cercetĂri privind clusterele din romÂnia Şi … · cercetĂri privind clusterele din romÂnia...
TRANSCRIPT
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI IDENTIFICAREA
POTENŢIALULUI DE DEZVOLTARE AL ACESTORA
Cristian- Marius Dumitru- Vlădulescu, masterand
Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a
Mediului
e-mail: [email protected]
Ioana Mușat, masterand
Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Economie Agroalimentară și a
Mediului
e-mail: [email protected]
Rezumat:
"Clusterul" exprimă cu precădere aglomerările industriale care pun accent pe concentrarea unor
întreprinderi din acelaşi domeniu sau domenii conexe, cu efecte economice diverse, analizate în conținutul lucrării
de față. Importanţa acordată pe plan internaţional aglomerărilor economice de tip cluster în perioada
contemporană, de către cercetători, coroborată cu datele statistice furnizate de organizaţiile internaţionale cu
privire la efectele economice şi sociale ale acestor asocieri ilustrează relevanţa temei de cercetare. Lucrarea
denumită „CERCETĂRI PRIVIND CLUSTERELE DIN ROMÂNIA ŞI IDENTIFICAREA POTENŢIALULUI DE
DEZVOLTARE AL ACESTORA” propune spre analiză elemente de interes pentru mediul ştiinţific şi pentru
societatea românească, prin determinarea potențialului de cluster din economia naţională. În vederea realizării
acestui obiectiv, este utilizată analiza cantitativă a clusterelor tip stele. Astfel, ramurilor ale căror indicatori
depăşesc pragul de 10% li s-a atribuit o stea. Rezultatele cercetării subliniază faptul că ramura cu cel mai mare
potențial de clusterizare este Industria, urmată de ramura Comerțul cu ridicata.
Cuvinte cheie: analiza cluster, potențial de dezvoltare, vectori
Parte introductivă
Obiectivul general al cercetării constă în identificarea caracteristicilor, a factorilor principali care
influenţează dezvoltarea clusterelor în România şi analizarea potențialului de clusterizare a ramurilor economice.
Cercetarea este orientată pe două direcţii: teoretică şi aplicativă. Partea teoretică vizează delimitarea teoriilor cu
privire la explicarea conceptului şi mecanismului funcţionării clusterelor. Cercetarea aplicativă constă în efectuarea
unei analize asupra caracteristicilor clusterelor din România şi asupra potenţialului dezvoltării clusterelor în
România.
Din punct de vedere teoretic, analiza cluster reprezintă un instrument care are ca scop reducerea unor
mulțimi de obiecte, la un număr mai restrâns, acestea fiind clusterele. Exista o mulțime de definiții ale clusterelor
care vin cu elemente în plus pentru a le descrie cat mai bine.
Conform Michael Porter: "Clusterele sunt concentrări geografice de instituţii şi companii interconectate, dintr-un
anumit domeniu". Analizând în profuzime, acesta a observat faptul că "de multe ori, clusterele se extind în aval
către diverse canale de distribuţie şi clienţi, şi lateral către producători de produse complementare." [6] (Porter M.,
1986)
Prima descriere a clusterelor, din punct de vedere al lanțurilor de furnizori a fost înaintată de economistul
Alfred Marshall. Acesta a prezentat atât caracteristici cât și efecte ale "clusterizării". Concentrările geografice de
întreprinderi dintr-un anumit sector creează efecte economice pozitive involuntare – aşa numitele externalităţi:
o Efecte asupra forţei de muncă: faptul că un număr mare de întreprinderi se alimentează din acelaşi
bazin de forţă de muncă are drept consecinţă creşterea salariilor, pe de o parte şi specializarea şi
creşterea nivelului de calificare a acesteia, pe de altă parte;
o Spre a evita concurenţa, întreprinderile dintr-o aglomerare industrială tind să se specializeze pe un
anumit segment al lanţului de creare a valorii adăugate, conducând la creşterea calităţii produselor
şi la reducerea costurilor. În România, definiția clusterelor este întalnită în legislație ca fiind o grupare de producători, utilizatori
și/sau beneficiari, în scopul punerii în aplicare a bunelor practici din Uniunea Europeană în vederea creșterii
competitivității operatorilor economici.
Conform Comisiei Europene, clusterul reprezintă un grup de firme, actori economici conecși și instituții
localizate într-o proximitate geografică și care au ajuns la un grad de mărime considerabil.
