Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat

Facultatea Relații Internaționale Științe politice și administrative

Referat:Cheltuieli publice pentru acțiuni social-culturale

A elaborat studenta grupei 307

Grițco Natalia

2

CuprinsI. Considerații generale de cheltuieli pentru acțiuni social-culturale..............................3

II. Cheltuieli publice pentru învățămînt..............................................................................5III. Cheltuieli publice pentru știință și inovare....................................................................7IV. Cheltuieli publice pentru cultur, artă, sport și acțiuni pentru tineret.........................8V. Cheltuieli pentru ocrotirea sănătății...............................................................................9

VI. Cheltuieli petru asigurare și asistență medicală...........................................................10

Concluzie...........................................................................................................................12Lista bibliografică............................................................................................................13

3

1.Considerații generale de cheltuieli pentru actiuni social-culturale

Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii

sociale a statelor și presupune folosirea pe scară largă a resurselor financiare publice în scopul

îmbunatățirii condițiilor de viață ale populației.

Cheltuielile pentru acțiuni social-culturale după cum rezultă și din denumirea lor sunt

determinate de necesitățile de învățămînt, asistență medicală, protecție socială, cultură și artă pe

care cetățenii nu și le pot satisface în mod individual. În rezultat aceste necesități sunt

considerate ca fiind publice și respectiv obligația de satisfacerea lor le revine autorităților statale

prin procedeul financiar al cheltuielilor publice.

Necesitatea cheltuielilor social-culturale dezvăluie și importanța lor care se apreciază prin

condițiile sociale și culturale create și asigurate tuturor cetățenilor în fiecare stat. De prestațiile

social-culturale pot beneficia anumite categorii sau grupuri sociale, fie întreaga societate.

Cheltuielile din acest domeniu îndeplinesc un rol important în plan economic și social. În

acest mod, în baza resurselor financiare alocate de stat se asigură: educația și instruirea copiilor

și a tinerilor, ridicarea calificării profesionale, asistența medicală a cetățenilor, asigurarea unui

sistem de protecție socială, ridicarea nivelului cultural, etc.

În Republica Moldova structura cheltuielilor publice pentru acțiuni social-culturale vizează

următoarele destinații:

1. Învățămînt

2. Știința și inovarea

3. Cultura, arta, sport și acțiuni pentru tineret

4. Ocrotirea sănătății

5. Asigurare și asistență socială

În ansamblul lor, cheltuielile pentru acțiuni social-culturale au o influență asupra economiei

unui stat, deoarece acestea contribuie la întreținerea și dezvoltarea capacității de muncă a

cetățenilor, la formarea și ridicarea calificării acestora și la reproducția forței de muncă. Între

aceste cheltuieli și dezvoltarea economică a unei țări există relații de interdependență, iar în

rezultat o țară dezvoltată din punct de vedere economic va dispune de resurse finaciare suficiente

care vor putea fi îndreptate spre finanțarea acestor cheltuieli.

Sursele de finanțare a cheltuielilor social- culturale sunt următoarele:

4

Pentru anul 2014 cheltuielile publice pentru realizarea programelor cu caracter social-cultural a

constituit 66,4 % di suma totala de cheltuieli în comparație cu anul 2013- 66,7%, 2012- 69,9%,

2011- 71,5%.

5

Surse de finanţare a cheltuielilor pentru acţiunisocial-culturale:

Fonduri bugetare care în majoritatea ţărilor deţin loculcel mai important.

Fondurile financiare cu destinaţie specială.

Fondurile proprii ale intreprinderilor publice sau particulare utilizate p/u finanţarea cheltuielilor cu pregătirea profisională a salariaţilor,

protecţia muncii şi acţiunile social-culturale-sportive.

Veniturile realizate de instituţii social culturale din diferite activităţi specifice, din servicii către terţi sau din exploatarea proprietăţilor lor.

Veniturile populaţiei din care suportă diferite taxe, cotizaţii, contribuţiisau alte plăţi la finanţarea unor acţiuni social-culturale.

