Cântul II prezintă Childe Harold călătoriile "în Grecia și Albania. Din nou, Harold este caracterul punct de vedere, dar rareori devine implicat în evenimentele reale ale poveștii decât să reflecteze asupra lor. Strofele 1 și 2 invoca zeita greaca Athena ca un nou Muse acest moment, care devine mai pregnant atunci când Byron reflectă în starea de Atena și trecutul fizice Greciei. El își amintește când diferitele religii au fost o parte a culturii ateniene, apoi plânge delapidarea a diferitelor structuri ateniene (cum ar fi Parthenonul) a timpului și a vandalilor. De clădiri, Byron se întoarce la vechile oamenii de la Atena din strofe 7 și 8. El observă Socrate ca "cel mai înțelept fiu" Atena "și transmite pierderea de înțelepciune antică din viața de zi cu zi. De doliu din antichitate, poetul se transformă în doliu său contemporan și prieten, John Edleston , în strofa 9.

În strofe 10-15 Byron descrie și deplânge "prada" de artefacte grecești de către exterior, în special Lord Elgin din Anglia. El se întreabă în strofa 14 când un nou erou grec va apărea pentru a apăra granițele Greciei de la invadatori și vandali, dar el nu vede nici o speranță de o astfel de salvare în viitorul apropiat și, astfel, blesteme pe cei care fura comorile antice din Grecia.

Strofă 16 revine la Childe Harold. Strofe 17-28 descrie în detaliu nava pe care vele Harold, precum și urmărirea progresul său prin Marea Mediterană. În strofă 29 vine la "Insulele lui Calypso" și reunește cu propria sa Calypso în formă de "Florence", cineva care a iubit-o dată, dar a căror farmece că a găsit acum să fie înșelătoare. El deține se stoicism departe de dragostea oferită (strofe 30-35).

Strofă 36 revine la călătoria lui Harold, care intră acum Albania (strofe 37 și urm.). El vede frumusetea peisajului din Albania și, în timp ce nemișcat de bătălie sângeroasă (strofa 40), el se trezește ciudat atins de vedere al vârf în Legenda spune poetul Sappho să se fi aruncat la moartea ei din lipsă de o iubire neimpartasita ( strofă 41).Poetul descrie apoi frumusețile provocate de om și de istorie din Albania, și loggii 50-52 rândul său, la o mai mare măreția naturii în sine.

Cu toate acestea, strofă 53 este o meditație asupra naturii temporar de tot, complet cu un avertisment pentru cititorii care nu se cred într-un fel mai durabil decat ruinele erodate și sparte de arhitectura mare din lume clasice. În strofe 54-66, Childe Harold debarcă și își petrece timpul în rândul albanezilor, se bucură în special camaraderie și delectează de luptători s-au adunat în jurul dictator militar bandit Ali Pacha .

Harold se întoarce la nava în strofa 55 să fie furtună-aruncat pe malul Suli, a cărei reputație este de bun augur o recepție bolnav pentru Harold. El descoperă, însă, că oamenii din Suli sunt generoase în ospitalitatea lor la străini (strofă 68). Bandiții îl împiedică de la care pleacă drumul pe care venise, asa Childe Harold și un grup de oameni de la Suli călătorie prin pădure. Când se face tabara, Harold este tratat la orgie mai albanez (strofa 72). Aici Byron include o traducere și parafrazare a unui cântec războinic real.

Narațiunea reia în strofa 73 cu Childe Harold din nou în Grecia, cu accent pe independența Greciei din Turcia (și de la alte jefuitori europene). El își amintește oamenilor din trecut de renume, care au luptat pentru libertate grec de tiranie și ajunge la concluzia că libertatea lor nu va veni de la sine, ci trebuie să fie câștigat (strofe 74-76). Strofe 77-83 reflecta asupra stării de Grecia ca un teren ocupat plin de moșteniri vechi, care sunt exploatate sau distruse de afară. Chiar ca el este supărat de invadatori, el recunoaște că generații de opresiune s-au făcut grecii nobile prea predispuse la subordonarea sa se ridice din proprie inițiativă în prezent.

