Clasificarea solurilor

Zonarea agroecologică a solurilor

Zonele agroecologice• FAO a elaborat şi implementat Proiectul Zonelor Agroecologice la scară

continentală (1:5000000). • Zonele agroecologice sunt definite ca secţiuni ale terenului caracterizate printr-o

uniformitate relativă a condiţiilor climatice, geomorfologice şi pedologice şi/sau a învelişului vegetal.

• Perioada de creştere - perioadă din an în care, condiţiile termice şi de umiditate sunt favorabile pentru creşterea plantelor.

• Perioada de creştere (FAO, 1979)este caracterizată prin valori ale precipitaţiilor medii lunare mai mari sau cel puţin egale cu jumătate din valorile medii lunare corespunzătoare ale evaporaţiei potenţiale.

• Tipuri de perioade de creştere(FAO (1979) )• perioadă de creştere normală, caracterizată printr-o perioadă umedă şi două

intermediare;• perioadă de creştere intermediară care nu prezintă perioadă umedă;• perioadă de creştere integral umedă, cu precipitaţii mai mari decât

evapotranspiraţia potenţială, pe tot parcursul anului;• perioadă de creştere integral uscată, cu precipitaţii mai mici decât jumătate din

evapotranspiraţia potenţială pe tot parcursul anului, situaţie în care creşterea nu se poate desfăşura.

Zonarea agroecologică• Etapele Zonării agroecologice• inventarierea tipurilor de utilizare a terenului;• inventarierea resurselor terenului;• cuantificarea resurselor terenului.1.Tipurile de utilizare a terenului vor fi caracterizate din punct de vedere al

cerinţelor plantelor faţă de climă, sol şi relief. 2. Inventarierea resurselor terenului -realizarea unei baze de date care va

cuprinde informaţii despre:• resursa climatică a regiunii;• resursa edafică şi geomorfologică;• utilizarea actuală a terenului;• limitele administrative ale teritoriului.• Acest volum mare de informaţii se poate colecta şi prelucra utilizând

Sistemele Informaţionale Geografice (GIS).

Zonarea agroecologică3. Cuantificarea favorabilităţii terenului :• cuantificarea favorabilităţii agroclimatice care constă

în:• determinarea compatibilităţii dintre culturi şi zonele

termice;• calcularea producţiilor potenţiale de biomasă netă

condiţionate exclusiv de factorii termo-radiativi;• inventarierea restricţiilor agroclimatice pentru fiecare

lungime a perioadei de creştere, pentru fiecare cultură;• aplicarea restricţiilor agroclimatice asupra producţiilor

potenţiale pentru a determina producţiile condiţionate climatic, pentru fiecare lungime a perioadei de creştere;

• clasificarea favorabilităţii agroclimatice, în funcţie de reducerile procentuale ale producţiilor condiţionate climatic în raport cu cele potenţiale.

Zonarea agroecologicăcuantificarea favorabilităţii agroedafice :• compararea cerinţelor edafice ale culturilor cu proprietăţile de sol şi

evaluarea favorabilităţii diferitelor tipuri de sol;• modificarea claselor de favorabilitate obţinute anterior pe baza

restricţiilor impuse de pantă, textură, fazele solului, obţinându-se favorabilitatea finală.

• întocmirea hărţilor de favorabilitate pe folosinţe şi culturi pe baza hărţilor cu teritorii ecologic omogene şi a tabelului cu note de bonitare naturală ale acestora.

• Clasele de favorabilitate corespund următoarelor intervale de variaţie a producţiilor relative, exprimate procentual prin raportare la nivelul potenţial (%), astfel:

• foarte favorabil 80-100;• favorabil 60-80;• moderat favorabil 40-60;• slab favorabil 20-40;• foarte slab favorabil 5-20;• nefavorabil 0-5.

CLASIFICAREA SOLURILOR• Clasificarea solurilor este rezultatul cercetărilor pedologice care corespund unei

etape din dezvoltarea ştiinţei solului.• Primii cercetători care au întocmit o clasificare a solurilor au fost V. V. Docuceaev

şi N. M. Sibirţev.• Obiectivele clasificării solurilor trebuie să îndeplinească două categorii de criterii:

ştiinţifice şi utilitare.• Clasificările internaţionale actuale• Clasificarea americană(Soil Taxonomy, 1960)- adoptată oficial de către

Departamentul Agriculturii din S.U.A(USDA)• Noţiuni utilizate: orizonturile de diagnostic, pedon şi vocabularul folosit.• Orizonturile de diagnostic sunt definite cu precizie în ceea ce priveşte culoarea,

grosimea, conţinutul de materie organică, gradul de saturaţie cu baze etc.• Pedonul reprezintă cel mai mic volum de sol, suficient pentru studiul orizonturilor

sale şi a relaţiilor lor în cadrul profilului.• Vocabularul utilizat este în totalitate nou, fiind înlocuite toate denumirile vechi de

origine rusă sau germană.

CLASIFICAREA SOLURILORHarta solurilor lumii editată de FAO• La Congresul Internaţional de Ştiinţa Solului de la (1956) s-a hotărât ca

specialiştii din cadrul Comisiei a V-a (geneza şi clasificarea solurilor) să se ocupe de problema clasificării şi corelării solurilor lumii.

• La Congresul de la Madison din 1960 au fost prezentate hărţi de soluri la scara 1:5.000.000 şi 1:10.000.000 pentru diferite regiuni ale lumii, dar care aveau legende diferite.

• În anul 1961 s-a hotărât crearea unei legende internaţionale unice, prima schiţă fiind prezentată în 1966.

• Lista solurilor a fost definitivată în anul 1968 de către un colectiv de pedologi din lumea întreagă sub conducerea lui L. Bramao şi apoi a lui R. Dudal. Ediţia definitivă a hărţii a apărut în 1974, fiind realizată în mai multe limbi.

• Clasificarea FAO stabileşte o anumită terminologie şi notaţie referitoare la orizonturile pedogenetice, orizonturile diagnostice şi caracterele diagnostice.

CLASIFICAREA SOLURILORBaza internaţională de referinţă (BIR) pentru clasificarea solurilor• Pentru îmbunătăţirea sistemului de clasificare FAO Societatea

Internaţională de Ştiinţa Solului, în 1980 a luat iniţiativa realizării unei Baze Internaţionale de Referinţă pentru Clasificarea Solurilor (IRB).

• În 1980 la Congresul Internaţional din Japonia (Kyoto) s-a prezentat o listă de 20 grupe mari de soluri.

• La Congresul Mondial de Ştiinţa Solului care a avut loc în anul 1998 la Montpellier s-a prezentat o nouă listă cu 30 grupe mari de soluri.

• Pentru gruparea solurilor lumii s-a propus denumirea solurilor după atribute, respectiv după acele caractere considerate specifice principalelor categorii de soluri. S-au selecţionat 20 de caracteristici, respectiv: soluri cu atribute organice, soluri cu atribute vertice, andice, podzolice, stanice, feralice, litice, luvice, lixice, fluvice, halice, sodice, cernice, gipsice, calcice, molice, cambice, antrice şi primice.

CLASIFICAREA SOLURILOR

Referenţialul Pedologic Francez (RPF)• a fost elaborat de un grup de lucru în cadrul Asociaţiei franceze pentru

studiul solului şi prezentat sub denumirea de „Referenţial pedologic” la Congresul Internaţional de Ştiinţa Solului care a avut loc la Kyoto în 1990. Coordonarea ştiinţifică a fost asigurată de D. Baize şi M. C. Girard.

• Ultima ediţie a acestui sistem de clasificare, mult îmbunătăţită, a apărut în anul 1995. Dintre autori a făcut parte şi dr. ing. Lupaşcu Gheorghe.

• Originalitatea principală a acestui sistem constă în faptul că unitatea elementară de sol care este clasificată- unitatea de înveliş de sol (Soil Cover) prin care se înţelege corpul natural de sol tridimensional caracterizat :

1. prin constituenţii minerali şi organici ;2. succesiuni specifice de orizonturi;3. tipul de treceri laterale(relaţiile cu corpurile de sol învecinate).

CLASIFICAREA SOLURILORClasificările româneşti de soluri• Sistemul român de clasificare a solurilor (SRCS-1980)• a fost elaborat sub egida Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi

Agrochimie (I.C.P.A.) din Bucureşti, de către un grup de pedologi români din cercetare şi învăţământul superior;

• penultima formă a fost adoptată oficial în 1980 şi a trecut prin mai multe revizuiri începând din anul 1969;

• se bazează pe soluţiile adoptate de Soil Taxonomy şi pe Clasificarea FAO;• solurile sunt clasificate pe baza proprietăţilor intrinseci, respectiv ale profilului

de sol, folosindu-se orizonturile diagnostice şi alte proprietăţi, care pot fi identificate şi măsurate în teren şi laborator.

• la nivel superior- trei ranguri taxonomice: clasa, tipul şi subtipul;• la nivel inferior : varietatea, specia şi varianta;• în sistem sunt cuprinse 10 clase, 39 tipuri şi cca. 470 subtipuri;• SRCS cuprinde şi un text îndrumător în care sunt redate elementele de bază ale

clasificării şi anume: termenii generali, orizonturile de sol şi elementele diagnostice.

•

CLASIFICAREA SOLURILORSistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS-2003)• s-a realizat o uniformizare a denumirilor aplicând o serie de reguli cum ar

fi:• La nivelul clasei de soluri denumirea este un substantiv folosit la plural,

terminat în soluri, a cărei primă parte arată caracterul esenţial al mulţimii de soluri care alcătuieşte clasa: cernisoluri, luvisoluri, salsodisoluri etc.

• La toate denumirile se remarcă prezenţa vocalei „i” ca element de legătură cu sufixul „soluri”.

• La nivel de tip genetic de sol s-au adoptat denumiri reprezentate printr-un singur cuvânt, iar ca vocală de legătură (cu unele excepţii) este litera „o”: cernoziom, luvosol, vertisol, pelosol etc.

• Ca denumiri de tip de sol s-au păstrat, pe cât posibil, cele tradiţionale.• Pentru desemnarea tipului de sol se folosesc ca simboluri două litere

mari, iar în cazul claselor acestea au trei litere mari.• Pentru subtipul de sol se utilizează grupuri de 2-3 litere mici.

CLASIFICAREA SOLURILORElemente de bază ale taxonomiei solului1. Orizonturile diagnostice sunt definite cantitativ prin constituenţi specifici

proceselor pedogenetice şi/sau printr-un ansamblu de proprietăţi, pe cât posibil măsurabile, utilizate pentru identificarea şi diferenţierea unităţilor de sol.

• Un orizont diagnostic de sol este definit atât prin caracterele morfologice generate de procesul de pedogeneză care l-a creat, cât şi prin alte însuşiri exprimate cantitativ (grad de saturaţie în baze, conţinut de materie organică, culoare, grosime etc.), ca rezultat al procesului de pedogeneză.

2. Proprietăţile diagnostice reprezintă însuşiri sau un set de însuşiri ale solului folosite drept criterii pentru definirea unităţilor de sol din sistemul de clasificare a solurilor.

3. Materialul parental diagnostic este materialul parental care imprimă solului unele caractere specifice, nelegate de procesele pedogenetice şi se referă în special la substratul mineral al solului.

• Elementele diagnostice sunt descrise şi definite prin observare în teren.

CLASIFICAREA SOLURILOR2. Proprietăţi diagnostice• Caracterul vermic (Vm). Este specific solurilor cu o intensă activitate a faunei.• Schimbarea texturală bruscă (pe). Reprezintă schimbarea intensă de textură

înregistrată între un orizont eluvial şi orizontul subiacent B.• Trecere glosică (albeluvică) – orizont E+B (gl)• Este un suborizont mineral de tranziţie între E şi Bt denumit trecere glosică sau

albeluvică, cu următoarele caracteristici:• pătrunderi de orizont Ea în orizontul B sub formă de limbi;• Contact litic sau rocă compactă continuă (li). Limita dintre sol şi roca subiacentă

compactă (r) se numeşte contact litic. • Saturaţie cu baze (V%). Gradul de saturaţie cu baze se foloseşte ca element de

diagnoză la unele soluri pentru definirea subtipurilor eutrice şi districe pe baza valorilor mai mari sau mai mici de 53%.

• Proprietăţi alice (al). Se referă la materialul de sol mineral foarte acid şi cu un conţinut de Al schimbabil ridicat.

• Materie organică segregabilă (ms). Reprezintă forma humificată a materiei organice care se desface uşor prin frecare fiind segregabilă de partea minerală.

• Proprietăţi acvice gleice, stagnice şi antracvice. Se referă la materialele de sol care, în majoritatea anilor sunt saturate cu apă la o anumită perioadă din an sau tot timpul anului şi care prezintă manifestări ale proceselor de reducere şi de segregare a ferului şi un colorit specific (gleic).

• Caracter scheletic (sq). Acest caracter se întâlneşte la solurile care prezintă orizonturi care conţin peste 75% fragmente grosiere de rocă .

• Proprietăţi salsodice. Dacă unul dintre orizonturile salinizate sau sodizate apare la alte soluri decât solonceacuri, prezenţa acestora se defineşte prin termenul de proprietăţi salsodice.

CLASIFICAREA SOLURILOR3. Materiale parentale diagnostice• Material fluvic (MF). Acest material este format din sedimente aluviale, marine şi

lacustre, care primesc materiale noi, la intervale diferite sau care au primit asemenea materiale într-un trecut recent.

