluarea apelor subterane, creând pericol pentru sănătatea populaţiei;c) decesul persoanei din imprudenţă;d) alte urmări grave,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.228 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Relaţiile ce apar în procesul exploatării, folosirii sau protecţiei subsolului sunt reglementate de

Codul subsolului, adoptat prin Legea nr.1511-XII din 15.06.1993.Obiectul infracţiunii îl constituie mediul şi resursele lui naturale.Obiectul material al infracţiunii îl constituie subsolul care reprezintă partea scoarţei terestre, situată

mai jos de stratul de sol şi de fundul bazinelor de apă şi se întinde până la adâncimi accesibile pentrustudiere şi valorificare geologică.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni sau inacţiuni diverse, cum ar fi: a)încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului; b) construcţianeautorizată pe terenurile cu zăcăminte minerale; c) amplasarea deşeurilor toxice pe terenurile cuzăcăminte minerale; d) deversarea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol.

3. Încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale subsolului sesăvârşeşte prin acţiuni sau inacţiuni. Cerinţele de protecţie a subsolului sunt reglementate de art.14, 18 etc.ale Codului subsolului. De exemplu, beneficiarii folosinţei subsolului sunt obligaţi să asigure studiereadeplină şi complexă a subsolului, folosirea raţională şi complexă a resurselor lui în corespundere cu

proiectele şi schemele tehnologice, inclusiv la prelucrarea materiei prime minerale etc.4. Conform art.27 al Codului subsolului, proiectarea obiectivelor şi construcţiilor care nu sunt

destinate pentru extracţia substanţelor utile se efectuează în baza cercetărilor geologo-inginereşti şi de altă

natură, de comun acord cu Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului şi Resurse Naturale. În cazulîncălcării acestor cerinţe, făptuitorii vor fi traşi la răspundere penală pentru construcţia neautorizată peterenurile cu zăcăminte minerale. Construcţia neautorizată pe terenurile cu zăcăminte minerale constă înridicarea în asemenea zone a diferitelor edificii, case, alte construcţii fără permisiunea organelor indicate.

5. Folosirea subsolului pentru îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi a deşeurilor toxice seefectuează în condiţiile determinate printr-o autorizaţie specială, eliberată de Departamentul de Stat pentruProtecţia Mediului şi Resurse Naturale în limitele perimetrului minier repartizat.

Folosirea subsolului pentru îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi a deşeurilor toxice seînfăptuieşte numai după efectuarea expertizei ecologice de stat a proiectelor şi a altei documentaţii.

6. Conform art.36 al Codului subsolului, nu se permite păstrarea substanţelor nocive şi a deşeurilor toxice deasupra zăcămintelor, obiectivelor şi construcţiilor din spaţiul subteran. În cazul încălcării acestor

cerinţe, acţiunile făptuitorului vor fi calificate conform art.228 CP ca amplasare a deşeurilor toxice peterenurile cu zăcăminte minerale sau deversarea nesancţionată a substanţelor nocive în subsol.



7. Componenţa de infracţiune examinată este materială şi se consumă din momentul surveniriiconsecinţelor expres indicate în dispoziţia articolului: a) provocarea prăbuşirilor sau alunecărilor de

proporţii ale terenului; b) poluarea apelor subterane, creându-se pericol pentru sănătatea populaţiei; c)decesul persoanei din imprudenţă; d) alte urmări grave.

Prăbuşirile pot avea loc, de exemplu, în urma construcţiei neautorizate deasupra obiectivelor sauconstrucţiilor din spaţiul subteran în cazul dereglării echilibrului stratului de sus al subteranului.

Poluarea apelor subterane a fost explicată în comentariul art.229 CP.8. Alte urmări grave pot consta în cauzarea de daune mari materiale, ecologice sau organizatorice.Gravitatea consecinţelor se poate deduce din multiplicitatea de circumstanţe, cum ar fi: mărimea daunei,inclusiv venitul nerealizat şi nedobândit, crearea de obstacole care întrerup procesul de dobândire amineralelor pentru o durată mare de timp, caracterul daunei cauzate mediului sau unor construcţii, înacelaşi număr şi în legătură cu prăbuşirile sau alunecările de teren, etc.

9. Latura subiectivă se exprimă prin vinovăţie din imprudenţă sau prin dublă formă de vinovăţie.10. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a împlinit, la momentul săvârşirii

infracţiunii, vârsta de 16 ani, şi persoana juridică.Articolul 229. POLUAREA APEI

Infectarea sau altă impurificare a apelor de suprafaţă ori subterane cu ape uzate sau cu alte

deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole, comunale şi de altănatură, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile regnului animal sau vegetal, resurselor

piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la


[Art.229 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Regulile de securitate şi de folosire raţională a apelor în RM sunt reglementate de Codul Apelor al

RM , adoptat prin Legea nr.1532-XII din 22.06.1993, Legea nr.272 din 10.02.1999 cu privire la apa potabilă, Legea nr.440-XIII din 27.04.1995 cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor râurilor şibazinelor de apă, Hotărârea Guvernului nr.745 din 3.11.1995 Despre aprobarea regulamentului privind ordinea şi condiţiile acordării obiectelor acvatice în folosinţă, alte legi şi acte normative.

2. Infracţiunea prevăzută de art.229 CP atentează la condiţiile normale de folosire a resurselor de apădin RM. De asemenea, un obiect de atentare al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale privitoare lasănătatea publică prin menţinerea igienei, purităţii şi securităţii surselor şi a reţelelor de apă, ca folosirealor să fie posibilă fără nici o primejdie pentru sănătatea oamenilor, animalelor şi plantelor.

Obiectul material îl constituie sursele sau resursele de apă asupra cărora se răsfrânge activitatea ilicităa subiectului infracţiunii (de exemplu, izvor, fântână, rezervoare, conducte, jgheaburi de adăpare, canale deirigaţie, bazine etc.).

Prin surse de apă se înţeleg izvoarele, lacurile, fântânile, rezervoarele, iar prin reţele de apă -conductele, uzinele de filtrare a apei, canalele etc.

Apa este sursa naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, constituind o parte integrantă din patrimoniul public.

Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interesgeneral.

3. Latura obiectivă constă în acţiuni de infectare sau altă impurificare a apelor de suprafaţă orisubterane cu ape uzate sau cu alte deşeuri ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale,agricole, comunale şi de altă natură. Infracţiunea poate fi săvârşită şi prin inacţiune care se exprimă prinneluarea de măsuri în vederea protejării locurilor de purificare a apei, neluarea de măsuri în vederea

purificării apelor uzate sau a deşeurilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriale, agricole,comunale, neluarea măsurilor în vederea protejării locurilor (bazinelor) în care se află stocate aceste ape şi

deşeuri împotriva unor eventuale inundaţii, în urma cărora aceste ape se scurg în sursele de apă (râuri,lacuri, canale etc.), infectându-le.



4. Infectarea sursei sau reţelei de apă constă în răspândirea în apă a unor substanţe orimicroorganisme dăunătoare pentru oameni, animale sau plante. Ea constă într-o alterare, schimbare acompoziţiei apei de folosinţă publică, indiferent de mijloacele prin care se realizează fapta incriminată.

Pentru existenţa componenţei de infracţiune, infectarea trebuie să fie dăunătoare sănătăţii oamenilor,animalelor sau plantelor, adică în cazul în care ea este folosită să aibă însuşirea de a produce moartea sauîmbolnăvirea oamenilor sau animalelor ori distrugerea plantelor.

5. Componenţa de infracţiune este materială: pentru realizarea ei este necesară survenireaconsecinţelor prejudiciabile indicate în art.229 CP: cauzarea daunelor în proporţii considerabile regnuluianimal sau vegetal, resurselor piscicole, silviculturii, agriculturii sau sănătăţii populaţiei ori provocareadecesului persoanei.

6. Aprecierea daunei considerabile se efectuează de către organele de anchetă penală sau de cătreinstanţa de judecată în funcţie de mărimea daunei reale cauzate florei, faunei, resurselor piscicole,silviculturii, agriculturii, conform actelor normative respective, şi, în primul rând, de dauna exprimată prinîmbolnăvirea sau moartea animalelor şi plantelor de apă, a altor animale şi a regnului vegetal de pemalurile surselor de apă, micşorarea rezervelor de peşte, distrugerea locurilor de depunere a icrelor de către

peşti, distrugerea unor specii rare de animale şi de peşti, îmbolnăvirea şi distrugerea masivelor de pădure,scăderea fertilităţii, productivităţii şi degradarea pământului, apariţia bălţilor şi a pământurilor saturate cu

sare, cheltuielile mari pentru lucrările de melioraţie, curăţirea malurilor şi albiei râurilor etc. Daunele considerabile sănătăţii populaţiei constau în îmbolnăvirea în masă a oamenilor sau cel puţin

a unei persoane. Daună considerabilă este decesul persoanei sau al mai multor persoane.7. Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesară legătura cauzală între acţiunile

(inacţiunile) prejudiciabile arătate şi consecinţele indicate în art.229 CP.Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată sau prin imprudenţă,

modalitatea săvârşirii ei este intenţia indirectă sau imprudenţa: făptuitorul îşi dădea seama că prin acţiunilesau inacţiunile sale poate fi poluată apa şi pot surveni consecinţele dăunătoare, nu le-a dorit, dar le-a admis,iar în unele cazuri n-a prevăzut posibilitatea poluării apei şi a survenirii consecinţelor prejudiciabile, deşitrebuia şi putea să le prevadă.

8. În privinţa provocării decesului persoanei, făptuitorul acţionează din imprudenţă. În cazulconstatării vinovăţiei intenţionate, acţiunile lui vor fi calificate drept infracţiune contra vieţii şi sănătăţii

persoanei.9. În cazul în care infractorul acţionează cu intenţie directă, în scopul slăbirii bazei economice a ţării,

acţiunile lui fiind îndreptate spre exterminarea oamenilor, vătămarea sănătăţii lor, provocarea unor otrăvirisau răspândirea unor epidemii sau epizootii, acţiunile lui vor fi calificate în temeiul art.343 CP cadiversiune.

10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârşiriiinfracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani, neavând relevanţă dacă el are sau nu legătură cu reţeaua sau sursade apă pe care a infectat-o.

Subiect al infracţiunii poate fi, de asemenea, persoana juridică, care, conform art.21 alin.2 CP,

desfăşoară activitate de întreprinzător, în condiţiile expuse în alin.2 lit.a-c) ale aceluiaşi articol.Conform art.16 CP, infracţiunea analizată este mai puţin gravă.Articolul 230. POLUAREA AERULUI

Poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei în atmosferă a poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului, instalaţiilor de

purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabilemediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.230 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]

1. Regulile de păstrare a purităţii şi ameliorare a calităţii aerului atmosferic, de prevenire şi reducere aefectelor nocive ale factorilor fizici, chimici, biologici, radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei suntreglementate de Legea nr.1515 din 22.06.1993 privind mediul înconjurător, Legea nr.1422 din 17.12.1997



privind protecţia aerului atmosferic, Hotărârea Guvernului nr.474 din 29.08.1996 cu privire la reţeaua deobservare şi control de laborator asupra contaminării (poluării) mediului înconjurător cu substanţeradioactive, otrăvitoare şi mijloace bacteriale pe teritoriul Republicii Moldova, de alte legi şi actenormative.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie protecţia mediului. Prin mediu se înţelege totalitatea factorilor naturali (aer, ape, sol, subsol, păduri şi alte forme de vegetaţie, a faunei terestre şi acvatice, a rezervaţiei

monumentelor naturii etc.) şi a celor create de om (aşezările omeneşti şi a altor factori de mediu apăruţi prin activităţi umane) care în strânsă interacţiune influenţează echilibrul ecologic (raportul dintreorganisme şi mediu, în care se dezvoltă şi trăiesc), determină condiţiile de viaţă pentru om şi dezvoltareasocietăţii.

Aerul este un amestec de azot şi oxigen de necesitate vitală pentru organismele aerobe, care conţine şimici cantităţi de alte gaze (argon, heliu, neon, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen), vapori deapă şi diverse particule.

Protecţia acestui mediu are ca scop păstrarea echilibrului ecologic, susţinerea şi ameliorarea calităţiifactorilor naturali, dezvoltarea valorilor naturale ale ţării, asigurarea unor condiţii de viaţă şi de muncă totmai bune pentru generaţiile actuale şi viitoare.

Obiectul secundar îl constituie sănătatea şi integritatea corporală a oamenilor şi economia naţională.

3. Latura obiectivă constă în poluarea aerului cu depăşirea normelor stabilite, ca urmare a emisiei înatmosferă a poluanţilor sau a încălcării regulilor de exploatare, sau a neutilizării utilajului, aparatajului,instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă, dacă aceasta a cauzat daune în proporţiiconsiderabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori a provocat decesul persoanei.Ea se realizează prin acţiuni de evacuare (emisie, eliminare) în atmosferă a substanţelor dăunătoare aflateîn formă de gaze, vapori, aerosoli (suspensie într-un gaz a unui corp solid sau lichid), particule solide.

4. Acţiunile, în sensul art.230 CP, constau în încălcarea regulilor de emisie în atmosferă a poluanţilor sau a regulilor de exploatare sau neutralizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi control alemisiilor în atmosferă, prevăzute de regulamente şi de alte acte normative. Încălcarea regulilor deexploatare sau neutralizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor înatmosferă poate fi exprimată prin diferite acţiuni cum ar fi: deconectarea staţiilor de purificare, schimbarearegimului de funcţionare a elementelor şi staţiilor de purificare etc., care duc la emisia în atmosferă a

poluanţilor sau la schimbarea calităţilor lor naturale etc.Prin inacţiune infracţiunea se săvârşeşte în cazul neschimbării la timp a filtrelor, nefolosirii aparaturii

de control, ignorării informaţiilor despre calitatea componentelor substanţelor emise în aerul atmosfericetc.

5. Pentru consumarea infracţiunii este necesar ca oricare din acţiunile respective să aducă daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal, sănătăţii populaţiei ori să provoace decesul persoanei.

Daune în proporţii considerabile mediului, regnului animal sau vegetal pot fi considerate formarea înaerul atmosferic a unor concentraţii de substanţe poluante, ce depăşesc normele stabilite, schimbarea

calităţii aerului, apariţia unor boli la plante sau animale şi pieirea animalelor, păsărilor sau a unor specii de plante.6. Cauzarea de daune sănătăţii populaţiei constă în absorbirea de către persoane a substanţelor

otrăvitoare din aer în timpul respiraţiei, contaminarea pielii sau a organelor respiratorii ori a altor organe,care au cauzat vătămarea integrităţii de orice grad: vătămare uşoară, medie sau gravă. Infracţiunea seconsideră consumată de asemenea din momentul decesului persoanei.

Deoarece componenţa de infracţiune este materială, e strict necesar să constatăm existenţa legăturiicauzale între acţiunile sau inacţiunile indicate şi consecinţele survenite.

7. Latura subiectivă a infracţiunii poate fi realizată prin imprudenţă sau dubla formă de vinovăţie. Încazul în care infractorul acţionează cu intenţie directă, în scopul slăbirii bazei economice a ţării, acţiunilelui fiind îndreptate spre exterminarea oamenilor, vătămarea sănătăţii lor, provocarea unor otrăviri sau

răspândirea unor epidemii sau epizootii, acţiunile lui vor fi calificate pe art.343 CP ca diversiune.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, şi persoana juridică. În majoritatea cazurilor persoana fizică este subiect al infracţiunii în cazul îndeplinirii



sau neîndeplinirii de către ea a obligaţiunilor funcţionale cu privire la respectarea regulilor de emisie înatmosferă a poluanţilor sau în cazul încălcării regulilor de exploatare sau utilizare a utilajului, aparatajului,instalaţiilor de purificare şi control al emisiilor în atmosferă.

Infracţiunea prevăzută de art.230 CP este mai puţin gravă (a se vedea art.16 CP).Articolul 231. TĂIEREA ILEGALĂ A VEGETAŢIEI FORESTIERETăierea ilegală a arborilor şi arbuştilor din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate

de stat, săvârşită:a) de persoane responsabile de protecţia şi paza vegetaţiei forestiere;b) în proporţii mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 4 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.231 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Relaţiile ce apar în cadrul folosirii fondului forestier (silvic) sunt reglementate de Constituţie,

Codul silvic, adoptat prin Legea nr.887 din 21.06.1996, Legea nr.1007 din 30.10.1997 cu privire laevidenţa de stat a fondului forestier , Hotărârea Guvernului nr.106 din 27.02.1996 cu privire la măsurile

de asigurare a ocrotirii pădurilor, perdelelor forestiere de protecţie şi a altor plantaţii silvice , alte actenormative adoptate în conformitate cu acestea.

Scopul normei examinate constă în preîntâmpinarea distrugerii sau degradării vegetaţiei forestiere din păduri, protecţia pădurilor ca patrimoniu naţional al RM şi importantă resursă naturală.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie mediul şi, în particular, fondul forestier (silvic), constituit din păduri, terenuri destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţiesilvică, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, şi fondul ariilor naturale

protejate de stat. Fondul forestier (silvic) cuprinde toate pădurile, indiferent de tipurile de proprietate şiforma de gospodărire. De asemenea, obiectul infracţiunii îl constituie fondul ariilor naturale protejate destat, din care fac parte perdelele forestiere de protecţie, amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă,

perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de comunicaţie,grupurile de arbori (parcurile, silvoparcurile etc.) şi arborii aparte din perimetrul oraşelor, satelor şi altor localităţi.

Pădurea reprezintă un element al landşaftului geografic, o unitate funcţională a biosferei, compusădin comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii vii, animalelor şimicroorganismelor. Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă de

peste 0,1 ha.Obiectul material îl constituie arborii şi arbuştii din fondul silvic sau din fondul ariilor naturale

protejate de stat.3. Latura obiectivă se realizează prin acţiuni active de defrişare ilegală a arborilor şi arbuştilor din

fondul silvic sau din fondul ariilor naturale protejate de stat.

Defrişarea se poate realiza prin tăierea sau distrugerea intenţionată, până la nivelul de încetare acreşterii arborilor sau arbuştilor.Tăierea arborilor sau arbuştilor constă în separarea de la rădăcină; în scoaterea din pământ a

copacului în creştere sau uscat, arbuştilor sau lianelor cu ajutorul diferitelor instrumente, aparate sauagregate. Tăierea se consideră ilegală când este efectuată fără permisiunea eliberată de organul competent,sau nu din locul indicat în documentul de permisiune a tăierii lor, sau în număr mai mare decât cel permis,sau a altor specii decât cele indicate în documentul de permisiune, în altă perioadă de timp decât ceaindicată în documentul de permisiune etc.

4. Distrugerea intenţionată a arborilor sau arbuştilor , până la nivelul de încetare a creşterii lor, dupăcaracterul său se asimilează cu tăierea arborilor sau arbuştilor din considerentele că vegetaţia distrusă, carea încetat să crească, de facto, este exclusă din sistemul ecologic, îşi pierde importanţa economică, în

majoritatea cazurilor este sortită pieirii.5. În cazul în care colectarea scoarţei sau sevei copacilor sau arbuştilor se efectuează aşa, încât ducela degradarea în masă şi ireversibilă a lor, persoanele vinovate poartă răspundere în temeiul art.231 CP.



6. Tăierea cu scop de însuşire a copacilor fructiferi, rari, decorativi ce cresc în livezi, în grădinile saugospodăriile oamenilor, necesită calificare ca infracţiune contra patrimoniului, şi nu în temeiul art.231 CP.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie intenţionată, în ambele salemodalităţi: intenţie directă sau indirectă.

8. Art.231 CP divizează subiecţii infracţiunii examinate în două grupuri: a) persoanele responsabilede protecţia şi paza vegetaţiei forestiere; b) orice persoană fizică responsabilă, care a atins la momentul

săvârşirii infracţiunii vârsta de 16 ani şi a tăiat pădurea în proporţii mari. Despre daune în proporţii mari ase vedea art.126 CP. Subiect al infracţiunii poate fi şi persoana juridică.Articolul 232. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA MASIVELOR FORESTIERE(1) Distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii

imprudente a focului sau a unor surse de pericol sporit se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată în proporţii mari a masivelor forestiere prinincendiere

se pedepseşte cu amendă de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de aexercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

[Art.232 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Infracţiunea prevăzută de art.232 CP, ca şi cea prevăzută de art.231 CP, atentează la interesele de

protecţie şi folosirea efectivă şi raţională a masivelor forestiere. Cu privire la cadrul legal a se vedeaart.231 CP.

Noţiunea de masive forestiere a fost explicată în comentariul art.231 CP.2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni de distrugere sau deteriorare în proporţii

mari a masivelor forestiere în urma folosirii imprudente a focului sau a unor surse de pericol sporit. Noţiunile de distrugere şi deteriorare au fost explicate în comentariile respective de la art.187, 198,

231 CP.3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul distrugerii sau deteriorării masivelor forestiere

pe suprafeţe considerabile, când se cauzează daune în proporţii mari (despre daune în proporţii mari a sevedea art.126 CP).

4. Art.232 alin.1 CP prevede două modalităţi de distrugere sau deteriorare a masivelor forestiere: a) înurma folosirii imprudente a focului; b) în urma folosirii imprudente a altor surse de pericol sporit.

Săvârşirea infracţiunii în urma folosirii imprudente a focului se poate exprima prin nestingerea saustingerea incompletă a focului sau rugurilor în pădure sau în apropierea masivelor forestiere etc.

Distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestiere în urma folosirii altor surse de

pericol sporit se poate exprima prin folosirea sau comportarea neglijentă cu materialele explozive, lichideleinflamabile, aparatajele electrice etc.5. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de alin.1 art.232 CP se exprimă prin vinovăţie din

imprudenţă, a celei prevăzute de alin.2 art.232 CP - prin vinovăţie intenţionată în ambele modalităţi:intenţie directă sau indirectă.

6. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.7. Componenţa infracţiunii prevăzute de art.232 CP este materială şi se consumă din momentul

survenirii consecinţelor prejudiciabile: distrugerea sau deteriorarea în proporţii mari a masivelor forestiere.Articolul 233. VÂNATUL ILEGALVânatul fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu

unelte şi metode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu, dacă acesta a cauzat

daune în proporţii mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, iar



persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.233 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Scopul articolului constă în protecţia cu mijloace juridico-penale a lumii animale de vânatul ilegal,

care se realizează de către diferite persoane şi în scopuri diferite prin prinderea sau nimicirea animalelor care se află în starea lor naturală. Vânatul ilegal constituie cea mai des întâlnită infracţiune ecologică. Cu

toate acestea, în majoritatea absolută a cazurilor vânatul ilegal se califică drept contravenţie administrativăşi se sancţionează conform Codului contravenţional .Lumea animală, ca un component de bază al biocenozelor naturale, joacă un rol important în

menţinerea echilibrului ecologic. Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale aresurselor regnului animal este reglementat de Legea nr.439-XIII din 27.04.1995 cu privire la Regnul animal, de alte acte normative.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie regnul animal în starea sa naturală.Obiectul material al infracţiunii îl constituie animalele sălbatice (animalele şi păsările) ce se află în

starea lor de libertate naturală, existenţa cărora nu este determinată de către om. Nu pot constitui obiecteale infracţiunii examinate animalele sau păsările sălbatice care se află în crescătorii sau ferme de creştere aunor asemenea animale. În astfel de împrejurări, acţiunile făptuitorilor ce vor vâna astfel de animale sau

păsări vor fi calificate ca infracţiuni contra patrimoniului.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni active. Vânătoarea, ca acţiune, înseamnă

căutarea, stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea sau capturarea vânatului sau a oricărei alteactivităţi care are ca scop dobândirea acestuia.

Conform art.23 al Legii Regnului animal, terenurile de vânătoare, modul de gestiune a gospodărieicinegetice, speciile de animale şi regulile vânatului sunt stabilite de Regulamentul gospodăriei cinegetice,expuse în anexa nr.1. Controlul asupra acestui regulament este exercitat de către Departamentul ProtecţieiMediului, Asociaţia de Stat pentru silvicultură "Moldsilva" şi autorităţile administraţiei publice locale.

Vânatul se consideră ilegal în condiţiile şi împrejurările prevăzute de art.233 CP, când el seefectuează fără autorizaţia corespunzătoare fie în perioada interzisă, fie în locurile interzise, fie cu unelte şimetode nepermise (braconajul), fie cu folosirea situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în

proporţii mari. Dispoziţia articolului este alternativă, de aceea latura obiectivă se poate realiza atât în cazulexistenţei tuturor prevederilor alternative prevăzute de acest articol, cât şi în cazul realizării doar a uneiadin ele.

Vânatul se consideră ilegal dacă este efectuat în alte perioade decât cele expres indicate în art.33 alAnexei nr.1 la Legea Regnului animal . De exemplu, pe teritoriul republicii sunt stabilite următoareletermene de vânătoare: vânătoarea de cerbi, elani şi mufloni - de la 1 septembrie până la 31 decembrie;căpriori - de la 15 mai până la 15 octombrie; căprioare - de la 1 septembrie până la 31 decembrie; iepuri -de la 1 noiembrie până la 31 decembrie; fazani - de la 1 octombrie până la 31 decembrie etc.

4. Noţiunea de braconaj este reglementată de art.35 al Anexei indicate. Se consideră vânătoare ilicită(braconaj) vânătoarea fără autorizaţie; fără autorizaţia de deţinere şi de folosire a armei de vânătoare sau a

carnetului de vânătoare; cu depăşirea normelor de recoltare a vânatului; în locurile şi în termenele interzise;cu arme de vânătoare ce aparţin altor persoane fizice sau juridice; cu folosirea arbaletelor, arcurilor,armelor cu ţeava ghintuită, fără zgomot, precum şi a armelor de model militar, de calibru mic, cu excepţiafolosirii în modul stabilit a armelor de vânătoare cu ţeava ghintuită pentru împuşcarea animalelor copitateîn scop de selecţie sau dobândire a trofeelor; dobândirea animalelor cu folosirea chimicalelor toxice,repelentelor şi imobilizantelor, cu excepţia cazurilor de izbucnire a epizootiilor, în modul prevăzut delegislaţie; dobândirea animalelor cu folosirea mijloacelor, metodelor şi uneltelor considerate periculoase,cum ar fi săparea gropilor pentru prins animalele, amplasarea cârligelor, clamelor, apucătoarelor; instalarealaţurilor, capcanelor; urmărirea animalelor cu orice mijloace de transport (automobile, motociclete,tractoare, elicoptere, avioane etc.); gonirea pe pojghiţă de gheaţă, pe zăpadă adâncă, în foc, în apă;dezgroparea vizuinii; dobândirea animalelor aflate în primejdie (salvându-se de incendiu, inundaţie etc.);

strânsul ouălor, devastarea cuiburilor, adăposturilor bizamilor (ondatrelor) etc.



5. Dauna se consideră în proporţii mari în funcţie de preţul animalelor dobândite (a se vedea art.126CP), de numărul animalelor şi cantitatea dobândită, de categoria şi speciile animalelor dobândite (deexemplu, specii rare) etc.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.7. Subiect al infracţiunii este general: persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul săvârşirii

infracţiunii vârsta de 16 ani, şi persoana juridică.

În cazul săvârşirii infracţiunii cu folosirea situaţiei de serviciu subiectul este special, persoanele careau în atribuţiile lor de serviciu exercitarea controlului de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal şi anume colaboratorii Departamentului Protecţiei Mediului şi ai autorităţilor administraţiei publice locale.

Articolul 234. ÎNDELETNICIREA ILEGALĂ CU PESCUITUL, VÂNATUL SAU CU ALTEEXPLOATĂRI ALE APELOR

Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizareasubstanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta acauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar

persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.234 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Reglementările juridice ale folosirii obiectivelor acvatice pentru necesităţile piscicole sau

vânătoreşti se conţin în Codul apelor , adoptat prin Legea nr.1532-XII din 22.06.1993, prin alte legi şi actenormative.

Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale a resurselor regnului animaleste reglementat de Legea nr.439-XIII din 27.04.1995 cu privire la Regnul animal.

2. Conform art.24-25 ale acestei legi, pescuitul industrial în bazinele acvatice naturale şi artificiale se permite persoanelor fizice şi juridice, conform Regulamentului cu privire la protecţia resurselor piscicole şi reglementarea pescuitului în bazinele piscicole, expuse în anexa nr.2. Pescuitul sportiv şi de amatori este permis cetăţenilor în bazinele acvatice, cu excepţia celor ale fondului ariilor naturale protejate de stat,crescătoriilor de peşti, şi se efectuează cu plată sau gratuit, în baza autorizaţiei eliberate de către Inspecţiade Stat a Calităţii Mediului (pentru bazinele acvatice naturale) şi de către uzufructuarii corespunzători(pentru bazinele artificiale), conform regulamentului expus în anexa nr.2. În bazinele acvatice ale fonduluiariilor naturale protejate de stat (rezervaţii ştiinţifice şi peisagistice, parcuri naţionale, monumente alenaturii, alte categorii de obiecte naturale) pescuitul se efectuează conform legislaţiei.

3. Conform art.26 al acestei legi, dobândirea de animale care nu constituie obiecte ale vânatului şi pescuitului (melci, şerpi, broaşte etc.) se efectuează în baza autorizaţiei eliberate de către DepartamentulProtecţiei Mediului. În autorizaţie sunt indicate plata pentru reproducere, speciile şi numărul de animale,vârsta, sexul şi termenele de dobândire.

Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie fondul piscicol (totalitatea populaţiei piscicole şi acelorlalte resurse naturale de hrană constituite din flora şi fauna acvatică a bazinelor piscicole). Fondul Unic de Stat al Apelor îl constituie râurile, lacurile naturale, lacurile de acumulare, alte bazine

de apă de suprafaţă şi izvoarele de apă, apele canalelor şi apele subterane.4. Se consideră bazine piscicole apele naturale şi stătătoare de pe întreg teritoriul RM, inclusiv marea

teritorială, şi terenurile acoperite cu apă ca urmare a îndiguirilor sau barărilor de văi - heleştee, iazuri,lacuri de acumulare - care servesc sau oferă condiţii pentru înmulţirea, creşterea şi recoltarea peştelui,crustaceelor sau a altor vietăţi acvatice.

Sunt considerate ca făcând parte temporar din bazinele piscicole şi apele de pe zonele inundabile,numai pe perioadele până la retragerea lor, dacă întrunesc condiţiile indicate.

Obiectul material îl formează reproducătorii, icrele, puietul, sturionii sub dimensiunile legale etc.

5. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiuni active de îndeletnicire ilegală cu pescuitul,vânatul sau cu alte exploatări ale apelor, cu utilizarea substanţelor explozive şi otrăvitoare sau a altor mijloace de nimicire în masă a faunei, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari.



Pescuitul, vânatul sau alte exploatări ilegale ale apelor pot fi realizate prin diverse modalităţi: pescuitul electric, cu materii explozive sau otrăvitoare, precum şi cu substanţe narcotice, reactive de oricefel; pescuitul reproducătorilor în timpul perioadei de prohibiţie prin orice metode sau distrugerea icrelor de

peşte în aceeaşi perioadă, în zonele de reproducere naturală; pescuitul puietului sau al reproducătorilor de peşte din pepiniere sau crescătorii piscicole în alte scopuri decât repopularea sau pescuitul industrial; pescuitul sturionilor sub dimensiunea legală, în alte scopuri decât reproducerea; pescuitul cu năvoade,

voloace, plase, ave, prostovoale, vârşe etc. de către persoane fizice neautorizate; vânatul animalelor acvatice în zonele interzise, în perioadele interzise, cu mijloace interzise sau a speciilor rare etc.Cauzarea de daune în proporţii mari a fost explicată în comentariul art.126 CP.6. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează cu intenţie directă sau indirectă, iar în cazul distrugerii

icrelor de peşte - şi din imprudenţă.7. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii

infracţiunii a atins vârsta de 16 ani, şi persoana juridică. Infracţiunea prevăzută de art.234 CP este mai puţin gravă.

8. Promisiunea dinainte de a procura produsele pescuitului sau vânatului ilegal în condiţiile expuse, procurarea mijloacelor sau oferirea lor pentru îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau cu alteexploatări ale apelor constituie complicitate la infracţiunea prevăzută de art.234 CP.

Articolul 235. ÎNCĂLCAREA REGIMULUI DE ADMINISTRARE ŞI PROTECŢIE AFONDULUI ARIILOR NATURALE PROTEJATE DE STAT

Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat, dacăaceasta creează pericolul cauzării de daune în proporţii mari sau a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cuamendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita oanumită activitate.

[Art.235 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Scopul acestei norme constă în asigurarea protecţiei unor teritorii şi obiecte excepţional protejate

de stat, prevenirea cauzării unor daune lor, lumii animale care le populează, pădurilor sau altor vegetaţiicare cresc pe aceste teritorii, protejarea diversităţii biologice. Cadrul juridic pentru asigurarea protecţieieficiente şi folosirii raţionale a fondului ariilor naturale protejate de stat este reglementat de Legea nr.1538din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, de alte acte normative.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie fondul ariilor naturale protejate de stat. Obiectul material alinfracţiunii îl constituie teritoriile naturale excepţional protejate de stat, adică acele sectoare de pământ,suprafeţe de ape, de aer, în care sunt amplasate complexele şi obiectele cu o destinaţie specială de protecţiea naturii, ştiinţifică, culturală, estetică, de ocrotire a sănătăţii etc., excluse complet sau parţial - prinhotărârile organelor puterii de stat - din folosinţă în gospodăria naţională, fiind considerate drept obiecteale culturii şi patrimoniului naţional.

3. Fondul ariilor naturale protejate de stat îl constituie rezervaţiile naturale de stat, incluzândrezervaţiile biosferice, parcurile naturale naţionale, monumente ale naturii, parcurile-dendrarii şi grădinile botanice, localităţile sanitaro-curative şi sanatoriile, care sunt asigurate cu o protecţie excepţională din partea statului în interesul prezentei şi viitoarelor generaţii. În privinţa fiecăruia din aceste obiecte seinstaurează un regim special de protecţie. De exemplu, pe teritoriul rezervaţiilor naturale se scot dinfolosinţă gospodărească complexele şi obiectele naturale (pământul, apa, subsolul, lumea animală şi ceavegetală). Pe aceste teritorii este interzisă orice activitate ce contravine sarcinilor şi destinaţiei rezervaţiilor,introducerii organismelor vii în scopul aclimatizării lor, de asemenea este interzis accesul persoanelor fără

permisiune specială.4. Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat se

realizează prin săvârşirea de acţiuni strict interzise de legislaţia şi de actele normative respective, cum ar fi

pătrunderea fără permisiune specială pe aceste teritorii, efectuarea unor activităţi de gospodărire în zonelerezervaţiilor naturale şi ale parcurilor naţionale, activităţi de exploatare şi extragere, dobândire amineralelor, construirea şi dezvoltarea pe teritoriile parcurilor naţionale a vilelor şi grădinilor, mişcarea şi



parcarea mijloacelor de transport care nu sunt legate de funcţionarea parcurilor naţionale, colectarea plantelor şi a altor elemente ale florei, împrăştierea gunoiului sau depozitarea lui pe aceste teritorii,distrugerea monumentelor naturale etc.

5. Latura obiectivă a infracţiuni poate fi realizată şi prin inacţiune, atunci când persoaneleîmputernicite (administraţia acestor teritorii şi obiecte) nu iau măsurile cuvenite pentru asigurarearegimului protecţiei lor, de exemplu - nu trasează hotarele acestor teritorii, nu instalează alte semne în

vederea distincţiei lor etc.6. Consecinţele infracţionale constau în: a) crearea pericolului cauzării de daune în proporţii mari şi b) cauzarea de daune în proporţii mari.

Daunele în proporţii mari pot fi exprimate în daune materiale (a se vedea art.126 CP) şi în altă formă,în funcţie de importanţa obiectelor asupra cărora se atentează: distrugerea sau degradarea unor monumentedistincte ale naturii (de exemplu, doborârea unui stejar de 500 ani, luat sub protecţia statului, etc.),înrăutăţirea stării acestor obiecte şi teritorii, dobândirea pe aceste teritorii a animalelor sălbatice sau aspeciilor de vegetaţie rară etc. Dauna în proporţii mari este determinată în fiecare caz aparte în funcţie decircumstanţele cauzei, de gradul de pierderi ireparabile, de raportul dintre partea distrusă sau degradată aobiectului şi cea rămasă intactă, mărimea cheltuielilor necesare pentru repararea sau restabilirea obiectelor sau teritoriilor distruse sau degradate etc.

În cazul creării pericolului cauzării de daune în proporţii mari este necesar să constatăm ca pericolulsă fie real şi iminent.

Pentru existenţa componenţei de infracţiune este necesară în fiecare caz existenţa legăturii cauzaleîntre acţiunile făptuitorului şi survenirea sau pericolul survenirii consecinţelor prejudiciabile: crearea

pericolului cauzării de daune în proporţii mari sau cauzarea de daune în proporţii mari.7. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează atât prin intenţie directă (persoana înţelege că prin

acţiunile sale încalcă regimul de administrare şi de protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat,doreşte survenirea acestor consecinţe, de exemplu - să doboare copaci din rezervaţiile naturale sau sădistrugă plantele etc.), cât şi prin intenţie indirectă (persoana înţelege că prin acţiunile sale încalcă acestregim şi admite în mod conştient cauzarea de daune în proporţii mari fondului ariilor naturale protejate destat sau are o atitudine indiferentă faţă de consecinţele survenite).

8. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii infracţiunii aatins vârsta de 16 ani, sau persoana juridică.

CAPITOLUL XINFRACŢIUNI ECONOMICE

Articolul 236. FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A BANILOR FALŞI SAU ATITLURILOR DE VALOARE FALSE

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a biletelor Băncii Naţionalea Moldovei, a monedelor, a valutei străine, a hârtiilor de valoare de stat sau a altor titluri de valoare

false, utilizate pentru efectuarea plăţilor,se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în

mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;c) în proporţii mari se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


[Art.236 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Redacţia dispoziţiei în raport cu varianta veche a normei penale privind fabricarea sau punerea în

circulaţie a

banilor falşi sau a titlurilor de valoare false a suferit unele modificări, în sensul includeriisuplimentare ca obiect material al infracţiunii a hârtiilor de valoare de stat şi a altor titluri de valoare şi al



includerii de noi forme agravante - săvârşirea infracţiunii de către un grup criminal organizat sau de către oorganizaţie criminală, precum şi în proporţii mari.

Infracţiunea incriminată de art.236 nu se mai consideră o infracţiune contra statului, însă aceasta nu poate fi interpretată ca o scădere a gradului prejudiciabil al faptelor infracţionale, fapte care atentează lafuncţionarea normală a sistemului financiar-bancar, a relaţiilor social-economice.

Conform Decretului Preşedintelui RM din 24.11.1993 nr.200, începând cu 29.11.1993 în RM a fost

introdusă ca unic mijloc de plată moneda naţională - leul, egal cu 100 bani. Politica monetară şi ceavalutară în stat ţin de competenţa BNM care este unicul organ de emisiune a monedei naţionale sub formăde bancnotă şi monedă metalică cu valoarea nominală respectivă.

2. Obiectul material al infracţiunii analizate îl constituie biletele (bancnotele) şi monedele metaliceale Băncii Naţionale, bilete, monede ale valutei străine, hârtiile de valoare emise de BNM ori de Guvern,

precum şi alte titluri de valoare utilizate pentru efectuarea plăţilor, care sunt falsificate (bonuri detrezorerie, obligaţii de stat).

Biletele de bancă (bancnotele) sunt în valoare nominală de 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 lei, iar monedele metalice au valoarea de 1, 5, 10, 25, 50 bani.

Hârtii şi alte titluri de valoare, potrivit CC, se consideră acţiunile (art.163), obligaţiile (art.163), cecul(art.1259), cambia (trata) şi biletul de ordin (art.1279), acreditivul (art.1280), care se emit în numele

statului de către BNM, Guvern, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ori de către alte instituţiicompetente.

3. Latura obiectivă a infracţiunii presupune în primul rând o acţiune de fabricare falsă de bilete(bancnote), monede metalice, hârtii ori titluri de valoare, valută străină prin operaţiuni de contrafacere saude alterare.

Prin contrafacere se înţelege confecţionarea, producerea, imitarea biletelor, monedelor, hârtiilor ori atitlurilor de valoare respective, nu numaidecât ca acestea să fie perfect identice cu originalul, ci e suficientca ele să poată circula.

Alterarea constă în modificarea conţinutului sau a aspectului unei bancnote, monede, hârtii ori titlu devaloare autentice, prin atribuirea unei valori mai mari comparativ cu valoarea iniţială (schimbareanominalului, culorii, greutăţii (la monede metalice), a semnelor originalului).

Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii comentate este esenţial ca obiectul material să se afleîn mod legal în circuitul financiar sau monetar al ţării, să fie utilizat ca mijloc de plată sau de schimb.

4. În cazul în care necorespunderea vădită a bancnotei false celei autentice exclude participarea ei încirculaţie, precum şi alte circumstanţe denotă clar intenţia celui vinovat de înşelare grosolană a unei

persoane sau a unui cerc restrâns de persoane, profitând de anumite condiţii (lipsa de iluminare, vedereaslabă a persoanei înşelate, credulitatea acesteia etc.), astfel de acţiuni pot fi încadrate în baza legii care

prevede infracţiunea de escrocherie (HP CSJ nr.23 din 29.10.2001).Fabricarea biletelor, monedelor, valutei străine, hârtiilor şi titlurilor de valoare false trebuie să

urmărească scopul punerii lor în circulaţie pentru efectuarea plăţilor. Infracţiunea se consideră consumatădin momentul fabricării chiar numai a unui singur exemplar, indiferent de faptul dacă persoana a reuşit sau

nu să-l pună în circulaţie.5. Prin punere în circulaţie se are în vedere introducerea banilor falşi ori a titlurilor de valoare false încircuitul monetar-financiar, ca mijloc de plată la achitarea pentru mărfuri, servicii, la operarea schimbului,donaţiei, împrumutului etc. Punerea în circulaţie este un element de sine stătător al infracţiunii prevăzutede art.236 alin.1 CP.

Punerea în circulaţie se consideră consumată chiar şi la introducerea în circuit numai a unei singure bancnote ori a unui singur titlu de valoare false.

6. Infracţiunea de fabricare sau punere în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false poate fi săvârşită prin pregătire şi prin tentativă.

Tentativa există în situaţia în care acţiunea de falsificare începută a fost curmată înainte de a se produce rezultatul din cauze independente de voinţa făptuitorului sau rezultatul nu s-a produs fiindcă nu s-

au obţinut banii şi titlurile de valoare false, ori cele obţinute sunt nereuşite, necorespunzătoare într-atât,încât nu pot fi puse în circulaţie.



Procurarea hârtiei, vopselei, a altor mijloace pentru fabricarea banilor falşi se consideră ca pregătirede săvârşirea infracţiunii (p.5 al HP CSJ Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre

fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi din 29.10.2001). Deţinerea (posesia) de către făptuitor a banilor ori a titlurilor de valoare false în scop de punere a

lor în circulaţie se consideră pregătire pentru săvârşirea infracţiunii.7. Practica judiciară de aplicare a art.84 CP vechi a demonstrat cazuri în care acţiunile de falsificare şi

punere în circulaţie a banilor falşi au fost apreciate ca înşelăciune şi încadrate ca dobândire a avutului proprietarului prin escrocherie. O asemenea practică este greşită.Fabricarea, în scopul punerii în circulaţie, precum şi punerea în circulaţie a banilor şi titlurilor de

valoare false, din primele acţiuni ale făptuitorului conţin elementele de a induce în eroare alte persoanefizice ori juridice, conţine o formă specială de înşelăciune în domeniul monetar sau bancar, prin care suntobţinute venituri materiale, acţiuni cuprinse în dispoziţia art.236 CP. Din acest punct de vedere calificareaacestor fapte şi ca un concurs de infracţiuni (art.190 CP ) este de prisos.

O atare explicaţie se conţine şi în p.8 al HP CSJ nr.23 din 29.10.2001.8. Subiectul. Infracţiunea de fabricare sau punere în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare

false, potrivit art.16 CP, este considerată gravă, iar în circumstanţe agravante - deosebit de gravă. Sunt pasibile de răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii comentate persoanele care îndeplinesc

condiţiile cerute de lege şi au atins vârsta de 16 ani. Participaţia poate avea loc în formă simplă ori în unacomplexă. Celelalte două forme ale participaţiei - grup criminal organizat şi organizaţie criminală - sunt

prevăzute de textul art.236 alin.2 lit.b) CP ca circumstanţe separate prin care se săvârşeşte infracţiunea.9. Infracţiunea prevăzută de art.236 CP se comite cu intenţie directă.

Fabricarea cu scop de punere în circulaţie ori punerea în circulaţie a banilor falşi, a titlurilor devaloare false se consideră săvârşită repetat dacă aceste fapte au fost comise de sine stătător sau împreunăde două sau de mai multe ori, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din fapte şi nu aexpirat termenul de tragere la răspundere penală. În funcţie de intenţia făptuitorului, infracţiunea poateavea forma prelungită.

Nu pot fi recunoscute ca săvârşite în mod repetat acţiunile de fabricare ori procurare a unei sume de bani falşi o singură dată şi care ulterior a fost pusă în circulaţie în timp şi de persoane diferite. Astfel deacţiuni nu pot fi divizate în componenţe de infracţiuni separate, deoarece ele au un caracter prelungit, secompun dintr-un şir de acţiuni criminale identice, sunt cuprinse de o intenţie unică şi alcătuiesc în cumulullor o singură infracţiune (p.9 al HP CSJ nr.23 din 23.10.2001).

10. Infracţiunea poate fi încadrată în baza art.236 lit.b) CP după semnele săvârşirii de către un grupcriminal sau de către o organizaţie criminală, dacă sunt prezente toate criteriile prevăzute de art.art.46-47CP.

11. Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi ori a titlurilor de valoare false în proporţii mariare loc atunci când suma acestora depăşeşte 500 unităţii convenţionale.

Articolul 237. FABRICAREA SAU PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE A CARDURILOR SAU AALTOR CARNETE DE PLATĂ FALSE

(1) Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false, care nu constituie valută sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc sauacordă drepturi sau obligaţii patrimoniale,

se pedepseşte cu amendă de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani,iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu

privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii;c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;d) în proporţii mari

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate sau cu lichidarea întreprinderii.



[Art.237 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul infracţiunii prevăzute de art.237 îl constituie relaţiile sociale din domeniul activităţii

bancare, în special efectuarea plăţilor cu carduri, care se desfăşoară prin BNM, prin băncile comerciale şi prin filialele lor.

2. După conţinutul noţiunilor dispoziţiei, art.237 este asemănător cu art.236 CP; prin urmare, şi fabricarea cardurilor şi a altor carnete de plată false în scopul punerii lor în circulaţie poate avea loc prin

contrafacere ori alterare (p.3 al comentariului de la art.236 CP).3. Cardul (carte de plată) reprezintă un suport de informaţie standardizat, protejat şi individualizat,utilizat de deţinător în modul prevăzut în obligaţiunile reciproce cu emitentul cardului şi acceptat decomerciant în calitate de instrument de plată la procurarea de mărfuri, consumul de servicii, obţinerea denumerar şi a altor servicii de ghişeu. Cardul se mai numeşte portmoneu electronic. Cardurile se împart înurmătoarele grupuri:

a) carduri de debit (cărţi de debit); b) carduri de credit (cărţi de credit);c) carduri achitate anticipat;d) carduri polifuncţionale, care îmbină funcţiile cardurilor enumerate în lit.a), b), c).Cardurile sunt locale, spaţiul de utilizare a cărora este teritoriul RM, şi internaţionale (VISA,

MASTERCARD, EUROCARD etc.).Cardul este individual. La emiterea lui se folosesc elemente de siguranţă şi de individualizare.

Persoana fizică ori juridică pe numele căreia este emis cardul se numeşte deţinător. Aceasta trebuie sădeţină un cont în una din băncile care emit carduri şi care face parte din sistemul bancar de plăţi cu carduri.

Încărcarea cardului este o operaţiune cu card de tip portmoneu electronic având drept rezultatmajorarea soldului înregistrat în card cu o sumă de bani transferată dintr-un cont de depozit al deţinătoruluisau depusă de el în numerar.

Descărcarea cadrului este operaţiunea prin care soldul înregistrat în card se micşorează până la zero.La alte carnete de plată se referă documentele ce nu ţin de titluri de valoare, dar care conţin

obligaţiuni sau drepturi de a plăti sau a primi.4. Prin punere în circulaţie a cardurilor se înţelege că:a) deţinătorul întrebuinţează cardurile ca mijloc de plată la procurarea bunurilor sau la consumul de

servicii; b) comercianţii (proprietarii de bunuri sau persoanele ce acordă servicii) acceptă cardurile ca mijloc

de plată pentru bunurile comercializate şi serviciile prestate.Punerea în circulaţie se efectuează prin automate bancare. Se deosebesc două tipuri de automate

bancare:a) distribuitorul automat de numerar denumit şi "Cash dispunsar" care este un dispozitiv

electromagnetic ce permite deţinătorului de a retrage disponibilul din cont sau sub formă de numerar; b) ghişeul automat de bancă denumit prescurtat ATM.5. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Ca subiect al infracţiunii de fabricare sau punere în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de platăfalse poate fi şi persoana juridică în cazul existenţei condiţiilor prevăzute de art.21 alin.2 lit.a), b), c) din prezentul cod.

6. După latura subiectivă infracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie.7. Fabricarea, în scop de punere în circulaţie, precum şi punerea în circulaţie a cardurilor sau a

altor carnete de plată false, se consideră săvârşită repetat dacă faptele infracţionale au fost comise de douăsau de mai multe ori şi pentru nici una din fapte persoana nu a fost condamnată şi nu a expirat termenul de

prescripţie.8. Prin săvârşirea infracţiunii de un funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii se au în vedere

acţiuni ale persoanelor (inclusiv ale celor cu funcţii de răspundere) aflate în cadrul statelor instituţiilor bancare ori al altor instituţii abilitate cu drepturi de emitent (banca emitentă - bancă participantă într-un

sistem bancar de plăţi cu carduri). În cazul săvârşirii infracţiunii de fabricare sau punere în circulaţie acardurilor sau a altor carnete de plată false de către persoanele specificate în alin.2 lit.b) a articoluluicomentat poate avea loc concursul cu infracţiunile prevăzute de cap.XV - Infracţiuni săvârşite de persoane



cu funcţii de răspundere şi de cap.XVI - Infracţiuni săvârşite de persoanele care gestionează organizaţiicomerciale, obşteşti sau alte organisme nestatale.

9. Săvârşirea infracţiunii de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală există atuncicând grupului sau organizaţiei îi sunt caracteristice prevederile art.46-47 CP. În lipsa acestor prevederi şidacă la săvârşirea infracţiunii au participat două sau mai multe persoane, are loc participaţia simplă oricomplexă.

10. Infracţiunea se consideră săvârşită în proporţii mari dacă în cazul fabricării sau punerii încirculaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false costul bunurilor obţinute sau al serviciilor prestatedepăşeşte suma de 500 unităţi convenţionale de amendă.

Articolul 238. DOBÂNDIREA CREDITULUI PRIN ÎNŞELĂCIUNE Prezentarea cu bună-ştiinţă a unor informaţii false în scopul obţinerii unui credit sau majorării

proporţiei acestuia, sau obţinerii unui credit în condiţii avantajoasese pedepseşte cu amendă în mărime de la 1500 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 6 la 12 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.238 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul infracţiunii de dobândire a creditului prin înşelăciune îl constituie relaţiile sociale ce iau

naştere şi se desfăşoară între creditor şi debitor, având la bază protecţia instituţiilor bancare, asigurareaunei situaţii financiare stabile, precum şi protecţia intereselor creditorilor şi debitorilor băncilor.

Pentru obţinerea unui credit bancar sunt necesare câteva condiţii: să fie asigurat, rambursat la termen,utilizat în scopuri bine determinate.

2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în prezentarea intenţionată instituţiei bancare de la care sesolicită creditul a informaţiilor false, necorespunzătoare situaţiei reale în scopul determinării organuluiîmputernicit de a adopta hotărârea de oferire a creditului ori de majorare a proporţiei lui, ori obţinere a unor condiţii avantajoase cu privire la folosirea ori rambursarea creditului.

3. Potrivit art.1236 CC, creditul bancar reprezintă un contract încheiat de o bancă (creditor) care seobligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit), iar debitorul se obligă sărestituie suma primită şi să plătească dobânda şi alte sume aferente prevăzute de contract.

Credite pot fi oferite în următoarele scopuri:- crearea unor fonduri fixe noi;- extinderea, reconstrucţia şi reutilarea tehnică;- acumularea rezervelor sezoniere de valori materiale - marfare;- satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei;- răscumpărarea patrimoniului de stat etc.Creditul bancar se divizează în: împrumuturi (credit) pe termen scurt - până la un an; pe termen

mediu - de la 1 până la 3 ani şi pe termen lung - mai mult de 3 ani.Pentru a obţine credit, debitorul (solicitantul) se adresează la bancă cu o solicitare fundamentală în

care arată:

- scopul bine determinat al creditului, suma, termenul de utilizare a creditului, termenele concrete deachitare, precum şi o caracteristică sumară a măsurilor creditoare şi efectul economic.La cererea băncii se prezintă, împreună cu solicitarea, următoarele materiale spre examinare:- copii ale documentelor de fondare, statutelor, regulamentelor, contractelor de arendă, certificatelor

de înregistrare sau brevetelor, documente care legalizează dreptul de utilizare sau posesie economicădeplină a patrimoniului, legalizate notarial, paşaportul şi alte documente care confirmă dreptul clientului dea primi credit;

- fundamentarea tehnico-economică a măsurii creditoare;- copii ale contractelor, acordurilor şi ale altor documente referitoare la măsura creditoare din contul

încasărilor, în urma realizării căruia se preconizează amortizarea creditului solicitat;- angajamentele privind asigurarea rambursării în timp util a creditului sub formele aplicate în

practica bancară.În cazuri aparte banca poate cere debitorului şi alte documente.Unul din documentele obligatorii este contractul de gaj.



Hotărârea cu privire la oferirea creditelor se adoptă de către bancă în baza analizei solvabilităţiidebitorului.

4. Prin prezentarea informaţiei false se are în vedere prezentarea documentelor menţionate careconţin informaţii necorespunzătoare realităţii, informaţii denaturate cu privire nu numai la situaţiaeconomico-financiară a solicitantului (bilanţul, cheltuielile şi profitul, bunurile aflate în proprietate origestionare), ci şi la procedura de constituire a persoanei juridice.

Prezentarea informaţiei false se face intenţionat şi se adresează instanţei bancare ce urmează săadopte hotărârea de oferire a creditului.5. Latura subiectivă exprimă atitudinea conştientă a făptuitorului de a induce în eroare organele

bancare în scopul obţinerii unui credit ori al majorării proporţiei creditului obţinut anterior, ori al obţineriiunui credit cu condiţii avantajoase (volum, termen de rambursare, mărimea dobânzii).

6. Subiecţi ai infracţiunii pot fi atât persoane fizice responsabile, care au atins vârsta de 16 ani, cât şi persoane juridice care întrunesc condiţiile prevăzute de lege.

Articolul 239. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE CREDITARE(1) Acordarea unui credit cu încălcarea intenţionată a regulilor de creditare, dacă prin aceasta au

fost cauzate instituţiei financiare daune în proporţii mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate.

(2) Aceeaşi acţiune care:a) a cauzat instituţiei financiare daune în proporţii deosebit de mari;b) a condus la insolvabilitatea instituţiei financiarese pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cuamendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita oanumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

[Art.239 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care implică protecţia sistemului bancar naţional,

precum şi interesele persoanelor fizice şi juridice (deponenţi bancari) participante active la acţiunilefinanciar-bancare din economie.

2. Latura obiectivă a infracţiunii este formată din acţiunile întreprinse de către funcţionarii instituţiei bancare la acordarea creditului solicitat de către persoana fizică ori juridică, cu încălcarea intenţionată aregulilor de creditare, în urma cărora instanţei financiar-bancare i se cauzează daune în proporţii mari.

Prin acordare de credit se înţelege orice eliberare a mijloacelor băneşti persoanei cu condiţiarambursării acestora, a plăţii dobânzii sau a altor plăţi pentru folosirea acestor mijloace.

3. Politica statului în problemele de acordare a creditelor ţine de competenţa BNM.

Potrivit Regulamentului cu privire la activitatea de creditare a băncilor care operează în RM ,aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al BNM din 25.12.1997 nr.153 (MO nr.8 din30.01.1998), sunt stabilite principiile de bază ale activităţii de creditare a băncilor:

- stabilirea şi menţinerea structurilor organizatorice;- orientarea politicii creditoare a băncii;- elaborarea metodelor analitice şi procedeelor administrative;- determinarea sistemelor de control adecvate pentru evaluarea, dirijarea şi verificarea riscului care

rezultă din activităţile de creditare.Fiecare instituţie bancară, abilitată cu dreptul de a desfăşura activitate de creditare, stabileşte

procedeele de executare a acestor prevederi prin regulamentele sale interne. Obiectivul acestora este de a proteja activele băncii şi de a obţine un profit, asigurând totodată securitatea depoziţiilor clienţilor.

Funcţiile personalului (funcţionarilor) băncii implicaţi în activitatea de creditare trebuie să fiedeterminate de regulamente interne, aprobate în modul stabilit, în care să fie reflectate şi definite clar obligaţiunile şi responsabilităţile acestora.



Conform p.3.5 din regulamentul menţionat, în procesul de aprobare, dreptul de a lua decizii cu privirela cererile de acordare a creditelor se atribuie unui comitet special de credit, compus dintr-un anumit număr de membri, dar nu mai puţin de 3 persoane. Orice tranzacţie (contract) de credit poate fi încheiată numai cuavizul a cel puţin 3 persoane răspunzătoare din cadrul instituţiei bancare.

Acordarea creditelor este reglementată şi de Regulamentul cu privire la creditele mari, nr.3/09,aprobat prin hotărârea Consiliului de Administraţie al BNM din 01.12.1995 (MO nr.70 din 14.12.1995).

Dispoziţia art.239 CP este de blanchetă şi în acest sens la constatarea faptei infracţionale urmează săse stabilească şi să se stipuleze concret în actele juridice ale organului de urmărire penală ori instanţă de judecată - regulile de creditare care au fost încălcate de funcţionarul instituţiei bancare.

4. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.239 CP prevede ca încălcarea intenţionată aregulilor de creditare să cauzeze neapărat instituţiei financiare ce acordă creditul o daună materială în

proporţii mari (în sumă ce depăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă la momentul săvârşiriiinfracţiunii). Daună poate fi considerat rezultatul neobţinerii profitului scontat prin neplata dobânzilor, prinnerambursarea în termenele stabilite a creditului eliberat ori prin neprimirea altor plăţi stipulate încontractul de credit.

5. Latura subiectivă. Infracţiunea de încălcare a regulilor de creditare se săvârşeşte numai prin intenţiedirectă şi indirectă (a se vedea comentariul de la art.17, 19 CP).

6. Subiect nemijlocit al acestei infracţiuni poate fi o persoană sau mai multe persoane fizice pasibilede răspundere penală, care la momentul săvârşirii faptei au atins vârsta de 16 ani şi care sunt salariate,conform contractelor de muncă ale instituţiei bancare ce a eliberat creditul, de competenţa cărora ţineadoptarea hotărârii respective.

În cazul în care salariatul (funcţionarul) băncii este persoană cu funcţii de răspundere poate avea locconcurs de infracţiuni prevăzute de art.239 şi de una sau mai multe infracţiuni prevăzute de cap.XV şi XVICP.

7. Alin.2 art.239 CP stipulează situaţiile agravante prin care se încalcă regulile de creditare:a) dacă acţiunile prevăzute de alin.1 au cauzat instituţiei financiare (băncii ori filialei acesteia) daune

în proporţii deosebit de mari, deci daune care la momentul săvârşirii infracţiunii depăşesc suma de 1500unităţi convenţionale de amendă;

b) dacă încălcarea intenţionată a regulilor de creditare la acordarea creditului au condus lainsolvabilitatea instituţiei financiare.

Procedura de declarare a instituţiilor financiare ca insolvabile este reglementată de Legeainsolvabilităţii nr.632-XV din 14.11.2001 (MO nr.139-140 din 15.11.2001); pentru existenţa infracţiunii

prevăzute de lit.b) alin.2 urmează ca în privinţa instanţei financiare să fie pornită în modul prevăzut de lege procedura insolvabilităţii.

Articolul 240. UTILIZAREA CONTRAR DESTINAŢIEI A MIJLOACELOR DINÎMPRUMUTURILE INTERNE SAU EXTERNE GARANTATE DE STAT

(1) Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate destat, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă in mărime de la 150 la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;b) săvârşită de două sau mai multe persoane;c) soldată cu daune în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.


1. Pericolul social al infracţiunii reiese din daunele cauzate sistemului financiar al statului. În esenţă,în scopul autorizării contractării de împrumuturi de stat şi al acordării de garanţii de stat pentruîmprumuturi în temeiul acordurilor încheiate şi administrate de către MF al RM, a fost adoptată la 18 iulie



1996 Legea privind datoria de stat şi garanţiile de stat nr.943-XIII (MO nr.75-76/715 din 21 noiembrie1996).

2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl formează relaţiile sociale, a căror existenţă şi desfăşurarenormală este condiţionată de asigurarea sistemului financiar al statului. Obiectul material îl constituiemijloacele băneşti, hârtiile de valoare, utilajele, care formează categoria împrumuturilor.

3. Plafoanele datoriei de stat, inclusiv ale datoriei de stat interne şi datoriei de stat externe, precum şi

plafoanele garanţiilor de stat pentru împrumuturi la un moment dat, inclusiv suspendarea procesului deacordare a garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe, se stabilesc în legea bugetară anuală.4. Contract (acord) de garanţie este contractul (acordul) încheiat între MF şi o instituţie creditoare în

vederea efectuării unei anumite plăţi în condiţiile specificate.Contract (acord) de împrumut este contractul (acordul) prin care debitorul obţine mijloace băneşti de

la un creditor şi acceptă să ramburseze suma principală şi să plătească dobânda aferentă în termeneleconvenite.

5. Beneficiarii de mijloace din împrumuturile de stat sau de garanţii de stat pentru împrumuturi suntobligaţi a utiliza şi rambursa aceste mijloace în conformitate cu contractele încheiate cu MF. În caz deutilizare a mijloacelor contrar destinaţiei sau de nerambursare în termen, împotriva beneficiarilor se aplicăsancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare (inclusiv legea penală) şi de contractele încheiate.

6. Datoria de stat internă are ca instrument generator, printre altele, şi împrumuturile contractate de laBNM şi de la instituţiile financiare din RM. Astfel, Guvernul, în persoana MF, se autorizează săcontracteze împrumuturi de la BNM şi de la instituţiile financiare din RM, în limitele generale ale

plafoanelor, prevăzute în legea bugetară anuală şi conform criteriilor stabilite în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.548-XIII din 21 iulie 1995 (MO nr.56-57/624 din 12 octombrie 1995). Mijloaceleîn monedă naţională obţinute din împrumuturile de stat interne, contractate de MF în limitele plafoanelor stabilite de legea bugetară anuală, se utilizează pentru: acoperirea deficitului bugetului de stat; stingereadatoriei de stat interne, contractate anterior; acoperirea decalajului de casă în bugetul de stat; importul dematerie primă, resurse energetice şi de alte produse; acoperirea cheltuielilor rezultate din emitereaîmprumuturilor de stat interne; finanţarea proiectelor de investiţii.

7. Datoria de stat externă poate avea ca instrument generator şi împrumuturile de la guvernele altor state, de la agenţiile guvernelor altor state; împrumuturile de la instituţii financiare străine, organizaţiifinanciare internaţionale; alte împrumuturi bilaterale sau multilaterale. Aceste prevederi nu pot fi aplicateîn cazul procurării de valută şi al efectuării altor tranzacţii între BNM şi FMI. Mijloacele obţinute dinîmprumuturile de stat externe se utilizează pentru: acoperirea deficitului bugetului de stat; susţinerea

balanţei de plăţi; finanţarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea domeniilor prioritare ale economiei;importul de materie primă, resurse energetice şi de alte produse; onorarea obligaţiunilor asumate prinacordarea garanţiilor de stat pentru împrumuturi; serviciul, refinanţarea şi reachiziţionarea datorieicontractate anterior; finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi dealte situaţii extraordinare; finanţarea cheltuielilor rezonabile legate de contractarea datoriei de stat externe.

Ulterior sunt stabilite scopurile utilizării mijloacelor din împrumuturile de stat pentru fiecare

compartiment aparte.8. În baza art.126 CP prin daună de proporţii mari se înţelege dauna ce depăşeşte de cinci sute de orimărimea unităţii convenţionale.

9. Raportul de cauzalitate între elementul material şi dauna cauzată constituie un semn obligatoriu pentru existenţa răspunderii penale.

10. Conţinutul normativ este aderat la categoria celor materiale, adică infracţiunea se considerăconsumată din momentul cauzării unei daune în proporţii mari.

11. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se manifestă prin vinovăţie în forma intenţiei directe.12. Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică (responsabilă, vârsta de 16 ani), cât şi persoana

juridică (care practică activitate de antreprenoriat). În esenţă, calitatea specială a persoanei fizice estedeterminată de posibilitatea încheierii unui contract (acord) de împrumut şi de utilizarea lui conform

destinaţiei.13. Pornind de la art.31, în sensul art.240 alin.2 lit.a) CP, se consideră repetare săvârşirea a două saumai multor infracţiuni prevăzute de art.240 alin.1 CP, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru



vreuna din ele şi răspunde pentru întreg concursul de infracţiuni în cazul în care nu au expirat termenele de prescripţie.

14. Săvârşirea infracţiunii de către două sau mai multe persoane presupune situaţia în care aspectulobiectiv al incriminării este desfăşurat de către mai multe persoane în comun, cel puţin două dintre caresunt descrise prin prisma semnelor subiectului infracţiunii prevăzute de art.240 CP. Cu alte cuvinte, aparesituaţia incriminării unei participaţii simple (art.44 CP).

15. În baza art.126 CP, prin daună în proporţii deosebit de mari se înţelege dauna ce depăşeşte de omie cinci sute de ori mărimea unităţii convenţionale.Articolul 241. PRACTICAREA ILEGALĂ A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR (1) Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii

mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de până la 200 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cuamendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita oanumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;c) cu folosirea situaţiei de serviciu;d) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;e) în proporţii deosebit de mari;

f) cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

[Art.241 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl formează relaţiile sociale din domeniul antreprenoriatului.2. Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege: desfăşurarea activităţii de

întreprinzător fără înregistrarea (reînregistrarea) la organele autorizate; desfăşurarea unor genuri deactivitate interzise de legislaţie; desfăşurarea activităţii de întreprinzător prin intermediul filialelor,reprezentanţelor, sucursalelor, secţiilor, magazinelor, depozitelor, unităţilor comerciale şi altor unităţineînregistrate în modul stabilit de legislaţie; desfăşurarea activităţii de întreprinzător fără utilizareamărcilor comerciale şi de fabrică şi fără indicarea în documente a codurilor fiscale, în cazul în carefolosirea sau indicarea lor este prevăzută de legislaţie, ori desfăşurarea acestei activităţi cu utilizarea unor coduri fiscale străine sau plastografiate (art.125 CP).

3. Relaţiile de antreprenoriat, indiferent de forma de proprietate şi genul de activitate, suntreglementate de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 (Mnr.2/33 din 28 februarie 1994), de legislaţia civilă şi de alte legi. Particularităţile activităţii de

antreprenoriat practicate de către persoanele juridice şi persoanele fizice străine sunt reglementate deasemenea de legislaţia privind investiţiile străine. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridicăsau persoană fizică străină sunt reglementate în temeiul condiţiilor acordului internaţional, dacă acestea sedeosebesc de normele stabilite de legislaţia autohtonă privind antreprenoriatul.

4. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi stipulează (art.1) că "antreprenoriatul esteactivitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şide asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi subrăspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri". Munca efectuatăconform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat.

5. Potrivit art.27 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, întreprinzătorul este obligat săînregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele, înfiinţate de către acesta pe teritoriul RM, până la

începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000 Cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor (MO nr.31-34/109 din 22 martie 2001).Întreprinderea se înregistrează de CÎS a DTI la locul unde se află sediul întreprinderii, precum şi în mod



obligatoriu la organul fiscal pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.Modificările din documentele de constituire care nu sunt înregistrate în modul stabilit de Legea cu privirela antreprenoriat şi întreprinderi se consideră nevalabile, iar relaţiile juridice care au apărut ca urmare aacestor modificări pot fi declarate nule.

6. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege(art.10 al legii). Ea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie, numai

după ce a obţinut licenţa de stat pentru genul respectiv de activitate. Licenţele de stat se eliberează de cătreCamera de Licenţiere sau de alte autorităţi publice. Licenţa constituie un act oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere, ce atestă dreptul titularului

de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă de timp determinată, genul de activitate indicat în aceasta, curespectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere (art.2 al Legii privind licenţierea unor genuri de activitatenr.451-XV din 30 iulie 2001 - MO nr.108-109/836 din 6 septembrie 2001).

7. Activitatea, care este de la bun început ilegală în ceea ce priveşte conţinutul acesteia, spre exemplu prostituţia, nu este supusă înregistrării şi nu este considerată activitate de întreprinzător. Răspunderea pentru aceste fapte apare în baza altor conţinuturi normative.

8. Întreprinderea are dreptul de constituire a filialelor şi reprezentanţelor cu drept de a deschidesubconturi.

Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii, care este situată în altă parte şi exercităunele din atribuţiile acesteia.

Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii, situată în altă parte şi care apără şireprezintă interesele întreprinderii, încheie, în numele acesteia, tranzacţii şi înfăptuieşte alte acţiuni dedrept.

Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii. Pentrufiecare filială sau altă subdiviziune separată (reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin, depozit, unitatecomercială etc.) a titularului de licenţă, în care va fi efectuată activitatea pe baza licenţei obţinute,titularului de licenţă i se eliberează copii autorizate de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau alealtei subdiviziuni separate de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute. În cazul în care titularul delicenţă creează o nouă filială sau o altă subdiviziune separată, care va desfăşura activităţi conform licenţeiobţinute, titularul este obligat să depună la cameră o cerere referitoare la eliberarea unei copii de pe licenţă,

precum şi alte documente prevăzute expres de legislaţia în vigoare.9. Marca comercială constituie cartea de vizită a produsului. Ea se consideră un indiciu original în

formă grafică, denumire, o deosebită îmbinare de litere şi cuvinte, care permit a deosebi acelaşi tip demarfă produsă de diferiţi producători. Informaţia adusă consumatorului privind produsele oferite serealizează prin elemente de identificare ale acestora, care se înscriu - după caz - pe produs, etichetă,ambalaj de vânzare sau în documentele de însoţire a mărfii.

Producătorul este obligat să aplice pe produsele fabricate marca fabricii şi emblema comercială, cuexcepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Marca fabricii include denumirea produsului, producătorul, adresa, numărul de telefon şi faxul,

standardul ori altă documentaţie tehnico-normativă cu care sunt conforme produsele fabricate. Laînregistrarea mărcii comerciale se eliberează un certificat care atestă prioritatea ei în privinţa mărfiiindicate.

Dreptul la folosirea emblemei comerciale poate fi transmis în cazul cesiunii emblemei comerciale şi alicenţei ei unei alte persoane.

10. În baza art.27 alin.3 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, întreprinderea seînregistrează în mod obligatoriu la organul fiscal pentru a i se atribui codul fiscal în conformitate culegislaţia în vigoare.

Atribuirea codului fiscal se efectuează de către IFS în baza "Cererii de atribuire a codului fiscal".Forma şi conţinutul cererii depinde de categoriile persoanelor cărora li se atribuie codul fiscal.

Codul fiscal prezintă un număr unic utilizat în scopuri fiscale. Drept cod fiscal, potrivit

Regulamentului MF nr.9 din 28 iunie 2001 Cu privire la atribuirea codului fiscal (MO nr.94-96 din 10august 2001), pentru cetăţeanul RM poate fi utilizat numărul de identitate al cetăţeanului din Registrul destat al populaţiei RM. Pentru persoanele care nu au buletine de identitate codul fiscal se formează din seria



şi numărul paşaportului, iar dacă ele nu dispun nici de paşaport - din seria şi numărul adeverinţei denaştere. Codul fiscal al cetăţeanului străin sau apatridului poate fi similar cu numărul documentului ce-iatestă identitatea. Codul fiscal atribuit persoanei este trecut în RFS.

Prin coduri fiscale plastografiate se înţeleg codurile fiscale falsificate. Străin se consideră codul fiscalînregistrat pe numele altei persoane şi care n-a fost cesionat printr-un contract licenţiat.

11. Problema vizând posibilitatea recunoaşterii activităţii de întreprinzător se soluţionează în fiecare

caz concret în funcţie de continuitatea şi intensitatea actelor săvârşite, de profitul obţinut şi de alţi factori. Nu este considerată activitate de întreprinzător activitatea care constă în acordarea de servicii întâmplător,în semn de răsplată vizând reparaţia automobilelor persoanelor cunoscute.

12. Caracterul prejudiciabil al infracţiunii vizând desfăşurarea activităţii ilegale de întreprinzător există numai în funcţie de consecinţa infracţională necesară a fi determinată potrivit art.241 CP - obţinereaunui profit în proporţii mari (art.126 CP).

Prin profit se înţelege un câştig, beneficiu, plusvaloarea obţinută. Cu alte cuvinte, venitul adus decapitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferenţa dintre încasările efective şi totalul cheltuielilor aferente, este profit.

13. Raportul de cauzalitate constituie un semn obligatoriu pentru existenţa răspunderii penale14. Conţinutul normativ este aderat la categoria celor materiale, adică infracţiunea se consideră

consumată din momentul obţinerii unui profit în proporţii mari.15. Latura subiectivă a acestei infracţiuni apare în forma vinovăţiei intenţionate (intenţie directă).

Scopul este de profit.16. În baza Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, antreprenor poate fi: orice cetăţean al

RM care nu este îngrădit în drepturi în modul stabilit de legislaţia în vigoare; un cetăţean străin sau apatrid,în conformitate cu legislaţia în vigoare; un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din carese constituie antreprenorul colectiv; orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale

principale şi cu legislaţia.Potrivit art.21 CP, la răspundere penală sunt atrase persoana fizică şi persoana juridică. Persoana

fizică trebuie să posede în mod obligatoriu semnul responsabilităţii şi vârstei de 16 ani (subiect general - încazul neînregistrării activităţii de antreprenoriat realizate, precum şi subiect special - în cazul desfăşurăriiunei activităţi de întreprinzător legale, dar în privinţa unui gen de activitate fără licenţa respectivă).

17. Repetarea infracţiunii - a se vedea art.31 CP.18. Săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane - a se vedea comentariul la art.240 p.7

CP.19. Săvârşirea infracţiunii cu folosirea situaţiei de serviciu presupune cazul aplicării acesteia anume

la săvârşirea acestor acte criminale. Dacă persoana cu funcţii de răspundere a falsificat nişte acte oficiale,este vorba despre existenţa unui concurs de infracţiuni prevăzut de art.241 şi 332 CP.

20. În baza art.46 CP grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-auorganizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.

Art.47 CP defineşte organizaţia criminală ca o reuniune de grupuri criminale organizate într-o

comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei,a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de ainfluenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a le controla, în alteforme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.

21. În baza CP, prin practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător în proporţii deosebit de maritrebuie înţeleasă activitatea realizată în mărime ce depăşeşte de o mie cinci sute de ori mărimea unităţiiconvenţionale. Incriminarea acestei modalităţi agravante are loc doar în cazul obţinerii unui profit în

proporţii mari drept rezultat al activităţii ilegale de întreprinzător (varianta-tip a infracţiunii).22. Specific pentru săvârşirea infracţiunii cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari, spre

deosebire de cea stipulată la lit.e) a acestui alineat, este faptul determinării nu a proporţiei de realizare aactivităţii ilegale de întreprinzător, ci a proporţiei profitului obţinut din această activitate ilegală.

Articolul 242. PSEUDOACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR



Pseudoactivitatea de întreprinzător, adică crearea de întreprinderi fără intenţia de a desfăşuraactivitatea de întreprinzător sau bancară pentru acoperirea genurilor activităţii de întreprinzător ilicite,dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,


[Art.242 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale, a căror existenţă şi desfăşurare suntcondiţionate de realizarea normală a activităţii de întreprinzător, adică de activitatea de producţie,financiară şi de altă natură desfăşurată de către întreprinderi în baza legii.

2. Procedura creării întreprinderilor, altor instituţii de antreprenoriat trebuie înţeleasă ca o activitatecare în mod obligatoriu include înregistrarea acestora în conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat

şi întreprinderi. Încălcarea însă a ordinii de înregistrare a întreprinderii sau eschivarea de la aceastaformează componenţa infracţiunii prevăzute de art.241 CP.

3. Crearea de întreprinderi fără intenţia de a desfăşura activitatea de întreprinzător sau bancară presupune crearea întreprinderii fără intenţia de a realiza actele prevăzute de documentele de constituire(statutul organizaţiei, contractul de constituire). Lipsa intenţiei de a desfăşura activitatea de întreprinzător

sau bancară se exprimă în neîndeplinirea obligaţiunilor prevăzute în actele de constituire a întreprinderii, întimpul necesar şi suficient pentru realizarea acestor obligaţiuni. Dacă a fost obţinut un credit ilegal în urma

pseudoactivităţii de întreprinzător, fapta trebuie calificată în baza unui concurs de infracţiuni prescris deart.238 şi 242 CP.

4. Consecinţa prejudiciabilă a infracţiunii constă în cauzarea unei daune în proporţii mari (art.126CP). Dauna mare poate consta atât în dauna reală cauzată, cât şi în venitul posibil. Aprecierea dauneitrebuie se întemeieze pe circumstanţele concrete ale faptei singulare.

5. Raportul de cauzalitate între elementul material al infracţiunii şi consecinţa prejudiciabilă seimpune ca un semn obligatoriu.

6. Specificul structurii laturii obiective a infracţiunii determină prezenţa unei componenţe materiale.Infracţiunea se consideră consumată din momentul cauzării unei daune în proporţii mari cetăţenilor,organizaţiilor sau statului.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăţie intenţionată în forma intenţiei directe.Scopul pseudoactivităţii de întreprinzător este acoperirea genurilor activităţii de întreprinzător ilicite, ceeace ar însemna realizarea în numele întreprinderii a unor tranzacţii fictive, constituind acoperirea pentrurealizarea acestor genuri de activitate, care sunt penal condamnabile, formează componenţa contravenţieiadministrative sau a altei acţiuni interzise de legislaţia în vigoare.

8. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani, care a săvârşitanumite acţiuni ce au determinat crearea întreprinderii în scopul acoperirii genurilor activităţii deîntreprinzător ilicite. El nu este limitat la participanţii juridici ai întreprinderilor, deoarece nu rareori ultimiinici nu sunt informaţi despre caracterul ilegal al acţiunilor săvârşite de ei, desfăşurate în coordonare cu

conducătorii de fapt ai întreprinderii. Ca subiect poate fi şi persoana juridică în cazurile stipulate de art.21CP.Articolul 243. SPĂLAREA BANILOR (1) Săvârşirea acţiunilor orientate fie spre atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei

mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor obţinute ilicit în urma săvârşirii infracţiunilor, fie spretăinuirea, deghizarea sau denaturarea informaţiei privind natura, originea, mişcarea, plasarea sauapartenenţa acestor mijloace băneşti, bunuri sau venituri, despre care persoana ştie că provin dinactivitate infracţională; dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că acestea provin dinsăvârşirea unei infracţiuni, participarea la orice asociere, înţelegere, complicitatea prin ajutor sausfaturi în vederea comiterii acţiunilor în cauză

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:



a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu folosirea situaţiei de serviciuse pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 5.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 4 la 7 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:

a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) în proporţii mari,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.

[Art.243 modificat prin Legea nr.353-XV din 31.07.2003] 1. Instituirea normei penale în CP a fost dictată de necesitatea de armonizare a legislaţiei naţionale cu

legislaţia internaţională, în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor.Obiectul infracţiunii îl formează relaţiile sociale care asigură desfăşurarea normală a activităţii

economice, precum şi a funcţionării sistemului financiar-bancar. Noţiunea de spălare a

banilor este definită în articolul 3 al Legii nr.633-XV cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor (MO nr.139-140 din 15.11.2001) prin acţiuni premeditate, orientate fie spreatribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor obţinute

ilicit în urma săvârşirii infracţiunilor, fie spre tăinuirea, deghizarea (camuflarea) sau denaturareainformaţiei privind natura, originea, mişcarea, plasarea sau apartenenţa acestor mijloace băneşti, bunuri sauvenituri, despre care persoana ştie că constituie venituri provenite din activitate infracţională, fie spredobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri de care se ştie că provin din săvârşirea unei infracţiuni, fie spre

participarea la orice asociere, înţelegere, complicitate prin ajutor sau sfaturi în vederea comiterii acţiunilor în cauză.

2. Din contextul noţiunii de spălare a banilor şi al sensului dispoziţiei art.243 CP, aceştia trebuie să provină din rezultatul unei activităţi infracţionale.

Domeniul activităţii infracţionale în urma căreia au provenit banii ori bunurile nu au însemnătate laformarea laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor. Printre acestea sunt infracţiunile de sustragerea avutului proprietarului, de falsificare a monedelor şi a altor valori, încălcarea regulilor de creditare, de

bancrută frauduloasă, de trafic cu stupefiante ori cu fiinţe umane, contrabanda, infracţiuni din domeniulcorupţiei active şi pasive ş. a. De regulă, în asemenea cazuri, va avea loc concursul uneia sau a mai multor infracţiuni din cele menţionate cu infracţiunea de spălare a banilor.

3. Acţiunile de

spălare a banilor se săvârşesc prin intermediul diferitelor organizaţii şi persoane juridice sau fizice:

a) băncile, sucursalele băncilor străine, alte instituţii financiare şi filiale ale acestora; b) burse de valori, alte burse, fonduri de investiţii, companii de asigurare, fiduciare, oficii comerciale

de dealeri şi brokeri, alte instituţii care execută operaţiuni de primire, transmitere, înstrăinare, transport,transfer, schimb sau păstrare a mijloacelor financiare sau a bunurilor; instituţii care legitimează oriînregistrează dreptul de proprietate; organe ce acordă asistenţă juridică, notarială, contabilă, financiar-

bancară şi orice alte persoane fizice şi juridice care încheie tranzacţii în afara sistemului financiar-bancar;c) cazinouri, localuri de odihnă înzestrate cu aparate pentru jocuri de noroc, instituţii care organizeazăşi desfăşoară loterii sau jocuri de noroc.

4. Prin venituri obţinute ilicit se au în vedere mijloace financiare în monedă naţională sau străină, bunuri, drepturi patrimoniale, obiecte ale proprietăţii intelectuale, obiecte ale proprietăţii de altă natură, prevăzute de legislaţia civilă, obţinute în urma activităţii infracţionale.

5. Prin atribuirea unui aspect legal sursei şi provenienţei mijloacelor băneşti se înţeleg tranzacţiile şialte acţiuni ale persoanelor juridice sau fizice cu mijloacele financiare sau bunuri, indiferent de forma de

proprietate a persoanei şi de metoda de efectuare a operaţiunilor, având drept scop transmiterea dreptuluide proprietate, inclusiv:

a) importul, exportul din RM;

b) efectuarea de transferuri băneşti prin intermediul mandatelor poştale internaţionale;c) primirea şi acordarea de credite financiare;



d) transferul diferitelor dobânzi, dividende şi al altor venituri obţinute în urma efectuării depunerilor,investiţiilor, acordării creditelor şi efectuării altor operaţiuni legate de circulaţia capitalului, a sumelor destinate achitării salariilor, pensiilor;

e) depuneri în capitalul social al organizaţiei în scopul obţinerii veniturilor şi a dreptului de participare la administrarea organizaţiei;

f) achiziţionarea valorilor mobiliare;

g) transferuri în scopul obţinerii dreptului de proprietate asupra bunurilor mobiliare şi imobiliare.6. Mijloace băneşti pot fi valuta naţională şi cea străină, titlurile sau hârtiile de valoare, cecurile şicertificatele de depozit sau de depunător, libretele de economii, depunerile pe cartele electronice decreditare şi alte documente de primire, înstrăinare, transferare, schimb sau păstrare a acestora, care certificădreptul de proprietate şi pot fi utilizate numai la prezentare.

7. Bunuri pot fi orice valori materiale, mobiliare sau imobiliare, precum şi acte juridice care certificădreptul de proprietate asupra acestora.

8. Acţiunile de tăinuire, deghizare, denaturare desemnează un ansamblu de fapte concrete prin caresubiectul infracţiunii de spălare a banilor conferă ori încearcă să confere unui bun, rezultat din săvârşireaactivităţii infracţionale, apartenenţa de legalitate, respectiv, faptul că bunul sau valoarea respectivă a fostdobândită în urma unor afaceri şi operaţiuni legale.

Aceste acţiuni se pot materializa prin întocmirea în urma obţinerii de către subiect a documentelor false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia şi mişcarea proprietăţii, bunului (întocmirea de facturifalse, documente de transport fictive, firme-paravan, contracte fictive etc.).

Acţiunea de dobândire înseamnă deţinerea de către persoană, cu orice titlu, a bunului despre care ştiecă provine din săvârşirea unei infracţiuni.

Posesia sau utilizarea desemnează fapta unei persoane de a se bucura de un bun, de a-l folosi, de aîntrebuinţa un timp limitat sau nelimitat acest bun despre care ştie că provine din activitate infracţională.

Prin asociere se are în vedere activitatea prin care se constituie un nucleu (un grup) sau o structură cuscopul de a săvârşi infracţiunea de spălare a

banilor. Participarea presupune faptul că asocierea (grupul)există şi persoana manifestă voinţa de a face parte din nucleu sau structură.

9. Latura subiectivă a infracţiunii de spălare a banilor constă în vinovăţie sub forma intenţiei directe,întrucât subiectul înfăptuieşte acţiuni concrete, cunoscând că bunurile (banii) sunt un rezultat al săvârşiriide infracţiuni.

10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani în cazul săvârşiriiacţiunilor prevăzute de alin.1 art.243. În cazul săvârşirii acţiunilor prevăzute de alin.2 şi 3, subiect poate fiorice persoană care a atins vârsta de 14 ani.

În conformitate cu art.21 al prezentului cod, subiect al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător (a se vedea comentariul de la art.21).