Cu toate acestea, în strofa 84 poetul solicită o renaștere a fostelor glorii din Grecia și deplânge ruinele a ceea ce a fost odată atât de mare cu privire la țară (strofe 85-86). În strofe 87-92, el se întoarce la natură ca frumusetea mai mult pe termen lung a Greciei și sugerează că această splendoare încă-prezent stă ca un memento a ceea ce este în joc. Strofe 88-89 descrie câmpurile de luptă antice grecești, din nou, revenind la tema de durere pentru pierderea de măreția trecutului și asupra prezentului pacoste. Strofe 93-94 condamna din nou pe cei care jefuiesc comorile din Grecia, susținând că oamenii care-mi strica astfel încât numele bun al Angliei și va fi blestemat cu goliciunea ei lasă în urmă în peisajul grecesc.

Strofe 95-96 rândul său, la jalea mai specific de pierderea lui Byron bun prieten John Edleston. În strofă 97 pretinde la rândul său, la orgie, în scopul de a uita necazurile sale, dar în strofa a 98 reflectă faptul că îmbătrânește are propriul blestem: mai trăiește, mai multe persoane pierde.

Analiză

O temă de Canto II este frustrarea lui Byron, la corupătoare de comori antice grecești.Un admirator al lumii clasice, Byron a fost întristat de starea jalnică a ruine grecești le-a vizitat și înfuriat la vandalism el a înțeles că din afară, în special britanic Lord Elgin-au fost comiterea în luarea arhitectura si statuar din Grecia pentru afișare în țările lor de origine. Pentru Byron, acest jefuirea lumii antice a fost o altă formă de opresiune, ca forțele în prezent devastat civilizațiilor din trecut.

Byron pare să uite și apoi amintesc protagonistul său, Harold, și adu-l înapoi în poveste și caracterul punct de vedere. În primele câteva strofe, Byron deplânge starea de Atena, așa cum a văzut-o în călătoriile sale. Orașul ideal de educația sa clasică a fost presărat cu scoici deteriorate și uzate ale clădirilor anterior glorioase. De exemplu, Parthenonul a fost deteriorat în 1687 în timpul asediului venețian și a fost folosit ca un spațiu de depozitare de muniție de către turci. El vrea să știe unde sunt "oameni ai puterii" (linia 11), care s-ar putea restabili Atena și Grecia, la gloria fosta lor, dar ei sunt "a căutat în zadar" (linia 17), printre ruinele acestei civilizații dată mare.

Byron se întoarce pentru scurt timp de la doliu la pierderea a lumii clasice de doliu o pierdere mult mai personal, că de prietenul său recent decedat John Eldeston (strofă 9).El leagă această tragedie personală pentru tragedia mai universal de

glorie a pierdut Greciei, în scopul de a adăuga pregnanță la profanarea de istoria Greciei, chiar ca el ridică pierderea de fostul său coleg de școală la nivel de mare tragedie de cuplare cu ruinele grecești temple.

Strofe 11-15 acuza Elgin de jaf culturale în termeni foarte clari. Pentru Byron, prins în cauza independenței politice grecești și caută un fundament în lumea clasică a iubit atât de mult, Elgin a devenit fata de jaf și o țintă regulată a lui Byron poetică, proză, și atacuri verbale. Elgin a reprezentat indiferență britanic sau apatie la situația dificilă a grecilor, precum și o formă de parazitism cultural Byron disprețuit. El a făcut călătoria sa de a experimenta altele decât de Anglia culturi, nu pentru a le vedea furate de la locul de nastere lor de pirați britanici. Vizita lui Harold a Greciei declară din nou minunile și măreția trecutului Greciei, în timp ce semnalează pustiirea lui curent. Byron contrastează ocupația actuală a Greciei de către turci (și engleză comoara-vânători) cu gloriile trecute ale civilizației grecești, în scopul de a atrage un contrast chiar mai clar între situația din ziua lui și situația crezut Byron ar trebui să fie.