Fondurile organizaţiilor fără scop lucrativ (instituţiile de caritate, fundaţiile,bisericile şi alte asezăminte de cult, care participă la acţiuni social-

culturale).

Ajutorul financiar extern din fonduri constituite în acest scop la nivelul unor organisme internaţionale (UNESCO,UNICEF,Banca Mondială), organisme

regionale(Comunitatea Economică Europeană).

2. Cheltuielile publice pentru învățămînt

Rolul sectorului învăţământului constă în asigurarea prestării serviciilor educaţionale

necesare pentru dezvoltarea capitalului uman. Responsabilitatea elaborării politicilor publice de

dezvoltarea sistemului educaţiei şi a Cadrului bugetar pe termen mediu, precum şi asigurarea

realizării acestora îi revine Ministerului Educaţiei, care este organul central de specialitate al

administraţiei publice care promovează politica de stat în domeniul educaţiei, elaborează şi

implementează strategiile de dezvoltare şi cele de asigurare a calităţii în sfera educaţiei. Misiunea

Ministerului constă în elaborarea şi promovarea politicii de stat în domeniul educaţiei, racordate

la tendinţele internaţionale de dezvoltare social-economică, determinarea orientărilor strategice

de dezvoltare, modernizare continuă şi integrare a sistemului educaţional din Republica Moldova

în sistemul european al învăţămîntului, formarea profesională şi asigurarea accesului la educaţie

şi la realizările ştiinţifice pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova pe parcursul întregii vieţi.

Sistemul educaţional din Republica Moldova trebuie să sporească accesul şi gradul de participare

la educaţie şi formare profesională pe parcursul întregii vieţi, să asigure relevanţa studiilor pentru

viaţă, cetăţenie activă şi succes în carieră, să dezvolte, să sprijine şi să motiveze cadrele didactice

pentru asigurarea educaţiei de calitate, să proiecteze şi instituţionalizeze un sistem eficient de

evaluare, monitorizare şi de asigurare a calităţii, să îmbunătăţească managementul resurselor în

educaţie.

Cheltuielile publice pentru învăţămînt sunt cheltuieli pentru întreţinerea instituţiilor şcolare, a

sistemului de învăţămînt superior, pentru reciclarea cadrelor şi pentru crearea de noi obiective în

acest domeniu.Deosebim următoarele tipuri de învăţămînt:

- preşcolare

- primar

- secundar

- superior

- postuniversitar

Cheltuielile bugetare pentru învăţămînt sînt repartizate de către ministerul care organizează şi

conduce învăţământul, ministerul educaţiei al R. M.În majoritatea statelor lumii din bugetul de

stat se finanţează cu prioritate învăţământul primar şi cel secundar. Cheltuielile publice pentru

învăţămînt se divizează în dependenţă de conţinutul economic:

1. cheltuielile de investiţii(construcţii, utilaje)

2. cheltuielile curente(salarii, transport, burse)

6

Cheltuielile pentru învăţămînt se dimensionează în funcţie de contingentele şcolare, de costul

unitar pe forme de învăţămînt conform anumitor norme care, fundamentează salariile, bursele,

contribuţiile ,ect.

Ministerul Educaţiei a identificat 15 subprograme de cheltuieli în educaţie. Cea mai mare

parte a mijloacelor financiare planificate pentru 2014 revin subprogramului ”Învățămînt liceal”-

2 120,4 milioane lei, urmat de subprogramul ”Educație timpurie” – 1 746,5 milioane lei. Alte

subprograme consumă 4 087,5 milioane lei. din bugetul sectorial.