• Material antropogen. Este constituit dintr-un material mineral sau organic neconsolidat, rezultat din activităţi umane: depozite de gunoaie, deponii, halde de steril etc. care nu au suferit o solificare suficientă încât să apară o trăsătură semnificativă de pedogeneză.

• Material scheletic calcarifer (MK). Este format din roci calcaroase sau materiale parentale provenite din dezagregarea unor roci calcaroase. Aici sunt incluse şi pietrişurile calcaroase. Acestea conţin peste 40% CaCO3 echivalent.

• Material marnic (MM). Sunt materiale parentale provenite din produsele de transformare a marnelor, marnelor argiloase, argilelor marnoase sau carbonatice. Conţin peste 33% argilă şi peste 14% carbonaţi.

• Material erubazic (ME). Reprezintă materiale parentale rezultate din dezagregarea şi alterarea unor roci ultrabazice necarbonatice, care sunt relativ argiloase şi bogate în baze. Dintre aceste roci amintim: serpentinitele, piroxenitele, gabrourile (unele). Materialul rezultat este de cele mai multe ori bogat în magneziu.

• Material bauxitic (MB). Acest material a rezultat din transformarea la suprafaţa scoarţei a bauxitelor; se caracterizează printr-o alterare puternică şi prin predominarea secsvioxizilor şi a mineralelor argiloase sărace în baze (caolinit, clorit).

• SRTS-2003 cuprinde în total 12 clase de soluri (faţă de 10 clase de soluri în SRCS-1980), dar numai 32 de tipuri de sol faţă de 37 în SRCS-1980.

Principalele caracteristici ale claselor de soluri (după SRTS 2003)

Clasa de solDenumire

(simbol)

Orizontul sau proprietăţile diagnostice

specifice

Succintă caracterizare

morfogenetică

Tipuri genetice de sol

Denumire

PROTISOLURI(PRO)

Orizont A sau orizont O (sub 20 cm grosime) roca (Rn sau Rp) sau orizontul C.

Soluri cu orizont O sub 20 cm grosime sau orizont A slab dezvoltat sau ambele, fără alte orizonturi sau proprietăţi diagnostice;

Litosol (LS)Regosol (RS)Psamosol (PS)Aluviosol (AS)Entiantroposol (ET)

PELISOLURI(PEL)

Orizont pelic sau orizont vertic începând din primii 20 cm

Soluri cu orizont pelic sau orizont vertic care încep de la suprafaţă sau din primii 20 cm şi se continuă până la peste 100 cm.

Pelosol (PE)Vertosol (VS)

ANDISOLURI(AND)

Proprietăţi andice în profil, în lipsa orizontului spodic.

Soluri cu orizont A urmat de orizont intermediar AC, AR sau Bv la care se asociază proprietăţi andice

Andosol* (AN)

CERNISOLURI(CER)

Orizont A molic (Am) ,orizont intermediar (AC, AR, Bv sau Bt), C(R)

Soluri cu acumulare profundă de materie organică având orizont molic şi orizont intermediar (AC, AR, Bv sau Bt) cu culori de orizont molic cel puţin în partea superioară (pe minim 10-15 cm)

Kastanoziom (KZ)Cernoziom (CZ)Faeoziom (FZ)Rendzină (RZ)

UMBRISOLURI(UMB)

Orizont A umbric (Au) continuat cu orizont intermediar (AC, AR sau Bv)

Soluri cu acumulare profundă de materie organică (nesaturată în baze) având orizont intermediar (AC, AR sau Bv) .Pot avea orizont O.

Nigrosol (NS)Humosiosol (HS)

CAMBISOLURI(CAM)

Orizont B cambic (Bv) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) începând din partea superioară.

Soluri cu orizont A (Am, Au sau Ao) urmat de orizont intermediar cambic (Bv) cu culori având valori şi crome peste 3,5 (la umed)Pot prezenta orizont O, orizont vertic sau pelic asociat orizontului Bv.

Eutricambosol (EC)Districambosol (DC)

LUVISOLURI(LUV)

Orizont B argic (Bt) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed)

Solurile cu orizont A (sau A şi E) şi orizont argic (Bt) având culori cu valori şi crome peste 3,5 (la umed) .Pot prezenta orizont O, orizont vertic asociat orizontului B argic (Bty).

Preluvosol (EL)Luvosol (LV)Planosol (PL)Alosol (AL)

SPODISOLURI(SPO)

Orizont spodic (Bhs, Bs) sau orizont criptospodic (Bcp).

Soluri cu orizont O sau O şi Ao sau Au, urmat direct sau după un orizont E de un orizont spodic; sau soluri cu orizont O sau orizont O şi orizont A în genere foarte humifer, continuându-se cu orizont criptospodic (Bcp).

Prepodzol (EP)Podzol (PD)Criptopodzol (CP)

HIDRISOLURI(HID)

Proprietăţi gleice (Gr) sau stagnice intense (W), sau orizont A limnic (Al) ori orizont histic (T) submers.

Soluri cu orizont O (sub 50 cm grosime) şi/sau orizont A urmat fie de un orizont intermediar la care se asociază proprietăţi gleice (Gr) (AG, ACG, BvG); fie de un orizont Bt sau de un orizont E şi Bt la care se asociază proprietăţi stagnice intense (AW, EW, BW SAU BtW).

Stagnosol (SG)Gleiosol (GS)Limnosol (LM)

SALSODISOLURI(SAL)

Orizont salic (sa) sau orizont natric (na) în partea superioară a solului (în primii 50 cm) sau orizont Btna.

Soluri cu orizont superior A (ocric sau molic) sau A şi Bv la care se asociază un orizont salic (sa) sau natric (na) în primii 50 cm; sau soluri cu orizont A sau orizont A şi E urmat de un orizont argic-natric (Btna) indiferent de adâncime.

Solonceac (SC)Soloneţ (SN)

HISTISOLURI(HIS)

Orizont folic (O) sau turbos (T) în partea superioară a solului.

Soluri constând din material organic (orizont folic, O sau orizont turbos, T) cu grosime de peste 50 cm sau cu grosime de peste 20 cm în cazul situării orizontului pe un orizont R.

Turbosol (TB)Foliosol (FB)

ANTRISOLURI(ANT)

Orizont antropedogenetic sau lipsa orizontului A şi E, îndepărtate prin eroziune accelerată sau decapitare antropică.

Soluri puternic erodate încât la suprafaţă se află resturi de sol (orizont B sau C); sau sol puternic transformat prin acţiune antropică încât prezintă la suprafaţă un orizont antropedogenetic de cel puţin 50 cm grosime sau de cel puţin 30-35 cm dacă este scheletic.

Erodosol (ER)Antroposol (AT)

Clasa Protisoluri• Orizonturile diagnostice -orizont „A” sau un orizont organic „O” a căror

grosime nu depăşeşte 20 cm. Sunt urmate fie de roca nefisurată şi impermeabilă (Rn), fie din stratul R fisurat sau format din fragmente de rocă sau pietriş (Rp) fie de orizontul C.

• Tipuri de sol : Litosol, Regosol, Psamosol, Aluvisol şi Entiantrosol.Litosolurile (LS)• soluri neevoluate, dezvoltate pe roci consolidate, compacte sau cu peste

75% schelet silicatic şi a căror grosimea până la rocă este cuprinsă între 5 şi 20 cm;

• Răspândire şi condiţiile naturale de formare- Munţii Făgăraşului, Munţii Parângului, Munţii Retezatului, Munţii

Godeanului precum şi în unele zone ale munţilor Măcinului;• - condiţii climatice foarte variate cu temperaturi medii anuale cuprinse

între 0ºC şi 10ºC şi precipitaţii medii anuale de 500-1400 mm;• vegetaţia naturală este reprezentată predominant de specii ierboase cum

sunt Nardus stricta, Festuca rubra, Agrostis rupestris ş.a. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de Pinus montana şi unele specii de subarbuşti cum ar fi Vaccinium mirtyllus, Vaccinium vitis idea ş.a.

Clasa ProtisoluriLitosolurile (LS)- continuare•Profil, proprietăţi, fertilitatea şi folosinţă•- Orizontul Aou - 5-20 cm grosime, este de culoare închisă în stare umedă cu mici agregate structurale, uşor friabile cu numeroase rădăcini şi bogat în fragmente de schelet. •Orizontul Rn apare la adâncimi cuprinse între 5 şi 20 cm, iar în cazul prezenţei orizontului Rp limita orizontului Rn poate fi extinsă până la adâncimea de 50 cm.

Reacţia solului este puternic acidă, valorile pH-lui încadrându-se în intervalul 4,6-5.Litosolurile au o fertilitate scăzută datorită volumului edafic util foarte mic, conţinutului mare de schelet, conţinutului scăzut de elemente nutritive, reacţiei puternic acide. Sunt acoperite cu pajişti şi uneori cu arborete rare.

Regosolurile (RS)• cunoscute şi sub denumirea de „soluri crude”, „soluri neevoluate”, „soluri

în formare”, „soluri bălane de coastă”, se definesc printr-un orizont „A” format pe materialul parental provenit din roci neconsolidate şi menţinut aproape de suprafaţa solului prin eroziunea geologică lentă şi îndelungată;

Răspândire şi condiţiile naturale de formare• ocupă suprafeţe mici şi discontinui pe versanţi despăduriţi în regiuni

deluroase din Dobrogea, din Subcarpaţi, din Dealurile Vestice, din Podişul Transilvaniei şi din Podişul Moldovei;

• Condiţiile climatice în care se formează regosolurile sunt foarte diferite de la o zonă la alta;

• S-au format sub influenţa eroziunii geologice manifestată pe versanţii moderat şi puternic înclinaţi, pe roci slab consolidate: loessuri, depozite loessoide, luturi, nisipuri, argile, marne, etc.

• Vegetaţia naturală - specii ierboase mezoxerofite, cu cerinţe mai reduse faţă de umiditate (Andropogon ischaemum, Stipa penata, Cynodon dactylon etc).

• Caracteristica solurilor este solificare insuficientă, deoarece materialul solificat este în parte îndepărtat prin eroziune şi/sau alunecări de teren.

Regosolurile (RS)

•Profil, proprietăţi şi fertilitate•Profilul de sol este slab diferenţiat morfologic şi prezintă următoarea succesiune a orizonturilor : Ao – C.•Orizontul Ao (10 – 35 cm) are culoare brună, textură variată, structură slab dezvoltată.•Orizontul C este constituit din materialul parental alcătuit din roci neconsolidate.

Reacţia solului - slab acidă până la slab alcalină, pH- 6 şi 8,7; gradul de saturaţie în baze având valori de 85-100%.

Fertilitatea – scăzută; pretabile pentru pajişti şi păduri, pomi fructiferi şi viţă de vie. Ameliorarea fertilităţii - prin măsuri antierozionale şi agrochimice de fertilizare organică şi minerală precum şi prin folosirea unei sisteme adecvate de maşini agricole pentru efectuarea lucrărilor.

Psamosolurile (PS)• grecescul „psamos”=nisip;• se definesc printr-un orizont A (Ao, Au, Am ) format pe un material

parental constituit din depozite nisipoase reîmprospătate eolian, având – cel puţin în primii 50 cm – textură grosieră (argilă< 6 %) sau grosieră – mijlocie (argilă:6÷12%).

• Răspândire şi condiţii naturale de formare• ocupă cca. 230.000 ha, sunt răspândite în Câmpia Olteniei, în estul

Câmpiei Române, în Câmpia Carei, şi în Delta Dunării; pe areale restrânse apar insular şi în Câmpia Banatului, (Teremia), în Ţara Bârsei, (Reci) şi în luncile unor râuri.

• Condiţiile climatice: precipitaţii medii anuale de 400 – 600 mm, temperaturi medii anuale de 7 - 11˚C , vânturi cu frecvenţă şi intensitate mare care determină mobilizarea, transportul şi depunerea materialului nisipos şi formarea unui relief vălurat de dune şi interdune.

• Vegetaţia caracteristică: este săracă: specii ierboase şi lemnoase foarte diferite în funcţie de compoziţia materialului parental, de nivelul apelor freatice, şi de condiţiile climatice.

• Materialul parental nisipos determină o aridizare a climei solului (în comparaţie cu cea atmosferică).

Psamosolurile (PS)Profil, proprietăţi şi fertilitate• Orizontul Ao (20 – 30 cm) are culoare gălbuie deschisă, brună deschisă sau

cenuşie; textură grosieră sau grosieră – mijlocie ;structură monogranulară sau grăunţoasă slab dezvoltată.

• Orizontul C este constituit din material nisipos sau nisipo – lutos.• textură grosieră sau grosieră mijlocie, structură monogranulară sau grăunţoasă

slab dezvoltată, permeabilitate mare pentru apă şi aer; • conţinutul în humus scăzut (cca 1 %), aprovizionarea cu substanţe nutritive este

slabă, reacţia solului este moderat acidă până la bazică.

Psamosolurile (PS)• ▪diminuarea procesului de „deflaţie”-înfiinţarea de

plantaţii forestiere (în masiv sau sub formă de perdele de protecţie, instalarea „paranisipurilor”, acoperirea terenului cu resturi vegetale (frunze, paie, coceni) şi administrarea unor preparate chimice în scopul creşterii coeziunii dintre particulele de sol;

• aplicarea irigaţiilor în doze mici de udare şi cu frecvenţă mare;

• aprovizionarea solului cu elemente nutritive prin încorporarea îngrăşămintelor verzi (lupin alb, mazăre, etc), a gunoiului de grajd şi a îngrăşămintelor minerale.