11. Alin.2 şi 3 stabilesc circumstanţe agravante ale acţiunilor de spălare a banilor.Prin repetat se înţeleg faptele prevăzute de alin.1 săvârşite încă o dată sau de mai multe ori cu

condiţia că subiectul nu a fost condamnat pentru primele acţiuni.

Infracţiunea de spălare a banilor se poate manifesta şi prin acţiuni caracteristice infracţiunilor prelungite, când subiectul urmăreşte o intenţie unică de a spăla o sumă respectivă şi în acest scopîntreprinde mai multe acţiuni infracţionale identice care în ansamblu alcătuiesc o singură infracţiune.

12. Referitor la săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor de către două sau mai multe persoane ase vedea comentariul de la art.44, 45 CP.

13. Având în vedere că spălarea banilor în cele mai multe cazuri se înfăptuieşte printr-un complex deoperaţiuni financiare (transferuri, tranzacţii) şi prin intermediul persoanelor juridice - organizaţii cu dreptde a executa operaţiuni financiare (menţionate în pct.3 al comentariului), ca subiecţi ai infracţiunii pot fiimplicaţi angajaţii din cadrul acestor organizaţii, care, efectuând acţiunile respective, folosesc situaţia lor de serviciu. În asemenea cazuri acţiunile lor sunt cuprinse în alin.2 lit.c) art.243. Practica demonstrează că

pot fi subiecţi ai infracţiunii de

spălare a banilor atât autorii infracţiunilor prin care au fost dobândite

mijloacele băneşti sau alte valori, contrabandişti, traficanţi de droguri, de fiinţe umane, arme, muniţii,substanţe explozive, participanţi ai jocurilor de noroc, proxeneţi, hoţi, corupţioneri etc., cât şi angajaţi ai



persoanelor juridice. În asemenea cazuri infracţiunea se săvârşeşte prin participaţie şi urmează a se încadraşi conform lit.b) alin.2.

În cazul în care subiectul infracţiunii ca angajat al organizaţiei este şi persoană cu funcţii derăspundere, poate avea loc şi un concurs de infracţiuni de spălare a

banilor şi infracţiune săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere, prevăzută de cap.XV CP.

14. Acţiunile de spălare a banilor, prevăzute la alin.3 litera a), se consideră săvârşite de un grup

criminal organizat sau de o organizaţie criminală dacă sunt prezente elementele constitutive stipulate înart.art.46, 47 CP (a se vedea comentariul de la aceste norme).15. Săvârşirea operaţiunilor de spălare a banilor în proporţii mari presupune că tranzacţiile şi alte

acţiuni ale persoanelor juridice sau fizice cu mijloace financiare ori cu bunuri depăşesc suma de 500 deunităţi convenţionale.

Articolul 244. EVAZIUNEA FISCALĂ A ÎNTREPRINDERILOR, INSTITUŢIILOR ŞIORGANIZAŢIILOR

(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea îndocumentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile saucheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 500 unităţi convenţionale,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită repetat se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate sau cu lichidarea întreprinderii.

[Art.244 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii este constituit din totalitatea de relaţii sociale care asigură

interesele statului în sfera financiară, adică în ceea ce priveşte formarea bugetului public naţional pe caleaîncasării impozitelor, contribuţiilor la asigurări sociale şi a altor plăţi obligatorii de la persoanele juridice.Relaţiile care asigură realizarea normală a funcţiilor de control asupra încasării depline şi la timp aimpozitelor formează obiectul nemijlocit adiacent. În calitate de obiect material apar obiectele impozabile(inclusiv venitul) în evaluare bănească.

2. Lista datelor despre venituri şi cheltuieli necesare de a fi incluse în documentele contabile pentrustabilirea cotei impozabile este determinată de actele normative conform Legii privind bazele sistemului

fiscal nr.1198-XII din 17 noiembrie 1992 (M nr.11/326 din 30 noiembrie 1992, republicată în MO nr.133-134 art.654 din 2 decembrie 1999) şi de actele legislative vizând tipurile concrete de impozite.

Vădit denaturate sunt acele date incorecte, special modificate, referitoare la mărimea veniturilor,

cheltuielilor ori deducerilor necesare pentru calcularea impozitelor, precum şi datele care reflectă incorectstarea de fapt în forma ignorării unor informaţii importante.Se consideră vădit denaturate datele incluse în documentele contabile, dacă ultimele sunt pregătite

spre prezentare la organele fiscale şi sunt întocmite într-o formă prestabilită.3. Prin documente contabile se înţeleg conturile de evidenţă contabilă, incluse în planul de acţiune,

documentele justificative care se întocmesc pentru toate operaţiunile economice, precum şi dările de seamăcontabile (bilanţuri, dări de seamă privind veniturile şi cheltuielile, calcularea impozitelor etc.).

Includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile ar însemna micşorarea ilegală a masei impozabile, a veniturilor obţinute,majorarea cheltuielilor aferente acestora, calcularea vădit incorectă a cotei impozitelor etc. Consideraţiunilegenerale vizând problema documentelor contabile sunt redate în Legea contabilităţii nr.426-XIII din 4

aprilie 1995 (MO nr.28 din 25 mai 1995). La soluţionarea chestiunii de stabilire a faptului că într-adevăr îndocumentele contabile, fiscale şi financiare se conţin date vădit denaturate, trebuie constatată nu numainecorespunderea lor datelor din actele justificative (de evidenţă primară), incluse în evidenţa contabilă,



fiscală şi financiară, dar şi necorespunderea acestor date cu veniturile şi cheltuielile reale, tipurile cărorasunt stabilite de legislaţia fiscală.

4. Tăinuirea ar trebui înţeleasă în sensul larg al cuvântului, adică drept micşorare (diminuare) aobiectului impozabil în documentele contabile şi neincludere în aceste documente a obiectelor în cauză. Deexemplu, neînregistrarea fondurilor primite gratuit de la terţe persoane determină tăinuirea obiectuluiimpunerii pe avere şi, respectiv, neachitarea acestuia, concomitent nu vor fi achitate nici TVA, impozitul

pe venit etc.5. Urmarea prejudiciabilă sunt daunele în proporţii ce depăşesc valoarea de 500 unităţi convenţionale.6. Raportul de cauzalitate constituie un semn obligatoriu.7. Izvorul de obţinere a veniturilor trebuie să poarte un caracter exclusiv legal. De aceea componenţa

infracţiunii în cauză nu include faptele orientate spre diminuarea veniturilor obţinute din vânzareadrogurilor, substanţelor radioactive, spre contrabandă şi alte forme ale activităţii ilegale de întreprinzător.

8. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor are un caracter material.Consumarea infracţiunii depinde de modalitatea normativă reflectată în conţinutul legii penale. Astfel,evaziunea fiscală, manifestată prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor datevădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile, se consideră consumată din momentul prezentării laorganele fiscale a documentaţiei corespunzătoare, fiind expirate termenele de achitare a impozitului pentru

perioada fiscală raportată. Data prezentării documentelor de evidenţă fiscală trebuie considerată ziuatransmiterii oficiale a ei organelor fiscale. În cazul tăinuirii altor obiecte impozabile consumareainfracţiunii trebuie legată de prezentarea la organele fiscale a unor date vădit denaturate privind alte obiecteimpozabile (cu excepţia datelor referitoare la venituri şi cheltuieli), precum şi de situaţia neprezentăriiacestora în cazul în care aceasta o cere legea. În ambele cazuri se cere ca suma impozitului ce trebuia să fie

plătit să depăşească 500 unităţi convenţionale.9. Dacă documentele contabile au fost denaturate, dar nu au fost prezentate la organele fiscale ori

timpul de prezentare nu a expirat, poate fi vorba despre o tentativă de infracţiune.10. Latura subiectivă a infracţiunii presupune determinarea obligatorie a vinovăţiei în forma intenţiei

directe. Scopul şi motivul infracţiunii pot fi diferite şi asupra calificării infracţiunii nu influenţează, dar sunt luate în seamă în procesul individualizării răspunderii şi pedepsei penale.

11. Subiectul delictului fiscal poate să nu coincidă cu subiectul infracţiunii. În sensul art.244 CP,subiect al impunerii poate fi numai persoana juridică, iar subiect al infracţiunii - persoana juridică şi ceafizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani şi care posedă anumite calităţi speciale. În cadrul persoanei

juridice actele vizând ţinerea evidenţei contabile, autentificarea acesteia, prezentarea ei la organele fiscalesunt realizate de către conducătorii întreprinderii, instituţiei şi organizaţiei, contabilii-şefi, contabili,

precum şi de către alţi funcţionari care îi înlocuiesc. Alte persoane pot fi supuse răspunderii penale doar încalitate de complici ai infracţiunii (art.45 şi 244 CP).

12. Repetarea infracţiunii presupune săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni prevăzute deart.244 alin.1 CP, cu condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu au expirattermenele de prescripţie vizând tragerea la răspundere penală.

Articolul 245. ABUZURILE LA EMITEREA TITLURILOR DE VALOARE(1) Includerea în prospectul emisiei sau în alte documente, în temeiul cărora se înregistreazăemisia titlurilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce în eroare, aprobarea cubună-ştiinţă a prospectului emisiei care conţine informaţii neautentice sau care pot induce în eroare,

precum şi aprobarea rezultatelor emisiei vădit neautentice, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii mari,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercitao anumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate.

(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite repetat;b) săvârşite de două sau mai multe persoane;



c) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate sau cu lichidarea întreprinderii.

[Art.245 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Pericolul social al infracţiunii prevăzute de art.245 CP constă în încălcarea intereselor persoanelor investitoare, adică ale persoanelor care plasează banii în titluri de valoare, precum şi a intereselor statului,care sunt asigurate pe baza ordinii stabilite de lege privind piaţa valorilor mobiliare. Aceste relaţii socialeconstituie obiectul nemijlocit al infracţiunii. În esenţă această incriminare supune apărării relaţiile socialecu caracter nou din sfera activităţii pe piaţa hârtiilor de valoare, în particular - relaţiile sociale din sferacircuitului drepturilor şi obligaţiunilor care rezultă din aceasta, permiţând a controla activitateacorporaţiilor şi a obţine anumite venituri. Ca obiect material al infracţiunii pot apărea anumite documentecare reflectă emisia valorilor mobiliare (prospectul emisiei ori alte documente).

2. Elementul material poate fi reflectat prin includerea în prospectul emisiei sau în alte documente, întemeiul cărora se înregistrează emisia titlurilor de valoare, a informaţiilor neautentice sau care pot induce

în eroare; aprobarea cu bună-ştiinţă a prospectului emisiei care conţine informaţii neautentice sau care potinduce în eroare; aprobarea rezultatelor emisiei vădit neautentice.

Prospect este un afiş, anunţ, scrisoare, pliant sau broşură în care se prezintă sumar planul unei lucrăriîn curs de apariţie, calităţile acesteia, intenţiile unor instituţii sau ale unor întreprinderi.

3. Potrivit Instrucţiunii privind modul de emisiune şi înregistrare de stat a valorilor mobiliare (Anexanr.1 la hotărârea Comisiei de Stat pentru piaţa hârtiilor de valoare nr.76-5 din 29 decembrie 1997 - MOnr.70-72/112 din 2 iulie 1999), emisia valorilor mobiliare constituie totalitatea valorilor mobiliare ale unuiemitent, care aparţin unei clase şi au acelaşi termen iniţial şi final de plasare, iar emisiunea valorilor mobiliare este totalitatea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de emitent în vederea plasării valorilor mobiliare.

4. Prin valoare mobiliară , reieşind din Legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare din 18 noiembrie1998, nr.199-XIV (MO nr.27-28/123 din 23 martie 1999), se înţelege acel titlu financiar care confirmădrepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă persoană, drepturi ce nu pot firealizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registruldeţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale deţinătorului nominal alacestor valori mobiliare.

5. Emitent este persoana juridică sau autoritatea administraţiei publice, care emite valori mobiliare şiîşi asumă obligaţii faţă de deţinătorii de valori mobiliare în vederea realizării drepturilor conferite devalorile mobilare respective.

6. Condiţiile emisiunii şi circulaţiei valorilor mobiliare stabilite în oferta publică nu pot crea avantajeunor investitori, în raport cu alţi investitori, la procurarea valorilor mobiliare. Specimenul prospectului

ofertei publice se stabileşte de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Pentru bănci şi alte instituţiifinanciare, prospectul ofertei publice se stabileşte de către Comisia Naţională de comun acord cu BNM.Prospectul ofertei publice trebuie să conţină: informaţia generală despre emitent; specificarea stării

financiare a emitentului; specificarea emisiunii preconizate a valorilor mobiliare; declaraţia investiţională.7. Informaţia privind emisiunea valorilor mobiliare constituie publicitate pe piaţa valorilor mobiliare.

În cadrul acesteia se interzice indicarea informaţiei neautentice sau eronate despre activitatea emitentului,despre valorile mobiliare ale acestuia oferite public şi despre clauzele ofertei publice.

În baza art.65 alin.1, 2 ale Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare, se interzice manipularea pe piaţa valorilor mobiliare. Manipulare pe piaţa valorilor mobiliare se consideră tranzacţionarea sauinfluenţarea tranzacţiilor cu valori mobiliare prin utilizarea informaţiei, promisiunilor, pronosticurilor şiavizelor false şi eronate, denaturarea sau tăinuirea intenţionată a informaţiei despre emitent sau despre

valorile mobiliare ale acestuia etc.8. Legiuitorul a formulat infracţiunea vizând abuzurile la emiterea hârtiilor de valoare ca fiind ocomponenţă materială de infracţiune. Aceasta e recunoscută consumată, dacă survine o urmare



prejudiciabilă - cauzarea unei daune în proporţii mari cumpărătorilor titlurilor de valoare sau altor persoane, mărimea cărora se determină în fiecare cauză concretă. Dauna prin aceste acţiuni poate fi pricinuită nu numai persoanelor care au procurat hârtiile de valoare, dar şi celor care, de exemplu, n-au putut să se folosească de dreptul lor (dacă acest drept este prevăzut de lege sau de decizia emitentului) şi să procure hârtiile de valoare care ar aduce venit mare.

9. Latura subiectivă o constituie vinovăţia în forma intenţiei directe. Scopul şi motivul infracţiunii nu

au importanţă la calificarea faptei.10. Poate fi subiect al infracţiunii orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, învirtutea competenţei sale având dreptul de a include informaţia în prospectul emisiei, a-l aproba sau aaproba rezultatele emisiei, adică dreptul legal, în virtutea actelor juridico-normative sau actelor deconstituire, de a include asemenea informaţii în documentele respective. În marea majoritate a cazurilor ainclude în prospectul emisiei informaţii neautentice pot atât gestionarii juridici ai Societăţilor pe Acţiuni,Underwriterului, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, învestiţi cu împuterniciri de întocmire şi

prezentare la organul de înregistrare a prospectului emisiei, cât şi persoanele care execută de fapt acesteobligaţiuni, precum şi colaboratorul organului de înregistrare. Răspunderea pentru veridicitatea informaţieicuprinse în prospectul ofertei publice şi alte documente, prezentate pentru înregistrarea ofertei publice, o

poartă emitentul valorilor mobiliare în conformitate cu legislaţia, precum şi underwriterul acestuia, în

conformitate cu contractul de underwriting. Pentru informaţia care se conţine în darea de seamă privindrezultatele emisiunii valorilor mobiliare poartă responsabilitate persoanele care au semnat darea de seamăîn cauză. Înseşi Societăţile pe Acţiuni, Underwriterul şi Comisia Naţională a Valorilor Mobilare pot apăreaca subiecţi ai infracţiunii şi în calitate de persoane juridice.

11. Noţiunea de repetare a infracţiunii este expusă în comentariul la art.31 CP.12. Săvârşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane adevereşte existenţa unei participaţii

simple (art.44 CP).13. În baza art.126 CP, prin daună în proporţii deosebit de mare se înţelege acea pagubă materială,

care, evaluată în bani, depăşeşte suma de 1.500 unităţi convenţionale (mai mult de 30.000 lei).Articolul 246. LIMITAREA CONCURENŢEI LIBERE

Limitarea concurenţei libere prin încheierea unui acord ilegal care prevede diviziunea pieţei,limitarea accesului la piaţă, cu înlăturarea altor agenţi economici, majorarea sau menţinerea preţurilor unice, faptă săvârşită cu aplicarea violenţei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.246 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. În domeniul concurenţei, statul promovează o politică de asigurare a activităţii de întreprinzător

libere şi de protecţie a concurenţei loiale (art.3 al Legii cu privire la protecţia concurenţei nr.1103-XIV din30 iunie 2000 - MO nr.166-168/1205 din 31 decembrie 2000).

2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl formează relaţiile sociale, a căror apărare este condiţionată de

realizarea activităţii economice în general, de respectarea regulilor de concurenţă pe piaţă, adică relaţiilesociale referitoare la desfăşurarea cinstită a raporturilor economice, apărarea intereselor producătorilor şiale consumatorilor împotriva faptelor de concurenţă neloială.

3. Concurenţa este întrecerea în care acţiunile independente ale agenţilor economici limitează efectiv posibilitatea fiecăruia dintre ei de a exercita influenţă unilaterală asupra condiţiilor generale de circulaţie amărfii pe piaţa respectivă. Limitarea concurenţei libere constă în: încheierea unui acord ilegal care prevedediviziunea pieţei; limitarea accesului la piaţă; înlăturarea altor agenţi economici; majorarea sau menţinerea

preţurilor unice.Concurenţă neloială înseamnă acţiunile agentului economic de a obţine avantaje neîntemeiate în

activitatea de întreprinzător, ceea ce contravine legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei, aduce sau poate aduce prejudicii altor agenţi economici sau poate prejudicia reputaţia lor în afaceri.

4. Piaţă de mărfuri este sfera de circulaţie a mărfurilor cu aceeaşi valoare de consum pe teritoriulRM, adică sfera de circulaţie a mărfurilor care nu au echivalent sau mărfuri de înlocuit pe teritoriul RM,



determinată de posibilitatea economică a cumpărătorului de a procura marfa pe un anumit teritoriu şi lipsaacestor posibilităţi în afara acestor limite.

5. Agenţi economici sunt considerate persoanele fizice şi juridice, inclusiv străine, care desfăşoarăactivitate de întreprinzător.

6. Prin situaţie dominantă pe piaţă trebuie înţeleasă situaţia exclusivă a agentului economic pe piaţade mărfuri, care îi dă acestuia, singur sau împreună cu alţi agenţi economici, posibilitatea de a exercita

influenţă decisivă asupra condiţiilor generale de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă sau de a împiedicaaccesul pe piaţă al unor alţi agenţi economici (modalităţi normative prevăzute şi de dispoziţia art.246 CP).7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunilor care formează aspectul

obiectiv al incriminării.8. Metoda de realizare a elementului material - aplicarea violenţei - este un semn obligatoriu al

aspectului obiectiv al infracţiunii. Violenţa poate fi exprimată în provocarea unor lovituri, leziuni corporaleuşoare sau medii. În situaţia cauzării unor vătămări grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori

provocării morţii persoanei, fapta va fi interpretată în baza unui concurs de infracţiuni.9. Latura subiectivă a infracţiunii o constituie vinovăţia în forma intenţiei directe. Scopul ar fi

nepermiterea, limitarea şi înlăturarea ori compensarea unor cheltuieli neîntemeiate, sau obţinerea unui venitsuplimentar prin influenţa ilegală asupra concurenţilor. Motivele pot fi cele mai variate.

10. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care în baza situaţiei de serviciu saua puterii şi statutului juridic în sfera antreprenoriatului poate realiza actele ce formează latura obiectivă ainfracţiunii, adică persoanele împuternicite a lua decizii ori persoanele care apar în numele subiectuluieconomic dominant sau din partea organului de stat în calitate de conducător, persoană cu funcţii derăspundere sau altă persoană împuternicită. Subiect al infracţiunii, în baza art.21 alin.(3) CP, poate fi şi

persoana juridică.Articolul 247. CONSTRÂNGEREA DE A ÎNCHEIA O TRANZACŢIE SAU DE A REFUZA

ÎNCHEIEREA EI(1) Constrângerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei, însoţită de ameninţări cu

aplicarea violenţei, cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor, precum şi cu răspândirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate, în lipsa semnelor de şantaj,


(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) cu aplicarea violenţei;c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminalăse pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani.1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl formează relaţiile sociale, a căror existenţă şi desfăşurare

normală sunt condiţionate de apărarea regulilor civile privind încheierea de tranzacţii (convenţii), precumşi de apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor. În particular, influenţa criminală este orientată împotrivalibertăţii manifestării voinţei părţii vătămate. În calitatea obiectului nemijlocit adiacent la săvârşireainfracţiunilor concrete pot apărea relaţiile sociale care asigură sănătatea persoanei, inviolabilitateacorporală a acesteia, cinstea, onoarea şi alte valori sociale.

2. În mod formal conţinutul normativ al incriminării include constrângerea la încheierea (refuzul de aîncheia) tranzacţiei indiferent de forma lor - verbală sau scrisă (simplă sau notarială). Cu toate acestea,influenţei criminale sunt supuşi preponderent participanţii potenţiali ai tranzacţiilor scrise.

3. Convenţie (tranzacţie) sunt actele săvârşite de către cetăţeni sau organizaţii în scopul de a naşte,modifica sau stinge drepturi sau obligaţiuni civile.

Ca oricare alt act volitiv, tranzacţia ia forma unei acţiuni determinate: semnarea contractului,

perfectarea notarială, eliberarea procurii (împuternicirii), întocmirea testamentului etc.4. În baza celor expuse, prin constrângerea de a încheia (refuza încheierea) tranzacţia trebuie săînţelegem actele orientate spre reprimarea (supunerea) voinţei participantului potenţial al tranzacţiei, cu



scopul de a-l impune să comită faptele necesare infractorului. Cu alte cuvinte, constrângere este influenţaactivă asupra părţii vătămate în scopul de a o impune, în ciuda dorinţei acesteia, de a încheia o anumitătranzacţie sau de a refuza încheierea ei.

5. Metodele posibile de acordare a influenţei sunt stipulate în art.247 alin.1 CP: ameninţarea cuaplicarea violenţei; ameninţarea cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor; ameninţarea cu răspândirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau

rudelor ei apropiate.6. Prin ameninţarea cu aplicarea violenţei înţelegem acţiuni (cuvinte, gesturi) care în mod realdemonstrează tendinţa aplicării ei faţă de subiectul viitoarei tranzacţii sau de rudele acesteia. Aplicareanemijlocită a acestei violenţe cade sub incidenţa art.247 alin.2 CP. Însă dacă, drept rezultat al actelor deviolenţă, victimei i-au fost cauzate leziuni corporale grave, fapta necesită a fi interpretată în baza unuiconcurs de infracţiuni (art.247, 151 CP).

7. Ameninţarea cu nimicirea sau deteriorarea bunurilor constă în înaintarea cerinţelor corespunzătoare faţă de obiectele imobiliare, transport, animalele casnice etc., care aparţin persoaneiconstrânse la încheierea (refuzul încheierii) tranzacţiei sau rudelor acesteia. Dacă a avut loc realizareanimicirii sau deteriorării acestui avut, asemenea fapte trebuie calificate suplimentar şi în baza art.197 CP.

8. Ameninţarea cu răspândirea unor informaţii care ar cauza daune considerabile drepturilor şi

intereselor ocrotite de lege ale persoanei sau rudelor ei apropiate poate avea ca bază cunoaşterea de cătreinfractor a unor fapte diverse din viaţă, divulgarea cărora nu este dorită. Spre exemplu, acestea pot aveareferiri la momentul adopţiei, relaţiilor în afara familiei, deficienţelor fizice şi psihice etc.

9. Prin rude ale victimei (art.134 CP) trebuie să înţelegem rudele apropiate (părinţii, copiii, tutorii, ceiînfiaţi, fraţii şi surorile, bunica, bunicul, nepoţii, soţii), precum şi alte persoane, viaţa, sănătatea cărora suntimportante pentru partea vătămată în virtutea unor circumstanţe de viaţă create.

10. Ameninţarea şi aplicarea violenţei sunt semne constitutive şi ale şantajului (art.189 CP), însăcomparativ cu infracţiunea analizată, acestea sunt orientate nu spre încheierea constrânsă a tranzacţiei, dar spre transmiterea avutului străin, drepturilor asupra lui sau săvârşirea altor acte fără perfectarea lor juridicăcorespunzătoare. Acţiunile săvârşite sunt calificabile ca şantaj în acele cazuri, în care e vorba de acţiuni cucaracter patrimonial, care pricinuiesc daune materiale proprietarului sau posesorului. Acţiunile care conţinconcomitent semnele ambelor infracţiuni urmează să fie calificate în baza art.189 CP.

11. Legiuitorul a formulat în sensul art.247 CP o componenţă materială de infracţiune, legândmomentul consumării ei de cauzarea unor daune considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale

persoanei sau rudelor ei apropiate.12. Latura subiectivă a infracţiunii este exprimată prin vinovăţie în forma intenţiei directe. Scopul

făptuitorului poate consta în primirea averii şi diferitelor prerogative pe calea încheierii prin constrângere atranzacţiilor, însă la calificarea faptei în mod penal scopul şi motivul nu constituie semne obligatorii.Totuşi art.247 CP are în vedere acele situaţii, în care constrângerea la încheierea tranzacţiei nu esteorientată spre îmbogăţire pe contul pricinuirii daunei materiale părţii vătămate. Dacă se constată că, dreptrezultat al constrângerii, partea vătămată a încheiat o tranzacţie care a determinat cauzarea unei daune

materiale sie, acţiunile vinovatului trebuie calificate nu conform art.247 CP, dar ca şantaj.13. Subiectul infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârşiriiinfracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Spre exemplu, conducătorul (persoana cu funcţii de răspundere)întreprinderii, controlată de structurile criminale.

14. Noţiunea de repetare a infracţiunii a fost expusă în comentariul la art.31 CP.15. Violenţa presupune aplicarea loviturilor, leziunilor corporale până la gradul celor grave. Dacă

drept rezultat al aplicării violenţei survine leziunea corporală gravă sau moartea persoanei, fapta trebuiecalificată în baza unui concurs de infracţiuni.

16. Sensul sintagmei de săvârşire a infracţiunii de un grup criminal organizat sau de o organizaţiecriminală a fost explicat în comentariul la art.46, 47 CP.

Articolul 248. CONTRABANDA

(1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de



identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în altedocumente de trecere a frontierei,


(2) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanţelor narcotice, psihotrope, cu

efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, precum şi a deşeurilor nocive, eludându-secontrolul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prinnedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a

frontierei,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a muniţiilor, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a

mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentelevamale sau în alte documente de trecere a frontierei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la4 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludându-secontrolul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din

ţară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4), săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) de o persoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu;d) în proporţii deosebit de mari,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în



1. Regimul juridic vamal cuprinde totalitatea normelor prevăzute în legislaţia internă ce se aplică încadrul procedurii de vămuire a mărfurilor, norme cuprinse de CV, de Legea cu privire la tariful vamal , dealte acte normative şi acorduri internaţionale în domeniul vamal, la care RM este parte.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la regimul vamal, relaţii a căror desfăşurare normală şi dezvoltare este condiţionată de respectarea regulilor impuse de lege privindcontrolul vamal de mărfuri sau de alte bunuri.

3. Latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă este descrisă în dispoziţia normei penale şi constă întrecerea peste frontiera vamală a RM a mărfurilor, obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludându-secontrolul vamal, ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop,ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararesau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

4. Prin frontieră vamală se înţelege linia de demarcaţie a teritoriului RM de teritoriul statelor vecine,linie care corespunde frontierei de stat a RM (art.4 CV), precum şi perimetrul zonelor libere şi aldepozitelor vamale libere. Pe perimetrul frontierei vamale sunt amplasate posturi (puncte) şi birouri vamale



ca unităţi ale organului vamal în care pot fi perfectate în totalitate sau în parte formalităţile prevăzute dereglementările vamale. La frontiera vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile de vămuire, în loculamplasării organului vamal, precum şi în alte locuri stabilite de Departamentul Controlului vamal, suntcreate zone de control vamal, prin care în mod obligatoriu urmează să se efectueze trecerea frontiereivamale. Ieşirea din această zonă echivalează cu trecerea vămii.

5. Prin trecere a frontierei vamale se înţelege introducerea şi scoaterea de pe teritoriul vamal al RM a

mărfurilor şi mijloacelor de transport, inclusiv prin expedieri poştale internaţionale prin conducte şi prinlinii de transport electric. Trecere a frontierei vamale are loc şi în cazul introducerii ori scoaterii mărfurilor din teritoriul zonelor libere pe cealaltă parte a teritoriului vamal al RM.

6. Prin mărfuri, obiecte şi alte valori se înţeleg lucrurile aflate în sfera patrimonială a persoanei(făptuitorului) şi pentru care legea stabileşte un regim vamal la trecerea lor peste frontiera de stat.

Prin noţiunea de mărfuri Codul vamal (art.1 alin.1) denumeşte orice bun mobil: obiecte şi alte valori,inclusiv valori valutare (valută străină şi monedă naţională în numerar, documente de plată şi valorimobiliare exprimate în valută străină şi monedă naţională), gaze naturale, energie electrică, termică, alt felde energie, precum şi mijloace de transport, cu excepţia mijloacelor folosite pentru transportul internaţionalde pasageri şi mărfuri, containere.

7. Eludare a controlului vamal înseamnă trecerea frontierei vamale (intrarea sau ieşirea din ţară) prin

alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.Controlul vamal constă în efectuarea de către autoritatea vamală a operaţiunilor de verificare a

mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar-contabile şi a altor înscrisuri ale titularilor de operaţiuni, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative (solicitareacomunicării de către persoane a informaţiilor respective), alte acţiuni similare, cu scopul de a asigurarespectarea reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.Pentru existenţa infracţiunii de contrabandă nu interesează locul prin care a fost eludat controlul vamal, ciîmprejurarea că acele mărfuri sau alte bunuri nu sunt prezentate la biroul (punctul) vamal pentru efectuareacontrolului vamal mai înainte de scoaterea din ţară sau, după caz, imediat după introducerea în ţară aacestora.

8. Prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop se are în vedere folosireaascunzişurilor, locurilor neobservate în mod liber la efectuarea controlului vamal nedestinate pentru aşaceva, însă în care sunt depozitate (aranjate) bunurile; locuri ascunse ale corpului, hainelor, obiectelor

personale (inclusiv fabricate special), precum şi trecerea mărfurilor şi a altor valori cu mijloace reutilatesau acomodate drept ascunziş, sau prin atribuirea unor bunuri forma altor bunuri.

9. Potrivit art.173 CV, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şimijloacele de transport al căror regim vamal se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile

prevăzute de legislaţie sunt declarate organului vamal.Declararea mărfurilor, obiectelor sau a altor valori se face în scris sau oral, prin mijloace electronice

sau prin alte modalităţi prevăzute de legislaţia vamală. ( Regulamentul privind reglementarea valutară pe

teritoriul RM , aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al BNM din 13.01.1994 cu modificărileulterioare stipulează prevederile ce se referă la declararea obligatorie a valutei naţionale ori străine,deţinută de persoană la trecerea frontierei vamale.)

Din momentul primirii declaraţiei vamale de către organul vamal, declaraţia devine act juridic.Organul vamal nu are dreptul să respingă declaraţia vamală, însă până la verificarea ei, până la controlulmărfurilor şi al mijloacelor de transport declaraţia vamală poate fi modificată, completată sau retrasă dedeclarant cu permisiunea organului vamal.

10. Folosirea frauduloasă a documentelor are loc atunci când documentele vamale ori comercialefolosite la trecerea frontierei vamale sunt falsificate, în conţinutul lor adevărul este denaturat sau conţinutuldocumentului este neadevărat. Esenţial este ca aceste documente (unul sau mai multe) să fie întrebuinţateefectiv la trecerea frontierei vamale.

Întrebuinţarea la trecerea frontierei vamale a unuia sau a mai multor documente care se referă la altemărfuri sau bunuri este un semn că avem de a face cu documente frauduloase. Folosirea înseamnă prezentarea, înfăţişarea documentului vamal ca mijloc adevărat, respectiv ca dovadă privind anumite



mărfuri sau bunuri, supuse controlului autorităţilor vamale, fie la punctele (birourile) de control pentrutrecerea frontierei vamale, fie la birourile vamale din interiorul ţării.

Conform art.190 CV, mijloacele de transport, încăperile şi alte spaţii în care se află sau se pot aflamărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal urmează să fie identificate de către organulvamal. Mijloace de identificare vamală se consideră plombe, sigilii, ştampile, marcaje, semne deidentificare, prin prelevarea de probe şi mostre, prin descrierea mărfurilor şi mijloacelor de transport, prin

desenarea planului, fotografiere, precum şi prin alte mijloace de identificare.Mijloacele de identificare vamală pot fi schimbate sau nimicite numai de organul vamal sau cuautorizaţia lui.

11. Nedeclarare a mărfurilor este neprezentarea în modul stabilit a informaţiilor exacte despre acestemărfuri, obiecte sau alte valori. Declararea are loc prin întocmirea declaraţiei vamale şi se depuneorganului vamal împreună cu alte documente necesare vămuirii.

Prin declarare neautentică se înţelege prezentarea documentului care în realitate este autentic, însă încare sunt introduse informaţii ce nu corespund realităţii, ori documentul păstrează elementele şi indiciioriginalului (se execută pe formular oficial, conţine numele şi posturile persoanelor împuternicite să-lsemneze ş.a.m.d.), însă informaţiile introduse în el (textul, datele numerice) sunt false. (HP CSJ nr.19 din10.07.1997 cu modificările ulterioare Despre practica judiciară în cauzele privind contrabanda şi

contravenţiile administrative vamale p.6.) Alte documente de trecere a frontierei vamale necesare pentru controlul vamal sunt documentele

bancare, de provenienţă, de calitate, drepturi de import-export, licenţe, autorizaţii, procuri etc.12. Semnele constitutive ale laturii obiective a infracţiunii de contrabandă prevăzute de alin.1 sunt

caracteristice şi pentru alin.25 art.248 CP.13. Infracţiunea de contrabandă prevăzută de alin.1 al normei penale se consideră săvârşită dacă

valoarea mărfurilor, obiectelor ori a altor valori ce se trec peste frontiera vamală depăşeşte suma de 500unităţi convenţionale. Trecerea ilegală peste frontieră a mărfurilor până la această sumă se considerăcontravenţie vamală şi răspunderea survine în conformitate cu normele CCA.

Noţiunea de proporţii mari nu se referă la semnele calificative ale infracţiunii de contrabandă prevăzute de alin.2, 3 şi 4 ale articolului comentat.

Valoarea mărfurilor urmează să fie determinată ţinându-se seama de preţurile vamale ale acestora înconformitate cu Legea RM Cu privire la tariful vamal .

14. Infracţiunea de contrabandă se consideră consumată dacă mărfurile, obiectele şi alte valori autrecut frontiera vamală a RM .

15. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care la momentul săvârşiriiinfracţiunii de contrabandă a atins vârsta de 16 ani.

Subiecţi ai infracţiunii de contrabandă pot fi şi persoane juridice care desfăşoară activitate deîntreprinzător dacă corespund uneia din condiţiile stipulate în alin.3 art.21 CP.

16. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă. Nu se cere, ca ocondiţie a conţinutului constitutiv al infracţiunii, existenţa vreunui scop sau mobil. Acestea pot fi însă luate

în consideraţie la individualizarea pedepsei.17. Alin.5 stipulează formele calificative ale infracţiunii de contrabandă.Faptele prevăzute la alin.1, 2, 3 şi 4 săvârşite de două sau mai multe ori, pentru care persoana

vinovată nu a fost pedepsită şi nu au expirat termenele de tragere la răspundere penală, se considerăcontrabandă săvârşită în mod repetat .

18. Săvârşirea contrabandei de către două sau mai multe persoane există atunci când acestea s-auînţeles în prealabil cu privire la activitatea de contrabandă. Participaţia este posibilă şi, în funcţie de gradulde coordonare a rolurilor participanţilor, se manifestă prin forma participaţiei simple ori complexe. În cazulsăvârşirii contrabandei de către un grup criminal organizat ori de către o organizaţie criminală, calificarease efectuează cu trimitere şi la art.46, 47 ale prezentului cod.

19. Săvârşirea contrabandei de către o persoană cu funcţii de răspundere, folosindu-se de situaţia de

serviciu, presupune acţiunile unei persoane ce abuzează de putere sau de situaţia sa de serviciu în scopulsăvârşirii contrabandei. Persoane cu funcţii de răspundere sunt:- persoanele care exercită funcţii de control la frontiera republicii;



- persoanele care au dreptul de a se afla în zona de supraveghere vamală;- persoanele care exercită funcţiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei;- persoanele care se bucură de facilităţi vamale în conformitate cu legislaţia în vigoare (p.11 HP CSJ

din 10.07.1997 cu modificările ulterioare Despre practica judiciară în cauzele privind contrabanda şicontravenţiile administrative vamale).

20. Prin contrabandă săvârşită în proporţii deosebit de mari se consideră trecerea ilegală peste

frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor şi altor valori al căror cost exprimat în bani depăşeşte 1500 deunităţi convenţionale de amendă la momentul săvârşirii infracţiunii.Articolul 249. ESCHIVAREA DE LA ACHITAREA PLĂŢILOR VAMALE(1) Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoanese pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite în proporţii deosebit de mari,se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.1. Obiect al infracţiunii sunt relaţiile ce se formează la importul şi exportul de mărfuri (bunuri), iar

răspunderea penală este instituită în scopul ocrotirii speciale a operaţiunilor de vămuire a bunurilor, protecţiei producătorilor de mărfuri autohtoni, precum şi al creării condiţiilor favorabile pentru integrareaeconomiei RM în economia mondială.

2. Latura obiectivă include acţiunile de eschivare a persoanelor (fizice ori juridice), care trec pestefrontiera vamală mărfuri ale proprietarilor, deţinătorilor de mărfuri şi ale altor persoane prevăzute de CV,de la achitarea plăţilor vamale stabilite de legislaţie.

Plăţi vamale (denumite şi drepturi de import ori de export ) se consideră, în conformitate cu art.117CV, plăţile care se percep (se achită) în cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală a RM, precum şi înalte cazuri prevăzute de legislaţie:

a) taxa vamală; b) taxa pe valoarea adăugată;c) accizele;d) taxa pentru proceduri vamale;e) taxa pentru eliberarea licenţei ori taxa pentru actualizarea valabilităţii licenţei;f) taxa pentru participare la licitaţia vamală.Taxă vamală este o plată obligatorie percepută de autoritatea vamală la introducerea sau scoaterea

mărfurilor de pe teritoriul vamal.Taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii

mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul RM, precum şi a unei părţidin valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în RM. Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activităţii

vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sunt prevăzute de anexa nr.2 la Legea cu privirela tariful vamal . Printre acestea sunt taxe pentru vămuirea mărfurilor şi a altor obiecte, taxe la eliberareaadeverinţelor pentru înregistrarea mijlocului de transport; taxe pentru păstrarea mărfurilor şi a altor obiectela depoziţiile vamale ori păstrarea lor în vamă; taxe pentru eliberarea repetată a certificatului de declarantvamal; taxe pentru corectarea valorii în vamă a mărfurilor etc.

Ordinea de calculare a taxei vamale este prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIIIdin 20.11.1997 (MO, 1998, nr.40-41 cu modificările şi completările ulterioare. MO, 2000, nr.169, MO,nr.115, 116).

Plăţile vamale se percep până la/ori o dată cu depunerea declaraţiei vamale. Modul de plată, precumşi cazurile de prelungire ori eşalonare a termenului de plată a drepturilor de import şi de export, estereglementat de art.125, 126 CV.



3. Eschivarea reprezintă acţiunea (inacţiunea) de sustragere de la o obligaţiune prevăzută de lege. Eschivarea de la prestarea plăţilor vamale poate avea loc prin ascunderea mărfurilor şi a altor bunuri

transferate, prin micşorarea preţului, prin violarea informaţiei referitoare la apartenenţă ori destinaţie; prinneachitarea deplină ori parţială a plăţilor vamale deja stabilite de organul vamal. Infracţiunea de eschivarede la achitarea plăţilor vamale poate fi săvârşită şi prin circumstanţele prevăzute de alin.1 art.248 al

prezentului cod. În funcţie de aceste circumstanţe acţiunile făptuitorului se consideră concurs de

infracţiuni.4. Vorbim despre proporţii mari şi atunci când suma plăţilor vamale de la achitarea cărora seeschivează persoana depăşeşte 500 de unităţi convenţionale de amendă la momentul săvârşirii infracţiuniişi despre proporţii deosebit de mari - când suma depăşeşte 1500 unităţi convenţionale de amendă.

5. Subiect al infracţiunii de eschivare de la achitarea plăţilor vamale poate fi orice persoană fizicăresponsabilă, obligată să achite plăţile vamale, care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani,

precum şi persoana juridică care corespunde prevederilor art.21 din prezentul cod.6. Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte exclusiv sub forma intenţiei directe. Făptuitorul

prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte tocmai producerea rezultatului de a evita achitarea plăţilor vamale. El nu numai că prevede şi urmăreşte producerea rezultatului, dar acţionează în scopul de a obţinevenit prin neachitarea plăţilor vamale.

7. Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale în proporţii mari se consideră fapta săvârşită repetat ,dacă anterior persoana, la trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor, prin diferite moduri s-a eschivat dela achitarea plăţilor vamale respective şi pentru această faptă nu a fost condamnată şi nu a expirat termenulde prescripţie.

8. Infracţiunea prevăzută de alin.2 lit.b) art.249 din prezentul cod (săvârşită de două sau mai multe persoane) este pasibilă prin toate formele participaţiei penale (a se vedea comentariul de la art.44, 45).

Articolul 250. TRANSPORTAREA, PĂSTRAREA SAU COMERCIALIZAREAMĂRFURILOR SUPUSE ACCIZELOR, FĂRĂ MARCAREA LOR CU TIMBRE DE CONTROLSAU TIMBRE DE ACCIZ

(1) Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor fără marcarea lor cutimbre de control sau timbre de acciz de modelul stabilit, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite de:a) marcarea cu alte timbre decât cele de modelul stabilit;b) cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2



1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii - a se vedea art.244 CP. Ca obiect material pot apărea mărfurilesupuse accizelor în mod obligatoriu. Noţiunea de mărfuri include orice bunuri care sunt supuse accizelor.2. A transporta înseamnă deplasarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de

control sau timbre de acciz. A păstra presupune ţinerea bunului la un loc sigur, păzit cu grijă, ţinerea în bună stare, în posesiunea

sa. A comercializa ar însemna acţiunea de a pune o marfă, un bun etc. în comerţ, a face să devină obiect

de comerţ.3. Accizul este un impozit general de stat, stabilit pentru unele mărfuri de consum, precum şi pentru

activitatea în domeniul jocurilor de noroc. Obiectul impunerii îl constituie mărfurile supuse accizelor şi

licenţele pentru activitate în domeniul jocurilor de noroc. În RM actul normativ de bază care prevedeaplicarea accizului este CFisc. (Titlul IV). Plătitori ai acestui impozit sunt persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul RM, cei care importă unele mărfuri supuse



accizelor, conform prevederilor CFisc (Titlul IV), precum şi cei care desfăşoară activitate în domeniul jocurilor de noroc.

4. Mărfurile supuse accizelor, cum ar fi votca, lichiorurile, alte băuturi spirtoase, vinurile din struguri,din fructe şi pomuşoare, vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon, divinurile (coniacurile),articolele din tutun, comercializate pe teritoriul RM sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei,

precum şi mărfurile supuse accizelor procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul RM care

nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sunt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarease efectuează în timpul fabricării mărfurilor supuse accizelor, până la importarea acestora, iar în cazulmărfurilor fabricate pe teritoriul RM - până la momentul expedierii (transportării) acestora din încăperea deacciz. Modul de procurare şi utilizare a timbrelor de acciz este stabilit de către SFS. Nu sunt marcateobligatoriu cu timbru de acciz vinurile spumoase, divinurile (coniacurile) în sticle de suvenire, cucapacitatea de până la 0.25; 1.5; 3 litri şi 6 litri, precum şi mărfurile supuse accizelor fabricate pe teritoriulRM şi expediate de către producător pentru export.

5. Potrivit Instrucţiunii Provizorii cu privire la modul de realizare a Timbrelor de accize, marcareacu ele a unor mărfuri importate supuse accizelor şi vărsarea în buget a mijloacelor băneşti obţinute de larealizarea lor ( Hotărârea MF nr.09-6-03-22 din 01 august 1995 - MO nr.51-52/14 din 14 septembrie1995), timbrul de accize este un simbol de plată şi reprezintă un articol special confecţionat din hârtie, pe

care este indicată denumirea grupului de mărfuri supuse accizelor şi valoarea lui ce corespunde mărimiitaxei accizelor. Marcarea unor mărfuri supuse accizelor prin Timbre de accize prezintă o formă de platăreală a accizelor pentru unele mărfuri importate supuse accizelor. Marcarea mărfurilor supuse accizelor cuTimbre de accize se efectuează până la momentul comercializării lor pe teritoriul RM. Comercializareaacestor mărfuri fără a fi marcate, precum şi primirea lor de la comitent în mod nemarcat pentru vânzare

prin comerţul de comision, pe teritoriul RM sunt interzise. Marcarea se efectuează prin lipirea Timbrelor de accize pe mărfurile supuse marcării în locurile destinate desfacerii pachetului în aşa mod, ca la desfaceresă fie garantată deteriorarea mărcii.

6. Consecinţa prejudiciabilă este exprimată prin cauzarea unor daune în proporţii mari (art.126 CP).7. Raportul de cauzalitate între elementul material şi consecinţa prejudiciabilă este un semn

obligatoriu al laturii obiective a infracţiunii.8. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie în forma intenţiei directe. Scopul şi motivul pot fi

diferite, în anumite situaţii prevalând cele cu caracter material.9. Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani cât şi

cea juridică (art.21CP).10. Marcarea mărfurilor supuse accizelor cu alte timbre decât cele de modelul stabilit presupune

situaţia în care timbrele de acciz nu corespund celor legale. Nu are importanţă faptul dacă acestea suntfalsificate sau cu termenul expirat etc.

11. Despre daune în proporţii deosebit de mari a se vedea art.126 CP.Articolul 251. ÎNSUŞIREA, ÎNSTRĂINAREA, SUBSTITUIREA SAU TĂINUIREA

BUNURILOR GAJATE, SECHESTRATE SAU CONFISCATE

Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate ori utilizarea lor în alte scopuri, săvârşită de o persoană căreia i-au fost încredinţate aceste bunuri sau careera obligată, conform legii, să asigure integritatea lor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare dela 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.251 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care asigură respectarea regulilor de păstrare a

bunurilor gajate şi a celor care sunt sechestrate şi confiscate. Ca obiect material apar bunurile materialegajate, sechestrate sau confiscate în mod legal.

2. Prin însuşire înţelegem a pune stăpânire pe ceva, a lua în stăpânire, a-şi apropia.

Înstrăinarea presupune transmiterea, cu titlu oneros sau gratuit, a bunului - către altă persoană.Substituirea înseamnă înlocuirea bunului cu un alt bun.Prin tăinuire înţelegem acţiunea de a nu lăsa să se ştie, să se afle; a ascunde; a acoperi.



Utilizarea presupune întrebuinţarea bunului, folosirea acestuia.3. Potrivit art.203 CPP, punerea sub sechestru a bunurilor, adică a obiectelor cu o valoare materială,

inclusiv a conturilor şi depozitelor bancare, este o măsură procesuală de constrângere, care constă îninventarierea bunurilor materiale şi interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar încazurile necesare - de a se folosi de aceste bunuri. După punerea sub sechestru a conturilor şi a depozitelor

bancare sunt încetate orice operaţiuni în privinţa lor. Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică în scopul

asigurării restituirii prejudiciului cauzat prin infracţiune, acţiunii civile şi a eventualei confiscări a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiune. Baza juridică a sechestrării bunurilor o constituieart.203-210, 133-134 CPP.

4. Legea penală (art.106 alin.1 CP) defineşte confiscarea specială ca fiind trecerea, forţată şi gratuită,în proprietatea statului a bunurilor utilizate la săvârşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. În ceeace priveşte nemijlocit lucrurile supuse confiscării speciale sunt prevăzute în art.106 alin.2 CP.

5. Potrivit Legii cu privire la gaj nr.449-XV din 30 iulie 2001 (MO nr.120/863 din 2 octombrie2001), gajul este o garanţie reală în al cărei temei creditorul gajist poate urmări bunul gajat având prioritatefaţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei garantate. Debitorul gajist nu are dreptulsă transmită obiectul gajului în arendă sau în folosinţă gratuită dacă contractul nu prevede aceasta. Gajareaunui bun gajat se admite dacă nu este interzisă prin contractele de gaj precedente. În cazul înstrăinării - de

către debitorul gajist sau de către terţul deţinător - a bunului gajat, gajul nu se stinge. Dacă intenţionează săvândă bunul gajat, debitorul gajist trebuie să obţină acordul prealabil al creditorului gajist. Terţul căruia i s-a încălcat un drept sau care are un interes legitim poate contesta în instanţă judecătorească valabilitateagajului sau urmărirea bunului gajat.

6. Însuşirea bunului presupune o formă specială a incriminării prevăzute de art.191 CP. Concurenţadintre ele se limitează la specificul obiectului material al infracţiunii.

7. Componenţa infracţiunii este formulată de către legiuitor ca fiind una formală, momentulconsumării fiind legat de determinarea săvârşirii faptei prejudiciabile prevăzute expres de legea penală.

8. Latura subiectivă a infracţiunii este caracterizată prin existenţa obligatorie a vinovăţiei în formaintenţiei directe. Scopul şi motivul infracţiunii pot fi diferite şi nu au importanţă la calificarea infracţiunii,având rol numai la individualizarea răspunderii şi a pedepsei penale.

9. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană căreia i-au fost încredinţate bunurile gajate,sechestrate sau confiscate ori care era obligată, conform legii, să asigure integritatea lor. Ca subiect poateapărea şi persoana juridică care practică activitatea de întreprinzător în anumite situaţii prevăzute expres delegea penală în vigoare (art.21 alin.2, 3 CP Răspunderea penală a persoanei juridice care desfăşoarăactivitate de întreprinzător nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvârşită (art.21alin.4 CP).

10. Contrazicerile parţiale apărute între unele reglementări cu caracter internaţional şi legea penalănaţională referitoare la incriminarea acestor fapte determină în consecinţă lipsa aplicaţiunii parţiale aacestor dispoziţii. CEDO prevede în mod expres că drept rezultat al încălcării contractelor civile nu poate fiaplicată o pedeapsă privativă de libertate. În cazul încălcării contractelor de gaj însă legea penală prescrie

închisoare de la 3 până la 7 ani.Articolul 252. INSOLVABILITATEA INTENŢIONATĂ(1) Insolvabilitatea intenţionată care a cauzat creditorului daune în proporţii mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) de două sau mai multe persoane;b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 5 ani.1. Obiectul nemijlocit de bază sunt relaţiile sociale care apără activitatea legală de antreprenoriat şi

care determină asigurarea intereselor legitime ale creditorilor. Obiectul nemijlocit facultativ îl constituierelaţiile sociale care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor. Obiectul material se compune din bunurile materiale, obligaţiunile patrimoniale, documentele care conţin date (informaţii) vizând bunurile



debitorului, locurile aflării acestora sau altă informaţie despre aceste bunuri; documentele contabile, actelece reflectă activitatea economică a antreprenorului individual sau a organizaţiei.

2. În baza Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (MO nr.139-140/1082 din 15noiembrie 2001), prin insolvabilitate se are în vedere situaţia financiară a debitorului caracterizată prinincapacitatea de a-şi onora obligaţiunile de plată. Nu orice neachitare a datoriilor înseamnă insolvabilitate,ci numai aceea care apare în cazul incapacităţii economico-financiare a debitorului, urmată de pretenţiile

înaintate de către creditori. Anume aceste situaţii determină adresarea în instanţă pentru intentarea procesului de insolvabilitate.3. Instanţa examinează din oficiu toate circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate.

Conform art.22 al Legii insolvabilităţii, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate esteincapacitatea de plată a debitorului.

Incapacitatea de plată presupune situaţia debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a-şiexecuta obligaţiunile pecuniare scadente, inclusiv cele fiscale.

Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debitorului, încazul în care debitorul reclamat este o persoană responsabilă de creanţele creditorului în limita

patrimoniului ei.Procesul de insolvabilitate se intentează doar în baza cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate depusă de către debitor, creditor şi alte persoane.4. În cazul insolvabilităţii debitorului din vina fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organelor

executive sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori potinfluenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiarăfaţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. În toate cazurile de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cereriiintroductive din cauza insuficienţei masei debitoare, instanţa de judecată transmite toate documenteleorganelor procuraturii spre a fi examinate sub aspectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea antrenaurmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor de conducere ale acestuia.

5. Elementul material poate fi descris prin crearea sau exagerarea intenţionată a insolvabilităţiidebitorului, gestionarea intenţionat incompetentă a afacerilor. Ca modalităţi faptice pot fi: încheierea unor tranzacţii evident neconvenabile, care nu corespund unei practici normale; luarea asupra sa din punct devedere economic neîntemeiat a unor datorii străine; micşorarea activelor; folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperireacheltuielilor; procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; dispunerea continuării unei activităţia debitorului care duce în mod vădit debitorul la incapacitatea de plată etc. Este cazul determinăriiobligatorii pentru incriminarea faptei în baza art.252 CP a existenţei reale a incapacităţii de plată adebitorului.

6. Consecinţa prejudiciabilă constă în cauzarea unor daune în proporţii mari creditorilor (art.126 CP).7. Raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea prejudiciabilă constituie un semn

obligatoriu al aspectului obiectiv al infracţiunii.

8. Componenţa de infracţiune este materială, infracţiunea considerându-se consumată din momentulcauzării unor daune în proporţii mari creditorilor.9. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie în forma intenţiei directe. Motivele pot fi diferite,

în unele cazuri importanţă pentru calificare având cele personale sau interesele altor persoane.Prin interese personale sau interese ale altor persoane se înţelege căpătarea unor privilegii

patrimoniale, crearea condiţiilor favorabile pentru refuzul de a achita plăţile fiscale, lichidarea vreunuiconcurent, trecerea la o funcţie mai bună etc.

10. Subiectul infracţiunii poate fi numai persoana fizică responsabilă, de la vârsta de 16 ani, care estedescrisă prin prisma unor semne speciale obligatorii: persoana cu funcţie de răspundere a debitorului sau

proprietarul debitorului.11. Incriminarea faptei în baza art.252 alin.2 lit.a) CP are loc în cazul săvârşirii faptei prin participaţie

simplă (art.44 CP).12. Daune în proporţii deosebit de mari sunt acelea care valorează mai mult de 1.500 unităţiconvenţionale.



Articolul 253. INSOLVABILITATEA FICTIVĂ(1) Insolvabilitatea fictivă care a cauzat creditorului daune în proporţii mari,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) de două sau mai multe persoane;

b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare dela 2 la 5 ani.

1. Despre obiectul nemijlocit al infracţiunii a se vedea comentariul la art.252 CP.2. În baza art.27 alin. al Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001 (MO nr.139-

140/1082 din 15 noiembrie 2001), dacă debitorul depune cererea introductivă în cazul în care el dispune de posibilităţi reale de a satisface integral creanţele creditorilor, debitorul poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii în cauză. Cu alte cuvinte, declararea intenţionat falsăa incapacităţii de plată a debitorului, realizată în conformitate cu legea, dar în baza unei informaţii false,determină existenţa unei insolvabilităţi fictive.

3. Delimitarea infracţiunii prevăzute varianta-tip a art.252 alin.1 CP de cea stipulată în art.253 alin.1

CP rezidă doar într-un singur semn de evaluare a modalităţii normative. Adică în cazul insolvabilităţiiintenţionate (art.252 CP) incapacitatea de plată a debitorului (în special, supraîndatorarea debitorului, încazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele

patrimoniului ei) este reală, dar existenţa acesteia este condiţionată de anumite încălcări comise de cătreunii subiecţi speciali, pe când în cazul insolvabilităţii fictive (art.253 CP), deşi procedura de intentare a

procesului de insolvabilitate este legală, informaţia înaintată pentru intentarea acestui proces este falsă.4. Declararea intenţionat falsă a incapacităţii de plată într-o formă şi procedură neprevăzute de lege

poate constitui, după caz, conţinutul normativ al incriminării prevăzute de art.190 CP - escrocheria.5. Consecinţa prejudiciabilă constă în cauzarea unor daune în proporţii mari creditorilor (art.126 CP).6. Raportul de cauzalitate între elementul material şi urmarea prejudiciabilă constituie un semn

obligatoriu al laturii obiective a infracţiunii.7. Componenţa infracţiunii este atribuită la una materială, adică infracţiunea se consideră consumată

din momentul cauzării creditorului daune în proporţii mari.8. Latura subiectivă a infracţiunii poate să se manifeste prin vinovăţie în forma intenţiei directe.

Scopul infracţiunii, deşi în mod normativ nu este prevăzut, faptic ar putea fi: inducerea în eroare (pentruamânarea şi/sau eşalonarea plăţilor cuvenite creditorilor, obţinerea de reduceri la datorii).

9. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani, care este descrisă prin prisma unor semne speciale obligatorii: persoana cu funcţie de răspundere a debitorului şi/sau proprietarul debitorului.

10. Pentru semnele accidentale prevăzute de art.253 alin.2 CP sunt valabile comentariile la art.252CP.

Articolul 254. COMERCIALIZAREA MĂRFURILOR DE PROASTĂ CALITATE SAUNECORESPUNZĂTOARE STANDARDELOR Comercializarea cu bună-ştiinţă a mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare

standardelor, dacă aceasta a condus la îmbolnăvirea gravă sau decesul persoanei,se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.1. Obiectul infracţiunii sunt relaţiile sociale ce apar în procesul comercializării mărfurilor şi în special

cele referitoare la sănătatea publică a cărei ocrotire implică asigurarea şi respectarea cerinţelor de calitate şia standardelor stabilite.

Termenul mărfuri e o noţiune largă şi în acest sens el înseamnă orice bunuri destinate sau introduse încircuitul comercial.

2. Latura obiectivă a infracţiunii sub aspectul elementului material presupune acţiunea de

comercializare (vânzare) a mărfurilor despre care făptuitorul cunoaşte cu certitudine că sunt de proastăcalitate sau că nu corespund standardelor ce reglementează calitatea acestora.



3. Comercializare înseamnă acţiunea de a pune în vânzare, de a face ca mărfurile să devină obiect decomerţ (schimb de mărfuri sau de produse prin vânzare şi cumpărare). Un element obligatoriu alinfracţiunii este ca mărfurile sau bunul concret să fie vândute cumpărătorului şi să fie de proastă calitatesau să nu corespundă standardului respectiv.

Referitor la calitate art.6 al legii privind protecţia consumatorului din 25.05.1993 (publicată în MO,nr.10, 1999) stipulează că mărfurile (produsele) comercializate trebuie să corespundă documentaţiei

tehnice normative în vigoare, iar în cazul în care baza documentară lipseşte - ele trebuie să corespundămodelelor de mărfuri (produse) ori caracteristicilor acestora. În acest sens în actele organelor de urmărire penală privind învinuirea persoanei de săvârşirea infracţiunii, precum şi în sentinţa instanţei de judecată,trebuie să se facă trimitere la actele tehnico-normative (standarde) respective.

4. Prin mărfuri de proastă calitate se înţeleg mărfuri (produse) falsificate, a căror calitate estedenaturată prin amestec cu substanţe de valoare şi calitate inferioară şi care, drept urmare, devin calitativinferioare celor originale (de exemplu, în smântână se pune lapte, în vin - apă, în unt - untură).

Comercializarea mărfurilor de proastă calitate poate avea loc şi prin substituirea mărfurilor sau produselor, prin înlocuirea unei mărfi sau a unui produs cu altul de calitate inferioară, adică în prezentareasau livrarea unei mărfi de calitate inferioară drept una de calitate superioară (vinderea cărnii de calitatea aII-a drept carne de calitatea I sau înlocuirea unor produse noi cu altele deja folosite). Comercializarea

mărfii de proastă calitate poate avea loc şi în cazul vânzării acesteia după expirarea termenului de garanţiesau de valabilitate.

5. Standardizarea este un factor important care influenţează întreaga economie naţională şi sănătateaoamenilor, protecţia mediului şi constituie o prerogativă a statului. Administrarea şi coordonarea activităţiide standardizare, cooperarea cu ministerele, departamentele, comitetele tehnice de standardizare şi agenţiieconomici se efectuează de către Departamentul Standardizare şi Metrologie în conformitate cu Legea cu

privire la standardizare din 22.09.1995 nr.590-XIII cu modificările ulterioare (MO, nr.11-12, 1996).Mărfurile puse spre comercializare trebuie să corespundă în mod obligatoriu standardului stabilit(standardului naţional, regional, internaţional, standardului naţional al statului de unde provine marfa,standardului de firmă) ori prescripţiilor tehnice. Nu se permite comercializarea mărfurilor ce nu conţininformaţia despre certificarea (marcarea) acesteia potrivit standardului respectiv.

6. Un element obligatoriu al existenţei infracţiunii este survenirea în urma comercializării cu bună-ştiinţă a mărfurilor de proastă calitate ori necorespunzătoare standardelor a îmbolnăvirii grave sau adecesului persoanei. Sub persoană se are în vedere nu neapărat persoana concretă ce a procurat marfa(produsul) respectiv, ci şi alte persoane ce le-au folosit ori consumat şi la care au survenit urmările

prevăzute de norma penală. Infracţiunea se consideră consumată când s-a produs rezultatul prevăzut detextul normei penale. În situaţia în care îmbolnăvirea gravă ori decesul persoanei nu a avut loc, lipseştelegătura de cauzalitate şi nu există infracţiune, însă este posibilă răspunderea în ordine administrativă oricivilă, în conformitate cu Legea privind protecţia consumatorului.

7. Latura subiectivă. În latura privitoare la comercializarea mărfurilor (produselor) de proastă calitatesau necorespunzătoare standardelor infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, deoarece subiectul

efectuează această activitate cunoscând cu certitudine ce fel de mărfuri comercializează. Referitor laurmările survenite - îmbolnăvirea gravă sau decesul persoanei - forma vinovăţiei este din imprudenţă.În cazul decesului a două sau mai multor persoane acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate prin

concurs şi cu infracţiunea prevăzută de alin.2 art.149 CP .8. Subiectul. Infracţiunea de comercializare a mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare

standardelor poate fi comisă de orice persoană responsabilă care a atins vârsta de 16 ani şi care corespundecerinţelor prevăzute de dispoziţia normei penale, care nu stabileşte pentru făptuitor o anumită calitate.

Articolul 255. ÎNŞELAREA CLIENŢILOR (1) Depăşirea preţurilor cu amănuntul stabilite, precum şi a preţurilor şi tarifelor pentru serviciile

sociale şi comunale prestate populaţiei, înşelarea la socoteală sau altă inducere în eroare a clienţilor,săvârşite în proporţii esenţiale sau considerabile,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea dedreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.



(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) în proporţii mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2

la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita

o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.1. Obiectul infracţiunii de înşelare a clienţilor îl constituie relaţiile sociale din domeniul comerţului, politicii preţurilor în condiţiile funcţionării liberei concurenţe în privinţa circulaţiei mărfurilor şi serviciilor, precum şi relaţiile sociale referitoare la ocrotirea intereselor economice şi patrimoniale ale persoanelor fizice sau juridice, interese prejudiciate într-un mod sau altul.

2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în săvârşirea acţiunilor în procesul cărora partea carecomercializează marfa ori acordă serviciul prin înşelăciune depăşeşte preţurile ori tarifele stabilite.

Din conţinutul dispoziţiei rezultă că fapta de depăşire a preţurilor se realizează atunci când mărfurilese comercializează cu amănuntul din punctele special amenajate ori destinate pentru o asemenea activitate.

3. Preţuri stabilite. Preţul mărfii sau al serviciului se stabileşte de către agentul economic curespectarea principiului dezvoltării libere a activităţii de antreprenor şi al concurenţei. Potrivit art.34 al

Legii cu privire la comerţul interior nr.749-XIII din 23.02.1996 (MO, nr.31, 1996) statul, referitor lareglementarea activităţii comerciale, stabileşte plafoanele (de regulă, maximale) la unele categorii demărfuri, şi anume la cele prevăzute de legislaţie. Organe ale reglementării de către stat a comerţului şi

pieţei de consum sunt Departamentul Comerţului, Ministerul Economiei, precum şi autorităţileadministraţiei publice locale în limitele competenţei lor.

Prin comerţ cu amănuntul se înţelege comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor cătreconsumatori pentru folosinţă personală, casnică şi familială, precum şi către întreprinderile, instituţiile şiorganizaţiile din sfera socială pentru consum direct.

4. Depăşirea preţurilor stabilite (ori a tarifelor) constă în comercializarea mărfurilor, acordareaserviciilor sociale, comunale, la un preţ mai înalt. Deşi cumpărătorul primeşte cantitatea de marfă oriserviciul solicitat, el cheltuieşte la achitare o sumă mai mare decât suma care se cuvenea.

5. Înşelarea, ca element al laturii obiective, este acţiunea de inducere în eroare a persoanei. Înşelareala socoteală a clientului înseamnă solicitarea şi primirea de către făptuitor a sumei de bani în plus faţă decea necesară pentru achitare, calcularea conştient greşită a costului mărfii (serviciului) în sensul majorăriisumei, neachitarea restului sumei şi alte asemenea acţiuni.

6. Prin altă inducere în eroare a clienţilor se înţeleg acţiuni de înşelare prin folosirea instrumentelor de măsurat inexacte la greutate, întindere, la volum, suprafaţă etc. (ca metrul, litrul, cântarul şi unităţile degreutate auxiliare). Pentru existenţa infracţiunii nu interesează din ce cauză a devenit inexact instrumentulde măsurat: din cauza intervenţiei făptuitorului sau a altor împrejurări. Esenţial este că făptuitorul, folosindinstrumentul inexact, îl prezintă ca instrument exact şi corespunzător normelor, instrucţiunilor respective.

O altă modalitate de inducere în eroare a clienţilor poate avea loc prin folosirea frauduloasă a

instrumentului de măsurat exact. Prin diferite metode, mijloace sau manopere frauduloase, infractorul faceca activitatea de măsurare să nu fie exactă (vânzătorul de stofe mânuieşte incorect un metru exact, barmenul, folosind un pahar exact gradat, dă clienţilor băuturi cu lipsă la măsurătoare).

Inducere în eroare a clienţilor se consideră şi alte acţiuni infracţionale îndreptate spre primireasumelor ce depăşesc preţurile la comercializarea mărfurilor ori la acordarea serviciilor.

7. Infracţiunea de înşelare a clienţilor există dacă făptuitorul, drept consecinţă a măririi preţurilor,tarifelor stabilite la comercializarea mărfurilor ori la acordarea serviciilor sociale, comunale, a obţinut (oriurma să obţină) un venit nu mai mic decât cel considerat ca proporţii esenţiale (a se vedea comentariul laart.126 CP ).

8. Alin.2 art.255 stabileşte forme agravante de înşelare a clienţilor:a) în mod repetat (a se vedea comentariul la art.31 din prezentul cod);

b) de două sau mai multe persoane (a se vedea comentariul la art.art.44-45 din prezentul cod);



c) înşelare a clienţilor în proporţii mari avem în cazul în care - ca urmare a depăşirii preţurilor oritarifelor stabilite - sumele obţinute ilicit depăşesc 500 unităţi convenţionale de amendă la momentulsăvârşirii infracţiunii.

9. Subiect al infracţiunii de înşelare a clienţilor poate fi orice persoană responsabilă, care a atinsvârsta de 16 ani, împuternicită a comercializa mărfuri cu amănuntul ori a acorda servicii sociale, comunale

populaţiei.

10. Latura subiectivă. Infracţiunea de înşelare a clienţilor se comite întotdeauna cu intenţie directă.Făptuitorul, săvârşind acţiunile prevăzute în dispoziţia normei penale, ştie cu certitudine că înşeală peclient pentru a obţine un folos suplimentar.

Articolul 256. PRIMIREA UNEI REMUNERAŢII ILICITE PENTRU ÎNDEPLINIREALUCRĂRILOR LEGATE DE DESERVIREA POPULAŢIEI

(1) Primirea, prin extorcare, de către un lucrător fără funcţie de răspundere dintr-o întreprindere,instituţie sau organizaţie, a unei remuneraţii pentru îndeplinirea unor lucrări sau pentru prestarea unor servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului, deservirii sociale, comunale, medicalesau de altă natură, lucrări şi servicii ce ţin de obligaţiunile de serviciu ale acestui lucrător,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) în proporţii mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.1. Obiectul infracţiunii este constituit din relaţiile sociale referitoare la activitatea normală a

întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, indiferent de forma de proprietate, ce efectuează lucrări ori prestează servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului, deservicii sociale, comunale,medicale sau de altă natură, precum şi comportamentul corect şi cinstit al lucrătorilor (angajaţilor) ce nudeţin funcţii de răspundere la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Fapta este pedepsită deoareceîndeplinirea obligaţiunilor de serviciu nu trebuie să fie urmată de primirea unei remunerări necuvenite.

2. Latura obiectivă constă în primirea prin estorcare de către lucrătorul (angajatul) unei persoane juridice care efectuează lucrări ori prestează servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice, transportului,deservirii sociale, comunale, medicale sau de altă natură, a unei remunerări necuvenite pentru îndeplinireaunei lucrări ori acordarea unor servicii pe care acesta era obligat să le execute în virtutea funcţiilor sale deserviciu.

Primirea înseamnă luarea în posesie a banilor sau a altor bunuri în plus faţă de costul lucrăriiefectuate ori al serviciului prestat, ori - mai ales - când acesta este gratuit. Ca să constituie infracţiune,

primirea banilor sau a altor bunuri trebuie să fie rezultatul estorcării lor de către lucrătorul obligat prinfuncţia deţinută să îndeplinească lucrul ori să presteze serviciul respectiv.

3. Ca acţiuni de estorcare prevăzute de art.256 CP urmează să fie considerată cererea lucrătorului dea i se oferi (acorda) o remuneraţie suplimentară cu condiţia că numai în acest caz el va îndeplini lucrul sauva presta serviciul respectiv, precum şi acţiunile acestuia de punere intenţionată a solicitantului în situaţiade a-i oferi o remuneraţie suplimentară. Infracţiunea are loc atunci când remuneraţia a fost obţinută prinestorcarea ei. Oferirea din proprie iniţiativă şi benevol lucrătorului, ce a executat lucrul ori a prestatserviciul, a sumei de bani ori a cadoului ca semn de mulţumire pentru calitatea sau operativitateaserviciului acordat nu poate fi considerată remuneraţie ilicită.

4. Potrivit dispoziţiei art.256 CP, răspunderii penale sunt supuşi lucrătorii care nu deţin funcţii derăspundere în întreprinderi, instituţii sau organizaţii cu statut de persoane juridice şi care sunt obligaţi săîndeplinească, conform funcţiilor, lucrări sau să presteze servicii în sfera comerţului, alimentaţiei publice,transportului, deservirii sociale, comunale, medicale sau de altă natură. În acest sens se are în vedere că

lucrătorul (angajatul) are încheiat contract de muncă şi în sarcina lui sunt puse obligaţiuni concrete pentruîndeplinirea cărora este remunerat în modul prevăzut de lege ori de contract.



Primirea remuneraţiei ilicite nu este condiţionată de timpul când s-a realizat, până ori dupăîndeplinirea lucrării ori prestării serviciului respectiv.

5. Primirea unei remuneraţii ilicite se consideră săvârşită în mod repetat atunci când faptele prevăzutela alin.1 art.256 CP au avut loc de două sau de mai multe ori, cu condiţia neexpirării termenului de

prescripţie pentru răspunderea penală. Primirea de către lucrător a remuneraţiei ilicite de la două sau de lamai multe persoane pentru îndeplinirea lucrărilor sau prestarea diferitelor servicii urmează să fie calificată

potrivit alin.2 art.256 CP. Nu poate fi considerată estorcare repetată primirea de către lucrător aremuneraţiei ilicite de la un grup de persoane pentru îndeplinirea lucrării ori prestarea unui serviciu îninteresul tuturor persoanelor de la care s-a estorcat remuneraţia. La fel nu poate fi calificată ca repetatăacţiunea de primire a remuneraţiei ilicite în rate pentru una şi aceeaşi lucrare sau serviciu prestat.

6. Infracţiunea de primire a remuneraţiei ilicite se consideră săvârşită de două sau mai multe persoaneatunci când sunt prezente semnele participaţiei (a se vedea comentariul la art.41, 42, 44, 45 ale prezentuluicod).

7. Primirea remuneraţiei ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populaţiei seconsideră săvârşită în proporţii mari dacă suma exprimată în bani ori costul bunurilor primite depăşeşte lamomentul săvârşirii infracţiunii 500 unităţi convenţionale de amendă.

8. Subiect al infracţiunii se consideră persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani, se

află în relaţii de muncă cu întreprinderea, instituţia, organizaţia, indiferent de forma de proprietate şiorganizare a acesteia şi în cadrul căreia persoana nu ocupă o funcţie de răspundere.

Relaţiile de muncă pot fi permanente ori temporare. La fel persoanei nu-i aparţine calitatea defuncţionar în sensul noţiunii de funcţionar public.

9. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte numai prin intenţie directă. Făptuitorul acţioneazăconştient, solicită prin estorcare să primească o remunerare ştiind că aceasta nu i se cuvine şi că esteobligat, conform atribuţiilor de serviciu, să îndeplinească lucrul ori să acorde serviciul solicitat deconsumator.

Articolul 257. EXECUTAREA NECALITATIVĂ A CONSTRUCŢIILOR (1) Darea în folosinţă a caselor de locuit, a obiectivelor industriale, a construcţiilor în domeniul

transporturilor şi energeticii, a altor construcţii în stare necalitativă, neterminate sau necorespunzând condiţiilor contractului şi proiectului de către conducătorii organizaţiilor de construcţie, conducătorii de şantier şi persoanele cu funcţie de răspundere care exercită controlul calităţii în construcţii

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate.

(2) Continuarea de către persoanele responsabile a lucrărilor executate necorespunzător şi oprite prin acte de control, în cazul în care aceasta poate afecta rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se

pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de aexercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.(3) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea de către persoanele responsabile a unui

complex ur

banistic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor documentelor normative privind siguranţa, rezistenţa şi stabilitatea, dacă aceasta a avut drept urmare:

a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei ori pierderea de către aceastaa capacităţii de muncă;

b) distrugerea totală sau parţială a construcţiei;c) distrugerea sau defectarea unor instalaţii sau utilaje importante;d) daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.



(4) Acţiunile prevăzute la alin.(3), care au provocat decesul persoanei,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în


[Art.257 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Legea privind calitatea în construcţii nr.721-XIII din 2 februarie 1996 (MO nr.25/259 din 25

aprilie 1996) stabileşte baza juridică, tehnico-normativă şi organizatorică de activitate a persoanelor fiziceşi juridice în domeniul construcţiilor, obligaţiunile şi răspunderea lor privind calitatea în construcţii.2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care asigură activitatea normală a

organizaţiilor de construcţie, precum şi interesele clienţilor şi ale celor care construiesc obiectele. Lucrărilede construcţie includ lucrările de construcţie şi modernizarea diferitelor obiecte: fabrici, uzine, case delocuit, staţii electrice, unităţi administrative, case de cultură, căi de telecomunicaţii şi telegrafice, obiectehidrotehnice şi alte edificii. Obiectul nemijlocit suplimentar sunt relaţiile sociale care asigură viaţa şisănătatea persoanei, proprietatea.

3. În baza art.3 alin.1 al legii menţionate, calitatea construcţiilor constituie rezultanta caracteristicilor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor.

4. Modalitatea normativă prescrisă de art.257 alin.1 CP presupune darea în folosinţă a caselor delocuit, a obiectivelor industriale, a construcţiilor în domeniul transporturilor şi energeticii, a altor construcţii în stare necalitativă, neterminate sau necorespunzând condiţiilor contractului şi proiectului.

Pentru obţinerea unor construcţii de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor exigenţe esenţiale: a) rezistenţă şi stabilitate; b) siguranţă în exploatare; c) siguranţă la foc; d) igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţiamediului; e) izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie; f) protecţie împotriva zgomotului.

5. Sistemul calităţii în construcţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, răspunderi,regulamente, proceduri şi utilaje, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele deconcepere, proiectare, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora. Conducerea şi asigurarea calităţii înconstrucţie constituie obligaţiunea tuturor factorilor care participă la conceperea, proiectarea, execuţia şiexploatarea construcţiilor şi implică o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru garantarea calităţiiacestora. Recepţia construcţiilor este obligatorie şi constituie certificarea realizării acestora pe bazaexaminării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de proiect şi execuţie şi cu alte documentecuprinse în cartea tehnică a construcţiei, carte ce se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă

proprietarului construcţiei, care este delegat să o păstreze şi să o completeze la zi.Cartea tehnică a construcţiei cuprinde toată documentaţia tehnică privind realizarea construcţiei

începând de la etapa de proiectare şi până la punerea în funcţiune a obiectului, oglindind, totodată, şiexploatarea ulterioară a obiectului, inclusiv toate modificările ce se vor opera în procesul exploatării lui.Prevederile din cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şiutilizator.

6. Componenţa de infracţiune prevăzută în art.257 alin.1 CP este formală, de aceea infracţiunea seconsideră terminată din momentul semnării documentelor corespunzătoare cu privire la darea în exploatarea încăperilor şi construcţiilor despre care se vorbeşte în dispoziţie.

7. Latura subiectivă (art.257 alin.1 CP) poate fi exprimată prin vinovăţie intenţionată.8. Subiecţi ai infracţiunii în baza art.257 alin.1 CP sunt persoanele fizice responsabile, ce au împlinit

vârsta de 16 ani. Poate fi numai persoana oficială indicată în dispoziţia articolului dat: conducătoriiorganizaţiilor de construcţie; diriginţii de şantier; persoanele oficiale care exercită controlul calităţii înconstrucţii.

9. În cazul în care persoanele responsabile continuă executarea lucrărilor de construcţie (elementul material ) în ciuda existenţei unui act legal de control, care determină necesitatea stopării activităţilor necalitative sau necorespunzătoare, poate surveni răspunderea penală în baza art.257 alin.2 CP. Această

responsabilitate este condiţionată în mod obligatoriu de determinarea unei consecinţe prejudiciabile -afectarea rezistenţei şi stabilităţii construcţiilor . Cu alte cuvinte, legiuitorul formulează în alin.2 al



articolului în cauză o componenţă materială de infracţiune, legând consumarea actului infracţional demomentul existenţei unei anumite consecinţe (infracţiune de pericol).

10. Raportul de cauzalitate reiese din materialitatea conţinutului normativ descris.11. Latura subiectivă (art.257 alin.2 CP) o constituie vinovăţia în forma intenţiei directe. Scopul şi

motivele nu au importanţă pentru calificarea faptei.12. Potrivit art.257 alin.2 CP, subiect poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16

ani şi este înzestrată cu anumite obligaţiuni în virtutea actului de control.13. Răspunderea pentru realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a unor construcţii decalitate corespunzătoare, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiunilor stabilite prin lege, revine factorilor care participă la conceperea, proiectarea, execuţia, exploatarea acestora, potrivit obligaţiunilor şi graduluide culpabilitate al fiecăruia.

14. Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de produse pentruconstrucţii, executantul, responsabilul tehnic atestat, dirigintele de şantier atestat, specialistul dinlaboratorul de încercări în construcţii, expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiunilor ce le revin

pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de 5 ani de la recepţia lucrării, precum şi petoată durată de existenţă a construcţiei pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectareanormelor de proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării ei. Confirmarea calităţii construcţiilor de

către comisiile de recepţie nu înlătură răspunderea directă pentru calitate a persoanelor ce au organizat şicondus procesul de proiectare şi execuţie, precum şi a celor ce au proiectat sau au executat nemijlocitconstrucţiile la care ulterior s-au constatat defecte.

15. Potrivit Regulamentului cu privire la verificarea proiectelor şi a execuţiei construcţiilor şiexpertizarea tehnică a proiectelor şi construcţiilor ( Anexă la HG RM nr.361 din 25 iunie 1996 - MO nr.52-53/439 din 8 august 1996), sunt în drept să exercite activităţi de verificare şi expertizare tehnică a

proiectelor şi construcţiilor numai specialiştii atestaţi ca persoane fizice, în nume propriu sau ca angajaţi aiagenţilor economici, autorizaţi pentru activităţi de verificare a proiectelor sau expertizare tehnică. Pentruasigurarea calităţii proiectelor şi a detaliilor de execuţie, pe baza cărora se execută construcţiile, esteobligatorie verificarea tehnică a acestora de către specialiştii verificatori de proiecte atestaţi. Pentruasigurarea calităţii execuţiei lucrărilor de construcţie este obligatorie verificarea acesteia de cătreresponsabili tehnici şi diriginţi de şantier atestaţi.

Proiectele verificate şi ştampilate nu pot fi schimbate pe şantier. În situaţia în care proiectantul decidecă modificările survenite nu au influenţă asupra vreuneia din exigenţele esenţiale verificate în proiect şi

planurile modificate nu trebuie verificate din nou, întreaga răspundere pentru aceste modificări îi revinenumai proiectantului. Eventualele litigii dintre verificatorul atestat şi proiectant vor fi rezolvate de unexpert tehnic, angajat de investitor şi agreat de ambele părţi aflate în litigiu. Decizia expertului esteobligatorie pentru ambele părţi şi investitor.

16. Dacă la construcţie se produc deteriorări sau distrugeri, verificatorul atestat răspunde solidar,alături de proiectant, pentru asigurarea în proiect a nivelurilor minime de calitate, potrivit criteriilor de

performanţă ale exigenţelor esenţiale, dar numai pentru aspectele pe care a fost obligat să le verifice.

17. Expertizarea tehnică a proiectelor se efectuează la toate fazele de proiectare a construcţiilor, dupănecesitate. Totodată, în mod obligatoriu, se supun expertizării generale proiectele de interes naţional, deimportanţă deosebită, de construcţii unicale şi experimentale, de repetabilitate înaltă, precum şi proiecteleelaborate de agenţi economici din străinătate. Expertizarea acestor proiecte se efectuează exclusiv de cătreDirecţia de verificare şi expertizare a proiectelor în construcţii a organului naţional de dirijare aconstrucţiilor.

Expertul tehnic răspunde de asigurarea, prin soluţiile propuse, a nivelurilor minime de calitate pentruexigenţele esenţiale, impuse de documentele normative în vigoare. Dacă la construcţie se producdeteriorări sau distrugeri, expertul tehnic atestat răspunde pentru asigurarea în proiect a nivelurilor minimede calitate, potrivit exigenţelor esenţiale, dar numai pentru acele aspecte, pe care a fost obligat să leexpertizeze conform prevederilor legale.

18. Verificarea execuţiei corecte a lucrărilor de construcţie de către investitor şi antreprenor esteobligatorie. Verificarea întregii execuţii se efectuează în mod obligatoriu de către investitor - prinresponsabilii tehnici atestaţi şi de către antreprenor - prin diriginţii de şantier atestaţi. Responsabilii tehnici



şi diriginţii de şantier răspund faţă de investitorul sau antreprenorul care i-a angajat, conform legii, pentruverificarea realizării corecte a execuţiei lucrărilor de construcţie. Pentru supravegherea execuţiei unor lucrări cu condiţii de execuţie sau exploatare deosebită, pe lângă responsabilul tehnic, investitorul poaterecurge şi la serviciile unui agent economic de consultanţă specializat (consultant). Dacă îndeplineşte şifuncţia de responsabil tehnic, consultantul răspunde şi faţă de lege pentru această activitate. La execuţialucrărilor de construcţie, responsabilul tehnic şi dirigintele de şantier atestaţi fac parte din compartimentul

de asigurare a calităţii şi au obligaţiunile prevăzute în manualul calităţii.19. În cazul situaţiei prevăzute expres de art.257 alin.3 CP este necesară determinarea unei consecinţe prejudiciabile: vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei sau pierderea de cătreaceasta a capacităţii de muncă; distrugerea totală sau parţială a construcţiei; distrugerea sau degradareaunor instalaţii sau utilaje importante; pierderi materiale considerabile.

20. Componenţa infracţiunii prevăzute de art.257 alin.3 CP este materială, legiuitorul legândmomentul consumării ei de survenirea unor anumite consecinţe de fapt.

21. În cazul survenirii consecinţelor prevăzute de art.257 alin.3 CP atitudinea făptuitorului faţă de eletrebuie să fie din imprudenţă, altfel fapta va fi incriminată în baza altor articole din partea specială. În cazulsurvenirii acestor consecinţe prejudiciabile din imprudenţă, o calificare suplimentară în baza art.157, 198CP nu este necesară.

22. Subiectul (art.257 alin.3 CP) este persoană fizică responsabilă, ajunsă la vârsta de 16 ani, având învirtutea atribuţiilor de serviciu dreptul de a realiza proiectarea unui complex urbanistic ori a uneiconstrucţii sau executarea de modificări ale acestora, verificarea acestuia, expertizarea şi realizarea acestor obiecte.

23. Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea de către persoanele responsabile a unui complexurbanistic ori a unei construcţii sau executarea de modificări ale acestora fără respectarea prevederilor documentelor normative privind siguranţa, rezistenţa şi stabilitatea, dacă aceasta a avut drept urmaredecesul persoanei, se vor califica în baza art.257 alin.4 CP. Este vorba despre o normă specială a art.149CP.

24. Atitudinea psihică a persoanei (art.257 alin.4 CP) trebuie să aibă un caracter imprudent faţă demoartea victimei.

25. În baza art.21 alin.3 CP poate fi supusă răspunderii penale potrivit art.257 CP şi persoana juridicăîn anumite condiţii expres prevăzute de legea penală (art.21 alin.2 CP).

Articolul 258. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE EXPLOATARE, REPARAŢII ŞIMODIFICARE A LOCUINŢELOR DINTR-UN BLOC DE LOCUIT

Încălcarea de către proprietari, chiriaşi sau arendaşi a regulilor de exploatare, reparaţie şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne, faptă care

periclitează integritatea structurală a blocului de locuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşi sauarendaşi ori înrăutăţeşte condiţiile locative ale acestora,


1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie sistemul de relaţii sociale care asigură integritateastructurală a caselor de locuit şi condiţiile locative ale diferitelor persoane.2. Elementul material al infracţiunii se manifestă în mod diferenţiat şi alternativ în funcţie de

caracterul regulii nerespectate prin: încălcarea regulilor de exploatare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne; încălcarea regulilor de reparaţie a locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne; încălcarea regulilor de modificare a locuinţelor dintr-un bloc delocuit, precum şi a comunicaţiilor lor interne.

