8/17/2019 Cel Ce Din Iubire Pentru Câţiva Metri Pătraţi de Scenă

1/4

Cel ce din iubire pentru câţiva metri pătraţi de scenă, şi din iubire pentru toată

umanitatea, pentru toată viaţa care se poate recrea acolo;

acceptă cu ACEEAŞI IUBIRE, să servească toate proesiunile, toate meseriile, ba c!iar

 şi toate corve"ile care se #reea"ă $n %urul lor;

acela poate i numit& '( )E *EA*RU+

Cel care „consimte” doar, e un „artist” de teatru.Un „om de teatru” trebuie aşadar să accepte să se epuizeze în tot felul de situaţiicontingente înainte de-a atinge clipa în care îşi va putea împlini iubirea. i dacă va reuşi, fără săfi pierdut ceva din substanţa lui, va gusta bucurii nebănuite.

!in ce se compune acest "ăţiş de „contingenţe” înlăuntrul căreia stă, g"emuit,!umnezeul sanctuarului care domneşte asupra scenei# $ ceea ce vom vedea mai departe.

%eatrele asemenea &isericilor, asemenea caselor de rugăciune ale populaţiilor primitive'foarte caracteristice &raziliei( prezintă în activitatea lor două aspecte diferite.

)rimul desc"is tuturora, inspirat, e*istent în momentul spectacolului'în teatru(, alcultului'în biserică( sau al ceremoniei magice'în casele de rugăciune(+ celălalt intim şi solitar,

concentrat, înc"is în el însuşi, apare fie în timpul repetiţiei, fie în timpul rugăciunii, sau al aceleiconvalescenţe fumegoase şi solitare, care te întremează după toate e*tazele nocturne.

n milocul acestui ar"ipelag de căsuţe de rugăciune, cu obloanele înc"ise acum, risipit înoceanul vegetaţiei tropicale, o singură portiţă mai rămne întredesc"isă/ aceea a locuinţeivraciului care, cu graţii de medium, îşi soarbe alene cafeaua. 0finţii din case dorm, înconuraţi deofrande şi efigii din lemn. n vasele împletite din ierburi magice a mai rămas un pic de apăsfinţită şi aerul înc"is e îmbibat cu tămie.

n sacristie, preotul îşi citeşte breviarul sau predă o lecţie de latină. !in cnd în cnd, cteun credincios se strecoară în acea obscuritate specifică a bisericii din care nu vezi dect lumină+

asemenea vec"ilor fotografi care îşi învăluiau capul într-o pnză neagră pentru ca să vadă mai bine. n tabernacol, înconurat de mici sori albi trăieşte !umnezeu. Candela sufletului universalscnteiază ca şi lumina primei stele.

%eatrul, umil şi profan, este şi el pe umătate înc"is. )e una din laturile sale, intrareanumită a artiştilor este păzită cu străşnicie de un cerber simpatic, supraîncărcat cu consemne pecare nu le respectă nimeni.

)e cealaltă latură, un soi de vizuină, ca o capcană, numită casa, la care vin din cnd încnd „credincioşii” să cumpere bilete.

ntr-adevăr, noi îi numim pe spectatorii care fac de obicei coadă la desc"iderea casei pentru a-şi găsi locul obişnuit la galerie, „credincioşii noştri”. Cnd din întmplare, „credincioşiinoştri” nu se află acolo înainte de desc"iderea casei, e semn rău pentru piesă.

!ar unde stă omul de teatru#!in punct de vedere ideal, el poate fi plasat în picioare, în centrul de gravitate al sălii, cu

coatele spriinite de rampă. ntreaga lui fiinţă este aţintită spre scena neagră unde, ca în oricesanctuar, licăreşte palid becul „de serviciu”. Ca o primă stea a inspiraţiei. $l trăieşte anticipat , şi

 pentru publicul său viitor, una din acele ceremonii „de viaţă”, e*altantă, entuziasmantă şi pasionantă. ncearcă să se substituie tuturor spectatorilor care vor veni. 1r vrea să devină un felspectator ideal, capabil să imagineze, să viseze un spectacol ce-ar putea place, emoţiona şiînflăcăra.

tie că peste cteva ore, aceste fotolii, unele scrţind sub apăsarea trupului care le-aocupat în aun, vor fi invadate de peste o mie de persoane. !in obişnuinţă, toate aceste fotolii auşi luat forma aşezată şi răsturnată şi fiecare reprezintă o amprentă umană, este un fel de sc"elă