• Se recomandă cultivarea lor cu cereale (secară), plante tehnice (arahide, ricin, floarea soarelui) şi leguminoase pentru boabe (fasole, lupin), viţă de vie şi unele specii de plante medicinale

Aluviosoluri (AS)• Sunt soluri tinere, neevoluate, slab diferenţiate morfologic fiind în stadii

incipiente de evoluţie;• s-au format pe un material parental fluvic de cel puţin 50 cm grosime şi au

cel mult un orizont A (Am, Ao, Au), neprezentând alte orizonturi diagnostice.

Răspândire si condiţiile naturale de formare • ocupă o suprafaţă de 2.180.000 hectare ;• sunt răspândite sub forma unor fâşii de-a lungul cursurilor de apă, cum

sunt : Dunărea, Siretul, Prutul, Mureşul, Oltul, Someşul, Jiul, Ialomiţa, Buzăul si afluenţii acestora;

• În Lunca şi Delta Dunarii ocupă o pondere de 33,7%, în zona câmpiilor 13,8%, iar în zona podişurilor numai 4,5%.

• Suprafeţe apreciabile se întâlnesc şi în depresiunile montane (16,9%). • Depozitele aluvionare pe care se formează aceste soluri se caracterizează

printr-o mare neomogenitate atât pe plan vertical cât şi pe cel orizontal.

Aluviosoluri (AS)

Vegetaţia este reprezentată prin specii ierboase cu o creştere abundentă cum ar fi rogozuri, papură, stuf în sectoarele cu exces de umiditate.

• Pe aluviosoluri salinizate se dezvoltă o vegetaţie halofilă reprezentată de Puccinelia distans.

• Pe unele sectoare din lunci apar şi speciile lemnoase moi care formează zăvoaie de salcie, plop, arin ş.a.

• În zăvoaie şi păduri de luncă se întâlnesc şi unele specii de liane cum ar fi: Clematis vitalba, Vitis sylvestris ş.a. Stratul erbaceu este invadat de elemente higrofile localizate în microdepresiuni care vegetează şi în condiţiile unei uscăciuni temporare. (Ranunculus ficaria, Juncus effusus, Galium aparine etc.).

Aluviosoluri (AS)• Profil, proprietăţi• se caracterizează printr-o slabă şi foarte slabă

diferenţiere morfologi

• Orizontul A - 25-30 cm, culoarea brun gălbuie închisă în stare umedă şi brun gălbuie în stare uscată, textură variată, structura slab-moderat dezvoltată.

Orizontul A/C - 25-30 cm, culoarea cenuşiu închisă cu pete brune gălbui în stare umedă şi de culoare brun cenuşie cu pete galben brune în stare uscată. Acest orizont are o textură variată şi structură foarte slab dezvoltată.

• C - materialul parental în care deseori poate fi sesizabilă morfologic stratificarea evidentă a depozitului aluvial.

Aluviosoluri (AS)

• au o fertilitate ridicată în zona inundabilă conţinutul mare în elemente nutritive ;

• cele cu textură fină au o pretabilitate mică pentru folosinţă de arabil, întrucât sunt soluri reci cu permeabilitate scăzută pentru apă şi aer ,categoria de folosinţă recomandată este fâneaţă sau păşune cu respectarea restricţiilor specifice privind păşunatul în vederea prevenirii degradării fertilităţii acestor soluri prin compactare.

• aluviosolurile cu textură mijlocie pot fi cultivate cu porumb, sfeclă de zahăr, cartofi, legume şi altele;

• nu se recomandă cultivarea pomilor şi a viţei de vie, atât datorită existenţei condiţiilor de formare a excesului de umiditate prin inundaţii, a caracterului fluctuant al nivelului freatic cât şi a potenţialului ridicat de salinizare;

• Aluviosolurile din zona grindului sunt folosite pentru culturi intensive de legume întrucât au o textură mai grosieră, sunt permeabile pentru apă şi aer, se încălzesc uşor favorizând maturarea timpurie a legumelor şi ultimul au posibilitatea de a fi irigate .

Clasa Cernisoluri• Din clasa „cernisoluri” fac parte patru tipuri de sol: kastanaziomul,

cernoziomul, faeoziomul (soluri zonale) şi rendzina (sol intrazonal sau litomorf).

• Kastanoziomurile (KZ) • sunt cunoscute şi sub denumirea de „soluri brune deschise de stepă

uscată” sau de „soluri bălane”;• Răspândire şi condiţiile naturale de formare• sunt răspândite cu precădere în Dobrogea, în fâşii, pe latura vestică, între

Oltina Măcin şi pe Valea Carasu şi –discontinuu-pe latura estică, între Capul Midia şi Braţul Sf.Gheorghe. Insular ele mai apar grindurile din Bălţile Dunării şi în Deltă, ca şi în extremitatea estică a Bărăganului, (Barbu, 1987).

• Clima este caracteristică stepei uscate caracterizate prin valori ale temperaturii medii anuale cuprinse între 10,7 şi 11,3 C, precipitaţiile de 330 – 420 mm anual, indice de ariditate” de 17 -21 şi valori ale evapotranspiraţiei potenţiale mai mari de 700 mm; bilanţul hidroclimatic este foarte deficitar (deficit anual de precipitaţii mai mare de 350 mm).

Kastanoziomurile (KZ) • Vegetaţia ierboasă spontană slab dezvoltată şi discontinuă –

este caracteristică stepelor uscate care fac tranziţia spre zona semideşertică. Ea se compune din specii mezoxerofile şi xerofile cum ar fi: Stipa capitata, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia austriaca, Medicago minima etc.

• Condiţiile climatice din zona kastanoziomurilor constituie un factor limitativ pentru vegetaţia forestieră;

• Relieful zonelor în care s-au format kastanoziomurile este plan (terase, culmi etc.) sau uşor înclinat (versanţi prelungi ) cu expoziţie însorită, altitudini mai mici de 150 m, dar cu mare predispoziţie pentru eroziune hidrică din cauza conţinutului mare de praf al materialului parental.

• Materialul parental-loessul sau depozitele loessoide, are porozitate bună şi conţine carbonat de calciu între 10 şi 20%.

Kastanoziomurile (KZ) • Profil, proprietăţi

Amk–ACk-Cca

•Orizontul Amk-30-40cm, culoare brună închisă în stare umedă şi brună în stare uscată, structură granulară medie cu numeroase agregate coprogene, textură nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă sau lutoasă•Orizontul Ack-15-25cm, culoare brună (în stare umedă şi brun-brun pal în stare uscată, structură glomerulară medie slab dezvoltată, textură nisipo-lutoasă, luto- nisipoasă sau lutoasă•Orizontul Cca apare la adâncimea de 50-60cm şi are o culoare brun gălbui închis în stare umedă şi brun gălbui - brun gălbui deschis în stare uscată, structură masivă, textură nisipo-lutoasă, lut o-nisipoasă sau lutoasă. Reacţia este slab alcalină pe tot profilul (pH=7,5-8,3) ;Humusul de tip mul calcic -1,5 - 2,5 %. Proprietăţile fizice ale kastanoziomurilor sunt favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor. Au categoria de folosinţă arabil (grâu, porumb, sorg, sparcetă) plantaţii de piersic, cais, migdal, cireş, nuc (Topalu –Hârşova).

Cernoziomurile (CZ)• Tipuri: tipic, cambic, argic, faeoziom, , faeoziom greic,rendzinăCernoziomuri tipiceRăspândire şi condiţiile naturale de formare• Sunt răspândite pe o arie foarte întinsă în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia

Moldovei, Câmpia Transilvaniei (în partea sudică), Dobrogea, Dealurile Fălciului, Colinele Tutovei;

• caracteristici climatice• Valorile medii anuale ale temperaturii sunt cuprinse între 8 şi 11,5˚C iar precipitaţiile medii

anuale însumează valori de 380 până la 600 mm cu distribuţie neuniformă; • Vegetaţia naturală de stepă cuprinde asociaţii de specii ierboase mezoxerofite , predominant

din graminee cu talie înaltă şi rădăcină bine dezvoltată (Festuca valesiaca , Andropogon ischaemum , Agropyrum cristatum, Agropyrum repens , Poa bulbosa , Poa angustifolia ) şi din specii lemnoase cum ar fi arbuştii Prunus spinosa , Rosa canina , Crataegus monogyna , Amygdalus nana.

• În zona de silvostepă şi în luncile şi depresiunile mai umede ale zonei de stepă apar şi specii de arbori de stejar pufos (Quercus pubescens), stejarul brumăriu (Qercus pudunculiflora), cerul (Quercus cerris ), gârniţa (Quercus frainetto)

• Materialul parental-diferite roci cu o constituţie poroasă , conţinând carbonat de calciu: loess, depozite loessoide , nisipuri (sudul Olteniei, centrul Bărăganului) şi depozite argiloase .

Cernoziomurile tipice (CZti)• Profil, proprietăţiAm – AC – C sau Cca bine exprimate.• Orizontul Am are peste 50 cm grosime, închis la

culoare (brun-închis sau negricios), • AC este de 20-30 cm grosime, mai închis la culoare• C sau Cca apare la adâncime mai mare de 60-70

cm.• Profilul are numeroase neoformaţii biogene, iar

cele de CaCO3 încep de la numai de la baza lui Am sau din A/C.

• Textura este nediferenţiată, mijlocie (uneori către fină sau grosieră, în funcţie de materialul parental), structura glomerulară, porozitatea şi regimul aerohidric bune.

• Conţinutul de humus este mai mare (3-6%) şi de calitate superioară (mull calcic).

• Gradul de saturaţie cu baze (V%) cca. 90%, pH = 7-7,6, activitatea microbiologică sporită şi aprovizionarea cu substanţe nutritive favorabilă creşterii plantelor.

Cernoziomurile (CZti)• sunt soluri fertile, conţinutul de humus este 6-10% şi scade cu câteva procente pe

suprafeţele cultivate;• humusul de tip mul calcic , valorile raportului acizi huminici/acizi fulvici sunt

supraunitare ;• sunt bine aprovizionate cu elemente nutritive de azot, fosfor şi potasiu;• accesibilitatea la plante a compuşilor de fosfor este mai mare la cernoziomuri cu

reacţia slab acidă şi neutră;• pentru menţinerea fertilităţii solului se recomandă aplicarea îngrăşămintelor

organice şi minerale în funcţie de analizele agrochimice şi speciile de plante cultivate;

• Folosinţă agricolă a cernoziomurilor este arabil dar şi plantaţii de viţă de vie şi pomi;

• se pretează pentru cereale de toamnă care valorifică rezervele de apă acumulate toamnă şi iarnă;

• in condiţii de irigare cernoziomurile pot fi cultivate cu porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, lucernă, legume.

Cernoziomurile cambice (CZ-cb)• Răspândire şi condiţiile naturale de formare • în Câmpia Română, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei şi

Câmpia Jijia Bahlui pe un relief plan sau slab înclinat cu altitudini de 40 – 550 m într-un climat cu Pma de 500-600 mm şi Tma de 8,3 – 11,5 oC;

• vegetaţia caracteristică -pâlcuri rare de stejar pufos şi stejar brumăriu alternând cu suprafeţe acoperite de specii ierboase (Stipa joaninis, Antropogon ischaemum, Poa bulbosa etc.);

• material parental - loess, depozite loessoide, luturi şi chiar nisipuri.

Cernoziomurile cambice (CZ-cb)

• Profil, proprietăţi

• Am – Bv – Cca.

Orizontul Am (40-55 cm) -culoare brună închisă până la negru în stare umedă, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură glomerulară ;Orizontul Bv (30-60cm) -culoare închisă în partea superioară urmată de culoare brun gălbuie, textură mijlocie sau mijlociu-fină, structură columnoidă, prismatică ;Orizontul Cca - culoare mai deschisă datorită acumulării de CaCO3 sub formă de pete şi concreţiuni (face efervescenţă puternică cu HCl 1:3) nu este structurat.au fertilitate bună şi sunt cultivate cu cereale (grâu, porumb), plante tehnice (floarea soarelei, sfeclă de zahăr) legume, vii şi pomi; se recomandă plicarea irigaţiilor şi administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale .

Cernoziomul argic (CZ-ar)Răspândire şi condiţiile naturale de formare • cunoscut şi sub denumirea de „cernoziom levigat cu degradare texturală”

şi „cernoziom argilic”;

• se caracterizează prin orizonturile Am şi Bt cu culori specifice orizontului molic;

• Sunt răspândite în aceleaşi areale cu cernoziomurile cambice şi s-au format în aceleaşi condiţii generale de relief, rocă, climă şi vegetaţie, dar în arealele de silvostepă mai umedă şi cu pondere mai mare a componenţei lemnoase;

• procesele de humificare sunt mai puţin intense, iar cele de levigare şi migrare a coloizilor liberi sunt mai accentuate .