3. Fiind o infracţiune de pericol, legiuitorul leagă consumarea ei de existenţa unei consecinţe prejudiciabile, stipulate expres în dispoziţia art.258 CP - periclitarea integrităţii structurale a blocului delocuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşi sau arendaşi ori înrăutăţirea condiţiilor locative aleacestora.

4. Pe întreg teritoriul Republicii Moldova utilizarea imobilelor şi amenajărilor cu orice destinaţie seefectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu respectarea condiţiilor de autorizare, prevăzute de Regulamentul privind autorizarea funcţionării şi schimbării destinaţiei construcţiilor şi amenajărilor ( HG



RM nr.306 din 30 martie 2000 - MO nr.37-38/385 din 6 aprilie 2000), în baza prevederilor documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului.

5. Autorizaţia de schimbare a destinaţiei este actul emis de autorităţile administraţiei publice locale pentru revizuirea modului de utilizare a construcţiilor şi amenajărilor şi a funcţiilor de bază, în condiţiile încare activităţile ce se vor desfăşura în cadrul acestora nu vor influenţa negativ asupra prevederilor dindocumentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului privind protecţia mediului, condiţiile de existenţă şi

de siguranţă a construcţiilor şi nu vor implica executarea lucrărilor de construcţie pentru care, potrivitlegislaţiei, este necesară eliberarea unei autorizaţii de construire.Autorizaţia de schimbare a destinaţiei se eliberează de către autorităţile administraţiei publice locale

pentru construcţii şi amenajări, construcţii separate, părţi de construcţii, ansambluri de construcţii şiamenajări amplasate pe teritoriile administrate de acestea.

6. Fiecare persoană fizică sau juridică deţinătoare a titlului de proprietate asupra construcţiilor şiamenajărilor poate înainta autorităţilor administraţiei publice locale o cerere pentru autorizarea schimbăriidestinaţiilor proprietăţilor lor, altele decât cele prevăzute de documentaţiile de urbanism şi amenajare ateritoriului. Studiile de fundamentare a schimbării destinaţiei, elaborate şi coordonate cu organeleinteresate, se avizează în mod obligatoriu de către arhitectul-şef al raionului sau oraşului (municipiului). Încazul în care schimbarea destinaţiei imobilului este legată de situaţii urbanistice şi ecologice complicate,

autorităţile administraţiei publice locale pot cere beneficiarului efectuarea unei expertize suplimentareasupra studiului de fundamentare a schimbării destinaţiei.

7. În cazurile în care se preconizează reconstrucţia, modificarea sau extinderea locuinţelor privateexistente, în întregime ori a unor obiecte în parte, este necesar să se întocmească documentaţia de releveu şisă se efectueze expertiza lor tehnică.

Nu se admite exploatarea, reparaţia sau modificarea locuinţelor dintr-un bloc de locuit, precum şi acomunicaţiilor lor interne, în cazul în care prin aceasta se periclitează integritatea structurală a blocului delocuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşi sau arendaşi ori înrăutăţeşte condiţiile locative aleacestora.

8. Legiuitorul a formulat componenţa de infracţiune ca fiind materială (o infracţiune de pericol),legând momentul consumării ei de periclitarea integrităţii structurale a blocului de locuit sau a locuinţelor altor proprietari, chiriaşi sau arendaşi ori înrăutăţirea condiţiilor locative ale acestora.

9. Latura subiectivă a incriminării este exprimată prin vinovăţie imprudentă.10. Subiectul infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi

posedă anumite calităţi speciale (proprietar, chiriaş, arendaş).CAPITOLUL XI

INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL INFORMATICII Articolul 259. ACCESUL ILEGAL LA INFORMAŢIA COMPUTERIZATĂ(1) Accesul ilegal la informaţia computerizată, adică la informaţia din calculatoare, de pe suporţii

materiali de informaţie, din sistemul sau reţeaua informatică, dacă acest acces este însoţit dedistrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea sau copierea informaţiei, de dereglarea funcţionării

calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu violarea sistemelor de protecţie;d) cu conectarea la canalele de telecomunicaţii;e) cu folosirea unor mijloace tehnice specialese pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii. [Art.259 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]



1. Obiectul generic al atentatului la informaţia computerizată îl constituie totalitatea relaţiilor ce ţin desecuritatea publică privind producerea, utilizarea, difuzarea, protecţia informaţiei şi a resurselor informaţionale, sistemelor de prelucrare a informaţiei cu aplicarea MEC (maşinilor electronice de calcul).

Infracţiunea nominalizată atentează la relaţiile sociale care apar în procesul colectării, prelucrării, păstrării şi prezentării informaţiei computerizate şi a resurselor informaţionale. În urma accesului ilegal lainformaţia computerizată protejată de lege, pot fi cauzate prejudicii considerabile intereselor legale ale

personalităţii, societăţii sau statului în diverse sfere ale activităţii lor. Pericolul unei atare infracţiuni creşteconsiderabil în cazul în care inculpatul obţine acces la băncile automatizate de date (BAD), care deservescsistemul apărării naţionale, al derogării diverselor domenii ale economiei, conducerii transportului etc.Deseori, accesul ilegal la informaţia computerizată creează condiţii favorabile pentru săvârşirea ulterioară aaltor infracţiuni (sustragerea bunurilor străine, evaziune fiscală, trădare etc.).

2. Pentru calificarea infracţiunii menţionate este necesar de a determina corect obiectul acesteia. Înlimitele componenţei analizate, în calitate de obiect nemijlocit al infracţiunii se prezintă tehnica electronicăde calcul drept complex de mijloace informaţionale, purtător de informaţii. Informaţia pură nu prezintă o

particularitate fizică şi, prin urmare, nu poate să figureze în calitate de obiect al infracţiunii.3. În cazul deteriorării, distrugerii sau sustragerii tehnicii electronice de calcul ca structură de

aparat , fapta săvârşită este calificată conform articolelor corespunzătoare din cap.VI al părţii speciale a

CP.4. Latura obiectivă a infracţiunii constă în pătrunderea ilegală la informaţia computerizată protejată de

lege sau la resursele informaţionale, ce se conţin pe purtătorul maşinii (acumulator de informaţii pe discuride magnet flexibile şi rigide, benzi magnetice pentru casete, discuri CD-R etc.), în maşina electronică decalcul, sistemul MEC sau în reţelele lor.

5. Prin sistemul MEC se înţelege repartizarea sistemelor de prelucrare a datelor, care includ atâtcomplexele de calcul de mare capacitate, cât şi calculatoarele personale, îndepărtate la o anumită distanţăunul de altul în vederea organizării reţelelor de comunicaţii locale, de ramură, de stat sau interstatale.

Reţeaua MEC constă din câteva maşini electronice de calcul, unite între ele într-un complex unic prinintermediul liniilor de telecomunicaţii.

6. Procedeele de acces ilegal la informaţia computerizată protejată de lege pot fi cele mai diverse. Deexemplu, conectarea la un calculator conectat la reţeaua telefonică, pe calea selectării automate anumerelor de abonament (includerea într-un sistem informaţional străin prin intermediul selecţionării,ghicirii codului), folosirea unui nume (unei parole) străin, a unei erori în logica construcţiei programului,

pe calea depistării locurilor slabe în protecţia sistemelor automatizate etc.7. Acţiunile persoanei care recurge la sustragerea utilajului computerizat în scopul accesului ilegal la

informaţia care se conţine în el , se califică drept concurs de infracţiuni care stabilesc responsabilitatea pentru sustragerea bunurilor străine (cap.VI CP) şi, în funcţie de circumstanţele de calificare, conformalineatului corespunzător al articolului 250 CP.

8. În calitate de obiect al săvârşirii infracţiunii examinate se prezintă tehnica computerizată, adicădiferite tipuri de maşini electronice de calcul, aparatură de calcul (imprimante, scanere, analizatoare,

exploratoare, didgitaisere etc.), precum şi diferite mijloace de telecomunicaţii, cu ajutorul cărora tehnica decalcul se conectează la reţelele informaţionale (adaptoare de reţea, modeme etc.).9. În cazul în care accesul ilegal la informaţia computerizată este un procedeu de săvârşire a altei

infracţiuni, fapta săvârşită trebuie calificată drept concurs de infracţiuni. Astfel, dacă inculpatul, în scopulsustragerii bunurilor străine, a descifrat codul care dirijează sistemul electronic al băncii şi a comandatMEC transferarea (transferul) de mijloace băneşti pe contul lui curent, fapta săvârşită, ţinând cont decircumstanţele procesului, se califică conform articolului corespunzător, care prevede responsabilitatea

pentru sustragerea bunurilor străine (cap.VI CP), şi conform art.259 CP.10. Componenţa infracţiunii este materială. Infracţiunea se consideră consumată începând cu prezenţa

cel puţin a uneia din consecinţele enumerate în lege: distrugerea, blocarea, modificarea sau copiereainformaţiei, încălcarea funcţionării MEC, sistemelor MEC sau a reţelelor acestora. În cazul în care fapta

comisă a fost suprimată până la apariţia faptică a consecinţelor menţionate, aceasta trebuie examinată catentativă de acces ilegal la informaţia computerizată sau ca pregătire de această faptă.



11. Prin distrugere se înţelege înlăturarea (ştergerea, defectarea) completă sau parţială a informaţiei,care nu poate fi restabilită.

Blocarea înseamnă închiderea informaţiei păstrate, ceea ce conduce la inaccesibilitatea utilizării ei pentru acţiunile competente ale utilizatorului.

Modificarea înseamnă prelucrarea nesancţionată a informaţiei primare, care include orice modificăriale ei (de exemplu, introducerea noilor date, crearea fişierelor etc.).

Copierea înseamnă transferul informaţiei de pe un suport material (de informaţie) pe altul, precum şiînregistrarea ilegală a informaţiei computerizate în memoria MEC. Dereglarea funcţionării MEC, sistemului MEC sau a reţelelor acestora reprezintă o pană în

funcţionarea tehnicii de calcul, care împiedică funcţionarea normală a mijloacelor de programare sau aechipamentelor, canalelor de telecomunicaţii cu condiţia menţinerii integrităţii lor fizice (de exemplu,reprezentarea informaţiei eronate, scoaterea din funcţiune a sistemului de calculatoare etc.).

12. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se manifestă prin intenţie directă sau indirectă. Inculpatulsesizează că el efectuează accesul ilegal la informaţia calculatoarelor protejată prin lege, prevede că, dincauza acţiunilor sale, va avea loc distrugerea, blocarea, modificarea sau copierea informaţiei, dereglareafuncţionării MEC, sistemelor MEC sau a reţelelor acestora, doreşte sau admite conştient apariţiaconsecinţelor nocive menţionate ori manifestă indiferenţă faţă de ele.

13. Cauzele şi scopurile infracţiunii pot fi diverse: aviditate, răzbunare, invidie, huliganism, interes"sportiv", dorinţa de a strica reputaţia de afaceri a concurentului etc. Cele menţionate nu sunt caracteristiciobligatorii ale componenţei de infracţiune examinate, dar sunt luate în consideraţie la stabilirea pedepsei.

14. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă de faptele comise, care a atins vârsta de 16ani. În cazul în care accesul ilegal la informaţia computerizată a fost săvârşit de reprezentantul persoanei

juridice în interesele acesteia, răspunderea o poartă executorul nemijlocit şi persoana juridică. Persoanafizică care a dat dispoziţie de efectuare a acestei operaţiuni se consideră coparticipant la infracţiune.

15. Alin.2 al art.259 prevede ca semne calificative aceleaşi acţiuni săvârşite: în mod repetat; de douăsau mai multe persoane; cu violarea sistemelor de protecţie; cu conectarea la canalele de telecomunicaţii şicu folosirea unor mijloace tehnice speciale.

16. Noţiunea de repetare a infracţiunii e dată în comentariul de la art.31 alin.1 CP.17. În acţiunile săvârşite de două sau mai multe persoane conform unei înţelegeri prealabile se

consideră principal faptul că fiecare din acei care au constituit grupul menţionat trebuie să execute unvolum deplin sau parţial din latura obiectivă a infracţiunii, cu alte cuvinte - să îndeplinească rolul decoautor. În calitate de coautori pot fi şi persoanele care asigură neapărat accesul ilegal la informaţiacomputerizată (de exemplu, se includ într-un sistem informaţional străin), efectuează nemijlocit acte careduc la distrugerea, blocarea, modificarea sau copierea informaţiei, dereglarea funcţionării MEC, sistemelor MEC şi a reţelelor lor. În acest caz, cel puţin doi coautori trebuie să corespundă cerinţelor generale alesubiectului infracţiunii (să fie responsabili de actele comise şi să aibă vârsta de răspundere penală, stabilităde lege). În cazul prezenţei unui singur executor şi al absenţei altor particularităţi de calificare a acţiunilor celorlalţi coparticipanţi, se califică cu trimitere la partea corespunzătoare din art.42 şi alin.1 art.259 CP,

dacă nu sunt alte semne calificative prevăzute de alin.2.18. La săvârşirea infracţiunii date informaţia computerizată poate fi distrusă, deteriorată, modificată, blocată sau copiată, iar funcţionarea calculatoarelor, sistemului sau reţelei informatice afectate în moddirect sau prin conectarea la ele cu ajutorul canalelor de telecomunicaţii, fapt ce sporeşte pericolul social alinfracţiunii.

Articolul 260. INTRODUCEREA SAU RĂSPÂNDIREA PROGRAMELOR VIRULENTEPENTRU CALCULATOARE

(1) Introducerea cu bună-ştiinţă în programele pentru calculatoare a modificărilor cu caracter virusulent sau răspândirea programelor pentru calculatoare ori a informaţiei care scoate din funcţiunesuporţii materiali de informaţie, echipamentul de prelucrare a datelor sau violează sistemul de protecţie

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la




(2) Răspândirea programelor virusulente pentru calculatoare, dacă aceasta a provocat urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă înmărime de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumităactivitate sau cu lichidarea întreprinderii.


1. Latura obiectivă a infracţiunii date poate fi exprimată prin două forme de activităţi, care suntindicate în dispoziţie, şi anume: introducerea cu bună-ştiinţă în programe a modificărilor cu caracter virusulent sau răspândirea programelor cu acelaşi caracter care scoate din funcţiune suporturile materiale,echipamentul, sistemul de protecţie.

2. Programa pentru calculator prezintă o totalitate de date şi comenzi destinate funcţionării maşinilor electronice de calcul (MEC) şi alte instalaţii de calculatoare, în scopul obţinerii unui anumit rezultat.

3. Programul în care se află virusul se numeşte program-virus. Programul-virus este unul care, primind comandă, singur poate să multiplice, să creeze noi viruşi pentru executarea diverselor acţiuninedorite la calculator (de exemplu, să deterioreze fişierele sau tabelul repartizării, amplasării, ilustrăriifişierelor pe disc, să înfunde memoria operativă a calculatorului etc.) pe calea (înregistrării) copiei sale înalte programe care se conţin în memoria calculatorului sau pe discurile de magnet, să se difuzeze în reţelele

telefonice de calculatoare de la un terminal la altul. În acest caz, sunt expuse pericolului nu numai datelecare se află în memoria electronică a calculatorului, dar şi cele de pe discurile magnetice.

4. Infracţiunea prevăzută la art.260 CP presupune întotdeauna acţiuni conştiente şi active din partea persoanei care o săvârşeşte.

5. Prin utilizarea programelor-virus se înţelege introducerea (instalarea) lor în memoria electronică acalculatorului.

Difuzarea programelor menţionate înseamnă transmiterea lor altor utilizatori ai MEC, sistemelor MEC sau reţelelor lor.

6. Procedeele (metodele) de utilizare şi difuzare a programelor-virus pot fi diferite (de exemplu,difuzarea unor atare programe în cazul lucrului la un calculator străin, prin intermediul utilizării uneidischete cu înscriere care conţine viruşi, difuzarea programului cu viruşi prin intermediul modemului sau

prin transmitere în reţeaua de calculatoare etc.).7. Infracţiunea nominalizată se consideră consumată din momentul săvârşirii cel puţin a uneia din

acţiunile menţionate în dispoziţia alin.1. Componenţa infracţiunii este formală. În cazul dat nu suntnecesare consecinţele reale, ca distrugerea, blocarea, modificarea sau copierea informaţiei, precum şidereglarea funcţionării MEC, sistemelor MEC sau a reţelelor lor (despre consecinţele nocive enumerate ase vedea comentariul art.259 din CP).

8. Posibilitatea survenirii consecinţelor menţionate în dispoziţia alin.1 art.260 CP trebuie să fie reală. Nu pot fi considerate delictuoase faptele persoanei care a creat un program cu viruşi destul de inofensiv,care abia luminează pe ecranul monitorului (display), de exemplu - un punct sau o felicitare cu ocazia uneisărbători, şi imediat dispare. De aceea, în cazurile în care programul-virus nu prezintă pericol, acţiunile

persoanei trebuie apreciate ca puţin importante (alin.2 art.14 CP).9. Introducerea sau răspândirea programului-virus pentru MEC care atrag ieşirea din funcţie atehnicii de calcul ca structură de aparataj se califică drept concurs de infracţiuni care stabilescresponsabilitatea pentru distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor (art.197 CP), precum şiconform art.260 CP.

10. Alin.2 al acestui articol prevede în calitate de circumstanţă de calificare survenirea consecinţelor grave.

11. Specificul categoriei de infracţiune examinate constă în faptul că aceasta este săvârşită prin douăcategorii ale vinovăţiei, adică se caracterizează prin intenţie referitoare la introducerea sau răspândirea

programelor-virus pentru MEC şi imprudenţă (nechibzuită sau neglijentă) referitoare la consecinţele grave(a se vedea comentariul de la art.19 CP).

12. Legea nu dezvăluie definiţia noţiunii consecinţe grave. Însă survenirea lor, legată cauzal desăvârşirea a cel puţin uneia din acţiunile menţionate la alin.1 art.260 CP, este necesară pentruresponsabilitate conform alin.2.



13. La consecinţele grave pot fi raportate moartea oamenilor, vătămarea gravă a sănătăţii lor, avariileîn transport şi de producţie, catastrofele ecologice, cauzarea de daune materiale mari persoanei, societăţiisau statului. Consecinţele pot fi considerate grave doar prin hotărârea instanţelor judecătoreşti şi aorganelor de urmărire penală în fiecare caz concret, ţinându-se cont de totalitatea circumstanţelor

procesului.14. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă. Persoana vinovată înţelege că

introduce în programe modificări cu caracter virusulent sau răspândeşte programe cu acelaşi caracter şidoreşte acest lucru.15. Subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art.260 sunt persoana fizică responsabilă de faptele comise,

care a atins vârsta de 14 ani şi persoana juridică.Articolul 261. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A SISTEMULUI

INFORMATIC Încălcarea regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a

regulilor de protecţie a sistemului informatic, prevăzute în conformitate cu statutul informaţiei sau gradul ei de protecţie, dacă această acţiune a contribuit la însuşirea, denaturarea sau la distrugereainformaţiei ori a provocat alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani, în toatecazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumităactivitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[Art.261 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Infracţiunea examinată atentează la colectarea, prelucrarea, păstrarea, difuzarea, repartizarea

informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic.2. Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în respectarea necorespunzătoare sau în încălcarea

directă a regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic. Aceasta poate să se exprime şi în nerespectarea sau în ignorarea directă aanumitor reguli (de exemplu, dereglarea directă a regimului de utilizare a MEC, neglijenţa în timpulexercitării controlului asupra suporturilor materiale de informaţie utilizate, în cazul programelor-virus etc.).

3. Componenţa infracţiunii este materială. Infracţiunea se consideră consumată din momentulapariţiei consecinţelor menţionate în lege.

4. O consecinţă obligatorie a infracţiunii, responsabilitatea pentru care survine conform art.261, esteaceea că acţiunile enumerate au contribuit la însuşirea, denaturarea sau distrugerea informaţiei ori au

provocat alte urmări grave.5. În lege nu este definită noţiunea alte urmări grave. Totodată, definirea ei este necesară. La alte

urmări grave pot fi raportate, de exemplu, divulgarea datelor ce constituie secret de stat, divulgareainformaţiei de investigaţie operativă a datelor despre adopţia copiilor, despre îmbolnăvirile de infecţiileSIDA etc., care, la rândul lor, au adus prejudicii grave persoanei sau statului.

6. Latura subiectivă - încălcarea intenţionată sau din imprudenţă a regulilor de securitate a sistemelor MEC sau a reţelelor lor - se manifestă prin neatenţie faţă de consecinţele acestor încălcări.7. Subiect al infracţiunii nominalizate poate fi orice persoană fizică responsabilă de regulile de

colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemuluiinformatic, care a atins vârsta de 16 ani.

CAPITOLUL XIIINFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

Articolul 262. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE ZBOR Intrarea, ieşirea sau tranzitarea aeriană a teritoriului Republicii Moldova fără autorizaţia

stabilită, nerespectarea căilor aeriene indicate în autorizaţie, a locurilor de aterizare, a punctelor deintrare, a înălţimii de zbor fără autorizarea organelor respective sau altă încălcare a regulilor

referitoare la executarea zborurilor în spaţiul aerian al Republicii Moldovase pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani.



1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi naturavalorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiuniieste stipulat în art.15 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea regulilor de securitate şi de exploatare a mijloacelor de transport.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea a trei acţiuni alternative: a) intrarea pe

teritoriul RM fără autorizaţia stabilită, nerespectarea căilor aeriene indicate în autorizaţie, a locurilor deaterizare, a punctelor de intrare, a înălţimii de zbor fără autorizarea organelor respective sau altă încălcare aregulilor referitoare la executarea zborurilor în spaţiul aerian al RM ; b) ieşirea de pe teritoriul RM ,însoţită de aceleaşi încălcări; e) tranzitarea aeriană a teritoriului RM prin încălcarea aceloraşi reguli.

4. Potrivit Convenţiei despre aviaţia civilă internaţională din 7 decembrie 1944 (TI, vol.8, pag.7),toate comunicaţiile aeriene pot fi efectuate pe teritoriul unei ţări numai cu o autorizaţie a acesteia şi curespectarea căilor aeriene indicate în autorizaţie.

5. Prin intrare ilegală înţelegem pătrunderea pe teritoriul RM din afară, fără autorizaţia stabilită,nerespectarea punctelor de intrare, a căilor aeriene indicate în autorizaţie, a înălţimii de zbor, a locurilor deaterizare sau cu alte încălcări ale regulilor de zbor.

6. Prin altă încălcare a regulilor referitoare la executarea zborurilor în spaţiul aerian al RM se

înţeleg zborurile cu termenul depăşit al autorizaţiei, nerespectarea timpului intrării pe calea aerului sau al plecării pe calea aerului din RM, primirea de către o aeronavă străină pe teritoriul RM a pasagerilor,încărcăturilor fără autorizaţia corespunzătoare, intrarea în RM fără stabilirea legăturii radio bilaterale cudispecerul direcţiei AIR Moldova etc.

7. Ieşirea ilegală presupune părăsirea spaţiului aerian al RM, însoţită de încălcările enumerate în p.3şi 4 ale acestui comentariu.

8. Tranzitarea ilegală aeriană a teritoriului RM presupune trecerea unei nave aeriene străine fărăstaţionări, dar cu încălcarea regulilor de zbor enumerate şi explicate.

9. Dispoziţia art.262 este de blanchetă şi în ea sunt enumerate doar o parte din încălcările incriminate.La celelalte se face trimitere la anumite reguli referitoare la zborurile internaţionale. În ambele cazuri enecesar să ne conducem şi să facem trimiteri la articolele, alineatele sau punctele actelor normative cereglementează zborurile aeronavelor civile, ca Legea aviaţiei civile nr.1237-XIII din 09.07.97, Legea cu

privire la transporturi nr.1194-XIII din 21.05.1997 (MO nr.67-68/1553 din 16.10.1997) etc.10. Infracţiunea se consumă în momentul trecerii ilegale a frontierei de stat a RM, însoţită de

încălcarea regulilor cu privire la zborurile internaţionale.11. În cazul în care aceste încălcări sunt cauzate de un cataclism sau de alte circumstanţe ce nu depind

de pilot (defectarea aeronavei, de exemplu), atare acţiuni nu alcătuiesc componenţa infracţiunii analizate.12. Latura subiectivă se caracterizează atât prin vinovăţie intenţionată, cât şi prin imprudenţă.13. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană (cetăţean al RM, persoană fără cetăţenie sau

persoană străină) responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi este membru al echipajului aeronaveiresponsabil de respectarea regulilor privind zborurile internaţionale.

Articolul 263. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEI SAU DEEXPLOATARE A TRANSPORTULUI FEROVIAR, NAVAL SAU AERIAN(1) Încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, naval sau aerian a regulilor de

securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului, încălcare ce a cauzat din imprudenţă ovătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare dela 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport peun termen de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:a) decesul unei persoane;b) alte urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conducemijloace de transport pe un termen de până la 5 ani.





3. Latura obiectivă a infracţiunii include:

a) încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, naval sau aerian a regulilor de securitate acirculaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport; b) survenirea consecinţelor prejudiciabile manifestate prin deraieri, avarii sau alte accidente care au

produs din imprudenţă o vătămare gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau daunemateriale în proporţii mari;

c) legătura cauzală între încălcarea regulilor cu privire la securitatea circulaţiei şi exploatareamijloacelor de transport şi consecinţele prejudiciabile survenite.

4. Încălcarea regulilor cu privire la securitatea circulaţiei se poate manifesta prin încălcarea uneiasau a câtorva prevederi ale regulamentelor privind circulaţia transportului feroviar, naval sau aerian. Deexemplu, depăşirea semnalului de interzicere, depăşirea vitezei stabilite, nerespectarea regulilor denavigaţie a corăbiilor, a traseelor aeriene, a înălţimii zborurilor, a porţilor aeriene, de manevrare etc.

5. Încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian presupuneexploatarea unor mijloace de transport defectate, efectuarea curselor în condiţii meteorologicenefavorabile, ce exclude exploatarea transporturilor, exploatarea transportului feroviar pe căile feratedefectate, încărcarea neregulamentară a mărfurilor etc.

6. Prin mijloace de transport feroviar înţelegem materialul rulant care constă în mijloacele decirculaţie ale căilor ferate: locomotivele (cu aburi, diesel, electrice), vagoanele de călători sau de marfă,automotoarele de cale ferată, drezinele, plugurile de cale ferată.

7. Prin transport aerian înţelegem avioanele, elicopterele, dirijabilele, planoarele şi alte aparate dezbor, utilizate pentru transportarea călătorilor şi încărcăturilor pe calea aerului, precum şi pentruîndeplinirea anumitor lucrări (de exemplu, montarea unei construcţii de mare înălţime, pentru stingereaincendiilor forestiere etc.). Nu se referă la transport aerian rachetele cosmice, diferite aerostate, sondeleaeriene.

8. În categoria mijloacelor de transport navale se includ vasele de pasageri, de comerţ, cu pânze,atomice, plutele pescăreşti, tancurile petroliere, diferite şlepuri şi şalupe fluviale şi alte mijloace plutitoare.

9. Dispoziţia art.263 este de blanchetă. Pentru a determina care reguli de securitate a circulaţiei sau deexploatare a transportului sunt stipulate în prevederile art.263, se cere luat în consideraţie (studiat)ansamblul regulilor speciale stabilite prin diferite acte normative (legi, hotărâri, regulamente, instrucţiuni,ordine etc.) în domeniul transporturilor feroviar, naval şi aerian şi destinate să asigure desfăşurareatraficului feroviar, naval şi aerian în condiţii de maximă securitate. Trebuie stabilit cu stricteţe care articol,alineat sau punct ale acestor reguli au fost încălcate. De exemplu, Legea cu privire la transporturi nr.1194-XIII din 21.05.1997 (MO nr.67-68/1553 din 16.10.1997); Legea pentru aprobarea Codului navigaţiei

maritime comerciale al RM nr.599-XIV din 30.09.99 (MO al RM nr.1-4/2 din 11.01.2001); Legea aviaţieicivile nr.1237-XIII din 09.07.97 (MO nr.69-70/581 din 23.10.1997).10. Noţiunea vătămărilor grave sau medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii este dată de

art.151 şi 152.11. Noţiunea de daune în proporţii mari este prevăzută în articolul 126 CP.12. În fiecare caz trebuie dovedit că urmările prejudiciabile reprezintă efectul încălcării de către un

lucrător al transporturilor feroviar, naval sau aerian a regulilor cu privire la securitatea circulaţiei şiexploatarea mijloacelor de transport.

13. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă.14. Subiect al infracţiunii poate fi numai un lucrător al transportului feroviar (de exemplu, maşiniştii,

mecanicii de locomotivă, şefii de manevră, dispecerii, însoţitorii de vagoane etc.), navale (de exemplu,

căpitanii de corabie, locţiitorii lor, navigatorii, mecanicii, radiştii etc.) şi aerian (de exemplu, căpitanii,navigatorii, piloţii, mecanicii, dispecerii etc.).



15. Prin alte urmări grave se înţeleg încălcarea traficului feroviar, naval sau aerian, întrerupereacirculaţiei mijloacelor de transport menţionate, staţionarea îndelungată neproductivă a vagoanelor,cauzarea unor daune materiale în proporţii deosebit de mari, diferite avarii, deraieri sau catastrofe, dezastreecologice mari etc.

Articolul 264. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEI SAU DEEXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT DE CĂTRE PERSOANA CARE

CONDUCE MIJLOCUL DE TRANSPORT(1) Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport decătre persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudenţă o vătămaremedie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu arest de la 4 la 6 luni, sau cuînchisoare de până la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace detransport pe un termen de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită în stare de ebrietatese pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale, sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore sau cu închisoare de până la 4 ani, în toate cazurile

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 3 ani.(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a provocat:a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul unei persoane,se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 4 ani.(4) Acţiunea prevăzută la alin.(3), săvârşită în stare de ebrietate,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 5 ani.(5) Acţiunea prevăzută la alin.(1), care a cauzat decesul a două sau mai multor persoane,se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 5 ani.(6) Acţiunea prevăzută la alin.(5), săvârşită în stare de ebrietate,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de până la 5 ani. [Art.264 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin încălcarea regulilor de securitate a mijloacelor detransport de către persoana care conduce mijlocul de transport, în legătură cu care fapt apar urmări subformă de vătămări medii ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari,aflate în raport de cauzalitate cu comiterea încălcării acestor reguli.

4. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei rutiere este o acţiune sau inacţiune a conducătoruluimijlocului de transport, legată de încălcarea uneia sau a câtorva prevederi ale Regulamentului circulaţieirutiere din 27.07.1999 cu modificările ulterioare sau a altor acte legislative ce reglementează securitateacirculaţiei şi exploatării transportului. De exemplu, depăşirea vitezei stabilite, nerespectarea cerinţelor indicatorilor de circulaţie, depăşirea neregulamentară a altui mijloc de transport etc. (A se vedea, deasemenea, Legea pentru aprobarea Codului transportului auto nr.116-XIV din 29.07.98).

5. Prin încălcarea regulilor de exploatare înţelegem de asemenea încălcările ce pot conduce la

consecinţele acestei infracţiuni. De exemplu, încălcarea regulilor de transportare a călătorilor sau aîncărcăturilor, exploatarea mijlocului de transport defectat din punct de vedere tehnic, cum ar fi încălcarea



ermetismului sistemului de alimentare, defecţiunile semnalului sonor sau luminar, lipsa centurilor desiguranţă etc.

6. Potrivit art.132 CP, prin mijloace de transport înţelegem toate tipurile de maşini automobile,tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi altemijloace de transport mecanice.

7. Potrivit HP CSJ din 8 iulie 1999 Despre practica cu privire la aplicarea legislaţiei în cadrul

examinării cauzelor penale referitoare la încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare amijloacelor de transport , prin alte maşini autopropulsate se înţelege transportul care circulă în modocazional pe drumurile publice, fiind destinat executării unor lucrări de construcţie, agricole, silvice saualtor activităţi (macarale, excavatoare, combine de recoltare etc.).

8. Conform aceleiaşi hotărâri, prin alte mijloace de transport mecanice înţelegem orice mecanism pusîn mişcare cu ajutorul unui motor cu volumul de lucru nu mai mic de 50 cm.c. (p.2).

9. Potrivit p.6 al HP menţionate, pentru responsabilitatea în baza art.264 nu importă locul unde a fostsăvârşită infracţiunea. Acesta poate fi magistrală, stradă, curte, teritoriu al întreprinderii, câmp şi alt loc încare este posibilă circulaţia mijloacelor de transport.

10. Dispoziţia art.264 este de blanchetă şi în ea nu sunt enumerate încălcările incriminate, făcându-setrimitere la anumite reguli referitoare la securitatea circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport.

De aceea e necesar să ne conducem de actele normative menţionate, stabilind care articol, alineat sau punctale acestor reguli au fost încălcate.

11. Potrivit p.10 al HP CSJ din 8 iulie 1999, trebuie să diferenţiem infracţiunile contra securităţiicirculaţiei rutiere şi exploatării mijloacelor de transport de infracţiunile legate de încălcarea regulilor securităţii tehnice sau de protecţie a muncii, sau a celor contra vieţii şi sănătăţii. Dacă consecinţelemenţionate în art.264 sunt provocate în urma încălcării regulilor de încărcare, debarcare sau a reparaţieimijloacelor de transport, precum şi a utilizării lor la efectuarea lucrărilor de construcţie, agricole, silvicesau a altor activităţi, acţiunile persoanelor care au comis astfel de încălcări trebuie să fie încadrate, înfuncţie de circumstanţele concrete, în baza articolelor legate de încălcarea regulilor protecţiei muncii(art.183), regulilor securităţii tehnice (art.293, 296, 297, 298, 299, 300, 301) sau ca infracţiuni contra vieţiişi sănătăţii persoanei.

12. Noţiunea vătămărilor medii a integrităţii corporale ca urmare a infracţiunii analizate o găsim laart.151. Prin daune în proporţii mari înţelegem deteriorarea bunurilor în valoare mai mare de 500 unităţiconvenţionale.

13. E necesar să determinăm dacă urmările survenite se află în legătură de cauzalitate cu încălcărileindicate.

14. Infracţiunea se consumă în momentul survenirii consecinţelor ei.15. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează numai prin vinovăţie imprudentă. De aceea

pregătirea sau tentativa de infracţiune se exclude. Dacă conducătorul mijlocului de transport a provocatintenţionat daune vieţii şi sănătăţii persoanei, cele săvârşite trebuie calificate ca infracţiuni contra vieţii şisănătăţii persoanei.

16. Subiect al infracţiunii poate fi numai conducătorul mijlocului de transport, care a atins vârsta de16 ani. Nu interesează lipsa permisului de conducere sau privarea de acest permis, precum şi faptul dacă eleste proprietar sau arendator al mijlocului de transport, l-a răpit sau este o persoană oarecare, căreia

proprietarul i-a predat conducerea unităţii de transport.17. Potrivit p.8 al HP menţionate, în caz de încălcare a regulilor circulaţiei rutiere şi/sau de exploatare

a mijloacelor de transport în timpul instruirii cursanţilor, răspunderea o poartă instructorul auto, dacă el nua întreprins la timp măsuri pentru a preveni consecinţele menţionate în art.264, dar nu persoana ceefectuează pregătirea practică.

18. Noţiunea vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi decesul persoanei din alin.3art.264 şi cea de deces a două sau mai multor persoane din alin.5 art.264 le găsim la capitolul careelucidează infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei.

17. Potrivit p.11 al HP CSJ din 8 iulie 1999, prin starea de ebrietate de la alin.2, 4 şi 6 art.264 seînţelege o stare survenită atât în urma consumului de alcool, cât şi din cauza folosirii drogurilor,



substanţelor toxice şi a altor substanţe ce provoacă turmentarea care are drept urmare formarea unei stări psiho-funcţionale neobişnuite.

19. În conformitate cu p.15 al HP CSJ menţionate, în cazurile în care este evidentă influenţacondiţiilor drumurilor asupra accidentului rutier, trebuie verificate şi analizate aceste condiţii. Constatândvinovăţia proprietarului sau a administratorului drumului, acesta, în cazul încălcării modului de întreţinere,reparare şi exploatare şi a stării tehnice a drumurilor, poartă doar răspundere materială pentru pagubele

cauzate participanţilor la trafic, în baza art.13 al Legii drumurilor .Articolul 265. PUNEREA ÎN EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT CUDEFECTE TEHNICE VĂDITE

Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite sau altă încălcare gravăa regulilor de exploatare a acestora, ce asigură securitatea circulaţiei, săvârşită de către o persoanăresponsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport, precum şi încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează oorganizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală a regimului de lucru al şoferilor saumecanizatorilor, dacă aceste acţiuni au provocat urmările indicate la art.264,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere legate

de asigurarea stării tehnice sau a exploatării mijloacelor de transport pe un termen de la 2 la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţionare a mijloacelor de transport.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin trei acţiuni alternative: a) punerea în exploatare amijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite, săvârşită de către o persoană responsabilă pentru stareatehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport, dacă aceste acţiuni au provocat urmările fixate înart.264; b) altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport, săvârşită de aceleaşi

persoane, dacă aceste acţiuni au provocat aceleaşi urmări; c) încălcarea de către o persoană cu funcţii derăspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altăorganizaţie nestatală a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor, dacă aceste acţiuni au provocataceleaşi urmări.

4. Potrivit p.22 al HP CSJ din 8 iulie 1999, prin noţiunea de punere în exploatare urmează să seînţeleagă ordinul sau permisiunea pentru plecarea pe rută a mijlocului de transport cu defecte tehnice caresunt interzise pentru exploatarea tehnică a mijloacelor de transport şi care pot conduce la urmări

periculoase, în special în sistemele de transmisie, direcţie, frânare, rulare, lumini şi semnalizare, uzare a protectoarelor roţilor etc.

5. Prin noţiunea altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport (p.23 alaceleiaşi HP), se înţelege accesul la conducerea mijlocului de transport a persoanelor care nu au permis de

conducere sau posedă permis de conducere necorespunzător categoriei din care face parte autovehicululrespectiv, sau accesul la conducerea mijlocului de transport al persoanelor aflate în stare de ebrietate, al persoanelor bolnave, neîndeplinirea controlului stării tehnice a mijloacelor de transport sau neîndeplinireaaltor cerinţe înaintate prin actele normative respective faţă de persoanele responsabile pentru starea tehnicăşi exploatarea mijloacelor de transport.

6. Prin încălcarea regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor se înţelege ordinul sau permisiunea dată unui şofer sau mecanizator de a lucra în două schimburi, de a pleca pe rută cu mijloace detransport defectate, în stare de ebrietate, fără persoane de schimb, atunci când acest fapt este obligatoriu;

persoanelor lipsite de permisul de conducere etc.7. Noţiunea de mijloc de transport se descifrează întocmai ca cea din art.264.8. Răspunderea penală pentru acţiunile explicate în p.2, 3 şi 4 ale acestui comentariu poate fi impusă

doar în cazul în care survin consecinţele indicate în art.264 şi dacă aceste consecinţe sunt în legătură decauzalitate cu acţiunile persoanelor responsabile, determinate de art.265.9. Infracţiunea se consumă în momentul survenirii consecinţelor.



10. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă.11. Subiect al primelor două forme de acţiuni sunt persoanele responsabile de transport din

întreprinderile cu orice formă de proprietate, care au obligaţiunea specială de a asigura controlul privindstarea tehnică a mijloacelor de transport, de asemenea conducătorii ori posesorii mijloacelor de transportindividual, care i-au permis altei persoane să exploateze transportul, deşi ştia că acesta avea defectetehnice.

12. Subiect al încălcărilor regimului de lucru al şoferilor sau al mecanizatorilor poate fi numai o persoană cu funcţii de răspundere, noţiunea căreia este stipulată în art.123, sau o persoană care gestioneazăo organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, esenţa căreia este determinată înart.124.

13. Este de observat că de consecinţele unui singur accident rutier pot fi vinovaţi parţial conducătorulauto, persoana care a pus în exploatare un mijloc de transport cu defecte tehnice vădite şi un pieton,

pasager ori alt participant la trafic. Pentru consecinţele acestui accident rutier, primul va răspunde în bazaart.264, acţiunile persoanei a două vor fi calificate potrivit art.265, iar ceilalţi participanţi la trafic vor fitraşi la răspundere potrivit art.269.

Articolul 266. PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI RUTIER Părăsirea locului accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport şi care

a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264 alin.(3) şi (5),




3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin părăsirea locului accidentului rutier de cătreconducătorul mijlocului de transport care a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare amijloacelor de transport dacă aceasta a provocat vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţiisau decesul uneia sau al mai multor persoane.

4. Prin părăsirea locului accidentului rutier se înţelege plecarea de la locul accidentului, părăsindastfel persoana accidentată în pericol pentru viaţă, când făptuitorul era conştient de acest fapt.

5. Prin locul accidentului se înţelege locul unde s-a produs evenimentul, apărut în procesul circulaţieimijlocului de transport, în care au decedat sau au fost răniţi oameni, au fost deteriorate mijloace detransport, încărcături sau diferite construcţii.

6. Dacă persoana vinovată de accident nu a avut posibilitatea reală de a-i acorda victimei ajutorulnecesar, deoarece el însuşi a fost rănit grav, răspunderea în baza art.266 se exclude.

7. Se exclude răspunderea în baza art.266 şi în cazurile în care victima accidentului a decedat dintr-o

dată sau imediat după accident când făptuitorul era conştient de acest fapt, precum şi în cazul în carevinovatul n-a observat pietonul doborât de el.8. Nu se conţin semnele acestei componenţe de infracţiune nici în cazurile părăsirii locului

accidentului rutier de către alţi participanţi la trafic, care n-au încălcat regulile de securitate a circulaţiei saude exploatare a mijloacelor de transport. Acest fel de acţiuni pot fi calificate în baza art.163 (lăsarea în

primejdie).9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.10. Acţiunile persoanei care a provocat accidentul rutier şi a părăsit persoanele accidentate constituie

un concurs de infracţiuni, art.264 şi 266.Articolul 267. REPARAREA NECALITATIVĂ A CĂILOR DE COMUNICAŢIE, A

MIJLOACELOR DE TRANSPORT FEROVIAR, NAVAL SAU AERIAN ORI PUNEREA LOR ÎN

EXPLOATARE CU DEFECTE TEHNICE Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a mijloacelor detelecomunicaţii sau de semnalizare ori a mijloacelor de transport feroviar, naval, aerian ori a altor



mijloace de transport, precum şi punerea lor în exploatare cu defecte tehnice, sau încălcarea gravă aregulilor de exploatare a acestora, acţiuni săvârşite de o persoană responsabilă pentru starea tehnicăsau pentru exploatarea lor, dacă au provocat urmările indicate la art.263,


[Art.267 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi naturavalorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinării gradului prejudiciabil al infracţiuniieste stipulat în art.15 CP.


3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin trei acţiuni alternative: a) repararea necalitativă acăilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant, a mijloacelor de telecomunicaţii sau desemnalizare ori a mijloacelor de transport feroviar, naval, aerian ori a altor mijloace de transport, dacăacestea au provocat urmările indicate la art.263; b) punerea în exploatare a mijloacelor de transportferoviar, naval sau aerian cu defecte tehnice, dacă aceasta a cauzat aceleaşi urmări; c) încălcarea gravă a

altor reguli de exploatare a acestora, generatoare de aceleaşi urmări.4. Prin mijloace de transport la prima acţiune înţelegem mijloacele de transport feroviar, naval,

aerian, a căror noţiune este dată în art.263, precum şi alte mijloace de transport, a căror noţiune e definităîn art.264.

5. Deoarece, potrivit art.116, punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice sau oaltă încălcare gravă a regulilor de exploatare a acestora de la art.267 constituie o normă generală, iar comiterea acestor acţiuni asupra mijloacelor de automototransport de la art.265 constituie o normăspecială, care trebuie aplicată, în cazul concurenţei dintre aceste două norme, la a doua şi a treia acţiune ainfracţiunii analizate prin mijloace de transport se vor înţelege numai transportul feroviar, naval sau aerian.

6. Prin repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant,a mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a mijloacelor de transport feroviar, naval, aerianori auto se înţelege efectuarea ei cu încălcarea condiţiilor tehnice stabilite sau a standardelor. Ea poate ficomisă atât prin acţiuni, cât şi prin inacţiuni; de exemplu, instalarea detaliilor a căror termene de exploatareau expirat, instalarea dispozitivelor defectate, lăsarea defectelor care ar fi trebuit înlăturate, punerea înexploatare a mecanismelor care nu au trecut termenul de încercare sub o anumită încărcare etc.

7. Prin căi de comunicaţii - în funcţie de categoria transportului - se înţeleg: la transportul feroviar -şinele, traversele, crampoanele, butoanele, terasamentul; la transportul aerian - pista de decolare-aterizare,de rulare etc.; la transportul naval - căile maritime sau fluviale dintre două porturi, canalele de navigaţieetc.; la automototransport - drumurile, liniile pentru troleibuze, şinele pentru tramvaie etc.

8. Prin instalaţiile de pe căile de comunicaţii se înţeleg instalaţiile necesare funcţionariitransporturilor: instalaţiile de centralizare şi telecomandă, aparatele de semnalizare, de schimb a

macazurilor, de alimentare a mijloacelor de transport, barierele de trecere de nivel, podurile, viaductele,tunelurile etc.9. Materialul rulant , fiind sinonim cu acela al mijloacelor de transport feroviar, constă în mijloacele

de circulaţie ale căilor ferate, cum sunt: locomotivele, vagoanele, automotoarele, drezinele, plugurile.10. Mijloace de telecomunicaţii reprezintă diferite dispozitive tehnice destinate primirii şi transmiterii

diferitelor informaţii: mijloacele telefonice, telegrafice, televizuale, faxurile etc.11. Prin mijloace de semnalizare înţelegem diferite dispozitive tehnice destinate transmiterii

informaţiilor convenţionale sonore sau luminare ca semafoarele, farurile plutitoare, balizele flotante etc.12. Noţiunea punerii în exploatare sau a altei încălcări grave a regulilor de exploatare a mijloacelor

de transport este aceeaşi ca şi noţiunile corespunzătoare de la art.265.13. Urmările infracţiunii sunt toate consecinţele stipulate şi explicate la art.263. Ele trebuie să fie în

legătură de cauzalitate cu cel puţin una din cele trei categorii de acţiuni menţionate.14. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă.



15. Subiect al reparării necalitative poate fi orice persoană care efectuează reparaţiile menţionate şi aatins vârsta de 16 ani, iar al punerii în exploatare sau a altor încălcări grave a regulilor de exploatare poatefi numai o persoană responsabilă pentru starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport.

Articolul 268. DETERIORAREA SAU DISTRUGEREA INTENŢIONATĂ A CĂILOR DECOMUNICAŢIE ŞI A MIJLOACELOR DE TRANSPORT

Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a

mijloacelor de telecomunicaţii sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi, precum şi amijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.263 sau 264,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani. [Art.268 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de

comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant, a mijloacelor de telecomunicaţii sau desemnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi, precum şi a mijloacelor de transport, dacă aceasta a

provocat urmările indicate la art.263 sau 264.4. Prin mijloace de transport înţelegem mijloacele de transport feroviar, naval sau aerian, a căror

noţiune o găsim în comentariile art.263, precum şi mijloacele automototransportului, a căror noţiune estedată în explicaţiile de la art.264.

5. Noţiunea căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant, a mijloacelor detelecomunicaţii sau de semnalizare ori a altor utilaje pentru transporturi este aceeaşi ca şi cele de laart.267.

6. Distrugerea obiectelor menţionate înseamnă nimicirea lor, suprimarea completă a stării lor anterioare, desfiinţarea calităţii lor de bun de un anumit fel, încât el nu mai corespunde şi nu ar mai puteacorespunde vreodată destinaţiei.

7. Deteriorarea înseamnă degradarea, stricarea bunului, pierderea parţială a stării sale anterioare, punerea bunului în situaţia de a nu mai corespunde într-un anumit moment, în întregime, destinaţiei.

8. Consecinţele survenite trebuie să fie în legătură de cauzalitate cu distrugerea sau deteriorareaobiectelor stipulate la art.268.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin două forme de vinovăţie. Intenţia se manifestă faţă dedeteriorarea sau distrugerea căilor de comunicaţie, iar imprudenţa - faţă de consecinţele prejudiciabilesuplimentare indicate în art.263 sau 264.

10. Distrugerea sau deteriorarea căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele săvârşite în scopul slăbirii bazei economice şi capacităţii de apărare a ţării constituie o diversiune (art.343). Dacă aceste

acţiuni sunt săvârşite în scopul de a intimida populaţia sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice anumite decizii, cele săvârşite pot fi încadrate în baza art.278 ca terorism.9. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 269. ÎNCĂLCAREA REGULILOR PRIVIND MENŢINEREA ORDINII ŞI

SECURITATEA CIRCULAŢIEI Încălcarea de către pasager, pieton sau alt participant la trafic a regulilor privind menţinerea

ordinii şi securitatea circulaţiei, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.264,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 6 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


este stipulat în art.15 CP.2.Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţionare a mijloacelor de transport.



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin încălcarea de către pasager, pieton sau alt participant la trafic a regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei, dacă aceasta a provocaturmările indicate la art.264.

4. Aceste încălcări se pot produce la traficul transportului aerian (de exemplu, intrarea pasageruluifără voie în cabina pilotului în timpul decolării sau aterizării, ieşirea samavolnică a pasagerilor pe pista dedecolare-aterizare etc.), transportului feroviar (mânarea vitelor peste calea ferată în locuri interzise, trecerea

neregulamentară a intersecţiilor, căilor ferate de către biciclişti, conducători ai transportului cu tracţiuneanimală etc.), transportului naval (de exemplu, intervenţia în acţiunile căpitanului în timpul acostării ladebarcader etc.), automototransportului (de exemplu, trecerea pietonilor la semnalul roşu al semaforului,trecerea părţii carosabile a străzii în locuri interzise, ieşirea din automobil din partea carosabilă a străzii,deschiderea uşilor automobilului în timpul mişcării autovehiculului etc.).

5. Pentru determinarea tuturor semnelor laturii obiective a acestei infracţiuni dispoziţia art.269, fiindde blanchetă, ne trimite la actele normative care reglementează regulile privind menţinerea ordinii şisecuritatea circulaţiei transporturilor. Regulile conduitei pietonilor, pasagerilor sau a altor participanţi latrafic sunt determinate atât de actele normative care prevăd securitatea circulaţiei şi a exploatăriitransporturilor feroviar, naval, aerian sau aumomototransport, care sunt indicate la art.262, 263 şi 264, câtşi de actele normative (regulamente, instrucţiuni, ordine etc.) ale organelor autoadministrării locale.

6. Răspunderea în baza art.269 survine numai în cazul pricinuirii urmărilor indicate la art.264, caretrebuie să fie în legătură de cauzalitate cu încălcările concrete ale regulilor privind menţinerea ordinii şisecuritatea circulaţiei mijloacelor de transport.

7. Nu poate fi temei pentru liberarea pietonului, pasagerului sau altui participant la trafic derăspundere penală, dacă pentru accidentul produs o parte de vinovăţie o poartă şi subiecţii art.263, 264, 265sau 267.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă: sineîncrederea sau neglijenţa.9. Subiect al infracţiunii poate fi numai un pieton, pasager sau alt participant la trafic, care a atins

vârsta de 16 ani. Prin alt participant la trafic se înţeleg bicicliştii, conducătorii mopedelor, persoanele caremână vitele, conducătorii transportului cu tracţiune animală etc.

Articolul 270. OPRIREA SAMAVOLNICĂ, FĂRĂ NECESITATE, A TRENULUIOprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului prin decuplarea conductei generale a frânei sau

printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat:a) accidente cu oameni;b) deraierea sau deteriorarea materialului rulant;c) alte urmări grave,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 7 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de ocrotirea securităţii şi condiţiilor de funcţionare a mijloacelor de transport.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin oprirea samavolnică, fără necesitate, a trenului prin

decuplarea conductei generale a frânei sau printr-un alt mijloc, dacă aceasta a provocat accidente cuoameni, deraierea sau deteriorarea materialului rulant sau alte urmări grave.

4. Oprirea samavolnică presupune oprirea trenului fără permisiunea însoţitorului de vagon,conductorului, maşinistului sau a altor lucrători ai transportului feroviar.

5. Oprirea fără necesitate presupune că în momentul opririi trenului n-a existat o cauză serioasă caresă justifice astfel de acţiuni, cum ar fi necesitatea de a preveni o deraiere, avarie a trenului, o invazie asupracetăţenilor, pentru lichidarea unui incendiu apărut în tren, pentru reţinerea unui infractor periculos, pentruspitalizarea unei persoane grav bolnave etc.

6. Prin decuplarea conductei generale a frânei se înţelege desfacerea, dezlegarea elementelor sistemului tehnic al conductei generale a frânei care leagă locomotiva cu toate vagoanele trenului.



7. Alt mijloc de oprire samavolnică, fără necesitate, a trenului poate fi prin robinetul de oprire sau prin acte de semnalizare falsă, făcute cu felinare, fanioane, palete, indicatoare colorate sau luminare,sonerii etc. Semnalizările se socot mincinoase dacă ele exprimă o altă indicaţie decât aceea care se impuneaîn situaţia respectivă.

8. Prin accidente cu oameni se înţelege cauzarea vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţiiunei persoane sau vătămării corporale medii mai multor persoane, sau decesul unei persoane.

9. Prin deraiere se înţelege răsturnarea locomotivei, vagoanelor de pe calea ferată, în urma cărora s-au produs accidente periculoase pentru viaţa oamenilor, au fost cauzate daune materiale de proporţii mari.Prin deteriorarea materialului rulant se înţelege degradarea locomotivei şi vagoanelor care nu pot fiutilizate potrivit destinaţiei lor fără o reparaţie capitală.

10. Prin alte urmări grave se au în vedere decesul a două sau mai multor persoane, încălcareatraficului feroviar, staţionarea îndelungată neproductivă a vagoanelor, cauzarea unor daune materiale în

proporţii deosebit de mari etc.11. Consecinţele enumerate trebuie să fie în legătură de cauzalitate cu oprirea samavolnică, fără

necesitate, a trenului.12. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie imprudentă.13. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.

Articolul 271. BLOCAREA INTENŢIONATĂ A ARTERELOR DE TRANSPORT Blocarea intenţionată a arterelor de transport prin crearea de obstacole, prin stabilirea de posturi

sau prin alte mijloace, dacă aceasta a provocat:a) accidente cu oameni;b) alte urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura



3. Latura obiectivă se realizează prin blocarea intenţionată a arterelor de transport prin crearea deobstacole, prin stabilirea de posturi sau prin alte mijloace, dacă aceasta a provocat accidente cu oameni saualte urmări grave.

4. Din dispoziţia art.271 reiese că consecinţa de bază a infracţiunii care e cuprinsă de intenţiafăptuitorului este blocarea arterelor de transport, pe când accidentele cu oameni sau alte urmări grave nusunt cuprinse de intenţia vinovatului, ci apar din cauza imprudenţei lui. Deci latura subiectivă secaracterizează prin două forme de vinovăţie. Intenţia se manifestă faţă de blocarea arterelor de transport, iar imprudenţa - faţă de accidentele cu oameni şi alte urmări grave.

5. Blocarea arterelor de transport ca acţiune şi ca urmare presupune crearea piedicilor pentrutraficul mijloacelor de transport feroviar, naval, aerian sau auto, care a produs sistarea circulaţiei lor.

6. Prin crearea de obstacole se înţelege constituirea, ridicarea unei bariere din diferite materiale pecalea ferată, pe drumurile publice, pe pistele de decolare-aterizare etc.7. Prin stabilirea de posturi înţelegem blocarea arterelor de transport de către un grup de persoane.8. Prin alte mijloace de blocare a arterelor de transport se are în vedere blocarea lor cu diferite

unităţi de transport, prin atragerea minorilor la crearea posturilor pe arterele de transport etc.9. Sistarea traficului transportului aerian, feroviar, naval sau auto poate fi pedepsită penal, dacă

aceasta a cauzat din imprudenţă accidente cu oameni sau alte urmări grave.10. Noţiunea accidentelor cu oameni sau a altor urmări grave este aceeaşi ca şi consecinţele

corespunzătoare de la art.270.11. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 272. CONSTRÂNGEREA LUCRĂTORULUI DIN TRANSPORTUL FEROVIAR,

NAVAL, AERIAN SAU AUTO DE A NU-ŞI ÎNDEPLINI OBLIGAŢIILE DE SERVICIU(1) Constrângerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu prin ameninţare cu moartea, cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a



sănătăţii, cu distrugerea averii lui sau a rudelor lui apropiate, dacă a existat pericolul realizării unei astfel de ameninţări,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 1 an.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;

b) de două sau mai multe persoanese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani.



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin constrângerea lucrătorului din transportul feroviar,naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiunile de serviciu prin una din următoarele ameninţări: a)cu moartea; b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) cu distrugerea averii lui sau a

rudelor lui apropiate, dacă a existat pericolul realizării unor astfel de ameninţări.4. Prin constrângere se înţelege silirea, forţarea, obligarea unei persoane să facă un lucru pe care

aceasta nu l-ar face de bună voie.5. Noţiunile de moarte a unei persoane, vătămării corporale grave le găsim în comentariile de la

art.145 şi 151, iar cea de distrugere a averii - la art.197.6. Prin ameninţare se înţelege manifestarea în formă obiectivă (oral, în scris sau prin demonstrarea

armei etc.) a intenţiei de a omorî persoana, de a-i cauza vătămări corporale grave sau de a-i distruge averealucrătorului din transport dacă el nu-şi va sista obligaţiunea de serviciu. Ameninţarea trebuie să fie denatură să alarmeze pe cel ameninţat. Această cerinţă a legii este îndeplinită atunci când ameninţarea esteserioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.

7. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie intenţionată.8. Săvârşirea constrângerii în mod repetat de către două sau mai multe persoane are aceeaşi

explicaţie ca şi agravantele corespunzătoare de la art.145.9. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 273. RĂPIREA MIJLOCULUI DE TRANSPORT(1) Răpirea mijlocului de transport fără scop de însuşirese pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 7 ani.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;b) săvârşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea victimei sau de ameninţarea cuaplicarea unei asemenea violenţese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite prin pătrunderea în garaj, în alte încăperi ori teritorii îngrădite sau păzite;b) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea victimei sau de ameninţarea cu

aplicarea unei asemenea violenţese pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de activitatea normală a transporturilor.3. Latura obiectivă se realizează prin răpirea mijlocului de transport fără scop de însuşire.



4. Noţiunea de mijloc de transport este aceeaşi ca şi cea dată în comentariul de la art.264.5. Răpirea mijlocului de transport presupune două acţiuni consecutive ale făptuitorului: captivarea

mijlocului de transport şi deplasarea acestuia.6. Captivarea presupune luarea ilegală în stăpânire a mijlocului de transport prin decuplarea

sistemului de semnalizare sau prin pătrunderea în locul lui de parcare ori în cabina mijlocului de transport,sau prin încărcarea lui în alt mijloc de transport, sau comiterea altor acţiuni care să-i permită făptuitorului

deplasarea mijlocului de transport.7. Deplasarea mijlocului de transport înseamnă mişcarea, dislocarea lui din poziţia iniţială. Metodamişcării poate fi diferită: cu motorul propriu, cu remorca, cu forţa musculară a făptuitorului, cu ajutorulmijlocului de transport în care a fost încărcat etc. Nu are importanţă distanţa deplasării mijlocului detransport captivat.

8. Infracţiunea se socoate consumată în momentul începerii deplasării mijlocului de transport. Deaceea pătrunderea în cabină cu scopul de a răpi mijlocul de transport ori comiterea orişicărei acţiuni decaptivare constituie numai o tentativă de infracţiune, în etapa căreia e posibilă renunţarea benevolă de aduce infracţiunea până la capăt.

9. Nu se socoate răpire utilizarea samavolnică a mijlocului de transport de către un membru alfamiliei proprietarului, precum şi de către un cunoscut apropiat sau orice altă persoană cărora anterior li se

permitea a se folosi de mijlocul de transport fără consimţământul prealabil al proprietarului.10. Nu se socoate răpire nici utilizarea samavolnică a mijlocului de transport de către persoana care s-

a folosit de el în virtutea funcţiei sale. De exemplu, şoferul a folosit samavolnic maşina pe care lucreazădupă orele de serviciu, un lucrător al staţiei tehnice de deservire după reparare a utilizat samavolnic acestmijloc de transport etc.

11. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Răpirea poate fi efectuată din diferitemotive, însă e important ca făptuitorul să nu urmărească scopul acaparării lui. Răpirea în scopul acaparăriimijlocului de transport se încadrează ca un furt, jaf sau tâlhărie, în funcţie de metoda însuşirii lui.

12. Agravantele răpirii sunt asemănătoare după conţinut cu cele ale furtului, jafului sau tâlhăriei.13. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în

condiţiile alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2 şi 3.Articolul 274. RĂPIREA MIJLOCULUI DE TRANSPORT CU TRACŢIUNE ANIMALĂ,

PRECUM ŞI A ANIMALELOR DE TRACŢIUNE Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune, fără

scop de însuşire, urmată:a) de distrugerea de bunuri;b) de îmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


este stipulat în art.15 CP.2.Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de activitatea normală a transporturilor.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin răpirea mijlocului de transport cu tracţiuneanimală, precum şi a animalelor de tracţiune, fără scop de însuşire, urmată de distrugerea bunurilor sau deîmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite.

4. Prin mijloc de transport cu tracţiune animală se înţelege un vehicul terestru cu roţi cu tracţiuneanimală folosit de obicei la ţară pentru transportarea încărcăturilor sau efectuarea diferitelor lucrăriagricole, cum ar fi carele, căruţele, cărucioarele, roabele etc.

5. În RM în calitate de animale de tracţiune se utilizează de obicei caii. Însă pot fi folosite şi alteanimale: boii, buhaii, vacile, măgarii etc.

6. Noţiunea de răpire este aceeaşi ca şi cea din comentariul de la art.273.



7. Prin distrugere a bunurilor , adică a mijloacelor de transport cu tracţiune animală, se înţelege oriceacţiune care are drept rezultat nimicirea lor totală sau parţială, după care acestea devin total sau parţialinutilizabile, potrivit destinaţiei lor iniţiale.

8. Prin îmbolnăvirea gravă a animalelor răpite în urma utilizărilor pentru transportarea diferitelor încărcături sau pentru efectuarea diferitelor lucrări agricole se înţeleg alte zdruncinări ale sănătăţii care aureclamat îngrijiri veterinare pe o durată îndelungată de timp.

9. Pieirea animalelor răpite presupune încetarea lor de a fiinţa din cauze nefireşti.10. Latura subiectivă se caracterizează prin două forme de vinovăţie. Intenţia se manifestă faţă dedeposedarea proprietarului de mijlocul de transport cu tracţiune animală, iar imprudenţa - faţă dedistrugerea de bunuri, de îmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite. În cazul intenţiei faţă dedistrugerea de bunuri, de îmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite, cele săvârşite pot fi încadrate

potrivit prevederilor art.197.11. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 275. DETURNAREA SAU CAPTURAREA UNEI GARNITURI DE TREN, A UNEI

NAVE AERIENE SAU NAVALE(1) Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale ori ocuparea

gării, aeroportului, portului sau altei întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport, precum şi

acapararea încărcăturilor, fără scop de însuşire,se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite de două sau mai multe persoane;b) însoţite de violenţă sau de ameninţare cu aplicarea ei;c) soldate cu avarierea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale;d) soldate cu alte urmări gravese pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat:a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul unei persoane,se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de activitatea normală a transporturilor.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin săvârşirea a cel puţin uneia din patru acţiunialternative:

a) capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale în scopul deturnării lor; b) deturnarea acestora;

c) ocuparea gării, aeroportului sau a altei întreprinderi, instituţii, organizaţii de transport în scopulsăvârşirii unei deturnări;d) acapararea încărcăturilor comisă în acelaşi scop.Toate aceste acţiuni sunt săvârşite fără scop de însuşire.4. Noţiunea unei nave aeriene şi a unei garnituri de tren este dată la art.263.5. Capturarea şi deturnarea este asemănătoare după conţinut cu noţiunile de captivare şi deplasare de

la art.273.6. Ocuparea gării, aeroportului sau a altor instituţii de transport trebuie să aibă scopul de a captiva sau

deturna mijloacele de transport.7. Infracţiunea prevăzută de alin.1 art.275 se comite fără violenţă (nava se află fără echipaj, garnitura

de tren - fără maşinist, pasageri sau pază sau se deturnează cu acordul echipajului, personalului de

deservire). Nu interesează unde se afla nava sau garnitura în momentul deturnării (la parcare, în port,aeroport, depou, la staţie, în zbor, în cursă etc.). Nu importă nici faptul cine conduce mijlocul de transport:răpitorii, echipajul sau alte persoane.



8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. Cele săvârşite nu urmăresc scopul deînsuşire a mijloacelor de transport.

9. Noţiunea agravantelor acestei infracţiuni este asemănătoare după conţinut cu agravantelecorespunzătoare de la infracţiunile contra vieţii, sănătăţii sau proprietăţii.

10. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 276. FALSIFICAREA ELEMENTELOR DE IDENTITATE ALE

AUTOVEHICULELOR (1) Falsificarea seriei, a numărului de identificare ale şasiului, caroseriei sau motorului auto prin ştergere, înlocuire sau modificare


(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu folosirea situaţiei de serviciuse pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani.


2.Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de activitatea normală a transporturilor.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin falsificarea seriei, a numărului de identificare aşasiului, caroseriei sau motorului auto prin ştergere, înlocuire sau modificare.

4. Prin falsificarea elementelor de identificare ale autovehiculelor se înţelege o acţiune de denaturarea adevărului pe care autovehiculul respectiv are destinaţia să-l exprime.

5. Falsificarea numărului de identitate prin ştergere presupune înlăturarea acestui număr din loculînregistrat anterior, în vederea unei noi înregistrări.

6. Prin înlocuirea numărului de identitate se înţelege înscrierea sau imprimarea altui număr în loculcelui şters.

7. Modificarea numărului de identitate a elementelor menţionate presupune ştergerea şi înscriereanumai a unei părţi din numărul de înregistrare.

8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.9. Noţiunea agravantelor are acelaşi conţinut ca şi agravantele corespunzătoare de la infracţiunile

contra vieţii şi sănătăţii persoanei.10. Subiect al infracţiunii este orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 277. FOLOSIREA UNUI AUTOVEHICUL CU ELEMENTE DE IDENTIFICARE

FALSE

Folosirea cu bună-ştiinţă a unui autovehicul cu seria sau numărul şasiului, caroseriei saumotorului auto falsese pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor din domeniul transporturilor decurge din însăşi natura


2.Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normală suntcondiţionate de activitatea normală a transporturilor.

3. Latura obiectivă se realizează prin folosirea cu bună-ştiinţă a unui autovehicul cu seria sau numărulşasiului, caroseriei sau motorului auto false.

4. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă.5. Subiect al acestei infracţiuni poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şicare cu bună-ştiinţă foloseşte un autovehicul cu elemente de identificare false.



CAPITOLUL XIIIINFRACŢIUNI CONTRA SECURITĂŢII PUBLICE ŞI A ORDINII PUBLICE

Articolul 278. TERORISMUL(1) Terorismul, adică provocarea unor explozii, incendii sau săvârşirea altor acţiuni care

periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave, dacă acestea sunt săvârşite în scopul de a submina securitatea publică, de a intimida populaţia

sau de a impune autorităţilor publice sau persoanelor fizice anumite decizii, precum şi ameninţarea cusăvârşirea unor astfel de acţiuni în aceleaşi scopuri,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de un grup criminal organizat;c) cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive;d) cu vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;e) cu cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu închisoare de la 8

la 15 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvârşite de o organizaţie criminală;b) soldate cu decesul unei persoane din imprudenţăse pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(4) Terorismul însoţit de omor intenţionat se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.(5) Persoanei care a comis actul de terorism, altor participanţi li se pot aplica pedepse penale

minime, prevăzute la prezentul articol, dacă ei au preîntâmpinat autorităţile despre acţiunile respective şi prin aceasta au contribuit la evitarea morţii oamenilor, a vătămării integrităţii corporale sau asănătăţii, a altor urmări grave sau la demascarea altor făptuitori.

(6) Persoana care a participat la pregătirea actului de terorism se liberează de răspundere penalădacă ea, prin anunţarea la timp a autorităţilor sau prin alt mijloc, a contribuit la preîntâmpinarearealizării actului de terorism şi dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.

1. Infracţiunea de terorism este una dintre cele mai periculoase infracţiuni împotriva securităţii publice şi siguranţei statului, care deseori are nu numai caracter naţional, dar şi internaţional. RepublicaMoldova a aderat la Convenţia privind Terorismul cu Bombe, adoptată la New York la 12 ianuarie 1998 şia ratificat-o prin Legea nr.1239 din 18 iulie 2002, care determină direcţiile de bază de combatere a actelor de terorism (a se vedea Convenţia Europeană pentru Reprimarea Terorismului din 27.01.1997 "TI, 2001,vol.28, pag.74").

2. Obiectul terorismului îl constituie securitatea publică. Ca obiect suplimentar al terorismului apareviaţa şi sănătatea persoanei, patrimoniul şi ordinea de administrare.

3. Latura obiectivă a infracţiunii de terorism este compusă din conţinuturile alternative indicate în

dispoziţia articolului comentat şi se realizează prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni: provocareaunor explozii, incendii sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alte urmări grave ori ameninţarea cu comiterea unor astfel de acţiuni.

4. Prin alte acţiuni care periclitează viaţa oamenilor , în afară de explozii şi incendii, se au în vedere: producerea unor avarii, accidente, catastrofe în transport, distrugerea sau degradarea clădirilor, a oricăror alte construcţii cu destinaţie culturală, religioasă etc., contaminarea unor teritorii cu substanţe radioactive,chimice, bacteriologice etc.

5. Determinarea mărimii daunei materiale cauzate prin comiterea infracţiunii depinde de mărimea prejudiciului real cauzat, în corespundere cu prevederile art.126 CP, neputând fi mai mic de 500 de unităţiconvenţionale.

6. Prin alte urmări grave se are în vedere producerea unor urmări ce pot afecta grav activitatea

normală a unor întreprinderi, a transportului, reţelelor de comunicaţie, dezorganizarea activităţii normale aorganelor administraţiei publice.



7. Infracţiunea de terorism se consumă din momentul creării unui pericol real pentru viaţa oamenilor,cauzării daunelor materiale în proporţii mari sau a altor urmări grave.

8. Acţiunea de ameninţare se realizează prin diverse mijloace de exercitare psihică orală, în scris, printelefon sau prin alte mijloace asupra autorităţilor publice sau a persoanelor fizice, cu scopul de a luaanumite decizii, sub ameninţarea comiterii uneia dintre acţiunile indicate în prezentul articol.

9. Latura obiectivă a infracţiunii de terorism este identică cu cea a infracţiunii de diversiune (art.343

CP), deosebirea constând în faptul că infracţiunea de diversiune se comite în scopul slăbirii bazeieconomice şi a capacităţii de apărare a ţării, iar terorismul se comite în scopul periclitării securităţii publice.

10. Alin.2 art.278 CP prevede următoarele circumstanţe agravante:a) prin repetare se înţelege comiterea a două sau mai multor infracţiuni de terorism distincte cu

condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie (ase vedea comentariul de la art.31 CP);

b) comiterea infracţiunii de terorism de către un grup criminal organizat (a se vedea comentariul dela art.46 CP);

c) prin comiterea infracţiuni de terorism cu aplicarea armelor de foc sau a substanţelor explozive seînţelege utilizarea acestor mijloace atât la săvârşirea nemijlocită a actelor de terorism, cât şi ameninţarea cu

aplicarea acestor mijloace în scopul învingerii rezistenţei persoanelor care ar putea interveni pentru aîmpiedica săvârşirea infracţiunii de terorism;

d) săvârşirea infracţiunii prin vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,ceea ce presupune survenirea intenţionată sau din imprudenţă a urmărilor prevăzute de art.151 şi 152 CP (ase vedea comentariile de la aceste articole);

e) săvârşirea infracţiunii prin cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari, ceea ce presupune cauzarea unor prejudicii materiale ce depăşesc la momentul săvârşirii infracţiunii, încorespundere cu prevederile art.126 CP, 1500 de unităţi convenţionale de amendă.

11. Alin.3 art.278 prevede în calitate de circumstanţe agravante săvârşirea acţiunilor descrise înalineatele precedente, săvârşite de o organizaţie criminală (a se vedea comentariul de la art.47 CP) ori

soldate cu decesul unei persoane din imprudenţă, care se caracterizează prin prezenţa vinovăţiei duble, aatitudinii intenţionate faţă de acţiunile de terorism şi a imprudenţei faţă de urmarea cea mai gravă produsă -moartea victimei (a se vedea comentariul de la art.19 CP).

12. Alin.4 art.278 CP prevede, în calitate de circumstanţă agravantă, săvârşirea terorismului însoţit deomor intenţionat, fapt ce imprimă infracţiunii de terorism un caracter complex, fără a fi necesarăcalificarea suplimentară prin concurs a acţiunilor de terorism şi omor intenţionat atunci când se constatăcomiterea acestora în acelaşi scop.

13. Latura subiectivă a infracţiunii de terorism se realizează prin intenţie directă caracterizată prin prezenţa unui scop special - de a submina securitatea publică, de a intimida populaţia sau de a impuneautorităţilor publice sau persoanelor fizice luarea unor anumite decizii.

14. Subiect al infracţiunii de terorism poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de

16 ani.15. Alin.5 art.278 prevede, în calitate de circumstanţă atenuantă specială, împrejurarea în care persoanele care au participat la comiterea infracţiunii de terorism au preîntâmpinat autorităţile desprecomiterea infracţiunii, contribuind prin aceasta la evitarea urmărilor grave şi deosebit de grave care s-ar fi

putut produce, inclusiv moartea posibilelor victime. Acestor persoane instanţa le poate aplica pedepse penale minime cu respectarea prevederilor art.79 CP.

16. Alin.6 art.278 prevede, în calitate de modalitate specială de liberare de răspundere penală,împrejurarea în care o persoană a participat la pregătirea actului de terorism, dar prin anunţarea la timp aautorităţilor sau prin alt mijloc a contribuit la preîntâmpinarea realizări actului de terorism, iar acţiunile einu conţin o altă componenţă de infracţiune. Prin alte mijloace prin care făptuitorul a contribuit la

preîntâmpinarea actului de terorism se are în vedere neutralizarea mijloacelor de comitere a actului de

terorism, influenţa psihică sau fizică asupra altor participanţi în sensul renunţării la comiterea de maideparte a infracţiunii planificate etc.



Condiţiile de liberare de răspundere penală în baza temeiurilor indicate sunt identice condiţiilor descrise în art.56 CP.

Articolul 279. ACTIVITATEA DE FINANŢARE ŞI ASIGURARE MATERIALĂ AACTELOR TERORISTE

Oferirea ori colectarea intenţionată, prin diferite metode, direct sau indirect, a mijloacelor financiare sau a materialelor în scopul utilizării acestora la săvârşirea actelor teroriste

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani.1. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale privind securitatea publică şi activitatea decombatere a terorismului.

În scopul cooperării la contracararea acestei infracţiuni, RM a ratificat, prin Legea nr.1241 din 18iulie 2002, Convenţia privind Suprimarea Finanţării Terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie1999.

2. Activitatea de finanţare şi asigurare materială a actelor teroriste, prevăzută în conţinutul art.279,reprezintă o modalitate distinctă de participare la săvârşirea infracţiunii sub forma complicităţii ce serealizează prin comiterea uneia dintre următoarele acţiuni de alternativă:

a) oferirea prin diferite metode, directă sau indirectă, a mijloacelor financiare sau a materialelor înscopul utilizării acestora la săvârşirea actelor teroriste;

b) colectarea prin diferite metode, directă sau indirectă, a mijloacelor financiare sau a materialelor înscopul utilizării acestora la săvârşirea actelor teroriste.

Delimitarea dintre cele două acţiuni de alternativă, oferirea ori colectarea mijloacelor financiare sau amaterialelor necesare comiterii actelor teroriste, constă în faptul că persoana în cazul oferirii contribuiedirect şi nemijlocit la pregătirea actelor de terorism, iar colectarea presupune o activitate intermediară,indirectă la pregătirea lor.

3. Latura subiectivă se caracterizează prin săvârşirea cu intenţie directă a activităţilor respective şi prin prezenţa unui scop special de utilizare a mijloacelor respective la săvârşirea actelor teroriste.

4. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 280. LUAREA DE OSTATICI(1) Luarea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic cu scopul de a sili statul, organizaţia

internaţională, persoana juridică sau fizică ori un grup de persoane să săvârşească sau să se abţină dela săvârşirea vreunei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Luarea de ostatici săvârşită:a) repetat;b) asupra a două sau mai multor persoane;c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor;d) de două sau mai multe persoane;e) din interes material;

f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;

g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armăse pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la1.000 unităţi convenţionale.

(3) Luarea de ostatici săvârşită:a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;c) cu provocarea decesului victimei din imprudenţă;d) cu provocarea altor urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.(4) Persoana care, benevol sau la cerinţele reprezentanţilor autorităţilor, a eliberat ostaticul se

liberează de răspundere penală dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.

1. Luarea de ostatici este o infracţiune cu caracter internaţional, fiind acceptată în legislaţia naţionalăca infracţiune în baza ratificării Convenţiei Adunării Generale a ONU contra infracţiunilor de luare deostatici, adoptată la 18 decembrie 1979 (Legea nr.1241 din 18.07.2002).



2. Latura obiectivă a infracţiunii de luare de ostatici se poate realiza prin săvârşirea uneia dintreurmătoarele acţiuni: a) luarea, b) reţinerea persoanei în calitate de ostatic.

3. Luarea de ostatici este o infracţiune de lipsire de libertate, care se caracterizează prin luarea ilegalăîn captivitate a unei persoane, astfel lipsind-o de posibilitatea de a se deplasa şi acţiona liber, înconformitate cu voinţa sa. Luarea de ostatici se poate realiza atât deschis, cât şi pe ascuns, atât cu aplicarea,cât şi fără aplicarea constrângerii fizice sau morale (de exemplu, prin inducerea în eroare a victimei în locul

reţinerii ei).4. Reţinerea persoanei în calitate de ostatic se caracterizează prin faptul că persoana este lipsită de posibilitatea de a părăsi locul aflării sale (de regulă, se poate realiza prin izolarea persoanei într-o încăpereetc.).

5. În calitate de condiţie a eliberării ostaticului este cererea înaintată statului, unei organizaţiiinternaţionale, unei persoane juridice sau fizice ori unui grup de persoane să îndeplinească sau să nuîndeplinească un anumit act. Pentru calificarea infracţiunii nu are nici o importanţă dacă cererea formulatăare caracter legal sau ilegal şi este indiferent dacă făptuitorul a adresat cererea victimei sau unei alte

persoane, care ar putea satisface această cerere. De asemenea, nu interesează în ce constă actul de a căruiîndeplinire sau neîndeplinire se condiţionează eliberarea victimei şi este indiferent dacă cererea a fost saunu satisfăcută.

6. Circumstanţele agravante prevăzute în alin.2 art.280, cu excepţia lit.e) (din interes material), suntidentice cu cele prevăzute în conţinutul art.166 CP (privaţiunea ilegală de libertate), după cum se vede şidin comentariul de la articolul respectiv. Săvârşirea infracţiunii din interes material presupune formulareaunei cereri de a obţine un profit, care poate fi evaluat numeric în bani, în schimbul eliberării ostaticului.

7. Alin.3 art.280 agravează răspunderea penală pentru luarea de ostatici prin următoarele circumstanţecalificative:

a) luarea de ostatici săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (a sevedea comentariul de la art.46, 47 CP);

b) luarea de ostatici urmată de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (a se vedeacomentariul de la art.151 CP);

c) luarea de ostatici urmată de provocarea decesului victimei din imprudenţă ; această circumstanţăagravantă se referă la producerea, prin săvârşirea faptei, a unui rezultat mai grav - moartea victimei;

d) provocarea altor urmări grave, această circumstanţă presupunând survenirea altor urmări, maigrave decât cele indicate în conţinutul acestui articol.

8. Subiect al infracţiunii este persoana care a atins vârsta de 14 ani.9. Persoana care, benevol sau la cerinţele reprezentanţilor autorităţilor, a eliberat ostaticul se liberează

de răspundere numai pentru săvârşirea acţiunilor prevăzute în alin.1 art.280 CP. Dacă acţiunile săvârşite deinfractor cad sub incidenţa altor norme penale din CP şi pot fi încadrate de sine stătător, persoana răspunde

penal în temeiul acestor articole (cauzarea vătămării corporale grave a integrităţii corporale, decesulvictimei din imprudenţă, purtarea ilegală a armelor şi muniţiilor etc.).

Articolul 281. COMUNICAREA MINCINOASĂ CU BUNĂ-ŞTIINŢĂ DESPRE ACTUL DE

TERORISMComunicarea mincinoasă cu bună-ştiinţă despre pregătirea unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni care periclitează viaţa oamenilor, cauzează daune materiale în proporţii mari sau provoacă alteurmări grave


1. Gradul prejudiciabil al acestei infracţiuni constă în faptul că răspândirea unor informaţii fie şi cucaracter mincinos despre pregătirea unor acte de terorism poate provoca panică, dezordine, poatedestabiliza activitatea normală în transport, în cadrul unor instituţii, întreprinderi, totodată atrăgândnumeroase forţe şi mijloace pentru verificarea acestor comunicări.

2. Latura obiectivă a componenţei de infracţiune comentate se caracterizează prin comiterea unei

acţiuni prin care se aduce la cunoştinţa autorităţilor publice sau a unei persoane fizice despre pregătireaunui act de terorism sub forma unor explozii, incendii, altor acţiuni care pot produce daune materiale în proporţii mari, victime omeneşti, alte urmări grave, prevăzute în conţinutul art.278 CP.



3. Comunicarea mincinoasă poate fi adresată persoanelor cu funcţii de răspundere, ce activează îninstituţiile respective sau în organele de drept obligate să întreprindă măsuri organizatorice în privinţa

preîntâmpinării consecinţelor nefaste, ce pot surveni în urma actelor de terorism pregătite. Aceastăcomunicare poate fi adresată şi prin intermediul unor cetăţeni aparte, dar efectuată, de asemenea, cu scopulsă devină cunoscută organelor abilitate de-a întreprinde măsuri profilactice împotriva actelor de terorism(de exemplu, evacuarea tuturor persoanelor aflate în sediul unei clădiri, la bordul unei corăbii aeriene sau

maritime etc.).4. Comunicarea mincinoasă este aceea care nu corespunde de fapt, obiectiv realităţii, fiind născocită.5. Metoda prin care poate fi comisă acţiunea de comunicare mincinoasă se poate prezenta sub cele

mai diverse forme: oral - prin cuvinte, în scris - prin scrisori, anunţuri prin internet, telefon etc.6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin comiterea acesteia cu intenţie directă,

persoana care transmite comunicarea mincinoasă cunoaşte cu bună-ştiinţă că informaţia nu este veridică şidoreşte prin aceasta să destabilizeze ordinea şi liniştea publică. În situaţia în care o persoană de bună-credinţă a fost indusă în eroare cu privire la veridicitatea comunicării, ea nu poate fi supusă răspunderii

penale.7. Subiect al infracţiunii este persoana care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 282. ORGANIZAREA UNEI FORMAŢIUNI PARAMILITARE ILEGALE SAU

PARTICIPAREA LA EA(1) Organizarea sau conducerea unei formaţiuni paramilitare neprevăzute de legislaţia Republicii

Moldova, precum şi participarea la o astfel de formaţiune,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Persoana care, în mod benevol, s-a retras dintr-o formaţiune paramilitară ilegală şi a predat

arma se liberează de răspundere penală dacă acţiunile ei nu conţin o altă componenţă de infracţiune.1. Formaţiunea paramilitară ilegală este o organizaţie (colectivitate) civilă de persoane, care are

caracter militar, fiind dotată cu armament. Trăsăturile ce caracterizează o formaţiune paramilitară sunt: prezenţa unui contingent stabil de persoane, a unui comandament unic bazat pe o organizaţie internăstrictă, activitatea căreia nu este reglementată de legislaţia RM.

2. Latura obiectivă se poate realiza, sub aspectul elementului material, prin săvârşirea uneia dintreurmătoarele acţiuni:

a) organizarea unei formaţiuni paramilitare; b) conducerea unei formaţiuni paramilitare;c) participarea în calitate de membru al formaţiunii paramilitare.3. Prin organizarea unei formaţiuni paramilitare se are în vedere comiterea unor acţiuni îndreptate

spre iniţierea şi constituirea unei grupări sau asociaţii de persoane, în elaborarea planului de constituire, astructurii şi numărului de membri, a problemelor ce ţin de asigurarea financiară şi tehnico-materială aformaţiunii, formularea sarcinilor şi scopurilor de bază ale formaţiunii etc.

4. Prin conducerea formaţiunii paramilitare se are în vedere stabilirea şi coordonarea cu direcţiileoperative de activitate a formaţiunii, lucrul cu cadrele, luarea deciziilor şi hotărârilor în privinţa

problemelor legate de asigurarea financiară şi materială a formaţiunii, emiterea dispoziţiilor şi ordinelor etc.5. Participarea în calitate de membru al formaţiunii paramilitare poate fi determinată de primirea în

calitate de membru a formaţiunii şi îndeplinirea unor funcţii corespunzătoare locului pe care-l deţine persoana sau de îndeplinirea unor misiuni, ordine cu caracter ordinar.

6. Formaţiunile paramilitare pot fi create pentru atingerea diferitelor scopuri: politice, religioase,separatiste, comerciale etc. Organizarea unor grupuri înarmate în scopul atacării persoanelor juridice saufizice se califică în baza art.283 CP (banditism).

7. Alte infracţiuni comise în legătură cu activitatea în calitate de membru al formaţiunii paramilitarese califică prin concurs cu art.208 CP (de exemplu, omoruri, degradarea sau distrugerea averii

proprietarului, luarea de ostatici etc.).

Persoanele care au organizat sau conduc formaţiunea paramilitară, răspund penal pentru infracţiunilecomise de către un membru al formaţiunii în măsura în care au cunoscut şi au participat la comitereainfracţiunii respective.



8. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art.282 CP se caracterizează prin intenţie directă.Persoana este conştientă de faptul că organizează sau conduce o formaţiune paramilitară sau are calitateade membru al acesteia, cu toate că aceasta nu este prevăzută de legislaţia penală a RM.

9. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.10. În corespundere cu alin.2 art.282 CP, persoana care a participat în calitate de membru al

formaţiunii paramilitare se liberează de răspundere penală prin prezenţa cumulativă a trei condiţii:

retragerea benevolă din formaţiunea paramilitară; predarea armei; lipsa în acţiunile acestei persoane asemnelor altei componenţe de infracţiune.11. Renunţarea benevolă presupune încetarea activităţii în calitate de membru al formaţiunii prin

prezenţa posibilităţii obiective a persoanei de a-şi continua activitatea ca membru al acestei formaţiuni(motivele încetării activităţii nu au importanţă pentru ca renunţarea să fie considerată benevolă).

Articolul 283. BANDITISMULOrganizarea unor bande armate în scopul atacării persoanelor juridice sau fizice, precum şi

participarea la asemenea bande sau la atacurile săvârşite de ele,se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Bandă armată este un grup stabil, înarmat, organizat din două sau mai multe persoane cu scopul de

a comite atacuri împotriva persoanelor juridice sau fizice.

Pentru ca un grup de persoane format în scopul atacării persoanelor fizice sau juridice să fierecunoscut în calitate de bandă, sunt necesare patru criterii: a) grupul să fie stabil; b) grupul să fie înarmat;c) să fie constituit din două sau mai multe persoane; d) să se subordoneze scopului de a ataca persoanefizice sau juridice.

2. Banda este stabilă prin prezenţa următoarelor criterii, care o individualizează: caracterul permanental membrilor bandei, prezenţa unei structuri organizatorice bine determinate şi strâns unite, metode şiforme constante de activitate infracţională etc.

3. Înarmarea bandei presupune existenţa cel puţin la unul din membrii grupului a armei de foc,armelor albe sau a substanţelor explozibile, cu condiţia că şi ceilalţi membri ai grupului sunt informaţidespre prezenţa armei respective (cu privire la noţiunea de armă, a se vedea HP CSJ nr.31 din 09.11.1998Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea,comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrareaneglijentă a armelor de foc, a muniţiilor ).

4. Latura obiectivă a banditismului se poate realiza prin comiterea uneia din următoarele acţiuni:organizarea bandei armate; participarea în calitate de membru al bandei armate; participarea la atacurilesăvârşite de bandă.

5. Organizarea bandei presupune activitatea de selectare şi alegere a membrilor bandei, procurareaarmelor, elaborarea planului de activitate a bandei, împărţirea rolurilor între membrii bandei etc.

6. Participarea în calitate de membru al bandei presupune intrarea şi includerea persoanei încomponenţa bandei, indiferent de calitatea şi rolul pe care le deţine persoana şi de participarea acesteia laatacurile săvârşite de bandă.

7. Participarea la atacurile săvârşite de bandă se referă la persoanele ce nu fac parte din bandă, dar care au participat în calitate de complici, instigatori la săvârşirea atacurilor de către bandă.8. Atacul , potrivit normei penale prevăzute de art.283 CP, reprezintă o acţiune ilegală, agresivă,

prejudiciabilă, a cărei realizare se manifestă prin aplicarea violenţei fizice sau psihice în scopul săvârşiriicelor mai diverse infracţiuni de omor, sustragere a averii proprietarului, şantaj, distrugerea averii

proprietarului etc.9. Latura subiectivă a banditismului presupune săvârşirea infracţiunii cu intenţie directă. Persoana

este conştientă de faptul că organizează sau este membru al bandei sau participă la atacurile săvârşite de bandă şi doreşte acest fapt.

10. Subiect al banditismului poate fi orice persoană care la momentul săvârşirii infracţiunii a atinsvârsta de 14 ani.

Articolul 284. CREAREA SAU CONDUCEREA UNEI ORGANIZAŢII CRIMINALECrearea sau conducerea unei organizaţii criminale, adică întemeierea unei astfel de organizaţii şi organizarea activităţii ei, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală, fie ţinerea de



adunări ale membrilor ei, fie crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru susţinerea lor financiară şi a activităţii criminale a organizaţiei, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi instrumente pentru săvârşirea de infracţiuni, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialelevictime şi despre activitatea organelor de drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cualte organizaţii şi grupuri criminale sau infractori aparte din ţară şi din străinătate,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

1. Particularităţile acestei componenţe de infracţiune constau în stabilirea răspunderii penale pentruactivitatea organizatorică legată de crearea sau conducerea unei organizaţii criminale (cu privire ladefinirea noţiunii de organizaţie criminală a se vedea comentariul de la art.47 CP).

2. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.284 CP se realizează prin comiterea uneia dintreurmătoarele acţiuni de alternativă: a) crearea unei organizaţii criminale, b) conducerea unei organizaţiicriminale.

3. Crearea unei organizaţii criminale presupune activitatea prin care se urmăreşte întemeierea uneiorganizaţii în scopul comiterii unui anumit gen de infracţiuni sau activităţi infracţionale care se deosebescde banditism (art.283 CP) prin faptul că nu au la bază comiterea unor atacuri înarmate, ci efectuarea unor activităţi în vederea obţinerii de avantaje şi interese economice, financiare sau politice.

4. Conducerea unei organizaţiei criminale presupune conducerea activităţii infracţionale a întregii

organizaţii criminale şi se caracterizează prin prelucrarea informaţiei necesare pentru funcţionarea şiexistenţa organizaţiei criminale, întocmirea planului ei de activitate, stabilirea modului de conduită şisancţionare a membrilor etc.

5. Latura subiectivă a creării sau conducerii unei organizaţii criminale se caracterizează prin intenţiedirectă.

6. Subiectul infracţiunii prevăzute de art.284 CP poate fi doar organizatorul sau conducătorulorganizaţiei criminale.

Articolul 285. DEZORDINI DE MASĂ(1) Organizarea sau conducerea unor dezordini de masă, însoţite de dezorganizarea activităţii

normale a transportului, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor sau de opunere de rezistenţăreprezentanţilor autorităţilor,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 10 ani.(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:a) de violenţă sau batjocorire a persoanelor;b) de pogromuri, distrugeri, incendieri sau alte acţiuni asemănătoare;c) de rezistenţă armată opusă autorităţilor se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.(3) Participarea activă la săvârşirea actelor de violenţă sau la batjocorirea persoanelor, la

incendierea sau distrugerea de bunuri în timpul dezordinilor de masă,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 7 ani.

(4) Chemările la nesupunere activă cerinţelor legitime ale reprezentanţilor autorităţilor şi ladezordini de masă, precum şi la săvârşirea actelor de violenţă asupra persoanelor,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.1. Dezordinile de masă sunt acţiuni ce atentează la ordinea şi securitatea publică, săvârşite de o grupă

de persoane, însoţite de violenţă asupra persoanelor, pogromuri, incendieri, distrugeri, precum şi opunerede rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor. În timpul dezordinilor de masă se dezorganizează activitateanormală a transportului, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor aflate în teritoriul respectiv.

2. Latura obiectivă a dezordinilor de masă prevăzute în alin.1 art.285 CP se realizează prin comitereauneia dintre următoarele acţiuni: a) organizarea unor dezordini de masă; b) conducerea acţiunilor în cadruldezordinilor de masă.

3. Organizarea unor dezordini de masă poate să se exprime prin diferite forme: prin planificarea, pregătirea şi instigarea la comiterea unor astfel de acţiuni, crearea unor grupuri de persoane pentru



provocarea şi aţâţarea dezordinilor de masă, conducerea acţiunilor participanţilor la dezordinile de masăetc.

4. Conducerea acţiunilor de dezordini în masă nu presupune întotdeauna şi participarea activă,nemijlocită, obligatorie a conducătorului la comiterea acestei infracţiuni, cu toate că aceste persoane, deregulă, pot avea şi această calitate.

5. Prin opunere de rezistenţă autorităţilor se are în vedere nesupunerea faţă de cerinţele legale ale

reprezentanţilor organelor de stat de a înceta dezordinile de masă.6. Alin.2 art.285 CP stabileşte următoarele circumstanţe calificative care agravează răspunderea penală pentru săvârşirea aceleiaşi acţiuni însoţite:

a) de violenţa şi batjocorirea persoanelor; prin violenţă se are în vedere atât violenţa fizică cât şi cea psihică, iar prin batjocorire se înţelege insulta, dezonorarea gravă publică adusă demnităţii unei persoaneconcrete;

b) de pogromuri, distrugeri, incendieri sau alte acţiuni asemănătoare, prin care se înţelegedegradarea, distrugerea totală sau parţială a unor edificii, clădiri, unităţi de transport statale sau particulareetc. (a se vedea comentariul de la art.197 CP);

c) de rezistenţa armată autorităţilor , prin care se înţelege opunerea de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor în timpul îndeplinirii obligaţiunilor funcţionale prin aplicarea sau ameninţarea cu folosirea

armelor de foc, a substanţelor explozive, a armelor albe etc.7. Alin.3 art.285 CP stabileşte răspundere penală atenuantă pentru participarea activă, nemijlocită la

săvârşirea acţiunilor prevăzute de alin.2 al acestui articol.8. Alin.4 art.285 CP stabileşte răspundere penală pentru chemările la nesupunere activă cerinţelor

legitime ale reprezentanţilor autorităţilor şi la dezordini de masă, precum şi la săvârşirea actelor de violenţăasupra persoanelor. Chemările pot fi făcute în scris - prin afişarea unor placate, răspândirea foilor volanteetc., oral - prin luarea de cuvânt în faţa gloatei sau prin radio etc.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.10. Calitatea de subiect al infracţiunii o poate avea persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de

14 ani; alin.3 prevede ca posibilă atragerea la răspundere penală a persoanelor care au atins vârsta de 16ani, iar alin.4 prevede ca posibilă atragerea la răspundere penală a persoanelor care au atins vârsta de 14ani.

Articolul 286. ACŢIUNILE CARE DEZORGANIZEAZĂ ACTIVITATEAPENITENCIARELOR

Persoanele care, executând pedeapsa cu închisoare, îi terorizează pe condamnaţii porniţi pe caleacorectării fie săvârşesc atacuri asupra administraţiei, fie organizează în aceste scopuri grupuri criminale sau participă activ la asemenea grupuri

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 25 de ani.1. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.286 CP se poate realiza prin săvârşirea uneia din

următoarele acţiuni: terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării; săvârşirea atacurilor asupraadministraţiei penitenciarelor; organizarea unor grupări criminale în scopul terorizării condamnaţilor

porniţi pe calea corectării sau în scopul atacării administraţiei penitenciarelor şi participarea activă încalitate de membru al grupului criminal.2. Prin terorizarea condamnaţilor porniţi pe calea corectării se au în vedere cazurile de aplicare a

violenţei fizice sau psihice cu scopul de a-i speria şi determina pe condamnaţii care au pornit ferm pe caleacorectării să nu respecte regimul de executare a pedepsei. Drept terorizare urmează a fi recunoscută şi

batjocorirea şi luarea în râs (în zeflemea) a condamnaţilor cu scopul de a împiedica corectarea acestora.Art.286 CP stabileşte răspundere penală numai pentru terorizarea persoanelor care au pornit pe caleacorectării. Aplicarea violenţei psihice şi fizice pe baza relaţiilor ostile apărute între condamnaţi nu poate fiîncadrată drept terorizare a condamnaţilor porniţi pe calea corectării.

3. Prin săvârşirea atacurilor asupra administraţiei penitenciarelor se are în vedere comiterea unor acţiuni fizice sau psihice violente care se pot caracteriza prin ameninţări cu răfuiala, aduse reprezentanţilor

administraţiei penitenciarelor, ori prin cauzarea vătămărilor integrităţii corporale de orice intensitate.Săvârşirea unor atentate la viaţa condamnaţilor sau reprezentanţilor administraţiei penitenciaruluinecesită o încadrare juridică prin cumul cu infracţiunea prevăzută de art.286 CP.



4. Prin organizarea de grupări criminale în scopul terorizării condamnaţilor sau în scopul atacăriiadministraţiei penitenciarelor se are în vedere activitatea de creare din doi sau mai mulţi condamnaţi a unuigrup criminal. Activitatea de organizare a grupului criminal presupune alegerea şi recrutarea membrilor grupului, elaborarea planului de acţiuni, conducerea activităţii grupului etc.

5. Prin participarea activă în grupările criminale se are în vedere instigarea condamnaţilor lasăvârşirea acţiunilor de terorizare asupra altor condamnaţi sau instigarea la săvârşirea atacurilor asupra

administraţiei penitenciarelor, procurarea mijloacelor şi instrumentelor de săvârşire a infracţiunii,săvârşirea nemijlocită a atacurilor etc.6. Latura subiectivă a acţiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor se caracterizează prin

intenţie directă. În calitate de semn obligatoriu al laturii subiective se prezintă scopul - terorizarea persoanelor care au pornit pe calea corectării ori săvârşirea atacurilor asupra administraţiei penitenciarelor.

7. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică condamnată, care a atins vârsta de 14 ani şi execută pedeapsa în penitenciar.

Articolul 287. HULIGANISMUL(1) Huliganismul, adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică şi exprimă o

vădită lipsă de respect faţă de societate, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau deameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă reprezentanţilor

autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoanese pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani.(3) Huliganismul agravat, adică acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au fost săvârşite cu

aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc, a cuţitelor, boxelor sau a altor arme albe, precum şi aobiectelor special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani. [Art.287 completat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Trăsătura esenţială a huliganismului este încălcarea grosolană a ordinii publice, exprimată printr-o

vădită lipsă de respect faţă de societate.2. Ordine publică înseamnă o totalitate de relaţii sociale, ce asigură o ambianţă liniştită de convieţuire

în societate, de inviolabilitate a persoanei şi a integrităţii patrimoniului, precum şi activitatea normală ainstituţiilor de stat şi publice.

3. Prin încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se are în vederesăvârşirea unor acţiuni intenţionate ce atentează la regulile sociale şi morale de convieţuire, care sunt

încălcate într-un mod grosolan şi demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviinţă,neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetăţenii, prin înjosire a onoarei şi demnităţii personalităţii,încălcare îndelungată şi insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităţilor de masă, suspendaretemporară a activităţii normale a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, transportului obştesc etc.

4. Prin huliganism însoţit de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicareaunei asemenea violenţe se are în vedere atât violenţa psihică cât şi cea fizică, ce se poate manifesta princauzarea unor prejudicii sănătăţii, care pot surveni în urma săvârşirii unor acţiuni cu caracter violent

produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrâncirea, punerea unei piedici victimei, urmate decauzarea vătămărilor intenţionate uşoare sau medii a integrităţii corporale sau sănătăţii (art.152 alin.1 şi153 CP).

Ameninţarea constă în orice act prin care se realizează o constrângere morală de natură să insufle

temere cu privire la aplicarea violenţei fizice urmată de provocarea unor leziuni de o gravitate diferită pânăla cauzarea morţii.



5. Prin opunere de rezistenţă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actelehuliganice se înţelege comiterea unor acţiuni fizice active de opunere de rezistenţă care se realizează în

procesul comiterii actelor de huliganism. Ignorarea cerinţelor persoanelor indicate să înceteze activitateahuliganică nu constituie opunere de rezistenţă; numai intervenţia fizică, folosirea forţei pentru curmareaacţiunilor fizice se consideră drept opunere de rezistenţă.

Rezistenţa opusă după încetarea actelor huliganice, în special în legătură cu reţinerea ulterioară a

vinovatului, nu va fi considerată circumstanţă care califică huliganismul, ea urmează a fi calificată înconcurs cu huliganismul (a se vedea HP CSJ din 20.12.1993, nr.12 Cu privire la practica judiciară încauzele despre huliganism).

6. Prin huliganism însoţit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă şi demonstrativăa regulilor morale unice, ce se poate manifesta prin batjocură faţă de bolnavi, de persoanele în etate, aflateîn stare de neputinţă etc., iar obrăznicia deosebită presupune săvârşirea unor acte huliganice violente,nimicirea averii proprietarului, întreruperea manifestărilor de masă, întreruperea temporară a activităţiinormale a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, transportului etc.

7. Alin.2 art.287 CP prevede în calitate de circumstanţe calificative acţiunile huliganice săvârşiterepetat sau de două sau mai multe persoane. Circumstanţele indicate sunt analizate în legătură cucomentariul efectuat în privinţa art.31 şi 44 CP, fiind analizate suplimentar în conţinutul comentariului de

la art.186 CP.8. Alin.3 art.287 CP prevede în calitate de circumstanţe calificative săvârşirea acţiunilor huliganice cu

aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc, a cuţitelor, boxelor sau a altor arme albe, precum şi aobiectelor special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, după cum se arată încomentariul de la art.188 CP.

9. Aplicarea sau încercarea de a aplica armele de foc sau alte obiecte folosite în calitate de arme secalifică în temeiul alin.3 art.287 CP nu numai în acele cazuri în care vinovatul cu ajutorul lor cauzează sauintenţionează să cauzeze leziuni corporale, dar şi atunci când utilizarea obiectelor menţionate în procesulactelor huliganice creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea cetăţenilor. Cu toate acestea, acţiunilehuliganice, exprimate prin demonstrarea obiectelor indicate, dar nelegate de aplicarea lor, nu pot ficalificate în baza alin.3 art.218 CP.

10. Latura subiectivă a huliganismului se caracterizează prin comiterea cu intenţie directă ainfracţiunii; persoana conştientizează că încalcă grosolan ordinea publică, exprimând astfel o vădită lipsăde respect faţă de societate şi dorind acest fapt.

11. Subiect al infracţiunii prevăzute de alin.1 art.287 este persoana fizică responsabilă care a atinsvârsta de 16 ani. Răspunderea penală pentru comiterea huliganismului agravant (alin.2 şi 3) survine de lavârsta de 14 ani.

Articolul 288. VANDALISMUL(1) Vandalismul, adică pângărirea edificiilor sau a altor încăperi, precum şi nimicirea bunurilor

în transportul public sau în alte locuri publice,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu arest de până la 6 luni, sau cuînchisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoanese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani.1. Latura obiectivă a vandalismului se realizează prin comiterea următoarelor două tipuri de atentate:

a) pângărirea edificiilor sau a altor încăperi; b) nimicirea bunurilor din transportul public sau în alte locuri publice.

2. Prin pângărire se are în vedere săvârşirea unor acţiuni prin care se supune unei batjocoriri sau unor

acte de necinstire a unui obiect demn de un respect deosebit, cum ar fi edificiile, încăperile, monumenteleistorice şi culturale ori unele părţi componente ale acestora. În calitate de astfel de acţiuni pot fi considerateaplicarea pe aceste obiecte a unor imagini sau inscripţii cu caracter înjositor, batjocoritor, indecent



(necuviincios), lipirea unor placate, reproduceri, fotografii cu conţinut amoral, murdărirea cu vopsea, produse petroliere etc., prin care este cauzată o daună vizibilă considerabilă aspectului estetic, interior sauexterior al acestora. Pentru încadrarea juridică a acestor acţiuni ca infracţiune, este necesar de a lua înconsideraţie atât conţinutul, mărimea inscripţiilor, imaginilor, cât şi posibilitatea de a fi înlăturate (şterse).

În acest context nu pot fi calificate ca vandalism inscripţiile, imaginile puţin vizibile sau care pot fiînlăturate uşor, sau care nu sunt stipulate pentru a produce o reacţie negativă de amploare mare din partea

societăţii. În aceste cazuri, în funcţie de caracterul faptei comise, poate surveni răspunderea materială sauadministrativă a făptuitorului.3. Prin nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice se înţelege deteriorarea sau

distrugerea obiectelor de folosinţă comună, ce se realizează prin distrugerea dispozitivelor de iluminare, ataxofoanelor, scaunelor, îngrăditurilor, precum şi a altor obiecte de acest gen. Nimicirea bunurilor privatese încadrează în temeiul normelor ce vizează atragerea la răspundere a autorilor infracţiunilor contra

patrimoniului.4. Alin.2 art.288 prevede, în calitate de circumstanţe ce agravează răspunderea penală, comiterea

vandalismului: a) în mod repetat; b) de două sau mai multe persoane.5. Latura subiectivă se caracterizează prin comiterea cu intenţie directă a actelor de vandalism, adică

persoana îşi dă seama că pângăreşte un edificiu sau altă încăpere ori că nimiceşte bunurile aflate în

transportul public sau în alt loc public şi doreşte să acţioneze în acest mod.6. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile

alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2.Articolul 289. PIRATERIA(1) Jefuirea săvârşită în scopuri personale de către echipajul sau pasagerii unei nave împotriva

persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe această navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află înmarea liberă sau într-un loc care nu este supus jurisdicţiei nici unui stat,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;b) săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;c) săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme;d) soldată cu decesul persoanei din imprudenţă;e) soldată cu alte urmări deosebit de grave,se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.1. Pirateria este o infracţiune cu caracter internaţional care a fost definită pentru prima dată de

Convenţia internaţională de la Geneva despre marea liberă din 1958. Pirateria atentează la intereselestatului şi ale cetăţenilor ce ţin de sfera de asigurare a securităţii acestora în spaţiul acvatic liber, precum şia vieţii, sănătăţii şi intereselor materiale ale acestora.

2. Latura obiectivă a pirateriei are un conţinut complex şi include două activităţi, dintre care una estesustragerea de către echipajul sau pasagerii unei nave a bunurilor de pe această navă ori de pe alta, iar

activitatea a doua se caracterizează prin săvârşirea unor acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor respective, care se pot realiza atât prin cauzarea unor vătămări corporale, cât şi prin distrugerea bunurilor, mobilierului sau instalaţiilor navei etc. Sub aspect practic, pirateria presupune răpirea saureţinerea navei, bombardamentul navei, aplicarea violenţei în privinţa echipajului şi pasagerilor etc.

3. Actele de piraterie trebuie să aibă loc pe o navă care se află în marea liberă sau într-un loc nesupus jurisdicţiei nici unui stat. Pirateria săvârşită în limitele frontierei de stat se califică drept jaf, tâlhărie sau banditism, în funcţie de circumstanţele cauzei.

4. Latura subiectivă se caracterizează prin săvârşirea cu intenţie directă a actelor de piraterie şi prin prezenţa scopului acaparator al averii străine.

5. Subiect al pirateriei este recunoscută persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.6. Potrivit alin.2 art.289, pirateria este mai gravă dacă a fost săvârşită în prezenţa circumstanţelor

indicate în acest alineat şi anume: a) prin piraterie săvârşită în mod repetat (a se vedea comentariul la art.31CP); b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (a se vedea comentariul la art.46 şi 47CP); c) cu aplicarea armei sau a altor obiecte în calitate de armă (a se vedea comentariul la art.188 CP); d)



soldată cu decesul persoanei din imprudenţă, ceea ce presupune prezenţa a două forme de vinovăţie (a sevedea comentariul la art.19 CP); e) soldată cu alte urmări deosebit de grave (se au în vedere degradarea saudistrugerea navei, cauzarea unei daune materiale în proporţii mari sau deosebit de mari) etc.

Articolul 290. PURTAREA, PĂSTRAREA, PROCURAREA, FABRICAREA, REPARAREASAU COMERCIALIZAREA ILEGALĂ A ARMELOR ŞI MUNIŢIILOR

(1) Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea armelor de foc, cu

excepţia armei de vânătoare cu ţeavă linsă, sau a muniţiilor fără autorizaţia corespunzătoarese pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoanese pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Persoana care a predat de bună voie arma de foc sau muniţiile pe care le deţinea fără

autorizaţia corespunzătoare este liberată de răspundere penală.1. Obiectul infracţiunii îl formează securitatea publică în cazul punerii ilegale în circulaţie a armelor

şi muniţiilor.

2. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.290 CP se realizează prin săvârşirea uneia dintreurmătoarele acţiuni: purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală aarmelor de foc, cu excepţia armei de vânătoare cu ţeava linsă sau a muniţiilor fără autorizaţiacorespunzătoare.

3. Toate aspectele determinate de încadrarea juridică a infracţiunii prevăzute prin conţinutul art.290CP sunt stipulate în HP nr.31 din 9 noiembrie 1998 Cu privire la practica judiciară în cazurile penaledespre purtarea, păstrarea, transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de

foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor .4. Drept armă de foc sunt considerate toate tipurile de arme, principiul de funcţionare al cărora este

bazat pe forţa de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori din explozia unei încărcături,care determină aruncarea unuia sau a mai multor proiectile destinate pentru a imobiliza, a răni, a ucide saua distruge, a căror folosire şi purtare necesită acordarea unei autorizaţii speciale.

5. Prin muniţii se înţeleg: cartuşele, obuzele de artilerie, bombele, grenadele, proiectilele de orice fel,care pot fi utilizate în calitate de încărcătură la armele de foc şi pot fi fabricate în mod industrial sau în modmeşteşugăresc.

6. Nu se referă la arme de foc armele de vânătoare cu ţeava linsă, pistoalele sportive de semnalare cuaer comprimat, armele pneumatice care servesc la lucrările de construcţie, precum şi pistoalele cu gaz,

pistoalele care servesc la punerea în mişcare a rachetelor.7. Purtare a armelor şi muniţiilor se consideră portul acestora de către persoane în lipsa permisului

organului autorizat.8. Prin procurare a armelor şi a muniţiilor se înţelege obţinerea acestora prin diferite metode

(cumpărare, donare, schimb, sustragere etc.) fără autorizaţia organelor competente.9. Fabricarea ilegală a armelor şi a muniţiilor se consideră producerea lor industrială sau în urmaunei activităţi meşteşugăreşti fără autorizaţia corespunzătoare.

10. Repararea armelor înseamnă restabilirea capacităţilor de nimicire, distrugere a bunurilor materiale, rănire a fiinţelor umane, pierdute anterior.

11. Comercializare a armelor şi a muniţiilor se consideră transmiterea neautorizată a acestora prinvânzare, dăruire, împrumut etc. cu scopul dobândirii unui beneficiu sau fără acesta.

12. Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă).Persoana îşi dă seama că procură, păstrează, fabrică, repară sau comercializează ilegal armele şi muniţiileneavând autorizaţia corespunzătoare.

13. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile

alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2.



14. Alin.2 art.290 prevede în calitate de circumstanţe agravante comiterea aceloraşi acţiuni: a) în modrepetat (a se vedea comentariul la art.31 CP); b) de două sau mai multe persoane (a se vedea comentariul laart.art.44 şi 45 CP).

15. Conform alin.3 art.290 CP, persoana care a predat de bună voie arma de foc sau muniţiile pe carele deţinea fără autorizaţia corespunzătoare este liberată de răspundere penală.

Articolul 291. PĂSTRAREA NEGLIJENTĂ A ARMELOR DE FOC ŞI A MUNIŢIILOR

Păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor, precum şi transmiterea acestora altor persoane, dacă aceasta a avut urmări grave,se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până

la 3 ani.1. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.291 CP se caracterizează prin păstrarea sau

transmiterea armelor de foc şi a muniţiilor, soldate cu survenirea unor urmări grave.2. Cu privire la definiţia noţiunii de armă de foc şi muniţii a se vedea comentariul la art.290 CP.3. Păstrare neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor se consideră păstrarea acestora de către

persoanele dotate autorizat, însă cu încălcarea cu bună-ştiinţă a regulilor şi condiţiilor de păstrare stabilitede legislaţia în vigoare şi de organele abilitate.

4. Se consideră transmitere ilegală a armei sau a muniţiilor altei persoane transmiterea acestora în

lipsa unui temei legal.5. Prin urmări grave se înţeleg cauzarea morţii, vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau

a sănătăţii oamenilor, nimicirea sau deteriorarea bunurilor în proporţii mari, săvârşirea cu ajutorul acestor arme sau muniţii a unor infracţiuni etc.

6. Latura subiectivă a infracţiunii de păstrare neglijentă a armelor de foc şi muniţiilor secaracterizează prin vinovăţie din imprudenţă (autoîncredere exagerată sau neglijenţă). Transmitereaarmelor şi a muniţiilor se caracterizează prin vinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte.

7. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 292. FABRICAREA, PROCURAREA, PRELUCRAREA, PĂSTRAREA,

TRANSPORTAREA, FOLOSIREA SAU NEUTRALIZAREA SUBSTANŢELOR EXPLOZIVEORI A MATERIALELOR RADIOACTIVE

(1) Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizareasubstanţelor explozive sau materialelor radioactive fără autorizaţia corespunzătoare sau orice altăoperaţie ilegală privind circulaţia acestora


(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu urmări gravese pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani.1. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin comiterea următoarelor acţiuni: fabricarea,

procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizarea substanţelor explozive sau a

materialelor radioactive sau prin orice altă operaţie ilegală privind circulaţia acestora (noţiunile defabricare, procurare, deţinere, transportare, folosire au fost deja examinate în comentariul la art.290 CP).2. La categoria substanţelor explozive se referă praful de puşcă, dinamita, trotilul, nitroglicerina, alte

amestecuri chimice, produse în mod industrial sau meşteşugăresc, care au capacitatea de a exploda în urmaaprinderii, lovirii sau detonării.

3. Materiale radioactive sunt considerate acele materiale, de provenienţă naturală sau artificială, careau capacitatea de radiaţie ionizantă, ce duce spre iradiere electromagnetică sau corpusculară care, înanumite condiţii, devine periculoasă pentru organismele vii (radiu, uraniu, stronţiu etc.)

4. Prelucrarea substanţelor explozive sau radioactive presupune transformarea sau schimbareaaspectului, formei sau conţinutului acestora, atribuindu-li-se o altă calitate pentru a fi utilizate în anumitescopuri.

5. Componenţa de infracţiune prevăzută în alin.1 art.292 este formală şi se consideră terminată dinmomentul săvârşirii uneia din acţiunile indicate în el, iar cea prevăzută în alin.2 - materială şi presupune



survenirea unor urmări grave (decesul persoanei, producerea unor vătămări grave sănătăţii sau integrităţii persoanei, cauzarea unor daune materiale în proporţii mari, contaminarea radioactivă a localităţii etc.).

6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie intenţionată (intenţie directă).7. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani - în condiţiile

alin.1 - şi de 14 ani - în condiţiile alin.2.Articolul 293. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE EVIDENŢĂ, PĂSTRARE,

TRANSPORTARE ŞI FOLOSIRE A SUBSTANŢELOR UŞOR INFLAMABILE SAU COROSIVE Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor inflamabilesau corosive, precum şi expedierea ilegală prin poştă sau bagaj a acestor substanţe, dacă aceste acţiuni au provocat urmări grave,


1. Latura obiectivă se exprimă prin încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire asubstanţelor uşor inflamabile sau corosive, precum şi prin expedierea ilegală prin poştă sau bagaj a acestor substanţe, dacă aceste acţiuni au provocat urmări grave. Regulile respective sunt stipulate de diferite actenormative (instrucţiuni, ordine, regulamente) cu caracter extrapenal, de aceea dispoziţia respectivă este de

blanchetă. Pentru tragerea la răspundere penală în temeiul art.293 CP este necesar să stabilim raportul de

cauzalitate dintre regulile încălcate şi survenirea urmărilor grave stipulate, cum ar fi decesul persoanei,vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, deteriorarea avutului în proporţii marietc.

2. Substanţele uşor inflamabile se caracterizează prin capacitatea de a se autoinflama intrând înreacţie cu oxigenul din aer şi din apă, precum şi cu substanţele ce se pot aprinde la temperaturi joase:

benzina, spirtul, gazul lampant, propanul etc.3. Substanţe corosive sunt acizii, alcoolii sau alte substanţe, care, fiind folosite cu neatenţie, pot

provoca arsuri grave ale pielii, pot afecta vederea, organele respiratorii, pot distruge bunurile materiale etc.4. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie imprudentă. Persoana îşi dă seama

că încalcă regulile de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor inflamabile saucorosive, însă consideră în mod uşuratic că aceste urmări vor putea fi evitate.

5. Subiectul infracţiuni este persoana fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 294. TRANSPORTAREA ILEGALĂ CU TRANSPORTUL AERIAN A

SUBSTANŢELOR EXPLOZIVE SAU UŞOR INFLAMABILETransportarea de către un pasager pe o navă aeriană a substanţelor explozive sau uşor

inflamabile, dacă aceasta a provocat urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.1. Latura obiectivă se caracterizează prin transportarea de către pasager pe o navă aeriană a

substanţelor explozive sau uşor inflamabile (noţiunea de substanţe explozive sau uşor inflamabile a fostcercetată în comentariul la art.193 CP). Substanţele explozive sau uşor inflamabile pot fi transportate ilegal

pe navă aeriană de către un pasager prin diverse metode: în bagajul de mână, valiză, în buzunarul hainei

etc. Infracţiunea prevăzută de art.294 CP este materială, din care motive pentru consumarea acesteia estenecesară cauzarea unor urmări grave, de exemplu - catastrofă aeriană, aterizare forţată, decesul pasagerilor,cauzarea vătămărilor grave sau medii integrităţii corporale sau sănătăţii oamenilor etc.

2. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: prezenţa intenţiei faţăde acţiunea de transportare a substanţelor explozive sau uşor inflamabile şi imprudenţa faţă de consecinţeleinfracţionale.

3. Subiectul infracţiunii este pasagerul navei aeriene, persoana fizică responsabilă, care a atins vârstade 16 ani.

Articolul 295. AMENINŢAREA DE A SUSTRAGE MATERIALE RADIOACTIVE SAUDE A LE FOLOSI(1) Ameninţarea de a sustrage materiale radioactive în scopul de a forţa un stat, o organizaţie

internaţională, o persoană juridică sau fizică de a săvârşi vreo acţiune sau de a se abţine de la ea, dacăa existat pericolul realizării acestei ameninţări,




(2) Ameninţarea de a folosi materiale radioactive în scopul de a provoca decesul unei persoane saualte urmări grave, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,


1. Latura obiectivă se realizează prin ameninţarea de a sustrage materiale radioactive în scopul de aforţa un stat, o organizaţie internaţională, o persoană juridică sau fizică să săvârşească o acţiune ori să seabţină de la ea, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări.

2. Ameninţarea de a săvârşi sustragerea materialelor radioactive sau de a le folosi este o formă deviolenţă psihică în privinţa autorităţilor statului, organizaţiilor internaţionale, persoanelor fizice sau

juridice, care obiectiv este exprimată în diferite moduri: verbal, în scris, prin telefon sau prin alte metode.3. Prin ameninţare de a sustrage materiale radioactive se înţelege faptul că persoana în momentul

ameninţării nu dispune de aceste materiale, însă are posibilitatea reală de a sustrage materiale radioactive.4. Ameninţarea de a folosi materialele radioactive presupune că acestea se află deja în posesia

vinovatului şi el are posibilitatea reală de a le folosi.5. Componenţa acestei infracţiuni este formală şi se consideră consumată din momentul înaintării

cerinţelor condiţionate de ameninţarea cu sustragerea sau folosirea materialelor radioactive.6. Latura subiectivă se caracterizează prin comiterea cu intenţie directă a acţiunilor de ameninţare.

Persoana îşi dă seama că fapta sa creează un pericol considerabil securităţii publice şi doreşte acest lucru.Scopul infracţiunii este de a forţa statul sau o organizaţie internaţională, o persoană fizică sau juridică săsăvârşească o acţiune concretă sau să se abţină de la ea.

7. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 296. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE PROTECŢIE CONTRA INCENDIILOR

Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor, dacă acestea au provocat urmări

grave,se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până

la 3 ani.1. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.296 CP se realizează prin una din următoarele

acţiuni: a) neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară; b) încălcarea curea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor.

2. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară se manifestă prinnerespectarea dispoziţiilor luate de aceste organe privind respectarea regulilor de protecţie contraincendiilor, fapt care a dus la izbucnirea incendiului care se soldează cu urmări grave.

3. Încălcarea cu rea-voinţă a regulilor de protecţie contra incendiilor se manifestă prin încălcareaflagrantă a deciziilor organelor de stat de supraveghere antiincendiară cu privire la respectarea unor regulicare urmează a fi respectate cu stricteţe în scopul prevenirii incendiilor.

4. Componenţa de infracţiune este materială, de aceea consumarea acesteia are loc numai în cazulsurvenirii unor urmări grave, cum ar fi izbucnirea incendiului care a cauzat nimicirea sau deteriorareaavutului în proporţii mari, decesul oamenilor etc.

5. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie în privinţaîncălcării regulilor de protecţie contra incendiilor şi imprudenţă faţă de consecinţele infractorice survenite.

6. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi care esteobligată să respecte regulile de protecţie contra incendiilor.

Articolul 297. NEÎNDEPLINIREA DISPOZIŢIILOR ORGANELOR DE STAT DESUPRAVEGHERE ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI CIVILE

Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile, precum şi încălcarea cu rea-voinţă a normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile, dacă acestea au

provocat:a) decesul unei persoane;b) alte urmări grave,




1. Latura obiectivă se manifestă prin inacţiuni care se caracterizează prin neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile, precum şi prin încălcarea cu rea-voinţă anormelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile, dacă acestea au provocat: a) decesul unei persoane; b)alte urmări grave.

2. Componenţa de infracţiune este materială şi se consideră consumată din momentul surveniriiurmărilor prejudiciabile indicate în dispoziţia art.297 CP.3. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie în privinţa

încălcării normelor şi regulilor în domeniul protecţiei civile şi imprudenţă faţă de consecinţele infractoricesurvenite.

4. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi care,conform legii, este obligată să îndeplinească dispoziţiile organelor de stat în domeniul protecţiei civile.

Articolul 298. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE EXPLOATARE A OBIECTIVELOR ENERGETICE

Încălcarea regulilor de exploatare a staţiilor de producere, a liniilor de transportare şi distribuire aenergiei electrice şi termice, a conductelor de transportare a combustibilului, dacă aceasta a provocat:

a) decesul unei persoane;b) alte urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.1. Latura obiectivă se caracterizează prin încălcarea regulilor de exploatare a staţiilor de producere, a

liniilor de transportare şi de distribuire a energiei electrice, termice, a conductelor de transportare acombustibilului, dacă aceasta a provocat decesul unei persoane sau alte urmări grave, cum ar fi întrerupereaalimentării cu energie electrică sau cu combustibil a unor întreprinderi, instituţii, localităţi etc.

2. Dispoziţia acestei infracţiuni este de blanchetă şi pentru a stabili care reguli au fost încălcate estenecesar a apela la normele speciale, care reglementează modul de exploatare a staţiilor de producere aenergiei electrice sau termice, a linilor şi conductelor de transportare a energiei electrice, termice, aconductelor de gaz etc.

3. Latura subiectivă se exprimă prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie privind regulile deexploatare a obiectivelor energetice şi imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile survenite.

4. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi care esteobligată să respecte regulile de exploatare a obiectivelor energetice.

Articolul 299. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE PAZĂ A LINIILOR DETELECOMUNICAŢII

Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii, care a avut ca urmare deteriorarea unei linii de telecomunicaţii interurbane prin cablu, dacă aceasta a provocat o întrerupere atelecomunicaţiilor,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.1. Latura obiectivă se exprimă prin încălcarea regulilor de pază a linilor de telecomunicaţii, care aavut ca urmare deteriorarea unei linii de telecomunicaţii interurbane prin cablu, dacă aceasta a provocat oîntrerupere a telecomunicaţiilor.

2. Prin linii de telecomunicaţii interurbane se înţeleg liniile de legătură (telefonică, prin telecablu, faxetc.) care, prin informaţia transmisă, fac legătură între localităţi.

3. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţieindirectă în privinţa încălcării regulilor de pază a linilor de telecomunicaţii şi vinovăţie imprudentăreferitoare la întreruperea telecomunicaţiilor.

4. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi care eobligată să respecte regulile de pază a liniilor de telecomunicaţii.

Articolul 300. ÎNCĂLCAREA REGULILOR LA EFECTUAREA EXPLOATĂRILOR MINIERESAU A LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢIE MINIERE



Încălcarea regulilor de securitate, de construcţie, sanitare sau de protecţie contra incendiilor laefectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere, precum şi încălcarea regulilor de exploatare a mecanismelor de construcţie, dacă acestea au provocat:

a) decesul unei persoane;b) alte urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.

1. Latura obiectivă se exprimă prin încălcarea regulilor de securitate, de construcţie, a regulilor sanitare sau de protecţie contra incendiilor la efectuarea exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţieminiere, precum şi prin încălcarea regulilor de exploatare a mecanismelor de construcţie, dacă acestea au

provocat decesul unei persoane sau alte urmări grave (vătămarea sănătăţii unui grup de persoane,deteriorarea minei, prăbuşiri de pământ în subterană şi la suprafaţă, întreruperea procesului de extragere azăcămintelor pentru o perioadă îndelungată etc.).

2. Exploatarea minieră este un complex de lucrări de extragere şi exploatare a zăcămintelor mineraledin diverse mine (cariere, şahte, tunele etc.).

3. Prin efectuarea lucrărilor de construcţie se înţelege efectuarea lucrărilor de construcţie şireconstrucţie a obiectivelor miniere, a clădirilor administrative, a clădirilor industriale, a hidrotehnicii şi aaltor obiecte. Încălcarea regulilor de construcţie se exprimă prin nerespectarea regulilor speciale care

reglementează ordinea efectuării lucrărilor de construcţie şi de exploatare a mecanismelor de construcţie întimpul efectuării acestora.

4. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa a două forme de vinovăţie: intenţie în privinţarespectării regulilor de efectuare a exploatărilor miniere sau a lucrărilor de construcţie miniere şiimprudenţă referitoare la urmările prejudiciabile.

5. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 301. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE ÎN ÎNTREPRINDERILESAU SECŢIILE SUPUSE PERICOLULUI EXPLOZIEI

Încălcarea disciplinei tehnice şi de producţie sau a regulilor ce asigură securitatea de producţie înîntreprinderile sau secţiile supuse pericolului exploziei, dacă aceasta a provocat:

a) decesul unei persoane;b) alte urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.1. Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în încălcarea disciplinei tehnice şi de producţie sau a

regulilor ce asigură securitatea de producţie în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului exploziei, dacăaceasta a provocat decesul unei persoane sau alte urmări grave.

2. Sunt supuse pericolului de explodare încăperile şi instalaţiile exterioare în care se pot forma - încondiţiile tehnologiilor de producţie - amestecuri de gaze fierbinţi sau aburi cu aer, sau oxigen, care sefolosesc în producerea amoniacului, acetonei, benzinei, butanului, gazului de furnal, silonului, spirtuluitehnic etc. Din categoria întreprinderilor şi secţiilor supuse pericolului exploziei fac parte acele încăperi de

producere, în care volumul de amestecuri explozive depăşeşte 5 % din întregul volum al încăperii.

3. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie imprudentă. Persoana îşi dă seamacă încalcă regulile de securitate în întreprinderea sau în secţiile supuse pericolului exploziei, însă considerăîn mod uşuratic că urmările prejudiciabile nu vor surveni.

4. Subiectul infracţiunii îl constituie persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şi care poartă răspundere pentru asigurarea disciplinei tehnice şi de producţie, precum şi lucrătorii de rând aiacestor întreprinderi, secţii, care poartă răspundere pentru respectarea regulilor privind securitatea de

producţie în întreprinderea sau secţiile supuse pericolului exploziei.Articolul 302. INIŢIEREA SAU ORGANIZAREA CERŞETORIEI(1) Iniţierea sau organizarea cerşetoriei fie recrutarea persoanelor pentru cerşit, fie îndemnarea

ori constrângerea unei persoane să practice cerşetoria, în scopul de a obţine pentru sine sau pentrualtul un folos material injust,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:



a) asupra unui minor;b) asupra unei persoane cu grave deficienţe fizice sau psihicese pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

5 la 7 ani.1. Latura obiectivă se caracterizează fie prin iniţierea sau organizarea cerşetoriei, fie prin recrutarea

persoanelor pentru cerşit, fie prin îndemnarea ori constrângerea unei persoane să practice cerşetoria, în

scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un venit ilicit.Prin iniţierea sau organizarea cerşetoriei se are în vedere activitatea îndreptată spre atragerea unei persoane sau a unui grup de persoane, care urmează să practice cerşetoria.

Prin îndemnarea practicării cerşetoriei se are în vedere trezirea interesului, încurajarea sauconvingerea unei persoane de a se ocupa cu cerşetoria.

Prin constrângerea de a practica cerşetoria se are în vedere aplicarea violenţei fizice şi psihice carese poate realiza prin diferite mijloace: bătaie, aplicarea vătămărilor corporale, ameninţarea cu aplicareaunei astfel de violenţe etc.

Prin recrutarea persoanelor pentru cerşit se are în vedere atragerea, angajarea şi îndemnul acestorade a practica cerşetoria.

2. Latura subiectivă se caracterizează prin săvârşirea cu intenţie directă a infracţiunii. Persoana îşi dă

seama că iniţiază, organizează, recrutează persoane pentru practicarea cerşetoriei, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru alte persoane un venit ilicit, şi doreşte acest lucru.

3. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.4. În calitate de circumstanţe agravante alin.2 al art.302 CP prevede comiterea aceleiaşi acţiuni

săvârşite: a) asupra minorilor; b) asupra unei persoane cu grave deficienţe fizice sau psihice.CAPITOLUL XIV

INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI Articolul 303. AMESTECUL ÎN ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI ŞI ÎN URMĂRIREA PENALĂ(1) Amestecul, sub orice formă, în judecarea cauzelor de către instanţele de judecată cu scopul de

a împiedica examinarea multilaterală, deplină şi obiectivă a cauzei concrete sau de a obţine pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti ilegale


(2) Amestecul, sub orice formă, în activitatea organelor de urmărire penală cu scopul de aîmpiedica cercetarea rapidă, completă şi obiectivă a cauzei penale

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 350 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu arest de până la 6 luni.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite cu folosirea situaţiei de serviciu,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2

la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercitao anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1. Existenţa acestei stipulări în CP este argumentată prin necesitatea de a proteja justiţia în persoana judecătorului, procurorului şi a altor funcţionari abilitaţi cu efectuarea urmăririi penale pentru a evitaamestecul sau împiedicarea sub orice formă în judecarea cauzelor penale sau efectuarea urmăririi penale.

2. Obiectul infracţiunii este activitatea instanţei judecătoreşti şi a organelor de urmărire penală.Obiect facultativ al infracţiunii este personalitatea judecătorului, procurorului, a ofiţerului de urmărire

penală în cazul în care asupra acestor persoane se săvârşesc acţiuni îndreptate spre a limita drepturile lor prevăzute de CPP sau de alte acte legislative, precum şi a persoanelor implicate în procedurile penale ca parte sau alţi subiecţi de procedură. În acest caz judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală şi alte persoane - subiecţi ai procedurii penale pot fi recunoscuţi ca părţi vătămate în cauza penală.

3. Latura obiectivă a amestecului în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală se poate manifesta înacţiuni diferite: rugăminţi, promisiuni, cereri, ameninţări (cu excepţia acţiunilor prevăzute de art.305 CP)

lansate în privinţa acestor persoane direct sau prin rude apropiate etc. Legea penală în acest scop nustabileşte expres care pot fi formele amestecului în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală, utilizânddoar expresia că acest amestec poate fi sub orice formă.



4. Infracţiunea prevăzută de art.303 alin.1 şi 2 se consideră consumată din momentul admiteriiacţiunilor prevăzute de p.3 al comentariului la acest articol. Survenirea urmărilor în activitatea instanţei, aurmăririi penale a judecătorului, procurorului, ofiţerului de urmărire penală nu este obligatorie, însă astfelde circumstanţe pot fi luate în consideraţie la aplicarea pedepsei penale în limita sancţiunii penale la acestarticol.

5. În cazul în care acţiunile infractorului sunt îndreptate împotriva proprietăţii judecătorilor,

procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală sau împotriva vieţii şi sănătăţii acestora, asemenea acţiuniurmează să fie calificate prin cumul de infracţiuni.6. Prin noţiunea prevăzută la alin.3 cu folosirea situaţiei de serviciu ca situaţie agravantă se înţelege

folosirea situaţiei de serviciu contrar intereselor de serviciu prin indicaţii concrete, ordine pentru ainfluenţa instanţa sau organul de urmărire penală în sensul adoptării hotărârii agreabile acestei persoane.

7. Latura subiectivă reprezintă o acţiune sau o inacţiune cu intenţie directă. Persoana vinovatăîntreprinde acţiuni conştiente de amestec în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală, în activitatea

judecătorului, procurorului, a ofiţerului care efectuează urmărirea penală şi doreşte survenirea rezultatuluiinfracţiunii.

8. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a împlinit 16 ani.Subiect al infracţiunii prevăzute de alin.3 poate fi doar persoana cu funcţii de răspundere, conform

art.123 CP.Articolul 304. CALOMNIEREA JUDECĂTORULUI, A PERSOANEI CARE EFECTUEAZĂ

URMĂRIREA PENALĂ ORI CONTRIBUIE LA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEICalomnierea judecătorului sau a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la

înfăptuirea justiţiei, însoţită de învinuirea acestora de săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanţa de judecată,


1. Obiectul juridic generic îl constituie relaţiile sociale referitoare la desfăşurarea în bune condiţii aactivităţii de înfăptuire a justiţiei.

Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii este autoritatea instanţei judecătoreşti, organului procuraturii, organelor de urmărire penală şi organelor executării hotărârilor judiciare, cinstea, onoarea şidemnitatea judecătorului, procurorului, ofiţerului de cercetare penală şi executorului judecătoresc.

2. Latura obiectivă a infracţiunii de calomniere a judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei constă în producerea ori ticluirea de probe mincinoase însprijinul unei învinuiri nedrepte, sau în afirmaţia că aceste persoane s-au făcut vinovate de o infracţiunegravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă şi această învinuire este legată de examinarea cauzelor sau a materialelor în instanţa de judecată ori la urmărirea penală.

Este necesar ca acţiunile făptuitorului să fie exprimate prin denunţ, plângere sau orice altă formă desesizare a organului de urmărire penală, prevăzută de CPP, care devine temei pentru pornirea urmăririi

penale şi care conţin date lesne controlabile de către organele competente ori de alte persoane cu funcţii derăspundere.3. Calomnierea în săvârşirea infracţiunilor grave, deosebit de grave sau excepţional de grave în

sensul acestui articol urmează să fie aplicată în conformitate cu prevederile art.16 şi respectiv cu articoleledin partea specială a CP.

4. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care informaţia calomnioasă a fost transmisăde către făptuitor în ordinea şi modul prevăzut de p.2 din comentariul de la acest articol.

5. Dacă informaţia nedreaptă este prezentată personal judecătorului, persoanei care efectueazăurmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, asemenea acţiune nu constituie componenţă deinfracţiune în sensul art.304 CP, însă este o desconsiderare vădită faţă de justiţie, care poate fi sancţionatăîn ordinea procedurii contravenţionale.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.7. Subiectul acestei infracţiuni poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani.



Articolul 305. ATENTAREA LA VIAŢA JUDECĂTORULUI, A PERSOANEI CAREEFECTUEAZĂ URMĂRIREA PENALĂ ORI CONTRIBUIE LA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI

Atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie laînfăptuirea justiţiei, precum şi a rudelor lor apropiate, în legătură cu examinarea cauzelor saumaterialelor în instanţa de judecată, săvârşită cu scopul de a împiedica activitatea legitimă a

persoanelor indicate ori din răzbunare pentru asemenea activitate,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Această infracţiune se consideră deosebit de gravă sau excepţional de gravă, în funcţie de urmărilecare au survenit.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale privitoare la buna înfăptuire a activităţii judiciare şi a urmăririi penale.

Obiectul juridic suplimentar constă în relaţiile sociale privitoare la integritatea, sănătatea şi libertatea persoanei care înfăptuieşte justiţia sau a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie laînfăptuirea justiţiei (judecător, procuror, ofiţer de cercetare penală, executor judecătoresc, colaborator de

poliţie).Obiectul juridic suplimentar îl constituie şi relaţiile dintre rudele apropiate ale persoanelor care

înfăptuiesc justiţia, contribuie la aceasta sau efectuează urmărirea penală prevăzute în art.134 (părinţii,

copiii, înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii, surorile drepte, bunicul, bunica, nepoţii, soţul).3. Latura obiectivă constă în acţiuni violente (lovituri, orice alt mod de constrângere) îndreptate

împotriva vieţii şi sănătăţii persoanelor care înfăptuiesc justiţia, efectuează urmărirea penală ori contribuiela înfăptuirea justiţiei, ori împotriva rudelor apropiate ale acestora implicate în examinarea cauzelor saumaterialelor în instanţa de judecată.

Infracţiunea se consideră consumată din momentul începutului acţiunilor, indiferent de urmările careau survenit.

4. În cazul în care au survenit diferite leziuni corporale sau moartea persoanei, acţiunile făptuitoruluise califică numai potrivit acestui articol, o altă încadrare nu este necesară.

5. O urmare imediată a împiedicării activităţii legitime constă în perturbarea, zădărnicirea activităţiide înfăptuire a justiţiei în condiţii legale şi încălcarea drepturilor cetăţenilor în cauzele sau materialeleexaminate de către instanţă ori a organelor de urmărire penală.

Constituie infracţiune şi acţiunile săvârşite din răzbunare pentru activităţile la înfăptuirea justiţiei saua urmăririi penale.

6. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani şicare întruneşte condiţiile prevăzute de lege.

7. Latura subiectivă în cazul acestei infracţiuni se manifestă prin intenţie directă, iar scopul urmăriteste de a împiedica, zădărnici, îngreuia activitatea persoanelor la înfăptuirea justiţiei ori a urmăririi penale.

Articolul 306. TRAGEREA CU BUNĂ-ŞTIINŢĂ LA RĂSPUNDERE PENALĂ A UNEIPERSOANE NEVINOVATE

(1) Tragerea cu bună-ştiinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate de cel care

efectuează urmărirea penalăse pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:a) urmărind învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de

grave;b) săvârşită din interes material ori din alte interese personale;c) soldată cu urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Tragerea cu bună ştiinţă la răspunderea penală conform acestui articol constă în pornirea procesului penal, arestarea, învinuirea şi trimiterea cauzei în judecată în privinţa unei persoane, ştiind că estenevinovată.



2. Obiectul juridic al infracţiunii se consideră relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şiactivitatea organelor de urmărire penală în bune condiţii, precum şi cele referitoare la dreptul la libertate,demnitate, onoare şi alte drepturi fundamentale ale omului.

3. Latura obiectivă se realizează prin comiterea uneia din acţiunile: pornirea procesului penal,dispunerea arestării, punerea sub învinuire, trimiterea cauzei penale în judecată în privinţa unei persoanenevinovate.

4. Infracţiunea prevăzută de alin.1 se consideră consumată din momentul adoptării ordonanţeirespective, indiferent de faptul dacă au survenit sau nu urmările prevăzute de alin.2.5. În conformitate cu prevederile alin.2 lit.a), prin afirmaţia urmărind învinuirea de săvârşire a unei

infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave se înţeleg infracţiuni după gradul prejudiciabil prevăzute la art.16 şi respectiv din articolele din partea specială a prezentului cod.

În litera b) cuvintele din interes material ori alte interese personale exprimă acţiuni efectuate în cazul primirii de bunuri, avantaje, bani, daruri directe sau indirecte, oferte, promisiuni, servicii, avansare înserviciu etc., legate de tragerea la răspundere penală cu bună ştiinţă a unei persoane nevinovate atât din

propria iniţiativă, cât şi din iniţiativa altor persoane.În litera c) prin cuvintele soldată cu urmări grave se înţelege tratamentul inuman şi degradant al

persoanei nevinovate, maltratarea şi alte acte de violenţă, cauzarea unor boli psihice, sinucidere sau

vătămarea integrităţii corporale uşoare şi medii, care se califică numai în baza acestui punct al articolului.Dacă în urma acţiunilor intenţionate au survenit vătămări corporale grave sau decesul persoanei, fapta are oîncadrare prin concurs real de infracţiuni.

6. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul ştie cu certitudinecă e trasă la răspundere penală o persoană nevinovată şi doreşte acest rezultat.

7. Subiectul infracţiunii este persoana cu funcţii de răspundere încadrată în organele de drept(procuror, persoana abilitată cu atribuţii de urmărire penală).

Articolul 307. PRONUNŢAREA UNEI SENTINŢE, DECIZII, ÎNCHEIERI SAU HOTĂRÂRICONTRARE LEGII

(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii

se pedepseşte cu amendă în sumă de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumităactivitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:a) legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de

grave;b) săvârşită din interes material ori din alte interese personale;c) soldată cu urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Obiectul juridic al infracţiunii constă în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei în condiţii bune şi respectiv referitoare la dreptul la libertate, demnitate, onoare şi alte drepturi fundamentale aleomului; în cazul condamnării unei persoane nevinovate şi în cazul achitării nelegitime a unei persoane suntlezate aceleaşi drepturi şi interese ale victimei în proces.

2. Latura obiectivă se realizează prin condamnarea cu bună-ştiinţă de către un judecător a unei persoane nevinovate sau prin achitarea unei persoane vădit vinovate în săvârşirea infracţiunii care seconfirmă prin probe administrate în cauză.

Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrarelegii poate avea loc în cauza contravenţională, penală, civilă sau în contenciosul administrativ laexaminarea în fond, apel, recurs sau ordine extraordinară de atac conform procedurilor judiciare.

Hotărâre sau sentinţă se consideră actele juridice prin care se soluţionează cauzele civile, de

contencios administrativ, penale sau cauzele administrative în fond.Prin decizii se soluţionează apelul, recursul sau recursul în anulare, înaintate împotriva hotărârilor,sentinţelor date în prima instanţă în ordine de apel sau recurs.



Încheierile date de instanţă (de judecător) la examinarea tuturor cauzelor judiciare în sensul acestuiarticol sunt doar actele judiciare prin care se încalcă esenţial drepturile părţilor participante la proces(încheierea de arestare, liberarea de sub arest, prelungirea duratei de arestare, refuzul prelungirii durateiţinerii sub arest, suspendarea cauzei etc.); încălcarea respectivă trebuie să fie stabilită de către instanţaierarhic superioară.

3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care s-a comis una din acţiunile incriminate

şi s-a produs urmarea periculoasă.4. Latura subiectivă a infracţiunii se constituie din intenţie directă sau indirectă.5. Subiect al infracţiunii este persoana abilitată cu competenţa de a înfăptui justiţia (judecător,

judecătorul de instrucţie din sistemul instanţelor judecătoreşti din ţară).6. Pentru alin.2 al acestui articol privitor la urmările agravante sunt valabile comentariile prevăzute în

p.5 al art.306.Articolul 308. REŢINEREA SAU ARESTAREA ILEGALĂ(1) Reţinerea ilegală cu bună-ştiinţă de către persoana care efectuează urmărirea penalăse pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.(2) Arestarea ilegală cu bună-ştiinţă de către judecător

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite din interes material ori din alte interese personale,

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.1. Potrivit art.25 din CRM, libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Reţinerea sau

arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege. Actualareglementare constituţională este în deplin acord cu dispoziţiile art.5 CEDO şi cu alte acte internaţionale înmateria de drept al omului, la care RM este parte. În scopul apărării acestor valori sociale în cadrul

procesului penal legiuitorul a incriminat în art.308 CP reţinerea şi arestarea ilegală ca infracţiuni contra justiţiei.

2. Reţinerea şi arestarea preventivă sunt două măsuri procesuale de constrângere, fiecare din eleavând reglementarea sa proprie, prevăzută în legea de procedură penală. De aceea în alin.1 şi 2 art.308 CPreţinerea şi arestarea ilegală apar ca două infracţiuni distincte care se deosebesc una de alta prin specificulsemnelor ce caracterizează aceste două componenţe de infracţiuni.

3. Obiectul juridic nemijlocit al reţinerii ilegale (alin.1 art.308 CP) şi al arestării ilegale (alin.2 art.308CP) îl constituie relaţiile sociale ce se nasc din reglementarea juridică a activităţii de înfăptuire a justiţiei

care implică, în special, respectarea legalităţii reţinerii şi arestării persoanei în cadrul urmăririi penale şi alexercitării actului de justiţie propriu-zis.Ambele infracţiuni au şi un obiect juridic secundar, care constă în libertatea persoanei ca valoare

socială ocrotită de legea penală.Corpul persoanei private de libertate în mod ilegal constituie obiectul material al reţinerii şi arestării

ilegale.4. Latura obiectivă a reţinerii ilegale (alin.1 art.308 CP) constă în acţiunea ilegală de privare de

libertate a persoanelor care pot fi supuse reţinerii de către organele de urmărire penală.Legea de procedură penală prevede expres temeiurile, termenele şi procedura reţinerii persoanei

(Titlul V CPP, cap.1). Orice reţinere efectuată cu încălcarea esenţială a acestor garanţii procesuale ceasigură siguranţa persoanei de a nu fi reţinută ilegal constituie elementul material al infracţiunii de reţinere

ilegală.Din înţelesul textului alin.1 art.308 CP rezultă că nu constituie infracţiune de reţinere ilegală privareade libertate ilegală a persoanei reţinute pentru săvârşirea unei contravenţii administrative. În acest caz



reţinerea ilegală poate fi calificată în baza art.327 sau 328 CP, cu condiţia că acţiunile făptuitoruluiîntrunesc elementele uneia din aceste infracţiuni. Însă dacă reţinerea ilegală în cadrul urmăririi penale afost efectuată prin falsificarea unor documente privind săvârşirea de către persoana reţinută a uneicontravenţii administrative, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate ca fals în acte publice (art.322CP) şi în baza alin.1 art.308 CP - ca reţinere ilegală.

Reţinerea ilegală poate fi comisă sub aspectul elementului material şi printr-o inacţiune, de exemplu -

în cazul în care cel reţinut nu este pus în libertate la decăderea termenelor reţinerii.5. Alin.1 art.308 CP indică direct că subiect al reţinerii ilegale poate fi numai persoana careefectuează urmărirea penală. Prin urmare, subiectul acestei infracţiuni este special. El trebuie să aibăcalitatea de colaborator al organului de urmărire penală sau de procuror. Alte persoane care nu dispun dedreptul de a efectua urmărirea penală nu pot fi subiecţi ai infracţiunii prevăzute de alin.1 art.308 CP.

6. Latura subiectivă a reţinerii ilegale (alin.1 art.308 CP) se caracterizează numai prin intenţie directă.Făptuitorul înţelege şi prevede că prin acţiunile sale el încalcă prevederile legii de procedură penală cereglementează reţinerea persoanei şi doreşte să săvârşească astfel de acţiuni.

Alte forme şi modalităţi ale vinovăţiei pentru infracţiunea dată se exclud. Or, alin.1 art.308 CP cere careţinerea să fie cu bună-ştiinţă ilegală.

Scopul şi motivul faptei de reţinere ilegală nu are importanţă pentru existenţa infracţiunii date. Însă

interesul material şi alte interese personale ale făptuitorului constituie o circumstanţă agravantă a reţineriiilegale incriminate în alin.3 art.308.

7. Latura obiectivă a arestării ilegale (alin.2 art.308 CP) constă din acţiunea de arestare ilegalăsăvârşită de judecător. Prin termenul de arestare în CPP se înţelege măsura preventivă - arestarea

preventivă aplicată în baza unei hotărâri judecătoreşti în condiţiile prevăzute de lege (p.4 art.6 CPP). Legeade procedură penală reglementează strict şi clar temeiurile (art.176, 185 CPP), termenul ţinerii persoanei înstare de arest şi durata prelungirii lui (art.186 CPP). Pronunţarea hotărârii judecătoreşti privind aplicareamăsurii preventive de arestare preventivă, cu încălcarea acestor garanţii procesuale, şi arestarea persoaneiîn baza unei astfel de hotărâri judecătoreşti constituie elementul material al arestării ilegale.

8. Subiectul activ (autor) al arestării ilegale este indicat direct în alin.2 art.308 CP. El este special şitrebuie să aibă calitate de judecător. Alte persoane ca autori ai acestei infracţiuni se exclud.

Infracţiunea de arestare ilegală este susceptibilă de participaţie în forma participaţiei simple (art.44CP) sau complexe (art.45 CP).

Este participaţie simplă atunci când, de exemplu, arestarea ilegală este dispusă cu bună-ştiinţă de uncomplet din trei judecători. În cazul în care judecătorul, în înţelegere cu procurorul, în baza unui demerslipsit de temeiuri legale, pronunţă o hotărâre de arestare ilegală şi persoana este arestată, suntem în

prezenţa unei participaţii complexe în care judecătorul este autorul infracţiunii, iar procurorul - complice.9. Latura subiectivă a arestării ilegale (alin.2 art.308 CP), ca şi în cazul reţinerii ilegale, se

caracterizează numai prin intenţie directă.10. Victimă (subiect pasiv secundar) a infracţiunilor de reţinere şi arestare ilegală poate fi orice

persoană reţinută sau arestată ilegal.

11. Componenţele infracţiunilor incriminate în alin.3 şi 4 art.308 CP sunt agravate. La baza lor staucomponenţele infracţiunilor de reţinere şi arestare ilegală în forma lor tipică (alin.1 şi 2 art.308 CP), iar circumstanţa agravantă în cazul alin.3 art.308 CP este interesul material ori alte interese personale alefăptuitorului, iar în cazul alin.4 art.308 CP - urmarea gravă provocată de acţiunile de reţinere sau arestareilegale.

12. Infracţiunile de reţinere şi arestare ilegale în forma lor tipică (alin.1 şi 2 art.308 CP) şi învarianta agravantă, prevăzută în alin.3 art.308 CP, sunt infracţiuni de pericol. De aceea ele au ca urmareimediată crearea unei stări de pericol pentru desfăşurarea normală a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Înafară de aceasta, pe lângă urmarea imediată se adaugă o urmare adiacentă constând în vătămarea libertăţii

persoanei reţinute sau arestate ilegal, iar în cazul alin.4 art.308 CP - şi dintr-o urmare gravă provocatăvictimei de aceste acţiuni.

În raport cu cele menţionate, infracţiunile prevăzute de alin.1, 2 şi 3 art.308 CP se consumă dinmomentul reţinerii sau arestării ilegale a persoanei, iar în cazul alin.4 art.308 CP - din momentul surveniriiurmării grave. Din acest punct de vedere acţiunile de pregătire, adoptarea procesului-verbal de reţinere sau



pronunţarea hotărârii judecătoreşti ilegale de arestare, nerealizate din cauze independente de voinţafăptuitorilor, pot apărea ca acte de pregătire sau tentativă la infracţiunea de reţinere sau arestarea ilegală.Reţinerea ilegală face parte din categoria infracţiunilor uşoare (art.16 CP), de aceea actele de pregătire aunei asemenea infracţiuni nu sunt incriminate (art.26 CP).

13. Deşi reţinerea şi arestarea ilegală se consideră consumate din momentul privării de libertate,acţiunea se prelungeşte pe tot cursul aflării persoanei în stare de reţinere sau arestare ilegală. Într-un

asemenea caz reţinerea şi arestarea ilegală au caracter continuu şi se epuizează în momentul în carereţinutul sau arestatul este pus în libertate (art.29 CP).Articolul 309. CONSTRÂNGEREA DE A FACE DECLARAŢII(1) Constrângerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii la

interogatoriu, constrângerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a traducătorului, ori a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către cel care efectuează urmărirea

penalăse pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.(2) Aceeaşi acţiune însoţită:a) de aplicarea violenţei;

b) de încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. [Art.309 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. CRM în una din tezele alin.3 art.1 şi alin.2 art.24 prevede că respectarea demnităţii omului

reprezintă o valoare supremă şi este garantată. Nimeni nu poate fi supus la torturi, pedepse sau tratamentecrude, inumane sau degradante. În cadrul urmăririi penale demnitatea persoanei este apărată şi prinincriminarea constrângerilor de a face declaraţii ca infracţiune contra justiţiei (art.309 CP).

2. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de constrângere de a face declaraţii îl constituie relaţiilesociale ce izvorăsc din reglementarea juridică privind respectarea demnităţii umane în cadrul urmăririi

penale, activitate incompatibilă cu folosirea ameninţărilor, violenţelor sau a altor acte ilegale împotriva persoanei supuse interogatoriului, expertului, traducătorului sau interpretului.

Obiectul juridic secundar al acestei infracţiuni constă în demnitatea umană, libertatea morală şiintegritatea corporală a persoanei constrânse. Corpul persoanei supuse unor tratamente prevăzute în alin.1şi 2 art.309 CP constituie obiectul material al constrângerii de a face declaraţii.

Constrângerea de a face declaraţii este incriminată în art.309 CP în două variante. Latura obiectivăîn ambele variante se caracterizează prin acţiunea de constrângere care diferă de la o variantă la alta prinmetodele de înfăptuire a ei. În alin.1 art.309 CP acţiunea de constrângere se realizează prin ameninţări saualte acte ilegale, iar în alin.2 art.309 - prin violenţe sau însoţită de încheierea acordului de recunoaştere avinovăţiei.

A constrânge în sensul alin.1 şi 2 art.309 CP înseamnă a sili o persoană supusă interogatoriului

(audiată) să facă declaraţii, a sili expertul să tragă o concluzie sau traducătorul sau interpretul să efectuezeo traducere sau interpretare incorectă. Întrebuinţarea de ameninţări înseamnă folosirea de mijloace de constrângere psihică de natură a

provoca o stare de temere, sub stăpânirea căreia e atinsă libertatea psihică a persoanei ameninţate. În cazulconstrângerii prin ameninţare cu omorul sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,acţiunile făptuitorului se încadrează numai în baza alin.1 art.309 CP.

Prin întrebuinţare de violenţe se înţelege folosirea mijloacelor de constrângere fizică, utilizarea forţei proprii sau a altei energii, indiferent de faptul dacă violenţele au provocat sau nu suferinţe fizice sau morale puternice ori leziuni corporale. Din analiza comparativă a normelor CP privind răspunderea penală pentruaplicarea violenţelor rezultă că infracţiunea analizată include violenţele care au intensitatea celor prevăzutede art.154 CP. Dacă victimei i se cauzează prin violenţe una din urmările prevăzute la art.151-153 CP, se

aplică regulile referitoare la concursul de infracţiuni. Alte acte ilegale de constrângere pot fi considerate audierea bănuitului sau învinuitului în stare de

oboseală, precum şi în timpul nopţii (alin.1 art.104 CPP), insultarea şi umilirea martorului (alin.8 art.105



CPP), precum şi alte acţiuni ce constituie tratamente inumane sau degradante. De exemplu, CE în cazulIrlanda contra Regatului Unit (1978) a recunoscut ca tratament inuman şi degradant un tip de interogatoriusub presiune cu aplicarea a cinci tehnici de dezorientare sau de privare senzorială. Aceste tehnici constau înacoperirea capetelor deţinuţilor, în expunerea lor la un fluierat zgomotos şi continuu, în privarea lor desomn, limitarea alimentaţiei şi în obligaţia de a rămâne în picioare la zid, într-o poziţie penibilă, timp demai multe ore. Curtea a relevat că aceste tehnici au cauzat celor care le-au îndurat, dacă nu leziuni

veritabile, cel puţin suferinţe puternice, fizice şi morale şi că acestea au antrenat tulburări psihice acute încursul interogatoriului. În afară de aceasta, ele erau de natură să creeze victimelor unui atare tratamentsentimente de teamă, de angoasă şi de inferioritate, menite să-i umilească, eventual - să le zdrobeascărezistenţa fizică sau morală.

Prin constrângere însoţită de încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei se înţelege silireaînvinuitului, prin metodele menţionate, la încheierea unui astfel de acord.

Constrângerea de a face declaraţii este infracţiune cu componenţă formală (infracţiune de pericol).Pentru existenţa ei este indiferent faptul dacă declaraţiile, concluziile, interpretările sau traducerile au fostsau nu obţinute, au fost obţinute declaraţii, concluzii sau interpretări şi traduceri dorite sau nedorite,adevărate sau mincinoase. Această situaţie se datorează faptului că prin dispoziţiile art.309 CP suntincriminate înseşi metodele de obţinere a declaraţiilor, concluziilor, interpretărilor sau traducerilor. Prin

urmare, consecinţa infracţională imediată a constrângerilor constă în crearea unei stări de pericol pentrudesfăşurarea normală a urmăririi penale.

Pe lângă urmarea imediată se adaugă o urmare adiacentă, care constă în vătămarea adusă persoaneifaţă de care s-a săvârşit acţiunea de constrângere (demnităţii, integrităţii fizice şi psihice a victimei).

Fiind o infracţiune formală, constrângerea de a face declaraţii se consumă în momentul săvârşirii primului act de constrângere. Ea poate prezenta şi caracterul de infracţiune prelungită prin repetarea actelor de constrângere, în baza aceleiaşi rezoluţii, epuizându-se în momentul îndeplinirii ultimului act deconstrângere (art.30 CP).

3. Autor al infracţiunii de constrângere de a face declaraţii poate fi numai persoana care efectueazăurmărirea penală. Prin urmare, subiectul activ al acestei infracţiuni este special şi trebuie să aibă calitateade persoană care efectuează urmărirea penală. Aceste persoane sunt: procurorul (art.51 CPP), ofiţerii deurmărire penală ai organelor de urmărire penală (art.57 CPP) şi persoanele cu funcţii de răspundere dinorganele de constatare (art.273 CPP).

Infracţiunea de constrângere poate fi săvârşită cu participaţie în formă simplă sau complexă. Pentruexistenţa participaţiei simple (coautoratului) este necesar ca făptuitorii să dispună de calitatea specialăcerută autorului de art.309 CP.

În cazul participaţiei complexe organizator, instigator sau complice poate fi orice persoană.Fapta de constrângere de a face declaraţii are şi subiect pasiv secundar (victima), care de asemenea

este calificat. Or, în această calitate poate apărea persoana constrânsă "de a face declaraţii la interogatoriu",expertul, interpretul sau traducătorul. Pot face declaraţii la interogatoriu (la audiere) bănuitul şi învinuitul(art.103 CPP), martorul (art.105 CPP), partea vătămată (art.111 CPP), partea civilă şi partea civilmente

responsabilă (art.112 CPP). Ca expert, interpret sau traducător, pot fi persoanele definite astfel expres în p.12 art.6 CPP şi, respectiv, în p.19, 48 art.6 CPP.Victime ale constrângerii de a face declaraţii pot fi soţul sau o rudă apropiată a expertului,

interpretului, traducătorului sau a persoanei audiate. Or, constrângerea prin ameninţări, violenţe sau alteacte ilegale faţă de soţ sau de o rudă apropiată a celui audiat, a expertului, interpretului sau traducătoruluidin cauza relaţiilor de familie şi rudenie, este de natură să intimideze, să facă presiuni asupra peroanelor audiate, expertului, interpretului sau traducătorului. De aceea asemenea cazuri pot fi considerate dreptconstrângere de a face declaraţii.

4. Latura subiectivă a constrângerii de a face declaraţii se caracterizează prin intenţie directă, earezultând expres din textul alin.1 şi alin.2 art.309 CP. Acţiunea de constrângere trebuie să fie săvârşită cuscopul ca persoana audiată să facă declaraţii, expertul - să tragă concluzii, iar traducătorul sau interpretul -

să efectueze o traducere sau interpretare incorectă.Alte scopuri sau mobilul (motivul) faptei de constrângere de a face declaraţii nu au importanţă pentruexistenţa acestei infracţiuni.



5. După caracterul şi gradul prejudiciabil infracţiunea prevăzută în alin.1 art.309 CP se referă decategoria infracţiunilor mai puţin grave, iar cea prevăzută în alin.2 art.309 CP este o infracţiune gravă.

Articolul 310. FALSIFICAREA PROBELOR (1) Falsificarea probelor în procesul civil sau penal de către un participant la proces sau de către

reprezentantul acestuiase pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu arest de până la

6 luni.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită de o persoană cu funcţie de răspunderese pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunea prevăzută la alin.(1), săvârşită de către avocat la încheierea acordului derecunoaştere a vinovăţiei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu arest de pânăla 6 luni.

1. Această instituţie în dreptul penal este stipulată pentru prima dată, anterior pentru asemenea acţiunisurveneau doar sancţiuni disciplinare sau contravenţionale.

2. Obiectul juridic al infracţiunii se consideră relaţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei, bunaactivitate a instanţelor judecătoreşti care implică măsurile procesuale de prezentare, protejare, circulaţie şiapreciere a probelor necesare pentru examinarea justă a cauzelor în procedura civilă şi penală conformlegii.

3. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuni care se manifestă în crearea artificială a probelor înfolosul reclamantului sau al pârâtului, persoanelor terţe sau al altor persoane interesate în rezultatulexaminării cauzei civile.

Prezentarea probelor prevăzute în procesul penal într-o cauză penală referitoare la fapte vădit false,care uşurează sau agravează situaţia inculpatului, a părţii vătămate, a părţii civile sau civilmenteresponsabile şi a altor persoane interesate în rezultatul examinării cauzei penale, ca şi folosirea înscrisurilor vădit false, distrugerea probelor (ardere, rupere, dizolvare, ştergere etc.), influenţa asupra persoaneivătămate, martorilor, inculpaţilor de a da declaraţii false organului de urmărire penală sau instanţei de

judecată, constituie acţiuni prin care se manifestă latura obiectivă a infracţiunii.4. Constatarea faptei de falsificare a probelor în cauza penală sau civilă de către oricare participant

sau reprezentant al acesteia constituie componenţă de infracţiune, indiferent dacă au survenit urmărilescontate de către aceştia.

Consumarea infracţiunii are loc din momentul prezentării probei false, distrugerii sau falsificăriiacesteia, producându-se imediat starea de pericol pentru urmărirea penală, examinarea cauzei penale saucivile de către instanţa de judecată.

5. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă sau indirectă. Făptuitorul doreştesau acceptă survenirea urmărilor prejudiciabile ale faptei sale.

6. Subiectul infracţiunii este indicat expres în acest articol: alin.1 - participanţii la proces saureprezentanţii lor; alin.2 - persoana cu funcţii de răspundere (procuror, judecător); alin.3 - un avocat laîncheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei - persoane care sunt participanţi la proces.

7. Participaţia penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, organizare, instigare, complicitate, prevăzute de art.42 CP.

Articolul 311. DENUNŢAREA CALOMNIOASĂ(1) Denunţarea calomnioasă, cu bună-ştiinţă, în scopul de a-l învinui pe cineva de săvârşirea unei

infracţiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcţie de răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:a) legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;



b) săvârşită din interes material;c) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoarese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 7 ani.1. Privite în toată complexitatea lor, activităţile de înfăptuire a justiţiei desfăşurate în cadrul

procesului penal urmăresc scopul de a afla adevărul pentru ca nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală şi condamnată pe nedrept. Realizarea acestui scop în procesul penal este asigurată şi prinincriminarea în art.311 CP a denunţării calomnioase ca infracţiune contra justiţiei.2. Obiectul juridic nemijlocit al denunţării calomnioase îl constituie relaţiile sociale referitoare la

înfăptuirea justiţiei, ocrotite de pericolul sesizărilor calomnioase şi al probelor contrare adevărului.Obiectul juridic secundar constă în demnitatea şi libertatea persoanei căreia i se pune pe nedrept în

sarcină săvârşirea unei infracţiuni.Infracţiunea de denunţare calomnioasă nu are obiect material, învinuirea mincinoasă nu este

îndreptată direct asupra unui bun sau asupra unei persoane.3. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de alin.1 art.311 CP se realizează prin acţiunea de

denunţare calomnioasă, care trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

• acţiunea de denunţare trebuie să fie calomnioasă, adică să nu corespundă adevărului;• caracterul mincinos al denunţării trebuie să se refere în mod obligatoriu la situaţia persoanei

învinuite, căreia i se pune în seamă o infracţiune inexistentă ori o faptă reală, care nu constituieinfracţiune, însă prin falsificarea trăsăturilor ei se prezintă ca infracţiune. Este denunţarecalomnioasă şi în cazul în care denunţătorul se referă la o infracţiune reală, însă în denunţ indică încalitate de autor sau participant o persoană pe care o ştie nevinovată;

• denunţarea calomnioasă trebuie să fie făcută numai prin denunţ. Această concluzie rezultă dinconţinutul termenului de denunţare, prin care se înţelege acţiunea de a denunţa, de a face undenunţ. De aceea alte acte de sesizare despre săvârşirea unei infracţiuni indicate în art.262 CPP aurămas în afara incriminării din art.311 CP. Or, alin.2 art.3 CP interzice interpretarea extensivădefavorabilă a legii penale. Denunţul trebuie să îndeplinească condiţiile indicate în art.263 CPP. Încazul în care, de exemplu, denunţul este anonim sau denunţătorul n-a fost avertizat desprerăspunderea penală pentru denunţ calomnios, fapta nu constituie infracţiune de denunţarecalomnioasă;

• denunţarea calomnioasă trebuie adresată unui organ sau unei persoane cu funcţii de răspundere,care sunt în drept de a porni urmărirea penală. La ele se referă organele de urmărire penală, ofiţeriide urmărire penală, procurorii (art.253 CPP) şi organele de constatare, prevăzute expres în art.273CPP. Denunţul adresat altor organe sau persoane nu poate fi recunoscut ca act de sesizare în sensulalin.1 art.311 CP, decât în cazul în care acest denunţ a fost confirmat de denunţător în faţaorganelor menţionate sau a reprezentanţilor lor;

• denunţarea calomnioasă trebuie să se refere în mod obligatoriu la săvârşirea unei infracţiuni. Prin

săvârşirea unei infracţiuni se înţelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea penală le prevede şi le pedepseşte ca infracţiuni consumate, ca pregătire sau tentativă de infracţiune (art.25-27 CP), precum şi participarea la comiterea acestora în calitate de autor, organizator, instigator saucomplice (art.42 CP). Pentru existenţa infracţiunii de denunţare calomnioasă nu este necesar cadenunţătorul să arate precis despre ce infracţiune este vorba şi calificarea ei juridico-penală. Ceeace se cere e ca din descrierea faptei să rezulte că această faptă este o infracţiune. Denunţareacalomnioasă privind săvârşirea altor fapte ilicite (abateri disciplinare, contravenţii administrativeetc.), care nu sunt infracţiuni, exclude prezenţa elementului material al laturii obiective ainfracţiunii de denunţare calomnioasă;

• denunţarea calomnioasă trebuie să privească săvârşirea infracţiunii de către o anumită persoană.Dacă în denunţ făptuitorul nu învinuieşte o persoană concretă, nu există infracţiune de denunţare

calomnioasă.



Se consideră îndeplinită această cerinţă nu numai atunci când în denunţ se indică numele, prenumele şi adresa persoanei învinuite pe nedrept, ci şi atunci când se indică informaţii care ducdirect la identificarea persoanei învinuite. De exemplu, în denunţ se descrie înfăţişarea persoaneiînvinuite, numărul de înregistrare a autoturismului acesteia, postul pe care îl ocupă ea etc.

Numai în cazul în care acţiunea de denunţare calomnioasă satisface toate cerinţele menţionate, ea poate constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii de denunţare calomnioasă.

4. Elementul material al infracţiunii de denunţare calomnioasă prevăzute de lit.a) şi c) alin.2 art.311CP mai constă şi din două circumstanţe agravante:a) denunţarea calomnioasă legată de învinuirea de săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de

grave şi excepţional de grave - lit.a); b) însoţită de crearea artificială a probelor acuzatoare - lit.c).Prin denunţare calomnioasă legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de

grave şi excepţional de grave se înţelege învinuirea persoanei, prin denunţ calomnios, de săvârşire a uneiadin infracţiunile prevăzute în partea specială a CP care cad sub incidenţa alin. 4-6 art.16 CP.

Prin creare artificială a probelor acuzării în cazul denunţării calomnioase prevăzute în lit.c) alin.2art.311 CP se înţeleg acţiunile de ticluire, născocire sau inventare a unor probe inexistente în realitate,falsificarea probelor sau prezentarea acestor probe organelor de urmărire penală în scopul confirmăriiînvinuirii aduse prin denunţul calomnios. În cazul în care crearea artificială a probelor acuzării constituie

prin ea însăşi o altă infracţiune, se aplică regula referitoare la concursul de infracţiuni.5. Urmarea prejudiciabilă a infracţiunii analizate constă din pericolul punerii în mişcare în mod inutil

a organelor de justiţie în scopul cercetării unei infracţiuni nesăvârşite de persoana denunţată. Prin urmare,denunţarea calomnioasă este o infracţiune de pericol şi se consumă în momentul când denunţul calomniosa ajuns la organul de urmărire penală sau la procuror, indiferent de faptul dacă s-a iniţiat proces penal saunu. Dacă persoana învinuită pe nedrept prin denunţ a fost pusă sub acuzare, reţinută, arestată saucondamnată, acest fapt poate servi drept circumstanţă agravantă la individualizarea pedepsei denunţătoruluicalomnios (lit.b) alin.2 art.77 CP).

6. Subiectul activ al infracţiunii de denunţare calomnioasă poate fi orice persoană fizică şiresponsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

Conform alin.2 art.263 CPP, denunţul poate fi făcut şi de o persoană juridică, însă art.21 CP nu prevede răspunderea penală a persoanelor juridice pentru denunţarea calomnioasă. În astfel de cazuri,răspunderea penală pentru denunţare calomnioasă o poartă persoana cu funcţii de răspundere care a făcutdenunţul calomnios în numele persoanei juridice. Persoana cu funcţii de răspundere în asemenea situaţiisăvârşeşte şi infracţiunea de abuz de serviciu (art.327 CP) aflată în concurs ideal cu infracţiunea dedenunţare calomnioasă.

Pot fi subiecţii activi ai infracţiunii date bănuitul, învinuitul, inculpatul şi condamnatul când prindenunţ calomnios ei învinuiesc în mod calomnios lucrătorii organelor de urmărire penală de săvârşireainfracţiunilor de constrângere de a face declaraţii la interogatorii (art.308 CP), de corupere pasivă (art.324CP) etc.

La săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă sunt posibile toate formele de participaţie.

Fapta de denunţare calomnioasă are şi un subiect pasiv, secundar - victima, care poate fi o persoanăfizică sau juridică. Persoana juridică poate fi subiect pasiv al infracţiunii de denunţare calomnioasă numaiîn cazurile în care ea este subiect activ al infracţiunilor indicate în art.21 CP.

7. Infracţiunea de denunţare calomnioasă poate fi săvârşită numai cu intenţie directă. Cerinţa alin.1art.311 CP ca denunţarea să fie cu bună-ştiinţă calomnioasă exclude orice altă formă de vinovăţie.

Latura subiectivă a denunţării calomnioase se caracterizează şi prin scopul ei de a-l învinui pe cineva pe nedrept de săvârşirea unei infracţiuni.

Motivul denunţării calomnioase are importanţă pentru calificarea penală a faptei numai în cazulsăvârşirii ei din interes material prevăzut în alin.2 art.311 CP (denunţătorul intenţionează a folosi, a acaparaaverea persoanei denunţate în mod calomnios sau a trage alte foloase materiale de pe urma condamnării

persoanei nevinovate etc.).

8. Desfăşurarea infracţiunii de denunţare calomnioasă se poate prezenta în forma actelor de pregătire,tentativă şi ca infracţiune consumată. Însă în cazul alin.1 art.311 CP pregătirea infracţiunii de denunţare nueste incriminată (art.26 CP).