Prin intermediul acestor considerații putem afirma faptul că un cluster reunește:
Întreprinderile, reprezentând latura economică a clusterului;
20
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Universităţile şi institutele de cercetare, reprezentând furnizorii de soluţii inovative aplicabile nevoilor reale
ale întreprinderilor din cluster;
Autorităţilor publice locale, regionale etc.
Politica de sprijinire a clusterelor este diferită de la ţară la ţară, în funcţie de condiţiile politice, socio-
economice şi istorice specifice. Indiferent care le este mărimea, companiile tind să devină mai eficiente atunci când
concurează unele cu altele şi mai creative atunci când cooperează între ele. Aceasta pare a fi în esenţă motivaţia
apariţiei structurilor economice numite clustere.
Legăturile stabilite între organizaţiile aparţinând unui cluster permit fiecărui participant în parte să fie mai
productiv şi mai inovativ decât ar fi fost dacă ar fi rămas în izolare, iar acest lucru devine posibil pentru că firmele şi
instituţiile dintr-un cluster beneficiază de:
Proximitate - esenţială pentru utilizarea în comun a unor resurse, inclusiv pentru captarea şi valorificarea
oricăror externalităţi pozitive generate de membrii clusterului;
Conexiuni - întemeiate pe obiectivele comune ale participanţilor, ele permit exploatarea avantajelor de
proximitate şi oportunitatea de a interacţiona în cadrul unor forme de colaborare formale (consorţii de
firme, lanţuri de aprovizionare, sau reţele) şi informale;
Interacţiune - pe lângă apropiere spaţială şi activităţi corelate, pentru a determina producerea efectelor
pozitive specifice clusterelor, este nevoie de un anumit grad de interactivitate a organizaţiilor participante;
Masa Critică - este nevoie de un număr suficient de mare de participanţi la cluster pentru ca interacţiunile
dintre aceştia să aibă un impact semnificativ asupra performanţei companiilor implicate.
Analizând în profunzime, clusterul poate fi privit, de asemenea, și ca un sistem organic viu şi nu doar ca o
simplă aglomerare de întreprinderi şi instituţii. Întrucât participanţii la un cluster sunt legaţi prin nenumărate legături
formale şi informale prin care interacţionează neîntrerupt, ei devin sub anumite aspecte dependenţi unii de alţii, dar,
totodată, devin şi mai capabili să funcţioneze mai eficient.
Punand cap la cap aceste aspecte teoretice, termenul de "cluster" exprimă cu precădere aglomerările
industriale care pun accent pe concentrarea unor întreprinderi din acelaşi domeniu sau domenii conexe, cu efectele
economice aşa cum au fost ele identificate de Marshall: asupra forţei de muncă, asupra specializării furnizorilor şi în
ceea ce priveşte transferul tehnologic şi inovarea.
Pentru formularea unor aprecieri pertinente cu privire la caracteristicile aglomerărilor economice din
România, situaţia şi posibilităţile de dezvoltare a clusterelor din România, am folosit ca formă de cercetare analiza
cantitativă a clusterelor, datele fiind culese prin intermediul Institutului Național de Statistică si prin intermediul
EuroStat. Metodologia urmărită în cadrul prezentei lucrări se subsumează obiectivului general, anume acela de a
evidenția ramurile cu potențial de clusterizare la nivelul economiei naționale. În cadrul analizei cantitative distingem
următorii indicatori/ vectori aplicați la nivel național: Importanța, Mărime, Inovare, Export.
Metoda de analiză cantitativă folosită în această lucrare este metoda clasificării de tip "stele". Metoda
clasificării de tip "stele" presupune luarea în considerare a valorilor indicatorilor de analiză ce depăşesc un anumit
prag. Propunem în lucrarea de faţă ca ramurilor economice ale căror indicatori depăşesc pragul de 10% să li se
atribuie o stea. Un caz special îl constituie vectorul INOVARE care este analizat prin prisma a 2 indicatori. În acest
caz se acordă o stea acelor ramuri ce depăşesc simultan 10% la ambii indicatori. Ramurile supuse analizei au fost
alese atât pe criterii de disponibilitate a datelor cât și pe criterii de importanță pentru economia națională:
Construcții, Imobiliare, Informații și comunicații, Agricultură, Administrație publică, învațământ și asistență socială,
Activități profesionale, științifice și tehnice, Intermedieri financiare, Comerț cu ridicata, Industrie și Alte Servicii.
[1] (Coşniţă D., 2012)
Rezultatele cercetării
Vectorul Importanță ( W/w ) - Contribuția ramurii industriale la PIB
Evidențiază efectele ramurilor analizate din punct de vedere al contribuției la PIB.