Cernoziomul argic (CZ-ar)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Am-Bt-C sau Cca

Orizontul Am (35-45cm)-culoare închisă până la neagră (la umed), textură mijlocie până la fină, structură granulară;Orizontul Bt (grosime până la 100 cm) culoare brună închisă, cel puţin în partea superioară şi brună gălbuie spre bază, textură mijlocie fină, structură prismatică;Orizontul Cca- culoare gălbuie albicioasă datorită frecventelor neoformaţii de CaCO3 ;textură luto-argiloasă diferenţiată pe profil, structură bine dezvoltată, conţinut în humus de 3-5 %, reacţie acidă până la neutră, grad de saturaţie în baze de peste 70%; Însuşirile fizico-chimice bune .pretabil pentru toate folosinţele (culturi de câmp, legume, vii, pomi).

Faeoziomurile (FZ)• cernoziomuri degradate • Răspândire şi condiţii naturale de formare• Podişul Sucevei, Platoul Suceava-Fălticeni, şeile Bălcăuţi-Bucecea şi

Ruginoasa, unele terase ale Moldovei şi Siretului, în depresiunile subcarpatice Neamţ şi Cracău Bistrţa, în partea înaltă a Câmpiei Române şi Câmpiei Banato-Crişană; insular apar în depresiunile Braşov, Sibiu, Tg. Secuiesc, Ciuc, estul Câmpei Transilvaniei.

• Condiţiile climatice se caracterizează prin medii anuale ale temperaturii de 7 – 9˚C, sume anuale ale precipitaţiilor de 500 – 700mm şi valori ale evapotranspiraţiei potenţiale de 560 – 650mm;

• Vegetaţia ierboasă mezohidrofilă• Vegetaţia instalată în urma defrişărilor pădurilor de foioase (stejar, tei,

carpen etc.) a fost înlocuită de către speciile de plante cultivate datorită pretabilităţii bune a acestor soluri pentru categoria de folosinţă arabil.

• S-au format pe roci loessoide, depozite argilo-lutoase.

Faeoziomurile (FZ)• Profil, proprietăţi fertilitate şi folosinţăAm–A/C–C; Am–Bv–C; Am–Bt– C.

Orizontul Am (40–60cm) - culoarea negricios brun închisă în stare umedă şi brună cenuşie în stare uscată, textură mijlocie sau mijlociu – grosieră, structură granulară, trecere treptată.Orizontul A/C, Bv sau Bt- culori închise structură poliedrică subangulară sau prismatică. Orizontul „Bv”, (Bt) - culoare brună gălbuie, structură columnoid prismatică sau prismatică.Orizontul C sau Cca apare la adâncimea de 160 – 180 m, are structură masivă.conţinut de humus de 3,5 – 6,5%, bine aprovizionat cu elemente nutritive ,grad de saturaţie în baze mai mare de 70% ,reacţie slab acidă.cultivate cu cartof, sfeclă de zahăr, in fuior, cânepă; se pretează pentru pomi şi legumicultură.

Faeoziomurile greice (FZ-gr)• soluri cenuşii de pădure • Răspândire şi condiţii naturale de formare• în estul ţării -Podişul Sucevei, Podişul Bârladului, Depresiunea

Cracău –Bistriţa;• s-au format în zone cu climat mai umed şi mai răcoros cu

precipitaţii medii anuale de 640660 mm şi temperaturi medii anuale de 79ºC), pe interfluvii, terase, versanţi slabi înclinaţi;

• Vegetaţia- păduri de stejar în amestec cu tei, arţar, asociate cu plante ierboase cum ar fi: Poa nemoralis, Asarum europaeum, Dactylis glomerata, etc. ;

• material parental -depozite loessoide, loess, luturi, depozite nisipoase.

Faeoziomurile greice (FZ-gr)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Am-Ame-Bt-C sau Cca . Orizontul Am (20-30 cm) -culoare brună

cenuşie închisă, textură mijlocie sau fină (argilă =20-36 %) şi structură poliedrică subangulară. Orizontul Ame (10-25 cm)- culoare brună cenuşie mai deschisă decât în orizontul Am, textură mai grosieră , structură poliedrică subangulară şi frecvente particule nisipoase ;Orizontul Bt (70-80 cm)- culoare gălbui închisă, textură fină, structură prismatică, frecvente pete de oxizi de fier şi concreţiuni ferimanganice;Orizontul C sau Cca are structură masivă.Conţinutul în humus este de 3 ÷ 4%, reacţia slab acidă, saturaţia în baze 65-90 %);Fertilitatea este bună;utilizate pentru culturi de câmp şi plantaţii viticole (podgoriile Pietroasele, Odobeşti, Nicoreşti, Panciu).

Rendzina (RZ)Răspândire şi condiţiile naturale de formare• sunt răspândite pe întreg spaţiul geografic al ţării cu

precădere în zone montane, submontane şi de podiş în condiţii variate de relief şi altitudini (de la 200 – 1800 m) de vegetaţie (de la stepă până la pajişti alpine) şi de climă (precipitaţii medii anuale de 350÷1400 mm şi temperaturi medii anuale de 2÷11,5˚C).

• Condiţia determinantă pentru formarea rendzinelor o constituie materialul parental calcaros sau bogat în elemente bazice (calcar, gips, dolomit, serpentinite).

Rendzina (RZ)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă • Am–A/R–Rrz

Orizontul Am (20-40 cm)-culoare neagră până la brună cenuşie, textură mijlocie, structură glomerulară şi material scheletic frecvent;Orizontul A/R (10-15 cm) -format din material scheletic şi material solificat cu însuşiri similare materialului din orizontul Am;Orizontul R -constituit din material parental calcaros dolomitic sau gipsic de culoare deschisă prezent în primii 50 cm.

Rendzina (RZ)• au textură mijlocie, structură glomerulară, conţinut ridicat de humus (5-

10%), grad de saturaţie în baze ridicat (75-100%), reacţie slab acidă (în zona montană) până la slab alcalină (în silvostepă);

• fertilitate mai bună faţă de cea a solurilor montane dar mai slabă decât cea a solurilor de stepă şi silvostepă;

• se pretează în funcţie de zona în care sunt situate atât pentru culturi de câmp cât şi pentru pajişti, plantaţii de vii şi pomi precum şi păduri;

• factorii limitativi ai fertilităţii pentru culturile agricole sunt: volumul edafic util scăzut, capacitatea pentru apă utilă scăzută;

• se lucrează greu, piesele active se uzează în scurt timp din cauza prezenţei fragmentelor de schelet.

• Se pot ameliora greu prin îndepărtarea fragmentelor de schelet combaterea eroziunii şi fertilizarea cu îngrăşăminte organice şi minerale.

Clasa spodisoluri (SPO)• cuprinde trei tipuri de sol: prepodzolul, podzolul şi

criptopodzolul, soluri care au ca orizont diagnostic un orizont spodic (Bs sau Bhs) sau un orizont criptospodic (Bcp).

Răspândire şi condiţiile naturale de formare• s-au format prin humificarea materiei organice acide,

alterarea foarte puternică a materialului parental şi prin procese de podzolire sau de criptopodzolire(saturaţia cu apă stagnată temporar în partea superioară a solului, deasupra unui strat îngheţat şi impermeabil în primăvară;

• sunt răspândite în zona forestieră (etajul pădurilor de fag-molid sau molid) şi zona alpină (subzona alpină inferioară).

Prepodzolurile (EP)

• solurile brune feriiluvialeRăspândire şi condiţiile naturale de formare• Climatul este umed şi rece cu precipitaţii medii multianuale

de 900-1200 mm şi temperaturi medii cuprinse între 3 – 5ºC;• Bilanţul hidroclimatic mediu anual este puternic excedentar,

excedentul anual de precipitaţii fiind mai mare de 300 mm.• Relieful montan este acoperit cu păduri de conifere sau de

păduri amestec fag - molid şi mai rar de păduri de fag, cu pâlcuri frecvente de afin (Vaccinium myrtillus) şi alte specii acidofile cum ar fi Luzula luzuloides, Vaccinium vitis idea etc.

• Materialul parental - depozite de pantă provenite din alterarea unor roci magmatice metamorfice sau sedimentare acide (granite, gnaise, şisturi cristaline, gresii, conglomerate etc.).

Prepodzolurile (EP)Profil, proprietăţi, folosinţăO-Bs – C Orizontul O- alcătuit din humus de tip

„moder” de culoare neagră (la umed) sau cenuşie (la uscat).Orizontul Aou - 5-15 cm, culoare brun cenuşie închisă (la umed), textură mijlociu grosieră, structură poliedrică subangulară mică;Orizontul Bs -20-75 cm, culoare roşietică, textură luto-nisipoasă, structură poliedrică subangulară slab dezvoltată; este foarte friabil în stare umedă;Orizontul R -rocă dură, consolidată, compactăFertilitatea scăzută ;folosite numai pentru plantaţii silvice ori ca pajişti naturale;ameliorarea :aplicarea amendamentelor calcaroase, fertilizarea organică şi minerală, târlirea, urmate de supraînsămânţare.

Podzolurile (PD)Răspândire şi condiţiile naturale de formare• răspândit în zona montană superioară, subzona molidului şi subzona alpină

inferioară, la altitudini de 1900-2200 m (în Carpaţii Meridionali) şi de 1400-1500 m (în Carpaţii Orientali şi Carpaţii Occidentali);

• climat umed şi rece cu precipitaţii medii anuale de 800-1400 mm, temperaturi medii anuale de 2 - 6ºC, precipitaţiile înregistrate în decursul anului sunt mai mari decât evapotranspiraţia;

• Materialul parental- roci de solificare acide cu un conţinut ridicat de SiO2 şi minerale leucocrate deschise la culoare (granite, gnaise, cuarţitele, gresiile de Kliwa, conglomeratele) ;

• vegetaţie de pădure (molid şi pin) alături de o vegetaţie ierboasă reprezentată de Luzula silvatica, Vaccinium myrtilus (afinul), Vaccinium vitis idea (merişorul), Nardus stricta (ţăpoşica);

• pâlcurile de afin în care plantele sunt foarte dese şi înfig în pământ rădăcini bine dezvoltate, formează o pâslă deasă care absoarbe şi reţine apa menţinând solul umed.

Podzolurile (PD) Orizontul „O” - orizont organic cu humus brut

sau cu humus hidromorf; Orizontul „Au” sau Aou -5 – 20 cm, culoare

brună foarte închisă, textură grosieră, grosieră-mijlocie, structură slab dezvoltată, foarte puţin pietriş, conţine material organic brut şi este foarte friabil;

Orizontul Ea - 8-15 cm, culoare cenuşie, textură grosieră , nestructurat, foarte friabil şi slab scheletic;

Orizontul Bhs -60-70 cm, culoare cafenie, nestructurat, uşor cimentat, foarte friabil în stare

umedă, slab scheletic. Orizontul R este roca dură, compactă pe care

s-au format şi evoluat aceste soluri. au fertilitate scăzută; pot avea utilizare silvică (păduri de molid) sau

ca pajişti; Sunt folosite şi pentru culturi agricole, numai

după corectarea reacţiei puternic acide (prin amendarea cu calcar) şi fertilizarea adecvată.

Criptopodzolurile (CP)• Criptopodzolurile cunoscute şi sub denumirea de sol brun subalpinRăspândire şi condiţiile naturale de formare• răspândite pe areale restrânse în etajul montan superior şi cel al pajiştilor

alpine, fiind asociate cu podzoluri;• climă umedă şi rece;• materiale parentale -alterarea unor roci acide sau intermediare cum sunt:

gresii micacee, conglomerate ş.a.• Vegetaţia ierboasă de pajişti secundare din etajul subalpin sau a rariştilor

de molid este alcătuită din specii de Festuca pseudovina, Festuca rubra, Agrostis rupestris, Agrostis tenuis, Nardus stricta etc.;

• Vegetaţia lemnoasă: specii lemnoase de molid uneori şi de pin a fost înlocuită cu vegetaţia ierboasă de pajişti secundare fapt ce a favorizat acumularea unei cantităţi mai mari de humus.

•

Criptodzolurile (CP)• Profil, proprietăţi şi folosinţă• Aţ-Au-Bcp-C (R)

Orizontul Aţ- câţiva centimetri grosime, constituit dintr-o proporţie însemnată de rădăcini sau alte părţi subterane ale vegetaţiei ierboase puternic întreţesută în masa solului;Orizontul A umbric (Au) - foarte humifer şi închis la culoare având reflexe cenuşii spre baza profilului date de granulele de cuarţ şi mică. Are o structură poliedrică subangulară, porozitate bună;Orizontul B criptospodic (Bcp) - foarte humifer cu peste 20% materie organică slab mineralizată având o structură poliedrică subangulară mare.C-roca mamăConţinutul de schelet creşte o dată cu adâncimea unde intensitatea proceselor de dezagregare se micşorează.Sunt folosite pentru pajişti, valoarea furajeră a plantelor poate fi îmbunătăţită prin târlire.

Clasa Pelisoluri (PEL)• Clasa Pelisoluri două tipuri de soluri: pelosolurile şi vertosolurile.• Pelosoluri (PE)Răspândire şi condiţiile naturale de formare• identificate pe terenuri uşor depresionare şi mlăştinoase din Câmpia aluvială

(de divagare) Timiş-Bega, Depresiunea Oltului, Depresiunea Jijia-Bahlui;• Climatul -precipitaţii cu suma anuală cuprinsă între 530 şi 900 mm şi valori

ale temperaturii medii anuale care variază de la 6-7 la 9-10oC; • Vegetaţia -forestieră, subzona pădurilor de stejar (Quercus petrea) sau gorun

(Quercus robur) şi ierboasă, specifică silvostepei, care alternează cu vegetaţia cultivată (grâu, secară, porumb, fasole,. lucernă) prin modificarea categoriilor de folosinţă;

• în prezent vegetaţia naturală a fost înlocuită cu vegetaţia cultivată în urma schimbării categoriei de folosinţă, păşune sau pădure, cu cea de arabil.