Infracţiunea de denunţare calomnioasă se poate prezenta şi în formă de infracţiune prelungită. Deexemplu, în realizarea aceluiaşi denunţ calomnios la diferite perioade de denunţ se inventează noi probemincinoase.

Articolul 312. DECLARAŢIA MINCINOASĂ, CONCLUZIA FALSĂ SAU TRADUCEREAINCORECTĂ

(1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor sau partea vătămată, a

concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de cătretraducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvârşită în cadrul urmăririi penale sau judecării cauzei,


(2) Aceleaşi acţiuni:a) legate de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de

grave;b) săvârşite din interes material;c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoarese pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2

la 7 ani. [Art.312 modificat prin Legea nr. 211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. În art.312 CP sunt incriminate trei infracţiuni distincte: declaraţia mincinoasă, concluzia falsă,

traducerea sau interpretarea incorectă.Obiectul juridic nemijlocit al acestor infracţiuni constă din relaţiile sociale privitoare la activitatea de

aflare a adevărului în procesul înfăptuirii justiţiei, relaţii puse în pericol prin declaraţia mincinoasă,concluzia falsă, traducerea sau interpretarea incorectă.

Obiectul juridic secundar îl constituie drepturile persoanei la libertate, demnitate, patrimoniu etc.Infracţiunile analizate nu au obiect material.2. Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă, interpretarea sau traducerea incorectă pot fi săvârşite

numai în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei.Cuprinsul dintre începerea şi terminarea urmăririi penale reprezintă cadrul urmăririi penale (art.274 şi

289 CPP). Însă infracţiunile menţionate pot fi săvârşite şi cu prilejul acţiunilor efectuate de organele deconstatare (art.273 CPP).

Prin noţiunea de judecare a cauzei în sensul art.312 CP se înţelege procedura de soluţionare a cauzeiîn şedinţa de judecată a primei instanţe şi rejudecarea cauzei în instanţa de apel. Infracţiunile prevăzute deart.312 CP pot fi săvârşite şi în cadrul şedinţei Curţii Constituţionale (art.12, 13, 32 şi 33 CJC), precum şila cercetarea şi examinarea cauzelor cu privire la contravenţiile administrative (art.258-260 CCA).

3. Elementul material al laturii obiective al infracţiunilor prevăzute în alin.1 art.312 CP constă dinacţiunile de prezentare a declaraţiei mincinoase, concluziei false, a interpretării sau traducerii incorecte.

A prezenta declaraţii mincinoase înseamnă a face declaraţii în care se denaturează adevărul, se spune

ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute de martor sau de către partea vătămată.Prin prezentarea concluziei false se înţelege acţiunea de a prezenta rapoarte cu concluzii ce nucorespund adevărului cu prilejul efectuării de către specialist sau expert a constatării tehnico-ştiinţifice saumedico-legale şi - respectiv - a expertizei. Constituie element material al concluziei false şi afirmaţiilemincinoase făcute de expert la audiere în condiţiile art.153 CPP.

A prezenta o traducere incorectă înseamnă a efectua în scris o traducere mincinoasă fie prin afirmaţiimincinoase făcute de traducător în operaţiunile de traducere sau prin omisiune, adică de trecere sub tăcere aunor idei care urmau a fi traduse.

Acţiunea de a prezenta declaraţii mincinoase trebuie să se refere la acele împrejurări de fapt, pe caremartorul le ştie în legătură cu cauza respectivă şi care pot servi la constatarea fondului cauzei sau a altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei. De aceea deducţiile sau presupunerile martorului

nu constituie elementul material al infracţiunii prevăzute de art.312 CP, chiar nici în cazul în care ele sereferă la împrejurările esenţiale ale cauzei.



De asemenea, martorul sau partea vătămată trebuie să fie întrebat asupra împrejurărilor cauzei. Încazul în care ei, nefiind întrebaţi, în declaraţiile lor ascund şi nu spun tot ce ştiu în cauză (trec sub tăcereunele împrejurări), omisiunile lor nu constituie declaraţie mincinoasă, ci eschivare de a face declaraţii,

prevăzută ca infracţiune în art.313 CP.Pentru existenţa infracţiunii de declaraţie mincinoasă, concluzie falsă, interpretare sau traducere

incorectă trebuie respectate de către organele judiciare prevederile legii privind jurământul şi avertizarea

martorului, părţii vătămate, specialistului, expertului, interpretului şi traducătorului despre răspunderea lor penală pentru acţiunile menţionate în art.312 CP. Or, nu pot fi admise ca probe datele obţinute cuîncălcarea esenţială a legii (p.8 alin.1 art.94 CPP).

4. Acţiunile prevăzute în alin.1 art.312 CP constituie elementul material al infracţiunilor prevăzute înalin.2 art.312 CP în formă agravantă în cazul în care ele sunt:

legate de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave(a se vedea comentariul la alin.4-6 art.16 CP) referitoare la noţiunile acestor categorii de infracţiuni;

săvârşite din interes material (a se vedea p.7 din comentariul la prezentul articol);însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare. În acest caz se are în vedere săvârşirea altor

acţiuni decât declaraţia mincinoasă, concluzia falsă, interpretarea sau traducerea incorectă în scopulafirmaţiilor mincinoase de învinuire. De exemplu, instigarea altor persoane de a depune declaraţii

mincinoase şi referirea în afirmaţiile sale la aceste persoane, spunând că ele pot confirma declaraţiiledepuse; pregătirea şi prezentarea unor documente sau probe false în acest scop etc. Dacă declaraţiamincinoasă este însoţită de crearea artificială a probelor care dezvinovăţesc inculpatul, acţiunilefăptuitorului, în lipsa altor circumstanţe agravante prevăzute de alin.2 art.312, constituie infracţiune

prevăzută de alin.1 art.312 CP.5. Infracţiunile prevăzute în art.312 CP sunt formale. Această normă juridică penală nu prevede ca, în

urma faptelor descrise, să se dea o hotărâre nedreaptă, adică să survină o urmare prejudiciabilă pentruînfăptuirea justiţiei.

6. Subiecţii activi ai infracţiunilor prevăzute de art.312 CP sunt persoanele fizice responsabile, careau atins vârsta de 16 ani şi au statut special (martor, parte vătămată, specialist, expert, interpret sautraducător).

Nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunilor menţionate persoanele care în anumite cauze concrete şi înlegătură cu anumite fapte sau împrejurări conform legii nu pot fi martori, specialişti, experţi, interpreţi sautraducători (art.86-87, 89-90 CPP) etc.

Declaraţia mincinoasă nu poate fi săvârşită în forma participaţiei simple (coautorat), însă este posibilă participaţia complexă. Concluzia falsă şi traducerea incorectă sunt susceptibile de participaţie simplă şicomplexă.

Toate infracţiunile incriminate în art.312 CP pot avea şi un subiect pasiv secundar (victima), care poate fi atât persoană fizică, cât şi cea juridică.

7. Latura subiectivă a faptelor prevăzute de art.312 CP se realizează numai prin intenţie directă.Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă, interpretarea şi traducerea incorecte în situaţia în care făptuitorul

este sincer convins că ele sunt adevărate nu întrunesc elementele infracţiunii prevăzute de art.312 CP.Existenţa infracţiunilor comentate nu este condiţionată de un anumit motiv sau scop, cu excepţiainteresului material, care constituie o circumstanţă agravantă a infracţiunilor prevăzute în alin.2 art.312 CP.Interesul material în acest caz constă în primirea de către subiecţii infracţiunii a unor foloase pentru

prezentarea declaraţiei mincinoase, concluziei false, interpretării sau a traducerii incorecte.8. Infracţiunile prevăzute în art.312 CP se consumă nu în momentul dării declaraţiei mincinoase,

concluziei false, al prezentării interpretării sau traducerii incorecte, ci în momentul semnării lor de cătremartor, partea vătămată, specialist, expert, interpret sau de către traducător.

Articolul 313. REFUZUL SAU ESCHIVAREA MARTORULUI ORI A PĂRŢII VĂTĂMATEDE A FACE DECLARAŢII

Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii în cadrul urmăririi

penale sau al dezbaterilor judiciarese pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale.



1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii prevăzute de art.313 CP îl constituie relaţiile socialereferitoare la activitatea de aflare a adevărului în procesul înfăptuirii justiţiei, relaţii a căror existenţă este

pusă în pericol prin refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii.Infracţiunea dată nu are nici obiect juridic secundar şi nici obiect material.2. Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii constituie infracţiune

numai în cazul în care aceste acţiuni (inacţiuni) se săvârşesc în cadrul urmăririi penale sau al judecării

cauzei (înţelesul expresiei în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei este dat în p.2 alcomentariului la art.312 CP).3. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.313 CP se compune din acţiunea de refuz sau

inacţiunea de eschivare de a face declaraţii. Refuzul de a face declaraţii constă din nedorinţa martorului sau a părţii vătămate de a face declaraţii,

exprimată prin acţiunea directă de a refuza oral sau în scris de a face declaraţii sau de a da răspuns la uneleîntrebări puse în timpul audierii martorului sau părţii vătămate.

Eschivarea de a face declaraţii, ca şi refuzul de a face declaraţii, constă din nedorinţa de a facedeclaraţii, însă ea se manifestă printr-un comportament pasiv al martorului sau al părţii vătămate, care,fiind legal citaţi, nu se prezintă la audiere cu scopul de a nu face declaraţii. Dacă martorul citat legal nu se

prezintă la audiere din alte cauze, în acţiunile lui lipseşte componenţa de infracţiune prevăzută de art.313

CP. În asemenea cazuri martorul poate fi sancţionat în baza p.3 alin.3 art.201 CPP cu o amendă judiciară.Eschivarea de a face declaraţii se poate exprima şi prin trecerea sub tăcere a unor împrejurări legate

de cauza respectivă sau prin lăsarea fără răspuns (sub tăcere) a întrebărilor puse. Or, conform art.90 CPP,martorul este obligat să comunice tot ce ştie şi să răspundă la întrebările puse.

Pentru ca refuzul sau eschivarea de a face declaraţii să constituie elementul material al infracţiuniianalizate, aceste acţiuni sau inacţiuni trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

refuzul sau eschivarea de a face declaraţii trebuie să fie nelegitime. De exemplu, oficialităţilereligioase conform CPP nu pot fi citate şi ascultate ca martori referitor la circumstanţele care le-au devenitcunoscute în legătură cu exercitarea funcţiilor lor. Prin urmare, refuzul sau eschivarea persoanelor menţionate de a face declaraţii în astfel de cazuri este legal şi nu constituie semn al componenţei deinfracţiune prevăzute de art.313 CP;

potrivit art.105 şi art.111 CPP, persoana care efectuează acţiunea procesuală este obligată să previnămartorul sau partea vătămată asupra răspunderii penale pentru refuzul de a depune mărturii şi sămenţioneze acest lucru în procesul-verbal al audierii. Dacă organul de urmărire penală, procurorul sauinstanţa de judecată nu respectă aceste dispoziţii imperative ale legii de procedură penală, faptul datserveşte drept piedică pentru a trage martorul sau partea vătămată la răspundere penală în baza art.313 CP.

Infracţiunea analizată este de pericol şi se consumă din momentul refuzului sau al eschivării de a facedeclaraţii.

4. Subiecţi activi ai infracţiunii de refuz sau de eschivare de a face declaraţii sunt persoanele fiziceresponsabile, care au atins vârsta de 16 ani. Aceştia sunt martorul sau partea vătămată, obligaţi prin lege săcomunice tot ce ştiu în legătură cu cauza respectivă şi să răspundă la întrebările puse.

Persoanele care în condiţiile legii nu pot fi citate şi ascultate ca martori nu pot fi nici subiecţi aiinfracţiunii de refuz sau eschivare de a face declaraţii.De asemenea nici o persoană nu poate fi obligată de a depune declaraţii contrar intereselor sale sau

ale rudelor apropiate. Rudele apropiate, precum şi soţul, soţia, logodnicul bănuitului, învinuitului,inculpatului, nu sunt obligate să facă declaraţii împotriva acestuia. Organul de urmărire penală, procurorulsau instanţa de judecată sunt obligate să aducă aceste drepturi la cunoştinţa persoanelor respective subsemnătură (art.90 CPP). Aceste persoane, în caz de refuz de a face declaraţii, nu pot fi subiecţi aiinfracţiunii prevăzute de art.313 CP. Însă dacă persoanele menţionate sunt de acord şi îşi dau în mod

benevol consimţământul de a fi audiate ca martori, ele sunt obligate să spună adevărul. În astfel de cazuri,dacă persoanele menţionate fac declaraţii mincinoase, ele pot fi subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art.312CP.

Infracţiunea de refuz sau eschivare de a face declaraţii nu poate avea decât un singur subiect activ(autor), fapt ce exclude participaţia simplă. Ea este însă susceptibilă de a fi săvârşită în participaţiecomplexă.



După natura sa juridică refuzul sau eschivarea de a face declaraţii creează o stare de pericol numai pentru buna înfăptuire a justiţiei şi nu poate avea un subiect pasiv secundar (victimă).

5. Latura subiectivă a refuzului sau a eschivării de a face declaraţii cere ca fapta să se realizeze numai prin intenţie directă. Făptuitorul înţelege că el, ca martor sau parte vătămată, este obligat să depunădeclaraţii, însă nu doreşte să facă acest lucru. Din punctul de vedere al existenţei infracţiunii, motivulrefuzului sau al eschivării de a face declaraţii nu are importanţă, însă poate fi luat în seamă la

individualizarea pedepsei.Articolul 314. CONSTRÂNGEREA DE A FACE DECLARAŢII MINCINOASE, CONCLUZIIFALSE SAU TRADUCERI INCORECTE ORI DE A SE ESCHIVA DE LA ACESTE OBLIGAŢII

(1) Constrângerea martorului, a părţii vătămate de a face declaraţii mincinoase, a expertului de a face concluzii sau declaraţii false, a interpretului sau a traducătorului de a face interpretări ori de a face traduceri incorecte, precum şi de a se eschiva de la aceste obligaţii,


(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) însoţită de şantaj


[Art.314 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii prevăzute în art.314 CP, ca şi în cazul infracţiunii

precedente, îl constituie relaţiile sociale privitoare la activitatea de aflare a adevărului în procesulînfăptuirii justiţiei, relaţii a căror existenţă în cazul dat este pusă în pericol prin constrângerea martorului,

părţii vătămate, expertului, interpretului sau a traducătorului de a face declaraţii mincinoase, concluziifalse, interpretări sau traduceri incorecte, precum şi de a se eschiva de la aceste obligaţiuni.

Obiectul juridic secundar al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la integritateacorporală sau la libertatea morală a persoanei supuse constrângerii.

În cazul constrângerii fizice infracţiunea dată poate avea şi obiect material - corpul persoanei supuseîn mod direct acţiunii de constrângere.

2. Infracţiunea analizată este determinată de preexistenţa unei cauze penale, civile sau a unei altecauze în care pot fi ascultaţi martori, pot fi numiţi experţi, traducători sau interpreţi. Pentru existenţa ei estesuficient ca făptuitorul să fi considerat că persoana respectivă ar putea fi citată în acea cauză ca martor,victimă ori numit expert, traducător sau interpret, indiferent de faptul dacă aceste persoane au fost sau nucitate ori chemate să participe la proces în aceste calităţi. Astfel, fapta incriminată în art.314 CP este omodalitate specială de instigare, care are scopul să bareze calea apariţiei declaraţiei mincinoase, concluzieifalse, a interpretării sau traducerii incorecte încă din momentul în care a apărut producerea lor.

3. Latura obiectivă a infracţiunii incriminate în alin.1 art.314 CP se realizează prin acţiunea deconstrângere a martorului sau a părţii vătămate de a depune declaraţii mincinoase, a expertului - de a face

declaraţii sau concluzii false, a traducătorului sau interpretului - de a efectua traduceri incorecte. A constrânge în înţelesul art.314 CP înseamnă a sili, a impune martorul, partea vătămată, expertul,traducătorul sau interpretul la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.312 sau 313 CP. Ea trebuie să

provoace o stare de temere, sub stăpânirea căreia libertatea persoanei supuse acţiunii de constrângere estelezată.

Constrângerea poate fi fizică sau psihică (morală).Constrângerea fizică se manifestă prin exercitare de violenţe generatoare de suferinţe fizice.

Considerăm că legiuitorul, la incriminarea faptei prevăzute de art.314 CP, prin constrângere fizică a avut învedere maltratarea sau alte acte de violenţă prevăzute în art.154 CP. Dacă prin constrângerea fizicămartorului, părţii vătămate, expertului, traducătorului sau interpretului i se cauzează una din urmărilefaptelor prevăzute de art.151-153 CP, constrângerea de a face declaraţii mincinoase, a trage concluzii false

sau a efectua traduceri sau interpretări incorecte se află în concurs ideal cu una din aceste infracţiuni.



Constrângerea psihică se poate realiza prin diferite acte ilegale de violenţă psihică, cum ar fiameninţarea cu omorul sau vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii, cu deteriorarea bunurilor ori curăpirea martorului, interpretului, traducătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora etc.

Există constrângere ca element material al infracţiunii date şi atunci când ea este exercitată faţă de unmartor care a fost deja ascultat sau faţă de un expert care şi-a expus concluziile pentru a-i face să revinăasupra declaraţilor sau concluziilor depuse anterior.

Prin expresia constrângere însoţită de şantaj din alin.2 art.314 CP se are în vedere constrângereaînsoţită de ameninţarea cu divulgarea unui secret compromiţător sau a altor informaţii de natură săintimideze martorul, partea vătămată, expertul, traducătorul sau interpretul, rudele sau apropiaţii acestora,cu scopul de a-i determina să facă declaraţii, concluzii sau traduceri incorecte.

Nu constituie ameninţare şi nu există element material al infracţiunii analizate în acţiunea deatenţionare a unei peroane cu privire la exercitarea împotriva ei a unui fapt legal, cum ar fi denunţarea uneiinfracţiuni pe care aceasta a săvârşit-o.

Componenţa acestei infracţiuni este formală şi ea se consumă în momentul exercitării constrângerii,indiferent de faptul dacă martorul, partea vătămată, expertul, traducătorul sau interpretul au îndeplinitcerinţele făptuitorului sau nu. Dacă persoanele menţionate, sub influenţa constrângerii, au făcut declaraţiimincinoase, au tras concluzii false sau au efectuat traduceri ori interpretări incorecte, problema răspunderii

lor penale se soluţionează conform art.39 CP.4. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Infracţiunea dată poate avea şi un subiect pasiv, secundar; în cazul constrângerii fizice a martorului,

părţii vătămate, expertului, traducătorului sau interpretului li se pot cauza dureri fizice sau leziunicorporale.

În alin.2 art.314 este prevăzută o răspundere penală sporită, în cazul în care fapta este săvârşită de oorganizaţie criminală sau de către un grup criminal organizat. Noţiunile de grup criminal organizat şiorganizaţie criminală sunt date în art.46-47 CP.

5. Latura subiectivă a infracţiunii comentate se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorulînţelege caracterul prejudiciabil al faptei şi doreşte să constrângă martorul, partea vătămată, expertul,traducătorul sau interpretul cu scopul de a-i determina să nu-şi îndeplinească cinstit obligaţiunile.

Activitatea obiectivă a făptuitorului este subordonată unui scop indicat expres în art.314 CP, aceluiade a determina martorul, partea vătămată, expertul, traducătorul sau interpretul să facă declaraţiimincinoase, să tragă concluzii false sau să efectueze traduceri incorecte, sau să se eschiveze de la acesteobligaţiuni. Dacă constrângerea faţă de aceste persoane este exercitată cu alte scopuri, cum ar ficonstrângerea martorului pentru a spune adevărul, fapta nu constituie infracţiunea prevăzută de art.314 CP.

Motivul faptei nu are relevanţă asupra calificării penale, însă stabilirea lui este necesară pentru o mai bună individualizare a pedepsei.

6. Infracţiunea prevăzută de art.314 ca o infracţiune comisivă (de acţiune) şi intenţionată poate apăreaşi în faza actelor de pregătire. De exemplu, făptuitorul pregăteşte materiale compromiţătoare împotrivamartorului pentru a-l determina să facă declaraţii mincinoase. Fiind după construcţia sa o componenţă de

infracţiune formală, aceasta nu este susceptibilă de tentativă. Activitatea infracţională poate continua şidupă consumarea infracţiunii. Astfel, actele repetate de constrângere, săvârşite în realizarea aceleiaşirezoluţii infracţionale, constituie o infracţiune unică în formă prelungită, care se epuizează în momentulultimului act de constrângere.

Articolul 315. DIVULGAREA DATELOR URMĂRIRII PENALE(1) Divulgarea datelor urmăririi penale contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea

penalăse pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale.(2) Divulgarea intenţionată a datelor urmăririi penale de către persoana care efectuează

urmărirea penală sau de către persoana abilitată cu controlul asupra desfăşurării urmăririi penale,dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate sau

reprezentanţilor acestora ori dacă l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.



1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi bunaactivitate a organelor de urmărire penală.

2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în divulgarea de către o persoană participantă la actele deurmărire penală a datelor obţinute contrar interdicţiei procurorului sau a ofiţerului de urmărire penală.Divulgarea datelor de urmărire penală poate fi făcută: oral sau în scris, prin intermediul mijloacelor deinformare în masă, la televiziune, radio etc.

3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul divulgării datelor urmăririi penale prin oricemijloc şi oricărei persoane, indiferent de urmările care au survenit pentru efectuarea urmăririi penale.4. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă numai prin intenţie directă. Persoana conştientizează

că divulgă datele urmăririi penale obţinute la efectuarea actelor de procedură penală şi doreşte să le divulgealtor persoane, contrar interdicţiei persoanelor care efectuează urmărirea penală. Consimţământul

procurorului sau al altor persoane care efectuează urmărirea penală pentru a divulga datele obţinute laurmărirea penală nu constituie componenţa de infracţiune în sensul acestui articol.

5. Pentru a proteja datele obţinute la urmărirea penală, persoanele care efectuează urmărirea penală,conform procedurii penale, în caz de necesitate, pot lua de la martor, partea vătămată, partea civilă, partearesponsabilă civilmente sau a reprezentanţilor lor, apărător, expert, specialist, interpret şi de la alte

persoane care asistă la acţiunile de urmărire penală o declaraţie în scris de prevenire despre răspunderea pe

care o vor purta (art.315 CP).Lipsa declaraţiei de a nu divulga datele urmăririi penale exclude răspunderea penală a persoanelor

indicate în alin.1 al acestui punct comentat.6. Conform alin.2, subiect special al infracţiunii, în cazul în care au fost divulgate datele urmăririi

penale, cu condiţia că această divulgare a datelor a cauzat daune morale, materiale martorului, părţiivătămate sau reprezentanţilor acestora ori l-a făcut pe vinovat să se eschiveze de la răspundere, devin

persoanele care efectuează urmărirea penală (procurorul, ofiţerul de cercetare penală) sau persoanele carecontrolează desfăşurarea urmăririi penale (procurorul, judecătorul, judecătorul de instrucţie, şeful organuluide urmărire penală). Aceste persoane poartă răspundere în conformitate cu legea.

Articolul 316. DIVULGAREA DATELOR PRIVIND MĂSURILE DE SECURITATEAPLICATE FAŢĂ DE JUDECĂTOR ŞI PARTICIPANŢII LA PROCESUL PENAL

(1) Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător, executorul judecătoresc, partea vătămată, martor sau alţi participanţi la procesul penal, precum şi faţă de rudeleapropiate ale acestora, dacă fapta a fost săvârşită de către o persoană căreia aceste date i-au fost încredinţate în virtutea atribuţiilor de serviciu,


(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări gravese pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani.1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi buna

activitate a instanţei judecătoreşti, viaţa şi sănătatea, onoarea şi demnitatea, drepturile fundamentale ale judecătorului, executorului judecătoresc, ale părţii vătămate, ale altor participanţi la procesul penal, precumşi ale rudelor apropiate ale acestora.

2. Latura obiectivă constă în divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător sau executorul judecătoresc sau faţă de alte persoane conform legii (art.27 al Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20.07.95, MO nr. 26.10.95; Legea privind protecţia de stat a părţiivătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal nr.1458-XIII din 28.01.98,MO nr.26-27 din 26.03.98).

Componenţa acestei infracţiuni există şi în cazul în care au fost divulgate măsurile de securitateaplicate şi faţă de rudele apropiate ale persoanelor indicate la alin.1 al articolului comentat, de către o

persoană căreia i-au fost încredinţate aceste date în virtutea funcţiei.

3. Noţiunea de rude apropiate ale persoanelor stipulate în alin.1 art.316 coincide cu prevederileart.134 şi punctul 2 comentat la art.305.



4. Prin noţiunea de urmări grave din alin.2 se au în vedere decesul, cauzarea unui prejudiciu în proporţii mari şi deosebit de mari, în conformitate cu prevederile art.126, survenirea unei boli psihice sauaplicarea torturii, maltratării, tratamentului inuman şi degradant în privinţa persoanelor aflate sub măsurilede securitate.

5. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă numai prin intenţie directă. Persoana conştientizează şidoreşte divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător şi participanţi la

procesul penal.6. Subiectul infracţiunii este unul special - persoana responsabilă de datele cu privire la măsurile desecuritate aplicate faţă de persoanele indicate în alin.1 în virtutea atribuţiilor de serviciu.

7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care datele privind măsurile de securitateaplicate faţă de persoanele stipulate în acest articol au fost transmise cel puţin unei persoane.

Articolul 317. EVADAREA DIN LOCURILE DE DEŢINERE(1) Evadarea din locurile de deţinere, săvârşită de persoana care execută pedeapsa cu închisoare

sau cu arest, precum şi de persoana care se află sub arest preventiv,se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;

b) săvârşită de două sau mai multe persoane;c) însoţită de aplicarea violenţei;d) săvârşită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.1. Unul din principiile fundamentale ale activităţii de înfăptuire a justiţiei este caracterul obligatoriu

al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive (art.120 din CRM).În scopul asigurării executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în

cadrul justiţiei penale legiuitorul a incriminat ca infracţiuni evadarea şi înlesnirea evadării.Infracţiunea de evadare este incriminată în art.317 CP şi se prezintă sub două variante. În alin.1 se

incriminează fapta de evadare în varianta simplă (tip), iar în alin.2 este incriminată fapta în variantaagravată.

2. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de evadare îl constituie relaţiile sociale referitoare la bunaînfăptuire a justiţiei penale, în sensul respectării caracterului obligatoriu al măsurilor privative de libertateluate provizoriu în cursul procesului penal, precum şi al pedepselor privative de libertate. În cazul evadăriiînsoţite de aplicarea violenţei (alin.2 art.317 CP) infracţiunea dată poate avea şi un obiect juridic secundar -relaţiile sociale referitoare la integritatea fizică sau sănătatea persoanei.

Corpul persoanei asupra căreia s-au aplicat violenţe constituie în acest caz obiectul material alinfracţiunii de evadare.

3. Latura obiectivă a infracţiunii analizate în ambele variante se realizează printr-o acţiune de evadaredin locurile de deţinere. Săvârşirea acestei infracţiuni prin inacţiune este imposibilă.

Acţiunea de evadare din locurile de deţinere constituie o sustragere de la privarea de libertate la care

persoana a fost supusă, săvârşită prin părăsirea în mod voit şi ilegal a locului de deţinere. Locurile de deţinere sunt penitenciarele şi locurile în care condamnaţii execută pedeapsa cuînchisoare sau cu arest, precum şi locurile de arest preventiv în care sunt deţinute persoanele faţă de care afost dispusă măsura preventivă - arestarea preventivă. De asemenea se consideră evadat cel care fuge desub escortă, din mijloacele de transport în timpul etapării deţinutului, din biroul procurorului sau alofiţerului de urmărire penală, din şedinţa de judecată etc.

Acţiunea de evadare poate fi comisă în orice mod şi prin orice mijloace.Astfel, evadarea poate fi săvârşită prin spargerea pereţilor locului de deţinere, escaladare, travestire,

substituire de persoane, săpare de galerii subterane, folosire a documentelor false sau inducerea pazei îneroare, coruperea pazei etc. În cazul în care prin modul în care se săvârşeşte evadarea (de exemplu - prinmituire, distrugere de bunuri, folosire a înscrisurilor false etc.) se întrunesc condiţiile unei alte infracţiuni,

suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni evadare plus fapta penală respectivă.4. Subiect activ (autor) al evadării pot fi două categorii de persoane:condamnaţii la pedeapsa cu închisoare sau cu arest, care execută aceste pedepse;



bănuitul, învinuitul sau inculpatul în privinţa cărora a fost aplicată măsura preventivă - arestarea preventivă.

Aceste persoane pot fi subiecţi ai evadării în cazul în care ele sunt condamnate sau arestate preventivlegal. În cazul în care persoana se află în locul de deţinere şi evadează, iar ulterior ea este recunoscutănevinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care se afla în detenţie, această persoană nu poate fi trasă larăspundere penală pentru evadare. În momentul evadării persoana nu avea calitatea legală de condamnat,

bănuit, învinuit sau inculpat. În afară de aceasta, în cazul evadării prevăzute de alin.1 art.317 CP subiect alinfracţiunii date poate fi numai persoana care a atins vârsta de 16 ani, iar în condiţiile alin.2 art.317 - persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 14 ani (alin.2 art.21 CP).

Subiectul pasiv secundar (parte vătămată) al evadării poate fi persoana împotriva căreia au fostfolosite violenţele.

5. Latura subiectivă a infracţiunii de evadare se caracterizează prin intenţie directă. Scopul infracţiuniieste sustragerea de la privarea de libertate la care persoana a fost supusă legal. Motivul evadării nu areimportanţă pentru calificarea juridică a faptei, însă poate avea importanţă pentru individualizarearăspunderii penale şi a pedepsei.

6. Evadarea săvârşită în mod repetat sau însoţită de aplicarea violenţei ori săvârşită cu aplicareaarmei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme, precum şi săvârşită de două sau mai multe persoane,

constituie varianta agravată a evadării prevăzute de alin.2 art.317 CP.Prin evadare săvârşită repetat se înţelege săvârşirea a două sau mai multor infracţiuni de evadare, cu

condiţia că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie(art.32 CP).

Violenţa aplicată la evadare se exprimă prin maltratare sau alte acte de violenţă nu numai împotriva persoanelor care au obligaţiunea de a-l păzi pe cel care evadează, dar şi împotriva oricărei alte persoanecare încearcă să preîntâmpine sau să curme acţiunile de evadare (personalul tehnic sau auxiliar al

penitenciarului, alţi deţinuţi etc.).În cazul în care în urma aplicării violenţei asupra părţii vătămate a survenit una din consecinţele

prevăzute în art.145 sau art.151-153 CP, infracţiunea de evadare se află în concurs ideal cu una din acesteinfracţiuni.

Înţelesul termenului de arme şi al expresiei altor obiecte folosite în calitate de arme folosit în textulalin.2 art.317 CP este dat în art.129 CP. Prin arme se înţeleg instrumentele, piesele sau dispozitiveledeclarate astfel prin dispoziţii legale. Sunt asimilate armelor orice alte obiecte ce ar putea fi folosite caarme sau care au fost întrebuinţate pentru atac.

Aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme atrage răspunderea penală conformalin.2 art.311 CP numai în cazul în care ea a contribuit efectiv la evadare. Nu constituie evadare în formăagravată acţiunile făptuitorului care, de exemplu, avea asupra sa armă, dar pe care nu a folosit-o în scopulde a facilita evadarea.

Prin expresia săvârşită de două sau mai multe persoane legiuitorul a avut în vedere înţelegerea saucooperarea a doi sau mai mulţi deţinuţi de a evada împreună (participaţie simplă).

Participaţia complexă la evadare este exclusă, deoarece ea este incriminată ca infracţiune distinctă înart.318 CP - înlesnirea evadării (a se vedea p.2 din comentariul la art.318 CP).7. Evadarea este o infracţiune de acţiune, săvârşită cu intenţie, de aceea ea poate să se manifeste atât

în forma actelor de pregătire, cât şi în formă de tentativă.Infracţiunea de evadare are o componenţă formală şi se consideră consumată în momentul în care cel

aflat legal în locurile de deţinere a ieşit complet din această stare, devenind liber în urma activităţii saleilegale.

Articolul 318. ÎNLESNIREA EVADĂRII(1) Înlesnirea prin orice mijloace a evadării se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Înlesnirea evadării de o persoană cu funcţie de răspunderese pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.



(3) Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(4) Înlesnirea evadării, săvârşită din imprudenţă, de către o persoană care avea obligaţia să-l

păzească pe cel evadat se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.

1. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de înlesnire a evadării este acelaşi ca şi al infracţiunii deevadare (a se vedea p.2 al comentariului la art.317 CP).După construcţia sa componenţa de infracţiune de înlesnire a evadării nu poate avea obiect juridic

secundar şi nici obiect material.2. Latura obiectivă a infracţiunii de înlesnire a evadării în formă simplă (alin.1 art.318 CP) se

manifestă prin activitatea de înlesnire a evadării. A înlesni evadarea înseamnă a contribui la o evadare, a da ajutor sau sprijin unei persoane care

execută pedeapsa cu închisoare sau cu arest, precum şi unei persoane care se află sub arest preventiv pentrua săvârşi infracţiunea de evadare din locurile de deţinere prevăzută de art.317 CP atât în forma ei tipică(simplă), cât şi în forma agravată. Înlesnirea evadării poate fi realizată prin acţiune sau inacţiune. Ea poateconsta într-o contribuţie morală (darea de sfaturi, indicaţii, prestarea unor informaţii etc.) sau materială

(înlăturarea de obstacole, acordarea de mijloace sau instrumente etc.).Expresia din alin.1 art.318 CP înlesnirea prin orice mijloace a evadării cuprinde în conţinutul său şi

actele de determinare, de organizare şi de dirijare a realizării evadării. Or, conform alin.1 art.42 CP,organizatorul şi instigatorul prin activităţile lor infracţionale contribuie de asemenea la săvârşireainfracţiunii de către autor.

Contribuţia poate interveni înainte sau în timpul evadării. Dacă ajutorul a fost acordat unui deţinutdupă evadare, această activitate nu constituie înlesnire la evadare, ci infracţiune de favorizare a evadării,care este incriminată numai în cazul favorizării evadării în formă agravată (art.323 CP).

Modul şi mijloacele prin care se înlesneşte evadarea nu au importanţă pentru existenţa acesteiinfracţiuni, deoarece textul alin.1 art.318 CP indică direct că înlesnirea evadării poate fi săvârşită prinorice mijloace. Dacă modul şi mijloacele prin care se înlesneşte evadarea - prin natura lor juridică -constituie infracţiune, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate ca înlesnire la evadare şi ca infracţiune

prevăzută de norma juridică penală respectivă din partea specială a CP. De exemplu, în cazul în carefăptuitorul acordă ajutor deţinutului pentru a evada prin aplicare de violenţă, care nu a provocat părţiivătămate urmările prevăzute la art.151-153, înlesnirea evadării se află în concurs ideal cu infracţiunea

prevăzută de art.154 CP.Urmarea prejudiciabilă a înlesnirii evadării constă într-o stare de pericol creată de această activitate

infracţională pentru înfăptuirea normală a justiţiei.3. Subiectul infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Infracţiunea de înlesnire a evadării poate fi săvârşită atât în participaţie simplă, cât şi în participaţie

complexă, însă acest fapt nu are importanţă pentru calificarea justă a acţiunilor făptuitorului.

4. Latura subiectivă a infracţiunii de înlesnire a evadării în forma ei tipică şi forma agravată (alin.1-3art.318 CP) se realizează numai cu intenţie directă.Scopul acestei infracţiuni constă în dorinţa făptuitorului de a-l ajuta pe cel deţinut să evadeze. Alte

scopuri şi motivul înlesnirii evadării nu au importanţă pentru existenţa acestei infracţiuni.5. Dispoziţia alin.2 art.318 CP prevede înlesnirea evadării ca infracţiune agravată în cazul în care ea

este săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere.Înţelesul expresiei persoană cu funcţii de răspundere este dat în art.123 CP.6. Înlesnirea evadării unei persoane reţinute, arestate sau condamnate pentru o infracţiune gravă,

deosebit de gravă sau excepţional de gravă constituie o altă formă agravată a infracţiunii de evadare, prevăzută în alin.3 art.318 CP.

Spre deosebire de alin.1 şi 2 art.318 CP, în alin.3 art.318 CP este incriminată ca infracţiune nu numai

înlesnirea persoanelor care se află sub arest preventiv, ci şi a persoanelor reţinute. Prin persoane reţinute seare în vedere orice persoană indicată în art.165 CPP privată de libertate pe o perioadă nu mai mare de 72ore în locurile şi în condiţiile stabilite prin lege.



De asemenea în conţinutul expresiei înlesnirea evadării unei persoane condamnate se are în vederenu numai persoana care execută pedeapsa cu închisoarea, ci şi cea care execută pedeapsa cu detenţiunea peviaţă. Or, termenul de evadare în general (nu în sensul îngust din alin.1 art.317 CP) are înţelesul de

părăsire ilegală a locurilor de deţinere, iar detenţiunea pe viaţă constă din privarea de libertate acondamnatului pentru tot restul vieţii în penitenciar de tip închis (art.71-72 CP).

La categoria infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave se referă acele infracţiuni

care sunt clasificate astfel în alin.4-6 art.16 CP. Subiectul activ al înlesnirii evadării în varianta dată poatefi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.7. În afara formei intenţionate simple (tipice) şi a celor agravate, în alin.4 art.318 CP este incriminată

înlesnirea evadării săvârşite din imprudenţă, de către o persoană care avea obligaţiunea să-l păzească pe celevadat.

Latura obiectivă a înlesnirii evadării în această variantă se poate manifesta ca şi în cazul formelor deînlesnire a evadării prevăzute în alin.1-2 art.318 CP, care se deosebeşte de ele prin obligaţiunea subiectivăcu care se săvârşeşte fapta şi prin calitatea specială a făptuitorului.

Înlesnirea evadării în formularea din alin.4 art.318 CP poate fi săvârşită numai de o persoană careavea obligaţiunea să-l păzească pe cel evadat. La aceste persoane se referă persoanele care fac parte din

personalul serviciului de pază, supraveghere şi escortare a deţinuţilor. Prin urmare, subiect al infracţiunii

menţionate poate fi numai o persoană dintre cele menţionate, care, în exerciţiul funcţiilor sale de serviciu, aînlesnit din imprudenţă evadarea unui deţinut pe care îl păzea.

Atitudinea subiectivă a făptuitorului poate lua una din modalităţile imprudenţei fie de sineîncredereuşuratică, fie de neglijenţă (art.18 CP).

Dacă înlesnirea a fost făcută intenţionat de către o persoană care avea obligaţiunea să-l păzească pecel evadat, acţiunile făptuitorului urmează a fi calificate ca înlesnire la evadare în una din formele

prevăzute în alin.1-3 art.318 CP.8. Înlesnirea evadării poate apărea sub forma actelor de pregătire sau de tentativă numai în cazul

săvârşirii ei din intenţie în toate variantele prevăzute în alin.1-3 art.318 CP. De exemplu, dacă făptuitorul,în scopul înlesnirii evadării, îi transmite deţinutului un instrument, iar ulterior în ultimul moment estedepistat până la începerea actelor de evadare, suntem în prezenţa unei tentative de înlesnire a evadării. Înmomentul în care cel căruia i s-au adus înlesniri a încercat să evadeze sau a evadat, înlesnirea se considerăconsumată.

Astfel, înlesnirea evadării în forma sa consumată, fiind dependentă de începutul executării infracţiuniide evadare, nu este susceptibilă de forma infracţiunii continue sau prelungite.

După caracterul şi gradul prejudiciabil înlesnirea evadării din imprudenţă (alin.4 art.318 CP) se referăla infracţiunile uşoare, în forma simplă (alin.1 art.318 CP) este o infracţiune mai puţin gravă, iar învariantele agravate (alin.2-3 art.318 CP) se consideră infracţiuni grave.

Articolul 319. ESCHIVAREA DE LA EXECUTAREA PEDEPSEI CU ÎNCHISOARE Eschivarea de la executarea pedepsei a condamnatului căruia i s-a permis să plece pe scurtă

durată din locurile de deţinere

se pedepseşte cu închisoare de până la 2 ani.Obiectul generic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi înspecial a activităţii normale a penitenciarelor.

1. În conformitate cu prevederile legislaţiei de executare a pedepselor penale, condamnaţilor li seacordă permisiunea să plece pe scurtă durată din locurile de deţinere (calamităţi naturale, decesul sau boalagravă a rudelor apropiate).

2. Latura obiectivă constă în acţiuni sau inacţiuni prin care făptuitorul se eschivează a se întoarce lalocul executării pedepsei cu închisoarea.

Aceasta este o infracţiune continuă care începe din momentul neprezentării la timpul indicat şi seconsideră consumată în momentul reţinerii sau autodenunţării.

3. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directă - eschivarea de la executarea pedepsei cu

închisoarea.



4. Subiectul acestei infracţiuni este unul special - condamnatul la pedeapsa cu închisoarea, careispăşeşte pedeapsa penală în penitenciarele RM, şi a atins vârsta de cel puţin 16 ani, căruia i s-a permis să

plece pe scurtă durată din locul de deţinere, indiferent de motivele invocate.Articolul 320. NEEXECUTAREA INTENŢIONATĂ A HOTĂRÂRII INSTANŢEI DE

JUDECATĂ(1) Neexecutarea intenţionată, precum şi eschivarea de la îndeplinire, a hotărârii instanţei de

judecatăse pedepsesc cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pânăla 2 ani.

(2) Neexecutarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărârii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei,

se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pânăla 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercitao anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la asigurarea autorităţiihotărârilor judecătoreşti prin care se continuă înfăptuirea justiţiei. Obiect special secundar sunt relaţiilesociale referitoare la drepturile cetăţenilor, care se realizează prin executarea hotărârilor judecătoreşti.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiune sau inacţiune. Acţiunea se manifestă prinîmpotrivirea persoanei obligate să execute hotărârea judecătorească care se exprimă oral sau în scris,încearcă să lovească sau loveşte, exprimă ameninţări persoanelor care execută hotărârea, interdicţii,săvârşesc acte de corupere a persoanelor cu funcţii de răspundere obligate să controleze ori să executeaceastă hotărâre, indiferent dacă aceste acţiuni au avut loc la începutul, mai târziu, în cursul executăriihotărârilor judecătoreşti. Inacţiunea persoanei poate fi exprimată oral sau în scris şi prin neîntreprindereaacţiunilor necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti, considerând că hotărârea nu este corectă etc.

Prin noţiunea de hotărâri ale instanţei de judecată se înţeleg hotărârile date de către instanţă încauzele civile, penale, contravenţionale, contencios administrativ, intrate în vigoare şi pasibile deexecutare.

3. În cazul în care se pune în executare o hotărâre de către alt organ jurisdicţional şi se manifestăîmpotrivire la executare nu există componenţa de infracţiune prevăzută de acest articol.

4. În cazul în care neexecutarea hotărârii de către instanţa de judecată se manifestă prin violenţăîndreptată împotriva persoanei care contribuie la înfăptuirea justiţiei, fapta constituie o altă infracţiune,

prevăzută de art.305 după urmările care au survenit.5. Infracţiunea se consideră consumată din momentul neexecutării hotărârii judecătoreşti sau al

efectuării acţiunilor de împotrivire pentru executarea silită a acesteia (după caz, vătămare uşoară saumedie, maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă, dacă nu au provocat urmările prevăzute de art.145,151).

Componenţa de infracţiune o constituie acţiunile violente efectuate după ce au fost înaintate cerinţelecolaboratorilor penitenciarului responsabili de ordine în penitenciar şi de executarea pedepselor cu

închisoarea.6. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directă. Făptuitorul conştientizează că prinacţiunile sau inacţiunile sale nu execută intenţionat sau se eschivează de la îndeplinirea hotărârii instanţeide judecată şi doreşte acest rezultat. Motivele neexecutării intenţionate nu influenţează la încadrarea fapteiîn baza acestui articol.

7. Subiect al infracţiunii prevăzute de alin.1 al acestui articol poate fi orice persoană fizică de lavârsta de 16 ani, subiect special al infracţiunii prevăzute de alin.2 pot fi doar persoanele cu funcţii derăspundere prevăzute de art.123.

Articolul 321. NESUPUNEREA PRIN VIOLENŢĂ CERINŢELOR ADMINISTRAŢIEIPENITENCIARULUI

Nesupunerea prin violenţă cerinţelor legitime ale administraţiei penitenciarului, săvârşită de o

persoană care execută pedeapsa în penitenciar,se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.



1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna activitate a instituţiilor penitenciare în care se execută hotărârile judiciare penale prin care s-a aplicat pedeapsa cu închisoarea.

2. Latura obiectivă constă în acţiuni violente de nesupunere cerinţelor legitime ale administraţiei penitenciarului (îmbrâncire, împingere, tragere afară din încăpere, spargere a geamului, distrugere a uşilor,ferestrelor, cauzare a vătămărilor corporale uşoare sau medii, maltratare intenţionată sau alte acte deviolenţă, dacă nu au provocat urmările prevăzute de art.145, 151).

Componenţa de infracţiune o constituie acţiunile violente efectuate după ce au fost înaintate cerinţelecolaboratorilor penitenciarului responsabili de ordine în penitenciar şi de executarea pedepselor cuînchisoarea.

3. Latura subiectivă se manifestă prin intenţie directă şi indirectă. Făptuitorul conştientizează acţiunilesale, le doreşte sau acceptă survenirea urmării periculoase a faptei.

4. Subiectul infracţiunii este persoana în vârstă de la 16 ani, care execută pedeapsa cu închisoarea în penitenciar.

Articolul 322. TRANSMITEREA ILEGALĂ A UNOR OBIECTE INTERZISEPERSOANELOR DEŢINUTE ÎN PENITENCIARE

(1) Transmiterea tăinuită de la control sau încercarea de a transmite prin orice mijloace persoanelor deţinute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau a altor

substanţe cu efect narcotizant, precum şi a altor obiecte, a căror transmitere este interzisă, dacă aceastăacţiune a fost săvârşită în mod sistematic sau în proporţii mari,


(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite cu folosirea situaţiei de serviciu,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de


1. Obiectul juridic al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna activitate ainstituţiilor penitenciare în care se execută pedeapsa cu închisoarea, stabilită prin hotărâre judecătorească încauza penală.

2. Latura obiectivă constă în acţiuni intenţionate de transmitere tainică, încercare de transmitere, prinorice mijloc, persoanelor deţinute în penitenciare a băuturilor alcoolice, a drogurilor, medicamentelor sau aaltor substanţe cu efect narcotizant.

Alin.1 prevede şi o a doua situaţie de drept de sine stătătoare care reprezintă componenţa deinfracţiune în cazul în care făptuitorul întreprinde acţiuni de a transmite obiecte interzise în proporţii marisau în mod sistematic.

În proporţii mari se consideră obiectele a căror valoare reprezintă 500 şi mai multe unităţiconvenţionale, conform art.126.

Noţiunea în mod sistematic se consideră începând cu a treia acţiune similară de transmitere aobiectelor interzise, cu excepţia obiectelor expres indicate în prima parte a alin.1, pentru care survine

răspunderea penală chiar pentru o singură acţiune.3. Alin.2 al infracţiunii prevede componenţa de infracţiune pentru acţiunile prevăzute de alin.1 dacăau fost comise de către persoane care au folosit situaţia de serviciu (orice colaborator al penitenciarului,inspector, şef etc.) şi care sunt prevăzute în lista statelor penitenciarului.

4. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă numai prin intenţie directă.5. Subiect al infracţiunii poate fi persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 323. FAVORIZAREA INFRACŢIUNII(1) Favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de

gravese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.

(2) Nu sunt pasibili de răspundere penală pentru favorizarea infracţiunii soţul (soţia) şi rudeleapropiate ale persoanei care a săvârşit infracţiunea.



1. Favorizarea este o formă de sine stătătoare de activitate infracţională reglementată în art.49 CP şiconstituie o implicare la infracţiunea deja săvârşită. Această activitate este prejudiciabilă şi incriminată cainfracţiune distinctă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în alin.1 art.323 CP.

2. Caracterul infracţional al favorizării infracţiunii constă în faptul că ea împiedică descoperireaoperativă a infracţiunilor săvârşite, identificarea rapidă a infractorului şi pedepsirea lui. Obiectul juridicnemijlocit al infracţiunii date îl constituie activitatea de înfăptuire a justiţiei penale ca valoare socială şi

relaţiile sociale privitoare la realizarea principiului operativităţii în procesul penal.3. Latura obiectivă a infracţiunii de favorizare a infracţiunii prevăzute de alin.1 art.323 CP serealizează prin acţiunea de favorizare dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sauexcepţional de grave.

Din cuprinsul dispoziţiilor acestei norme juridice penale rezultă că existenţa infracţiunii de favorizareeste condiţionată de preexistenţa unei infracţiuni şi a infractorului care a săvârşit-o. Fapta anterioarăfavorizării trebuie să constituie infracţiune în înţelesul definiţiei ei date în art.14 CP. În lipsa uneia dintrăsăturile esenţiale ale infracţiunii, favorizarea acestei fapte nu constituie infracţiunea prevăzută de alin.1art.323 CP.

În afară de aceasta, norma juridică penală citată cere ca infracţiunea anterioară să facă parte dincategoria infracţiunilor grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. Noţiunea acestor categorii de

infracţiuni este dată în art.16 CP.Acţiunea de favorizare a infracţiunii constă din favorizarea infractorului şi tăinuirea mijloacelor sau

instrumentelor de săvârşire a infracţiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobândite pe cale criminală.Despre conţinutul acestor activităţi infracţionale a se vedea comentariul la art.49 CP.

Ajutorul dat infractorului poate fi şi de natură morală. Astfel, darea de sfaturi cum să procedeze pentru a se sustrage urmăririi penale sau executării pedepsei, furnizarea de informaţii de natură de a-l ajuta pe infractor să se sustragă de la răspunderea penală constituie acte de favorizare intelectuală a infractorului.

Nu constituie favorizare intelectuală a infractorului declaraţia mincinoasă sau denunţul calomnios înscopul ascunderii infractorului adevărat şi al inducerii în eroare a organelor judiciare. Acestea constituieinfracţiuni distincte prevăzute de art.311-312 CP şi, având un caracter special în raport cu prevederilealin.1 art.323 CP, ele au întâietate la aplicare. La aceste infracţiuni se referă şi dobândirea saucomercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale infracţională (art.199 CP).

Urmarea prejudiciabilă a favorizării infracţiunii se prezintă sub forma unei stări de pericol pentruînfăptuirea justiţiei. Pentru existenţa infracţiunii este indiferent dacă actele de favorizare l-au ajutat efectiv

pe infractor sau nu. Este suficient ca prin actele săvârşite să fi existat posibilitatea de a-l favoriza peinfractor. Dacă ajutorul oferit nu a fost primit de infractor sau acesta nu s-a folosit de el, fapta de favorizarenu există.

4. Subiectul infracţiunii de favorizare a infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care aatins vârsta de 16 ani.

Potrivit alin.2 art.323 CP, nu sunt pasibile de răspundere penală pentru favorizarea infracţiunii soţul(soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvârşit infracţiunea. Rude apropiate sunt copiii, părinţii,

înfietorii, înfiaţii, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii infractorului (art.134 CP).Pentru a beneficia de această prevedere legală, de nepedepsire, favorizatorul trebuie să fie rudăapropiată cu toţi infractorii care au participat la săvârşirea infracţiunii favorizate. În caz contrar dispoziţiade nepedepsire nu se aplică. De asemenea nu beneficiază de nepedepsire nici favorizatorii care, deşi suntrude apropiate între ei, nu sunt şi rude cu cel favorizat.

Favorizarea infracţiunii poate fi săvârşită sub orice formă de participaţie.Latura subiectivă a favorizării infracţiunii se realizează numai prin intenţie directă. Sub aspectul

laturii subiective nu este obligatoriu ca favorizatorul să ştie calificarea juridică a infracţiunii favorizate saucă ea se referă la infracţiunile grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. Pentru existenţainfracţiunii analizate este important ca favorizatorul să ştie că cel favorizat a săvârşit o infracţiune şicaracterul ei (omor, tâlhărie, violenţe etc.), că dă ajutor unui infractor, ajutor prin care s-ar putea îngreuia

sau zădărnici activitatea de înfăptuire a justiţiei. Însă în cazurile în care alin.1 art.323 CP prevederăspunderea penală numai pentru favorizarea infracţiunilor cu circumstanţe agravante, conştiinţafavorizatorului trebuie să cuprindă şi cunoaşterea acestor circumstanţe. Necunoaşterea lor de către



favorizator înlătură caracterul penal al faptei. De exemplu, pentru tragerea la răspundere penală în cazulfavorizării furtului repetat (alin.2 art.186 CP), favorizatorul trebuie să ştie că cel favorizat a mai săvârşitanterior un furt, în caz contrar în acţiunile lui lipseşte componenţa de infracţiune prevăzută de alin.1art.323 CP. Or, favorizarea infracţiunii de furt simplu (alin.1 art.186 CP) nu este incriminată în alin.1art.323 CP.

5. Infracţiunea de favorizare se poate prezenta în forma actelor de pregătire şi ca infracţiune

consumată. Însă actele de pregătire nu sunt incriminate ca infracţiune.Fiind o infracţiune formală, favorizarea se consumă în momentul săvârşirii actelor de favorizareindiferent de faptul dacă au survenit sau nu anumite urmări pentru înfăptuirea justiţiei. Totodatăfavorizarea infracţiunii poate apărea ca o infracţiune continuă. De exemplu, favorizatorul păstrează timpîndelungat bunurile furate. În acest caz momentul consumării infracţiunii de favorizare coincide cumomentul încetării acţiunii de păstrare.

Infracţiunea de favorizare se poate înfăţişa şi ca o infracţiune prelungită. De exemplu, favorizatoruldistruge cuţitul cu care a fost săvârşit omorul, iar peste un timp îl ascunde pe făptuitorul omorului. În acestcaz momentul consumării infracţiunii coincide cu ultimul act de favorizare a infractorului.

CAPITOLUL XVINFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE PERSOANE CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE

Articolul 324. CORUPERE PASIVĂ(1) Fapta persoanei cu funcţie de răspundere care pretinde ori primeşte oferte, bani, titluri de

valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i secuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine deobligaţiile ei de serviciu, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru aobţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale şi cu închisoare dela 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate peun termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1);d) în proporţii mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la

5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate peun termen de la 2 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;b) în proporţii deosebit de mari;c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate peun termen de la 3 la 5 ani.

[Art.324 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Corupere pasivă constituie fapta săvârşită de către o persoană cu funcţii de răspundere încadrată în

aparatul de stat, care fie că pretinde, primeşte direct sau indirect oferte, titluri de valoare, alte bunuri sauavantaje patrimoniale, fie că acceptă servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin pentru a îndeplini saua nu îndeplini, a se abţine, a întârzia ori a grăbi o acţiune contrar obligaţiunilor de serviciu prin utilizareaautorităţii sale, precum şi pentru a obţine de la alte autorităţi în favoarea sa ori a altor persoane distincţii,funcţii, pieţe de desfacere sau decizii favorabile.

2. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii

de serviciu care presupune îndeplinirea cu cinste de către funcţionarii publici şi de către alte persoane cufuncţii de răspundere enumerate la alin.2 din acest comentariu a îndatoririlor de serviciu şi a celor carerezultă din codurile de conduită.



Obiectul material poate fi exprimat printr-un bun primit de făptuitor sau prin acordarea unui serviciu,a unor foloase, privilegii, avantaje ce nu i se cuvin persoanei cu funcţii de răspundere.

3. Latura obiectivă a infracţiunii se constituie din acţiuni sau inacţiuni. Acţiunea poate fi exprimată prin pretinderea sau primirea de

bani, foloase ori acceptarea de promisiuni care asigură astfel de foloase,contrar atribuţiilor sale. Inacţiunea constă în nerespingerea de către făptuitor a atribuţiilor sale. Nu estenecesar ca pretenţia formulată de făptuitor să fie satisfăcută. A primi ceva înseamnă a accepta, a prelua, a

lua ceva în posesie. A accepta o promisiune înseamnă a exprima acordul cu privire la promisiune. Estenecesar ca actul de îndeplinire sau neîndeplinire al funcţionarului pentru care pretinde, primeşte bani saufoloase să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia.

4. Acţiunile sau inacţiunile persoanei cu funcţii de răspundere exprimate prin pretindere sau primirede la autorităţi a diverselor distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau orice altă decizie favorabilădeterminată de îndeplinirea ori neîndeplinirea, întârzierea sau grăbirea atribuţiilor de serviciu, contrar acestora, în folos propriu sau al altor persoane, cad sub incidenţa prevederilor art.324.

5. Prin noţiunea de corupere pasivă în mod repetat din alin.2 lit.a) se înţelege săvârşirea uneia şiaceleiaşi infracţiuni prevăzute de alin.1 nu mai puţin de două ori cu condiţia că nu a expirat termenul de

prescripţie al tragerii la răspunderea penală.Prin noţiunea de două sau mai multe persoane prevăzută la lit.b) se înţelege învoiala prealabilă a

două sau a mai multor persoane cu funcţii de răspundere care s-au înţeles din timp sau după începere, dar până la consumarea infracţiunii, despre săvârşirea în comun a acestei infracţiuni. Infracţiunea în acest cazse consideră consumată din momentul primirii bunului sau a foloaselor de către cel puţin o persoană,indiferent de faptul dacă persoana care corupe înţelegea sau nu că la luarea de bani, bunuri şi alte avantaje

participă câteva persoane cu funcţii de răspundere. Estorcare de bunuri este o noţiune prevăzută la lit.c) a articolului comentat şi constă în înaintarea de

către persoana cu funcţii de răspundere, sub ameninţarea săvârşirii acţiunilor care vor cauza prejudiciiintereselor legale ale persoanei care corupe sau crearea intenţionată a unor condiţii care îl impun pe acestasă dea bunuri în scopul prevenirii consecinţelor nefaste asupra intereselor sale legale.

Noţiunea de proporţii mari prevăzută la lit.d) indică valoarea evaluată în bani a daunei bunurilor luatede făptuitor. Evaluarea daunei se face pornind de la preţurile sau tarifele fixate pentru serviciul dat, iar înlipsa acestor tarife - în baza rapoartelor expertizei sau a concluziei specialiştilor la momentul săvârşiriiinfracţiunii. Conform prevederilor art.126 CP, cade sub incidenţa prevederilor lit.b) fapta care, lamomentul săvârşirii, a atins sau a depăşit suma de 500 de unităţi convenţionale (10.000 lei).

6. Subiect al infracţiunii de corupere pasivă poate fi numai persoana care cade sub incidenţa prevederilor art.123.

Persoane cu funcţii de răspundere sunt deputaţii, membrii guvernului, consilierii, judecătorii, procurorii şi adjuncţii acestora, ofiţerii de urmărire penală, executorii judecătoreşti, colaboratorii organelor de poliţie şi ai serviciului de informaţie şi securitate, colaboratorii diferitelor inspecţii de stat sau desupraveghere (inspecţia fiscală, garda forestieră, serviciul protecţiei muncii etc.).

7. Nu pot fi subiecţi ai infracţiunii de corupere pasivă persoanele cu funcţii de răspundere din

organele de stat, lucrătorii instanţelor, organizaţiilor de stat care exercită numai funcţii pur profesionale sautehnice. Însă dacă aceste persoane, concomitent cu îndeplinirea funcţiilor, sunt învestite şi cu funcţii deordin administrativ, de dispoziţie sau organizatorico-economice, ele devin subiecţi de corupere pasivă(medicul - pentru luare de

bani sau de bunuri pentru eliberarea certificatului de concediu medical sau participare la comisia de expertiză medicală, sau medico-militară; profesorii - în cazul în care devinmembri ai comisiilor de examinare sau calificare etc.).

8. Infracţiunea de corupere pasivă se săvârşeşte numai cu intenţie directă, făptuitorul îşi dă seama, înmomentul săvârşirii faptei, că banii, bunurile, foloasele pe care le pretinde, le primeşte ori care constituieobiectul promisiunii pe care o acceptă sau nu o respinge, nu i se cuvin şi, cu toate acestea, el vrea să le

pretindă sau să le primească, să accepte sau să nu respingă promisiunea ce i s-a făcut. Totodată făptuitorulîn această situaţie are reprezentarea pericolului care se produce pentru buna desfăşurare a activităţii sale de

serviciu, consecinţă pe care o doreşte. Făptuitorul urmăreşte în special îndeplinirea, neîndeplinirea,întârzierea îndeplinirii sau executării unui act contrar atribuţiilor sale.



9. Prin noţiunea de persoană cu înaltă funcţie de răspundere (alin.3) se înţelege persoana cu funcţiide răspundere al cărei mod de alegere sau numire este reglementat de CRM: preşedintele, vicepreşedinţii şideputaţii Parlamentului (art.78), prim-ministrul şi membrii guvernului (art. 82, 98, 101), judecătorii dininstanţele de judecată de toate nivelurile (art.116), magistraţii Consiliului Superior al Magistraturii(art.122), procurorul general şi procurorii ierarhic inferiori (art.125), membrii Curţii de Conturi (art.133),

preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale (art.136) etc. care coincid cu prevederile art.123 alin.2 CP.

De asemenea sub incidenţa sensului exprimat de noţiunea de persoană cu înaltă funcţie derăspundere cad persoanele al căror mod de alegere sau numire este reglementat de legi organice,funcţionarii aleşi sau numiţi în organele a căror organizare şi funcţionare sunt reglementate de legile

prevăzute în alin.3 art.72 CRM şi coincide cu noţiunea prevăzută la alin.2 art.123 CP. În calitate de persoană cu înaltă funcţie de răspundere poate să apară şi orice persoană căreia persoana cu înaltă funcţiede răspundere i-a delegat împuternicirile sale.

Noţiunea proporţii deosebit de mari atestă mărimea bunurilor oferite şi primite, evaluate în bani. Încondiţiile prevăzute la p.7 al acestui comentariu şi în conformitate cu prevederile art.126, infracţiuneasăvârşită cade sub incidenţa stipulării din lit.b) a articolului comentat, dacă valoarea bunurilor depăşeşte, lamomentul săvârşirii infracţiunii, suma de 1500 de unităţi convenţionale de amendă (30.000 lei).

Noţiunile de grup criminal organizat şi organizaţie criminală din lit.c) se interpretează conform

prevederilor art.46 şi 47 CP.10. Banii, bunurile, valorile, avantajele patrimoniale care au fost date persoanei cu funcţie de

răspundere sunt confiscate în beneficiul statului prin sentinţa pronunţată în instanţă drept bunuri dobânditeilicit.

În cazul în care făptuitorul a cheltuit, a înstrăinat, a distrus valorile, bunurile, avantajele patrimoniale,se confiscă valoarea în bani a acestor bunuri.

Articolul 325. CORUPEREA ACTIVĂ(1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu funcţie de răspundere, personal sau prin

mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, în scopurile indicate la acelaşi articol se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2.000 la 4.000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de

la 2 la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) în proporţii mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 2.000 la 4.000 unităţi convenţionale şi cu închisoare de la

3 la 7 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) în proporţii deosebit de mari;b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.

(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 este liberatăde răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind căorganele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o.

[Art.325 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Se consideră corupere activă acţiunile intenţionate ale oricărei persoane care promite, oferă sau

acordă un avantaj, bunuri, bani, valori, prestări servicii, ce nu i se cuvin unei persoane cu funcţii derăspundere ca agent public, direct sau prin mijlocitor, pentru ca acest agent public să acţioneze sau să seabţină de a acţiona în exerciţiul funcţiunii sale oficiale în favoarea făptuitorului sau de a obţine de laautorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o altă decizie favorabilă pentru sine sau pentru altă

persoană.2. Obiectul infracţiunii de corupere activă îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea de

serviciu, activitate a cărei bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere asuprafuncţionarilor publici. Activitatea persoanei cu funcţii de răspundere trebuie să fie transparentă, echitabilă,imparţială şi să respecte interesul general al societăţii.



3. Latura obiectivă a infracţiunii poate fi realizată prin săvârşirea a cel puţin unei acţiuni prevăzute înart.324: promite ori acordă oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, prestăriservicii, privilegii sau alte avantaje unei persoane cu funcţii de răspundere în domeniul public, ce nu i secuvin, pentru ca acesta să îndeplinească, să întârzie sau să nu îndeplinească acţiuni ce ţin de obligaţiunilede serviciu ale agentului public, ori pentru a îndeplini o acţiune contrar acestei obligaţiuni, precum şi

pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o anumită decizie favorabilă.

La latura obiectivă a coruperii active se utilizează principiul oglinzii în coroborare cu coruperea pasivă (art.324 CP).Obligaţiunile persoanei corupte pasiv coincid cu promisiunile, ofertele sau darea de bunuri, avantaje,

prestări servicii, alte foloase stipulate în lege, pe care persoana coruptă activ le oferă acestuia. Tot ce face persoana coruptă activ şi acceptă persoana coruptă pasiv se realizează pe bază de coroborare şi acceptarereciprocă, acţiunile fiind apreciate ca infracţiuni, însă încadrarea este deosebită: conform prevederilor art.324 CP - pentru persoana coruptă pasiv şi conform prevederilor art.325 CP - pentru persoana coruptăactiv.

4. Noţiunea de promisiune presupune situaţia în care persoana cu funcţii de răspundere se angajeazăsă furnizeze un bun, avantaj necuvenit ulterior sau în cazul în care persoana coruptă pasiv a căzut de acordca bunul sau avantajul necuvenit să fie furnizat ulterior persoanei corupte pasiv.

Oferire corespunde situaţiei în care persoana cu funcţii de răspundere îşi arată disponibilitatea de afurniza bunul sau avantajul necuvenit în orice moment.

Darea corespunde situaţiei în care bunul, avantajul necuvenit este predat persoanei corupte pasiv sauunui terţ, cum ar fi un membru al familiei sale, o organizaţie care aparţine acesteia, partidul politic la careel a aderat. În cazul în care mita a fost predată unui terţ, agentul public cunoaşte momentul de predare.

Prin avantaje necuvenite înţelegem diverse forme de împrumuturi de bani, alimente şi băuturi,accelerarea tratării, perspective mai bune în carieră, cadouri de valoare etc., fapt care ameliorează nemeritatsituaţia, în raport cu cea pe care o avusese persoana coruptă pasiv înaintea infracţiunii.

5. Noţiunile repetat, două sau mai multe persoane şi în proporţii mari, prevăzute la alin.2, şi proporţii deosebit de mari, grup criminal organizat sau organizaţie criminală, prevăzute la alin.3, vor fiinterpretate conform p.4 şi 8 din comentariile de la art.324 CP.

6. Subiectul coruperii active poate fi orice persoană fizică responsabilă care a atins vârsta de 16 ani şicare poate activa de sine stătător sau cu participaţie sub formă de coautorat sau complicitate, prevăzută deart.21 CP.

7. Latura subiectivă se caracterizează numai prin intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama că promite,oferă sau dă unui funcţionar, unei persoane cu funcţii de răspundere bani, bunuri sau alte avantaje,săvârşind prin această acţiune un act de corupere, doreşte producerea urmărilor periculoase pentru bunadesfăşurare a activităţii de serviciu şi pentru activitatea organelor autorităţilor publice.

8. Persoana care a promis, a oferit, a dat bunuri ori a realizat serviciile enumerate în art.324 CP esteliberată de răspundere penală dacă banii, bunurile şi alte avantaje au fost estorcate de la ea sau dacă

persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală cunosc infracţiunea pe care a săvârşit-o

sau a denunţat anticipat faptul.9. Consumarea infracţiunii de corupere activă are loc în momentul în care făptuitorul promite, oferăsau dă funcţionarului - agent public bani, bunuri sau avantaje necuvenite în scopul ca acesta să acţionezesau să se abţină de a acţiona în exerciţiul funcţiunii sale oficiale sau pentru a obţine de la autorităţidistincţii, funcţii, piaţă de desfacere sau o altă decizie favorabilă, indiferent de natura lor şi de faptul căacestea sunt pentru sine sau pentru altcineva.

Articolul 326. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ(1) Primirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale,

acceptarea de servicii, bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, săvârşite intenţionat de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţăasupra unui funcţionar, în scopul de a-l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în

obligaţiile lui de serviciu, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani.



(2) Aceleaşi acţiuni urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit, săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii mari,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 3 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) cu primirea de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari;b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi

convenţionale. [Art.326 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Alin.1 art.326 CP explică traficul de influenţă la general în sensul că faptă exprimată prin primirea

ori pretinderea de bani sau de alte valori sau avantaje necuvenite ca remunerare, acceptarea de promisiuni,de daruri, direct sau indirect, ori estorcarea unor atare bunuri sau foloase, săvârşită de către o persoană careare influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina săsăvârşească ori să nu săvârşească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, indiferent dacă aceste acţiuni

au fost sau nu săvârşite, au produs sau nu rezultatul scontat.Făptuitorul se angajează - în schimbul unei sume de bani sau al altor bunuri, avantaje necuvenite - să

intervină către un funcţionar în interesul persoanei cu care se face înţelegerea.2. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care reglementează buna funcţionare a serviciilor

publice a căror desfăşurare normală implică combaterea şi reprimarea faptelor acelor persoane care,speculând influenţa lor pe lângă un funcţionar, creează o stare de neîncredere în corectitudineafuncţionarilor, lăsând să se creadă că aceştia ar putea fi corupţi şi determinaţi să facă ori să nu facă acte ceintră în atribuţiile lor de serviciu.

3. Latura obiectivă a traficului de influenţă se realizează prin primirea ori pretinderea unor sume de bani, bunuri sau alte avantaje, de daruri transmise direct sau indirect cu scopul determinării unui funcţionar să îndeplinească ori să nu îndeplinească un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

A primi bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale înseamnă preluarea de cătrefăptuitor a unei sume de bani, a altor bunuri, iar acceptarea serviciilor, bunurilor, avantajelor ... presupunemanifestarea acordului cu privire la promisiunile date sau înţelegerea de moment sau pe viitor a acestor

persoane asupra valorilor şi bunurilor care urmează a fi transmise sau luate. Estorcare de bani, bunuri etc. înseamnă obţinerea valorilor râvnite cu forţa, prin ameninţare, violenţă,

şantaj. Înţelegerile, acceptările, estorcările de bani, bunuri, servicii şi de orice alte avantaje pot avea loc

direct între persoanele interesate sau prin mijlocitor. Rezultatul poate fi cerut atât pentru sine, cât şi pentruo altă persoană.

4. Pentru realizarea laturii obiective sunt esenţiale cerinţele:

a) făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului publiccare urmează să-şi îndeplinească ori să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu; b) făptuitorul să promită intervenţia sa pe lângă un funcţionar spre a-l determina să facă sau să nu facă

un act care depinde de funcţiile lui de serviciu;c) este neapărat ca acţiunea pe care trebuie să o facă funcţionarul în folosul persoanei interesate să

urmeze după acţiunile făptuitorului care a promis, a pretins, a acceptat, a primit bunuri, bani etc. În cazul încare făptuitorul nu a intervenit către funcţionarul vizat în interesul persoanei respective, iar funcţionarul aîndeplinit actul solicitat şi făptuitorul ştia despre aceasta, fapta nu constituie trafic de influenţă, ciescrocherie.

5. Termenul repetat prevăzut la alin.2 presupune săvârşirea a două şi mai multor infracţiuni prevăzutede art.326 CP de către făptuitor în folosul uneia şi aceleiaşi sau al altei persoane interesate.

Prin primire de bunuri sau avantaje în proporţii mari se înţelege aprecierea în bani a valorilor transmise la nivelul preţurilor de piaţă sau în baza raportului de expertiză ori al specialiştilor. Conform prevederilor art.126 CP, dauna în proporţii mari depăşeşte 500 de unităţi convenţionale (10.000 lei).



6. Termenul primire de bunuri sau avantaje în proporţii deosebit de mari se caracterizează prinmărimea daunei evaluate în bani. Conform comentariului prevăzut la p.7, sub incidenţa prevederii legalestipulate în alin.3, lit.a) cade dauna care depăşeşte 1500 de unităţi convenţionale (30.000 lei).

Conţinutul sintagmei în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale dinalin.3, lit.b) este prevăzut în art.46 şi 47 CP care urmează să fie apreciat în mod adecvat.

7. Traficul de influenţă este o infracţiune cu conţinut alternativ, faptă care se concretizează prin două

sau toate acţiunile făptuitorului (primire, estorcare, promisiune, acceptare de bani, bunuri...) personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru altă persoană chiar şi la intervale diferite de timp, reprezintă înansamblu o unitate infracţională naturală (infracţiune prelungită).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul efectuării promisiunii de a interveni în faţa unuifuncţionar pentru ca acesta să întreprindă sau să nu întreprindă acţiuni ce intră în obligaţiunile lui pentrutrafic de influenţă (pentru bani, bunuri, servicii, avantaje...).

8. Subiect al traficului de influenţă poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Dacă fapta este săvârşită de un funcţionar care are atribuţii în legătură cu actul pe care urmează să-lîndeplinească funcţionarul de a cărui favoare se prevalează, există un concurs de infracţiuni de corupere

pasivă şi trafic de influenţă dacă făptuitorul ar asigura persoana că va beneficia şi de serviciile care intră încompetenţa sa.

9. Latura subiectivă a traficului de influenţă include vinovăţia făptuitorului sub formă de intenţiedirectă, adică făptuitorul îşi dă seama şi vrea să trafice influenţa sa reală sau presupusă asupra unuifuncţionar, prevăzând şi dorind urmarea faptei. Făptuitorul determină funcţionarul să facă sau să nu facă, săobţină sau să întârzie un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă nu este necesar ca acest scop să fierealizat, fiind suficient ca făptuitorul să-l fi urmărit sau acceptat la momentul primirii sau pretinderii unui

bun sau avantaj.10. În asemenea cauze toate bunurile, valorile, banii care au fost date pentru trafic de influenţă

urmează să fie confiscate în beneficiul statului prin sentinţa instanţei de judecată, ca bunuri dobândite ilicit.Dacă făptuitorul a cheltuit sau a realizat bunurile,

banii, valorile, acesta urmează să achite în folosulstatului echivalentul lor în bani.

Articolul 327. ABUZUL DE PUTERE SAU ABUZUL DE SERVICIU1. Folosirea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a situaţiei de serviciu, în

interes material ori în alte interese personale, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabileintereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

2. Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;b) săvârşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare dela 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

3. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu, săvârşit în interesul unui grup criminal organizat saual unei organizaţii criminale,

se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile referitoare la buna desfăşurare a activităţiiorganelor autorităţilor publice centrale şi locale, a organelor de drept şi a persoanelor cu funcţii derăspundere în scopul îndeplinirii de către aceştia a atribuţiilor lor de serviciu în mod corect, cu respectareaintereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.

2. Persoană cu funcţii de răspundere este persoana care cade sub incidenţa prevederilor art.123 CP.Punctele 5 şi 6 din comentariul de la art.324 CP se aplică respectiv.



Nu cad sub incidenţa noţiunii de persoană cu funcţii de răspundere persoanele angajate în organeleautorităţilor publice, administraţiei publice centrale şi locale, în organele de drept şi în alte organe de statcare execută doar atribuţii profesionale sau tehnice (ingineri, medici, electricieni, grefieri etc.).

3. Latura obiectivă a infracţiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu se realizează printr-o acţiuneîn cazul îndeplinirii defectuoase a unui act sau printr-o infracţiune în cazul neîndeplinirii unui act careurma să fie îndeplinit.

Pentru a stabili dacă a fost comis abuzul de putere sau de serviciu, este necesar a cunoaşte atribuţiile,drepturile şi obligaţiunile persoanei cu funcţii de răspundere, stipulate în lege sau în alte acte subordonatelegii, care reglementează activitatea de serviciu a acesteia.

Acţiunea sau inacţiunea făptuitorului trebuie să fie săvârşită în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu,când desfăşoară activităţi legate de atribuţiile sale de putere şi de serviciu.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a unui act de către făptuitor trebuie să aibă neapăratla bază un interes material ori alte interese personale, dacă aceste acţiuni sau inacţiuni au cauzat dauneconsiderabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau

juridice. Dacă aceste urmări lipsesc, nu poate fi vorba de răspundere penală.4. Interesele generale ale societăţii, încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, crearea

obstacolelor sau tulburărilor în activitatea organelor puterii şi a altor instituţii publice, încălcarea ordinii de

drept, tăinuirea infracţiunilor săvârşite etc. sunt considerate obiective asupra cărora se orientează acţiunilede cauzare de daune în proporţii considerabile intereselor publice.

Sfera destul de largă a intereselor care poate exprima activitatea persoanei în concordanţă cuinteresele generale ale societăţii, pe care legea le recunoaşte şi le garantează (dreptul la proprietate, dreptulla viaţă, dreptul la apărare, dreptul la siguranţa personală, dreptul la libera asociere, dreptul la ocrotireasănătăţii, dreptul la învăţătură, libera concurenţă, libertatea conştiinţei etc.), se consideră daune în proporţiiconsiderabile cauzate drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

5. Subiect al infracţiunii de abuz de putere şi abuz de serviciu poate fi orice funcţionar public sauorice alt funcţionar al organelor de drept cu funcţie de răspundere care obţine calitatea de autor alinfracţiunii. Orice alte persoane care participă la infracţiune apar în calitate de organizatori, instigatori,complici sau coautori.

6. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se realizează numai cu intenţie. Intenţia poate fi directă sauindirectă, după cum făptuitorul prevede că acţiunea sau inacţiunea va aduce atingere intereselor publice saudrepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, urmărind sau acceptând producerea acestuirezultat.

Imprudenţa nu cade sub incidenţa acestui articol.7. Motivul este un element obligator al acestei infracţiuni şi poate fi material sau poate urmări alt

interes personal.Prin interes material se înţelege ideea prin care făptuitorul urmăreşte scopul de a dobândi bunuri

materiale, bani sau alte avantaje patrimoniale în folosul său prin îndeplinirea sau neîndeplinirea abuzivă aatribuţiilor sale de serviciu, dacă aceasta nu cade sub incidenţa coruperii pasive.

Prin alte interese personale se înţelege dorinţa făptuitorului de a avea alte avantaje, nepatrimoniale, prestări servicii, acceptare de funcţii sau protecţie de serviciu, susţinere profesională sau de a-şi ascundeincompetenţa etc., dacă aceasta nu cade sub incidenţa coruperii pasive.

Dacă, în urma abuzului de serviciu, a fost delapidată, prin înşelăciune sau abuz de încredere, avereastrăină încredinţată pentru administrare făptuitorului, calificarea acţiunilor acestuia se va face numai în

baza art.190, 191, 196 CP. Însă dacă abuzul de serviciu a fost săvârşit din motive de profit, dar nu a avutdrept scop sustragerea averii, acţiunea cade sub incidenţa prevederilor art.327 CP.

8. Prin noţiunea de acţiune săvârşită repetat (alin.2 lit.a) se presupune săvârşirea de către acelaşifăptuitor a două sau mai multor infracţiuni prevăzute de art.327 CP.

Prin sintagma săvârşit de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere din lit.b) se înţeleg persoanelecare sunt alese sau numite în modul prevăzut de CRM sau de o lege organică (miniştri, deputaţi, judecători,

procurori, comisari...). Comentariul de la p.8 al art.324 CP se aplică respectiv.Sintagma soldată cu urmări grave din lit.c) urmează să fie apreciată, de la caz la caz, pornindu-se dela împrejurările concrete ale cauzei, dacă au fost stabilite avarii cu pagube enorme, oprirea şi staţionarea



transportului sau a proceselor tehnologice, dezorganizarea activităţii unei instituţii sau întreprinderi,cauzarea unui prejudiciu material, indiferent de forma de proprietate, în proporţii deosebit de mari, maimult de 1500 unităţi convenţionale (30.000 lei), cauzarea de deces sau de vătămări grave integrităţiicorporale sau sănătăţii chiar în privinţa unei singure persoane.

9. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvârşit în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, prevăzut la alin.3, trebuie coroborat cu prevederile art.46 şi 47 CP.

10. Consumarea infracţiunii se consideră în cazul în care, în urma acţiunii sau inacţiunii făptuitorului,au survenit urmările indicate în lege sau lezarea unui drept al persoanei fizice sau juridice.Articolul 328. EXCESUL DE PUTERE SAU DEPĂŞIREA ATRIBUŢIILOR DE SERVICIU1. Săvârşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod

vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

juridice,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de


2. Aceleaşi acţiuni însoţite:

a) de aplicarea violenţei;b) de aplicarea armei;c) de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămatese pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.3. Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite repetat;b) săvârşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;c) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;d) soldate cu urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.1. Toate persoanele cu funcţii de răspundere trebuie să aibă o comportare corectă şi cuviincioasă faţă

de persoanele cu care intră în legătură în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu. Este interzis ca unfuncţionar aflat în funcţie de serviciu să folosească un limbaj violent sau acte de violenţă psihică sau fizicăîmpotriva unei persoane.

Dacă un funcţionar public sau alt funcţionar reprezentant al puterii comite asemenea acţiuni, faptaaduce atingere relaţiilor sociale care constituie obiectul juridic al infracţiunilor de serviciu.

2. Obiectul juridic nemijlocit îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţiide serviciu a organelor administraţiei publice, organelor de drept şi a altor organe de stat.

Drept obiect material al infracţiunii apare corpul uman în cazul lovirilor şi actelor de violenţă aplicate

sau proprietatea persoanei fizice sau juridice.3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunile sau inacţiunile făptuitorului careîntrebuinţează expresii jignitoare faţă de o persoană, insulta, calomnia, actele de violenţă împotriva

persoanei, alte acţiuni care depăşesc vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă acesteaau cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite prin legeale persoanelor fizice sau juridice.

4. O condiţie obligatorie de răspundere penală pentru excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor deserviciu constă în faptul că trebuie să existe legătura directă între acţiunile făptuitorului, ca persoană cufuncţii de răspundere, competenţele ei, date prin lege sau printr-un act subordonat legii, şi urmărilesurvenite. Dacă urmările survenite au fost cauzate de acţiuni care nu au fost legate de atribuţiile de serviciu,aceste acţiuni pot fi încadrate după obiect şi intenţie respectiv (art.150-157, 162 CP etc.).

5. Pentru calificarea daunelor în proporţii considerabile aduse intereselor publice sau drepturilor şiintereselor ocrotite de lege ale persoanelor este valabil comentariul de la punctul 4 al art.327.



Drept daune demnităţii şi sănătăţii persoanei sau legate de încălcarea drepturilor constituţionale seconsideră acţiunile ce depăşesc vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege (a se vedeacomentariul de la art.327 p.4).

6. Subiectul. Ca autor în cazul excesului de putere sau al depăşirii atribuţiilor de serviciu poate fi doar o persoană cu funcţii de răspundere (a se vedea comentariul de la p.2 al art.327 şi p.5-6 ale art.324 CP).

Organizator al infracţiunii, instigator sau complice poate fi orice persoană.

7. Exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu prevăzut în alin.2 însoţit: de aplicareaviolenţei lit.a) se consideră cazul în care făptuitorul aplică violenţa şi persoanei vătămate îi sunt cauzatevătămări uşoare şi medii integrităţii corporale sau sănătăţii; de aplicarea armei lit.b) se consideră cazul încare făptuitorul a aplicat nelegitim arma de foc sau alte mijloace speciale pentru a influenţa psihic sau fizicasupra persoanei vătămate; de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămate lit.c) seconsideră cazul în care făptuitorul a cauzat victimei multiple lovituri care cauzează acesteia dureri şisuferinţe fizice sau presiuni psihice, care produc suferinţe morale, insultă şi calomnie prin cuvinteînjositoare, prin cuvinte necenzurate (asemenea acţiuni pot fi smulgere a părului de pe cap, corp, aruncareşi târâre pe jos, cauzare a echimozelor, sperierea persoanelor cu fapte păgubitoare asupra rudelor apropiate,ameninţarea cu lovituri, îmbrânciri, pişcături, acţiunea curentului electric sau cu agenţi termici asupracorpului etc.).

Dacă în urma torturii au survenit vătămări grave, aceste acţiuni pot fi încadrate în conformitate cu prevederile alin.3 al acestui articol.

8. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă sau indirectă. În ambele cazuri făptuitorul îşi dăseama că acţiunea atinge atât interesul public, cât şi drepturile, interesele ocrotite prin lege ale persoanelor fizice şi juridice şi creează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii autorităţilor publice şi aadministraţiei publice în care activează persoana cu funcţii de răspundere.

9. Comentariile date la art.327 alin.2 şi 3 prin p.7 şi 8 sunt aplicabile respectiv.10. Consumarea infracţiunii în cazul excesului de putere sau al depăşirii atribuţiilor de serviciu se

consideră din momentul în care făptuitorul a întrebuinţat expresii jignitoare faţă de o persoană cu care seaflă în legătură în virtutea exerciţiului funcţiunii, iar în cazul acţiunilor repetate infracţiunea se considerăconsumată în momentul săvârşirii ultimei acţiuni de violenţă, dacă acestea au cauzat daune în proporţiiconsiderabile intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice.

Articolul 329. NEGLIJENŢĂ DE SERVICIU1. Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de

răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă deele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani.

2. Aceleaşi acţiuni care au provocat:

a) decesul unei persoane;b) alte urmări gravese pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3

la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumităactivitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Îndeplinirea corectă a obligaţiunilor de serviciu condiţionează buna desfăşurare a activităţii deserviciu, iar încălcarea acestora pune în pericol activitatea normală a unei autorităţi publice sau instituţiistatale.

Din conţinutul art.329 alin.1 CP neglijenţa de serviciu poate fi definită ca neîndeplinire sauîndeplinire necorespunzătoare de către o persoană cu funcţii de răspundere a obligaţiunilor de serviciu.Drept rezultat al atitudinii neglijente sau neconştiincioase, acţiunile persoanei cauzează unui organ sau unei

instituţii de stat daune în proporţii mari intereselor publice sau atacă drepturile şi interesele legale ale persoanelor fizice şi juridice.



2. Obiectul juridic nemijlocit al acestei infracţiuni îl constituie buna desfăşurare a activităţii deserviciu care presupune îndeplinirea corectă şi conştiincioasă de către persoana cu funcţii de răspundere aobligaţiunilor de serviciu.

3. Latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă de serviciu constituie încălcarea unei obligaţiuni deserviciu prin neîndeplinirea sau prin îndeplinirea defectuoasă a acesteia, încălcare care a produs urmările

prevăzute în lege.