Vectorul se calculează la nivel național ca pondere a ramurii analizate la Valoarea Adăugată Brută la
nivelul Romaniei.
Wi =
Cu ajutorul datelor preluate de pe Eurostat s-a realizat urmatorul tabel în vederea realizării vectorului
Importanță:
Tabel 1. Vectorul Importanță
Ramura Valoarea adaugată brută
2016 (%)
Clasificare
ramuri
Construcții 6,8
Imobiliare 9,2
Informații și comunicații 5,9
Agricultură 4,6
21
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Ramura Valoarea adaugată brută
2016 (%)
Clasificare
ramuri
Administrație publică, învățământ și asistență
socială
11,8
Activități profesionale, ștințifice și tehnice 7,7
Intermedieri financiare 3,3
Comerț cu ridicata 20,5 Industrie 26,9 Alte servicii 3,3 Sursa: Eurostat
Figura 1. Distribuirea grafică a Vectorului Importanță
Din punct de vedere al "Importanţei", considerăm drept ramuri cu potenţial de clusterizare pe cele cu o
contribuţie mai mare de 10%. Astfel, conform tabelului 1, se poate observa că ponderile cele mai mari sunt alocate
ramurilor: Administrație publică, învățământ și asistență socială, Comerț cu ridicata și Industrie. Aplicând metoda
clasificării tip "stele", aceste ramuri menționate primesc câte o stea.
Vectorul Mărime – Număr angajați ramură / Număr angajați la nivel național
Evidențiază capacitatea ramurilor analizate de a ocupa forța de muncă. Acest vector este calculat ca
pondere între numărul de salariați al ramurii industriale și total angajați la nivel național.
Tabel 2. Vectorul Mărime
Ramura Pondere angajați 2016 (%) Clasificare ramuri
Construcții 10,52 Imobiliare 0,53
Informații și comunicații 3,14
Agricultură 26,56 Administrație publică, învățământ
și asistență socială
3,12
Activități profesionale, ștințifice și
tehnice
2,97
Intermedieri financiare 1,62
Comerț cu ridicata 18,86 Industrie 30,10 Alte servicii 2,57 Sursa: Institutul Național de Statistică
Construcții; 6,8
Imobiliare; 9,2 Informații și
comunicații; 5,9
Agricultură; 4,6
Administrație publică,
învățământ și asistență socială;
11,8
Activități profesionale,
ștințifice și tehnice; 7,7 Intermedieri
financiare; 3,3
Comerț cu ridicata; 20,5
Industrie; 26,9
Alte servicii; 3,3
22
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Figura 2. Distribuirea grafică a Vectorului Mărime
Analizând tabelul de mai sus, au fost atribuite stele următoarelor ramuri economice:
Construcții;
Agricultură;
Comerț cu ridicata;
Industrie.
Din punct de vedere al "Mărimii", acestea sunt considerate drept ramuri cu potenţial de clusterizare
înregistrând o contribuţie mai mare de 10%.
Vectorul Export – Valoarea exporturilor ramură / valoarea exporturilor naționale
Evidențiază contribuția ramurilor industriale la exporturile naționale.
În ceea ce privește vectorul Export la nivelul naţional, acesta se calculează ca pondere a ramurii industriale
analizate în totalul exporturilor României.
Astfel s-a realizat următorul tabel:
Tabel 3. Vectorul Export
Ramura Pondere exporturi 2016 (%) Clasificare ramuri
Construcții 0.93
Imobiliare 0.12
Informații și comunicații 0.86
Agricultură 1.57
Administrație publică, învățământ
și asistență socială
0.07
Activități profesionale, ștințifice și
tehnice
1.20
Intermedieri financiare 0.37
Comerț cu ridicata 38.52 Industrie 49.97 Alte servicii 6.39 Sursa: Institutul Național de Statistică
Construcții; 10,52
Imobiliare; 0,53
Informații și comunicații; 3,14
Agricultură; 26,56
Administrație publică,
învățământ și asistență socială;
3,12
Activități profesionale,
ștințifice și tehnice; 2,97
Intermedieri financiare; 1,62
Comerț cu ridicata; 18,86
Industrie; 30,1
23
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Figura 3. Distribuirea grafică Vectorului Export
În ceea ce privește vectorul Export, doar două dintre ramuri au ponderea peste pragul stabilit: Comerț cu
ridicata și Industria.
Vectorul Inovare
Acest vector este cel mai dificil de cuantificat. Vectorul Inovare este împarțit în doi subvectori:
Număr angajați cu studii superioare (SUP/sup)
La nivel naţional se calculează ca pondere a numărului de angajaţi cu studii superioare al ramurii
industriale analizate raportat la număr de angajaţi cu studii superioare la nivel naţional.