• Materialul parental -depozite fluviio-lacustre cu textură fină şi de minerale argiloase;

Clasa Pelisoluri (PEL)• Profil, proprietăţi fertilitate şi folosinţă• Ao-ABz-Bzw-BzGr Orizontul Ao -15-30 cm, textura luto-argiloasă sau

argilo-lutoasă, culoare brun-cenuşie închisă, structură poliedrică angulară mică şi mijlocie; acest orizont este străbătut de o reţea deasă şi rădăcini; în sezonul uscat se formează crăpături de 2-3cm lărgime;Orizontul ABz -15-20 cm, textura luto-argiloasă sau argilo-lutoasă, culoare brun cenuşie închisă în stare umedă şi brună cenuşie în stare uscată, structura poliedrică angulară mare şi mijlocie bine dezvoltată ;Orizontul Bzw apare la adâncimea de 30-50 cm şi se continuă la peste 100 cm adâncime; textura fine (luto-argiloasă sau argilo-lutoasă), culoarea este brună închisă, structura poliedrică mare sau masivă;Orizontul BzGr are o textură luto-argiloasă sau argilo-lutoasă, structura masivă, culoarea cenuşiu oliv, este lipsit de rădăcini.Orizonturile pedogenetice sunt dense şi compacte cu aeraţie deficitară şi permeabilitate scăzută pentru apă şi aer; sunt utilizate şi ca fâneaţă sau ca arabil fiind cultivate cu cereale şi plante furajere (lucernă, trifoi în amestec cu graminee).

Vertosolurile (VS)Răspândire şi condiţiile naturale de formare• apar dispersat pe suprafeţe mai mari în partea nordică a Câmpiei României

dintre Olt şi Argeş în Podişul Getic, Câmpia şi Dealurile Banatului, Cîmpia Moldovei;

• Climatul -precipitaţii cu suma anuală cuprinsă între 530 şi 900 mm şi valori ale temperaturii medii anuale care variază de la 6-7 la 9-10oC;

• Condiţia climatică determinantă formării vertosolurilor este alternanţa perioadelor umede ce favorizează mărirea volumului (gonflarea) cu cele uscate când se formează crăpături largi cu adâncimi care depăşesc 100 cm.

• Vegetaţia -ierboasă specifică stepei şi/sau de pădure (gârniţă-Quercus frainetto) în zona de silvostepă;

• în prezent vegetaţia naturală a fost înlocuită cu vegetaţia cultivată în urma schimbării categoriei de folosinţă, păşune sau pădure, cu cea de arabil;

• Materialul parental are o textură fină, conţine peste 30% argilă predominant gonflantă care îşi măreşte foarte mult volumul prin umezire.

Vertosolurile (VS)• Profil, proprietăţi fertilitate şi folosinţă• Ay-By-C Orizontul A vertic (Ay) -15-40 cm, culoare

neagră-cenuşie cu reflexe de „spărtură de oţel” chiar la conţinuturi mici de humus textura fină, structură poliedrică angulară în partea superioară a orizontului (0-5 cm) şi bulgăroasă în adâncime.Orizontul B vertic (By) de la 30 (40 cm) şi peste 150 cm, are culoare brună închisă, textură fină, structură sfenoidală ;Orizontul C apare la adâncimi de peste 150 cm şi are culoare brună gălbuie cu pete roşcate sau ruginii, textură fină şi structură masivă.au favorabilitate mijlocie pentru păşuni, cereale, floarea soarelui, pomi, legume;Ameliorarea regimului aerohidric prin arături adânci, afânare adâncă, încorporarea de îngrăşăminte organice semidescompuse sau de resturi vegetale (paie, coceni tocaţi), modelarea în benzi cu coame;

Clasa HidrisoluriHidrisolurile prezintă următoarele orizonturi şi/sau proprietăţi diagnostice:▪ proprietăţi gleice intense (Gr) sau▪ proprietăţi stagnice intense (W) sau▪ orizont A limnic (Al) sau▪ orizont histic turbos• Cuprinde 3 tipuri de sol: Stagnosol, Gleiosol şi Limnosol.

Stagnosolurile (SG)Răspândire şi condiţiile naturale de formarePiemontul Getic, Piemonturile Vestice, Podişul Someşan, Podişul Sucevei, depresiunile

Braşov, Făgăraş, Haţeg, Zarand, Baia Mare, Rădăuţi etc.Climat moderat călduroase sau răcoroase, cu bilanţ hidroclimatic mediu anual

excedentar, cu temperaturi medii anuale de 6-9oC, suma anuală a precipitaţiilor mai mare de 600 mm

• Vegetaţia naturală :specii lemnoase cum ar fi: Quercus petraea, Quercus fraineto specii ierboase de Juncus sp. (pipirigul), Carex sp. (rogozul), Agrostis sp.(iarba câmpului).

• Materialul parental are textură fină sau mijlocie, fiind constituit din argile care nu conţin carbonat de calciu şi din depozite loessoide.

Stagnosolurile (SG)

• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă

• AoW – ABW – BvW – C• Orizontul Aow -20-30 cm, culoare brun-

cenuşie sau cenuşie închisă ,structură poliedrică angulară mică sau medie, slab dezvoltată; ferm sau dur în stare uscată;

• Orizontul ABW -10-20 cm, culoare cenuşie-oliv ,cu pete cenuşiu-verzui , structura poliedrică subangulară; dur în stare uscată;

• Orizontul BvW -50-90 cm, culoare cenuşie-verzuie ,pete frecvente de culoare brună sau brun-roşcată; structură poliedrică angulară mare şi foarte mare; foarte plastic şi adeziv în stare umedă,; dur în stare uscată;

• Orizontul C apare la adâncimi de peste 120 cm, are culoare cenuşie cu pete brun-gălbui; nestructurat, cu separaţii ferimanganice.

Stagnosolurile (SG)• sunt soluri reci cu textură fină, aeraţia deficitară (sub 10%v/v –

insuficientă pentru creşterea normală a plantelor); permeabilitate redusă pentru apă şi aer.

• Stagnosolurile se încadrează în clasele de lucrabilitate şi traficabilitate foarte redusă, perioadă de timp în care nu se poate circula şi lucra este foarte mare.

• Conţinutul de humus este redus (2-4%), pH-ul 5,2 şi 6,4 , gradul de saturaţie în baze 50-80%:

• au o pretabilitate slabă pentru fâneţe producţiile obţinute fiind inferioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ;

• pot fi folosite pentru păşune, cu unele restricţii: evitarea păşunatului în perioadele cu exces de umiditate pentru a preveni degradarea solului prin compactare (compactarea determină amplificarea intensităţii de manifestare a excesului de umiditate).

• Pentru pomi şi viţă de vie stagnosolurile nu sunt favorabile, majoritatea speciilor pomicole fiind sensibile la stagnogleizare.

Gleiosolurile (GS)• Răspândire şi condiţiile naturale de formare • răspândite insular sau în fâşii în sectoarele joase cu drenaj deficitar ale Câmpiei de

Vest (C. Timişului, C. Aradului, C. Someşului), în zone de subsidenţă din Câmpia Română (Râmnic-Buzău-Ploieşti-C. Băileşti), în sectoarele de versant cu izvoare şi alunecări, în arealele mai răcoroase ale depresiunilor intramontane şi premontane (Depresiunile Borsec, Braşov, Gheorgheni, Ciucului, Făgăraş, Sibiu, Beiuş, Baia Mare, Oaş, Zarand).

• s-au format în zone climatice dintre cele mai diferite: temperaturii medii anuale de 8-11oC, precipitaţii medii anuale care însumează 400-700 mm ;

• Vegetaţia naturală de fâneaţă sau fâneaţă mlaştină este alcătuită din specii de ierburi abundente ca: Alopecurus sp. (coada vulpii), Agrostis sp. (iarba câmpului), Typha sp. (papura), Juncus sp. (pipirigul), Carex sp. (rogozul).

• Relieful este reprezentat de lunci, terase, crovuri şi microdepresiuni în care apa freatică este cantonată la adâncime mică (1-2 m) ;

• Materialul parental este predominant de origine fluviatilă sau fluviolacustră şi are o textură fină sau mijlocie-fină.

• Factorul determinant al formării gleiosolurilor îl constituie apa freatică situată la mică adâncime (1-2 m) unde provoacă supraumezirea solului şi prin aceasta favorizează manifestarea proceselor de gleizare.

Gleiosolurile (GS)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• A-AGo-Gr• Orizontul A (Am, Ao, Au) -15-50 cm, culoare

neagră, brun închisă, brun cenuşie sau cenuşie, textură nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă, lutoasă sau, deseori, luto-argiloasă ori argiloasă – funcţie de alcătuirea granulometrică a materialului parental, structură granulară, poliedrică angulară sau poliedrică subangulară ;

• Orizontul AGo -15-30 cm, culoare cenuşie-brun închisă cu pete vineţii, brune-ruginii sau ruginii-gălbui, textură variată în funcţie de alcătuirea granulometrică a materialului parental ;

• Orizontul Gr apare începând de la adâncimea de 0- 50 cm, are colorit mozaicat, funcţie de durata de manifestare a excesului de umiditate.

Gleiosolurile (GS)• Gleiosolurile cu textură fină sunt soluri grele şi reci, au permeabilitate scăzută

pentru apă şi aer ;• Humusul are valori cuprinse între 2 şi 15%;• Valorile pH-ului variază între 4,8 şi 8,3, încadrând gleiosolurile în clase de reacţie

moderat acidă, slab acidă, neutră şi slab alcalină;• Regimul aerohidric defectuos al gleiosolurilor nu permite valorificarea fertilităţii

potenţiale ridicate a acestor soluri (mai ales a celor humifere), ele fiind folosite doar ca fâneaţă.

• Ameliorarea acestor soluri se poate realiza prin:• ▪ lucrări de desecare asociate uneori cu lucrări de drenaj subteran• ▪ arătură adâncă• ▪ afânarea adâncă orientată perpendicular pe liniile de drenuri• ▪ administrarea amendamentelor calcaroase pe gleiosolurile moderat şi puternic

acide• ▪ administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale.

Limnosolurile (LM)• solurile subacvatice submerse formate pe fundul rezervoarelor de apă: bălţi,

lacuri şi lagune. Denumirea de limnosoluri dată acestor soluri provine de la „limnus” care în limba latină înseamnă mâl, mlaştină ;

• se definesc printr-un orizont diagnostic A limic sau orizont histic sau turbos submers, urmate de un orizont Gr;

Răspândire şi condiţiile naturale de formare• răspândite pe fundul lacurilor, bălţilor şi lagunelor. În lacurile adânci

limnosolurile se formează numai în zonele marginale unde adâncimea mai mică permite dezvoltarea vegetaţiei acvatice;

• Vegetaţia acvatică este reprezentată de stuf (Phragmites communis) brădiş (Ceratophyllum demersum, Myriophyllum spicatum, Myriophyllum verticillatum) sârmuliţa (Vallisneria spiralis) etc.

• Materialul parental - depozite de mâl sau nămol. • Stratul continuu de apă care acoperă permanent limnosolurile micşorează

amplitudinea variaţiilor de temperatură; în sezonul rece valorile de temperatură din sol sunt pozitive deoarece îngheţul se produce numai într-un strat subţire de apă de la suprafaţa rezervorului natural (baltă, lac, lagună).

Limnosolurile (LM)

• Profil, proprietăţi, folosinţă• Orizontul Al -40-100 cm; culoare cenuşie închisă

brună cenuşie închisă sau chiar neagră ori albăstruie închisă , în contact cu aerul se schimbă în brun cenuşiu, cenuşiu oliv sau oliv ,stratificare evidentă şi lipsa structurii; consistenţă foarte moale cu aspect de nămol sau gel; umiditatea 100-400%; densitatea mai mică de 0,6g/cm3; materie organică 2-50%, carbonatul de calciu 2-80%.

• Orizontul Gr are culoare cenuşie verzuie, cenuşie albăstruie care în contact cu aerul se schimbă în cenuşiu slab verzui, cenuşiu oliv sau oliv .

• Limnosolurile au texturi diferite în funcţie de compoziţia granulometrică a materialului sedimentat.

• În mod frecvent reacţia limnosolurilor este slab alcalină datorită prezenţei carbonatului de calciu.

Clasa Salsodisoluri (SAL)• au ca orizont diagnostic un orizont salic (sa) sau un orizont natric (na) în partea

superioară (primii 50 cm). • cuprinde două tipuri de sol: Solonceac şi Soloneţ.• Solonceacurile (SC)Răspândire şi condiţiile naturale de formare • Sunt răspândite în Câmpia Română de nord-est, în unele zone din Subcarpaţi, în

Câmpia de Vest, Câmpia Moldovei, în luncile râurilor Prut, Jijia, Bahlui, Bârlad, în zona litoralului Mării Negre, în partea vestică a Deltei Dunării, în microdepresiunile din Lunca Dunării, în preajma lacurilor Babadag, Goloviţa, Smeica, Techirghiol.