Prin obligaţiune de serviciu se înţeleg toate obligaţiunile care cad în sarcina unei persoane cu funcţiide răspundere potrivit normelor legale şi subordonate legii ce reglementează serviciul respectiv.Aceste norme pot fi indicate expres în lege, hotărâri ale guvernului, regulamente de serviciu,

instrucţiuni etc.Comentariul prevăzut la p.3 şi 4 art.327 se aplică în mod corespunzător.4. Decesul unei persoane, prevăzut la alin.2 lit.a), se consideră element de încadrare a infracţiunii de

neglijenţă dacă în urma neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiunilor de serviciu ale persoanei cu funcţii de răspundere a survenit decesul unei persoane, constatat prin raportul de expertizămedico-legal şi declarat în legătură cauzală cu atitudinea neglijentă a făptuitorului faţă de obligaţiunile deserviciu.

Alte urmări grave din alin.2 lit.b) se consideră, de la caz la caz, urmările rezultate din neglijenţa

făptuitorului dacă au fost stabilite avarii care au pricinuit daune enorme (de 1500 şi mai multe unităţiconvenţionale): oprirea sau staţionarea transportului sau a proceselor tehnologice, dezorganizarea activităţiiunei instituţii sau a unei întreprinderi, cauzarea de vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii la douăsau mai multe persoane.

5. Subiect al infracţiunii de neglijenţă poate fi doar o persoană cu funcţii de răspundere, conformart.123 CP. Comentariul de la p.5-6 art.324 CP se aplică respectiv şi pentru fapta care a cauzat daune în

proporţii mari intereselor publice sau intereselor legale ale persoanei.6. Latura subiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu presupune vinovăţia făptuitorului sub

formă de imprudenţă. Făptuitorul nu prevede consecinţele faptei, însă ar fi putut şi trebuia să le prevadă sau prevedea posibilitatea survenirii urmărilor, dar credea, fără temei, că acestea nu se vor produce.

Posibilitatea făptuitorului de a prevedea consecinţele faptei sale se apreciază în raport cuîmprejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, precum şi în raport cu personalitatea făptuitorului,

pregătirea şi calităţile lui profesionale, experienţa acestuia în domeniul respectiv.Articolul 330. PRIMIREA DE CĂTRE UN FUNCŢIONAR A RECOMPENSEI ILICITE1. Primirea de către un funcţionar al autorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi sau

organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de răspundere, a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor acţiuni sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu


2. Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) în proporţii mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Sub incidenţa prevederii legale cad faptele săvârşite de persoanele care activează în calitate defuncţionari în organele autorităţii publice, administraţiei publice centrale şi locale, în alte instituţii,întreprinderi sau organizaţii de stat, persoane care nu cad sub incidenţa prevederilor art.123 - persoane cufuncţii de răspundere - în cazul în care acestea primesc o recompensă ilicită sau avantaje patrimoniale

pentru îndeplinirea sau acordarea de servicii ce ţin de obligaţiunile lor de serviciu.

2. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţiide serviciu care presupun îndeplinirea corectă, conştiincioasă a obligaţiunilor de serviciu de cătrefuncţionari.



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunile făptuitorului care primeşte recompenseilicite sau avantaje patrimoniale de la persoane fizice şi juridice pentru acordare de servicii ce ţin deobligaţiunile lui de serviciu.

Prin recompense ilicite se înţelege primirea de bani, bunuri, servicii etc., iar în categoria avantajelor patrimoniale intră faptele de acordare a înlesnirilor nejustificate la procurarea produselor alimentare sau amaterialelor de construcţie, acordarea de credite preferenţiale, aranjarea copiilor în şcoli de prestigiu,

acoperirea cheltuielilor făcute de către făptuitor, folosirea acestuia de autoturism etc.4. Noţiunea prevăzută în alin.2 lit.a) repetat înseamnă săvârşirea aceleiaşi acţiuni, prevăzute de acestarticol, de două şi mai multe ori, dacă nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală.

Termenul în proporţii mari echivalează cu recompensa sau avantajele patrimoniale care au fost datefăptuitorului cu valoarea acestora exprimată în bani. Dacă valoarea recompensei constituie 500 de unităţiconvenţionale sau depăşeşte această sumă, fapta cade sub incidenţa prevederilor alin.2 lit.b).

5. Subiecţi ai acestei infracţiuni pot fi toţi funcţionarii din organele autorităţii publice, administraţiei publice centrale şi locale din instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat, care nu cad sub incidenţa art.123CP, însă care primesc recompense ilicite, avantaje patrimoniale pentru îndeplinirea unor acţiuni ce ţin deobligaţiunile lor de serviciu.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se săvârşeşte numai cu intenţie directă sau indirectă, adică

făptuitorul doreşte şi utilizează obligaţiunile sale de serviciu pentru a primi recompense ilicite sau avantaje patrimoniale necuvenite şi prevede urmările care survin şi se răsfrâng asupra activităţii normale aaparatului de stat.

7. Toate bunurile, banii, valorile primite de către făptuitor în aceste cauze urmează să fie confiscate în beneficiul statului, iar în cazul în care acestea au fost utilizate, înstrăinate sau sunt exprimate în avantaje patrimoniale făptuitorul este obligat să restituie statului echivalentul acestora în bani.

Articolul 331. REFUZUL DE A ÎNDEPLINI LEGEA1. Refuzul persoanei cu funcţie de răspundere de a îndeplini legea, dacă aceasta a cauzat daune în

proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,


2. Aceeaşi acţiune:a) săvârşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;b) soldată cu urmări gravese pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de


1. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţiiorganelor autorităţilor publice şi a structurilor administraţiei publice centrale şi locale.

2. Latura obiectivă se manifestă printr-o inacţiune în sensul neîndeplinirii unui act de către o persoanăcu funcţie de răspundere, adică refuzul făptuitorului de a efectua o acţiune, operaţiune pe care este obligat prin lege să o efectueze şi care neîndeplinire a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice saudrepturilor şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.

Noţiunile daune în proporţii mari intereselor publice şi drepturilor şi intereselor ocrotite prin legeale persoanelor fizice şi juridice sunt concepute în sensul legii după cum sunt date comentariile la p.4art.324 CP.

3. Noţiunile săvârşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere şi soldată cu urmări grave prevăzute la alin.2 lit.a) şi b) sunt explicate adecvat în comentariul de la p.7 art.327 CP.

4. Subiect al infracţiunii se consideră numai o persoană cu funcţie de răspundere, conform prevederilor art.123 CP. Această persoană apare în calitate de autor. Orice altă persoană care participă la

infracţiune este considerată organizator, instigator şi/sau complice.5. Infracţiunea se consumă prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi cauzarea daunelor prevăzutede lege. Tentativa de infracţiune nu este posibilă; legea nu prevede sancţionarea acesteia.



Articolul 332. FALSUL ÎN ACTE PUBLICE1. Înscrierea de către o persoană cu funcţie de răspundere, precum şi de către un funcţionar al

autorităţii publice care nu este persoană cu funcţie de răspundere, în documentele oficiale a unor datevădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvârşite dininteres material sau din alte interese personale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până

la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercitao anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.2. Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere;c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminalese pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

1. Obiectul material al falsului în acte publice îl constituie actele oficiale confirmate sau adoptate prinactivitatea autorităţilor publice, administraţiei publice centrale şi locale, a organelor de drept.

Act public se consideră actul scris care urmează să fie confirmat, adoptat sau perfectat de către unorgan al autorităţilor publice, al administraţiei publice centrale sau de către organele de drept, organizaţii,instituţii sau întreprinderi de stat, act menit să certifice evenimentele şi faptele care provoacă sau au urmări

juridice.2. Latura obiectivă se manifestă prin acţiunile de introducere a falsurilor în actele oficiale, modificând

conţinutul actului, sau prin cele de perfectare a unor astfel de acte vădit false, din interes material sau dinalte interese personale.

Pentru noţiunile repetat, persoană cu înaltă funcţie de răspundere şi grup criminal organizat sauorganizaţie criminală din alin.2) sunt valabile comentariile de la p.7 al art.327 CP în coroborare cu

prevederile art.46, 47 CP.3. Pentru calificarea falsului în actele publice este necesară legătura cauzală dintre acţiunile de

serviciu ale funcţionarului şi falsul comis, deoarece, în anumite circumstanţe, dacă lipseşte această legăturăcauzală, încadrarea acţiunilor poate fi efectuată în limitele art.361 CP ca infracţiune contra autorităţilor

publice şi securităţii statului.4. Falsul în actul public se consideră terminat din momentul introducerii falsului în actul oficial sub

forma de corectare, modificare sau perfecţionare, indiferent dacă a fost sau nu utilizat actul falsificat.5. Subiect al infracţiunii poate fi persoana cu funcţii de răspundere ori alt funcţionar al autorităţii

publice, al administraţiei publice centrale şi locale sau al organizaţiei, instituţiei, întreprinderii de stat,conform comentariului dat la art.324 şi 330 CP.

6. Latura subiectivă a falsului în acte publice se manifestă numai prin intenţie directă. Este obligatoriestabilirea motivului intenţiei, care întotdeauna reprezintă un interes material sau personal.

Lipsa motivului la săvârşirea faptei de fals în acte publice poate atrage doar răspunderea disciplinarăa făptuitorului.Comentariul prevăzut la p.6 art.327 CP privitor la motivul săvârşirii infracţiunii, interesul material şi

interesul personal , se aplică respectiv.7. În cazul în care se comite falsul în actele publice destinate pentru a fi prezentate de către

participanţii în procedurile penale şi civile sau reprezentanţii acestora sau pentru a falsifica rezultatelevotării, răspunderea penală survine numai în limitele art.310 sau 182 CP, rezultând din intenţia făptuitorilor de a săvârşi aceste infracţiuni, fără încadrarea suplimentară a lor în art.332 CP.

Asemenea situaţii se întâlnesc şi la calificarea componenţelor de infracţiuni contra justiţiei (cap.XIV,art.306, 307, 308, 309, 310 şi altele). Aceste articole conţin componenţe de infracţiuni speciale şi nu estenecesar a incrimina suplimentar stipulările art.332.

CAPITOLUL XVIINFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE DE PERSOANELE CARE GESTIONEAZĂ ORGANIZAŢIILECOMERCIALE, OBŞTEŞTI SAU ALTE ORGANIZAŢII NESTATALE



Articolul 333. LUAREA DE MITĂ(1) Luarea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă

organizaţie nestatală a mitei sub formă de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nuori de a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe carele reprezintă, dacă asemenea acţiune intră în obligaţiile de serviciu ale mituitului,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 1.500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) cu extorcarea mitei;d) în proporţii mari se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1.000 la 3.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de


(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) în proporţii deosebit de mari;b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale,se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.

[Art.333 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Noţiunea de luare de mită presupune luarea sumelor de bani, valori, prestări servicii, privilegii sau

orice avantaje patrimoniale ori nepatrimoniale care au fost promise ori oferite unui funcţionar cegestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală spre a îndeplini, a nuîndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori spre a săvârşi un actcontrar acestor obligaţiuni.

2. Luarea de mită reprezintă corupţia pasivă în sectorul privat când persoana care gestioneazăorganizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale întreprinde acţiuni de a solicita sau primi,direct sau prin mijlocitori, un avantaj necuvenit sau de a accepta oferte sau promisiunii privind unasemenea avantaj pentru sine sau pentru altcineva, pentru ca această persoană să efectueze sau să se abţinăde la efectuarea unui act, încălcând obligaţiunile sale de serviciu.

3. Prin organizaţie comercială se înţelege o organizaţie economică cu personalitate juridică, a căreiactivitate se desfăşoară în producţia şi circulaţia mărfurilor (de schimb, comerţul de bunuri) sau în sferaserviciilor (transport, telecomunicaţii etc.).

4. Prin organizaţie obştească se înţelege un grup de persoane, cu concepţii şi preocupări comune, carese constituie în baza unui statut propriu înregistrat la Ministerul Justiţiei pentru a realiza nişte activităţiorganizate.

5. Prin sintagma alte organizaţii nestatale înţelegem orice alte organizaţii care activează pe un termendeterminat sau nedeterminat, fondate de o persoană sau de un grup de persoane într-un scop anumit(fundaţia etc.) în condiţiile legii.

6. Obiectul acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţiiorganizaţiilor comerciale, a organizaţiilor obşteşti şi a altor organizaţii nestatale.

7. Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni ale mituituluiîn interesul mituitorului sau al altor persoane pe care acesta le reprezintă, cu condiţia că asemenea acţiunisau inacţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Acţiunea mituitului constă în primirea de la mituitor a banilor, materialelor de preţ (produsealimentare, bunuri materiale, de construcţie etc.), avantaje patrimoniale (documente care dau dreptul de a

primi avere în proprietate, primirea în arendă a patrimoniului fără plată, liberare de la obligaţii materiale,

datorii etc.), acceptarea de servicii (transmiterea mijloacelor de transport fără plată, transportarea fără platăa mărfurilor, primirea fără plată a biletelor de tratament, lucrări de construcţii şi reparaţii fără plată şialtele); titluri de valoare sunt determinate de către legislaţia în vigoare ( Legea cu privire la piaţa valorilor



mobiliare nr.199 din 18.11.98, MO nr.27-28 din 23.03.99 şi HG nr.770 din 03.08.2001, MO nr.97-99 din17.08.2001); privilegii sau avantaje (plata premiilor sau a unui salariu avansat, salarizare pentru cumulareabuzivă, avansare în post, prezentare pentru distincţii de stat etc.). Toate aceste avantaje nu i se cuvinmituitului în coraport cu circumstanţele cauzei şi acestea sunt date, înmânate, promise pentru îndeplinirea,neîndeplinirea sau grăbirea îndeplinirii unei acţiuni în interesul mituitorului ori al unui terţ, dacă acesteacţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Acţiunile de propunere şi oferire de cadouri sau prestare de servicii în folosul persoanelor care se aflăîntr-o funcţie mai înaltă pe scara ierarhică de serviciu, pentru întreţinerea relaţiilor oficiale sau de serviciu,nu cad sub incidenţa componenţei de infracţiune prevăzute în articolul comentat.

8. Pentru noţiunile prevăzute la alin.2 a) repetat, b) de două sau mai multe persoane şi c) cuestorcarea mitei este valabil comentariul de la p.7 al art.327, iar noţiunea în proporţii mari de la lit.d) seconsideră mita exprimată în bani în valoare mai mare decât 500 de unităţi convenţionale şi egală cu 10.000lei. Pentru noţiunile prevăzute în alin.3 lit.a) - în proporţii deosebit de mari - şi alin.3 lit.b) - în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale - sunt valabile explicaţiile date încomentariul art.326, p.6.

9. Subiectul infracţiunii devine persoana care corespunde criteriilor stipulate în art.124.Persoanele care nu gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală,

însă lucrează în aceste instituţii şi, în virtutea funcţiei, primesc prin încredere unele plăţi sau servicii cucaracter necesar de producţie sau alte avantaje, nu răspund pentru luare de mită. Aceste acţiuni pot conducedoar la răspunderea disciplinară a făptuitorului.

10. Latura subiectivă a infracţiunii de luare de mită se manifestă numai prin intenţie directă. Persoanacare gestionează organizaţia comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală conştientizează şidoreşte să primească ilicit de la o altă persoană, pentru acţiuni sau inacţiuni în sfera obligaţiunilor deserviciu, un bun, un avantaj patrimonial sau un privilegiu.

Intenţia persoanei care primeşte mită cuprinde şi faptul că persoana care a dat mita înţelege că anumeîn asemenea mod îşi satisface cerinţele legate de mituire. Dacă persoana primeşte de la mituitor bani şi altevalori, chipurile, pentru a le transmite persoanei cu funcţii de răspundere drept mită, dar nu are intenţia de a

proceda astfel, însuşindu-şi-le, fapta constituie componenţa infracţiunii de înşelăciune sau abuz deîncredere (p.20, HP CSJ nr.6 din 11.03.1996 în Culegere de hotărâri explicative ale Plenului CurţiiSupreme de Justiţie, Chişinău, 2002, pag.350).

11. Toate valorile materiale, inclusiv banii, care sunt obiecte materiale ale infracţiunii, urmează să fieconfiscate în beneficiul statului. În cazul în care obiectele, valorile date drept mită sau prestări servicii aufost utilizate, se confiscă de la condamnat în beneficiul statului echivalentul acestora în bani.

Articolul 334. DAREA DE MITĂ(1) Darea de mităse pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:

a) repetat;b) de două sau mai multe persoane;c) în proporţii mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1.000 la 2.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

la 2 la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) în proporţii deosebit de mari;b) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, se pedepsesc cu

închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Persoana care a dat mită este liberată de răspundere penală dacă mita i-a fost extorcată sau

dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea

săvârşită de ea. [Art.334 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]



1. Dare de mită se consideră promisiunea, oferirea sau darea de bani sau de alte foloase, valori oriavantaje persoanelor în modurile şi scopurile elucidate în art.333 CP.

2. Obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de dare de mită îl reprezintă relaţiile sociale referitoare laactivitatea de serviciu în organizaţiile comerciale, obşteşti şi în alte organizaţii nestatale, activitate a cărei

bună desfăşurare este incompatibilă cu săvârşirea unor fapte de corupere asupra funcţionarilor din sectorulobştesc şi privat.

3. Latura obiectivă este realizată prin săvârşirea uneia din următoarele acţiuni prevăzute alternativ întextul art.333 CP: promisiune, oferire sau dare de bani, titluri de valoare, bunuri sau avantaje patrimoniale,acceptare de servicii, privilegii sau avantaje ce nu i se cuvin pentru a îndeplini sau nu ori de a întârzia saugrăbi îndeplinirea unei acţiuni în interesul mituitorului sau al persoanelor pe care le reprezintă, dacă acesteacţiuni intră în obligaţiunile de serviciu ale mituitului.

Principiul de oglindă este valabil pentru corupţia activă, adică comentariul din p.8 al art.333 CP serăsfrânge şi asupra persoanelor care iau mită. La fel sunt aplicabile în cazurile de dare de mită şicomentariile ce vizează coruperea pasivă şi coruperea activă a agenţilor publici naţionali (art.324 şi 325CP).

4. Noţiunile prevăzute la alin.2, lit.a), b) şi c) repetat, de două sau mai multe persoane, în proporţiimari au aceeaşi interpretare ca în comentariile din p.9 al art.333, p.7 al art.327, p.4 art.324 CP. Noţiunile

prevăzute în alin.3 au fost explicate în comentariul de la art.326, p.6.5. Subiectul componenţei infracţiunii de dare de mită este un subiect nedeterminat. În această calitate

poate să apară orice persoană pasibilă de răspundere penală. Infracţiunea poate fi săvârşită de o singură persoană care a atins vârsta de 16 ani sau prin coautorat, instigare, complicitate.

6. Latura subiectivă se manifestă numai prin intenţie directă. Mituitorul promite, oferă, dă bani, bunuri, avantaje unui funcţionar care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţienestatală şi acesta conştientizează, urmăreşte şi doreşte rezultatul scontat anume prin intermediul mituirii

pentru acţiunile sau inacţiunile de serviciu ale mituitului.7. Infracţiunea de dare de mită se consumă în momentul în care făptuitorul promite, oferă sau dă

mituitului

bani, bunuri, avantaje etc. în scopul indicat în lege, indiferent dacă mituitul a realizat sau nuacţiunile pe care trebuia să le săvârşească în folosul făptuitorului.

8. Circumstanţe care exclud răspunderea penală. Persoana care a dat mită se liberează de răspunderea penală dacă a fost în situaţia că de la ea a fost estorcată aceasta sau dacă s-a autodenunţat înainte caorganele de urmărire penală să fi intentat cauza sau dacă făptuitorul nu ştia că în privinţa lui se efectuează ourmărire penală.

Făptuitorul poate face autodenunţarea în formă scrisă sau orală la organele competente (organelevamale, organele de poliţie, organele procuraturii, SIS etc.).

9. În cazul în care mita a fost estorcată de la mituitor sau a fost acceptat autodenunţul în condiţiilealin.3 banii, bunurile, avantajele patrimoniale menite pentru mituit pot fi restituite mituitorului, urmând cainstanţa să invoce motivele respective în sentinţa adoptată.

10. De regulă, banii, bunurile şi avantajele patrimoniale, menite pentru mituit, urmează a fi confiscate

în beneficiul statului, iar în cazul în care acestea au fost utilizate sau cheltuite urmează a fi încasate de lamituitor în valoarea lor exprimată în bani.Articolul 335. ABUZUL DE SERVICIU(1) Folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească

sau o altă organizaţie nestatală a situaţiei de serviciu, în interes material ori în alte interese personale,dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,


(2) Aceeaşi acţiune săvârşită de către un notar, auditor sau avocat se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de aexercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):



a) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;b) soldate cu urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. [Art.335 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a

cărei bună desfăşurare presupune îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în mod corect cu respectareaintereselor legale private şi obşteşti ale organizaţiilor comerciale, obşteşti sau ale organizaţiilor nestatale decătre persoanele care gestionează aceste organizaţii.

2. Latura obiectivă se manifestă prin acţiuni sau inacţiuni defectuoase ale persoanei care gestioneazăorganizaţia în limitele obligaţiunilor de serviciu, dacă prin îndeplinirea sau neîndeplinirea acestora secauzează daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice şi juridice.Comentariul prevăzut la p.3 al art.327 are valoare şi se extinde şi asupra acestui articol ca fiind

similare prin gradul de prejudiciu.3. Noţiunile prevăzute în alin.3 lit.a) şi b) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al

unei organizaţii criminale şi soldate cu urmări grave au la bază aceleaşi comentarii expuse la art.327 alin.2

şi 3.4. Noţiunile interes material sau alte interese personale care au cauzat daune în sensul acestui articol

sunt comentate la fel ca şi la art.327, p.6.5. Noţiunile prevăzute în lege alin.2: notar, auditor, avocat sunt stipulate în legile organice ( Legea cu

privire la notariat (nr.1453 din 18.11.2002, MO nr.154-157 din 21.11.2002, Legea cu privire la avocatură nr.1260 din 19.07.2002, MO nr.126-127 din 12.09.2002 şi Legea cu privire la activitatea de audit nr.729din 15.02.1996, MO nr.20-21 din 04.04.96) care se aplică corespunzător, devenind un subiect special derăspundere penală în cazul comiterii unei fapte prevăzute în acest articol.

6. Subiectul infracţiunii este persoana pasibilă de răspundere penală, care cade sub incidenţa prevederilor art.124.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează numai cu intenţie. Forma vinovăţiei în cazul în carefapta constă din acţiune sau inacţiune rezultă din intenţie directă: făptuitorul, prevăzând că aceasta atingeinteresele publice sau legale ale unei persoane, urmăreşte sau acceptă producerea acestui rezultat.

8. Consumarea infracţiunii se realizează prin acţiune în momentul îndeplinirii actului în moddefectuos, iar când infracţiunea se realizează prin inacţiune consumarea faptei ilicite are loc în momentulexpirării termenului prevăzut pentru îndeplinirea actului respectiv.

Articolul 336. DEPĂŞIREA ATRIBUŢIILOR DE SERVICIU1. Săvârşirea de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altă

organizaţie nestatală a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice saudrepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,


2. Depăşirea drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege de către un lucrător al unui serviciu particular de asigurare a securităţii sau al unei organizaţii particulare de depistare-protecţie, însoţită deaplicarea violenţei sau de ameninţare cu aplicarea ei,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

3. Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale;

b) soldate cu urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii saude a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.



1. Obiectul infracţiunii se constituie din totalitatea de relaţii sociale referitoare la buna desfăşurare aactivităţii de serviciu a persoanelor care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau o altăorganizaţie nestatală, care presupune un comportament corect şi conştiincios în raport cu îndeplinireaobligaţiunilor de serviciu faţă de persoanele cu care aceştia intră în legătură în exerciţiul funcţiunii.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiunile unei persoane care gestionează oorganizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, care depăşesc în mod vădit limitele

drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi dacă acestea au cauzat daune considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi juridice.Expresia depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege cuprinde

atribuţii care pot fi efectuate numai de către organele colective sau de persoanele ierarhic superioare orisunt atribuite altor organizaţii în condiţii determinate prin lege sau prin acte subordonate legii.

Comentariul de la art.327 p.4 poate fi acceptat în măsura în care subiectul acestei infracţiuni trece însfera activităţii autorităţilor publice sau a administraţiei publice centrale sau locale şi privitor la noţiuniledaune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice şi juridice.3. Persoanele şi acţiunile acestora stipulate la alin.1 şi 2, săvârşite în interesul unui grup criminal

organizat sau al unei organizaţii criminale, urmează să fie interpretate în conformitate cu prevederile

art.46 şi 47. Pentru sintagma soldate cu urmări grave stipulată în lit.b) sunt aplicabile comentariileenunţate la p.7 art.327 CP.

4. Subiect al infracţiunii este persoana pasibilă de răspundere penală, care corespunde prevederilor art.124 CP.

5. În cazul acestei infracţiuni, în conformitate cu prevederile alin.2, în calitate de subiecţi specialiapar lucrătorii serviciilor particulare de asigurare a securităţii, angajaţi direct sau în bază de contract înacestea şi în alte organizaţii, care îşi depăşesc atribuţiile, aplică violenţa sau ameninţă cu aplicarea acesteia.Aceste acţiuni urmează să fie apreciate drept acţiuni care depăşesc vădit drepturile şi atribuţiile acordate

prin lege.6. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă. Făptuitorul acţionează sub

imperiul dorinţei de a depăşi limitele drepturilor şi obligaţiunilor sale, ceea ce aduce daune considerabileinteresului public sau drepturilor legale ale persoanelor, pe care el le prevede şi le doreşte sau le acceptă.

7. Consumarea infracţiunii are loc atunci când se produc urmările periculoase stipulate în lege şi ausurvenit daunele considerabile intereselor publice, drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor fizice şi

juridice. Aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea acesteia se consumă din momentul aplicăriiviolenţei sau al ameninţării de a o aplica, indiferent de urmările care au survenit.

CAPITOLUL XVIIINFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢILOR PUBLICE ŞI A SECURITĂŢII DE STAT

Articolul 337. TRĂDAREA DE PATRIE(1) Trădarea de Patrie, adică fapta săvârşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în

dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a

Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui stat străin laînfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.(2) Este liberat de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de

spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el nu asăvârşit nici un fel de acţiuni pentru realizarea însărcinării criminale primite şi a declarat de bună voieautorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.

1. Trădarea de Patrie atentează la orânduirea socială şi de stat, pune în pericol integritatea,suveranitatea, capacitatea de apărare şi securitatea statului.

2. Obiectul nemijlocit al trădării de Patrie îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare

normală sunt condiţionate de asigurarea suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii de stat(externe şi interne), precum şi a capacităţii de apărare a RM.



Infracţiunea dată nu are, de obicei, un obiect material, cu excepţia spionajului şi a divulgăriisecretelor de stat. În cazurile menţionate, ca obiect material sunt documentele transmise altui stat careconţin secrete de stat ale RM.

3. Suveranitatea ţării reprezintă calitatea supremă de a fi independentă, de a se manifesta de sinestătător în relaţiile cu alte state, de a elabora şi promova politica sa internă şi externă în conformitate cuinteresele naţiunii sale şi de a exercita atribuţiile specifice puterii statale asupra teritoriului ţării şi

populaţiei ei.4. Inviolabilitatea teritorială a RM presupune integritatea (păstrarea neştirbită a teritoriului ţării) şiunitatea, inadmisibilitatea dezmembrării unei părţi a acesteia.

5. Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale aţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şilibertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şiorganizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupări sau indivizi aparte (art.1 din Legea

securităţii statului nr.618-XIII din 31.X.1995).Prin ameninţări la adresa securităţii statului se înţelege ansamblul de acţiuni, condiţii şi factori ce

comportă pericol pentru stat, societate şi personalitate.Pericolul deosebit pentru securitatea statului este prevăzut în alin.2 art.4 din legea menţionată.

6. Latura obiectivă se constituie din formele trădării de Patrie. Aceste forme sunt: a) trecerea de partea duşmanului; b) spionajul; c) divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine saureprezentanţilor lor; d) acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotrivaRM.

7. Trecerea de partea duşmanului ca formă a infracţiunii vizate poate fi considerată numai în timp derăzboi al ţării noastre cu un inamic concret. Componenţă de infracţiune se consideră deplasareacetăţeanului RM în tabăra inamicului, pe teritoriul acestuia, în dispozitivul trupelor inamicului, şiefectuarea de către acesta a unor acţiuni de natură să favorizeze activitatea duşmanului ori să slăbească

potenţialul de luptă al armatei noastre şi al armatelor aliate, aflate pe teritoriul RM. Prin timp de război seînţelege intervalul de la momentul declarării mobilizării sau de la începerea operaţiunilor militare până ladata trecerii armatei în stare de pace.

8. Noţiunea de spionaj este definită în comentariul art. 338 CP, cu excepţia că subiect al trădării dePatrie prin formă de spionaj poate fi numai cetăţeanul RM.

9. Divulgarea secretului de stat ca formă a trădării de Patrie presupune comunicarea prin oricemijloace şi procedee (oral, în scris, în formă de mesaj prin internet, desen, scheme, diagrame, modele dearticole etc. ) de către un cetăţean al RM unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor acestora (agenţilor, emisarilor) a unor informaţii sau date care constituie secret de stat. Cuprinsul,conţinutul lor este determinat de Legea cu privire la secretul de stat din 17 mai 1994. Această infracţiune,spre deosebire de spionaj, presupune că inculpatul, în timpul divulgării informaţiei oral sau transmiteriianumitor documente ce constituie secret de stat, dispune de ele fie în exerciţiul funcţiei sau serviciului, fieca materiale acumulate, sustrase, procurate de el cu scopul de a dăuna statului.

10. Acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva RM constă înajutorarea de către cetăţeanul ţării noastre a altui stat (organului sau reprezentantului acestuia) în vedereadesfăşurării pe teritoriul RM sau peste hotarele ei a activităţii subversive împotriva RM, dacă atare acţiuninu sunt cuprinse nici de spionajul, nici de divulgarea secretului de stat. În mod obiectiv aceasta se poateexprima, de exemplu, în recrutarea cetăţenilor pentru serviciile speciale, forţele mercenare, în acordarea deazil agenţilor de spionaj străini, în asigurarea lor cu documente false, cu mijloace financiare, cu deplasare,cu posibilităţi de transmitere a informaţiei, obiectelor, probelor etc. Această activitate poate fi efectuată decetăţeanul RM atât din însărcinarea unui serviciu special al statului străin, cât şi din propria sa iniţiativă.

11. Conform laturii subiective, trădarea de Patrie poate fi săvârşită numai cu intenţie directă.Inculpatul îşi dă seama de caracterul social periculos al acţiunilor mişeleşti şi doreşte să le săvârşească.Cauzele şi scopurile infracţiunii menţionate pot fi diferite şi nu influenţează asupra calificării faptei

comise.12. Subiect al infracţiunii poate fi doar cetăţeanul RM care a atins vârsta de 16 ani. În calitate decoparticipanţi (organizatori, instigatori, complici) pot fi de asemenea cetăţenii străini şi apatrizii.



13. Alin.2 al prezentului articol prevede liberarea de răspundere penală a cetăţeanului RM, racolat deserviciul special străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, cudouă condiţii cumulative, şi anume: 1) dacă el nu a săvârşit nici un fel de acţiuni pentru realizareaînsărcinării criminale primite şi 2) dacă persoana dată a declarat de bună voie autorităţilor despre legăturasa cu serviciul de spionaj străin.

Norma menţionată concretizează prevederile alin.1, 2 art.56 CP privind liberarea de răspundere

penală în legătură cu renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii. Ea are un caracter preventiv şi ajutăautorităţile la descoperirea acţiunilor de recrutare (angajare, înrolare) ale serviciilor de spionaj străin.Articolul 338. SPIONAJULTransmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea de informaţii ce constituie secret de stat în

scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi transmitereasau culegerea, din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite îndauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvârşit de un cetăţean străin sau de unapatrid,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani.1. Noţiunea de spionaj este bine reflectată în dispoziţia articolului dat.2. Obiectele (generic şi nemijlocit) ale spionajului coincid în totul cu cele ale trădării de Patrie.

3. Articolul nominalizat stabileşte responsabilitatea pentru două categorii de spionaj care sedeosebesc prin obiectul lor. Obiect al primei categorii pot fi datele care constituie secret de stat. Obiectulcelei de a doua categorii pot fi celelalte date, folosite în detrimentul securităţii RM: date despre persoaneleconcrete, probe de sol şi apă din localităţi concrete, planuri şi scheme ale căilor ferate, drumurilor auto,aerodromurilor şi ale altor edificii strategice; date despre situaţia social-politică şi starea morală aoamenilor etc.

4. Latura obiectivă a spionajului se realizează prin săvârşirea uneia dintre următoarele acţiuni: a)transmiterea de informaţii ce constituie secret de stat al RM unui stat străin, unei organizaţii străine sauagenţilor lor; b) sustragerea unor astfel de informaţii în scopul de a le transmite; c) culegerea aceleiaşiinformaţii cu acelaşi scop; d) transmiterea sau culegerea altor informaţii ce nu conţin secret de stat, însăaceasta se efectuează din însărcinarea serviciului de spionaj străin pentru a fi folosite în dauna intereselor RM.

5. Transmiterea datelor înseamnă comunicarea lor prin orice metodă (oral, în scris, prin intermediar,cu folosirea mijloacelor tehnice etc.) unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor (agenţilor, emisarilor).

Sustragerea de informaţii constă în scoaterea fizică a documentelor respective din sfera de stăpânire alor (statul).

Din instituţii, întreprinderi, organizaţii, de la persoane aparte se scot anumite documente care conţinsecret de stat. Culegerea de informaţii înseamnă adunarea, obţinerea acestora din diverse surse secrete înmod oral sau scris (prin înregistrare, copiere) în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţiistrăine sau agenţilor lor. O modalitate de a culege informaţii poate fi şi procurarea acestora de la unele

persoane sau chiar furtul lor.Transmiterea sau culegerea altor date, destinate pentru utilizarea lor în detrimentul securităţii RM,formează componenţa spionajului doar cu condiţia că aceasta se efectuează din însărcinarea serviciului despionaj străin. Acest serviciu poate fi de stat ori al unor organizaţii internaţionale, sindicate, firme etc.

6. Conform laturii subiective, spionajul se caracterizează prin intenţie directă. Inculpatul îşi dă seamacă săvârşeşte acţiuni prevăzute de articolul menţionat, că ele sunt orientate în detrimentul securităţii RM şidoreşte să săvârşească atare acţiuni. Scopul şi motivele în acest caz pot fi diferite şi nu au importanţă

pentru calificarea infracţiunii.7. Subiect al spionajului poate fi doar un cetăţean străin sau un apatrid care a atins vârsta de 16 ani.

Acţiunile cetăţeanului RM care a activat în calitate de complice al unui spion necesită calificare pe art.337ca trădare de Patrie.

Articolul 339. UZURPAREA PUTERII DE STAT(1) Acţiunile săvârşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova



se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:a) schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova;b) decesul unei persoane;c) alte urmări gravese pedepsesc cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

1. Articolul dat prevede responsabilitatea pentru acţiunile orientate spre: a) uzurparea forţată a puteriide stat; b) menţinerea forţată a puterii cu încălcarea prevederilor CRM. Aceste acţiuni ilegale constituielatura obiectivă a infracţiunii.

În conformitate cu Constituţia, puterea de stat în RM se divizează în legislativă, executivă şi judiciară(art.6 CRM). Puterea de stat este exercitată de Preşedintele RM, Parlamentul RM, Guvernul RM, instanţele

judecătoreşti ale RM.2. Conform prevederilor art.2 CRM, uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă

împotriva poporului.3. Uzurparea forţată a puterii înseamnă însuşirea forţată a puterii de stat de către persoane, grupări,

organizaţii, cărora aceasta nu le-a aparţinut pe bază legală.Menţinerea forţată a puterii înseamnă păstrarea puterii pe cale forţată, cu încălcarea prevederilor

CRM de către persoane cărora această putere anterior le-a aparţinut conform legii.4. Alin.2 al articolului comentat prevede responsabilitatea infractorilor conform circumstanţelor

agravante nominalizate.5. Schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale presupune subrogarea ei totală sau modificări

parţiale (desfiinţarea sau introducerea neconstituţională a unor noi institute în sistemul puterii de stat, înorganizarea de stat, în raporturile de proprietate etc.) pe cale forţată, cu încălcarea prevederilor CRM.

Prin orânduire constituţională se înţelege orânduirea de stat şi socială, consfinţită prin CRM.6. Când acţiunile prevăzute de alin.1 al prezentului articol duc la decesul cel puţin a unei persoane,

ele trebuie calificate conform prevederilor alin.2.7. Urmările grave care pot avea loc în urma acţiunilor menţionate în articolul comentat trebuie

apreciate după caz, conform circumstanţelor concrete. Însă aceste urmări grave pot prejudicia statul,societatea, şi nu persoanele concrete. Prejudiciul poate fi material sau moral.

8. Latura subiectiva a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Inculpatul îşi dă seama căsăvârşeşte acţiunile indicate în articolul menţionat şi doreşte aceasta.

9. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani. În calitate decoparticipanţi pot fi de asemenea şi cetăţenii străini şi apatrizii.

Articolul 340. REBELIUNEA ARMATĂOrganizarea sau conducerea unei rebeliuni armate, precum şi participarea la ea, în scopul

răsturnării sau schimbării prin violenţă a orânduirii constituţionale ori în scopul violării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.

1. Obiectivul generic al acestei infracţiuni îl constituie orânduirea de stat a RM cu toate valorilesociale componente (suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială, capacitatea de apărare etc.).2. Articolul dat prevede responsabilitatea pentru două categorii de infracţiuni: a) organizarea sau

conducerea unei rebeliunii armate; b) participarea la rebeliunea armată în scopul răsturnării sau schimbării prin violenţă a orânduirii constituţionale ori în scopul violării integrităţii teritoriale a RM.

Prin organizarea rebeliunii armate se înţelege activitatea persoanei sau a câtorva persoane, orientatăspre răscoală armată (rebeliune) împotriva puterii legale, precum şi acţiunile de conducere a rebeliunii.

Rebeliunea armată se săvârşeşte cu aplicarea armei. În acest caz, omorurile săvârşite în procesulrebeliunii nu sunt cuprinse de conţinutul infracţiunii menţionate şi se califică suplimentar conform art.145CP.

Participarea activă la rebeliunea armată constă în opunerea rezistenţei armate puterii, cu aplicarea

forţei faţă de reprezentanţii puterii sau faţă de alte persoane, în uzurparea armată forţată a clădirilor,edificiilor, nodurilor de transport, mijloacelor mass-media etc.



3. Conform laturii subiective, infracţiunea dată se caracterizează prin intenţie directă. Inculpatul îşi dăseama că organizează sau conduce o rebeliune armată ori participă activ la ea şi doreşte aceasta.Particularitatea obiectivă a laturii subiective coincide cu scopul de a răsturna sau de a schimba prin violenţăorânduirea constituţională sau de a viola integritatea teritorială a RM.

Cu privire la noţiunea de orânduire constituţională a se vedea comentariul de la art.339 CP. Integritate teritorială înseamnă indivizibilitatea şi inalienabilitatea teritoriului RM.

4. Subiect al infracţiunii nominalizate poate fi orice persoană care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 341. CHEMĂRILE LA RĂSTURNAREA SAU SCHIMBAREA PRIN VIOLENŢĂA ORÂNDUIRII CONSTITUŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA(1) Chemările publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale ori

la violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme, în acest scop, de materiale cu asemenea chemări,


(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) de două sau mai multe persoane

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la5 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite din însărcinarea unei organizaţii străine sau areprezentanţilor ei,

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.1. Infracţiunea dată are acelaşi obiectiv ca şi infracţiunile prevăzute în articolele precedente. Ea

stabileşte responsabilitatea pentru chemările publice: a) la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă aorânduirii constituţionale; b) la violarea integrităţii teritoriale a RM; c) difuzarea prin diferite forme, înacelaşi scop, de materiale cu asemenea chemări.

2. Prin chemări publice la răsturnarea sau la schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale seînţelege apelarea la un anumit public (două şi mai multe persoane) în formă orală, precum şi cu folosireamijloacelor tehnice de difuzare (radio, telefon, televiziune, megafon etc.), şi propagarea anumitor idei,iniţiative, concepte, păreri, cu intenţia de a determina pe cei ce ascultă să se convingă de necesitatea de arăsturna sau schimba prin violenţă orânduirea constituţională.

3. Difuzarea prin diferite forme, în acelaşi scop, a materialelor cu chemări publice la răsturnarea saula schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale ori la violarea integrităţii teritoriale a RM

presupune răspândirea anumitor documente (foi volante, broşuri, manuscrise, manifeste, afişe, avize,anunţuri, declaraţii, memorandumuri etc.) întocmite în formă de tipar sau înscrise pe discuri CD, SV,internet etc.

4. Referitor la orânduirea constituţională a se vedea comentariul de la art.339.5. Infracţiunea se consideră consumată din momentul unui act de chemări publice ori al difuzării unui

material cu caracterul menţionat.6. Alin.2 al prezentului articol prevede în calitate de circumstanţe agravante: a) aceleaşi acţiunisăvârşite în mod repetat şi b) aceleaşi acţiuni săvârşite de două sau mai multe persoane.

7. Noţiunea repetat a acestei agravante poate fi înţeleasă ca acţiune săvârşită de două şi mai multe ori.8. Săvârşirea acestei infracţiuni de două sau mai multe persoane imprimă faptei o periculozitate

socială sporită, deoarece conlucrarea lor contribuie la întărirea hotărârii acestora şi la realizarea scopuluideterminat cu mai multă îndrăzneală şi convingere în cele planificate.

9. Acţiunile prevăzute la alin.1 sau 2, săvârşite din însărcinarea unei organizaţii străine sau areprezentanţilor ei, se consideră cea mai agravantă circumstanţă, fiindcă atunci prin infractorii respectivi seefectuează un amestec din afară şi astfel se atentează şi la suveranitatea, independenţa şi integritatea RM.

10. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Persoana respectivă îşi dă

seama de caracterul prejudiciabil al chemărilor publice, al difuzării materialelor cu aceleaşi chemări şidoreşte să le săvârşească.



11. Subiect al infracţiunii date poate fi orice persoană responsabilă de faptele comise, care a atinsvârsta de 16 ani.

Articolul 342. ATENTAREA LA VIAŢA PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA, APREŞEDINTELUI PARLAMENTULUI SAU A PRIM-MINISTRULUI

Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului, săvârşită în scopul sistării activităţii lor de stat sau a altei activităţi politice ori din

răzbunare pentru asemenea activitate,se pedepseşte cu închisoare de la 20 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Obiect al infracţiunii este viaţa Preşedintelui RM, Preşedintelui Parlamentului şi a Prim-

ministrului.2. Atentarea la viaţa persoanelor nominalizate se exprimă în actul de teroare asupra lor.3. Teroarea este cea mai acută şi mai periculoasă formă de luptă împotriva conducătorilor de vârf ai

ţării prin aplicarea violenţei, efectuată până la exterminarea fizică a acestora.4. Acţiunile persoanei ce atentează la viaţa conducătorilor ţării pot fi cele mai diverse, dar conform

sensului dispoziţiei actualului articol ele trebuie să poarte un caracter periculos şi se săvârşesc în scopulsistării activităţii lor de stat sau a altei activităţi politice ori din răzbunare pentru asemenea activitate.

Infracţiunea se consideră consumată din momentul atentării la viaţa victimei.

5. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Învinuitul îşi dă seama căsăvârşeşte atentat la viaţa persoanelor menţionate, prevede sistarea activităţii victimei şi doreşte aceasta.

6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, care a atins vârsta de 14 ani.Articolul 343. DIVERSIUNEA

Săvârşirea, în scopul slăbirii bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării, a unor explozii,incendieri sau a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre vătămareaintegrităţii corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorareaîntreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori aaltor bunuri de stat sau obşteşti, precum şi provocarea, în aceleaşi scopuri, a unor otrăviri saurăspândirea unor epidemii sau epizootii,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Diversiunea reprezintă un pericol serios pentru securitatea economică şi capacitatea de apărare a

RM, poate duce la slăbirea esenţială a bazei economice şi la destabilizarea statului şi societăţii. Estedeosebit de periculoasă diversiunea cu aplicarea mijloacelor de nimicire în masă (nucleare, chimice,

biologice etc.).Prin securitate economică se înţelege starea de protecţie a intereselor vitale importante ale statului în

sfera economică.Capacitatea de apărare este starea potenţialului economic, militar, ştiinţifico-tehnic, social-moral, care

asigură apărarea suveranităţii statului şi a teritoriului lui de atacurile din afară.2. Conform laturii obiective, diversiunea se exprimă prin acţiuni active - săvârşirea exploziilor,

incendierilor sau a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea oamenilor, spre vătămarea integrităţii

corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor,căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat, precum şi provocarea unor otrăviri sau răspândirea unor epidemii sau epizootii.

La alte acţiuni pot fi raportate: provocarea în aceleaşi scopuri a avariilor, catastrofelor, accidentelor, prăbuşirilor, inundărilor, folosirea maşinilor şi mecanismelor de distrugere şi deteriorare a obiectelor;dispersarea materialelor radioactive în anumite locuri etc.

3. Obiectul generic al diversiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şi desfăşurare normalăsunt condiţionate de apărarea sistemului economic şi uman al RM.

4. Obiectul nemijlocit suplimentar al infracţiunii menţionate este viaţa şi sănătatea oamenilor. Încalitate de obiect material apar întreprinderile, edificiile, căile şi mijloacele de comunicaţie, mijloacele detelecomunicaţii, obiectele de asigurare vitală a populaţiei.

La întreprinderi se referă uzinele, fabricile, secţiile, atelierele de producţie şi alte obiecte industriale.Prin edificii se înţeleg clădirile întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, firmele, staţiile electrice,conductele de petrol, gazoductele, castelele de apă, depozitele etc. Căi şi mijloacele de comunicaţie sunt



toate tipurile de transport (feroviar, auto, fluvial etc.) şi toate mijloacele de telecomunicaţii (drumuri, poduri etc.). Mijloacele de telecomunicaţii includ legătura telefonică, telegrafică, televiziunea,radiocomunicaţiile etc. Obiectele de asigurare vitală sunt sursele de alimentare cu apă, electricitate şi gaz,încălzirea apartamentelor şi încăperilor de serviciu etc.

5. Prin distrugerea obiectelor se înţelege aducerea lor într-o stare inutilizabilă, când restabilirea lor este imposibilă sau iraţională din punct de vedere economic. Deteriorarea obiectelor indicate înseamnă

aducerea lor într-o stare de inutilizabilitate parţială, fiind posibilă restabilirea lor.6. Prin provocare a otrăvirii se înţelege faptul de intoxicare a populaţiei cu unele produse alimentare,apă, medicamente, aer în scopul exterminării oamenilor.

7. Prin răspândire a unor epidemii se înţelege iniţierea, provocarea unor boli contagioase într-unmediu (ţară, oraş, raion, sat, cătun etc.) de care se îmbolnăvesc oamenii într-un număr impunător.

8. Prin epizootii se înţeleg acţiunile de răspândire în masă şi pe teritorii mari a unor boli contagioasela animale.

9. Diversiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunilor menţionate, indiferent defaptul dacă inculpatul a reuşit sau nu a reuşit să distrugă sau să deterioreze obiectele enumerate îndispoziţia articolului dat.

10. Latura subiectivă a diversiunii se caracterizează prin intenţie directă. Inculpatul îşi dă seama de

gravitatea acţiunilor menţionate, prevede posibilitatea consecinţelor prevăzute de articolul dat şi doreştesurvenirea lor. În acest caz, el urmăreşte scopul de subminare a securităţii economice şi a capacităţii deapărare a statului.

11. Subiect al infracţiunii date poate fi orice persoană responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 344. DIVULGAREA SECRETULUI DE STAT(1) Divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat de către o persoană căreia aceste informaţii

i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă nuconstituie trădare de Patrie sau spionaj,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la2 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.1. Datele care constituie secret de stat, a cărui definiţie este dată la caracterizarea trădării de Patrie

(art.337 CP), se consideră şi obiectul infracţiunii menţionate. Obiectul material îl constituie documentelecare conţin informaţii cu secrete de stat.

2. Divulgarea secretului de stat înseamnă darea publicităţii a unor atare date, din cauza cărui fapt eledevin cunoscute persoanelor care, conform caracterului activităţii desfăşurate sau al atribuţiilor de serviciu,nu au acces la ele.

Articolul menţionat cuprinde divulgarea secretului de stat sub orice formă: orală (discursurile publice,

convorbirile telefonice, discuţiile particulare etc. ) sau în scris (lucrări ştiinţifice, corespondenţă personală), pe calea prezentării unor persoane străine a documentelor, materialelor şi obiectelor ce conţin atare dateetc.

3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul în care persoana străină a conştientizat sensulreal al datelor primite.

4. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă, precum şi prinimprudenţă. Inculpatul îşi dă seama că divulgă date care constituie secret de stat, prevede că acestea vor deveni un bun al altor persoane şi doreşte sau admite conştient aceasta ori manifestă o atitudine indiferentăfaţă de fapta dată.

5. Subiect al infracţiunii menţionate poate fi persoana responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani şicăreia i-au fost încredinţate datele divulgate sau acestea i-au devenit cunoscute în exerciţiul serviciului.

Regulile şi modul de acces al persoanelor cu funcţii de răspundere, al cetăţenilor şi organizaţiilor la datelecare constituie secret de stat sunt determinate prin Legea cu privire la secretul de stat din 1994.



6. Alin.2 al articolului comentat prevede divulgarea secretului de stat, care a dus la consecinţe grave.Practica judiciară recunoaşte în calitate de consecinţe grave transmiterea datelor în mâinile serviciuluistrăin de spionaj, zădărnicirea acţiunilor importante ale statului etc.

7. Divulgarea secretului de stat, în cazul în care aceasta are loc sub forma trădării de Patrie, adică îndetrimentul securităţii externe a RM, este calificată conform art.337 CP.

Articolul 345. PIERDEREA DOCUMENTELOR CE CONŢIN SECRETE DE STAT

(1) Pierderea documentelor ce conţin secrete de stat, precum şi a obiectelor datele despre careconstituie secret de stat, de către o persoană căreia aceste documente sau obiecte i-au fost încredinţate,dacă pierderea a fost un rezultat al încălcării regulilor stabilite de păstrare a documentelor sauobiectelor menţionate,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la1 la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita oanumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.1. Regulile privind folosirea actelor şi obiectelor menţionate în articolul comentat sunt reglementate

de Legea cu privire la secretul de stat din 1994, precum şi de diferite acte normative departamentale.2. Obiectul material al infracţiunii menţionate constă din: a) actele ce conţin secrete de stat (planuri,

hărţi, cifruri, desene, rapoarte etc.); b) obiecte, piese, datele despre obiecte care constituie secret de stat(aparate, piese, mostre de arme etc.).

3. Latura obiectivă a pierderii documentelor sau obiectelor ce constituie secret de stat constă din 3elemente: a) fapta (acţiunea sau inacţiunea) legată de încălcarea regulilor de comportare cu astfel dedocumente şi obiecte; b) ieşirea documentelor, obiectelor din posesia persoanei responsabile; c) legăturacauzală dintre încălcarea regulilor de comportare stabilite şi ieşirea documentelor, obiectelor din posesia

persoanei menţionate.4. Prin încălcare de reguli stabilite de păstrare a documentelor sau obiectelor ce conţin secret de stat

şi lucrul cu ele se înţelege derogarea sau ignorarea totală a cerinţelor stabilite de comportare cu acestedocumente şi obiecte.

5. Prin pierdere se înţelege ieşirea lor din posesia persoanei care în modul stabilit a primit acestedocumente, obiecte la păstrare, expediere sau folosinţă. În astfel de cazuri ele au devenit sau puteau sădevină un bun al persoanelor străine. De aceea, distrugerea documentelor sau a obiectelor nu constituie

pierdere, deoarece aceasta exclude posibilitatea accesului la ele al persoanelor străine.6. Conform alin.2 al articolului comentat, răspunderea penală poate surveni doar cu condiţia că

pierderea documentelor sau a obiectelor, ce conţin secret de stat, a dus la consecinţe grave. Cu privire lanoţiunea de consecinţe grave a se vedea comentariul de la art.344 alin.2 CP.

7. Infracţiunea se consideră consumată din momentul pierderii documentelor sau obiectelor indicate.8. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă sub formă de

superficialitate sau neglijenţă. Fără temeiuri suficiente, inculpatul este sigur că nu va avea loc pierdereadocumentelor şi nu vor surveni consecinţe grave, sau nu admite posibilitatea pierderii şi surveniriiconsecinţelor grave, deşi, în împrejurările cauzei, trebuia şi putea să prevadă un asemenea rezultat.

9. Subiectul infracţiunii poate fi doar persoana care a atins vârsta de 16 ani şi a primit documentul sauobiectul ce constituie secretul de stat.

Articolul 346. ACŢIUNILE INTENŢIONATE ÎNDREPTATE SPRE AŢÂŢAREA VRAJBEISAU DEZBINĂRII NAŢIONALE, RASIALE SAU RELIGIOASE

Acţiunile intenţionate, îndemnurile publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spreînjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea, directă sau indirectă, a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte, cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială

sau religioasă,se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 250 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pânăla 3 ani.



1. În conformitate cu CRM, toţi cetăţenii RM sunt egali în faţă legii şi a autorităţilor publice, fărădeosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie etc. (art.16). Constituţia stipulează deasemenea că în relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învrăjbire (art.31).

2. Obiectul generic al infracţiunii date îl constituie relaţiile sociale privind convieţuirea tuturor cetăţenilor ţării noastre, indiferent de rasă sau naţionalitate, în scopul edificării unei societăţi democraticemultilateral dezvoltate, relaţii ce asigură securitatea publică în RM.

3. Articolul dat prevede responsabilitatea pentru formele cele mai periculoase de violare a interdicţieiconstituţionale. Infracţiunea se exprimă în săvârşirea uneia din următoarele trei acţiuni: a) aţâţarea vrajbeisau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase; b) înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale; c) limitareadirectă sau indirectă a drepturilor ori stabilirea de avantaje directe sau indirecte cetăţenilor în funcţie deapartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă.

În acest caz responsabilitatea penală este posibilă doar în cazul în care acţiunile şi îndemnurilemenţionate sunt săvârşite public, inclusiv prin intermediul mass-media (scrise sau electronice).

4. Aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase poate să se exprime în creareaconflictelor dintre cetăţeni de diferite naţionalităţi, rase şi confesiuni, îndemnuri publice care pot fi însoţitede răzbunare fizică şi de ameninţarea cu ea, de insulte, acţiuni ostile etc.

5. Înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale înseamnă atitudinea faţă de o anumită naţiune, exprimată

într-o formă insultătoare, indecentă. Este vorba de o activitate prin care se urmăreşte lezarea, umilireaonoarei şi demnităţii cetăţenilor în raport cu apartenenţa lor rasială ori naţională, aprecierea lor într-osituaţie de inferioritate faţă de persoanele ce aparţin altei rase sau altei naţionalităţi. Aceste acţiuni pot fisăvârşite prin intermediul mijloacelor de comunicare verbală (orală), actelor, gesturilor, înscrisurilor sau aaltor reprezentări grafice etc.

6. Limitarea directă sau indirectă a drepturilor ori stabilirea de avantaje, directe sau indirecte,cetăţenilor în funcţie de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă constă în săvârşirea oricăror acţiuniîn vederea limitării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau în vederea stabilirii unor avantaje ale acestorafaţă de dispoziţiile constituţionale ale RM şi ale DUDO din motive şovine, extremiste, cosmopolite care

propagă ideile exclusivităţii naţionale şi aţâţă ura şi duşmănia între popoare, naţiuni sau grupuri rasiale,religioase.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Subiectulacţionează conştientizând că prin fapta sa va aduce atingere onoarei şi demnităţii naţionale, rasiale saureligioase, va pune în pericol securitatea publică a ţării şi doreşte parvenirea urmărilor proiectate. Pentrucalificarea infracţiunii date nu are nici o însemnătate motivul sau scopul infractorului.

8. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 347. PROFANAREA SIMBOLURILOR NAŢIONAL-STATALE(1) Profanarea simbolurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale

altui stat se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) de două sau mai multe persoanese pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 6 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite de persoana cu funcţie de răspundere

responsabilă pentru respectarea modului de utilizare a simbolurilor naţional-statale,se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 4

la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumităactivitate pe un termen de până la 5 ani.

1. Stema, Drapelul şi Imnul de stat ale RM sau ale altui stat sunt simbolurile statalităţii şi

suveranităţii, de aceea atentarea la ele subminează autoritatea puterii de stat. Conform alin.5 CRM,Drapelul, Stema şi Imnul sunt simbolurile de stat ale RM şi sunt ocrotite de lege.



2. Prin profanare se înţeleg acţiunile exprimate în ruperea, deteriorarea sau distrugerea Stemei de statsau a Drapelului de stat, aplicarea pe ele a inscripţiilor injurioase, a desenelor sau a altor acţiuni similareori interpretarea vădit falsă a Imnului, batjocura faţă de el (a se vedea HP JSRM nr.6 din 24.06.1991 Cu

privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre răspunderea pentru profanarea simbolurilor statale şi despre încălcarea intenţionată a ordinii de folosire a lor, publicată încartea Culegere de hotărâri explicative, Chişinău, 2002, pag.351). Acţiunea se consideră consumată din

momentul săvârşirii unei acţiuni care formează latura ei obiectivă.3. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă. În cazul în care acţiunile corespunzătoaresunt săvârşite, din imprudenţă, de o persoană indusă în eroare privind legalitatea acţiunilor,responsabilitatea penală se exclude.

4. Subiect al infracţiunii date poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.5. În calitate de circumstanţe agravante ale laturii obiective, alin.2 al prezentului articol prevede

aceleaşi acţiuni săvârşite: a) repetat; b) de două sau mai multe persoane.Tălmăcirile acestor agravante au fost date în comentariul de la art.341.6. Alin.3 prevede în calitate de circumstanţă agravantă aceleaşi acţiuni prevăzute la alin.1 sau 2,

săvârşite de un subiect special - persoana cu funcţii de răspundere, responsabilă pentru respectarea moduluide utilizare a simbolurilor naţional-statale.

Astfel de persoane, de obicei, sunt în cadrul organelor de administrare publică locală şi centrală, înministere şi departamente.

Articolul 348. ÎMPIEDICAREA ACTIVITĂŢII LEGALE A PERSOANEI CU FUNCŢIE DERĂSPUNDERE

Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere, adică neadmiterea efectuării controalelor, neprezentarea documentelor corespunzătoare sau neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţe legale, dacă aceste acţiuni au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice saudrepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la un an.

1. Pericolul sporit al acestei infracţiuni constă în faptul că acţiunile prevăzute în dispoziţia art.348 CPîmpiedică activitatea legală a persoanei cu funcţii de răspundere şi pricinuieşte daune considerabileintereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii comentate este activitatea normală, legală a persoanei cu funcţiide răspundere. Astfel de persoane sunt conducătorii şi lucrătorii numiţi în modul stabilit în funcţiile decontrol şi supraveghere din organele superioare de stat ale puterii locale, executivului (de control şifinanciare), organelor judecătoreşti, precum şi ale administraţiei publice locale.

3. Latura obiectivă se caracterizează prin acţiuni active sau pasive de împiedicare a activităţii legale a persoanei cu funcţii de răspundere din organele statale. Aceasta se poate exprima în neadmiterea efectuăriicontroalelor respective a ministerelor, departamentelor, întreprinderilor, organizaţiilor, societăţilor,firmelor, întreprinderilor particulare şi a altor unităţi economice etc., prin neadmiterea accesului pe

teritoriul agentului economic respectiv, neprezentarea documentelor corespunzătoare sub orice pretext,neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţe legale ale persoanelor cu funcţii de răspundere, dacă acesteacţiuni au cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotitede lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Prin această infracţiune pot fi aduse daune considerabile nu numai materiale, dar şi morale, valoareacărora nu poate fi exprimată în unităţi convenţionale.

4. Conţinutul infracţiunii date se consideră formal şi consumat din momentul împiedicării activităţiilegale a persoanei cu funcţii de răspundere şi al cauzării de daune intereselor publice sau drepturilor şiintereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

5. Conform laturii subiective, fapta săvârşită se caracterizează prin intenţie directă: subiectul îşi dăseama că împiedică activitatea legală a persoanei cu funcţii de răspundere, având ca scop zădărnicirea

exercitării de către aceasta a atribuţiilor sale de serviciu sau neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţelegale ale persoanei cu funcţii de răspundere. Survenirea daunei în cazul dat poate să nu fie cuprinsă descopul infractorului, însă daunele apar indiferent de acţiunile vinovatului.



6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică, care a atins vârsta de 16 ani, responsabilă deactivitatea ministerului, departamentului, întreprinderii, indiferent de forma de proprietate, a organizaţiei,firmei, unităţii economice, organizaţionale etc.

Articolul 349. AMENINŢAREA SAU VIOLENŢA SĂVÂRŞITĂ ASUPRA UNEI PERSOANECU FUNCŢIE DE RĂSPUNDERE SAU A UNEI PERSOANE CARE ÎŞI ÎNDEPLINEŞTEDATORIA OBŞTEASCĂ

(1) Ameninţarea cu moartea fie cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cunimicirea bunurilor ce aparţin colaboratorului poliţiei, altei persoane cu funcţie de răspundere, rudelor lor apropiate, în scopul sistării activităţii lor de serviciu sau obşteşti ori schimbării caracterului ei îninteresul celui care ameninţă sau al altei persoane, precum şi aceeaşi ameninţare a unei persoane sau arudelor ei apropiate în legătură cu participarea ei la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau aunei fapte antisociale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de până la 180 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni însoţite de:a) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la alin.(1);b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor

persoane;c) daune materiale în proporţii mari;d) alte urmări gravese pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani.1. Prezentul articol include diferite categorii de comportare infracţională, în legătură cu care fapt

legislatorul, în calitate de criteriu de delimitare, evidenţiază conţinutul activităţii persoanelor în adresacărora este îndreptat pericolul sau acţiunile forţate. Cel de al doilea criteriu este gradul constrângerii

persoanei deosebite, abilitate cu putere, sau a persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească.2. Infracţiunea dată este îndreptată spre cauzarea de prejudicii pentru două obiecte nemijlocite:

activitatea normală a persoanelor cu funcţii de răspundere şi viaţa, sănătatea sau bunurile victimelor,enumerate în articol.

Legislatorul numeşte în calitate de victime următoarele persoane: colaboratorul de poliţie, persoaneleşi rudele lor apropiate (legea nu dezvăluie lista concretă a unor atare persoane).

3. Latura obiectivă constă în ameninţarea cu moartea, vătămarea sănătăţii, distrugerea sau deteriorarea bunurilor persoanelor menţionate în legătură cu exercitarea funcţiilor de serviciu sau obşteşti. Pentrutragere la răspundere este suficient ca inculpatul să fi săvârşit una dintre acţiunile enumerate.

4. Ameninţarea înseamnă influenţa psihică asupra persoanei, care exprimă intenţia de a acuza prejudicii intereselor protejate. Ameninţarea trebuie să fie reală şi autentică, adică să existe în lumeaobiectivă, dar nu în imaginaţia victimei. În acest caz, se ţine cont de ideea subiectivă a victimei despreameninţarea reală.

5. Componenţa de infracţiune menţionată este formală; infracţiunea se consideră consumată începând

cu pronunţarea sau cu altă formă de exprimare a ameninţării îndreptate împotriva colaboratorului poliţiei,altei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească.6. Infracţiunea menţionată, conform laturii subiective, este săvârşită doar în formă de intenţie directă.

Vinovatul este conştient de faptul că ameninţă cu moartea, cu vătămarea sănătăţii, cu distrugerea şideteriorarea bunurilor ce aparţin colaboratorului poliţiei sau altei persoane cu funcţii de răspundere, rudelor lor apropiate şi doreşte aceasta.

7. O condiţie obligatorie este săvârşirea acţiunilor indicate în scopul sistării activităţii lor de serviciusau obşteşti ori al schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane, precum şiaceeaşi ameninţare a unei persoane sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea ei la prevenirea oricurmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale.

8. În alin.2 se prevede responsabilitatea penală sporită pentru fapte analoage, care sunt însoţite de: a)

aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la al.1; b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane; c) daune materiale în proporţii mari; d) alte urmări grave.



9. Referitor la aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate în prezentul articol a se vedea comentariile de la art.art.145 al.3 lit.k), 165 alin.2 lit.b), 166 alin.2 lit.e), 280alin.2 lit.f) etc.

10. Distrugerea bunurilor ce aparţin persoanelor enumerate în alin.1 al prezentului articol prinmijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane înseamnă incendierea, exploziaacestora, deteriorarea lor completă în momentul în care ele erau utilizate de cineva.

11. Despre daune materiale în proporţii mari a se vedea comentariile de la art.196 alin.3 lit.b) 197alin.1.12. Alte urmări grave în aceste cazuri pot parveni în urma acţiunilor indicate în prezentul articol şi

trebuie apreciate după caz, conform circumstanţelor concrete. Însă aceste urmări grave pot prejudicianumai persoanele fizice. Prejudiciul poate fi material sau moral.

13. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.Articolul 350. ATENTAREA LA VIAŢA COLABORATORULUI POLIŢIEI(1) Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a

unei persoane în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi decombatere a criminalităţii, atentat ce a cauzat victimei o vătămare uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 20 de ani.(2) Aceeaşi acţiune care a provocat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

[Art.350 modificat prin Legea nr.211-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03] 1. Atentatul la viaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a unei

persoane în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere acriminalităţii este una dintre infracţiunile cu pericol sporit.

2. Obiect al acestei infracţiuni este activitatea normală a organelor de drept şi nemijlocit viaţacolaboratorului de poliţie şi a altor persoane indicate în articolul dat.

3. Prin atentat la viaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne sau aunei persoane în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi decombatere a criminalităţii se înţelege atât omorul persoanelor menţionate, cât şi tentativa de omor asupralor, atentat ce a cauzat victimei o vătămare uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.Deoarece unul dintre obiectele acestei infracţiuni este viaţa omului menţionat, vătămarea sănătăţii acestuianu trebuie calificată suplimentar pe alt articol.

Fapta se consideră consumată în momentul tentativei de omor a colaboratorului poliţiei, a altuilucrător din organele de drept sau a persoanelor care se aflau la datoria obştească.

4. La colaboratorii poliţiei, alţi lucrători din organele afacerilor interne sau unele persoane înexerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii sereferă persoanele abilitate legal a apăra viaţa, sănătatea, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, patrimoniul lor,interesele societăţii şi statului de tentativele delictuoase şi de altă natură, precum şi abilitate cu dreptul de a

aplica măsuri de constrângere.5. Conform laturii subiective, fapta presupune o intenţie directă: subiectul îşi dă seama că atentează laviaţa colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a unei persoane înexerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii şidoreşte să săvârşească acţiunile corespunzătoare. Semnele obligatorii ale componenţei subiective ainfracţiunii examinate pot fi motivul sau scopul.

Scopul atentatului constă în împiedicarea colaboratorului poliţiei, a altui lucrător din organeleafacerilor interne sau a altei persoane care exercită atribuţiile de apărare a ordinii publice şi de combatere acriminalităţii. Acest scop poate fi atins de către vinovat în timpul exercitării nemijlocite de către aceste

persoane a atribuţiilor menţionate.Drept motiv al faptei săvârşite se consideră răzbunarea pe colaboratorul poliţiei, pe alte persoane

enumerate pentru activitatea menţionată, efectuată legal de către aceştia.



Pentru conţinutul faptei săvârşite din motive de răzbunare nu are importanţă dacă colaboratorul poliţiei sau alte persoane numite se aflau în exerciţiul funcţiei la moment. Răzbunarea este posibilă şi înlegătură cu activitatea lor de serviciu privind apărarea ordinii publice, pe care au desfăşurat-o în trecut.

În cazul în care atentatul la viaţa acestor persoane a avut alte motive şi scopuri, de exemplu -ostilitatea personală, responsabilitatea survine conform regulilor privind calificarea infracţiunilor contra

personalităţii.

La fel este calificată fapta inculpatului în cazul în care tentativa a fost săvârşită cu scopul împiedicăriiactivităţii lor ilicite sau din cauza răzbunării pentru o atare activitate.În cazul în care omorul unui colaborator de poliţie, al unui colaborator al organelor afacerilor interne,

al altor persoane în exerciţiul funcţiunii a fost săvârşit în legătură cu exercitarea de către funcţionariimenţionaţi a activităţii de serviciu sau obşteşti, care nu ţine de apărarea ordinii publice sau de combatereacriminalităţii, fapta săvârşită este calificată conform lit.d) alin.2 art.145 CP.

6. Subiect al infracţiunii examinate poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de14 ani.

7. Alin.2 al prezentului articol prevede o circumstanţă agravantă pentru acţiunile săvârşite, dacă eleau provocat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

8. Referitor la vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei a se vedea

comentariile de la art.art.156, 157 CP.Articolul 351. UZURPAREA DE CALITĂŢI OFICIALE(1) Uzurparea de calităţi oficiale, însoţită de săvârşirea pe această bază a altei infracţiuni,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 600 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită de două sau mai multe persoanese pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 700 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

3 la 7 ani.1. Conform art.39 CRM, cetăţenii RM au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice

nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică. Orice alt mod de ocupare a

funcţiei oficiale este considerat nelegitim, inclusiv uzurparea acesteia.2. Infracţiunea examinată atentează la interesele serviciului de stat şi ale serviciului în autorităţile de

autoadministrare publică locală, discreditează activitatea lor şi subminează autoritatea în ochii populaţiei.Ea, de asemenea, încalcă grav drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor şi organizaţiilor, în aceastamanifestându-se pericolul ei social.

3. Latura obiectivă a componenţei de infracţiune formează o totalitate a două caracteristiciinterdependente, expuse în dispoziţia articolului comentat.

4. Uzurparea de calităţi oficiale constă în faptul că vinovatul, încălcând ordinea stabilită sau neavândatribuţii speciale legalizate în modul cuvenit, îşi atribuie drepturile şi obligaţiunile privind exercitareafuncţiei reprezentantului puterii ori privind îndeplinirea funcţiilor de dispoziţie şi organizare, de

administrare şi gospodărire în organele corespunzătoare.5. Acţiunile persoanei în acest caz pot fi cele mai diverse, dar conform sensului legii ele sunt însoţitede săvârşirea pe această bază a altei infracţiuni, poartă un caracter periculos, deoarece atrag după sinecomiterea încă a unei fapte prejudiciabile.

6. Pentru componenţa infracţiunii examinate nu are importanţă dacă cetăţenii sau reprezentanţiiorganizaţiilor, care s-au aflat în raporturi cu vinovatul, au fost informaţi despre aceea că el şi-a atribuitîmputernicirile persoanei oficiale sau ei l-au perceput anume în felul acesta.

7. Fapta prevăzută de prezentul articol este o infracţiune intenţionată: vinovatul îşi dă seama că îşiatribuie şi exercită benevol şi nelegitim atribuţiile persoanei oficiale, prevede posibilitatea sauinevitabilitatea cauzării consecinţelor social-periculoase şi le doreşte sau le admite conştient.

8. Subiect al uzurpării de calităţi oficiale poate fi orice persoană fizică ce a atins vârsta de 16 ani.

9. Alin.2 al articolului comentat prevede în calitate de circumstanţă agravantă aceeaşi acţiune (alin.1)săvârşită de două sau mai multe persoane. Referitor la aceasta a se vedea comentariile de la art.41, art.333alin.2, art.341 alin.2, art.347 alin.2 etc.



Articolul 352. SAMAVOLNICIA(1) Samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi prin

încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită repetat;b) săvârşită de două sau mai multe persoane;c) însoţită de ameninţare cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;d) însoţită de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;e) însoţită de nimicirea bunurilor se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;

c) săvârşite cu aplicarea armei;d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;e) soldate cu alte urmări grave,se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani.1. Gradul prejudiciabil al samavolniciei constă în încălcarea modului stabilit de realizare de către

cetăţeni a drepturilor lor.2. Samavolnicia nu poate fi săvârşită pasiv (de exemplu, nu constituie samavolnicie executarea

hotărârilor judecătoreşti). Ea este o acţiune, adică presupune executarea unui drept legitim sau presupus înmod arbitrar.

3. În calitate de acţiuni samavolnice sunt examinate doar acţiuni care, în primul rând, se săvârşesc în pofida modului stabilit de actele normative, în al doilea rând, a căror legalitate este discutabilă şi, în altreilea rând, a căror săvârşire a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şiintereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Astfel, debitorul este obligat să repare

prejudiciile cauzate creditorului din cauza neexecutării sau executării inadecvate a obligaţiunilor. Se ştie cătoate prejudiciile se repară în baza hotărârii judecătoreşti şi creditorul este obligat să dovedească faptulîncălcării obligaţiunilor şi legătura cauzală dintre acesta şi prejudiciile apărute din cauza activităţii luiinadecvate. Dacă faptul prejudiciilor cauzate se contestă şi creditorul, evitând organele judiciare, îşirestabileşte independent drepturile sale prin intermediul ridicării samavolnice a obiectelor de valoare încontul stingerii pagubelor, poate să apară problema calificării acţiunilor lui conform art.352 din CP. Încazul în care astfel de acţiuni au fost săvârşite în calitate şi conform regulilor de legitimă apărare (art.36CP), acestea nu se consideră infracţiuni.

4. Daune în proporţii mari, ca particularitate (condiţie) obligatorie a samavolniciei, se consideră celecauzate doar intereselor legale ale cetăţenilor sau organizaţiilor. Chestiunea privind importanţa daunei estesoluţionată în fiecare caz concret, ţinându-se cont de dimensiunile prejudiciului cauzat şi de însemnătateadrepturilor şi intereselor încălcate. Astfel, privarea cetăţeanului de posibilitatea de a se folosi de spaţiullocativ, ridicarea obiectelor de valoare, în urma cărui fapt cetăţeanul este privat de mijloace de existenţă,constituie daună în proporţii mari (a se vedea comentariul de la art.126 CP).

5. În calitate de circumstanţe agravante ale laturii obiective a infracţiunii date în alin.2 sunt numiteaceleaşi acţiuni: a) săvârşite repetat; b) săvârşite de două sau mai multe persoane; c) însoţite de ameninţarecu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; d) însoţite de aplicarea violenţeinepericuloase pentru viaţă sau sănătate; e) însoţite de nimicirea bunurilor.

6. Referitor la săvârşirea repetată a samavolniciei a se vedea comentariul la art.31 CP.

7. Săvârşirea acestei infracţiuni de două sau mai multe persoane se încadrează în teoria participaţiei(a se vedea comentariul la art.41 CP).



8. Samavolnicia însoţită de ameninţarea cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau asănătăţii, de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate, precum şi de nimicirea bunurilor, deasemenea prezintă un pericol social sporit. În astfel de cazuri se impune concluzia că prin aplicarea acestor acţiuni s-au cauzat prejudicii concrete victimei (morale, fizice, materiale etc.).

9. Ameninţarea cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii trebuie să fie reală.Forma în care subiectul aplică ameninţarea este indiferentă pentru calificarea infracţiunii: aceasta poate fi

demonstrarea armei, orice acţiuni concludente sau influenţa verbală, capabile să acorde ajutor eficientsubiectului în realizarea scopului etc.10. Dat fiind faptul că vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, aplicarea violenţei

nepericuloase sau periculoase pentru viaţă şi sănătate sunt prejudicii aduse victimei de orice grad degravitate, aceste noţiuni, folosite de legislator la constituirea art.352 CP, sunt desfăşurate şi trebuie aplicatereieşind din reglementările şi comentariile la capitolul II al prezentului cod (infracţiuni contra vieţii şisănătăţii persoanei).

11. Totodată, noţiunea aplicarea violenţei diferă de noţiunea cauzare de prejudicii sănătăţii prinaceea că semnifică diverse momente de procedură ale acţiunilor. Dacă aplicarea violenţei nu presupune îngeneral cauzarea unui prejudiciu concret, constituind doar începutul influenţei fizice, cauzarea de prejudiciisănătăţii presupune survenirea unor consecinţe concrete.

12. Prin nimicirea bunurilor se înţelege aducerea acestora la o stare inutilizabilă, când restabilirea lor este imposibilă sau iraţională din punct de vedere economic.

13. Alin.3 al prezentului articol stipulează în calitate de circumstanţe agravante ale samavolnicieiacţiunile prevăzute la alin.1 sau 2: a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;

b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate; c) săvârşite cu aplicarea armei; d)soldate cu daune în proporţii deosebit de mari; e) soldate cu alte urmări grave.

14. Săvârşirea acţiunilor enumerate de către un grup criminal organizat sau de către o organizaţiecriminală prezintă un grad deosebit de periculozitate rezultat din esenţa şi scopurile acestor acţiuni (a sevedea comentariul la art.46, 47 CP).

15. Aplicarea armei în acţiunile de samavolnicie presupune folosirea ei pentru a inspira cuiva frică, asperia victima, precum şi la ameninţarea cu moartea ori la vătămarea integrităţii corporale a victimei.

În calitate de arme pot fi cele de foc sau cele albe. Important este ca acestea să fie reale, şi nu înformă de jucării, machete. Principalul e că ele au fost aplicate real la înspăimântarea victimei şi lavătămarea integrităţii lui corporale (s-au efectuat împuşcături, au fost pricinuite anumite leziuni corporaleetc.).

16. Parvenirea în urma acţiunilor samavolnice a daunelor în proporţii deosebit de mari presupune prejudicierea victimei în sumă de mai mult de 1500 unităţi convenţionale.

17. Alte urmări grave în aceste situaţii pot parveni şi trebuie apreciate după caz, pornind de lacircumstanţele concrete. Aceste urmări grave pot prejudicia atât persoanele fizice, cât şi cele juridice.Prejudiciul pentru persoanele fizice poate fi material sau moral, pentru cele juridice - numai material.

18. Infracţiunea dată se consideră consumată în momentul săvârşirii acţiunilor respective şi al

survenirii consecinţelor sub forma de daune în proporţii mari.19. Conform laturii subiective, fapta presupusă de samavolnicie poate să fie săvârşită atât cu intenţiedirectă, cât şi cu intenţie indirectă. În ultimul caz subiectul are o atitudine indiferentă faţă de posibileledaune pricinuite prin fapta sa.

20. Subiect al infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani. Încazul în care fapta este săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu,acţiunile ei pot fi calificate drept depăşire a atribuţiilor de serviciu.

21. Dacă subiectul, în scopul exercitării dreptului contestat, apelează, pe lângă lege, la ajutorul altor persoane (angajează persoane terţe, cu ajutorul cărora restituie datoria), aceste acţiuni formeazăsamavolnicia. Însă dacă în procesul samavolniciei a fost săvârşită o altă infracţiune, de exemplu - cauzareade leziuni corporale, faptele sunt calificate ca pluralitate de infracţiuni.

Articolul 353. ESCHIVAREA DE LA SERVICIUL MILITAR ÎN TERMEN, DE LAPREGĂTIREA MILITARĂ OBLIGATORIE SAU DE LA CONCENTRĂRILE REZERVIŞTILOR



(1) Eschivarea de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară obligatorie sau de laconcentrările rezerviştilor

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) repetat;b) prin automutilare;

c) prin simularea unei boli;d) prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5ani.

1. CRM (art.57) proclamă că apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean.Serviciul militar este o datorie specială a serviciului public ce rezidă în îndeplinirea de către cetăţeni adatoriei constituţionale privind pregătirea pentru apărarea Patriei exclusiv în cadrul Forţelor Armate aleRM (a se vedea art.4 al Legii cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei nr.1245-XV din18.07.2002 în MO nr.137-138/1054 din 10.10.2002).

2. Obiectul infracţiunii prevăzut de art.353 al CP îl constituie relaţiile sociale ce ţin de ordineastabilită de încorporare în serviciul militar al RM.

3. Dispoziţia art.353 CP stabileşte răspunderea a două categorii de persoane: recruţii şi rezerviştii.

Conform art.7 al legii menţionate, cetăţenii luaţi la evidenţă militară până la încorporarea lor în serviciulmilitar ori în cel civil sau până la trecerea lor în rezervă se numesc recruţi, iar cetăţenii trecuţi în rezervă senumesc rezervişti. Bărbaţii, cetăţeni ai RM, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt încorporaţi în serviciulmilitar în termen (art.28 al legii enunţate).

4. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin eschivarea recrutului de la serviciul militar în termenşi a rezervistului - de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrările rezerviştilor. Eschivareaconstituie neprezentarea recrutului sau a rezervistului la data, ora şi locul menţionat în ordinul de chemare,fără vreun motiv întemeiat. Motiv întemeiat, conform art.45 al legii menţionate sunt: starea gravă asănătăţii recrutului (rezervistului), confirmată prin certificatul medical; decesul unui membru al familieilui, confirmat prin certificat de deces; evenimentele de forţă majoră, confirmate prin actele doveditoare,transmiterea întârziată a înştiinţării despre prezentarea la punctul de încorporare (concentrare) etc.

5. Componenţa de infracţiune (alin.1 art.353) este formală cu excepţia faptei săvârşite prinautomutilare şi se caracterizează prin inacţiunea (acţiunea) persoanei. Infracţiunea se consideră consumatădin momentul în care vinovatul nu s-a prezentat la locul şi la timpul indicat în ordinul de chemare.

6. Alin.2 art.353 prevede răspunderea pentru formele calificative ale eschivării de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrările rezerviştilor.

7. Înţelesul noţiunii de repetare (lit.a) alin.2) a fost explicat în comentariul art.31 CP.8. Prin automutilare (lit.b) se înţelege cauzarea intenţionată de către vinovat a unui prejudiciu

sănătăţii proprii prin vătămarea organelor, ţesuturilor corpului, funcţionării normale a acestora, folosind înacest scop arme de foc sau arme albe sau alte obiecte, precum şi medicamente cu conţinut chimic sau

biologic.

9. Simularea unei boli (lit.c) înseamnă declararea falsă a unei maladii (boala psihică, asurzire, vedereaslabă) sau a altor neajunsuri fizice, ori indicarea unor simptoame exagerate referitoare la îmbolnăvirilereale ale persoanei, cu scopul de a se eschiva de la serviciul militar.

10. Prin falsificarea documentelor (lit.d) se înţelege întocmirea unor documente false sauintroducerea anumitor date false în documente originale, ce denaturează conţinutul lor, de exemplu -informaţia falsă despre moartea sau îmbolnăvirea gravă a rudelor apropiate, corectările care schimbăvârsta, timpul îmbolnăvirii sau alte date, cu scopul eliberării temporare sau permanente de la serviciulmilitar.

11. Prin altă înşelăciune se înţeleg alte mijloace (comunicări orale sau scrise), care induc în eroareorganele competente ce hotărăsc problema eliberării persoanei de serviciul militar. Înşelăciunea se poatemanifesta şi prin tăinuirea intenţionată a datelor despre care persoana era obligată să comunice, de exemplu

- tăinuirea încheierii tratamentului medical, dispariţia altor impedimente pentru satisfacerea serviciuluimilitar obligatoriu etc.



12. Rezerviştii pot fi chemaţi pentru instrucţie la concentrări militare la data şi pe durata stabilită prinhotărâre de Guvern în temeiul Legii cu privire la rezerva Forţelor Armate (art.36).

13. Încorporarea rezerviştilor la mobilizare se efectuează de către autorităţile administraţiei publicelocale, în comun cu centrele militare, conform Planului de completare a Forţelor Armate aprobat de cătreministrul apărării (art.37 al Legii cu privire la rezerva Forţelor Armate).

14. Infracţiunea prevăzută de alin.2 art.353 CP se consideră consumată din momentul în care

vinovatul, minţind, a obţinut eliberarea temporară sau permanentă de serviciul militar.15. Latura subiectivă se realizează cu intenţie directă. Motivul şi scopul eschivării pot fi diferite şi nu prezintă importanţă la calificarea infracţiunii.

16. Subiectul infracţiunii poate fi persoana care a atins vârsta necesară pentru a fi chemată la serviciulmilitar în termen, la pregătirea militară obligatorie sau la concentrările de rezervă.

Articolul 354. ESCHIVAREA DE LA MOBILIZARE(1) Eschivarea de la mobilizare în rândurile Forţelor Armatese pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită pe timp de război se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.1. Mobilizarea constă în chemarea în rândurile Forţelor Armate ale RM a cetăţenilor capabili de luptă,

în contextul începutelor sau presupuselor acţiuni militare.2. Conform art.66 CRM, mobilizarea parţială sau totală este declarată de Parlamentul RM.3. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de ordinea de completare a Forţelor Armate

ale RM în condiţiile mobilizării.4. Latura obiectivă a infracţiunii o constituie neprezentarea supusului militar la mobilizare la locul şi

în termenul indicat, conform avizului de mobilizare. Eschivarea poate fi legată prin diferite acţiuniînşelătoare îndreptate spre evitarea mobilizării: falsificarea documentelor, simularea unei boli, cauzareavătămărilor corporale etc.

5. Alin.2 art.354 CP agravează răspunderea pentru acţiunile prevăzute de alin.1 art.354 CP, săvârşite pe timp de război. În conformitate cu art.127 CP, prin timp de război se înţelege intervalul de la datadeclarării mobilizării sau a începerii operaţiunilor de război până la data trecerii armate în stare de pace.

6. Infracţiunea se consideră consumată din momentul neprezentării la timpul stabilit în punctul indicat pentru militari sau din momentul eschivării de fapt de la mobilizare, fără motive întemeiate.

7. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă.8. Subiect al infracţiunii poate fi supusul militar sau rezervistul.Articolul 355. ESCHIVAREA SAU REFUZUL DE A ÎNDEPLINI OBLIGAŢIILE

SERVICIULUI DE ALTERNATIVĂ(1) Eschivarea sau refuzul persoanei care îndeplineşte serviciul de alternativă de a executa

obligaţiile ce îi revin în cadrul acestui serviciuse pedepseşte cu amendă în mărime de la 100 la 500 unităţi convenţionale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunităţii pe un termen de 200 de ore.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) repetat;b) prin automutilare;c) prin simularea unei boli;d) prin falsificarea documentelor sau prin altă înşelăciune;e) pe timp de război se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 1.000 unităţi convenţionale sau cu arest de până la

6 luni.1. Art.355 CP stabileşte răspunderea penală pentru eschivarea sau refuzul de a îndeplini obligaţiunile

serviciului de alternativă de către persoanele eliberate de serviciul militar.2. Ordinea de eliberare de la serviciul militar şi încadrarea în serviciul de alternativă, locul, termenele

şi condiţiile în care au loc aceste măsuri sunt reglementate de Legea cu privire la serviciul de alternativă nr.663-XIV din 09.07.91. Art.4 al legii stipulează că serviciul de alternativă este serviciu de stat, arecaracter civil şi social util, e satisfăcut de cetăţenii care au refuzat să intre în serviciu militar în termen



(pregătire militară obligatorie) din convingeri religioase sau pacifiste. Serviciul de alternativă esteorganizat, efectuat şi controlat de autorităţile publice.