Subprogramul 01 „Politici şi management în domeniul învăţământului”

Subprogramul 02 „Educaţie timpurie”

Subprogramul 03 „Învăţământ primar”

Subprogramul 04 „Învăţământ gimnazial”

Subprogramul 05 „Învăţământ special”

Subprogramul 06 „Învăţământ liceal”

Subprogramul 07 „Învăţământ secundar professional”

Subprogramul 08 „Învăţământ mediu de specialitate”

Subprogramul 09 „Învăţământ superior”

Subprogramul 10 „Învăţământ postuniversitar

Subprogramul 11 „Perfecţionarea cadrelor”

Subprogramul 12 ”Servicii generale în educaţie”

Subprogramul 13 ”Educaţie extraşcolară”

Subprogramul 14„Curriculum şcolar”

Subprogramul 15„Asigurarea calităţii în învăţămînt”

În Republica Moldova, învăţămîntul este unul predominant public, iar alocaţiile bugetare

sunt destul de mari. Astfel, pe parcursul anilor 2013–2014, cheltuielile au crescut cu 8,7 % de la

7088,0 milioane lei la 7702,3 milioane lei , constituind 17,8 % din total cheltuieli publice ale

bugetului public naţional.

Una din principalele provocări ale sectorului educaţiei este eficientizarea utilizării

mijloacelor bugetare. Actualmente, sectorul dat poate fi calificat ca fiind unul supradimensionat.

Totodată, situaţia privind accesul copiilor la învăţămîntul preşcolar s-a amelorat considerabil,

numărul instituţiilor preşcolare s-a majorat cu 69 de unităţi la situaţia de 01.01.2013, comparativ

cu anul 2008 sau cu 5% mai mult, constituind 1418 de unităţi. Creşterea nativităţii şi respectiv a

numărului de copii de vîrstă preşcolară a majorat ponderea copiilor care frecventează instituţiile

7

preşcolare. La 01.01.2013 în aceste instituţii au fost cuprinşi 141 083 de copii sau cu 13,9% mai

mult faţă de anul 2008. Astfel, rata de cuprindere în învăţămîntul preşcolar în perioada 2008-

2012 a crescut de la 74,4% pînă la 82,1%.

Programele din sectorul educaţiei sunt finanţate din următoarele surse principale:

- Bugetul de Stat (BS)

- Bugetele autorităţilor administrativ teritoriale

- Asistenţa din partea donatorilor.

3. Cheltuielile publice pentru știință și inovare

Politica de stat în sfera cercetare-dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic se realizează de

comunitatea ştiinţifică în persoana Academiei de Ştiinţe, în conformitate cu Codul cu privire la

Ştiinţă şi Inovare şi cu Acordul de parteneriat între Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Guvernul

RM, prin care Guvernul îi transmite acesteia competenţa de a realiza politica de stat în sfera

ştiinţei şi inovării. Potrivit Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, AŞM reprezintă Instituţia

publică de interes naţional în sfera ştiinţei şi inovării, este coordonator plenipotenţiar al activităţii

ştiinţifice şi de inovare, cel mai înalt for ştiinţific al ţării şi consultantul ştiinţific al autorităţilor

publice ale Republicii Moldova. Organul suprem de conducere al Academiei de Ştiinţe a

Moldovei este Asambleea Academiei de Ştiinţe, constituită din membri titulari, membri

corespondenţi ai AŞM şi 78 de doctori habilitaţi, aleşi de comunitatea ştiinţifică din Republica

Moldova.

Finanţarea activităţilor din sfera ştiinţei şi inovării, conform direcţiilor prioritare de

dezvoltare a ştiinţei, aprobate prin Hotărîrea Parlamentului nr.1401-XV din 24.10.2002 , s-a

efectuat în sistem instituţional şi competiţional prin programe de stat, proiecte independente,

proiecte internaţionale şi cele de inovare şi transfer tehnologic.