• Zonele climatice în care s-au format şi evoluat solonceacurile sunt zone călduroase-secetoase cu temperaturi medii anuale de 10,5 – 11,5oC şi/sau zone moderat secetoase-semiumede cu temperaturi medii anuale de 8-10,5oC. Precipitaţiile au valori de 380-580mm anual

• Vegetaţia naturală caracteristică reprezentată prin asociaţii de ierburi obligat halofite precum: Salicornia herbacea, Sueda maritima, Arthemisia salina, Campharosma ovata.

• Condiţiile de relief în care s-au format solonceacurile sunt foarte variate.• Materialul parental -depozite salifere miocene (în Subcarpaţi), depozite aluviale,

aluvio-proluviale loessoide îmbibate cu săruri solubile

Solonceacurile (SC)• Profil, proprietăţi, fertilitate, folosinţă• Aosa-ACsc -Csc, Aosa-AGosc; Aosc-Aosa-

AGosc -C sau Ao-Aosc-Aosa, AGosc.• Orizontul Aosa (uneori precedat de Aosc), are o

culoare brun cenuşie şi este gros de 10-20 cm este un orizont de acumulare slabă a humusului şi puternică a sărurilor solubile (peste 1-1,5%).

• Orizontul AGosc are grosimea de 10-15 cm, culoare cenuşie închisă, în stare umedă, cu pete roşiatice asociate cu pete cenuşii deschise, slab structurat, cu acumulări de săruri solubile şi carbonat de calciu.

• Orizontul Gosc are grosimi variabile, culoare brun-cenuşie închisă şi brun cenuşie foarte închisă, alternând cu pete gălbui roşcate şi pete cenuşii, cu structură masivă, acumulări de săruri uşor solubile, sub formă de eflorescenţe, vinişoare,cristale, etc.

Solonceacurile (SC)

• Textura solurilor este de la grosieră la fină, nediferenţiată pe profil sau există textură contrastantă (în cazul depozitelor aluviale, neomogene).

• Sunt nestructurate sau au agregate grăunţoase nestabile (prin umezire solul devine mocirlos); cu regim aerohidric defectuos; sărace in humus (1-2%) dar bogate în săruri solubile de sodiu (peste 1% dacă salinizarea este cu cloruri şi peste 1,5% dacă salinizarea este cu sulfaţi); V=100%, pH= 8,3-8,5; slab aprovizionate cu substanţe nutritive şi puţin active biologic.

• Fertilitate . Aceste soluri, neameliorate, nu pot fi folosite în cultura plantelor. În condiţii naturale sunt ocupate de o vegetaţie rară, cu plante specifice de sărătură. Ameliorarea lor se poate face prin aplicarea unui complex de măsuri speciale: irigări de spălare în vederea levigării în adâncime a sărurilor; amendare cu gips, fosfogips cu scopul de a împiedica evoluţia spre soloneţuri; coborârea nivelului freatic prin drenaje pentru a opri reurcarea sărurilor spre suprafaţă (în cazul apelor freatice mineralizate la mică adâncime). Este necesară aplicarea de îngrăşăminte organice şi minerale, cultivarea de plante tolerante la salinitate.

Soloneţurile• Soloneţurile, denumite şi „soluri alcalice”, „soluri alcaline”, „sărături negre”, sunt

constituite dintr-un orizont A ocric (Ao) sau A molic (Am) urmat de un orizont argic natric (Btna).

• Răspândire şi condiţiile naturale de formare• sunt răspândite pe terenurile slab drenate din Câmpia Tisei, Câmpia Română, din

luncile râurilor Prut, Bahlui, Jijia, Başeu şi ale afluenţilor acestora. În Câmpia Moldovei soloneţurilor pot apărea şi pe versanţii cu expoziţie sudică sau sud-estică.

• clima se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mari de 9oC, suma precipitaţiilor anuale mai mică de 600 mm şi un bilanţ hidroclimatic moderat deficitar şi foarte deficitar (deficit de umiditate mai mare de 150 mm).

• Vegetaţia caracteristică soloneţurilor este alcătuită din specii ierboase care tolerează reacţia alcalină: Statice gmeline, Arthemisia maritima, Camphharosma annua, Lepidium crasifolium dar şi din specii nehalofile, primăvara, pe orizontul superior desalinizat, beneficiind de umiditatea mai mare din această perioadă.

• Materialul parental este alcătuit din depozite aluviale cu diferite texturi sau din marne salifere de vârste geologice diferite (Merlescu, 1982).

Soloneţurile

Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Ao – El – Btna – CGo• Orizontul Ao are grosimi mici (3-20 cm),

culoare brun închisă în stare umedă şi bună în stare uscată, structură granulară sau poliedrică subangulară, relativ afânat.

• Orizontul El are grosimi de 2-25 cm, culoare brună-cenuşie, structură lamelară, relativ afânat.

• Orizontul Btna are grosimi de 20-60 cm, culoare brună, textură fină, structură columnară sau prismatică, plastic şi foarte adeziv în stare umedă, extrem de compact în stare uscată.

• Orizontul C apare la adâncimi de 40-80 cm, prezintă acumulări de carbonat de calciu şi săruri solubile; în acest orizont se intensifică treptat procesele de gleizare.

Soloneţurile• Textura soloneţurilor este mijlocie sau mijlocie-fină;• Reacţia solului este slab acidă sau neutră în partea superioară, devenind

puternic alcalină (pH >9) în orizontul Btna ;• Humusul şi elementele nutritive au o prezenţă modestă sau chiar scăzută.• Proprietăţile fizice şi chimice deficitare (grad ridicat de compactare,

porozitate de aeraţie scăzută, permeabilitate extrem de redusă, reacţie puternic alcalină) determină o fertilitate foarte scăzută şi implicit, o pretabilitate restrânsă;

• Ameliorarea soloneţurilor se poate realiza prin amendare cu fosfogips, sulf, praf de lignit, efectuarea lucrărilor de afânare adâncă, aplicarea îngrăşămintelor organice şi minerale şi afânarea soloneţurilor mai ales a celor cu orizont Btna aflat în primii 20 cm, prin lucrări de arătură fără întoarcerea brazdei.

Clasa luvisoluri (LUV)• soluri cu orizont A ocric (Ao) sau A molic (Am), urmat de orizont intermediar argic

(Bt), grad de saturaţie în baze (V) > 53% ;• cuprinde următoarele tipuri de sol: Preluvosol, Luvosol, Planosol şi Alosol;

Preluvosolurile (EL)(soluri brune argiloiluviale şi brun roşcate)Răspândire şi condiţiile naturale de formare• se întâlnesc în partea de S şi S-V a ţării, în Podişul Transilvaniei,

Piemonturile Vestice, Podişul Getic, nordul Dobrogei şi zona subcarpatică, în continuarea cernoziomurilor argiloiluviale, spre zone mai umede;

• relief de câmpie, uneori de piemont slab înclinat şi de deal;• climă cu nuanţă mediteraneană cu temperaturi medii anuale ridicate,

ierni blânde şi umede, veri călduroase şi cu perioade de uscăciune T = 11,90 C, Pp = 550-660 mm;

• vegetaţia naturală de păduri de stejar (Quercus cerus) şi gârniţă (Querqus fraineto), bogate în arbuşti şi în floră vernală;

• Material parental- loess şi depozite loessoide, pe alocuri şi pe nisipuri, luturi şi argile;

Preluvosolurile (EL)

• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Ao-Bt-C sau Ca• Orizontul Ao - 25-40 cm , culoare deschisă (nuanţă

roşcată)• Orizontul Bt - 90-130 cm grosime şi are nuanţe

mai roşcate decât Ao;• Orizont Cca carbonatoiluvial, sau direct materialul

parental C.• Au textura diferenţiată pe profil: mijlocie (lutoasă)

sau mijlocie-fină (luto-argiloasă) în Ao, iar la nivelul orizontului Bt fină, mijlocie-fină sau tot mijlocie ,structură grăunţoasă medie şi mare în orizontul superior şi prismatică foarte mare, bine dezvoltată în Bt.

• Conţinutul de humus este între 2,5-3,5%, V ≤ 80%, pH = 6, aprovizionarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiană sunt relativ bune.

• Sunt soluri folosite atât pentru culturi de câmp, cât şi pentru legume, viţă de vie, pomi.

Luvosolurile (LV)• Răspândire şi condiţiile naturale de formare• Sunt răspândite în toate zonele de dealuri şi podişuri: Depresiunea Baia

Mare, Depresiunea Oaş, Podişul Getic, Subcarpaţi, Piemonturile Vestice, Podişul Târnavelor, Podişul Moldovei şi pe terasele mai vechi ale majorităţii râurilor interioare.

• Clima- temperaturi medii anuale cuprinse între 6-9°C şi cu precipitaţii medii de 600-900 mm. Aceste valori sunt caracteristice unui climat umed şi mai răcoros.

• Vegetaţia naturală este alcătuită din păduri de cvercineae {Quercus petraea) şi fagaceae (Fagus silvatica), fag şi molid (Picea excelsa) sau fag şi brad (Abies alba) sub care se dezvoltă specii ierboase în multe cazuri acidofile (Luzula albida, Poa nemoralis Calamagrostis arundinaceae) creând condiţii favorabile acidifierii.

• Materialul parental este alcătuit din luturi, argile, gresii, conglo merate, nisipuri, cu conţinut scăzut de elemente bazice.

Luvosolurile (LV)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Ao-El-Bt-C(R) sau Ao-Ea-Bt-C(R)• Orizontul Ao: 15-20 cm , culoare brună-cenuşie deschisă;

textură luto-prăfoasă sau luto-argiloasă; structură granulară slab formată, activitatea biologică redusă;

• Orizontul El sau Ea: 30-40 cm, culoare cenuşie-deschisă; textură mai grosieră (lutoasă); nestructurat sau structură plată, slab formată, sărăcit în coloizi organo-minerali şi îmbogăţit în silice coloidală; activitate biologică foarte redusă; trecere treptată.

• Orizontul Bt: 140-180 cm, culoare brună-gălbuie, frecvent cu pete cenuşii-vineţii de stagnogleizare, în jumătatea superioară; textură luto-argiloasă, structură prismatică-masivă prin uscare;

• Orizontul C: apare sub adâncimea de peste 160-180 cm; este constituit din material rezultat din roca dezagregată de regulă fără carbonaţi şi fără structură.

• fertilitate mijlocie spre scăzută, pretabil pentru grâu, porumb, floarea soarelui, ovăz, trifoi şi mai puţin cu plantaţii de pomi sau vie.

Planosolurile (PL)Răspândire şi condiţiile naturale de

formare• întâlnit tot în zona de dealuri şi

podişuri: Podişul Getic, Piemonturile vestice, Podişul Transilvaniei, Podişul Sucevei şi în zona subcarpatică.

• climat umed şi răcoros, cu temperaturi de 6-10°C şi precipitaţii de 600-900 mm;

• Vegetaţia naturală este formată din păduri de cvercineae şi fagacee, în care predomină esenţele acidofile.

• materialul parental, alcătuit din luturi şi argile, care în majoritatea cazurilor este bistratificat (un strat superior mai sărac în argilă şi un strat inferior mult mai bogat în fracţiuni fine).

Planosolurile (PL)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Aow- Elw- Btw-C• Orizontul Aow: 15-25 cm; culoare cenuşie-brunie; textură lutoasă sau luto-

argiloasă; structură granulară bine formată; fin poros; mediu compact; activitate biologică redusă;

• Orizontul Elw: 30-40 cm; culoare cenuşie; textură lutoasă sau luto-nisipoasă; nestructurată sau structură plată slab formată; mediu poros; compact; pete cenuşii-vineţii de stagnogleizare; activitate biologică redusă;

• Orizontul Btw: 150-180 cm; culoare brună sau brună-gălbuie cu frecvente pete cenuşii-vineţii cel puţin în jumătatea superioară; textură argiloasă sau argilo-lutoasă; structură masivă-bolovănoasă prin uscare;

• Orizontul C: sub 150-180 cm; este argilos şi slab afectat de procesul de solificare; nu face efervescentă.

• fertilitate naturală scăzută, fiind folosite mai mult în silvicultură sau ca păşune şi fâneaţă.

• Se ameliorează prin scarificare, lucrări profunde de afânare, amendare calcaroasă, eliminarea excesului de umiditate, fertilizare organică şi minerală. După ameliorare poate fi cultivat cu unele plante de câmp.

Clasa cambisolurilor (CAM)• Sunt soluri care au ca orizont de diagnostic B cambic (Bv) .• tipuri de soluri: eutricambosol şi districambosol.

Eutricambosolurile (EC)gradul de saturaţie în baze mai mare de 53%

Răspândire şi condiţiile naturale de formare• Se întâlnesc pe suprafeţe mari pe etajul montan inferior (500 -1300 m

altitudine). • climat temperat montan caracterizat prin temperaturi medii anuale de 6-

80 C, precipitaţii de 600-800 mm anual, valori ale evaporaţiei potenţiale sub 500 mm ;

• Vegetaţia aparţine etajului pădurilor de foioase (gorun , fag), rar amestec de fag şi conifere. Vegetaţia ierboasă este formată din asociaţii în care predomină iarba vântului (Apera spica venti);

• Materialul parental bogat în elemente bazice, rocile compacte care depun rezistenţă la solificare şi formele de relief puternic înclinate care favorizează eroziunea, menţin solul într-un stadiu mai puţin avansat de evoluţie.