3. În serviciul de alternativă se încorporează cetăţeni ai RM de sex masculin în vârstă de la 18 până la27 ani, înscrişi la evidenţa militară ca recruţi şi scutiţi de satisfacerea serviciului militar în modul stabilit delegea menţionată.

4. Organul suprem de conducere al serviciului de alternativă este Comisia Republicană de Recrutare,

iar organul suprem executiv - Direcţia Serviciului de Alternativă.5. În baza hotărârii privind încorporarea cetăţeanului în serviciul de alternativă, împuternicitul cuacest serviciu în raion (oraş) eliberează persoanei un titlu normativ în care se indică timpul sosirii şi loculde satisfacere a serviciului de alternativă. În baza înscrierii din titlul normativ, administraţia întreprinderii,instituţiei, organizaţiei încheie cu cetăţeanul un contract de muncă pe termenul stabilit. Refuzul deîncadrare în muncă nu se admite.

6. Cetăţeanul încorporat în serviciul de alternativă este obligat să se prezinte la timp la locul deserviciu indicat în titlul nominativ.

7. Obiectul infracţiunii este constituit din relaţiile sociale ce ţin de ordinea efectuării serviciului dealternativă.

8. Latura obiectivă se realizează prin eschivare sau refuz de a îndeplini obligaţiunile ce-i revin în

cadrul serviciului de alternativă, din motive neîntemeiate; adică, componenţa de infracţiune este formală,cu excepţia acţiunilor prevăzute de lit.b) alin.2 art.355.

9. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă.10. Subiectul infracţiunii este unul special - cetăţeanul RM, de sex masculin, care, conform vârstei,

este apt pentru serviciul de alternativă.11. Toate agravantele stipulate în alin.2 al infracţiunii nominalizate sunt similare cu cele comentate în

alin.2 art.353 CP.Articolul 356. ESCHIVAREA PE TIMP DE RĂZBOI DE LA ÎNDEPLINIREA

PRESTAŢIILOR Eschivarea pe timp de război de la mobilizarea la muncă sau de la îndeplinirea altor prestaţii se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.1. În condiţiile stării de război, pentru întărirea capacităţii de apărare a RM pot fi iniţiate anumite

măsuri necesare pentru realizarea lucrărilor ce ţin de apărare.2. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de ordinea de asigurare tehnico-materială a

Forţelor Armate ale RM pe timp de război, care este stabilită prin actele normative ale organelor competente de stat.

3. Latura obiectivă se caracterizează prin eschivarea de la mobilizarea la muncă sau la îndeplinirealucrărilor de apărare (la întreprinderi, construcţii), care se exprimă prin faptul că cetăţeanul sau nu se

prezintă la locul şi timpul indicat fără vreun motiv întemeiat, sau se eschivează prin mijloace ilegale de lamobilizare.

4. În afară de mobilizarea la muncă, art.356 CP nu enumără lista prestaţiilor a căror neîndeplinire

atrage răspunderea penală conform acestui articol. Prestaţiile introduse pe timp de război pot fi legate derepartizarea unor anumite obligaţiuni tuturor sau numai unor categorii aparte de cetăţeni (de exemplu:oferirea unei locuinţe pentru militari, a mijloacelor de transport, a subsolurilor, a altor bunuri cu caracter

personal sau cu drept de proprietate).5. Infracţiunea se consideră consumată din momentul eschivării vinovatului de la mobilizarea la

muncă sau de la îndeplinirea prestaţiilor.6. Infracţiunea analizată se caracterizează prin intenţie directă.7. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16 ani.Articolul 357. ORGANIZAREA SAU CONDUCEREA UNEI GREVE ILEGALE, PRECUM ŞI

ÎMPIEDICAREA ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII, INSTITUŢIEI ORI ORGANIZAŢIEI ÎNCONDIŢIILE STĂRII DE URGENŢĂ

(1) Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă,



se pedepsesc cu amendă în mărime de până la 500 unităţi convenţionale sau cu muncăneremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite în perioada formelor speciale de administrarese pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.1. În articolul comentat este vorba despre infracţiunile a căror săvârşire are loc în situaţia (condiţiile)

stării de urgenţă. Această situaţie este reglementată în Legea cu privire la regimul juridic al stării

excepţionale şi la formele speciale de guvernare în RM nr.290 din 01.10.90 (a se vedea Veştile nr.10/244,1990).2. Conform art.1 al legii numite, starea excepţională constituie o măsură provizorie, decretată de

organele supreme de stat în interesul asigurării securităţii cetăţenilor RM, legalităţii şi ordinii de drept încaz de calamităţi naturale, accidente mari şi catastrofe, epidemii, epizootii, dezordini de masă şi în altecircumstanţe excepţionale. La decretarea stării excepţionale sunt indicate motivele adoptării unei atarehotărâri, termenul şi limitele teritoriale ale acţiunii ei.

3. În condiţiile stării excepţionale organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat pot aplica - înfuncţie de circumstanţele concrete - următoarele măsuri: să întărească paza ordinii publice şi a obiectivelor ce asigură activitatea vitală a populaţiei şi a economiei naţionale, să interzică grevele, adunările,mitingurile, procesiunile de stradă, demonstraţiile, să stabilească un regim special de lucru pentru

întreprinderi, instituţii şi organizaţii şi alte măsuri enumerate în art.3 al acestei legi.4. Obiectul infracţiunii date îl constituie securitatea publică.5. Latura obiectivă se exprimă prin săvârşirea următoarelor acţiuni: a) organizarea grevei ilegale; b)

conducerea ei; c) împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei în condiţiile stării deurgenţă. Infracţiunea are caracter formal. Ea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunilor indicate.

6. Organizarea grevei ilegale se poate exprima în planificarea acţiunilor unui grup de oameni,îndreptate spre întreruperea organizată, în masă a muncii, cu scopul satisfacerii unor cerinţe cu caracter

politic sau economic.7. Conducerea grevei este activitatea uneia sau a câtorva persoane care se află în frunte şi

coordonează acţiunile grevei interzise.8. Legea prevede că activitatea persoanelor implicate în organizarea şi desfăşurarea grevelor ilegale în

situaţia stării de urgenţă este pasibilă de vinovăţie în cazul în care ele împiedică activitatea normală, ritmicăa întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, stopează sau încetează pe o anumită perioadă funcţionarealor.

9. Latura subiectivă a infracţiunii se realizează prin intenţie directă.10. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, inclusiv cea cu funcţii de

răspundere care a împlinit vârsta de 16 ani şi a realizat acţiunile prevăzute în dispoziţia legii în condiţiilestării de urgenţă.

11. Prevederile alin.2 al articolului comentat agravează situaţia făptuitorului, dacă acţiunile enumeratela alin.1 sunt săvârşite în perioada formelor speciale de administrare.

12. Există două forme de administrare specială a republicii sau a unor teritorii ale ei: administrareadirectă - în condiţiile suspendării activităţii organelor locale ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat şiadministrarea directă - în condiţiile dizolvării organelor locale ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat(a se vedea Titlul II al Legii cu privire la regimul juridic al stării excepţionale şi formelor speciale deadministrare în RM).

Articolul 358. ORGANIZAREA SAU PARTICIPAREA ACTIVĂ LA ACŢIUNI DE GRUPCARE TULBURĂ GRAV ORDINEA PUBLICĂ ORI IMPLICAREA MINORILOR ÎN ACESTEACŢIUNI

(1) Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite de neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor sau deîmpiedicarea activităţii normale a transportului, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor,




(2) Antrenarea minorilor la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite deneîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor sau de împiedicareaactivităţii normale a transportului, sau de cauzarea de daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,


1. Obiectul infracţiunii îl constituie relaţiile sociale care asigură ordinea publică şi securitatea de stat,autoritatea şi activitatea normală a organelor puterii de stat şi conducerii, îndreptate la ocrotirea ordinii publice.

2. Latura obiectivă a alin.1 art.358 CP se exprimă prin organizarea sau participarea activă la acţiunide grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite de neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale alereprezentanţilor autorităţilor sau care împiedică activitatea normală a transportului, întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor.

3. În sensul Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor din 21.07.95 (a se vedea MOnr.061 din 02.11.95), prin întrunire se înţelege: miting, demonstraţie, manifestaţie, procesiune, marş,

pichetare, grevă desfăşurată în locuri publice, în afara unităţii economice sau a locului de lucru, orice altăadunare a cetăţenilor, a cărei desfăşurare nu este reglementată de lege (art.2). Întrunirile se pot desfăşura

numai după ce au fost declarate de către organizatori la primăriile orăşeneşti (municipale), săteşti(comunale). Art.6 al legii interzice atragerea elevilor de către cadrele didactice sau alte persoane încadrateîn instituţiile şcolare în desfăşurarea întrunirilor neautorizate.

4. Organizarea acţiunilor de grup poate consta din: planificarea, pregătirea, adică stabilireacaracterului, mijloacelor, metodelor şi obiectivelor acestor acţiuni, a timpului şi locului desfăşurării lor,atragerea de participanţi, precum şi din asigurarea conducerii acţiunilor de grup în timpul încălcării grave aordinii publice.

5. Participarea activă presupune manifestarea unor anumite genuri de iniţiativă a persoanei ce participă la acţiuni de grup, precum şi concentrarea forţelor altor persoane, prin strigăte provocatoare şichemări adresate mulţimii. Acţiunile vinovatului pot să se exprime şi prin acţiuni îndrăzneţe (obraznice) şicinice în timpul încălcării ordinii publice, menite să dezlănţuie ura şi înrăirea în rândurile participanţilor.

6. Ordinea publică reprezintă sistemul de relaţii sociale ce se exprimă prin respectarea de către toţicetăţenii a normelor de drept şi morale ce reglementează comportamentul oamenilor în viaţa socială, întimpul muncii, odihnei şi în viaţă.

7. Neîndeplinirea vădită a dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor autorităţilor înseamnă refuzuldemonstrativ de a îndeplini cerinţele insistente, repetate ale reprezentaţilor puterii. Uneori reprezentanţii

puterii sunt constrânşi a folosi forţa, ca să oblige vinovaţii să îndeplinească cerinţele lor legale.8. Acţiunile de grup care tulbură grav ordinea publică, fiind însoţite de neîndeplinirea vădită a

dispoziţiilor legale ale reprezentanţilor puterii, prejudiciază activitatea transportului, întreprinderilor,instituţiilor, organizaţiilor.

9. Pentru ca infracţiunea să se considere consumată, este necesar să intervină cel puţin una din

consecinţele enumerate în dispoziţia alin.1 art.358: tulburarea gravă a ordinii publice sau împiedicareaactivităţii normale a transportului, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor .10. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă.11. Subiect al infracţiunii poate fi organizatorul sau participantul activ la acţiunile de grup, altfel zis -

orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.12. Alin.2 art.358 CP prevede răspunderea penală pentru antrenarea minorilor la săvârşirea aceloraşi

acţiuni, enumerate în dispoziţia alin.1 al articolului comentat. Deosebirea constă numai în consecinţeleinfracţionale ce cauzează daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice şi juridice.13. Noţiunea de proporţii considerabile a fost explicată în comentariul la art.126 CP.Articolul 359. CUMPĂRAREA SAU VÂNZAREA DOCUMENTELOR OFICIALE

Cumpărarea sau vânzarea documentelor oficiale care acordă drepturi sau eliberează de obligaţii se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 200 unităţi convenţionale sau cu arest de până la 6 luni.



1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii comentate îl formează regimul de completare şi folosire adocumentelor oficiale. Obiectul material al infracţiunii îl constituie actele oficiale care oferă drepturi saueliberează de obligaţiuni.

2. Prin documente se au în vedere actele oficiale care conferă un drept sau eliberează de o obligaţiunenu numai pe deţinătorul sau cumpărătorul lor, dar şi pe alte persoane care le obţin. Documentele indicatetrebuie să fie originale, nu falsificate.

3. Sunt considerate documente oficiale actele emise de organele de stat, de organele autoadministrării publice locale, de întreprinderi, instituţii sau organizaţii, indiferent de forma de proprietate, dar recunoscutede stat drept conferitoare de drepturi sau eliberatoare de obligaţiuni. Documentele oficiale pot proveni de la

persoanele private în cazul în care statul le conferă un statut oficial şi importanţă juridică (de exemplu:actele perfectate de notar). Documentele oficiale care conferă un drept sunt şi diplomele de absolvire ainstituţiei de învăţământ, legitimaţiile (de participare la acţiunile militare, de pensionar), permisul deconducere, patentele de întreprinzător, licenţele şi alte acte oficiale. Documente prin care cetăţenii sunt

scutiţi de obligaţiuni sunt certificatele, adeverinţele ce scutesc de plata serviciilor comunale sau de alte plăţi, de exemplu - actul care conferă cetăţeanului dreptul de a călători pe gratis în transportul public etc.

4. Latura obiectivă a infracţiunii constă din două acţiuni alternative: cumpărarea şi vânzareadocumentelor oficiale. Infracţiunea are caracter formal şi se consideră consumată din momentul săvârşirii

primei sau următoarei acţiuni. Folosirea ulterioară a acestor acte nu se include în cadrul componenţei deinfracţiuni date.

5. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă. Motivul şi scopul pot fi diverse.6. Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani. Acesta poate

fi atât cumpărătorul documentelor indicate, cât şi vânzătorul acestora.Articolul 360. LUAREA, SUSTRAGEREA, TĂINUIREA, DEGRADAREA SAU

DISTRUGEREA DOCUMENTELOR, IMPRIMATELOR, ŞTAMPILELOR SAU SIGILIILOR (1) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor,

ştampilelor sau sigiliilor aparţinând întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare, dacă această faptă a fost săvârşită din interes material saudin alte motive josnice,


(2) Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea, distrugerea sau păstrarea buletinelor de identitatesau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenţia de a limita libertatea persoanei,inclusiv libertatea de circulaţie, sau de a o lipsi de aceasta,


1. Obiect nemijlocit al infracţiunii date este ordinea stabilită în vederea gestionării documentaţieioficiale. Obiect material al infracţiunii date, spre deosebire de cel prevăzut de art.359 CP, include nu numaidocumentele care conferă drepturi şi scutesc de obligaţiuni, dar şi ştampilele, sigiliile, imprimatele

necesare pentru perfectarea documentelor oficiale.2. Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin acţiunile de luare, sustragere, tăinuire,degradare sau distrugere a obiectelor indicate în dispoziţia articolului.

3. Prin acţiunea de luare se înţelege scoaterea sau retragerea documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor din posesia întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate sauforma juridică de organizare.

4. Acţiunea de sustragere constă în luarea ilegală, prin orice mijloace, precum şi intrarea în posesiaobiectelor prevăzute de alin.1 art.360.

5. Degradarea sau distrugerea constă în aducerea obiectelor indicate într-o stare de necorespunderetotală sau parţială pentru folosirea lor.

6. Tăinuirea constituie acţiunea de ascundere a documentelor sau a celorlalte obiecte, astfel ca

deţinătorul să nu se poată folosi de ele.7. Ştampila reprezintă o inscripţie, emblemă sau semn convenţional aplicat pe un document pentru a-ida valabilitate sau pentru a-i indica sau certifica provenienţa.



8. Sigiliul este un obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă,o emblemă, o efigie etc. şi care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticităţii lui.

9. Imprimata este formularul-tip folosit în întreprinderi şi instituţii pentru întocmirea de acte oficiale.10. Infracţiunea se consideră consumată din momentul săvârşirii a cel puţin uneia din acţiunile

enumerate în alin.1 art.360.11. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. În afară de aceasta, este

important ca vinovatul să acţioneze din interes material sau din alte motive josnice.12. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.13. Alin.2 art.360 CP conţine semnele agravante ale acestei componenţe de infracţiune, la care

legiuitorul referă luarea, distrugerea, tăinuirea, degradarea, sustragerea sau păstrarea buletinelor deidentitate sau a altor documente importante ale persoanelor fizice, cu intenţia de a limita libertatea

persoanei, inclusiv libertatea de circulaţie, sau de a o lipsi de aceasta.14. La sintagma de alte acte importante, în afară de buletine de identitate, se referă orice alt

document care poate adeveri persoana sau unele atribute, ca cele de serviciu etc. De exemplu: livretulmilitar, atestatul sau diploma de studii, carnetul de muncă, legitimaţia de pensionar, licenţa ce conferădreptul de a practica antreprenoriatul etc. Aceste documente personale au caracter oficial. Importanţa lor urmează a fi apreciată de către instanţa de judecată.

15. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă şi are drept scop limitarealibertăţilor persoanelor, inclusiv privarea lor de libertatea de circulaţie. Partea vătămată îşi pierde dreptulde a-şi realiza interesele legitime fără documentele în cauză, care-i certifică personalitatea.

Articolul 361. CONFECŢIONAREA, DEŢINEREA, VÂNZAREA SAU FOLOSIREADOCUMENTELOR OFICIALE, A IMPRIMATELOR, ŞTAMPILELOR SAU SIGILIILOR FALSE

(1) Confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordădrepturi sau eliberează de obligaţii, confecţionarea sau vânzarea imprimatelor, ştampilelor sau asigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma

juridică de organizare,se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu închisoare de

până la 2 ani.(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite repetat;b) săvârşite de două sau mai multe persoane;c) săvârşite referitor la un document de importanţă deosebită;d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de

lege ale persoanelor fizice sau juridicese pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1

la 5 ani.1. Infracţiunea prevăzută de art.361 atentează la ordinea stabilită a autentificării documentale a

faptelor ce au importanţă juridică. În calitate de obiect material al infracţiunii servesc documentele oficiale,imprimatele, ştampilele sau sigiliile.2. Latură obiectivă constă din confecţionarea, deţinerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale

false, care conferă drepturi sau scutesc de obligaţiuni, precum şi confecţionarea sau vânzareaimprimantelor, ştampilelor, sigiliilor false.

3. Noţiunea de documente oficiale este analizată în cadrul art.359, iar noţiunile de imprimată, ştampile sau sigilii - în art.360 CP.

4. Înţelesul noţiunii de falsificare constă atât în modificarea totală a documentelor oficiale, cât şi înintroducerea în document a unor informaţii falsificate. Aceasta se poate realiza prin următoarele modalităţi:ştergerea, adăugarea, corectarea conţinutului textului, schimbarea datei, falsificarea semnăturii persoaneicu funcţii de răspundere etc.

5. Confecţionarea imprimantelor, ştampilelor, sigiliilor false presupune crearea unor atare obiecteîmpreună cu toate rechizitele lor sau introducerea în imprimatele, sigiliile originale a unor corectări carefalsifică textul sau imaginile pe aceste obiecte.



6. Prin posesie în cazul dat se înţelege deţinerea activă a documentelor oficiale false care conferădrepturi sau scutesc de obligaţiuni.

7. Folosirea documentelor falsificate, a ştampilelor, imprimatelor, sigiliilor desemnează acţiunile devânzare, dăruire, schimb şi alte forme de transmitere spre folosire de către alte persoane contra plată saugratis.

8. Componenţa de infracţiune este formală. Ea se consideră consumată din momentul falsificării sau

confecţionării obiectelor indicate în dispoziţia articolului sau din momentul vânzării lor.9. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă. Este necesar ca falsificarea să fie efectuată înscopul folosirii documentelor, ştampilelor, imprimatelor, sigiliilor de către infractori sau de către alte

persoane. Confecţionarea sau falsificarea care nu urmează scopul de a fi folosite sau vândute nu formeazăcomponenţa de infracţiune.

10. Subiect al infracţiunii este unul general - persoana fizică responsabilă, care a atins vârsta de 16ani.

11. Alin.2 art.361 CP prevede semnele calificative ale incriminării din alin.1 (agravantele). Pentru aînţelege sintagma în mod repetat , a se vedea comentariul la art.31 CP; sensul sintagmei de către un grupde persoane este elucidat în comentariul la art.44 CP; accepţiunile sintagmei acţiunile săvârşite referitor laun document de importanţă deosebită sunt elucidate în comentariul la art.360 CP; înţelesul îmbinării

acţiuni soldate cu daune în proporţii mari este descifrat în comentariul la art.126 CP.Articolul 362. TRECEREA ILEGALĂ A FRONTIEREI DE STAT(1) Trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldovase pedepseşte cu amendă în mărime de până la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1

la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită repetat se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 600 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la

2 la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) şi (2):a) însoţite de violenţă;b) săvârşite cu aplicarea armei,se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.(4) Acţiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetăţenilor străini veniţi în Republica

Moldova, fără paşaportul stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat deConstituţia Republicii Moldova, precum şi asupra persoanelor care sunt victime ale traficului de fiinţeumane.

1. Obiect al infracţiunii prevăzute este regimul de stat al frontierei, ordinea stabilită de trecere a ei decătre persoanele fizice. Înţelesul frontierei de stat este stabilit de Legea privind frontiera de stat a RM din17 mai 1994 (MO nr.12/107 din 03.11.94).

2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în trecerea ilegală a frontierei de stat ocrotite (păzite) peuscat, pe apă şi în aer fără documentele necesare şi fără permisiunea cuvenită. Baza juridică ce

reglementează ieşirea din hotarele republicii şi intrarea în RM o constituie legislaţia care acţionează peteritoriul RM şi tratatele internaţionale semnate de RM.3. Infracţiunea se consideră consumată din momentul trecerii de fapt a frontierei de stat prin orice

mijloace: pe jos, înot, folosind transportul auto, aerian ş. a.4. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Motivul şi scopul trecerii

frontierei nu au importanţă pentru calificarea infracţiunii.5. Subiect al infracţiunii poate fi orice cetăţean al RM, străin sau apatrid, care atinge vârsta de 16 ani.6. Alin.2 art.362 CP prevede mărirea pedepsei pentru aceleaşi acţiuni săvârşite repetat, iar alin.3 al

aceluiaşi articol enumără formele agravante pentru acţiunile prevăzute în alin.1 şi 2: a) însoţite de violenţă; b) săvârşite cu aplicarea armei.

7. În prezenţa semnului de violenţă, obiect suplimentar al infracţiunii analizate este şi viaţa, sănătatea

şi inviolabilitatea unei persoane concrete, partea vătămată.8. Prin aplicarea violenţei se înţelege aplicarea reală a violenţei de orice gen: atât periculoasă pentruviaţă şi sănătate, cât şi nepericuloasă. Totuşi, violenţa, care se pedepseşte mai aspru decât infracţiunea



prevăzută de alin.3 art.362, cere o calificare suplimentară în temeiul articolelor corespunzătoare referitoarela infracţiunile contra personalităţii.

9. Aplicarea armei se consideră folosirea ei de fapt pentru a influenţa fizic sau psihic persoanavătămată cu scopul împiedicării efectuării de către aceasta a obligaţiunii de ocrotire a frontierei de stat.

10. Alin.4 art.362 conţine un motiv ce justifică trecerea ilegală a frontierei de stat excluzândrăspunderea penală. El se referă la două categorii de persoane: cetăţenii străini veniţi în RM fără paşaportul

stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de CRM, precum şi persoanele caresunt victime ale traficului de fiinţe umane.Articolul 363. FOLOSIREA ILEGALĂ A ÎNSEMNELOR CRUCII ROŞIIFolosirea emblemei Crucii Roşii şi a denumirii "Crucea Roşie" de către persoane care nu sunt

împuternicite cu acest drept, precum şi a însemnelor care pot fi confundate cu emblema Crucii Roşii,dacă această acţiune a avut urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la unan.

1. În conformitate cu Legea cu privire la folosirea şi protecţia emblemei Crucii Roşii din 12.11.1999(MO nr.145-148/715 din 23.12.1999) în scopul aplicării CG din 12 august 1949 şi din 8 iunie 1977,

prezenta lege stabileşte condiţiile şi modul de folosire şi protecţie a emblemei Crucii Roşii şi a denumirii

"Crucea Roşie" în timp de pace şi în timp de conflict armat. Conform art.1, obiectele protejate de prezentalege sunt: a) emblema Crucii Roşii; b) denumirea "Crucea Roşie"; c) semnalele distinctive pentruidentificarea formaţiunilor sanitare şi mijloacelor de transport sanitar. Emblema Crucii Roşii este emblemasocietăţii Crucea Roşie din Moldova. Societăţile naţionale străine de Cruce Roşie sau Semilună Roşie,aplicate pe teritoriul RM, folosesc ca semn distinctiv emblema Crucii Roşii sau Emblema Semilunii Roşiicu autorizaţia Societăţii de Cruce Roşie din Moldova, în aceleaşi condiţii ca şi Societatea de Cruce Roşiedin Moldova.

2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale interstatale care asigurărespectarea ordinii stabilite de folosire a emblemei Crucii Roşii şi a denumirii "Crucea Roşie".

3. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art.363 CP constă în folosirea ilegală a emblemeiCrucii Roşii şi a denumirii "Crucea Roşie" de către persoanele fizice şi juridice care nu sunt împuternicitecu acest drept, precum si folosirea însemnelor care pot fi identificate cu emblema Crucii Roşii.

4. Componenţa de infracţiune este materială. Dispoziţia normei date prevede survenirea urmărilor grave prin care se înţelege, în primul rând, cauzarea vătămărilor grave sănătăţii persoanelor sau moartealor, precum şi daune materiale.

5. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă, indiferent de scopul în care au fost folositeemblema sau denumirea.

6. Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana cu funcţii de răspundere, cât şi orice persoană fizicăresponsabilă, care a atins vârsta de 16 ani.

7. Militarii ce efectuează acţiunile prevăzute de componenţa de infracţiune în timpul conflictuluiarmat poartă răspundere conform art.392 CP.

CAPITOLUL XVIIIINFRACŢIUNI MILITAREArticolul 364. NEEXECUTAREA INTENŢIONATĂ A ORDINULUI(1) Neexecutarea intenţionată a ordinului şefului, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii

considerabile intereselor de serviciu,se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau

cu închisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită de două sau mai multe persoane;b) soldată cu urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,



se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.(4) Neexecutarea ordinului din neglijenţă sau din lipsă de conştiinciozitate:a) soldată cu urmări grave;b) pe timp de război;c) în condiţii de luptăse pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau

cu închisoare de la 2 la 5 ani.(5) Nu se consideră infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârşită întru executareaordinului sau dispoziţiei ilegale a unui şef. Răspunderea penală pentru prejudiciul pricinuit o poartă

persoana care a dat ordinul sau dispoziţia ilegală.(6) Persoana care a săvârşit o infracţiune intenţionată întru executarea ordinului sau dispoziţiei

vădit ilegale poartă răspundere penală în temeiuri generale. Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei ilegale exclude răspunderea penală.

1. Neexecutarea ordinului constă în refuzul direct de a executa ordinul şefului, precum şi altăneexecutare intenţionată a ordinului.

Conform art.33 al Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate ale RM (în continuare, Regulamentul serviciului interior ), după situaţia de serviciu şi după gradele militare, pe care le deţin, unii

militari în raport cu alţii pot fi şefi sau subordonaţi.Şefii, cărora militarii le sunt subordonaţi pe linie de serviciu, fie şi temporar, se numesc şefi direcţi.Şeful direct, cu funcţia imediat superioară unui subordonat, se numeşte şef nemijlocit .Militarii care după situaţia lor de serviciu şi după gradul militar nu sunt în raport cu alţi militari şefi

sau subordonaţi pot fi superiori sau inferiori.Dacă militarii care nu sunt subordonaţi reciproc îndeplinesc în comun îndatoririle de serviciu, când

relaţiile lor de serviciu nu sunt determinate de comandant (şef), atunci superiorul după funcţie, iar înfuncţii egale - superiorul după gradul militar este considerat şef.

Şeful are dreptul să dea ordine subordonatului şi să ceară executarea lor. Subordonatul este obligat săexecute necondiţionat ordinele şefului. După executarea ordinului el poate să înainteze o reclamaţie şefuluiierarhic superior în cazul în care consideră că faţă de el s-a procedat injust.

2. Ordinul în sensul analizat este de două feluri: ordin şi dispoziţiune.Ordinul este o dispoziţiune a comandantului (şefului) adresată subordonaţilor, care cere executarea

unor acţiuni, respectarea unor reguli sau stabileşte o ordine sau o situaţie. Ordinul poate fi dat în scris,verbal sau prin mijloace tehnice de legătură unui militar sau unui grup de militari.

Dispoziţiunea este o formă de transmitere a misiunilor de către comandant (şef) subordonaţilor privind chestiuni particulare. Dispoziţiunea se dă în scris sau verbal.

3. Latura obiectivă se realizează prin refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle deserviciu. Expresia refuzul de a executa un ordin trebuie interpretată în sensul de neexecutare intenţionată aunui ordin. Neexecutarea ordinului se poate exprima atât printr-o inacţiune, în cazul în care făptuitorului is-a ordonat să facă ceva, iar el refuză să execute acest ordin, cât şi printr-o acţiune , când subordonatului i

se interzice săvârşirea unor acţiuni, dar el totuşi le săvârşeşte. Neexecutarea ordinului poate fi exprimată prin două modalităţi: în mod expres, deschis, cândfăptuitorul exprimă prin viu grai sau chiar în scris că nu va executa ordinul şi nu-l execută, şi în mod tacit ,când subordonatul, fără să se exprime într-un anumit mod, nu execută ordinul.

4. În cazul în care subordonatul declară deschis că nu va executa ordinul primit şi apoi, imediat, trecela executarea lui nu se reţine componenţa infracţiunii de neexecutare a ordinului. Pentru disciplina militară

prezintă un pericol sporit nu atât manifestarea făţişă (verbală sau în scris) a hotărârii făptuitorului de a nuexecuta ordinul, cât mai ales faptul neexecutării acestui ordin, indiferent dacă făptuitorul şi-a făcutcunoscută sau nu în mod expres, făţiş această hotărâre. În realitate, din punct de vedere penal, refuzul de aexecuta un ordin (în sensul de comunicare a hotărârii făptuitorului de a nu da curs ordinului) reprezintădoar faza oratorie a infracţiunii, care nu intră sub incidenţa legii penale (a se vedea stadiile activităţii

infracţionale). Dacă refuzul verbal sau în scris ar constitui actul de executare, infracţiunea s-ar consumachiar în acel moment, fiind irelevant dacă ulterior făptuitorul a executat sau nu ordinul.



5. Daună (proporţii) considerabilă , adică consecinţele infracţiunii, constă într-o stare de pericolgravă, exprimată prin nerespectarea raportului de subordonare, prin atingerea adusă ordinii şi disciplineimilitare.

6. Consumarea infracţiunii are loc în momentul depăşirii termenului îndeplinirii unei acţiuni ordonateşi, respectiv, în momentul săvârşirii unei acţiuni contrare ordinului când acesta interzice o asemeneaacţiune. Anume în acest moment se produce urmarea periculoasă a faptei, adică starea de pericol pentru

ordinea şi disciplina militară.7. Latura subiectivă. Neexecutarea intenţionată a ordinului şefului, din punct de vedere volitiv sesăvârşeşte cu vinovăţie intenţionată. Motivul şi scopul nu au relevanţă la calificarea infracţiunii.

8. Conform alin.5 art.364 CP, nu se consideră infracţiune fapta persoanei prevăzută de legea penalăîntru executarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale a unui şef militar. Răspunderea penală pentru prejudiciul

pricinuit o poartă persoana care a dat ordinul sau dispoziţia ilegală. Aceste prevederi ale legii suntaplicabile în cazul în care persoana, executând un ordin ilegal, a săvârşit o infracţiune din imprudenţă.Prevederile art.264 alin.5 CP reprezintă o circumstanţă specială ce înlătură caracterul penal al fapteisăvârşite, baza acestei circumstanţe constând în ordinul superiorului.

9. Însă în cazurile în care subalternul a săvârşit o infracţiune intenţionată, cu bună-ştiinţă, întruexecutarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale, el va purta răspundere penală în temeiuri generale ca autor al

infracţiunii, iar cel care a dat ordinul - ca instigator la infracţiunea dată. Aceste prevederi sunt reglementatede alin.6 art.364 CP, care mai stipulează că neexecutarea ordinului sau a dispoziţiei ilegale excluderăspunderea penală.

Prevederile indicate sunt reglementate şi de dreptul penal internaţional. De exemplu, art.33 alStatutului Curţii Internaţionale Penale (în continuare - CIP) de la Roma din 1998 stipulează în alin.1 căinfracţiunea ce cade sub jurisdicţia CIP a fost săvârşită de către persoană întru executarea ordinuluiguvernului sau al şefului militar sau civil nu liberează această persoană de răspunderea penală, cu excepţiacazurilor în care: a) persoana era obligată juridic să execute ordinul acestui guvern sau al acestui şef; b)

persoana nu ştia că ordinul era ilegal; c) ordinul nu era vădit ilegal, iar în alin.2 - că pentru scopurileacestui articol, ordinele de săvârşire a infracţiunilor de genocid sau a infracţiunilor contra omenirii sunttotdeauna vădit ilegale.

10. Împrejurările care agravează răspunderea penală sunt indicate în alin.2 şi 3 art.364 CP, ele fiind:săvârşirea infracţiunii în grup de persoane, cauzarea prin infracţiune a unor consecinţe grave, săvârşireainfracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă.

11. Săvârşirea infracţiunii în grup de persoane are loc în cazul în care ordinul a fost dat unui colectivde subordonaţi, şi două sau mai multe persoane din acest colectiv, cu intenţie, împreună sau în comun, prinacţiuni coordonate, nu execută acest ordin. Pentru existenţa acestei agravante nu este necesară o înţelegere

prealabilă, expresă, între participanţi. Înţelegerea poate fi şi tacită, exprimată prin coordonarea tăinuită aacţiunilor lor. De exemplu, în cazul unui ordin colectiv, grupul întreg nu-l execută, aflându-se împreună,având cunoştinţă unul de acţiunile sau inacţiunile altuia.

Nu e prezentă o asemenea agravantă în cazul în care doi sau mai mulţi subordonaţi nu vor executa

ordinul comun de sine stătător, aflându-se în locuri diferite şi neavând cunoştinţă unul de acţiunile sauinacţiunile altuia.12. Cauzarea prin infracţiune a unor consecinţe grave se stabileşte în fiecare caz în parte, ţinându-se

cont de toate împrejurările săvârşirii faptei. Consecinţe grave pot fi considerate zădărnicirea unor măsuri privind asigurarea capacităţii de luptă a unităţii militare, zădărnicirea sarcinii de luptă, survenirea de jertfeomeneşti, distrugerea sau deteriorarea tehnicii militare, pricinuirea unor daune materiale în proporţii marietc. Pentru reţinerea acestei agravante în faptele militarului este necesară existenţa legăturii cauzale întresăvârşirea infracţiunii şi consecinţele prejudiciabile survenite.

13. Conform art.4-5 ale Legii cu privire la apărare, Parlamentul, la propunerea Preşedintelui RM, încazul agresiunii armate împotriva Moldovei, declară starea de beligeranţă sau de război şi anuleazăaceastă stare după semnarea tratatului de pace cu partea beligerantă.

Timpul de război începe din momentul declarării stării de beligeranţă sau o dată cu începerea de factoa acţiunilor militare şi se sfârşesc în ziua şi la ora încetării de facto a acţiunilor militare. În cazul în caretrupe sau grupe înarmate atacă sau invadează prin surprindere teritoriul Moldovei, organele locale ale



administraţiei militare sunt obligate să ia toate măsurile pentru respingerea atacurilor, fără a aşteptadeclararea războiului.

Prin condiţii de luptă se înţelege aflarea unităţii (subunităţii) militare în condiţii nemijlocite de pregătire de luptă sau în condiţii de ducere nemijlocită a luptei (operaţiuni de luptă). Condiţii de luptă pot fiatât în timp de război, cât şi în timp de pace, când unitatea (subunitatea ) militară ripostează atacului armatasupra hotarelor ţării.

14. Neexecutarea ordinului ca rezultat al atitudinii neglijente sau neconştiincioase faţă de el este prevăzută ca o infracţiune distinctă în alin.4 art.364 CP şi componenţa ei se deosebeşte de infracţiunea deneexecutare intenţionată a ordinului şefului, examinată anterior, doar prin latura obiectivă şi prin ceasubiectivă.

15. Latura obiectivă a acestei infracţiuni se exprimă prin neexecutarea ordinului sau executarea luineglijentă, fapte care duc la cauzarea unor consecinţe grave ori sunt săvârşite în timp de război sau încondiţii de luptă, lipsind caracterul făţiş sau deschis al faptelor prevăzute de neexecutarea intenţionată aordinului şefului. Lipsesc, de asemenea, acţiunile demonstrative, care ar adeveri nedorinţa subalternului dea se supune ordinelor sau dispoziţiunilor şefului.

16. Latura subiectivă a acestei infracţiuni se caracterizează prin vinovăţie neintenţionată, prinimprudenţă. În acest caz, făptuitorul nu a prevăzut posibilitatea neexecutării ordinului, cu toate că putea şi

trebuia s-o prevadă (neglijenţa criminală) sau a prevăzut posibilitatea neexecutării ordinului, dar s-a bazatuşuratic pe nişte împrejurări, prin intermediul cărora ordinul ar putea fi executat, însă aceste împrejurări n-au survenit (sau au survenit) şi în legătură cu aceasta ordinul n-a fost executat (sineîncredere exagerată).

Noţiunile consecinţe grave, timpul de război, condiţiile de luptă au fost analizate deja şi expresiile lor sunt similare şi în cazul componenţei de infracţiune analizate.

Articolul 365. OPUNEREA DE REZISTENŢĂ ŞEFULUI SAU CONSTRÂNGEREAACESTUIA LA ÎNCĂLCAREA OBLIGAŢIUNILOR DE SERVICIU

(1) Opunerea de rezistenţă şefului, unei alte persoane care îndeplineşte obligaţiunile legate deserviciul militar sau constrângerea lor la încălcarea acestor obligaţiuni

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite de două sau mai multe persoane;b) săvârşite cu aplicarea armei;c) soldate cu urmări gravese pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) însoţite de omorul intenţionat al şefului sau al unei alte persoane care îndeplineşte obligaţiunile

legate de serviciul militar;b) săvârşite pe timp de război;c) săvârşite în condiţii de luptă,se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

1. Gradul prejudiciabil al acestei infracţiuni constă în faptul că vinovatul se opune deschis şi cu perfidie activităţii de serviciu a şefilor militari sau a altui militar, activitate exercitată în interesul ordiniimilitare, cu scopul încetării sau schimbării caracterului ei legal. Aceste acţiuni ale vinovatului împiedică,iar uneori fac imposibilă exercitarea normală a activităţii de serviciu a persoanelor indicate, submineazăautoritatea lor.

2. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie sistemul de subordonare militară, care asigură atâtactivitatea de serviciu militară normală a comandanţilor (şefilor) militari sau a altor persoane care executăobligaţiuni legate de serviciul militar, cât şi viaţa şi sănătatea acestor persoane.

Astfel, această infracţiune are două obiecte de atentare: unul principal şi altul secundar. Obiectul principal îl constituie sistemul de subordonare militară, iar cel secundar - viaţa şi sănătatea comandanţilor (şefilor) militari sau a altor persoane care execută obligaţiuni legate de serviciul militar.

3. Latura obiectivă se exprimă prin acţiuni active. În art.365 CP sunt conexate două componenţe deinfracţiune, care se deosebesc prin latura lor obiectivă: a) opunerea de rezistenţă şefului, precum şi unei



alte persoane care exercită îndatoririle legate de serviciul militar; b) constrângerea persoanelor la încălcareaacestor îndatoriri.

Opunerea de rezistenţă şi constrângerea adeseori se săvârşesc cu aplicarea violenţei asupra şefului sauasupra altor persoane care execută obligaţiuni legate de serviciul militar, ceea ce sporeşte substanţial gradul

prejudiciabil al acestor fapte.4. Alte persoane care execută obligaţiuni legate de serviciul militar pot fi atât militarii care exercită

serviciu de gardă (santinelă etc.), patrulă sau serviciu de zi (militarul de serviciu pe companie, pe batalionetc.), cât şi alţi militari care îndeplinesc obligaţiuni concrete legate de serviciul militar.5. Opunerea de rezistenţă constă în acţiuni îndreptate spre împiedicarea şefului, precum şi a unei alte

persoane care exercită îndatoririle legate de serviciul militar, să-şi îndeplinească obligaţiunile lor statutare.La opunerea de rezistenţă vinovatul încearcă să nu permită persoanei să-şi exercite obligaţiunile militare,funcţionale, nu-i dă posibilitatea să acţioneze în situaţia concretă în conformitate cu legislaţia în vigoare,regulamentele militare sau ordinele superiorului. Opunerea de rezistenţă presupune înaintarea faţă de şef (sau faţă de alte persoane) a unor cerinţe concrete de săvârşire sau nesăvârşire a unor anumite acţiuni,contrare interesului de serviciu. Opunerea de rezistenţă poate fi săvârşită numai în timpul exercitării decătre şef sau de către altă persoană a obligaţiunilor legate de serviciul militar.

6. Opunerii de rezistenţă îi premerg, de obicei, unele încălcări de disciplină militară sau a ordinii

publice din partea militarului, iar opunerea este o reacţie de răspuns la acţiunile legitime ale şefului sau alealtei persoane, îndreptate spre persecutarea acestor încălcări. Opunerea de rezistenţă în aceste cazuri poatefi săvârşită atât de militarul care încalcă disciplina, cât şi de alţi militari aflaţi la locul săvârşirii acestor încălcări de disciplină. Opunerii de rezistenţă îi pot premerge acţiuni de neexecutare a ordinului. În acestcaz, acţiunile de neexecutare intenţionată a ordinului trec într-o atentare mai gravă la sistemul desubordonare militară, iar acţiunile făptuitorului sunt calificate în temeiul art.365 CP.

7. Constrângerea constă în impunerea şefului sau a altei persoane să încalce obligaţiunile legate deserviciul militar, să săvârşească acţiuni ilegale în interesul celui care constrânge sau să acţioneze îndetrimentul intereselor de serviciu. De exemplu, vinovatul constrânge şeful sau altă persoană, aplicândviolenţa psihică sau fizică, să nu denunţe faptele ilegale săvârşite de el.

La opunerea de rezistenţă vinovatul, prin acţiunile sale, nu dă şefului sau altei persoane posibilitateasă-şi îndeplinească obligaţiunile de serviciu, iar prin constrângere el încearcă să impună aceste persoane săacţioneze contrar intereselor de serviciu.

Constrângerea poate fi aplicată în legătură cu activitatea de serviciu a şefului sau a altei persoane atâtîn timpul exercitării acestei activităţi, cât şi în legătură cu activităţi care urmau sau puteau să urmeze.

8. Violenţa fizică sau psihică (ameninţări cu pricinuirea leziunilor corporale, cu moartea etc.) în privinţa şefului, în legătură cu nemulţumirea militarului de acţiunile legale, de serviciu ale şefului, fărăînaintarea unor cerinţe concrete, nu poate fi considerată constrângere. Asemenea acţiuni pot fi calificate întemeiul art.367 sau 368 CP sau ca opunere de rezistenţă.

9. Opunerea de rezistenţă sau constrângerea se consideră infracţiune consumată din momentulopunerii de rezistenţă sau a constrângerii, independent dacă a reuşit făptuitorul să împiedice executarea de

către şef sau altă persoană a obligaţiunilor sale de serviciu militar sau să-l impună să săvârşească acţiunisau inacţiuni în interesul lui sau n-a reuşit.10. Latura subiectivă. Acţiunile făptuitorului la opunerea de rezistenţă sau constrângere se

caracterizează prin intenţie directă. La opunere de rezistenţă făptuitorul are scopul de a nu da voie şefuluisau altei persoane să-şi îndeplinească obligaţiunile de serviciu militar, iar la constrângere - să-l impună săîncalce aceste obligaţiuni şi să săvârşească acţiuni contrare intereselor de serviciu. Atitudinea psihică afăptuitorului faţă de consecinţe poate fi atât intenţionată (de exemplu, cauzarea intenţionată de leziunicorporale), cât şi din imprudenţă (de exemplu, cauzarea din imprudenţă a morţii).

11. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar, chiar şi cel care nu este subordonat persoanei căreia ise opune rezistenţă sau care este constrânsă, cu condiţia că acţiunile infracţionale se săvârşesc în privinţa

persoanei care-şi îndeplineşte obligaţiunile de serviciu militar.

12. Împrejurările care agravează răspunderea penală sunt indicate în alin.2 şi 3 art.365 CP: săvârşireainfracţiunii în grup de persoane, cu utilizarea armei, cauzarea prin infracţiune a unor consecinţe grave,însoţite de omor intenţionat, săvârşirea infracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă.



Despre săvârşirea infracţiunii în grup de persoane (a se vedea art.364 CP).13. Săvârşirea infracţiunii cu utilizarea armei. Noţiune de armă este dată în art.129 CP. Totuşi,

noţiunea de armă, dată în acest articol, este prea generală şi nu poate exprima concret noţiunea de armădată în art.365. Această noţiune este concretizată în p.27 al HP CSJ nr.5 din 6 iulie 1992, conform căreiaarmă se consideră armele de foc şi cele reci, precum şi armele de acţiune explozivă. În doctrina penală sedă o desfăşurare mai largă a noţiunii de armă, considerându-se că acestea sunt obiecte special destinate

pentru nimicirea ţintelor vii: armele din dotare militară, cum ar fi pistolul-automat, mitraliera, revolverul, baioneta etc., precum şi alte arme de foc sau arme albe, confecţionate industrial sau individual (arma devânătoare, cuţite de vânătoare etc.).

Folosirea altor obiecte de uz casnic sau cu altă destinaţie (cuţit de bucătărie, topor, vergea de lemnsau metal etc.) la opunerea de rezistenţă sau constrângere nu serveşte drept bază de calificare a acţiunilor făptuitorului în temeiul art.265 alin.2 lit.b) CP.

14. Săvârşirea infracţiunii cu utilizarea armei înseamnă folosirea efectivă a armei pentru influenţareafizică sau psihică asupra şefului sau asupra altei persoane care-şi îndeplinesc obligaţiunile de serviciumilitar. Ameninţarea deschisă cu arma de asemenea se consideră utilizarea ei. Prin aceste acţiunifăptuitorul influenţează psihic asupra şefului sau asupra altei persoane, îi paralizează voinţa şi în aşa felînlesneşte atingerea scopurilor sale criminale. Totuşi, nu se consideră că infracţiunea este săvârşită cu

utilizarea armei în cazul în care făptuitorul, având asupra sa arma, opune rezistenţă sau constrânge fără casă aplice sau să ameninţe cu aplicarea armei.

15. Cauzarea urmărilor grave (a se vedea art.364). Se mai consideră că au fost pricinuite urmărigrave cauzarea de lovituri, cauzarea intenţionată sau din imprudenţă a leziunilor corporale uşoare, mai

puţin grave, sau cauzarea din imprudenţă a leziunilor corporale grave sau a morţii. Opunerea de rezistenţă sau constrângerea însoţită de cauzarea intenţionată a leziunilor corporale grave, întrunind condiţiilealin.2 sau 3 art.151 CP, se califică în temeiul art.365 alin.2 lit.c) în concurs cu art.151 alin.2 sau 3 CP.

16. Opunerea de rezistenţă sau constrângerea însoţită de omorul intenţionat al superiorului sau al uneialte persoane care îşi îndeplineşte îndatoririle legate de serviciul militar sau tentativa de omor a acestor

persoane se cuprinde în alin.3 art.365 CP şi calificarea suplimentară în temeiul art.145 CP nu este necesară.17. Despre săvârşirea infracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă a se vedea art.364 CP.Articolul 366. INSULTAREA MILITARULUI(1) Insulta adusă şefului de către subaltern, precum şi subalternului de către şef, în timpul

îndeplinirii obligaţiunilor legate de serviciul militar,se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau

cu închisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptăse pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.1. Regulamentele militare prevăd reguli stricte de relaţii între militari, inclusiv reguli de politeţe

militară, de comportare şi de salut militar. Art.66 al Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armateobligă militarii să fie în permanenţă exemple de înaltă cultură, modestie şi cumpătare, să păstreze cusfinţenie onoarea militară, să-şi apere demnitatea şi să stimeze demnitatea celorlalţi. La rândul lor, şefii(comandanţii) sunt obligaţi să dea dovadă de tact şi atenţie faţă de subordonaţi, să nu admită faţă de eigrosolănii, să respecte demnitatea lor personală.

2. Insulta între particulari nu este prevăzută ca infracţiune în partea specială a CP. Prin insultă seînţelege înjosirea intenţionată a cinstei şi demnităţii persoanei prin acţiune, verbal sau în scris.

Fapta de insultă a superiorului de către inferior sau a inferiorului de către superior este incriminatăînsă în grupul de infracţiuni militare în art.366 CP. Această insultă este, aşadar, o faptă mult mai gravă,care aduce atingere ordinii şi disciplinei militare, creând o stare de pericol pentru capacitatea de apărare aţării. Această faptă nu constituie numai o violenţă sau o atingere a demnităţii unei persoane, o simplă

manifestare a lipsei de respect a militarului faţă de superiorul (subalternul) său, ci o gravă abatere de larespectarea ordinii şi disciplinei militare.



3. Obiectul nemijlocit (principal) al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale a căror existenţă şidezvoltare sunt asigurate prin menţinerea ordinii şi disciplinei militare, sub aspectul atitudinii respectuoasea subalternului (superiorului) faţă de superior (subaltern).

Această infracţiune are şi un obiect secundar: cinstea şi demnitatea superiorului (subalternului).În cazul insultei prin lovire a inferiorului de către superior, obiectul material îl constituie corpul

inferiorului, asupra căruia s-a efectuat acţiunea de lovire.

4. Latura obiectivă constă din acţiuni active de insultă a superiorului (subalternului) de către subaltern(superior). Explicaţia noţiunilor subaltern, şef a se vedea la art.365 CP.Art.366 CP conţine două componenţe de infracţiuni distincte: a) insulta adusă şefului de către

subaltern, b) insulta adusă subalternului de către şef.5. Insulta adusă şefului de către subaltern se exprimă prin înjosirea intenţionată a cinstei şi demnităţii

şefului de către subaltern prin acţiune, verbal sau în scris. Ea poate fi exprimată prin cuvinte, desene,scrisori, placate, acţiuni ce înjosesc demnitatea şefului militar, cum ar fi aruncarea în noroi sau deteriorareauniformei militare etc.

6. Insulta adusă subalternului de către şef se exprimă prin înjosirea intenţionată a cinstei şi demnităţiisubalternului de către şef prin acţiune, lovire, verbal sau în scris. În cazul lovirii subalternului de către şef,infracţiunea dată va fi reţinută doar în cazul în care aceste loviri nu au pricinuit leziuni corporale. În cazul

pricinuirii leziunilor corporale (uşoare, mai puţin grave sau grave), acţiunile şefului militar vor fi calificateca exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu (art.370 CP).

7. În cazul lovirii sau cauzării leziunilor corporale şefului de către subaltern, acţiunile ultimului vor ficalificate în temeiul art.368 CP .

8. Timpul săvârşirii faptei are importanţă la calificarea infracţiunii: în cazul săvârşirii infracţiunii întimp de război sau în condiţii de luptă, fapta va avea un caracter agravat şi va fi calificată conform art.367alin.2 CP (noţiunile timp de război, condiţii de luptă au fost explicate în comentariul art.264 CP).

9. Latura subiectivă. Acţiunile făptuitorului se caracterizează doar prin intenţie directă. Făptuitorulare scopul de a săvârşi acte de violenţă sau o atingere a demnităţii, o manifestare a lipsei de respect faţă desuperiorul (subalternul) său şi o gravă abatere de la ordinea şi disciplina militară.

10. Subiect al infracţiunii poate fi subalternul sau şeful militar (noţiunile subaltern, şef militar au fostexplicate în comentariul art.364 CP).

Articolul 367. AMENINŢAREA ŞEFULUI(1) Ameninţarea şefului cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu

bătaia în timpul îndeplinirii obligaţiunilor legate de serviciul militar se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau

cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptăse pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

1. Obiectul nemijlocit al infracţiunii îl constituie sistemul de subordonare militară stabilit în ForţeleArmate. Infracţiunea dată prevede ameninţarea doar a şefului militar (după funcţie sau grad militar, a sevedea art.364 CP). Ameninţarea altor militari (care nu sunt şefi), în legătură cu îndeplinirea de către ei aobligaţiunilor serviciului militar, ameninţare exercitată ca mijloc de opunere de rezistenţă sau constrângerea acestor persoane ca să-şi încalce obligaţiunile militare, va fi calificată în temeiul art.365 CP.

2. Latura obiectivă constă din acţiuni active de ameninţare a şefului militar cu moartea, cu vătămareaintegrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu aplicarea de lovituri. Prin ameninţare a şefului se înţelegeînspăimântarea comandantului (şefului) militar cu aplicarea asupra lui a violenţei în legătură cu activitatealui de serviciu. Ameninţarea trebuie să fie reală, să aibă bază obiectivă de a înspăimânta ori speria şefulmilitar. Realitatea ameninţării se exprimă prin posibilitatea survenirii consecinţelor ameninţării înmomentul ameninţării sau în viitorul apropiat. Nu poate fi considerată reală ameninţarea care în realitate nu

poate fi realizată. De exemplu, subalternul ameninţă şeful că în caz de război îl va împuşca. Totuşi, dacăsubalternul ameninţă şeful că în timpul când va intra în exercitarea serviciului de gardă va primi armă şi vaaplica violenţă asupra lui, această ameninţare poate fi considerată reală.



3. Ameninţarea poate fi exprimată verbal, în scris sau în altă formă. Ea poate fi exprimată în timpulexercitării de către şef a obligaţiunilor de serviciu sau în afara lor, în public sau tet-a-tet, ea poate fitransmisă şefului prin intermediul terţelor persoane.

4. Dacă ameninţarea se realizează prin aplicarea violenţei asupra şefului militar, acţiunilefăptuitorului sunt calificate în temeiul art.368 CP sau, în cazul cauzării intenţionate a morţii şefului, - în

baza art.368 CP în concurs cu art.145 CP. Componenţa infracţiunii examinate este formală.

5. Ameninţarea şefului militar , în sensul art.367 CP, trebuie să constea în ameninţarea lui cu moartea,cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu aplicarea de lovituri. Nu este consideratăameninţare în sensul art.367 CP ameninţarea cu distrugerea sau deteriorarea averii şefului militar, cuaplicarea violenţei faţă de rudele sau persoanele apropiate lui, cu răspândirea unor date defăimătoare etc.

6. Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă. Ameninţând şeful militar, subalternul doreşte să-l înspăimânte şi, prin aceasta, să influenţeze asupra exercitării de către el a obligaţiunilor de serviciu.

7. Motivul ameninţării constă în nemulţumirea subalternului de activitatea de serviciu a şefului militar sau de unele acţiuni concrete de serviciu.

8. Ameninţarea şefului constituie infracţiune dacă ea este exprimată în legătură cu activitatea legală,regulamentară a lui. Ameninţarea în legătură cu acţiunile ilegale ale şefului militar nu poate fi consideratăinfracţiune prevăzută de art.367 CP.

9. Nu constituie infracţiunea dată ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau asănătăţii ori cu aplicarea de lovituri în legătură cu relaţiile ostile, care nu sunt condiţionate de obligaţiunilede serviciu ale şefului militar. Aceste acţiuni, după caz, pot fi calificate în temeiul art.155 CP, dacă şeful afost ameninţat cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

10. Subiect al infracţiunii poate fi orice subaltern militar (noţiunea de subaltern militar a fostexplicată în comentariul art.364 CP).

11. Împrejurările care agravează răspunderea penală sunt indicate în alin.2 art.367 CP: săvârşireainfracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă (noţiunile timp de război, condiţii de luptă au fostexplicate în comentariul art.365 CP).

Articolul 368. ACTE DE VIOLENŢĂ SĂVÂRŞITE ASUPRA ŞEFULUI(1) Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori lovirea şefului în

timpul când acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de serviciul militar se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni:a) săvârşite de două sau mai multe persoane;b) săvârşite cu aplicarea armei;c) soldate cu urmări grave;d) săvârşite pe timp de război;e) săvârşite în condiţii de luptăse pedepsesc cu închisoare de la 6 la 15 ani.1. Acţiunile de violenţă, săvârşite asupra şefului, căruia subalternul, în conformitate cu regulamentele

militare, este obligat să-i poarte respectul şi pe care trebuie să-l apere în luptă, constituie una din cele maigrave încălcări ale disciplinei militare, încălcare ce împiedică exercitarea de către şeful militar aobligaţiunilor sale legate de serviciul militar; ele cauzează de asemenea daună sănătăţii lui. În majoritateacazurilor actele de violenţă săvârşite asupra şefului sunt dictate de motive de răzbunare pentru cerinţelelegale ale şefului faţă de subalterni (noţiunile şef şi subaltern au fost explicate în comentariul art.364 CP).

2. Obiectul juridic principal îl constituie sistemul de subordonare militară şi disciplina militară, iar obiectul juridic secundar - integritatea corporală sau sănătatea persoanei. Vinovatul, în acest mod,atentează la relaţiile de subordonare militară, cauzând daună sănătăţii persoanei (şefului). Dacă întrefăptuitor şi victimă în momentul săvârşirii actelor de violenţă lipseau relaţiile de subordonare militară,acţiunile făptuitorului sunt calificate în temeiul art.369 CP. Nu sunt calificate în temeiul art.368 CPacţiunile violente ale făptuitorului în legătură cu îndeplinirea de către victimă, fostul şef militar, a

obligaţiunilor sale de serviciu, dacă în momentul aplicării violenţei (săvârşirii infracţiunii) acesta nu maieste şef. Asemenea infracţiuni sunt calificate, după caz, conform art.145 alin.3 lit.e), ori art.151 alin.2 lit.d),ori art.152 alin.2 lit.d), ori art.154 alin.2 lit.d), ori art.153 CP.



3. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţaşefului militar, exprimată prin vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii orilovirea şefului în timpul în care acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de serviciul militar. Îndeplinirea decătre militari a îndatoririlor de serviciu presupune: participarea la acţiuni militare; executarea funcţiilor deserviciu; executarea serviciului de alarmă, participarea la aplicaţii; aflarea pe teritoriul unităţii militare întimpul de serviciu stabilit de orarul zilnic sau dacă aceasta o cere necesitatea de serviciu; aflarea în misiune

sau la tratament; deplasarea tur-retur la locul de serviciu sau de la tratament; aflarea la concentrări militare;aflarea în prizonierat (cu excepţia cazurilor de predare benevolă), în calitate de ostatic, de persoanăinternată; în cazurile apărării vieţii, sănătăţii, onoarei si demnităţii persoanei, acordării ajutorului organelor de drept etc.

4. Modul de aplicare a actelor de violenţă nu are relevanţă la calificare, însă poate fi luat înconsideraţie la aplicarea pedepsei.

Numărul şi caracterul loviturilor aplicate şefului în timpul când acesta îndeplineşte obligaţiunilelegate de serviciul militar nu are relevanţă la calificarea infracţiunii, de ele se poate ţine cont la numirea

pedepsei făptuitorului.5. În cazul aplicării violenţei care s-a soldat cu cauzarea de vătămări corporale mai puţin grave şi

grave, acţiunile făptuitorului sunt calificate în temeiul art.368 alin.2 lit.c) CP (noţiunea vătămări corporale

mai puţin grave şi grave a fost explicată în comentariul de la art.151 şi 152 CP).În cazul aplicării violenţei asupra şefului în timpul când acesta îndeplineşte obligaţiunile legate de

serviciul militar, care a fost însoţită cu cauzarea intenţionată a morţii şefului, acţiunile făptuitorului suntcalificate prin concurs în baza art.368 alin.2 lit.c) şi art.145 alin.3 lit.e) CP.

6. Cauzarea intenţionată a vătămărilor corporale grave care au provocat decesul victimei (şefului),în timpul când acesta îndeplinea obligaţiunile legate de serviciul militar , este calificată în temeiul art.368alin.2 lit.c) CP în concurs cu art.151 alin.4 CP, deoarece noţiunea de acte de violenţă din art.368 CP nucuprinde cauzarea morţii victimei în împrejurările prevăzute de art.151 alin.4 CP.

7. Omorul din imprudenţă a şefului în timpul aplicării faţă de el a actelor de violenţă, în timpul când acesta îndeplinea obligaţiunile legate de serviciul militar , este calificat în baza art.368 alin.2 lit.c) CP,nemaifiind necesară calificarea acţiunilor făptuitorului şi în temeiul art.149 CP.

Infracţiunea se consideră consumată din momentul aplicării de lovituri sau cauzării vătămărilor corporale şefului militar.

8. Subiectul infracţiunii este special, el fiind militarul care permanent sau provizoriu, după funcţie saugrad militar, este subaltern persoanei, asupra căreia se aplică actele de violenţă.

9. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată, intenţia putând fi atâtdirectă, cât şi indirectă. Infracţiunea trebuie să fie săvârşită în legătură cu îndeplinirea de către şef aobligaţiunilor de serviciu. Actele de violenţă săvârşite asupra şefului din motive de gelozie, răzbunare saudin alte motive ostile, personale, nelegate de activitatea de serviciu a şefului, nu pot fi calificate în bazaart.368 CP.

10. Art.368 alin.2 lit.a) CP prevede săvârşirea actelor de violenţă asupra şefului de către două sau mai

multe persoane, cu condiţia ca cel puţin două din ele să aibă calitatea de militari şi subalterni ai persoaneivătămate. (Mai detaliat cu privire la noţiunea două sau mai multe persoane a se vedea în comentariul de laart.364 CP.)

Despre săvârşirea infracţiunii cu aplicarea armei a se vedea în comentariul art.365 alin.2 lit.b) CP.11. Existenţa urmărilor grave, prevăzute în art.368 alin.2 lit.c) CP, în afară de cazurile indicate, poate

fi reţinută reieşind din circumstanţele concrete ale infracţiunii. Pentru aceasta se ţine cont ce daună a fostcauzată intereselor serviciului militar şi personal şefului militar. La urmări grave pot fi atribuitezădărnicirea sarcinii de luptă, cauzarea daunei materiale considerabile unităţii militare, scăderea niveluluicapacităţii de luptă a unităţii sau subunităţii militare etc. (a se vedea comentariul art.364 alin.2 lit.b) CP).Despre săvârşirea infracţiunii pe timp de război sau în condiţii de luptă , a se vedea în comentariul art.364alin.3 CP.

Articolul 369. ÎNCĂLCAREA REGULILOR STATUTARE CU PRIVIRE LA RELAŢIILEDINTRE MILITARI, DINTRE PERSOANELE CARE TREC PREGĂTIREA MILITARĂ



OBLIGATORIE ŞI DINTRE REZERVIŞTI, DACĂ ÎNTRE EI NU EXISTĂ RAPORTURI DESUBORDONARE

(1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi dintre rezervişti, în timpul îndeplinirii serviciului militar, al pregătirii militare obligatorii şi al concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi de subordonare şi dacă aceastăîncălcare s-a manifestat prin bătăi sau printr-un alt act de violenţă,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani saucu închisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune:a) săvârşită în mod repetat;b) săvârşită asupra a două sau mai multor persoane;c) soldată cu vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):a) săvârşite de două sau mai multe persoane;b) săvârşite cu aplicarea armei;c) soldate cu urmări grave,

se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.1. Interesele executării sarcinilor serviciului militar cer respectarea reciprocă a militarilor, stabilitatea

şi pregătirea permanentă de a acorda ajutor unul altuia. Îndeplinirea sarcinilor serviciului militar esteincompatibilă cu înjosirea cinstei şi demnităţii, torturării unor militari de către alţii. Prin aceasta se explică

pericolul social al atentatelor la ordinea de relaţii reciproce dintre militarii care nu se află în relaţii desubordonare între ei.

2. Nu se află în relaţii de subordonare între ei militarii care nu sunt şefi sau subalterni unul faţă dealtul atât după funcţie, cât şi după gradul militar. De exemplu, dacă un sergent aplică violenţă faţă de altsergent din aceeaşi unitate militară, el va răspunde pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.369 CP.Însă dacă, de exemplu, un sergent aplică violenţă faţă de un soldat din aceeaşi unitate militară, acţiunile luivor constitui componenţa de infracţiune prevăzută de art.370 CP, ca exces de putere, deoarece el estesuperior faţă de soldat după gradul militar.

3. Obiectul principal de atentare al acestei infracţiuni îl constituie ordinea statutară cu privire larelaţiile dintre militari, dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi dintre rezervişti, întimpul îndeplinirii serviciului militar, al pregătirii militare obligatorii şi al concentrărilor, dacă între ei nuexistă raporturi de subordonare, reglementate de regulamentele militare, iar obiectul secundar de atentare îlconstituie viaţa şi sănătatea militarilor - părţilor vătămate, cinstea şi demnitatea lor.

4. Latura obiectivă a infracţiunii constă în încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintremilitari, dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi dintre rezervişti, în timpul îndepliniriiserviciului militar, al pregătirii militare obligatorii şi al concentrărilor, dacă între ei nu există raporturi desubordonare şi dacă această încălcare s-a manifestat prin bătăi sau printr-un alt act de violenţă.

5. Bătaia constă în aplicarea de lovituri de către un militar altui militar, cu condiţia ca să nu fi fostcauzate vătămări corporale. În cazul cauzării vătămărilor corporale părţii vătămate, acţiunile făptuitoruluivor fi calificate în baza art.369 alin.2 sau 3 CP. Loviturile pot fi aplicate cu mâinile, cu picioarele sau cualte părţi ale corpului (cotul, capul, genunchiul, umărul etc.), precum şi cu alte obiecte (vergea, mătură,curea etc.), cu excepţia armelor. În cazul aplicării armei, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiulart.369 alin.3 lit.b) CP.

6. Prin alt act de violenţă se înţelege aplicarea violenţei fizice sau psihice faţă de victimă.Prin violenţă fizică se înţelege împingerea militarului, tragerea de păr, pişcăturile, stropirea cu apă

rece în timp de iarnă sau cu apă fierbinte, aruncarea la pământ sau la podea a victimei, lovirea acesteia cucapul sau cu alte părţi ale corpului de perete, privarea de libertate a militarului, cum ar fi legarea mâinilor sau picioarelor, ţinerea victimei în sac etc.

Prin violenţă psihică se înţelege înjosirea cinstei şi demnităţii militarului însoţită de ameninţări cuaplicarea violenţei, cum ar fi trezirea militarului din somn şi menţinerea lui în stare trează în timpul lui deodihnă sau de somn, impunerea de către militari a părţii vătămate să spele sau să calce hainele altor



militari, sau să le cureţe încălţămintea, sau să schimbe cu ei unele elemente ale echipamentului sau ţinuteimilitare, date lor în folosinţă, sustragerea acestor obiecte sau a raţiei alimentare, impunerea să facă flotări,să care greutăţi dintr-un loc în altul etc. Sustragerea proprietăţii personale a militarului în cadrul încălcăriiregulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari este calificată prin concurs de infracţiuni, conformart.369 şi 187 CP, sau infracţiune contra patrimoniului.

7. Această infracţiune poate fi săvârşită în dispoziţiunea unităţii militare, pe teritoriul sau în afara

teritoriului ei, în timpul exercitării obligaţiunilor de serviciu militar sau în timpul de odihnă, în timpulactivităţii sportive, culturale, în timpul învoirilor din unitatea militară, în timpul aflării în delegaţie, îninstituţiile medicale, puncte medicale sau spitale etc. Componenţa de infracţiune discutată e prezentă încazurile în care lovirea sau alte acte de violenţă au fost săvârşite în legătură cu îndeplinirea de către parteavătămată a obligaţiunilor sale legate de serviciul militar, adică în cadrul activităţii de serviciu a acestuia.

8. Totuşi, nu e infracţiune prevăzută de art.369 CP în cazul în care violenţa este aplicată de către unmilitar faţă de alt militar din motive personale sau din alte motive care nu-s legate de serviciul militar, cândaceşti militari se află în învoire, concediu, în cercul lor de prieteni etc. În funcţie de circumstanţele concreteaceastă violenţă poate constitui o infracţiune contra persoanei sau huliganism.

9. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar care nu se află în raporturi de subordonare cu victima,cum ar fi: soldaţii, sergenţii, plutonierii, ofiţerii etc.

10. Din punctul de vedere al laturii subiective această infracţiune se săvârşeşte cu intenţie directă:făptuitorul înţelege că, aplicând lovituri ori săvârşind altă violenţă faţă de alt militar, cu care nu se află înrelaţii de subordonare, încalcă ordinea de comportare reciprocă între militari, stabilită de regulamentelemilitare, şi doreşte aceasta.

Poziţia psihică a făptuitorului faţă de consecinţele survenite (cauzarea de dureri fizice, a vătămărilor corporale, gravitatea lor, survenirea morţii etc.) poate fi exprimată atât prin intenţie directă sau indirectă,cât şi prin imprudenţă.

Motivul săvârşirii acestei infracţiuni nu are relevanţă asupra calificării infracţiunii.11. Alin.2 şi 3 art.369 CP reglementează agravantele calificative ale acestei infracţiuni.12. Prin săvârşirea infracţiunii în mod repetat se înţelege săvârşirea acestei infracţiuni de două sau de

mai multe ori, cu condiţia ca între aceste infracţiuni să se fi scurs o anumită perioadă de timp şi fiecaredintre aceste infracţiuni să se fi cuprins de intenţii diferite, de sine stătătoare, fiecare din ele fiindinfracţiune distinctă.

În mod repetat infracţiunea poate fi săvârşită atât faţă de diferite persoane, cât şi faţă de una şi aceeaşi persoană, cu condiţia respectării cerinţelor numite deja.

Nu se consideră săvârşire a infracţiunii în mod repetat aplicarea violenţei sau lovirea concomitentă adouă sau mai multor persoane, cuprinsă de una şi aceeaşi intenţie infracţională. Atare fapte sunt calificateconform art.369 alin.2 lit.b) CP ca săvârşire a infracţiunii asupra a două sau mai multor persoane.

13. În cazul în care infracţiunea s-a soldat cu vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, acţiunile făptuitorului sunt calificate în temeiul art.369 alin.2 lit.c) CP. Nu are relevanţă lacalificarea infracţiunii forma vinovăţiei faţă de consecinţele survenite (intenţie sau imprudenţă). De ea se

ţine cont la numirea felului şi măsurii de pedeapsă.14. Despre săvârşirea infracţiunii de către două sau mai multe persoane a se vedea în comentariulart.364 alin.2 lit.a) CP.

15. Despre săvârşirea infracţiunii cu aplicarea armei a se vedea în comentariul art.365 alin.2 lit.b)CP.

16. Cu privire la soldarea infracţiunii cu urmări grave s-a vorbit în comentariul art.364 alin.2 lit.b) şiart.368 alin.2 lit.b) CP.

Articolul 370. ABUZUL DE PUTERE, EXCESUL DE PUTERE SAU INACŢIUNEA LAEXERCITAREA PUTERII

(1) Abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu decătre şef sau de către o persoană cu funcţie de răspundere, inacţiunea la exercitarea puterii, dacă

acestea au cauzat victimei sau intereselor de serviciu daune în proporţii considerabile,se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani.(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu urmări grave



se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 25 de ani.1. Esenţa acestei infracţiuni constă în faptul că şeful militar sau persoana cu funcţii de răspundere

militară săvârşeşte abuz de putere sau de serviciu, inacţiune la exercitarea puterii, exces de putere saudepăşeşte atribuţiile de serviciu cauzând victimei sau intereselor de serviciu daune în proporţiiconsiderabile.

2. Gradul prejudiciabil al infracţiunii constă în încălcarea serioasă de către persoana cu funcţii derăspundere militară a ordinii stabilite de exercitare a serviciului militar, în subminarea autorităţiicomandanţilor şi şefilor militari, în provocarea dezorganizării în activitatea lor, dezordinii, iar uneori chiar în crearea pericolului sau împiedicarea îndeplinirii de către subunităţile militare a sarcinilor de luptă.Abuzurile sau excesele de putere subminează climatul social-psihologic în subunităţile Forţelor Armate,

pun sub semn de îndoială credinţa militarilor în supremaţia Legii, a Regulamentelor militare, trăiniciadisciplinei militare şi bazele dreptăţii. Abuzurile de putere şi de serviciu pot servi deseori ca factori desăvârşire a sustragerilor şi a altor infracţiuni.

3. Noţiunea de şef militar a fost explicată în comentariul de la art.364 CP. Noţiunile abuz de serviciu, abuz de putere, persoană cu funcţii de răspundere au fost explicate în

comentariul de la art.327 CP. Noţiunea exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu a fost explicată în comentariul art.328

CP. Semnul esenţial, calificativ al acestor noţiuni se exprimă prin faptul că abuzurile de serviciu sau de putere, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu sunt săvârşite în cadrul Forţelor Armate şi decătre subiecţi speciali: şefi sau persoane cu funcţii de răspundere militare.

4. Exces de putere sau depăşire a atribuţiilor de serviciu sunt acele acţiuni intenţionate săvârşite decătre şeful sau persoana cu funcţii de răspundere militară, pe care nu trebuie să le săvârşească în nici un cazşeful sau persoana cu funcţii de răspundere militară. Aceste acţiuni vor fi considerate totdeauna ilegale (deexemplu, aplicarea violenţei sau a altor metode neregulamentare de către şefii militari asupra subalternilor,transmiterea ilegală a unităţilor de tehnică militară în folosinţa terţelor persoane etc.).

5. Inacţiunea în exercitarea puterii reprezintă un comportament pasiv al persoanei cu funcţii derăspundere sau al şefului militar faţă de obligaţiunile sale, pe care el, conform obligaţiunilor funcţionalesau de serviciu, trebuie să le îndeplinească. Inacţiunea infracţională a persoanei cu funcţii de răspunderesau a şefului militar faţă de obligaţiunile sale, pe care el, conform obligaţiunilor funcţionale sau deserviciu, trebuie să le îndeplinească pentru preîntâmpinarea consecinţelor social-periculoase, prejudiciabile,

poate cauza urmări grave sau daune considerabile intereselor serviciului militar. De exemplu, dacă şefulmilitar vede că subalternii care transportă bunurile militare sustrag cartuşe de luptă şi le vând unor terţe

persoane şi nu curmă aceste acţiuni şi, ca rezultat, se cauzează daună considerabilă unităţii sau subunităţiimilitare, acest şef va purta răspundere penală pentru inacţiune în exercitarea puterii. De asemenea, neluarea

de către şeful militar a măsurilor respective pentru curmarea relaţiilor neregulamentare dintre subalterni vafi calificată ca inacţiune în exercitarea puterii etc.6. Cu toate că art.370 CP nu indică expres că abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau

depăşirea atribuţiilor de serviciu de către şef sau de către o persoană cu funcţii de răspundere, inacţiunea înexercitarea puterii se săvârşeşte intenţionat, latura subiectivă a acestei infracţiuni poare fi exprimată doar

prin intenţie. Abuzul de putere sau de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu decătre şef sau de către o persoană cu funcţii de răspundere se săvârşesc întotdeauna cu vinovăţieintenţionată. Şeful militar sau persoana cu funcţii de răspundere îşi dă seama de caracterul prejudiciabil alacţiunilor sau inacţiunilor sale, prevede urmările ei prejudiciabile şi doreşte sau admite în mod conştientsurvenirea acestor urmări. Dacă se va constata că şeful militar sau persoana cu funcţii de răspundere asăvârşit aceste acţiuni sau inacţiuni din imprudenţă, nu vom fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art.370

CP, oricât de grave ar fi consecinţele survenite.



7. Un alt criteriu obligatoriu al acestor acţiuni sau inacţiuni infracţionale constă în faptul că şefulmilitar sau persoana cu funcţii de răspundere săvârşeşte aceste acţiuni sau inacţiuni în detrimentulintereselor de serviciu sau depăşeşte vădit atribuţiile sale de serviciu.

8. Dauna considerabilă constă în urmări prejudiciabile importante prin caracterul sau mărimea lor.Ele pot fi exprimate în diferite forme de consecinţe cu caracter material sau nematerial (de exemplu,neîndeplinirea sarcinii de luptă, distrugerea sau deteriorarea tehnicii militare, crearea de obstacole sau

întreruperea serviciului militar etc.).La stabilirea daunei în proporţii considerabile sau a urmărilor grave e necesar sa se ţină cont de gradulde influenţare negativă a faptei ilegale asupra ordinii de exercitare a serviciului militar, de numărul devictime, de gravitatea consecinţelor morale şi fizice etc. Despre dauna materială considerabilă şi în

proporţii mari a se vedea art.126 CP.9. Noţiunea de urmări grave, prevăzută de art.370 alin.2 CP, a fost explicată în comentariul de la

art.364 alin.2 lit.b) CP.Despre noţiunile timp de război, în condiţii de luptă , s-a vorbit în comentariul art.364 alin.3 CP.Articolul 371. DEZERTAREA(1) Dezertarea, adică părăsirea unităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciu

în scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări,

precum şi neprezentarea din aceleaşi motive la serviciu sau la concentrare în cazurile permisiei dinunitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, dinconcediu sau dintr-o instituţie curativă, săvârşită de un militar, de o persoană care trece pregătireamilitară obligatorie sau de un rezervist,

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) cu armă;b) de două sau mai multe persoane,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvârşite de un militar care îşi execută pedeapsa

într-o unitate militară disciplinară,se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(5) Militarul care pentru prima dată a dezertat în condiţiile alin.(1) se liberează de răspundere

penală dacă dezertarea a fost săvârşită în urma unui concurs de împrejurări grele.1. Conform art.56 CRM, devotamentul faţă de Patrie este sacru. Cetăţenii cărora le sunt încredinţate

funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiunilor ce le revin.Apărarea Patriei, conform art.57 al CRM, este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean.

Respectarea strictă a ordinii de exercitare a serviciului militar este condiţia principală de asigurare acapacităţii de luptă a Forţelor Armate.2. În cazul dezertării se atentează la ordinea şi disciplina militară, ca premise de bază ale capacităţii

de apărare a ţării.Obiectul nemijlocit al dezertării îl constituie ordinea de exercitare a serviciului militar, care obligă

militarii să exercite serviciul militar în decursul unui termen anumit, stabilit de lege, să fie totdeauna gatasă apere statul, să-şi îndeplinească datoria lor constituţională şi militară de apărare a Patriei.

3. Dezertarea se săvârşeşte prin acţiune sau inacţiune şi constă în părăsirea unităţii militare, acentrului de instrucţie sau a locului de serviciu în scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătireamilitară obligatorie sau de la concentrări, precum şi neprezentarea din aceleaşi motive la serviciu sau laconcentrare în cazurile permisiei din unitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării,

întoarcerii din misiune, din concediu sau dintr-o instituţie curativă, săvârşită de un militar, de o persoanăcare trece pregătirea militară obligatorie sau de un rezervist.



Prin acţiune se săvârşeşte părăsirea unităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciuîn scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări.

Prin inacţiune se săvârşeşte neprezentarea, în scopul eschivării de la serviciul militar, de la pregătireamilitară obligatorie sau de la concentrări, la serviciu sau la concentrare în cazurile permisiei din unitateamilitară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediu saudintr-o instituţie curativă, săvârşită de un militar, de o persoană care trece pregătirea militară obligatorie

sau de un rezervist.4. Dezertarea constă în absenţa samavolnică a militarului din unitatea militară sau de la serviciulmilitar. Spre deosebire de legislaţia penală anterioară (art.246, 247, 248 CP din 1961), noul CP nustabileşte termenele absenţei samavolnice în cazul dezertării. Prin urmare, dezertarea are loc în toatecazurile absenţei samavolnice a militarului din unitatea militară sau de la serviciul militar, indiferent determenul absentării. Durata absenţei samavolnice poate fi luată în consideraţie la stabilirea felului şimăsurii de pedeapsă făptuitorului.

5. Dezertarea este o infracţiune continuă: ea începe şi se termină de îndată ce făptuitorul a părăsitsamavolnic unitatea militară sau locul de exercitare a serviciului militar sau din momentul când militarulnu s-a prezentat la termenul fixat, fără motive întemeiate, în scopul eschivării de la serviciul militar, de la

pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, la serviciu sau la concentrare în cazurile permisiei din

unitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune, din concediusau dintr-o instituţie curativă, săvârşită de un militar, de o persoană care trece pregătirea militarăobligatorie sau de un rezervist, însă se consumă la momentul reţinerii sau prezentării benevole a militaruluiîn unitatea militară, la locul exercitării serviciului militar sau în organele de drept.

6. Latura subiectivă a dezertării se caracterizează prin intenţie directă şi cu scopul eschivării de laserviciul militar, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrări, scop realizat prin părăsireaunităţii militare, a centrului de instrucţie sau a locului de serviciu de la pregătirea militară obligatorie saude la concentrări, precum şi prin intermediul neprezentării la serviciu sau la concentrare în cazurile

permisiei din unitatea militară sau din centrul de instrucţie, repartizării, transferării, întoarcerii din misiune,din concediu sau dintr-o instituţie curativă etc.

7. Părăsirea samavolnică a locului de arest disciplinar (de la gauptvahtă) sau dintr-o unitatemilitară disciplinară , de asemenea se consideră dezertare şi acţiunile făptuitorului se cer calificate întemeiul art.371 alin.1 CP - în cazul părăsirii samavolnice a locului de arest disciplinar (de la gauptvahtă) şiîn baza art.371 alin.4 CP - în cazul părăsirii samavolnice a unităţii militare disciplinare.

8. Scopul eschivării de la serviciul militar poate fi absenţa de la serviciul militar pentru o anumită perioadă de timp sau absenţa definitivă de la serviciul militar, însă aceasta nu are relevanţă la calificareainfracţiunii, aceste modalităţi de dezertare pot influenţa stabilirea pedepsei făptuitorului.

Motivele care au servit drept imbold pentru absenţa samavolnică a militarului din unitatea militară nuau relevanţă la calificarea infracţiunii, ele pot servi la individualizarea pedepsei. Ele pot fi diferite:nedorinţa de a suporta lipsurile şi greutăţile serviciului militar, frica în timpul de război sau în condiţiile deluptă, nedorinţa de a exercita serviciul militar în anumite locuri concrete etc.

9. Subiectul infracţiunii este special: un militar, o persoană care trece pregătirea militară obligatoriesau un rezervist. Mai detaliat despre aceasta - în comentariul art.364 CP.10. Dezertarea săvârşită cu arma constituie o componenţă de infracţiune cu circumstanţe agravante

prevăzută de art.371 alin.2 lit.a) CP. Această agravantă constă în faptul că militarul părăseşte samavolnicunitatea militară sau locul exercitării serviciului militar cu arma din dotare, încredinţată lui pentruîndeplinirea obligaţiunilor de serviciu, şi concurs de infracţiuni nu formează.

În cazul în care militarul, în procesul dezertării, foloseşte arma pentru a înlesni dezertarea (ameninţăcu aplicarea armei persoanele care încearcă să-l reţină sau chiar aplică efectiv arma etc.), acţiunile lui se cer calificate prin concurs de infracţiuni: art.371 alin.2 lit.a) CP şi, după caz, art.365 alin.2 lit.b) CP sau 369alin.3 lit.b) CP etc.

11. Noţiunea dezertare săvârşită de două sau de mai multe persoane a fost explicată în comentariul

art.364 alin.2 lit.a) CP.12. Participarea la infracţiune în calitate de instigator, complice sau organizator poate fi săvârşită deorice persoană, nefiind necesară calitatea specială de militar, însă în atare cazuri nu există infracţiunea



prevăzută de art.371 alin.2 lit.b) CP, ci infracţiunea prevăzută de art.371 alin.1 CP. Coautori ai acesteiinfracţiuni pot fi doar persoanele cu calităţi speciale, adică doar militarii, persoanele care trec pregătireamilitară obligatorie sau rezerviştii.

13. Înlesnirea sau acordarea de ajutor făptuitorului la dezertare poate avea loc prin confecţionareade documente false, sustragerea atenţiei comandanţilor, oferirea adăpostului sau ascunderea uniformeimilitare a dezertorului, promisă dinainte, etc. Aceste acţiuni constituie complicitate la dezertare şi se cer

calificate în temeiul art.42, 371 alin.1 CP sau al altora, după caz.14. Săvârşirea infracţiunii în timp de război sau în condiţii de luptă a fost explicată în comentariul dela art.364 alin.3 CP şi art.127 CP.

15. Art.371 alin.4 CP prevede ca circumstanţă calificantă dezertarea, prevăzută la alin.1, 2 sau 3,săvârşită de un militar care îşi execută pedeapsa într-o unitate militară disciplinară. Pedeapsa trimiterii într-o unitate militară disciplinară este reglementată prin art.69 CP. Această componenţă de infracţiune poateavea loc după intrarea în vigoare a sentinţei judiciare prin care a fost numită pedeapsa trimiterii într-ounitate disciplinară. În cazul în care trimiterea militarului într-o unitate militară disciplinară a fost ilegală(sentinţa a fost casată cu achitarea militarului), dezertarea militarului din unitatea militară disciplinară ecalificată conform articolului 371 alin.1 CP sau, după caz, conform articolului 371 alin.2 sau 3 CP.

16. Art.371 alin.5 CP prevede un caz special de liberare de răspunderea penală - că militarul, care

pentru prima dată a dezertat în condiţiile alin.1 CP, se liberează de răspundere penală dacă dezertarea a fostsăvârşită în urma unui concurs de împrejurări grele. Esenţa concursului de împrejurări grele a fost explicatăîn comentariul art.76 alin.1 lit.e) CP. De această liberare profită toţi militarii care au săvârşit dezertarea

prevăzută de art.371 alin.1 CP în urma unui concurs de împrejurări grele. Rolul organelor judiciare, înacest caz, este de a stabili cu certitudine dacă dezertarea prevăzută de art.371 alin.1 CP a fost săvârşită înurma unui concurs de împrejurări grele. În cazul constatării acestor împrejurări militarul va fi liberat,incontestabil, de răspunderea penală pe art.371 alin.1 CP.

Articolul 372. ESCHIVAREA DE LA SERVICIUL MILITAR (1) Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie sau a rezervistului

de la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau aleconcentrărilor prin automutilare sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau prinaltă înşelăciune

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani.(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptăse pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.1. Art.372 alin.1 CP prevede mai multe forme de eschivare a militarului, a persoanei care trece

pregătirea militară obligatorie sau a rezervistului de la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau ale concentrărilor: a) prin automutilare, b) prin simularea unei boli, c) prinfalsificarea documentelor, d) prin altă înşelăciune.

2. Obiectul infracţiunii prevăzute de art.372 CP îl constituie ordinea stabilită de lege a exercităriiserviciului militar de către militari, persoanele care trec pregătirea militară obligatorie sau de cătrerezervişti.

3. Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie sau a rezervistuluide la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau aleconcentrărilor prin automutilare constă în faptul că făptuitorul, prin cauzarea artificială a unei daunesănătăţii sale, creează baza de eliberare de la serviciul militar, deoarece militarii care au dereglări fizice sausuferă de unele boli anumite sunt recunoscuţi inapţi de serviciul militar din cauza sănătăţii şi sunt scutiţi deserviciul militar, conform art.32 al Legii nr.1245 din 18.07.2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentruapărarea Patriei sau sunt eliberaţi temporar de exercitarea serviciului militar în legătură cu tratamentulmedical.

4. Eschivarea de la serviciul militar poate fi săvârşită prin vătămarea sau distrugerea artificială adiferitelor organe sau ţesuturi ale corpului omenesc sau prin îmbolnăvirea artificială (otrăvire, contaminareetc.), sau prin înteţirea artificială a bolii, pe care persoana deja o avea.



Caracterul instrumentelor sau mijloacelor prin intermediul cărora militarul s-a automutilat ori s-aîmbolnăvit nu are relevanţă la calificarea infracţiunii. Caracterul artificial al automutilării sau îmbolnăviriiartificiale se stabileşte prin diferite probe (martori, filmări, înregistrări audio etc.), precum şi prin raportulde expertiză medico-legală, care este obligatorie la anchetarea cazurilor de automutilare sau îmbolnăvireartificială, pentru constatarea caracterului şi provenienţei consecinţelor dăunătoare.

5. În cercetarea cauzelor despre automutilare este necesară, de asemenea, concluzia comisiei medico-

militare cu privire la aptitudinea militarului pentru serviciul militar. Lista bolilor şi a defectelor fizice careindică inaptitudinea pentru serviciul militar este desfăşurată în Baremul medical al Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în Forţele Armate ale RM , pus în aplicare prin ord. MA al RM nr.230din 15 februarie 1997, cu modificările ulterioare.

6. La calificarea faptelor nu influenţează urmările bolilor şi defectelor fizice survenite. Dreptconsecinţă a acestor fapte, militarul poate fi recunoscut inapt de serviciul militar, dar poate fi de asemeneaeliberat temporar de exercitarea tuturor sau a unei părţi a obligaţiunilor serviciului militar.

Totuşi, dacă militarul a săvârşit acţiuni de automutilare în scopul eschivării de la serviciul militar,însă consecinţele urmărite nu au survenit, din cauze independente de voinţa sa (de exemplu, a fost oprit decolegii săi sau de alte persoane, arma n-a funcţionat, substanţa toxică autoadministrată n-a avut efectulscontat etc.), el nu a devenit inapt de serviciul militar şi nu a fost temporar eliberat de la exercitarea tuturor

sau a unei părţi a obligaţiunilor serviciului militar, acţiunile militarului pot fi calificate în temeiul art.27,372 CP ca tentativă de eschivare de la serviciul militar.

7. Automutilarea poate fi săvârşită de însuşi militarul care are intenţia să se eschiveze de la serviciulmilitar, dar şi de alte persoane la cererea militarului. În aceste împrejurări avem o participaţie complexă lasăvârşirea infracţiunii (a se vedea art.45 CP), acţiunile persoanelor care au contribuit la automutilare se cer calificate în baza art.42 şi 372 CP: complicitate la eschivarea de la serviciul militar.

8. Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie sau a rezervistuluide la îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau aleconcentrărilor prin simularea unei boli constă în insinuarea unei boli sau a unor simptoame ale unor boli,

pe care, în realitate, militarul nu le are. Poate fi exercitată simularea unei boli fizice sau a uneia psihice.În cercetarea cauzelor penale cu privire la simularea unei boli este obligatorie numirea unei expertize

medico-legale. Este, de asemenea, necesară efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, caretrebuie să constate, de exemplu, dacă simularea bolii nu este unul din simptoamele unei boli pe caremilitarul în realitate o are (simularea patologică). În cazul constatării unei simulări patologice răspunderea

penală a militarului se exclude.9. Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie sau a rezervistului de la

îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau ale concentrărilor prinfalsificarea documentelor constă în faptul că militarul prezintă, intenţionat, comandantului sau şefuluimilitar respectiv un document în care se conţin informaţii mincinoase, false şi în baza acestui document i seacordă eliberarea permanentă sau temporară de la exercitarea serviciului militar. Documentul poate fifalsificat de însuşi militarul dat sau de către alte persoane. În aceste împrejurări ne aflăm în faţa unei

participaţii complexe la săvârşirea infracţiunii (a se vedea art.45 CP), acţiunile persoanelor care aucontribuit la automutilare se cer calificate în baza art.42 şi 372 CP: complicitate la eschivarea de laserviciul militar.

10. Eschivarea militarului, a persoanei care trece pregătirea militară obligatorie sau a rezervistului dela îndeplinirea obligaţiunilor serviciului militar, ale pregătirii militare obligatorii sau ale concentrărilor prinaltă înşelăciune constă în comunicarea comandantului sau şefului militar respectiv a unor informaţiiintenţionat mincinoase şi false, care, dacă ar fi adevărate, ar da militarului dreptul de a fi eliberat definitivsau temporar de la exercitarea serviciului militar (de exemplu, comunicarea despre necesitatea oferirii unuiconcediu pentru înregistrarea căsătoriei, în legătură cu boala gravă a unor rude apropiate etc.).

11. Eschivarea de la serviciul militar se consideră infracţiune consumată din momentul în caremilitarul, în baza documentelor false prezentate sau în urma consecinţelor acţiunilor de automutilare, a

primit dreptul de eliberare permanentă sau provizorie de la exercitarea serviciului militar sau a încetat, defacto, să exercite serviciul militar.



12. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar, persoană care trece pregătirea militară obligatorie saurezervist. De exemplu, militarul care slujeşte conform unui contract se automutilează pentru a se eschiva dela exercitarea serviciului militar şi pentru a primi pensia de invaliditate.

13. Latura subiectivă a eschivării de la serviciul militar prin orice metodă se caracterizează prinintenţie directă şi cu scopul (semn obligatoriu al acestei componenţe de infracţiune) eschivării temporaresau permanente de la exercitarea serviciului militar.

Articolul 373. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE MÂNUIRE A ARMEI, DE MANIPULARE ASUBSTANŢELOR ŞI OBIECTELOR CE PREZINTĂ UN PERICOL SPORIT PENTRU CEI DINJUR

(1) Încălcarea regulilor de mânuire a armei, de manipulare a muniţiilor, a substanţelor explozive,radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur, dacă aceasta acauzat vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani saucu închisoare de până la 3 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă:a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul unei persoane;

c) alte urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul a două sau mai multor persoanese pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.1. Militarii, în exercitarea funcţiilor lor, sunt implicaţi permanent în activităţi legate de deservirea sau

mânuirea, manipularea armelor, muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şiobiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur.

2. Folosirea acestor obiecte sau substanţe cere o respectare strictă a regulilor speciale de securitate, acăror încălcare poate duce la moartea sau traumatizarea oamenilor, distrugerea averii militare, zădărnicireadiferitelor sarcini de luptă, măsuri militare şi la alte consecinţe grave.

3. Obiectul infracţiunii constă în ordinea stabilită de mânuire, manipulare a armelor, muniţiilor, asubstanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din

jur, inclusiv pentru militari.4. Răspunderea penală în temeiul art.373 CP poate surveni doar în cazul încălcării regulilor de

mânuire a armelor, muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur.

Noţiunea de armă a fost explicată în comentariul de la art.364 CP. Arme, în sensul art.373 CP, pot fişi unităţile de armament de artilerie, reactive, rachete etc., care se află în dotare în unităţile militare.Încălcarea regulilor de mânuire a armelor de vânătoare nu constituie componenţa de infracţiune prevăzutăde art.373 CP.

Muniţiile sunt părţi componente ale armamentului destinat nemijlocit pentru nimicirea tehnicii,

construcţiilor, oamenilor etc. Muniţii pot fi cartuşele, obuzele de artilerie, bombele, minele, grenadele, părţile de luptă ale rachetelor şi torpedelor, alte obiecte şi dispozitive explozive în stare de luptă şi apte de animici, a distruge.

Substanţe explozive sunt compuşii chimici şi aliajele capabile - sub acţiunea loviturilor, împungerii,frecării sau încălzirii - să explodeze. Aceste substanţe pot fi dinamita, nitroglicerina, nitrotoluolul şi altesubstanţe chimice sau aliaje în stare să explodeze fără accesul oxigenului.

Substanţe reactive sunt cele de provenienţă naturală sau artificială, ce conţin izotopi radioactivi, ce prezintă radiaţii de ionizare şi de aceea sunt periculoase pentru lumea din jur.

Alte substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur sunt orice mijloace tehnicedin dotare, care se găsesc în unităţile militare şi au calitatea - în cazul încălcării regulilor de manipulare alor - de a distruge (să cauzeze vătămări, să deregleze funcţiile etc.) obiectele şi oamenii aflaţi în zona lor de

activitate.5. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuni sau inacţiuni de încălcare a regulilor de mânuire aarmei, de manipulare a muniţiilor, a substanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce



prezintă un pericol sporit pentru cei din jur. Regulile de mânuire a armei, de manipulare a muniţiilor, asubstanţelor explozive, radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din

jur se conţin în Regulamente, instrucţiuni, cursuri de manipulare şi mânuire a diferitelor tipuri de arme şimuniţii etc.

6. Componenţa de infracţiune este materială, pentru consumarea ei este necesar să survinăconsecinţele respective: vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.373 alin.1

CP), vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, decesul unei persoane, alte urmări grave(art.373 alin.2 CP), decesul a două sau mai multor persoane (art.373 alin.3 CP).Vătămarea uşoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, vătămarea gravă a integrităţii

corporale sau a sănătăţii, decesul unei persoane, decesul a două sau mai multor persoane au fost explicateîn comentariul la cap.II CP, Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei, iar alte urmări grave - încomentariul art.364 CP.

7. Latura subiectivă a infracţiunii poate consta în dublă formă de vinovăţie (art.19 CP), adicăîncălcarea intenţionată a regulilor de mânuire a armei, de manipulare a muniţiilor, a substanţelor explozive,radioactive şi a altor substanţe şi obiecte ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur şi cauzarea dinimprudenţă a consecinţelor prevăzute în art.373 CP.

Articolul 374. ÎNCĂLCAREA REGULILOR STATUTARE CU PRIVIRE LA SERVICIUL DE

GARDĂ(1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă, a ordinelor şi dispoziţiilor emise

în vederea modificării şi completării acestor reguli, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani.(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 10 ani.1. Ordinea de exercitare a serviciului de gardă este reglementată de Regulamentul serviciului în

garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate ale RM .Conform art.2 al acestui regulament, serviciul de gardă este destinat pazei de nădejde şi apărării

drapelelor de luptă, magaziilor cu muniţii, tehnică militară, alte mijloace militare şi al obiectivelor militareşi de stat, precum şi pazei persoanelor deţinute în arest. Serviciul de gardă asigură paza persoanelor ce seaflă în închisorile RM şi în unitatea militară disciplinară.

2. Serviciul în garnizoană are drept scop asigurarea menţinerii disciplinei militare în garnizoană, acondiţiilor necesare pentru viaţa de toate zilele şi pregătirea trupelor, ieşirea organizată la alarmă şidesfăşurarea activităţii în garnizoană cu participarea trupelor.

Serviciul de gardă în garnizoană este destinat pazei şi apărării obiectivelor de importanţă generală

pentru garnizoană, amplasate în apropiere nemijlocită unul de altul, precum şi pazei persoanelor deţinute înarest în garnizoană.Serviciul de gardă interior este destinat pazei şi apărării obiectivelor unei unităţi militare. Avioanele

(elicopterele) şi alte obiective ale serviciului avia la aerodromuri sunt păzite şi apărate de gărzile interioare,numite din serviciul de aviaţie tehnic.

Personalul de gardă este subunitatea înarmată, destinată pentru executarea misiunii de luptă, de pazăşi apărare a drapelelor de luptă, a obiectivelor militare şi de stat, a persoanelor deţinute sub arest sau înlocurile de detenţie.

Exercitarea serviciului în gardă se consideră îndeplinirea unei sarcini de luptă.3. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin săvârşirea de acţiuni interzise de Regulamentul

serviciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate şi de ordinele şi dispoziţiile emise în vederea

modificării şi completării regulilor de exercitare a serviciului în garnizoană şi de gardă, precum şi înneîndeplinirea cerinţelor acestor acte ce prescriu săvârşirea anumitor acţiuni sau abţinerea de la săvârşirealor.



Dispoziţia acestei norme penale este de blanchetă, ea face trimitere la regulile statutare cu privire laserviciul de gardă, la ordinele şi dispoziţiile emise în vederea modificării şi completării acestor reguli, carese conţin în Regulamentul serviciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate şi în ordinele şidispoziţiile emise în vederea modificării şi completării acestor reguli. De exemplu, conform art.140 al

Regulamentului serviciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate, şeful de gardă - în cazul unuiatac asupra obiectivelor păzite, santinelelor sau asupra încăperii pentru gardă - este obligat să ia măsuri

pentru respingerea atacului. În cazul în care şeful de gardă nu ia aceste măsuri şi survin consecinţele prevăzute în alin.1 şi 2 art.374 CP, inacţiunile lui se cer calificate în baza alin.1 sau 2 art.374 CP.4. Cauzarea daunei prevăzute în art.374 CP constă în cauzarea unei daune obiectului sau obiectivelor

păzite de garda dată. Aceste obiecte sau obiective sunt enumerate în tabelele posturilor de gardă, deexemplu: drapelul unităţii militare, depozitele, tehnica de luptă sau militară, armamentul etc.

Prin cauzarea de daune în proporţii considerabile se înţelege, de exemplu, pătrunderea la post a persoanelor cu scopuri infracţionale, pătrunderea persoanelor, cu aceleaşi scopuri, în depozitele, parcurile,angarele etc., păzite de gardă, dacă santinela n-a luat masuri pentru curmarea acestor fapte chiar dacăaceste acţiuni au fost curmate în continuare de alte persoane, neluarea măsurilor adecvate de către gardă încazul atacurilor asupra postului, în cazul incendiilor, dacă au survenit consecinţe dăunătoare, adică au fostcauzate daune materiale obiectelor păzite etc. Despre daune în proporţii considerabile se vorbeşte în art.126

CP. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă, a ordinelor şi dispoziţiilor emise în

vederea modificării şi completării acestor reguli, dacă aceasta a provocat urmări grave, prevăzute deart.374 alin.2 CP, constă în cauzarea daunei materiale în proporţii mari sau deosebit de mari (a se vedeaart.126 CP) obiectelor păzite de către garda dată, în distrugerea tehnicii, armamentului, nimicireadrapelului unităţii militare, combustibilului, depozitelor, angarelor etc.

În cazul în care aceste consecinţe au survenit în urma acţiunilor terţelor persoane împreună cu persoana de gardă, acţiunile ultimului se cer calificate în concurs de infracţiuni, în temeiul art.374 şi alarticolului respectiv din alte capitole ale părţii speciale CP (de exemplu, art.186 CP: furtul etc.).

5. Acţiunile membrului gărzii (santinelei sau altei persoane din componenţa gărzii), exprimate princauzarea violentă a morţii sau a vătămărilor corporale altor persoane (chiar şi a membrilor gărzii),intenţionat, în urma aplicării abuzive a armei sau din imprudenţă, nu pot fi calificate în temeiul art.374 CP,deoarece n-au survenit acele urmări a căror prevenire intră în obligaţiunile acestei gărzi.

6. Totuşi, se cer calificate în baza art.374 CP acţiunile persoanei, membrului gărzii, când din cauzacomportării neglijente cu arma au fost cauzate daune obiectelor apărate de această gardă (de exemplu, încazul efectuării abuzive a împuşcăturilor de către santinelă s-a aprins depozitul păzit de el, a fostdeteriorată maşina etc.).

Noţiunile timp de război şi condiţii de luptă , prevăzute de art.374 alin.3 CP, au fost explicate încomentariul de la art.364 CP.

Articolul 375. ÎNCĂLCAREA REGULILOR CU PRIVIRE LA SERVICIUL DE ALARMĂ(DE LUPTĂ) AL TRUPELOR MILITARE

(1) Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) pentru descoperirea şi respingerea la timp a unui atac prin surprindere asupra Republicii Moldova sau pentru apărarea şi asigurarea securităţii Republicii Moldova, dacă aceasta a cauzat sau putea să cauzeze daune intereselor securităţii statului,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani saucu închisoare de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.1. Serviciul de alarmă (de luptă) constă în forţe şi mijloace special destinate pentru executareasarcinilor urgent apărute sau purtarea acţiunilor de luptă pentru descoperirea şi respingerea la timp a unui



atac prin surprindere asupra RM sau pentru apărarea şi asigurarea securităţii RM, aflate în permanentă pregătire de luptă.

Aceste acţiuni se stabilesc prin ordinele corespunzătoare ale conducerii militare şi pot să se schimbeîn funcţie de sarcinile puse.

Serviciul de alarmă (de luptă) se execută atât în timp de pace, cât şi pe timp de război. Exercitareaacestui serviciu constituie o sarcină de luptă de importanţă majoră de stat.

2. Ordinea de exercitare a serviciului de alarmă (de luptă), aplicarea armelor de luptă, este stabilită deinstrucţii, dispoziţii, ordine ale conducerii militare. Forţele şi mijloacele implicate în serviciul de alarmă(de luptă) acţionează la comanda (semnalul) comandanţilor militari superiori, iar în cazurile urgente, ce nusuferă amânare, - prin hotărârea comandanţilor subunităţilor militare sau a ofiţerului de serviciu.

3. Încălcarea regulilor de exercitare a serviciului de alarmă (de luptă) poate cauza consecinţe graveîn urma unui atac prin surprindere asupra RM. De aceea infracţiunea dată este considerată o infracţiunemilitară gravă, ce atentează la ordinea de exercitare a serviciului de alarmă (de luptă), ce asigură apărareaintegrităţii teritoriale şi preîntâmpinarea unui atac prin surprindere asupra RM.

4. Încălcarea regulilor de exercitare a serviciului de alarmă (de luptă) se exprimă prin neexecutareasau executarea neglijentă de către militarii ce se află în serviciul de alarmă (de luptă) a cerinţelor serviciului de alarmă (de luptă) în general şi a obligaţiunilor lor speciale, funcţionale. Încălcarea regulilor

de exercitare a serviciului de alarmă (de luptă) poate fi exprimată atât prin acţiuni, cât şi prin inacţiuni.5. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) pentru descoperirea şi respingerea la

timp a unui atac prin surprindere asupra RM sau pentru apărarea şi asigurarea securităţii RM este ocomponenţă de infracţiune de rezultat, când survin consecinţe concrete, cauzarea de daune intereselor securităţii statului, şi o componenţă de infracţiune de pericol, în cazul în care aceasta ar putea să cauzezedaune intereselor securităţii statului.

6. Prin cauzarea urmărilor grave se înţelege pătrunderea unui avion străin în spaţiul aerian al RM,decesul persoanelor, distrugerea tehnicii sau scoaterea ei din funcţie, deteriorarea altor mijloace de apărare,ce ar face imposibilă îndeplinirea sarcinii de luptă.

7. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă (de luptă) se caracterizează prin vinovăţieintenţionată sau din imprudenţă.

8. Subiect al infracţiunii se consideră orice persoană ce se află în exercitarea serviciului de alarmă (deluptă), care a comis asemenea încălcări.

Despre noţiunile timp de război, condiţii de luptă a se vedea comentariul art.364 CP.Articolul 376. ÎNCĂLCAREA REGULILOR STATUTARE CU PRIVIRE LA SERVICIUL

INTERN(1) Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de o persoană care face parte din

personalul de zi al unităţii militare, cu excepţia gărzii şi a cartului, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile,

se pedepseşte cu arest de până la 6 luni sau cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe untermen de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune soldată cu daune în proporţii considerabile, a căror prevenire intră înobligaţiunile persoanei indicate la alin.(1),se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani. 1. Conform art.1 al Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate ale RM , serviciul interior

este menit să menţină în unităţile militare ordinea interioară şi disciplina militară, factori care asigură starea permanentă de pregătire în vederea luptei, instruirea efectivului, îndeplinirea organizată de către acesta aaltor misiuni ale activităţii de toate zilele şi păstrarea sănătăţii militarilor.

2. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea stabilită de exercitare a serviciului intern de cătremilitarul care face parte din personalul de zi al unităţii militare, cu excepţia gărzii şi a cartului, care sunt



menite să asigure disciplina necesară în unităţile militare, paza bunurilor materiale, executarea altor obligaţiuni cu privire la serviciul militar.

3. Pericolul infracţiunii date constă în faptul că din cauza încălcării acestor reguli se formează condiţii pentru sustragerea, delapidarea sau distrugerea avutului militar, folosirea lui abuzivă, divulgarea secretuluide stat, săvârşirea de către militari a contravenţiilor sau a altor încălcări ale disciplinei militare.

4. Regulile statutare cu privire la serviciul intern pot fi încălcate atât prin acţiuni, cât şi prin inacţiuni.

În fiecare caz concret este necesar să stabilim şi să concretizăm conţinutul regulii încălcate, care se referăla exercitarea serviciului de către persoanele care fac parte din personalul de zi al unităţii militare şi sunt prevăzute de Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate. Latura obiectivă a infracţiunii secaracterizează prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor de serviciu de către

persoana care se află în exercitarea obligaţiunilor sale în serviciul de zi pe unitatea militară. Acesteîncălcări se pot manifesta prin diverse forme (de exemplu, permiterea unor persoane străine de a se afla peteritoriul unităţii militare sau în locurile interzise, neluarea de către militarul de serviciu pe companie amăsurilor în vederea asigurării pazei armamentului, a obiectelor personale sau a echipamentuluiefectivului, îngăduirea de către militarul de serviciu pe parcul auto a ieşirii din parc a maşinilor de luptăsau a altor maşini fără permisiunea respectivă etc.).

5. Infracţiunea prevăzută de art.376 alin.1 CP se consideră consumată din momentul survenirii

consecinţelor: a daunei în proporţii considerabile. Despre daune în proporţii considerabile a se vedea încomentariul art.364, 370, 374 CP. În cazul în care n-au survenit consecinţele indicate, componenţa deinfracţiune analizată lipseşte.

6. Art.376 alin.2 CP incriminează încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de către o persoană care face parte din personalul de zi al unităţii militare, încălcare ce s-a soldat cu daune în proporţiiconsiderabile, a căror prevenire intră în obligaţiunile acestei persoane. Specificul acestei infracţiuni constăîn faptul că daunele considerabile survin în urma acţiunilor terţelor persoane sau în urma altor împrejurărişi preîntâmpinarea acestor consecinţe intră în obligaţiunile persoanei care face parte din personalul de zi alunităţii militare. De exemplu, plantonul pe companie a permis ilegal intrarea pe teritoriul cazărmii

persoanelor civile care au sustras echipament militar în proporţii considerabile.7. În cazul în care plantonul pe companie a ştiut despre scopul acestor persoane civile, acţiunile lui

vor fi calificate în temeiul art.376 alin.2 CP în concurs cu art.42 şi 186 CP (complicitate la furt).Infracţiunea prevăzută de art.376 alin.2 CP se consideră consumată din momentul survenirii consecinţelor:a daunei în proporţii considerabile.

În cazul în care însuşi plantonul pe companie săvârşeşte acest furt, acţiunile lui vor fi calificate în baza art.376 alin.1 CP în concurs cu art.186 CP.

8. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute de art.376 CP se caracterizează prin ambele forme devinovăţie: această infracţiune poate fi săvârşită atât intenţionat, cât şi din imprudenţă.

9. Subiecţi ai infracţiunii pot fi doar persoanele care fac parte din personalul de zi al unităţii militare.Aceste persoane pot fi: ofiţerul şi ajutorul ofiţerului de serviciu pe unitate, ofiţerul de serviciu şi

plantoanele pe parcul auto, felcerul sau instructorul sanitar de serviciu şi plantoanele pe punctul medical,

sergentul de serviciu şi ajutorii acestuia pe punctul de control, sergentul de serviciu pe bucătărie şi sala demese, sergentul de serviciu pe statul major al unităţii, sergentul şi plantonul de serviciu pe companie etc.10. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern de către o persoană care face parte din

personalul de zi al unităţii militare, săvârşită pe timp de război sau în condiţii de luptă, poate fi calificată întemeiul art.376 alin.3 CP doar în cazul în care survin consecinţele prevăzute în alin.1 şi 2 art.376 CP, adicădaune în proporţii considerabile. Noţiunile timp de război, condiţii de luptă au fost explicate în comentariulart.364 CP.

Articolul 377. ÎNCĂLCAREA REGULILOR CU PRIVIRE LA MENŢINEREA ORDINIIPUBLICE ŞI LA ASIGURAREA SECURITĂŢII PUBLICE

(1) Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii de către o persoană din unitatea militară pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice, însoţită de încălcarea drepturilor şi

libertăţilor omului sau de aplicarea violenţei asupra lui,se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani saucu închisoare de până la 2 ani.



(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări gravese pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.1. În conformitate cu Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale MAI nr.806 din

12.12.1991, trupele de carabinieri (trupele interne) sunt destinate să asigure - împreună cu poliţia sauindependent - ordinea publică, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a averii

proprietarului, prevenirea faptelor de încălcare a legii. Sarcinile principale ale trupelor de carabinieri sunt:

a) veghează permanent, potrivit legii, împreună cu poliţia, la asigurarea măsurilor pentru menţinerea ordiniide drept, apărarea drepturilor, libertăţilor fundamentale şi a intereselor legitime ale cetăţenilor; b) sprijinăorganele de poliţie sau activează independent întru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii;c) execută misiuni de pază la penitenciare şi la escortarea arestaţilor şi condamnaţilor în timpul deplasăriilor; d) asigură paza şi apărarea unor obiective şi transporturi de importanţă deosebită; e) asigurărespectarea regimului juridic stabilit pentru starea excepţională etc. Legea dată şi actele normative adoptateîn corespundere cu ea stabilesc ordinea de executare a acestor sarcini de către persoanele din unitateamilitară pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice. Încălcarea acestei ordini, însoţităde încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului sau de aplicarea violenţei asupra lui, formează componenţade infracţiune prevăzută de art.377 CP.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se poate manifesta prin acţiuni sau inacţiuni. Prin acţiuni

periculoase, în sensul art.377 CP, se înţelege săvârşirea acţiunilor ce contravin regulilor stabilite deexercitare a serviciului pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice, cum ar fi:încălcarea regulilor de aplicare a mijloacelor speciale, a forţei fizice, a armei, încălcarea ordinii de reţinerea infractorilor, blocării unor sectoare sau terenuri, efectuării percheziţiei sau a examinării persoanelor saumijloacelor de transport etc.

Prin inacţiuni periculoase, în sensul art.377 CP, se înţelege neluarea măsurilor de persecutare aîncălcărilor ordinii publice sau securităţii publice, cum ar fi neaplicarea forţei fizice sau a armelor încazurile strict necesare, neefectuarea reţinerii, a percheziţiei, a examinării etc., când persoana era obligatăsă execute aceste acţiuni.

3. Prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului se înţelege încălcarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului: dreptul la libertate, la opinie, la expresie, la inviolabilitatea personală, la liberacirculaţie etc. Atare încălcări pot fi exprimate prin efectuarea unei percheziţii ilegale, reţineri ilegale,cauzarea unor prejudicii morale sau materiale etc.

4. Prin aplicarea violenţei asupra persoanei se înţelege aplicarea de lovituri, cauzarea de leziunicorporale uşoare, aplicarea forţei fizice, ca împingerea persoanei, doborârea ei la pământ etc.

5. Urmări grave prevăzute în alin.2 art.377 CP pot fi cauzarea de vătămări corporale mai puţin grave părţii vătămate, schingiuirea, aplicarea ilegală a mijloacelor speciale şi a armelor în cazul reţinerii care acauzat vătămări corporale victimei, neluarea măsurilor necesare care s-a soldat cu cauzarea unor daunemateriale în proporţii mari sau deosebit de mari, cu cauzarea vătămărilor corporale grave sau chiar decesul

persoanelor etc.6. În cazul în care persoanele din unitatea militară pentru menţinerea ordinii publice şi asigurarea

securităţii publice au cauzat intenţionat vătămări corporale grave sau decesul persoanei, acţiunile lor suntcalificate în baza art.377 alin.2 CP în concurs cu infracţiunile respective din cap.II al părţii speciale a CP Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin vinovăţie intenţionată sau prin imprudenţă şi prindubla formă de vinovăţie (art.19 CP). Este esenţial să se constate că persoanei îi sunt cunoscute regulile, acăror încălcare i se incriminează, şi obligaţiunea de a le cunoaşte.

Motivul nu are relevanţă la calificarea infracţiunii. El poate consta în înţelegerea greşită a intereselor serviciului în relaţiile ostile cu victima etc. Scopul de asemenea nu are relevanţă la calificarea infracţiunii.El poate fi divers: de a se răzbuna, de a-şi demonstra atotputernicia, de a se ridica pe scara de serviciu etc.Totuşi, de scopul şi motivul infracţiunii se va ţine cont la individualizarea pedepsei.

8. Subiect al infracţiunii este orice persoană ce intră, conform ordinului, în unitatea militară pentru

menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice. Alte persoane care au participat la săvârşireainfracţiunii răspund conform regulilor participaţiei în calităţile de instigator, organizator sau complice.Articolul 378. ATITUDINEA NEGLIJENTĂ FAŢĂ DE SERVICIUL MILITAR



(1) Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de răspundere faţă deserviciul militar, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,

se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;

b) în condiţii de luptă,se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani.1. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar se caracterizează prin neexecutarea sau executarea

necalitativă, de către o persoană cu funcţii de răspundere, a obligaţiunilor sale de serviciu, prevăzute delegi, regulamente militare, instrucţii, ordinele comandamentului militar, ca rezultat al atitudinii neglijentesau neconştiincioase faţă de ele.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin:a) neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către şeful militar a obligaţiunilor sale

funcţionale; b) cauzarea unor daune în proporţii mari activităţii organelor conducerii militare, intereselor

serviciului militar sau intereselor ocrotite de lege ale militarilor sau terţelor persoane, sau survenirea unor

urmări grave;c) existenţa raportului cauzal între acţiunile (inacţiunile) făptuitorului şi consecinţele (dauna)

survenite. Neexecutarea obligaţiunilor constă în neexecutarea de către şeful militar a unor acţiuni ce intră în

obligaţiunile lui de serviciu.3. Executarea necorespunzătoare a obligaţiunilor constă în îndeplinirea obligaţiunilor de către şeful

militar în mod formal, neclar sau incomplet. În acest caz făptuitorului i se incriminează nu acţiunile pe carele-a săvârşit, dar ceea ce el, ca persoană cu funcţii de răspundere, n-a îndeplinit. Faptele pot fi calificate caatitudine neglijentă faţă de serviciul militar doar atunci când persoanei cu funcţii de răspundere i se

prescrie un anumit mod de comportare şi o anumită ordine concretă de activitate, însă ea nu îndeplineştesau îndeplineşte necorespunzător aceste prescripţii.

4. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar se exprimă prin tărăgănarea executării anumitor acţiuni, prin îndeplinirea necalitativă a obligaţiunilor de serviciu, prin atitudine indiferentă faţă de oameni,

prin atitudinea birocratică faţă de obligaţiunile de serviciu (de exemplu, ţinerea necorespunzătoare aevidenţei bunurilor materiale, a armelor, a muniţiilor, organizarea necalitativă a păstrării bunurilor materiale, neluarea măsurilor de control cu privire la activitatea subalternilor etc.). Mai detaliat a se vedeacomentariul art.329 CP.

5. Persoana cu funcţii de răspundere poate purta răspundere penală pentru atitudinea neglijentă faţă deserviciul militar numai în cazul în care ea nu doar trebuia, conform obligaţiunilor de serviciu, săîndeplinească unele acţiuni, dar şi putea, avea posibilitatea reală să le îndeplinească în mod corespunzător.Dacă persoana cu funcţii de răspundere se afla în condiţii şi împrejurări care nu-i ofereau posibilitatea să-şi

îndeplinească în mod conştiincios obligaţiunile de serviciu, răspunderea penală pentru atitudine neglijentăfaţă de serviciul militar se exclude (de exemplu, comandantul de grupă a fost chemat la o şedinţă de cătreşeful superior şi în timpul absenţei sale un subaltern, fără permisiune, a încercat să dezamorseze o minăcare a explodat şi a rănit grav câţiva militari. În aceste împrejurări în faptele comandantului de grupălipseşte componenţa de infracţiune prevăzută de art.378 CP).

6. Atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar constituie infracţiune doar în cazul în care aceasta a cauzat daune în proporţii mari (art.378 alin.1CP) ori s-a soldat cu urmări grave (art.378 alin.2 CP).

Despre cauzarea daunelor în proporţii mari a se vedea art.126 CP, iar despre urmări grave -comentariul art.364, 365, 369 CP.

7. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în ambele sale

modalităţi: neglijenţa criminală şi încrederea exagerată în sine (a se vedea art.18 CP).



8. Subiectul infracţiunii este special, persoana cu funcţii de răspundere: comandantul sau şeful militar (a se vedea comentariul art.364 CP). Mai detaliat cu privire la persoana cu funcţii de răspundere a se vedeaart.123 CP şi comentariul art.324 CP.

9. Art.378 alin.3 CP prevede răspunderea penală pentru atitudinea neglijentă a şefului sau a unei alte persoane cu funcţie de răspundere faţă de serviciul militar, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari oris-a soldat cu urmări grave şi a fost săvârşită pe timp de război sau în condiţii de luptă. Noţiunile timp de

război, condiţii de luptă au fost explicate în comentariul art.364 CP.Articolul 379. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA INTENŢIONATĂ APATRIMONIULUI MILITAR

(1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a armamentului, muniţiilor, mijloacelor delocomoţie, tehnicii militare sau a unui alt patrimoniu militar


(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptă,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani.1. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea de folosire a avutului militar ce constituie baza materială

a pregătirii de luptă şi a capacităţii de luptă a Forţelor Armate.2. Obiectul material al infracţiunii este strict determinat în art.379 alin.1 CP: armamentul, muniţiile,

mijloacele de locomoţie, tehnica militară sau alt patrimoniu militar ce aparţin unităţilor şi instituţiilor militare şi se află în dotarea sau înarmarea lor. Aceste noţiuni şi obiecte sunt strict determinate de actele

juridico-militare. În cazul distrugerii sau deteriorării intenţionate a altor bunuri ce nu au caracter militar (deexemplu, a mijloacelor de transport ale militarilor, a caselor lor cu drept de proprietate privată etc.),acţiunile făptuitorului vor fi calificate în baza art.197 CP sau a altor articole din CP. Noţiunile armament,muniţii sunt explicate în comentariul art.373 CP. Prin mijloace de locomoţie se înţeleg orice maşini detransportare a efectivului militar sau a bunurilor militare, a muniţiilor, echipamentului etc.

Prin tehnică militară se înţeleg tancurile, maşinile blindate, avioanele şi elicopterele de luptă,rachetele de luptă, corăbiile etc.

Alt patrimoniu militar îl poate constitui tehnica inginerească şi de altă natură, necesare pentrudesfăşurarea sau asigurarea acţiunilor de luptă, clădirile şi alte construcţii, echipamentul militar etc.

3. Latura obiectivă a infracţiunii constă în distrugerea sau deteriorarea armamentului, muniţiilor,mijloacelor de locomoţie, tehnicii militare sau a altui patrimoniu militar. Noţiunea de distrugere saudeteriorare a fost explicată în comentariul art.197 CP.

4. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a armamentului, muniţiilor, mijloacelor de locomoţie,tehnicii militare sau a altui patrimoniu militar se consideră infracţiune consumată din momentul distrugeriisau deteriorării acestor obiecte. În cazul în care consecinţele prejudiciabile n-au survenit independent de

voinţa făptuitorului, faptele lui vor fi calificate ca tentativă de a săvârşi această infracţiune (art.27-379 CP).5. Cu toate că în art.379 alin.1 CP nu se vorbeşte despre gravitatea consecinţelor survenite, acţiunilefăptuitorilor vor fi calificate în baza acestui articol doar în cazul în care au fost cauzate daune considerabile

proprietăţii militare sau capacităţii de apărare.6. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar cerută de necesităţile militare (de

exemplu, distrugerea armamentului în cazul pericolului iminent de a fi ocupat de duşman, pentru a nu fi predat lui, etc.), se consideră săvârşită în stare de extremă necesitate şi nu constituie componenţa prevăzutăde articolul dat.

7. Latura subiectivă se exprimă prin vinovăţie intenţionată. Scopul şi motivul nu au relevanţă lacalificarea infracţiunii. Totuşi, dacă infracţiunea a fost săvârşită cu scopul slăbirii bazei economice şi acapacităţii de apărare a ţării, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art.343 CP, ca diversiune, şi

calificarea în baza art.379 CP nu va fi necesară.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar.



9. În cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar s-a soldat cu urmărigrave, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art.379 alin.2 CP. Noţiunea de urmări grave a fostexplicată în comentariul art.364 CP. Urmări grave pot fi de asemenea distrugerea sau deteriorareaintenţionată a unor cantităţi mari de muniţii sau armament, a elementelor tehnicii militare etc.

10. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar prin mijloace sau metode periculoase pentru cei din jur nu influenţează la calificarea infracţiunii, de aceasta se ţine cont la individualizarea

pedepsei.11. În cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar (de exemplu, amuniţiilor) s-a soldat şi cu decesul oamenilor, acţiunile făptuitorului vor fi calificate prin concurs şi cuart.145, 149 sau cu alte articole CP.

12. În cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar (de exemplu, amuniţiilor) s-a soldat şi cu distrugerea din imprudenţă a construcţiilor, clădirilor din jur etc., acţiunilefăptuitorului vor fi calificate în concurs şi cu art.380 CP, dacă a fost distrus patrimoniul militar în proporţiimari.

13. În cazul în care distrugerea sau deteriorarea intenţionată a avutului militar a avut loc în timp derăzboi sau în condiţii de luptă, acţiunile făptuitorului vor fi calificate în temeiul art.379 alin.3 CP. Noţiuniletimp de război, condiţii de luptă au fost explicate în comentariul art.364 CP.

Articolul 380. DISTRUGEREA SAU DETERIORAREA DIN IMPRUDENŢĂ APATRIMONIULUI MILITAR

(1) Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar în proporţii mari se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau

cu închisoare de până la 2 ani.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptăse pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.1. Despre obiectul, latura obiectivă şi subiectul acestei infracţiuni se vorbeşte în comentariul art.379

CP şi în art.16, 21 CP.2. Latura obiectivă a acestei infracţiuni se deosebeşte de cea prevăzută de art.379 CP prin

consecinţele survenite. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar se considerăinfracţiune doar în cazul în care a fost cauzată o daună în proporţii mari. Despre noţiunea proporţii mari ase vedea art.126 CP. Dacă a fost distrus sau deteriorat din imprudenţă patrimoniul militar în proporţii carenu ating criteriul de proporţii mari, fapta nu constituie infracţiunea prevăzută de art.380 CP. Conformart.380 CP se cer calificate şi acţiunile de distrugere sau deteriorare din imprudenţă a patrimoniului militar în proporţii deosebit de mari.

3. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în ambele salemodalităţi: neglijenţa criminală sau încrederea exagerată în sine (a se vedea art.18 CP).

4. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a patrimoniului militar pe timp de război sau în

condiţii de luptă va fi calificată în temeiul art.380 alin.2 CP. Noţiunile timp de război, condiţii de luptă aufost explicate în comentariul art.364 CP.Articolul 381. RISIPIREA SAU PIERDEREA PATRIMONIULUI MILITAR (1) Comercializarea, gajarea sau darea în folosinţă de către un militar a echipamentului care i-a

fost eliberat pentru folosinţă personală, precum şi pierderea sau deteriorarea acestor obiecte în urmaîncălcării regulilor de păstrare,

se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 1 an.(2) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptăse pedepsesc cu închisoare de până la 3 ani.

(3) Pierderea sau deteriorarea, în urma încălcării regulilor de păstrare, a armelor, muniţiilor, amijloacelor de locomoţie, a obiectelor de aprovizionare tehnică sau a unui alt patrimoniu militar,încredinţat spre a fi folosit în timpul serviciului,




(4) Aceleaşi acţiuni săvârşite:a) pe timp de război;b) în condiţii de luptăse pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani.

1. Una dintre obligaţiunile principale ale militarilor este păstrarea patrimoniului militar. Acesta seconstituie din patrimoniul care se află la dispoziţia Armatei Naţionale, a Trupelor de Carabinieri şiGrăniceri etc., la balanţa unităţilor sau instituţiilor militare şi poate fi folosit pentru ducerea acţiunilor deluptă, pregătirea lor sau asigurarea acţiunilor de luptă.

2. Ordinea de folosire a patrimoniului militar este reglementată de regulamentele militare, instrucţii,ordine ale comandamentului militar etc.

3. Obiectul material al infracţiunii îl constituie echipamentul militar. Echipamentul militar constă dinelementele uniformei militare, marcat cu semne specifice distinctive. La echipament militar se referăhainele militare, cămăşile, căciulile, cravatele, mănuşile, centurile, încălţămintea etc.

Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea de folosire şi păstrare a echipamentului militar stabilită deregulamentele militare, instrucţii, ordine ale comandamentului militar.

4. Latura obiectivă a infracţiunii constă din acţiuni sau inacţiuni. Dispoziţia art.381 alin.1 CP estealternativă, ea prevăzând 5 tipuri de acţiuni sau inacţiuni infracţionale: a) comercializarea de către unmilitar a echipamentului care i-a fost eliberat pentru folosinţă personală, b) gajarea acestui echipament; c)darea în folosinţă a acestui echipament; d) pierderea sau e) deteriorarea acestor obiecte în urma încălcăriiregulilor de păstrare. Risipa echipamentului militar constă în comercializarea, gajarea sau darea în folosinţăde către un militar a echipamentului militar care i-a fost eliberat pentru folosinţă personală.

5. Comercializarea de către un militar a echipamentului care i-a fost eliberat pentru folosinţă personală constă în vânzarea, adică în transmiterea echipamentului militar în proprietate unei alte persoaneîn schimbul unei recompense băneşti sau materiale.

6. Gajarea echipamentului militar constă în transmiterea lui unei alte persoane pe un anumit timp înscopul asigurării unui împrumut bănesc sau de altă natură materială.

7. Darea în folosinţă a echipamentului militar constă în transmiterea obiectelor din echipamentulmilitar unei alte persoane pentru folosinţă permanentă sau temporară.

8. În toate cazurile de risipă a echipamentului militar este caracteristică trecerea echipamentuluimilitar din posesia militarului în folosinţa unei alte persoane. Risipa se consideră infracţiune consumată dinmomentul trecerii reale a echipamentului militar în posesia sau folosinţa unei alte persoane.

9. Prin pierderea echipamentului militar se înţelege ieşirea echipamentului, dat unui militar pentrufolosinţă personală, din posesia lui, contrar voinţei lui.

Noţiunea deteriorare a fost explicată în comentariul art.197 CP. Pierderea sau deteriorareaechipamentului militar, în sensul art.381 alin.1 CP, are loc doar în urma încălcării regulilor de păstrare alui.

10. Acţiunile sau inacţiunile indicate constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art.381 CPdoar în cazul în care obiectul material îl constituie echipamentul eliberat făptuitorului (militarului) pentrufolosinţă personală. În cazul în care făptuitorul săvârşeşte aceste acţiuni faţă de echipamentul militar dat în

posesia sau folosinţa altor militari, acţiunile lui nu se încadrează în temeiul art.381 CP, ci conform prevederilor art.369 sau ale altor articole CP.

11. Latura subiectivă a infracţiunii în cazul risipei echipamentului militar se caracterizează doar prinvinovăţie intenţionată, iar în cazul pierderii sau deteriorării lui - prin vinovăţie din imprudenţă în ambelesale modalităţi: neglijenţa criminală sau încrederea exagerată în sine.

12. Subiectul infracţiunii prevăzute de art.381 CP poate fi doar militarul în termen, persoana chematăla instrucţiuni sau concentrări, persoanele în serviciul militar redus. Militarii angajaţi prin contract primescechipamentul în proprietatea lor şi de aceea acţiunile sau inacţiunile indicate nu constituie componenţă de

infracţiune.13. Art.381 alin.3 CP incriminează pierderea sau deteriorarea - în urma încălcării regulilor de păstrare- a armelor, muniţiilor, a mijloacelor de locomoţie, a obiectelor de aprovizionare tehnică sau a unui alt



patrimoniu militar încredinţat pentru a fi folosit în timpul serviciului. Spre deosebire de cele specificate înalin.1 art.381 CP, obiectul material al acestei infracţiuni nu-l constituie echipamentul militar dat în posesiasau folosinţa personală a militarului, ci armele, muniţiile, mijloacele de locomoţie, obiectele deaprovizionare tehnică sau alt patrimoniu militar, încredinţat militarului spre a fi folosit în timpulserviciului.

14. Despre latura obiectivă şi cea subiectivă ale acestei acţiuni a se vedea analiza art.381 CP.

15. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar.16. Noţiunile timp de război, condiţii de luptă (art.381 alin.2 şi 4 CP) au fost explicate în comentariulart.364 CP.

Articolul 382. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE CONDUCERE SAU DE EXPLOATARE AMAŞINILOR

(1) Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau detransport, dacă aceasta a provocat o vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune în

proporţii mari,se pedepseşte cu trimiterea într-o unitate militară disciplinară pe un termen de până la 2 ani sau

cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat:a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;b) decesul unei persoanese pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijlocul de transport pe un termen de până la 5 ani.(3) Aceeaşi acţiune care a provocat decesul mai multor persoanese pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijlocul de

transport pe un termen de până la 5 ani.1. Obiectul infracţiunii îl constituie ordinea stabilită de conducere şi exploatare a mijloacelor de

transport militar: a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militare ce asigură securitatea deplasăriisau exploatării lor. Această ordine este stabilită de Regulamentul serviciului interior, Regulile de circulaţie,alte instrucţii şi ordine ale comandamentului militar. Deoarece pentru mişcarea mijloacelor de transportmilitar se folosesc, de obicei, drumurile, arterele de transport generale ale ţării, militarii-conducători aimijloacelor de transport militar trebuie să respecte şi regulile generale de circulaţie a transportului ce seconţin în Regulamentul circulaţiei rutiere (MO nr.66-68/685 din 23.05.2002). Mai detaliat cu privire lamaşinile de luptă a se vedea comentariul art.379 CP.

2. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiuni sau inacţiuni.Art.382 alin.1 CP prevede răspunderea penală pentru două componenţe de infracţiune: a) încălcarea

regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar; b) încălcarea regulilor deexploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar.

3. Detaliat despre regulile de conducere a mijloacelor de transport a se vedea în comentariul art.264

CP. Prin încălcarea regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar se înţelegenerespectarea intervalului dintre maşini în timpul deplasării în coloane, încălcarea regulilor de depăşire amijloacelor de transport, deplasarea mijlocului de transport cu viteză excesivă etc.

4. Prin regulile de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar se înţelegetotalitatea de norme ce se conţin în actele normative indicate, ce prescriu unor anumite categorii de

persoane anumite obligaţiuni de a crea condiţii necesare pentru securitatea folosirii mijloacelor de transportmilitar.

5. Plasarea maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar într-un anumit tip de tehnică militară se efectuează în corespundere cu actele normative respective ce stabilesc tipul şi categoria acestor maşini.

6. Prin încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport militar : a maşinilor de luptă,

speciale sau de transport militar se înţelege admiterea la conducerea mijlocului de transport a unei persoanecare nu are dreptul de a conduce o astfel de categorie de maşini, în stare de beţie, de oboseală; formulareaunor indicaţii şi dispoziţii, date şoferului, care vin în contradicţie cu regulile de circulaţie, admiterea la



conducerea mijlocului de transport a unor persoane străine, darea în exploatare a unui mijloc de transportdefectat din punct de vedere tehnic etc.

7. De obicei, încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport militar: a maşinilor de luptă,speciale sau de transport militar este în strânsă legătură cu încălcarea regulilor de conducere a acestuitransport. De exemplu, fiind admisă la conducerea mijlocului de transport, persoana care nu are dreptul dea conduce o astfel de categorie de maşini sau care se află în stare de beţie încalcă regulile de circulaţie şi

comite un accident rutier în urma căruia victimei i-a fost cauzată o vătămare medie a integrităţii corporalesau a sănătăţii ori daune în proporţii mari. În acest caz, persoana ce a condus mijlocul de transport răspunde penal conform art.382 alin.1 CP pentru încălcarea regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale saude transport militar, iar persoana care a admis-o la conducerea mijlocului de transport în starea respectivărăspunde în temeiul art.382 alin.1 CP pentru încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de luptă,speciale sau de transport militar.

8. Un semn principal al laturii obiective a infracţiunii este survenirea consecinţelor prejudiciabile:conform art.382 alin.1 CP - provocarea unei vătămări medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori dauneîn proporţii mari, conform art.382 alin.2 CP - provocarea unei vătămări grave a integrităţii corporale sau asănătăţii sau decesul unei persoane, iar conform art.382 alin.3 CP - provocarea decesului mai multor

persoane.

Comentariul detaliat al vătămărilor corporale indicate a se vedea în art.145-152, 264 CP, iar adaunelor în proporţii mari - în comentariul art.126 şi 264 CP. Art.382 CP nu prevede ca urmare cauzareaunor vătămări corporale uşoare, de aceea în cazul survenirii unor asemenea consecinţe acţiunile sauinacţiunile făptuitorului nu întrunesc componenţa de infracţiune analizată.

9. Subiect al încălcării regulilor de conducere a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar poate fi orice militar care conduce mijloacele de transport indicate. În cazul încălcării regulilor deconducere a mijloacelor de transport în timpul conducerii mijlocului de transport personal sau a altuitransport decât cel indicat în art.382 CP şi al survenirii consecinţelor prevăzute în art.382 CP, acţiunilemilitarului sunt calificate în baza art.264 CP, şi nu conform articolului analizat.

Subiect al încălcării regulilor de exploatare a maşinilor de luptă, speciale sau de transport militar poate fi doar militarul în ale cărui obligaţiuni intră exploatarea maşinilor de luptă, speciale sau de transportmilitar.

10. Latura subiectivă a acestor infracţiuni se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă, mai alesdin cauza încrederii exagerate în sine.

11. Dacă militarul foloseşte maşinile de luptă, speciale sau de transport militar ca mijloc de cauzareintenţionată a decesului sau vătămării mai puţin grave sau grave a integrităţii corporale sau sănătăţii,acţiunile lui sunt calificate conform art.145, 151 sau 152 CP, iar când foloseşte aceste maşini ca mijloc decauzare intenţionată a daunei materiale în proporţii mari - conform art.197 sau 379 CP.

12. Încadrând faptele unei persoane în temeiul art.382 CP, este necesar să indicăm care reguli anumeau fost încălcate.

Articolul 383. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE ZBOR SAU ALE PREGĂTIRII DE ZBOR

Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor, dacă aceasta a provocat o catastrofă saualte urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.1. Obiectul infracţiunii îl constituie capacitatea de luptă a forţelor armate aeriene ale RM. Obiectul

nemijlocit al infracţiunii îl constituie ordinea de efectuare a zborurilor şi a pregătirii către ele, stabilită înForţele Armate.

Obiectul material îl formează aeronava aparţinând forţelor armate aeriene şi alte bunuri sau corpul persoanelor victime. Aeronave pot fi avioanele de luptă sau de transport, elicopterele etc.

2. Latura obiectivă se realizează prin două modalităţi: a) încălcarea regulilor de zbor şi b) încălcarearegulilor pregătirii de zbor sau a altor reguli de exploatare a aparatelor de zbor care se află la înarmarea şiasigurarea Forţelor Armate sau sunt arendate de ele.

3. Zborul aparatelor de zbor şi pregătirea către ele sunt reglementate de normele internaţionale şicele naţionale, de actele juridico-militare emise de conducerea militară. Încălcarea acestor norme poate fisăvârşită prin acţiuni sau inacţiuni, ce vin în contradicţie cu regulile indicate. Nu constituie componenţa de



infracţiune analizată încălcarea regulilor de păstrare şi de siguranţă a aparatelor de zbor la aflarea lor peaerodromuri sau în hangare, precum şi în timpul deplasării lor la remorcă.

4. Încălcarea regulilor de zbor constă în pilotarea cu greşeli, de exemplu - coborârea avionului pentrudecolare este începută de la o înălţime mai mică decât cea permisă, în legătură cu care fapt aparatul de zbor se loveşte de un obstacol etc. Încălcarea regulilor de zbor poate avea loc în timpul zborului, apropierii dedecolare sau chiar în timpul decolării.

5. Încălcarea regulilor pregătirii de zbor sau a altor reguli de exploatare a aparatelor de zbor estelegată de neîndeplinirea regulilor de pregătire de zbor sau de admiterea pentru zbor a membrilor echipajului, sau de încălcarea regulilor de pregătire pentru zbor a aparatului. Componenţa de infracţiuneeste materială, pentru existenţa ei sunt necesare survenirea consecinţelor prevăzute în art.383 CP:

provocarea unei catastrofe sau alte urmări grave.6. Catastrofă se consideră o împrejurare de zbor ce a dus la decese de oameni din componenţa

echipajului sau a pasagerilor, la distrugerea sau deteriorarea concomitentă a aparatului de zbor sau ladispariţia fără veste a aparatului de zbor cu persoanele ce se află la bordul său.

7. Alte urmări grave pot consta în decesul persoanelor ce nu se află la bordul aparatului de zbor (deexemplu, decesul persoanelor în timpul căderii aparatului de zbor peste o casă de locuit etc.), cauzareavătămărilor corporale persoanelor ce se află la bordul navei, distrugerea aparatului de zbor, cauzarea

daunelor materiale în proporţii mari sau deosebit de mari întreprinderilor, instituţiilor sau persoanelor întimpul căderii sau decolării aparatelor de zbor etc.

8. Subiect al infracţiunii poate fi militarul ce conduce aparatul de zbor în timpul zborului, persoanelecu funcţii de răspundere care coordonează zborurile, sau cele ce execută obligaţiunile de pregătire aaparatului pentru zbor, persoanele cu funcţii de răspundere din serviciul de asigurare.

9. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în ambele sale modalităţi (a sevedea art.18 CP). Subiectul infracţiunii trebuie să aibă cunoştinţă de regulile pe care le încalcă. Lacalificarea infracţiunii este necesară indicarea regulilor concrete care au fost încălcate.

Articolul 384. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE NAVIGAŢIE Încălcarea regulilor de navigaţie, dacă aceasta a provocat:a) scufundarea sau deteriorarea serioasă a navei;b) decesul unei persoane;c) alte urmări grave,se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.1. Obiectul infracţiunii îl constituie capacitatea de luptă a flotei militare fluviale sau a celei maritime

ale RM.Regulile de navigaţie conţin prevederi obligatorii, a căror respectare asigură navigaţia precisă şi

sigură a navelor fluviale sau maritime pe traseele alese, stabilirea locului aflării lor în mări şi oceane,manevrarea lor etc. Regulile de navigaţie se referă la toate tipurile de mijloace de navigaţie militare şi lahidroavioanele ce manevrează pe ape. Prin nave, în sensul art.384 CP, se înţelege orice fel de corăbii deluptă ce plutesc atât pe apă cât şi sub apă, şi corăbiile speciale completate cu echipaj ce constă din militari

şi navighează sub drapelul Forţelor Armate ale RM.2. Latura obiectivă se caracterizează prin acţiuni sau inacţiuni ce duc la încălcarea regulilor denavigaţie. Încălcarea regulilor de navigaţie se poate exprima prin deplasarea navei cu viteză excesivă întimpul unei ceţi puternice, al unei ninsori abundente sau în alte împrejurări ce face dificilă deplasarea liberăa acestor nave, prin neluarea măsurilor de stabilire a adâncimii apelor, prin nerespectarea semnalelor datede către corăbiile ce vin în întâmpinare etc.

3. Încălcarea regulilor de navigaţie constituie componenţa de infracţiune analizată doar în cazulsurvenirii consecinţelor indicate în art.384 CP, adică în cazul în care aceasta a provocat: a) scufundarea saudeteriorarea serioasă a navei; b) decesul unei persoane; c) alte urmări grave.

4. Se consideră deteriorare serioasă a navei atunci când nava este deteriorată şi este necesară oreparaţie capitală a ei sau restabilirea ei necesită cheltuieli în proporţii mari (a se vedea comentariul daunei

materiale în proporţii mari, în art.126 CP).5. Pentru existenţa componenţei de infracţiune, conform art.384 lit.b) CP, este suficientă survenireadecesului unei persoane sau a mai multora.



6. Alte urmări grave pot fi: cauzarea de vătămări grave sau mai puţin grave uneia sau mai multor persoane, atât dintre cele aflate la bord, cât şi altor persoane, neexecutarea sarcinii de luptă, aşezarea navei pe bancuri de nisip, distrugerea sau deteriorarea altei nave, a fortificaţiilor etc.

7. Subiect al infracţiunii poate fi doar militarul ce efectuează nemijlocit conducerea navei(comandantul navei fluviale sau maritime, ajutorul superior, alţi militari ce conduc nemijlocit navamilitară).

8. Latura subiectivă se caracterizează prin vinovăţie din imprudenţă în ambele modalităţi ale acesteia(a se vedea art.18 CP).Articolul 385. PREDAREA SAU LĂSAREA MIJLOACELOR DE RĂZBOI INAMICULUI

Predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, precum şi lăsarea, nejustificatăde situaţia de luptă, a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi altor mijloace de război inamicului,

se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Acţiunile infracţionale prevăzute în art.385 CP atentează la ordinea stabilită de conducere a forţelor

şi mijloacelor militare în situaţia de luptă. Predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate,lăsarea - nejustificată de situaţia de luptă - a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de războiinamicului slăbesc capacitatea de luptă a unităţilor şi subunităţilor militare ce poartă acţiuni de luptă,întăresc poziţiile inamicului, influenţează negativ asupra disciplinei militare şi stării morale a efectivului.

2. Prin forţele militare se înţelege efectivul înarmat cu mijloace de ducere a luptei sau, în situaţiiconcrete, neînarmat. Se au în vedere doar acele forţe militare care se află în supunerea directă acomandantului (şefului) sau a altei persoane cu funcţii de răspundere militară.

Fortificaţii se consideră sectoarele special amenajate pentru apărare şi desfăşurare a acţiunilor deluptă, ocupate de forţele militare care se află sub comanda directă a comandantului (şefului) sau a altei

persoane cu funcţii de răspundere militară.Prin tehnică de luptă se au în vedere mijloacele tehnice de ducere a acţiunilor de luptă: armamentul,

dispozitivele şi complexele de rachete, maşinile de luptă, navele militare etc.Din alte mijloace de război fac parte muniţiile, mijloacele de radiocomunicaţie, mijloacele de

deplasare etc.3. Latura obiectivă a infracţiunii constă din acţiuni sau inacţiuni de predare de către şef a forţelor

militare ce i-au fost încredinţate, precum şi lăsarea - nejustificată de situaţia de luptă - a fortificaţiilor, atehnicii de luptă şi a altor mijloace de război inamicului.

Prin predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate se înţelege capitularea făţişă sautainică în faţa inamicului, adică încetarea acţiunilor de luptă care s-a soldat cu luarea în prizonierat aefectivului.

Prin lăsare nejustificată de situaţia de luptă, a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace derăzboi inamicului se înţelege lăsarea făţişă sau tainică a obiectelor indicate, care s-a soldat cu acapararea decătre inamic a tehnicii militare sau a altor mijloace de război.

4. Spre deosebire de predarea de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, care nu seadmite în nici un caz, lăsarea fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi altor mijloace de război inamicului

constituie componenţa de infracţiune analizată doar în cazul în care ea a fost nejustificată de situaţia deluptă. Neluarea de către şef a măsurilor de distrugere a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloacede război când există pericolul iminent ca aceste obiecte să fie acaparate de inamic şi, drept consecinţă, elesunt acaparate de inamic constituie de asemenea componenţa de infracţiune prevăzută de art.385 CP.

5. În situaţiile de luptă comandantul trebuie să manifeste iniţiativă, poate risca întemeiat şi chiar poatelăsa inamicului unele mijloace de luptă, dacă aceasta contribuie la îndeplinirea cu succes a sarcinii de luptăşi e dictată de situaţia reală. În atare împrejurări lăsarea unor mijloace de luptă inamicului e justificată desituaţia de luptă şi nu constituie componenţa de infracţiune analizată. Infracţiunea poate fi săvârşită doar încondiţii de luptă (a se vedea comentariul art.364 CP).

6. Subiect al infracţiunii poate fi doar comandantul (şeful) militar, care are în supunerea sa efectivmilitar sau este împuternicit să dispună de tehnica de luptă sau de alte mijloace de ducere a războiului.

7. Latura subiectivă a infracţiunii poate fi exprimată prin vinovăţie intenţionată sau din imprudenţă.Lăsarea intenţionată a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de război inamicului poate fi



săvârşită din frică sau laşitate, iar din imprudenţă - ca rezultat al pierderii orientării, al lipsei unei bunecoordonări cu forţele militare etc.

Predarea intenţionată de către şef a forţelor militare ce i-au fost încredinţate, precum şi lăsarea -nejustificată de situaţia de luptă - a fortificaţiilor, a tehnicii de luptă şi a altor mijloace de război inamiculuicu scopul de acordare de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva RM şi deslăbire a capacităţii de apărare a ţării constituie infracţiune prevăzută de art.337 CP: trădare de Patrie.

Articolul 386. PĂRĂSIREA SAMAVOLNICĂ A CÂMPULUI DE LUPTĂ SAU REFUZUL DEA ACŢIONA CU ARMA Părăsirea samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei sau refuzul de a acţiona cu arma în

timpul luptei se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Părăsirea samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei sau refuzul de a acţiona cu arma în

timpul luptei constituie o încălcare infracţională a datoriei militare. Această infracţiune atentează lacapacitatea de apărare a ţării şi la ordinea de conduită a militarilor în timpul luptei, ordine ce asigurăexecutarea de către militar a obligaţiunii sale militare în timpul luptei.

2. Latura obiectivă se poate realiza fie prin acţiune, fie prin inacţiune, în următoarele modalităţialternative:

a) părăsirea samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei ; b) refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei.3. Părăsire samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei se consideră părăsirea făţişă ori tainică a

câmpului de luptă fără ordinul sau permisiunea comandantului (şefului) militar. Ea se manifestă prin părăsirea tranşeei, tancului, spaţiului aerian în care se desfăşoară lupta etc. Făptuitorul, părăsind câmpul deluptă, poate să se afle în aria dislocaţiei unităţii sau subunităţii militare (de exemplu, într-un adăpost).Câmp de luptă se consideră orice suprafaţă pe care decurge lupta cu duşmanul.

4. Refuzul de a acţiona cu arma în timpul luptei se poate manifesta în refuzul făţiş al militarului de aacţiona cu arma în timpul luptei sau în neaplicarea de facto a armei în timpul luptei, când era necesitate şi

posibilitate s-o aplice, cu toate că militarul n-a anunţat despre nedorinţa sa să lupte. Refuzul de a acţiona cuarma în timpul luptei se poate manifesta şi prin acţiuni de înşelăciune, de exemplu - prin simularea morţii,rănirii grave, defectării armei etc.

5. Durata timpului de părăsire samavolnică a câmpului de luptă în timpul luptei sau a refuzului de aacţiona cu arma în timpul luptei nu are relevanţă la calificarea infracţiunii, ea poate influenţa doar laindividualizarea pedepsei.

Consecinţele (urmările) acţiunii sau inacţiuni constau într-o stare de pericol pentru capacitatea deapărare a ţării.

Consumarea infracţiunii are loc în cazul în care făptuitorul a părăsit samavolnic câmpul de luptă întimpul luptei sau a refuzat să acţioneze cu arma în timpul luptei.

Timpul de luptă este un semn obligatoriu al acestei componenţe de infracţiune.6. Dacă persoana a comunicat înainte de a se începe lupta, că vrea să părăsească samavolnic câmpul

de luptă în timpul luptei sau că va refuza să acţioneze cu arma în timpul luptei, însă de îndată ce s-a începutlupta a participat la această luptă, suntem în prezenţa renunţului la săvârşirea infracţiunii, şi acţiunile lui pot fi calificate în temeiul art.386 CP.

7. În cazul părăsirii câmpului de luptă acţiunile făptuitorului se cer calificate doar în baza art.386 CP,nemaifiind necesar de a le califica în concurs cu art.371 sau 372 CP.

8. Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă. Motivele pot fi diverse : frica, laşitatea etc.Dacă se va constata că militarul a părăsit câmpul de luptă în timpul luptei cu scopul de a ajuta

duşmanul, acţiunile lui vor fi calificate în temeiul art.337 CP, ca trădare de Patrie.Subiect al infracţiunii poate fi orice militar aflat pe câmpul de luptă.Articolul 387. PREDAREA DE BUNĂ VOIE ÎN PRIZONIERAT

Predarea de bună voie în prizonierat

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.



1. Militarul Forţelor Armate ale RM este obligat să-şi îndeplinească datoria militară faţă de ţară chiar şi cu preţul vieţii sale. Nimic, chiar nici pericolul morţii, nu trebuie să servească drept motiv de predare

benevolă în prizonierat.Obiectul de atentare al acestei infracţiuni îl constituie capacitatea de apărare a ţării.2. Latura obiectivă a infracţiunii se poate manifesta atât prin acţiune cât şi prin inacţiune.Prin predarea în prizonierat se înţelege trecerea benevolă a militarului la inamic, încetând de a-i

opune acestuia rezistenţă, cu toate că avea capacitatea fizică să facă aceasta. Predarea de bună voie în prizonierat se poate manifesta prin săvârşirea anumitor acţiuni, ca ridicareadrapelului alb în timpul luptei, ridicarea mâinilor în sus, lăsarea armei, trecerea în dispoziţia inamiculuietc., precum şi prin inacţiuni, cum ar fi rămânerea pe câmpul de luptă simulând rănirea sau moartea cuscopul predării în prizonierat etc.

3. Art.387 CP prevede răspunderea penală doar în cazul predării în prizonierat de bună voie. Luareaforţată în prizonierat a militarului care se afla în neputinţă de a opune rezistenţă inamicului în legătură curănirea gravă, contuzia etc., nu constituie componenţă de infracţiune.

Infracţiunea poate fi săvârşită doar în timp de război sau în condiţii de luptă.4. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, motivul fiind frica, laşitatea

etc.

Predarea benevolă în prizonierat cu scopul de a ajuta inamicul , de exemplu - de a se înrola în forţelelui armate, de cercetare etc., constituie componenţa de infracţiune prevăzută de art.337 CP ca trădare dePatrie, prin trecerea de partea duşmanului, şi calificarea suplimentară în baza art.387 CP nu este necesară.

5. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar aflat pe câmpul de luptă.Articolul 388. ACŢIUNILE CRIMINALE ALE MILITARILOR AFLAŢI ÎN PRIZONIERAT(1) Participarea benevolă a militarului aflat în prizonierat la lucrările de importanţă militară sau

la alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune Republicii Moldova sau statelor aliate cu ea, dacăaceasta nu constituie trădare de Patrie,

se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani.(2) Actele de violenţă săvârşite asupra altor prizonieri de război sau comportarea plină de cruzime

faţă de ei din partea unui prizonier de război care se află în situaţia de superior se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.(3) Săvârşirea de un militar aflat în prizonierat a unor acţiuni în dauna altor prizonieri de război

din interes material sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentă din partea inamicului se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.1. Chiar aflându-se în prizonierat, din cauza unei răniri sau din alte motive, militarul trebuie să fie

devotat jurământului militar, să preţuiască demnitatea sa de cetăţean al RM şi în nici un caz să nu acordeajutor duşmanului.

2. În conformitate cu CG din 12 august 1949 Despre comportamentul cu prizonierii, militarii, în afarăde ofiţeri, pot fi atraşi doar la acele munci, care nu au legătură cu acţiunile de luptă. La aceleaşi lucrăriofiţerii pot fi atraşi doar la dorinţa lor. Militarii pot să refuze de a îndeplini lucrări legate de acţiunile

militare.3. Obiectul infracţiunii îl constituie forţele militare ale RM sau ale ţărilor aliate. Participând benevolla lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea, militarul aflat în prizonierat contribuie la întărirea potenţialului militar al inamicului şi, prinaceasta, slăbeşte forţele militare ale RM sau ale ţărilor aliate.

4. Participarea benevolă a militarului aflat în prizonierat la lucrările de importanţă militară sau laalte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea, prevăzută în art.388 alin.1CP, constă în acţiuni de participare benevolă a militarului aflat în prizonierat la lucrări în întreprinderilemilitare, în laboratoare şi instituţii ştiinţifice, la construcţia obiectivelor de apărare etc. Lucrări deimportanţă militară mai pot fi cele îndreptate la construirea obiectelor militare, producerea tehnicii militare,muniţiilor şi a oricăror alte materiale militare.

Prin alte lucrări despre care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea se înţeleg oricemăsuri organizate de inamic, menite să întărească forţa lui militară sau să slăbească capacitatea de apărarea RM sau a statelor aliate.



5. Participarea militarului aflat în prizonierat la lucrările de importanţă militară sau la alte lucrăridespre care se ştie că pot cauza daune RM sau statelor aliate cu ea trebuie să fie benevolă, adică militarul

participă la aceste lucrări din propria sa dorinţă, fără să fie impus să facă acest lucru şi având posibilitateasă nu ia parte la ele. În cazul în care militarul este impus forţat să participe la aceste lucrări, fapta lui nuconstituie componenţă de infracţiune.

6. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă. Făptuitorul înţelege

caracterul acţiunilor sale, e conştient că pricinuieşte daune RM sau statelor aliate cu ea şi totuşi participă laaceste lucrări.Dacă militarul nu înţelege caracterul lucrărilor îndeplinite, că ele pot cauza daune RM sau statelor

aliate cu ea, componenţa de infracţiune se exclude.Motivele infracţiunii pot fi diferite: dorinţa de a-şi uşura condiţiile aflării în prizonierat, de a-şi

îmbunătăţi condiţiile de trai sau materiale, de a primi raţie alimentară suplimentară, mai multă libertate dedeplasare etc.

În cazul în care militarul participă benevol la lucrările de importanţă militară sau la alte lucrări cuscopul de a slăbi capacitatea de apărare a RM, acţiunile făptuitorului se cer calificate în temeiul art.337 CP,ca trădare de Patrie.

7. Subiect al infracţiunii poate fi doar militarul aflat în prizonierat.

8. Prin actele de violenţă săvârşite asupra altor prizonieri de război sau prin comportarea plină decruzime faţă de ei din partea unui prizonier de război care se află în situaţia de superior , prevăzute deart.388 alin.2 CP, se înţelege orice violenţă fizică şi psihică asupra prizonierilor de război. Această violenţă

poate fi exprimată prin aplicare de lovituri, cauzare de leziuni corporale sau schingiuiri, ameninţări deaplicare a violenţei, bătaia de joc faţă de prizonieri, provocare de suferinţe cum ar fi impunerea

prizonierilor să îndeplinească lucrări peste puterile lor, lipsirea lor de hrană, de apă, de somn sau alte formede înjosire a demnităţii şi cinstei persoanei.

9. Subiect al acestei infracţiuni poate fi doar militarul ce se află în prizonierat în situaţia de superior (numit de către administraţie sau ales de către înşişi prizonierii) faţă de alţi prizonieri. Această infracţiuneconstituie un abuz al superiorului profitând de starea sa privilegiată faţă de alţi prizonieri.

10. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, violenţa şi cruzimeaexprimând dorinţa făptuitorului. Făptuitorul înţelege că săvârşeşte aceste fapte profitând de poziţia sa

privilegiată. Dacă violenţa sau comportamentul crud a fost dictat de relaţiile duşmănoase dintre făptuitor şivictimă, din motive personale, componenţa infracţiunii prevăzute de art.388 CP se exclude.

11. Motivele infracţiunii pot fi diferite: dorinţa de a căpăta încrederea şi susţinerea administraţiei, de ademonstra administraţiei străduinţa şi loialitatea sa, de a-şi păstra poziţia sa de superior etc.

Prin săvârşirea de către un militar aflat în prizonierat a unor acţiuni în dauna altor prizonieri de războidin interes material sau pentru a-şi asigura o comportare indulgentă din partea inamicului, prevăzută deart.388 alin.3 CP, se înţeleg denunţurile despre încălcarea regimului de către unii prizonieri, luarea de la eia raţiei lor alimentare, a unor alte obiecte, a hainelor, încălţămintei, impunerea lor de a îndeplini lucrulaltor persoane etc.

12. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, violenţa şi cruzimeaexprimând dorinţa făptuitorului.Motivul infracţiunii îl constituie interesul material, iar scopul, în unele cazuri constă în a-şi asigura o

comportare indulgentă din partea inamicului.13. Subiect al acestei infracţiuni poate fi militarul aflat în prizonierat.Articolul 389. JEFUIREA CELOR CĂZUŢI PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Jefuirea celor căzuţi pe câmpul de luptăse pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute de art.389 CP îl constituie capacitatea de apărare

a ţării sub aspectul stării morale a trupelor.Obiectul juridic secundar îl formează, pe de o parte, respectul datorat morţilor şi răniţilor căzuţi pe

câmpul de luptă, iar pe de altă parte - avutul personal al acestora.Obiectul material îl formează obiectele ce se află asupra morţilor sau răniţilor (echipament şi oricealte bunuri).



2. Latura obiectivă se manifestă prin acţiunea de jefuire a morţilor şi răniţilor aflaţi pe câmpul deluptă. Prin acţiunile de jefuire se înţelege luarea cu sau fără violenţă a bunurilor aflate asupra morţilor saurăniţilor în scopul însuşirii pe nedrept. Această infracţiune absoarbe prin conţinutul său infracţiunile de furt(art.186 CP), jaf (art.187 CP) şi de tâlhărie (art.188 CP) şi calificarea suplimentară a acţiunilor făptuitorilor în baza acestor articole nu e necesară.

3. Pentru existenţa acestei infracţiuni fapta trebuie să întrunească următoarele cerinţe:

a) să se refere la obiectele morţilor şi răniţilor; b) să fie comisă pe câmpul de luptă sau să fie urmarea unor operaţiuni de război (de exemplu, jefuireavictimelor în urma unui bombardament efectuat în afara câmpului de luptă).

4. Câmpul de luptă în războaiele contemporane pot fi nu doar raioanele, sectoarele pe care se dănemijlocit lupta, dar şi sectoarele din spatele frontului, care au fost supuse, de exemplu, atacurilor din aer sau de pe mare.

Pentru existenţa acestei componenţe de infracţiune nu are relevanţă dacă morţii erau militari saucivili.

5. Se consideră infracţiune de jefuire a celor căzuţi în luptă sustragerea bunurilor morţilor şi răniţilor în timpul transportării lor de pe câmpul de luptă, de exemplu - în timpul transportării răniţilor la spitalulmilitar sau în punctele medicale.

6. Totuşi, sustragerea bunurilor răniţilor aflaţi la tratament în spitale sau în punctele medicale seconsideră infracţiune contra patrimoniului, şi acţiunile făptuitorilor se cer calificate în baza articolelor respective ale cap.VI al părţii speciale a CP ca infracţiuni contra patrimoniului.

7. Nu constituie infracţiune luarea de la morţi şi răniţi pe câmpul de luptă a obiectelor (armamentuluisau a altor obiecte), dacă ea nu a fost săvârşită cu scop de însuşire a lor, ci în scopul de a le folosi în luptăcu inamicul.

8. Urmarea acţiunii constă într-o stare de pericol pentru moralul trupelor ca parte componentă acapacităţii de apărare a ţării şi în cauzarea unei daune materiale răniţilor.

9. Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă, deoarece scopul însuşirii bunurilor pe nedrept,deşi nu este expres prevăzut în lege, rezultă implicit din noţiunea de jefuire.

10. Subiecţi ai infracţiunii pot fi orice militar şi alte persoane (a se vedea art.393 CP) responsabile,care au atins vârsta de 14 ani (a se vedea art.16, 21 CP).

Articolul 390. ACTELE DE VIOLENŢĂ ASUPRA POPULAŢIEI DIN ZONA OPERAŢIILOR MILITARE

Tâlhăria, actele de violenţă, nimicirea sau luarea ilegală de bunuri sub pretextul necesităţilor derăzboi, săvârşite faţă de populaţia din zona operaţiilor militare,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Art.33 şi 53 ale CG din 12 august 1949 Despre apărarea populaţiei civile în timpul războiului (TI,

vol.5) şi art.2, 3, 7 ale Rez. Asambleii Generale a ONU din 9 decembrie 1970 Principiile de bază cu privire la protecţia populaţiei civile în perioada conflictelor militare interzic orice înspăimântare,terorizare, jefuire sau represiune a populaţiei civile de pe teritoriile ocupate de inamic. De asemenea se

interzice distrugerea proprietăţii mobile sau imobile, dacă aceasta nu este cerută de necesităţile militare,strămutările forţate ale populaţiei sau alte acţiuni îndreptate spre inviolabilitatea populaţiei de pe teritoriileocupate.

2. Art.390 CP prevede săvârşirea mai multor acţiuni alternative pe teritoriile din zona operaţiunilor militare: tâlhăria, actele de violenţă, nimicirea sau luarea ilegală de bunuri sub pretextul necesităţilor derăzboi.

Noţiunea tâlhărie a fost explicată în comentariul art.188 CP. Actele de violenţă constau în diverse atentări la viaţa, sănătatea, cinstea şi demnitatea persoanei, cum

ar fi omorul, cauzarea de bătăi sau vătămări corporale de diversă gravitate, violul etc. Nimicirea ilegală a bunurilor a fost explicată în comentariul la art.197 CP.3. Luarea ilegală de bunuri sub pretextul necesităţilor de război constă în luarea bunurilor de la

populaţie sub pretextul necesităţilor de război, însă în realitate necesităţile de război lipsesc, scopul fiind deînsuşire a acestor bunuri.



4. Semnul caracteristic al tâlhăriei, actelor de violenţă, nimicirii sau luării ilegale de bunuri sub pretextul necesităţilor de război, prevăzute în art.390 CP, îl constituie locul săvârşirii faptei, şi anume zonaoperaţiunilor militare.

5. Dacă aceste acţiuni sunt săvârşite în alte zone decât cele ale operaţiunilor militare, acţiunilefăptuitorului se cer calificate numai ca infracţiuni contra persoanei sau patrimoniului.

Nu constituie infracţiunea prevăzută de art.390 CP nimicirea sau luarea bunurilor dictată de

necesităţile de război.6. Raion al operaţiunilor militare se consideră acea suprafaţă de teritoriu, pe care anumite grupărimilitare desfăşoară acţiuni de luptă.

Populaţia, în sensul art.390 CP, este acea parte a populaţiei civile, care se află în zona operaţiunilor militare (la această categorie se referă şi refugiaţii, persoanele evacuate, alte persoane care din diferitemotive se află în zona operaţiunilor militare).

7. Actele de violenţă asupra populaţiei din zona operaţiunilor militare se caracterizează prin intenţiedirectă.

8. Subiecţi ai infracţiunii pot fi atât militarii, cât şi persoanele civile (a se vedea art.393 CP).Articolul 391. ÎNCĂLCARE GRAVĂ A DREPTULUI INTERNAŢIONAL UMANITAR ÎN

TIMPUL CONFLICTELOR MILITARE

Încălcare gravă a dreptului internaţional umanitar în timpul conflictelor militare internaţionalesau interne, soldată cu urmări grave,

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.1. Dreptul internaţional umanitar al conflictelor armate este un ansamblu de norme de drept

internaţional cu caracter cutumiar sau convenţional, destinate a reglementa în mod special problemelesurvenite în situaţii de conflict internaţional sau naţional.

2. Latura obiectivă a infracţiunii constă în acţiuni sau inacţiuni ce încalcă grav prevederile dreptuluiinternaţional umanitar al conflictelor armate.

Conform art.391 CP, sunt calificate drept infracţiune orice alte acţiuni sau inacţiuni ce încalcă grav prevederile dreptului umanitar internaţional umanitar în timpul conflictelor militare internaţionale sauinterne, altele decât cele prevăzute în cap.I al părţii speciale a CP. Aceste acţiuni sau inacţiuni sunt diverseşi pot fi clasificate în funcţie de caracterul prevederilor dreptului umanitar internaţional umanitar care aufost încălcate:

a) încălcarea dreptului războiului propriu-zis (sau dreptul de la Haga, deoarece majoritatea regulilor se conţin în Convenţiile de la Haga etc.), care fixează drepturile şi îndatoririle părţilor beligerante îndesfăşurarea operaţiunilor militare şi limitează alegerea mijloacelor şi metodelor de vătămare aadversarului. Aceste încălcări se pot exprima prin încălcarea legilor şi obiceiurilor războiului terestru, cumar fi utilizarea de otrăvuri şi arme otrăvite, uciderea sau rănirea unui inamic care predă armele sau care,nemaiavând mijloace de apărare, s-a predat fără condiţii, impunerea cetăţenilor ţării inamice să ia parte laoperaţiunile militare împotriva ţării lor, chiar dacă angajamentul în armată este anterior declaraţiei derăzboi, bombardarea satelor, oraşelor, locuinţelor sau clădirilor neapărate, folosirea în război a gazelor

asfixiante, toxice sau similare, perfecţionarea, producerea, stocarea şi utilizarea armelor bacteriologice(biologice), utilizarea armelor noi etc; b) încălcarea dreptului umanitar propriu-zis (sau dreptul de la Geneva, deoarece majoritatea regulilor

se conţin în cele patru CG din 12 august 1949 şi în două Protocoale adiţionale la aceste convenţii (TI,vol.5), adoptate la 8 iunie 1977), care urmăreşte să salvgardeze militarii scoşi din luptă (răniţi, bolnavi,naufragiaţi, prizonieri) şi persoanele care nu participă la ostilităţi şi bunurile cu caracter civil.

3. Încălcare gravă a dreptului internaţional umanitar e considerată infracţiune prevăzută de art.391CP atât în cazul comiterii ei în timpul conflictelor militare internaţionale, cât şi în timpul conflictelor militare interne, dacă s-a soldat cu urmări grave.

4. În temeiul art.391 CP se cer calificate doar acele fapte, care au încălcat grav prevederile dreptuluiinternaţional umanitar în timpul conflictelor militare internaţionale sau interne. Sunt considerate grave

acele încălcări, care s-au soldat cu urmări grave. Urmări grave pot fi considerate provocarea morţii sauleziunilor corporale oamenilor, distrugerea edificiilor civile, a bunurilor populaţiei civile, răspândirea



epidemiilor, nimicirea animalelor domestice, distrugerea florei şi faunei, provocarea calamităţilor naturaleetc.

5. Latura obiectivă se manifestă prin intenţie directă.6. Subiect al infracţiunii poate fi orice persoană care a atins vârsta de 14 ani: militar sau civil (a se

vedea art.393 CP).În majoritatea cazurilor subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art.391 CP sunt persoanele din eşaloanele

superioare ale comandamentului militar şi cele din organele supreme ale puterii de stat, care au dreptul de aemite ordine, în special cu caracter militar, etc.7. În cazurile în care încălcarea gravă a dreptului internaţional umanitar în timpul conflictelor militare

internaţionale sau interne s-a exprimat prin săvârşirea acţiunilor sau inacţiunilor prevăzute în cap.I al părţiispeciale a CP, acţiunile făptuitorului se cer calificate doar conform articolelor capitolului indicat,nemaifiind necesară calificarea şi în baza prevederilor art.391 CP.

Articolul 392. FOLOSIREA CU PERFIDIE A EMBLEMEI CRUCII ROŞII CA ELEMENTPROTECTOR ÎN TIMPUL CONFLICTULUI ARMAT

Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii, precum şi a semnelor distinctive ca elemente protectoare în timpul conflictului armat, dacă aceasta a provocat:

a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul unei persoane,se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.1. CG din 1949 (TI, vol.5) prevăd, în particular, şi protejarea de către părţile antrenate în război sau în

conflictul armat a instituţiilor medicale şi sanitare ale armatei inamicului şi a persoanelor din acesteinstituţii.

2. Semnele Crucea Roşie pe fundalul alb, Semiluna Roşie pe fundalul alb sunt semnele convenţionaleale serviciului sanitar, de care se folosesc formaţiunile şi instituţiile respective, precum şi persoanele dinserviciul sanitar. Aceste semne şi embleme pot fi purtate pe mâneca hainei personalului sanitar, pe

bordurile sau acoperişurile transportului sanitar şi ale altor mijloace ce se referă la serviciile sanitare, ele pot fi desenate cu culoare roşie pe drapele din pânză albă etc. Obiectele, instituţiile şi personalul ce poartăasemenea semne nu pot fi supuse bombardamentelor, asupra lor nu se împuşcă, nu pot fi desfăşurateacţiuni de luptă.

3. Obiectul juridic principal al infracţiunii îl constituie capacitatea de apărare a ţării, care poate fi periclitată prin folosirea fără drept a semnelor Crucea Roşie şi Semiluna Roşie ori a denumirilor acestora, precum şi a denumirilor şi emblemelor asimilate, în vederea întreprinderii unor acţiuni de natură a serviinteresele duşmanului în timp de război sau de conflict armat.

Obiectul juridic secundar al infracţiunii îl constituie viaţa şi sănătatea persoanei.4. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiuni active, de folosire ilegală, cu perfidie a

emblemei Crucii Roşii, precum şi a semnelor distinctive ca elemente protectoare în timpul conflictuluiarmat.

5. Se consideră ilegală purtarea semnelor şi emblemelor Crucii Roşii şi Semilunii Roşii de către

persoanele care nu fac parte din personalul instituţiilor sanitare.Semne distinctive ale infracţiunii mai sunt: fapta comisă în timp de război şi în legătură cuoperaţiunile militare.

6. Urmarea principală a acţiunii este o stare de pericol pentru capacitatea de apărare a ţării.7. Latura subiectivă se exprimă prin intenţie directă. Făptuitorul înţelege că foloseşte şi poartă ilegal

semnele şi emblemele Crucii Roşii şi Semilunii Roşii, neavând pentru aceasta baza respectivă.8. Subiect al infracţiunii poate fi orice militar.Articolul 393. INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE DE CIVILI

Răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute la art.389-391 sunt supuse şi persoanele civile.Subiecţi ai acestor infracţiuni, în afară de militari, sunt persoanele civile care au atins vârsta de 16 ani.

comentariu la codul penal al republicii moldova

Documents