8

4. Cheltuieli publice pentru cultură, artă, sport și acțiuni pentru tineret

Cheltuielile pentru cultură şi artă sunt cheltuieli pentru întreţinerea instituţiilor de cultură şi

artă, a unor formaţiuni artistice şi pentru finanţarea unor obiective de artă (teatre, muzee,

cinematografe). Cheltuieli publice pentru cultură, artă, sport şi activități pentru tineret contribuie

la educarea spirituală ,estetică, morală a populaţiei prin activităţi artistice, culte, sportive sau

divertisment, dar și contribuie la creșterea calității factorului uman, crearea și îmbogățirea

nivelului cultural, activități sportive menite pentru a păstra o anumită stare individului din punct

de vedere moral, estetic și al condiției fizice. Aceste cheltuieli finanţează instituţii cu obiective

cultural - artistice (edituri, muzee, patrimoniu cultural, biblioteci, teatre etc.) care produc fie

bunuri materiale dar de valoare spirituală, fie servicii de valoare spirituală. Activitatea

deasfășurată de aceste instituții se poate concretiza în anumite bunuri materiale , cum sunt

carțile, filmele, discurile, picturile, sculpturile sau se prezintă sub forma unor servicii culturale,

spirituale, artistice, sportive,etc.

Cheltuielile domeniului „Cultură şi artă” întrunesc activitatea instituţiilor de cultură din

subordinea Ministerului Culturii, Ministerului Educaţiei şi autorităţilor administraţiei publice

locale din teritoriu, a Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi Biroului Relaţii Interetnice, a

raiodifuzorilor naţional şi regional – Compania „Teleradio-Moldova” şi Compania „ Teleradio-

Găgăuzia”

Resursele financiare destinate culturii, artei, sportului, alaturi de cele pentru învatamânt,

contribuie la cresterea calității factorului uman, crearea si îmbogățirea nivelului cultural,

cultivarea gusturilor si idealurilor morale si estetice, ridicarea gradului de educație si civilizație

si de asemenea îsi aduc aportul la formarea personalității umane.

Aceste cheltuieli au în structura lor diferite componente care apar în unele ţări împreună

iar în altele sub forma cheltuielilor pentru recreere, cultură şi culte. Instituţiile şi acţiunile către

care sunt îndreptate aceste resurse sunt: - instituţii culturale (bibliotecile, muzee, case de cultură,

presa, edituri, etc.); - institutii artistice (teatre, institutii muzicale, case de film); - cultele; -

acţiuni sportive şi de tineret; - acţiuni pentru petrecerea timpului liber.

Activităţile acestor instituţii se concretizează în bunuri materiale cum ar fi: cărţile, filmele,

picturile, sculpturile sau în servicii culturale, spirituale, artistice şi sportive cum ar fi: concerte,

spectacole de teatru, operă, concursuri sportive, etc. În cazul producerii de bunuri materiale are

loc o activitate economică chiar dacă este generată de o muncă de creaţie. Din vânzarea acestor

bunuri se încasează venituri care sunt folosite în autofinanţarea instituţiei. Realizarea serviciilor

se face în mod gratuit sau cu plată de taxe, tarife sau preţuri care nu acoperă întotdeauna valoarea

de piaţă a serviciului respectiv. De aceea, aceste instituţii pot să nu realizeze deloc venituri sau să

încaseze venituri modice care nu acoperă costurile, aceste instituţii având nevoie de subvenţii de 9

la bugetul statului. Instituţiile şi activităţile cultural-artistice, cultele, acţiunile sportive şi de

tineret se finanţează de la bugetul statului fie parţial , fie integral prin acordarea de subvenţii în

completarea veniturilor proprii.

Conform datelor raportului de executare a bugetului pe anul 2014, în acest domeniu au fost

efectuate cheltuieli în sumă de 1304,2 mil.lei, iar în 2013 - 858,5 mil.lei.

5 .Cheltuieli publice pentru ocrotirea sănătății

Cheltuielile publice pentru sănătate au o mare importanță în asigurarea calității vieții cetățenilor

și din acest punct de vedere, există mari disparități de la o țară la alta. Ocrotirea sănătății este un

serviciu public ce are caracteristici deosebite: el nu poate fi supus în totalitate cerințelor pieții ci

în același timp tebuie supus unei economii de tip adminisrativ.