8/17/2019 Cel Ce Din Iubire Pentru Câţiva Metri Pătraţi de Scenă

2/4

 pregătită să susţină trupul unui om. 2ai ştie că odată instalaţi în fotoliile lor, toţi aceşti spectatorivor accepta să îşi uite suletul individual  pentru a se integra în suletul colectiv al acelei ăpturimonstruoase şi unice botezată de noi )U&34C. 5ici un spectator nu poate percepe acest sufletcolectiv în suma celorlalţi spectatori, fără acel misterios cot-la-cot care transformă sala de teatruîntr-un fel de pilă magnetică înzestrată cu simţuri perfecţioniste.

n sc"imb, el, omul de teatru, trebuie, sin#ur  şi numai prin propria sa imaginaţie şisensibilitate, să descopere în el însuşi acest suflet colectiv şi, în urul lui, o inimă colectivă osensibilitate colectivă. 6mul de teatru trebuie să fie unul şi totodată multiplu. $fortul său, muncasa, vor nimeri ţinta, aşa cum se spune cnd tragem cu puşca, în măsura în care sensibilitatea saindividuală se va acorda cu sensibilitatea unui întreg grup uman.

ntr-un cuvnt, omul de teatru trebuie să fie înzestrat cu o sensibilitate particulară şitotodată generală. Ceea ce îi convine lui, va conveni astfel şi celorlalţi. $l le aparţine celorlalţi caşi lui însuşi.

Cred că numai o nesfrşită iubire de oameni, o iubire într-adevăr sinceră de oameni poateface cu putinţă uniunea inimii noastre individuale cu inima colectivă, inima comună+ eram gata

să spun trupul comun gndindu-mă la „trupul mistic”.4ată de ce, orict de scandalos ar părea, e*istă o asemănare fiziologică între omul de

teatru, preot şi vrăitor.0ă simţi anticipat pentru ceilalţi, pentru a-i auta pe ceilalţi să simtă.0ă percepi ceea ce trebuie, spre binele, sau e*altarea, sau eliberarea celorlalţi.

 5atura „mărfii livrate” diferă, desigur, prin calitatea sa/ preotul iartă şi salvează,vrăitorul eliberează, teatrul alină, dar procesul comuniunii cu ceilalţi este acelaşi. 7enomenulîmpărtăşirii, al sc"imbului este acelaşi. i, în cele din urmă singure iubirea şi c"iar dorinţa

 personală pot atinge cu eficienţă şi autenticitate momentul acela miraculos de comuniune

colectivă care e*istă în diferite grade, în biserici, în ceremoniile magice şi în teatrele demne deacest nume. 1sta înseamnă că omul de teatru, pe care îl zăreşti în clipa aceasta în obscuritateasălii, lipit de însăşi inima teatrului, încearcă din toate puterile sale să se risipească în ceilalţi,

 pnă se va regăsi pe el însuşi în ceilalţi.8euşind el nu mai trebuie să se preocupe de ceilalţi, ci de el însuşi, pentru că sufletul lui

s-a acordat cu sufletul celorlalţi9...1"9 !acă lucrurile s-ar putea petrece aşa întotdeauna9 %eatrul ar fi doar un lanţ

neîntrerupt de succese9...........................................................................................................................................)e neaşteptate, clopotele încep să bată în clopotniţa din sat+ în pădurea virgină răsună

tam-tamul+ soneriile zbrnie în incinta teatrului. 2arele portal al bisericii se desc"ide, casele derugăciune se trezesc din nou la viaţă, iar faţada teatrului se luminează. %oată lumea se deg"izeazăşi mulţimea dă buzna de pretutindeni.

$ste momentul ceremoniei.Una e mistică, cealaltă magică, ultima profană. i dacă una se înalţă spre !umnezeu şi

cealaltă îl invocă pe satan, dacă a treia îl celebrează şi pe !umnezeu şi pe satan, şi omul,fervoarea omenească este aceeaşi.

7iecare ştie foarte bine la ce trebuie să se aştepte în ceea ce priveşte calitatea deosebită aobiectivului+ dar candoarea, prospeţimea, credinţa, pasiunea, care domnesc pretutindeni, nu sunt

cu nimic mai preos. 7enomenul este acelaşi.

8/17/2019 Cel Ce Din Iubire Pentru Câţiva Metri Pătraţi de Scenă

3/4

i totuşi, în cazul teatrului s-a petrecut un eveniment deosebit. n timp ce preotulreprezintă izvorul de lumină al slubei, în timp ce vrăitorul întrupează puterea du"urilor, omul deteatru a dispărut subit. 0-a făcut nevăzut.