Eutricambosolurile (EC)Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Ao-Bv-C sau R• Orizontul Ao -10-40 cm, culoare brun ă închisă sau brună

cenuşie; • Orizontul Bv este de 20-100 cm, brun sau brun închis;• Orizontul C apare la adâncimi diferite, la solurile evoluate

pe materiale consolidate, compacte, apare un orizon t R.• Textura lor este foarte variată, de la nisipo-lutoasă până la

luto-argiloasă, structura este grăunţoasă în Ao şi prismatică în Bv. Conţinutul de humus este de 2,5-10% în orizontul A şi este de tip mul calcic, (V=70%, pH=6-7,7), aprovizionarea cu substanţe nutritive şi activitatea microbiană sunt relativ bune.

• fertilitate mijlocie, şi pot fi folosite şi pentru cultivarea plantelor de câmp, a celor furajere, pentru pomicultură.

• Necesită încorporarea de gunoi de grajd şi de îngrăşăminte chimice, lucrări agrotehnice energice şi adânci (au textură fină), măsuri de prevenire şi combatere a eroziunii.

Districambosolurile (DC)• gradul de saturaţie în baze V% mai mic de 53%Răspândire şi condiţiile naturale de formare• Sunt soluri dominante în spaţiul montan, acoperind circa 33,9% din

suprafaţa totală a regiunilor de munte : Munţii Banatului, Carpaţii de curbură , Carpaţii Meridionali , Carpaţii Orientali , Munţii Apuseni ;

• Climatul - prezintă caractere de tranziţie de la cel „temperat montan" la cel „boreal montan" cu temperaturi medii anuale de 4-6°C şi precipitaţii de 800-1200 mm anual;

• Vegetaţia forestieră : păduri de fag, fag-molid inclusiv păduri mai mult sau mai puţin pure de brad şi molid;

• pe pajişti predomină speciile de Agrostis tenuis (iarba vântului), Festuca rubra (păiuşul roşu) sau Nardus stricta.

• materiale parentale provenite din dezagregarea şi alterarea rocilor acide cu un conţinut ridicat de cuarţ

Districambosolurile (DC)Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Ao-Bv-C sau R• Orizontul Ao -15-30 cm, culoarea brună deschisă,

textura mijlocie-grosieră , sau mijlocie structură granulară sau chiar glomerulară ;

• Orizontul Bv - 30-40 cm, culoarea brun gălbuie în stare uscată , textură mijlociu grosieră sau mijlocie, structură grăunţoasă medie sau poliedrică subangulară.

• Orizonturile C sau R reprezintă roca pe care s-au format aceste soluri.

• Volumul edafic scăzut, permeabilitatea mare şi capacitatea mică de reţinere a apei, reacţia solului este puternic sau foarte puternic acidă( pH-4,5-5,5), rezerva de humus este mică spre mijlocie.

• În depresiunile intramontane sunt folosite ca arabil, cultivate cu cartof, in pentru fibră, trifoi, unele cereale, sfeclă pentru zahăr etc.;

• pretabilitate bună pentru pajişti naturale.

Clasa Histisoluri (HIS) Histisolurile- prezenţa unui orizont constituit predominant din material

organic cu proprietăţi morfologice, fizice şi chimice care diferă puternic faţă de solurile minerale.

• După Sistemul român de clasificare a solurilor (S.R.C.S.-1980) - „Clasa solurilor oganice” cuprinzând un singur tip de sol: solul turbos.

• În clasă Histisoluri (S.R.T.S.-2003) sunt incluse două tipuri de sol: histosol (TB) şi foliosol (FB).

Histosolurile (TB)• Răspândire şi condiţiile naturale de formare • pe areale restrânse în depresiuni intracarpatice (Oaş, Maramureş, Dorna,

Bilbor, Borsec, Gheorghieni, Miercurea Ciuc, Braşov) şi în arealele mlăştinoase ale unor câmpii (Câmpia Ecedea, Câmpia Leşului, Câmpia Crişurilor, Câmpia Timişului) sau lunci (Lunca Dunării, Lunca Oltului făgăraşan), lacuri, bălţi sau foste cuvete ale acestora (Barbu, 1987).

Clasa Histisoluri (HIS)• Condiţiile climatice de formare a histosolurilor sunt foarte variate fiind

specifice depresiunilor intramontane, câmpiilor şi luncilor. În arealele limitrofe histosolurilor, umiditatea atmosferică mare favorizează dezvoltarea unor microorganisme fitopatogene etc.

• Histosolurile din zona montană formează turbării numite „tinoave”

vegetaţia -specii cu pretenţii rezonabile faţă de aprovizionarea cu elemente nutritive şi care se pot dezvolta în condiţii de umiditate excesivă cum ar fi: Sphagnum sp., Vaccinium oxicocus, Vaccinium vitis idea. În anii secetoşi se instalează pe aceste soluri Caluna vulgaris, mesteacănul, pinul -Pinus silvestris – specii care în anii ploioşi stagnează în creştere sau chiar pier.

Clasa Histisoluri (HIS)• Roca suport pe care se formează histosolurile din zona montană este

reprezentată de andezite, bazalte, gresii silicioase, şisturi cristaline.• Se pot forma şi pe soluri evoluate specifice zonei montane şi pe

sedimentele de pe fundul lacurilor şi bălţilor.• Plaurul plutitor, semiplutitor şi colmatat caracteristic Deltei Dunării este

tot un histosol format dintr-o ţesătură foarte deasă de rădăcini şi tulpini de plante vii sau turbificate.

Secţiune transversală în bazine lacustre din Delta Dunării (prelucrat după Munteanu,

1996): 1-Histosol natant (plaur plutitor); 2-Histosol seminatant; 3-Histosol eutric sau

distric.

Clasa Histisoluri (HIS)• Proprietăţi, fertilitate şi folosinţă • Densitatea materiei organice este mai mică de 2 g/cm3 ;• Capacitatea de apă accesibilă este extrem de mare şi favorizează dezvoltarea si

menţinerea vegetaţiei ierboase şi în sezonul uscat ;• Regimul termic este deficitar împiedică încălzirea şi răcirea solului;• Reacţia solului variabilă(4,9- 8,3);• Fertilitate scăzută şi sunt folosite ca pajişti, dar calitatea acestora este slabă,

speciile tolerante având o valoare furajeră scăzută;• Pot fi exploatate ca arabil numai cu aplicarea lucrărilor de desecare-drenaj care

îmbunătăţesc regimul aerohidric şi termic şi intensifică mineralizarea materiei organice şi mobilizarea elementelor nutritive.

• Materialul turbos fibric este folosit ca amendament în solurile din sere pentru corectarea conţinutului excesiv de săruri solubile şi a reacţiei alcaline (Bogaci, 1983;

• poate fi folosit la pregătirea substraturilor horticole din sere, solarii, ghivece etc., pentru îmbunătăţirea unor însuşiri fizice şi a regimurilor de temperatură, de eraţie şi de umiditate;

Foliosolurile (FB)Sunt soluri organice constituite dintr-un orizont organic nehidromorf sau

orizont folic (O). Grosimea minimă a acestui orizont este de 50 cm sau de numai 20 cm dacă orizontul „O” este situat direct pe rocă (R).

• Răspândire şi condiţiile naturale de formare se întâlnesc pe areale restrânse, în depresiuni situate în zone cu climă răcoroasă

şi umedă; formarea şi evoluţia lor este determinată de vegetaţia forestieră reprezentată de păduri de conifere (brad, molid, pin);• molidul şi pinul – determină acidifierea solurilor organice şi intensificarea

alterării părţii minerale a orizonturilor subiacente; • bradul are acţiune acidifiantă mai redusă din cauza înrădăcinării mai

profunde cât şi a conţinutului mai mare de cationi bazici în materialul organic.

• Roca de solificare şi apa freatică nu influenţează evoluţia foliosolurilor decât prin aceea că imprimă unele caracteristici chimice determinante asupra stării de reacţie şi naturii complexului ionic din soluţia de alterare (Ianoş, 2004).

Foliosolurile (FB)• Alcătuirea profilului: Ol – Of – Oh – C sau R.• Grosimea minimă a orizonturilor organice (Ol, Of şi Oh) a foliosolurilor

este de 50 cm.• Proprietăţi şi fertilitate. Caracteristicile fizice şi chimice ale orizonturilor

organice variază funcţie de tipul de vegetaţie (respectiv tipul de litieră: de molid şi pin ori de brad) şi de condiţiile climatice care influenţează activitatea microorganismelor implicate în procesul de alterare.

• Substanţele nutritive rezultate din alterarea materialului organic şi antrenate către partea minerală a solului sunt refolosite în nutriţia minerală a speciilor forestiere.

• Foliosolurile au utilizare silvică, fertilitatea lor fiind influenţată de gradul de descompunere a materialului organic şi de însuşirile stratului mineral.

Histosol

Clasa antrisoluri (ANT)• Clasă de soluri recent introdusă în clasificarea solurilor atât pe plan mondial, cât şi

în ţara noastră, cuprinde soluri care au la suprafaţă un orizont antropedogenetic (intens modificat antropic).

• Din această clasă fac parte: erodosolurile şi antrosolurile. • Erodosolurile (ER)• se caracterizează printr-un profil intens trunchiat prin eroziune sau decopertare ca

urmare a activităţii umane, astfel că orizonturile rămase nu permit încadrarea într-un anumit tip de sol. De regulă prezintă la suprafaţa unui orizont Ap, provenit din orizontul B sau C, sau din AB sau AC, având sub 20 cm grosime.

• Sedimentele (materiale parentale) scoase la suprafaţă prin eroziune sau prin decopertare sunt considerate roci şi încadrate ca atare.

• Răspândire• sunt răspândite în deosebi în regiunile de deal sau podiş pe versanţii relativ

puternic înclinaţi care au fost folosiţi în agricultură fără măsuri de prevenire a eroziunii;

• în Subcarpaţi (mai ales între Trotuş şi Dîmboviţa, Olt şi Motru), Podişul Mehedinţi, Podişul Târnavelor, Podişul Moldovei, Podişul Getic, Podişul Dobrogei etc. ca şi în unele câmpii vălurite eolian (Câmpia Olteniei, Câmpia Careiului etc.).

Erodosolurile (ER)• Substratul litologic şi geologic : • când stratul este alcătuit din loess, lut etc. eroziunea se manifestă intens pe

suprafeţe întinse (formându-se uneori ogaşe şi ravene);• când substratul este alcătuit din roci argiloase, marne s.a. eroziunea se manifestă

cu intensitate mai mare, mai ales pe versanţi (cu favorizarea fenomenului de alunecare); când substratul este alcătuit din roci compacte şi dure, fenomenul este mai redus;

• se manifestă cu intensitate mai mare în zonele cu terenuri nisipoase.• Însuşirile solului :solurile uşoare şi cele structurate sunt mai rezistente la eroziune

decât solurile grele şi nestructurate.• procesul de eroziune accelerată a solului determinată de intervenţia omului în

ecosistemele terestre şi de degradare a echilibrului natural stabilit de secole sau milenii între factorii de mediu, prin luarea în cultură a terenurilor în pantă sau a celor nisipoase fără a lua şi măsuri de protecţia solului;

• se intensifică procesul de denudaţie care duce treptat la îndepărtarea orizonturilor superioare ale solurilor, fără a se putea reface prin pedogeneză. La suprafaţa terenului rămâne orizontul AC, B sau C al solurilor, pe care îl denumim erodosol, reprezentând practic un rest, un "ciot" de sol (Florea, 2004;

• se pot forma şi prin procese de decopertare, procese de alunecare şi procese de deflaţie eoliană, datorate intervenţiei neraţionale a omului.

Erodisoluri • Alcătuirea profilului , proprietăţi, fertilitate• profil intens trunchiat: Ap-C; Ap-Bv-C; Ap-Bt-C; Ap-Cca

textura de la nisipoasă până la argiloasă; structura, frecvent nestructurat uneori însă poate avea o structură grăunţoasă sau prăfoasă; sărac în humus (1,5-2,0%) şi elemente nutritive; reacţie foarte variată (de la acidă până la alcalină).Fertilitatea erodosolurilor este foarte diferită (strict dependentă de solurile de origine), dar în general sunt slab productive.

Erodosoluri

Erodisoluri • Măsuri de prevenire şi de combatere a eroziunii solului • organizarea raţională a terenurilor pe versanţi prin alegerea celor mai potrivite

categorii de folosinţă, structuri adecvate ale culturilor, mărime optimă ale solelor etc.

• aplicarea unor măsuri agrotehnice antierozionale cum sunt: practicarea unor asolamente antierozionale, efectuarea arăturilor numai pe curbele de nivel; practicarea unor sisteme de culturi în fâşii sau benzi înierbate etc.

• aplicarea unor măsuri agrochimice cum sunt: corectarea reacţiei solului, dacă este cazul, prin aplicarea amendamentelor calcaroase, care la aceste soluri pe lângă faptul că corectează reacţia, contribuie la coagularea coloizilor şi deci la micşorarea eroziunii; fertilizarea chimică şi organică care, pe lângă îmbunătăţirea regimului de aprovizionare cu elemente nutritive, îmbunătăţeşte şi proprietăţile fizice ale solului, (structura) şi ca urmare micşorează eroziunea solului etc.

• executarea unor măsuri speciale cu caracter hidroameliorativ, cum sunt: valuri de pământ; canale de coastă; terasarea (ca o măsură radicală de combatere a eroziunii solului) etc.