Byron, de asemenea, a fost frustrat cu grecii moderni, mai ales în contrast cu strămoșii lor clasice. În strofă 84, el caută să-i trezească, dar mai târziu, el este forțat pentru a jeli pierderea de oameni cu adevărat eroice, care va apăra Grecia împotriva incursiune atât politice, cât și cultural. Byron s-au întâlnit în călătoria sa grecii erau prea docil, de asemenea, folosit pentru a fi în conformitate cu regula de afară, pentru a vreodată cu adevărat revoltă împotriva autorității turcească sau vandalism engleză.

De zeci de strofe descriu navighează lui Harold prin calatoria de navigatie Marea Mediterană Odysseus vag paralele ", prin zona în mit epic. Strofe 29 și 30 conectat special Calypso a Odiseea de Homer la femeie "Florența", de fapt, Constance Spencer Smith, soția ministrului britanic de la Stuttgart și cu care Byron a avut o aventură toridă în 1810. Byron a fost îndrăgostită de frumusețea lui Constance și inflamate a pasiunii de statutul ei ca aparent de neatins (ea a fost căsătorit, la urma urmei) și volatile politic (ea a fost arestată de către Napoleon, din motive necunoscute și a scăpat cu ajutorul unui alt ar-fi pretendent). Când Byron a aflat de ei "infidelitate", cu un alt bărbat, el a rupt relația, paradoxal rănit de infidelitatea iubitului său căsătorit. În această strofă, Byron citează propria sa situație, "check'd de orice legătură" (linia 7), drept motiv pentru a nu ceda la farmecele ei și a rămas, la fel ca și Ulise a părăsit Calypso captivant să-și continue călătoria înapoi acasă la lui Soția și fiul așteptare. Standul lui Harold împotriva farmecul Florența în strofă 33 punct de la un om de învățare pericolele de dragoste și căutând să nu fie capturat de frumusetea altuia. Strofe 34 și 35 continuă această temă, declarând că durerile de dragoste nu sunt în valoare de deprecierea un om trebuie să treacă să-l găsească.

Din nou, o mare parte din detalii în jurnal de călătorie este autobiografic, cum ar fi atunci când, în strofe 36, prin 72, Byron descrie călătoriile lui Harold prin Albania, în special vizita lui Harold la "curtea" de bandit dictator militar Ali Pacha. Într-o

serie de strofe a descrie festivitățile de bandă mixte de luptători Ali Pacha, creând o scenă paralel cu serbarile spaniole de canto I. Acești oameni, de asemenea, sunt sângeroase în comportamentul lor și să celebreze viața lor violent, dar cu mare entuziasm. Byron include chiar și o descriere paralelă a femeilor din Turcia, care, spre deosebire de curajos spaniolă-femele sunt docili și conținutul în rolurile lor ca mame și factorii de decizie de origine (strofa 61).

De special interes biografic sunt strofe închidere Byron la acest canto. Înainte de adăugarea acestor strofe a Childe Harold , Byron a aflat de moartea mamei sale, câinele lui, și trei dintre prietenii săi tot în spațiul de două luni. Cele mai plâns de aceste pierderi este John Edleston, cu care Byron a împărtășit o relație intimă la școală și pentru care sentimentele lui au continuat în masculinitate. Strofă 95 elogiază Edleston în termeni ambigui (Byron a avut după facultate sa distanțat de băiat de cor iubita lui), el descrie Edleston ca "plecat" (linia 1) și încă "legat" pentru el (linia 2), și "tineri" și " afecțiune care face obligatorii nu sunt clar definite ca fiind caracteristici, fie lui Byron sau de Edleston.Durere și durerea sunt clare, cu toate acestea, după cum spune Byron, "Ce este ființa mea? ai încetat să mai fie! "(linia 5).