Căutndu-l bine, îl veţi găsi poate în cine ştie ce cabină, în pielea unui director, în culisesub înfăţişarea unui autor, în fundul sălii, neliniştit şi dndu-se de gol ca regizor, sau, uneori, el

însuţi deg"izat, glumind cu actorii. !ar omul de teatru în sine a dispărut. 0-a volatilizat. 0-o firisipit în )ublic# 1şa ar fi mai logic9 i ceremonia începe.............................................................................................................................................!upă terminarea spectacolului, publicul dispare la rndul său, fiecare spectator îşi

regăseşte individualitatea la vestiar+ ba c"iar unii care se lăsaseră prinşi ct timp aparţineauaceluiaşi trup colectiv, îşi revin în fire şi redeveniţi ei înşişi, încep să critice.

1utorul se învrte prin cabinele artiştilor+ regizorul geme+ directorul semnează borderoulreţetelor+ actorii încă prinşi în elanul lor, aruncă regretnd veşmintele de cult.

%eatrul se goleşte, încet, încet, şi după ce toată lumea a plecat şi paznicul de noapte îşiîncepe rondul, o umbră se furişează pe lngă el, se duce să adulmece scena pustie, să asculte

scaunele trosnind, să respire mirosul de fard şi de sudoare de pe coridoare. nfofolit într-un palton, ca un răufăcător ce nu vrea să fie recunoscut/ e omul de teatru care pleacă grăbit...

!ar unde se afla în timpul spectacolului# 5icăieri şi pretutindeni. n director, în )ublic, în actori, în plasatoare, în maşinişti,

împreună cu autorul, cu regizorul, cu te"nicienii. )retutindeni, da pretutindeni, dar nicăieri defapt, pentru că în momentul spectacolului fiecare se afla la postul său şi ştia ce are de făcut+ ori

 pentru un om de teatru nu e*istă un post anume. n acel moment din viaţa teatrului, el sedezintegrează. )e ct de ustificată era e*istenţa sa ct timp teatrul era înc"is, dnd unitatenenumăratelor meserii care îşi dau întlnire acolo, pe att de inutil devine din clipa în care teatrul

se desc"ide publicului şi toate meseriile au reuşit să se acorde între ele.6mniprezenţă virtuală/ asta înseamnă să fi om de teatru.!ar, aşa stnd lucrurile, e*istă el oare într-adevăr# !a. $*istă în teatru o categorie de

oameni care nu pot fi definiţi dect prin acest termen sau printr-un ec"ivalent oarecare.)oţi fi actor fără să fii om de teatru.)oţi fi autor, director, regizor c"iar, şi să nu fii om de teatru.n teatru, orict de comple*ă ar fi această meserie, te defineşti uşor. Cutare artist, c"iar

dacă se ocupă cu altceva, tot actor va rămne. Unii actori, de e*emplu, vor face regie, dar înmemoria celorlalţi ei vor rămne totuşi actori.

Unii autori vor fi e*celenţi directori, dar vor rămne autori. Unii regizori vor fi actori, dar vor fi consideraţi în primul rnd regizori etc, etc.

%oţi vor fi nişte mari artişti de teatru, evident toţi vor adora teatrul, dar asta nu înseamnăcă trebuie neapărat clasaţi în categoria particulară a „omului de teatru”

.........................................................................................................................................0tanislavs:i a scris/ iaţa mea $n artă+”;iaţa mea/ în artă”, cam asta înseamnă să fi om de teatru.Cnd trebuie curăţată o scenă/ e sublim să o mături.Cnd trebuie îngriit un actor/ e nobil să pui ventuze.Cnd trebuie uşurată munca unui autor/ e minunat să corespondezi cu perceptorul.

Cnd trebuie să întreţii o trupă, contabilitatea, cearşafurile cu cifre, trguiala, şiretlicurile,toate acestea devin bucurii, un oc+ ca şa"ul.

8/17/2019 Cel Ce Din Iubire Pentru Câţiva Metri Pătraţi de Scenă

4/4

 5u mai vorbesc de momentele de orgie dionisiacă pe care le petreci cu meseriaşii de la„te"nic”, mnindu-te cu vopsele sau bătnd cuie, sau frigndu-ţi degetele pe reflectoare, înameţitoarele nopţi, petrecute pe scenă, cnd se montează o piesă nouă. 1semenea momente artrebui plătite cu bani grei9

.........................................................................................................................................

!a, alături de director, de autor, de actori şi de regizor+ alături de toate aceste grupuriomeneşti care se agită într-un teatru, e*istă uneori o 7iinţă care poate fi numită/ 62 !$%$1%8U.