Tabel 4. Număr angajați cu studii superioare
Ramura Pondere angajați studii
superioare 2016 (%) Clasificare ramuri
Construcții 1,92
Imobiliare 5,45
Informații și comunicații 8,04
Agricultură 10,4 Administrație publică, învățământ
și asistență socială
13,1
Activități profesionale, ștințifice și
tehnice
11,4
Intermedieri financiare 8,23
Comerț cu ridicata 5,46
Industrie 23 Alte servicii 13 Sursa: Institutul Național de Statistică
Figura 4. Distribuirea grafică a indicatorului Număr angajati cu studii superioare
Construcții; 0,93 Imobiliare; 0,12
Informații și comunicații; 0,86
Agricultură; 1,57
Administrație publică, învățământ și asistență socială;
0,07
Activități profesionale,
ștințifice și tehnice; 1,20
Intermedieri financiare; 0,37
Comerț cu ridicata; 38,52
Industrie; 49,97
Alte servicii; 6,39
Construcții; 1,92
Imobiliare; 5,45 Informații și
comunicații; 8,04
Agricultură; 10,4
Administrație publică,
învățământ și asistență socială;
13,1
Activități profesionale,
ștințifice și tehnice; 11,4
Intermedieri financiare; 8,23
Comerț cu ridicata; 5,46
Industrie; 23
Alte servicii; 13
24
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Analizând Tabel 4. Număr angajați cu studii superioare, se poate observa că ramurile cărora li s-au atribuit
câte o stea sunt următoarele:
Agricultură (10,4%);
Administrație publică, învățământ și asistență socială (13,1%);
Activități profesionale, ștințifice și tehnice (11,4%);
Industrie (23%);
Alte servicii (13%).
Astfel, în industrie regăsim cel mai mare procent din punct de vedere al numărului de angajați cu studii
superioare. Următoarele ramuri cu un număr crescut de salariați cu studii superioare dețin o pondere asemănatoare,
în jurul procentului de 12%.
Cheltuieli de cercetare/dezvoltare (R&D)
La nivel naţional se calculează ca pondere a cheltuielilor de cercetare/dezvoltare din ramura industrială
analizată raportat la totalul naţional.
Tabel 4. Cheltuieli de cercetare- dezvoltare
Ramura Pondere cheltuieli cercetare-
dezvoltare 2016 (%) Clasificare ramuri
Construcții 0,09
Imobiliare 0,29
Informații și comunicații 2,94
Agricultură 0,99
Administrație publică, învățământ
și asistență socială
17,01
Activități profesionale, ștințifice și
tehnice
11,47
Intermedieri financiare 0,19
Comerț cu ridicata 0,35
Industrie 28,02 Alte servicii 38,66 Sursa: Institutul Național de Statistică
Figura 5. Distribuirea grafică a indicatorului Cheltuieli de cercetare- dezvoltare
Comparativ cu celălalt indicator din cadrul vectorului Inovare, respectiv Număr angajați cu studii
superioare, indicatorul Cheltuieli de Cercetare- Dezvoltare cuprinde doar 4 ramuri cărora li s-a atribuit câte o stea.
Acestea sunt:
Administrație publică, învățământ și asistență socială (17,1%);
Activități profesionale, ștințifice și tehnice (11,47%);
Industrie (28,02%);
Alte servicii (38,66%).
Construcții; 0,09
Imobiliare; 0,29 Informații și comunicații;
2,94
Agricultură; 0,99
Administrație publică,
învățământ și asistență
socială; 17,01
Activități profesionale,
ștințifice și tehnice; 11,47 Intermedieri
financiare; 0,19
Comerț cu ridicata; 0,35
Industrie; 28,02
Alte servicii; 38,66
25
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Cele mai însemnate cheltuieli de cercetare- dezvoltare au fost realizate în ramura Alte servicii, procentul
fiind de 38,66%.
În ceea ce privește vectorul Inovare, acesta are un caz special, deoarece este analizat din prisma a 2
indicatori, respectiv Număr angajați cu studii superioare și Cheltuieli de Cercetare- Dezvoltare. Astfel, se acordă
câte o stea acelor ramuri care depășesc simultan pragul de 10% atât la un indicator cât și la celălalt.