Activitatea de ocrotire a sănătății se divizează în mai multe categorii de efecte: efecte medicale,

efecte sociale și efecte economice.

Efectele medicale se referă la rezultatele concrete ale acțiunilor privind îngrijirea

sănătății(consultații, analize, diagnostic, tratament) și se reflectă în vindecări sau ameliorări prin

refacerea și păstrarea sănătății persoanelor beneficiare de asistență socială.

Efectele sociale reflectă acțiunile de ocrotire a sănătății la nivelul întregii societăși și se

răsfrîng asupra stării de sănătate a întregii populații. Acestea de pot identifica prin așa indicatori

statistici cum este: speranța medie de viață, natalitatea, mortalitatea infantilă și cea generală.

În anul 2010 numărul lucrătorilor medicali a scăzut faţă de anul 2009 de la 10761 la 10612

pentru medici şi de la 23141 la 22996 pentru lucrători medicali cu studii medii. Totodată, gradul

de asigurare cu lucrători medicali la 10000 locuitori se menţine puţin sub nivelul mediu european

(29,8 medici la 10000 locuitori în Republica Moldova faţă de 32,3/10000 în UE şi 64,5/10000

lucrători medicali cu studii medii în RM faţă de 77,5 în UE). În acelaşi timp, dacă examinăm

gradul de asigurare a populaţiei cu medici de familie constatăm, că avem o disbalanţă sectorială

accentuată - 5,2/10000 pentru RM faţă de 8,5/10000 pentru UE. Acest fapt poate servi drept unul

din factorii care afectează calitatea serviciilor medicale la nivel primar şi afectează indicatorii de

sănătate. Distribuirea teritorială neuniformă se manifestă prin insuficienţa cadrelor medicale în

mediul rural şi surplusul lor în mediul urban. Astfel, gradul de asigurare a raioanelor cu medici

este de numai 16,2/10000 locuitori, ceea ce este aproape de 2 ori mai puţin decât nivelul

municipiilor (29,1/10000).

Sectorul ocrotirii sănătăţii este reprezentat de programul general Sănătatea publică şi servicii

medicale, care include 5 subprograme:

I. Elaborarea politicii şi managementul sistemului sănătăţii;

II. Intervenţii prioritare în sănătate publică;

10

III. Servicii medicale individuale;

IV. Dezvoltarea resurselor sistemului de sănătate

V. Programe medicale speciale.

La rîndul acestora fiecare dintre subprogramele respective au determinate anumite activități și acțiuni care urmează a fi intreprinse dar și cheltuielile necesare acestui domeniu pentru fiecare acțiune în parte. Pentru domeniul sănătății în anul 2014 au fost cheltuiți circa 6100,4 mil.lei , iar în 2013 - 4401,5 mil.lei.

6. Cheltuieli publice pentru asigurare și asistență socială

Sectorul Protecţia socială include două domenii interdependente: asigurările sociale şi

asistenţa socială şi are cea mai mare pondere în bugetul public naţional circa 33%. Pe parcursul

anilor 2001– 2011 cheltuielile publice pentru protecţia socială au crescut de la 1,6 mlrd.lei în

anul 2001 pînă la 11,0 mlrd. lei în anul 2011, ponderea acestora în PIB majorîndu-se de la 8,4%

pînă la 13,4%

.Creşterea permanentă a cheltuielilor pentru acest sector este condiţionată de problemele

sociale din ţară. Situaţia demografică a Republicii Moldova a înregistrat o deteriorare profundă şi

constantă pe parcursul ultimilor ani, caracterizată prin spor natural şi migratoriu negativ, ceea ce

duce la scăderea continuă a populaţiei totale şi celei ocupate şi, în cele din urmă, la îmbătrînirea

ei. În plus, recenta criză economică a intensificat şi extins totalul de probleme. Astfel, în anul

2009 faţă de anul 2005, populaţia totală a scăzut cu 32,9 mii persoane, în timp ce cea ocupată cu

134,3 mii persoane. Numărul pensionarilor şi persoanelor cu dizabilităţi în aceiaşi perioadă a

crescut, respectiv, cu 6,3 mii persoane şi cu 11,9 mii persoane. Raportul (deja mic) dintre

persoanele ocupate şi pensionari a continuat să scadă, coborînd sub nivelul de 2:1 în anul 2009.