• sunt soluri indicate pentru viticultură şi pomicultură, dar pot fi folosite cu succes pentru păşuni şi fâneţe, sau cultura mare (grâu, porumb etc).

Măsuri de prevenire şi de combatere a eroziunii solului

Antrosolurile (AT)

• au un orizont antropedogenetic (un A hortic sau un orizont de asociere antracvic notat cu Aq) cu o grosime minimă de 50 cm;

• sunt orizonturi minerale de suprafaţă foarte puternic transformate prin fertilizare îndelungată, lucrări adânci, creşterea cotei suprafeţei terenului prin adaos de material ca urmare a unei lungi perioade de lucrare a solului, irigare cu ape bogate în suspensii sau prin utilizarea îndelungată în orezării;

• introduse recent în taxonomia solurilor.• Antrosoluri hortice• Antrosolul hortic este constituit dintr-un orizont A hortic cu o grosime mai

mare de 50 cm urmat de orizonturile B şi/sau C.• Răspândirea în România este foarte redusă, în sere amplasate de regulă în

apropierea marilor oraşe.• În spaţiile protejate factorii care determină formare solurilor sunt

influenţaţi în măsura mai mare de către intervenţiile antropice, decât solurile evoluate în câmp deschis.

Antrosolurile (AT)• Profilul, proprietăţi: Aho-AC-C sau Ck; Aho-B-C sau Ck.• Orizontul Aho1ksc: 0-6 cm; brun închis în stare uscată, brun cenuşiu foarte închis în stare

umedă; lutos; structură granulară foarte mică-mică (1-3 mm); uscat; efervescenţă locală foarte slabă; săruri uşor solubile prezente la suprafaţă solului; trecere treptată.

• Orizontul Aho2ksc: 6-38 cm; brun închis în stare uscată, brun cenuşiu foarte închis în stare umedă; lutos; structură granulară mică şi medie (1-5 mm); friabil; reavăn; plastic în stare umedă; salinizat; efervescenţă foarte slabă; slab tasat; trecere netă.

• Orizontul Abk: 38-48 cm; brun gălbui în stare uscată, brun cenuşiu închis în stare umedă; pete difuze alungite sau neregulate (0,5-2 mm) de culoare brun gălbuie în stare uscată şi brun gălbui închise în stare umedă; reavăn; lutos; structură prismatică mare cu muchii foarte ascuţite; agregate structurale casante şi foarte îndesate; moderat tasat; salinizat; trecere netă.

• Orizontul Bk: 48-70 cm; colorit neuniform; brun gălbui în stare uscată, brun închis în stare umedă; lutos; structură prismatică foarte mare cu muchii foarte ascuţite; agregate structurale casante şi foarte îndesate; efervescenţă foarte puternică; foarte tasat; salinizat.

• Proprietăţile antrosolurilor hortice sunt foarte variate în funcţie de tipul de sol şi zona pedoclimatică în care au fost amplasate serele.

• În vederea prelungirii duratei de exploatare a serelor se recomandă aplicarea corespunzătoare a tuturor verigilor tehnologice de cultivare a plantelor precum şi efectuarea lucrărilor pedo-ameliorative care se impun.

Clasa Umbrisoluri• In clasa umbrisolurilor sunt incluse nigrosolurile şi humosiosolurile.Nigrosolurile (NS) Erau denumite anterior soluri negre acide.Răspândire şi condiţiile naturale de formare.• sunt caracteristice pentru arealul montan mijlociu, la o altitudine cuprinsă

între 800-1300 m din Carpaţii Orientali, alături de districambosoluri dar pe suprafeţe mai mici (5000 ha, adică 0,02% din suprafaţa României).

• Climă rece şi umedă, cu temperaturi medii multianuale de 4-6°C, iar precipitaţiile medii anuale între 700-1100 mm;

• Vegetaţia naturală - păduri de fag sau amestec, cu Oxalis în covorul ierbos. În luminişurile pădurilor, unde frecvent este răspândit acest sol, vegetaţia ierboasă acidofilă este alcătuită din Agrostis tenuis, Festuca rubra, Nardus stricta, Vaccinium myrtillus etc.

• Relieful - caracteristic munţilor mijlocii, cu o fragmentare puternică, cu drenaj extern bun.

• Materialul parental este constituit din produsele de dezagregare şi alterare a rocilor acide (graniţe, granodiorite, şisturi cristaline, gresii, conglomerate şi altele).

Clasa Umbrisoluri• Profilulul : Au-Bv1Bv2-R.

• Orizontul Au are grosimi de 20-35 cm, textură mijlocie până la mijlocie-fină, culoare brună foarte închisă în stare umedă şi brună închisă în stare uscată, structură granulară mică şi foarte mică cu numeroase rădăcini de plante ierboase, friabil, trecere treptată.

• Orizontul Bv1 are grosimi de 15-20 cm, culoare brun cenuşie în stare umedă şi cenuşie închisă în stare uscată, structură granulară sau poliedrică subangulară, numeroase rădăcini fine de plante ierboase, fragmente de rocă alterată în cantităţi reduse (10-20%), foarte friabil, trecere treptată.

• Orizontul Bv2 are grosimi de 20-35 cm, culoare brun-gălbuie în stare umedă şi gălbuie în stare uscată, structură poliedrică subangulară medie sau mare, frecvente fragmente de rocă (schelet) aflate în diferite stadii de alterare.

• Roca (R) compactă pe care a evoluat nigrosolul este situată la adâncimea de 50-75 cm.

Nigrosolurile (NS)

• Proprietăţi, fertilitate şi folosinţă. • Textura nigrosolurilor este mijlocie-grosieră (luto-nisipoasă), mijlocie (lutoasă) sau

mijlocie-fină (luto-argiloasă), nediferenţiată pe profil. • În orizontul Au se înregistrează un conţinut de argilă mai mare cu 2-3% decât

orizonturile subiacente deoarece în partea superioară a solu lui procesele de alterare şi degradare sunt mai intense.

• Structura nigrosolurilor este granulară mică şi foarte mică, agregatele structurale fiind friabile. Formarea agregatelor structurale a avut loc sub influenţa humusului şi a ionilor de Fe şi Al.

• Nigrosolurile sunt soluri afânate. • Fertilitatea acestor soluri este, în general, scăzută fiind folosite ca păşuni naturale

sau pentru silvicultură. Nigrosolurile oferă condiţii favorabile dezvoltării pădurilor de foioase şi pajiştilor montane. In vederea creşterii fertilităţii acestor soluri sunt recomandate următoarele măsuri: amendarea calcaroasă, fertilizare prin târlit sau administrarea de fertilizanţi minerali. Azotul îmbunătăţeşte mult compoziţia floristică.

Clasa UmbrisoluriHumosiosolurile (HS)• Humosiosolurile, denumite anterior soluri humicosilicatice sau soluri humifere

alpine (de pajişti alpine), ranker alpin, soluri negre-cenuşii (acide) alpine.Răspândirea şi condiţiile naturale de formare• pe culmile cristaline domoale, pe versanţii slab înclinaţi din partea înaltă a

Carpaţilor Meridionali precum şi a grupei nordice a Carpaţilor Orientali cum ar fi Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului (Barbu, 1987) la altitudini de peste 1800 m.

• Climatul este rece şi umed cu ierni aspre şi foarte lungi.• Temperatura medie multianuală este cuprinsă între -2 şi 2°C, iar suma

precipitaţiilor anuale, este de 1200-1400 mm. Vânturile frecvente şi de intensitate mare, împiedică dezvoltarea vegetaţiei forestiere.

• Vegetaţia de pajişti alpine şi subalpine constituite din specii ierboase de Festuca supina, Carex curvula şi Agrostis rupestris, pajişti care uneori, sunt invadate de Nardus stricta care diminuează posibilităţile de păşunat. în zonele subalpine sunt prezente şi unele specii de subarbuşti: Vaccinium vitis idea, Vaccinium myrtillus, Pinus mugo, Juniperus communis.

• materiale parentale provenite din roci consolidate dure, acide sau intermediare de natură magmatică, metamorfică sau sedimentară.

Humosiosolurile (HS)

• Profilul : Aţ-Au (Aou)-A/R sau A/C-R sau C.• Orizontul Aţ are grosimi de 3-7 cm şi este

constituit dintr-o pâslă deasă de rădăcini în amestec cu material mineral în care se observă grăunţi albiţi de nisip aduşi de vânturi de pe suprafeţele stâncoase.

• Orizontul Au sau Aou are grosime de 15-25 cm, culoare brună

• cenuşie foarte închisă (, textură nisipoasă sau nisipo-lutoasă, afânat cu toate că frecvent solul este nestructurat.

• Orizontul A/R (A/C), are grosime de 10-20 cm, culoare brună cenu şie, foarte închis (10YR 3/2) până la brună (, textură nisipoasă, nestructurat, cu fragmente mici de rocă.

• Orizontul R (C) apare sub nivelul de 30-40 cm adâncime, format din rocă mai mult sau mai puţin dezagregată.

Humosiosolurile (HS)• Proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• Textura humosiosolurilor este grosieră sau grosieră-mijlocie, conţinutul procentual de

argilă cu diametrul mai mic de 0,002 mm fiind cuprins între 5-20%. • Volumul edafic util scăzut se datorează adâncimii mici la care apare contactul litic şi

ponderii mari de schelet în profilul solului.• slab structurat, un rol important în formarea acestei structuri au avut procesele de

îngheţ-dezgheţ.• Reacţia este puternic acidă, valorile frecvente ale pH-lui fiind de 4,4-4,9. Aciditatea cea

mai mare se înregistrează în orizontul AC şi se datorează ponderii mari a fracţiunii de acizi fulvici agresivi.

• bine aprovizionate cu materie organică parţial descompusă (cea. 20%) dar sărace în humus propriu zis şi deci în elemente nutritive.

• Humusul este slab legat de partea minerală (este uşor segregabil).• Gradul de saturaţie în bază coboară până la 10% (dar este mult mai mare la solurile

formate pe roci bazice).• fertilitate naturală redusă• Pentru ridicarea calităţii pajiştilor, rezultate bune s-au obţinut la aceste soluri prin

administrarea amendamentelor calcaroase şi târlire (mutarea din loc în loc a staulului de oi).

Clasa andisoluri• Clasă nouă introdusă în SRTS-2003. • Andosolurile (AN)• Denumirea de „andosol” provine din japoneză şi se traduce prin „pământ negru”.• Răspândirea şi factorii de solificare• cele mai mari suprafeţe se găsesc în partea de vest a Carpaţilor Orientali (6,2% din

suprafaţa totală a acestora) în lanţul vulcanic Oaş-Gutâi, Ţibleş-Călimani-Gurghiu. În Apuseni (Munţii Metaliferi, Munţii Vlădeasa) :apar la altitudini cuprinse între 900 şi 1700m (Gurghiu), în unele masive depaşind 1800 m (Munţii Vlădeasa).

• Climatul -umed şi răcoros cu temperaturi medii anuale de 2-6°C, precipitaţii cuprinse între 750 şi 1300mm şi un regim hidric percolativ (Ana Conea, 1972). Temperatura medie anuală de 6°C este considerată limita superioară termică pentru andosoluri;

• Vegetaţia caracteristică este cea forestieră (păduri de molid, molid-fag şi chiar făgete pure); în zona subalpină pădurilor de molid îi iau loc tufărişurile si Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis idea şi asociaţiile de jnepănişuri.

• Pajiştile secundare ocupă suprafeţe restrânse dar cunosc o extindere din ce în ce mai mare o dată cu intensificarea despăduririlor.

• Materialul parental a rezultat din dezagregarea şi alterarea rocilor eruptive efuzive: dacite, andezite, trahite, bazalte, tufuri şi cenuşi vulcanice.

Andosolurile (AN)• Profil, proprietăţi, fertilitate şi folosinţă• A (Au, Ao sau Am) -AC, AR, Bv -R sau C • Orizontul Aouţ - 5-8 cm, culoare brun-cenuşiu închis în stare umedă structură glomerulara

mică-medie moderat dezvoltată, pâslă deasă de rădăcini subţiri.• Orizontul Au an - 30-35 cm, culoare brun foarte închis în stare umedă şi brun cenuşiu foarte

închis în stare uscată, structură poliedrică subangulară mică, fragmente de schelet de dimensiuni mici şi conţinut mare de particule de nisip grosier în curs de alterare.

• Orizontul AR - 15-20 cm, culoare brună foarte închisă în stare umedă şi brun-cenuşie în stare uscată, structură poliedrică subangulară, friabil, cu numeroase fragmente de schelet .

• Orizontul R este reprezentat de rocă vulcanică masivă (andezite, riolite, etc.• la andosolurile formate sub influenţa vegetaţiei forestiere, deasupra orizontului A se

diferenţiază un orizont Ol urmat de un orizont Of.• Porozitatea totală are valori foarte mari (70-85%), iar rezistenţa la penetrare este foarte

scăzută. Permeabilitatea pentru apă şi aer şi capacitatea de reţinere a apei sunt foarte mari.• Reacţia la andosoluri este moderat sau puternic acidă valorile pH – lui fiind de 4,1-6,4. • Humusul de tip mull acid are valori de 12-40%, valorile cele mai mari înregistrându-se în

orizontul A. • Pe andosoluri se dezvoltă foarte bine şi au o productivitate superioară padurile de molid.• Arboretele de amestec (fag şi răşinoase) sunt cele mai indicate pe aceste soluri.

Andosol