Tabel 5. Vectorul Inovare
Branch Higher Education 2016 (%) R & D expenditure 2016
(%) Branch classification
Construction
1,92 0,09
Real estate 5,45 0,29
Information and
communications
8,04 2,94
Agriculture 10,4 0,99
Public administration,
education and social
assistance
13,1 17,01
Professional, scientific and
technical activities 11,4 11,47
Financial intermediation 8,23 0,19
Wholesale 5,46 0,35
Industry 23 28,02
Other services 13 38,66
Sursa: Prelucrarea proprie a datelor
Analizând cei doi indicatori ai vectorului Inovare a rezultat Tabel 5 unde se poate observa, că ramurile care
au depășit simultan 10% sunt următoarele:
Administrație publică, învățământ și asistență socială;
Activități profesionale, ștințifice și tehnice;
Industrie;
Alte servicii.
Astfel doar ramurile menționate au primit stea.
Agricultura, deşi întruneşte condiţia de prag la indicatorul Număr angajaţi cu studii superioare , nu-l
îndeplinește însă şi pentru indicatorul Cheltuieli de cercetare- dezvoltare din cadrul aceluiaşi vector Inovare, prin
urmare neprimind nici o stea.
Concluzii
Clasificarea ramurilor economiei naționale după metoda acordării de "stele" urmărește următorul principiu:
Se centralizează situația stelelor atribuite fiecărui vector și se cumulează într-un tabel pentru a determina cea mai
importantă ramură.
Tabel 6. Clasificarea ramurilor
Branch Importance Size Export Innovation Number of stars
Construction
Real estate
Information and
communications
Agriculture
Public administration,
education and social
assistance
Professional, scientific
and technical activities
Financial
intermediation
Wholesale
Industry
Other services
Sursa: Prelucrarea proprie a datelor
26
ECOSTUDENT - Revistă de cercetare ştiinţifică a studenţilor economişti, Nr. 11/2018
Editura „ACADEMICA BRÂNCUŞI” Târgu Jiu, ISSN 2343 –7936, ISSN-L 2343 –7936
Analizând tabelul de mai sus, se poate observa că ramura careia i-a fost atribuit cel mai mare număr de stele
este Industria. Acest lucru evidențiază faptul că acest sector are un mare potențial de clusterizare.
Pe locul al 2-lea se situează ramura Comerțul cu ridicata, aceasta având 3 stele.
Ramurile Imobiliare, Informații si comunicații, precum și Intermedieri financiare se clasează pe ultimul loc
în ceea ce privește potențialul de clusterizare, acestea neavând nici o stea atribuită.
Cu o singură stea atribuită se confruntă ramurile: Construcții, Agricultură, Activități profesionale, științifice
și tehnice precum și Alte servicii.
Aşadar, actorii care optează pentru clusterizare îşi dau seama că de unul singur nu îşi pot realiza obiectivele
(nu au suficiente resurse: la nivel politic, ştiinţific, financiar, profesional, tehnologic sau instrumental). Împreună, în
anumite cazuri cu competitorii (în spiritul: „inamicul inamicului meu îmi este prieten”), pot obţine succese mai mari.
Astfel organizaţia este extrem de schimbătoare, există actori care apar, iar apoi, după un succes pe termen scurt,
dispar. Fluctuaţia este mare. Asemănător organismelor vii, îşi schimbă forma şi direcţia, pentru a se adapta cât mai
bine mediului. Totodată este necesar un miez tare, a cărui păstrare şi coordonare este sarcina managementului de
cluster. Urmând strategia de cluster, actorii nu trebuie numai să adere la asociaţie, ci trebuie ca fiecare să şi lucreze
activ. Clusterul nu este o organizaţie de apărare a intereselor ca şi o cameră, unde este suficient să se plătească
cotizaţia anuală pentru asigurarea accesului la servicii. Adevăratul beneficiu în cadrul clusterului este realizat de
membrii înşişi, pe principiul reciprocităţii.
Bibliografie
[1] Coşniţă D., "Analiza situaţiei privind clusterele existente şi potenţiale din România", Clustero, Bucureşti, 2012,
pag. 32
[2] Coşniţă D., Iorgulescu F., "Analiza competitivităţii clusterelor din România" , 2013 , pag. 12
[3] European Commission, "Regional Clusters in Europe", Observatory of European SMEs –Enterprise
Publications., 2002, pag 1
[4] Muraru C., „Ghid pentru implementarea în România a conceptului de cluster inovativ”, Bucureşti,, 2009, pag.
10
[5] Pencea S., "Aglomerările economice de tip cluster", IEM, 2007, pag. 65
[6] Porter M., "Competitive Strategy, The Free Press, New York", 1998, pag. 23
27