Dramatică este situaţia şi în cazul ratei medii de înlocuire brută, care în ultimii ani

înregistrează valori sub 30%, fiind cea mai joasă din regiune. Mai mult decît atît, modelarea

sistemului autohton de pensii pe termen lung arată că, în condiţiile actuale de funcţionare a

sistemului, rata de înlocuire se va diminua în continuare pînă la un nivel extrem de mic de 11-

12% în jurul anilor 2040. De asemenea, sistemul actual conţine numeroase facilităţi la calcularea

pensiei pentru anumite categorii de cetăţeni.

Sistemul existent de asistenţă socială este recunoscut ca fiind ineficient direcţionat către cei

săraci, deoarece beneficiile acestuia nu se concentrează pe chintilele mai sărace, dar acoperă

aproximativ în egală măsură toate chintilele de consum. Astfel, beneficiarii din chintila I (cea

11

mai săracă) constituie 26,4%, iar cei din chintila V – 16,1%; după procentul de beneficii chintila

I reprezintă 22,6%, iar chintila V – 16,8%.

O altă problemă majoră a sistemului actual de protecţie socială constă în accesul limitat al

persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de infrastructură socială şi educaţie, obstacolele şi

limitările de încadrare în cîmpul muncii, persistenţa modelului medical în stabilirea invalidităţii,

precum şi predominarea formelor rezidenţiale de protecţie socială a acestei categorii de persoane.

Serviciile sociale existente sunt slab dezvoltate şi, în general, nu sînt prestate în baza evaluării

nevoilor.

În anul 2014 au fost cheltuieli in sumă de 14513,5 mil.lei pentru acest domeniu iar în 2013 –

11536,5 mil.lei.

12

Concluzie: Dezvoltarea umană este un proces care conduce la extinderea posibilităților oferite

fiecărui individ. Ființa umană este situată în centrul acțiunilor privind dezvoltarea

și ea trebuie să-și manifeste ferm opțiunile în orice domeniu: economic, social,

cultural, politic.

Pentru realizarea dezvoltării umane sunt necesare 3 condiții: viață îndelungată într-

o stare de sănătate, acumularea de cunoștințe, acces la resursele necesare pentru

atingerea unui nivel de trai decent. Acest lucru va fi posibil dezvoltînd toate

domeniile menționate anterior pentru ca populația sa poate exista. Chiar dacă cu

trecerea timpului aceste domenii necesită și presupun celtuieli tot mai mari,

resursele finaciare trebuie să fie gestionate în mod eficient și rațional care în

rezultat va duce la ridicarea nivelului de dezvoltare social-economică a statului dar

și la bunăstarea societății. Accesul la aceste condiții trebuie asigurat nu

doar generațiilor prezente , dar și acelor viitoare ceea ce va oferi durabilitate

dezvoltării umane.

13

Lista bibliografică:

1) Mariana-Cristina Cioponea, “Finanțe publice și teorie fiscală”, București, 1999;

2) Ioan Gliga, “Drept financiar:, Humanitas, Bucuresti, 1998;

3) Raport privind executarea bugetului public national 2014;

4) Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul învățămîntului public și educației 2012-

2014;

5) Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul știință și inovație pe anii 2012-2014;

6) Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul culturii, agrementului și sportului în anii

2012-2014;

7) Strategia sectorială de cheltuieli în domeniul ocrotirii sănătății în anii 2012-2014;

8) Strategia sectorilaă de cheltuieliîn domeniul protecției sociale pe anii 2012-2014.

14