Ce se întâmplă când putoarea devine zeul productivităţii

Azi vreau să te învăţ unul dintre cele mai importante lucruri pe care omul ar trebui să le înveţe cât mai din timp.

Acest lucru este cum anume, efectiv, concret şi practic, să obţii rezultate zilnic.

De ce ai vrea rezultate zilnic?În primul rând pentru starea ta mentală şi emoţională. Acţiunea şi rezultatele, progresul care poate fi văzut, îţi cresc la maxim încrederea în tine, starea de împlinire sufletească şi sentimentul că eşti eşti pe drumul cel bun.

Să faci pas după pas spre visurile şi obiectivele tale bate orice terapie care speri că te va salva. Nimeni şi nimic nu te poate salva de tine însuţi şi de părerea proastă pe care o ai despre tine, decât tu prin acţiunile tale.

Materialul de azi, despre acţiune vorbeşte.

Încerc să descriu cum gândeşti şi cum te simţi într-o zi obişnuităAi câteva visuri mari, obiective pe care simţi că îţi doreşti foarte mult să le îndeplineşti.

Poate este o afacere a ta care să te elibereze financiar, poate să ai un corp sănătos şi frumos, poate să descoperi marea iubire, poate să îţi descoperi vocaţia sau mii de alte visuri şi obiective, importante pentru tine.

Poate îţi faci chiar şi un panoul al visurilor ca să te asiguri că ai permanent în minte ţinta, destinaţia finală.

Până aici, totul e perfect.

Apoi, zi după zi, rutină zilnică, obiceiurile vechi ce s-au format în timp fac să nici nu te apuci de acel vis sau obiectiv, sau dacă te-ai apucat, cumva pe nesimţite, să te pierzi pe drum.

Abia după săptămâni şi luni de zile, realizezi că de fapt nu ai înregistrat progrese în acele lucruri care spuneai că sunt foarte importante pentru tine, că ţi-ar schimba viaţa şi te-ar face fericit.

Această lipsă de realizări, lipsă de progres, începe să sădească viermele îndoielii în inima ta.Poate nu eşti destul de harnic. Destul de motivat. Destul de educat. Destul de disciplinat. Destul de organizat. Destul de concentrat. Destul de inteligent. Destul de bun.

Şi de aici, începe declinul.

Când asociezi lipsa de realizări, eşecurile şi suferinţele cu propria ta persoană, legi o uriaşă piatră de moară de gâtul tău.

Dacă până acum aveai visuri şi sperai că într-o zi ele se vor realiza, acum nu mai ai curajul nici măcar să visezi şi să speri. Până acum, cel puţin aveai şansa să te apuci de treabă. Acum nu mai ai nici măcar dorinţa asta.

Şi astfel, începem să păşim pe drumul mediocrităţii.Undeva pe drum, ne spunem că e bine şi aşa, că nu a fost să fie şi să nu ne întindem mai mult decât ne e plapuma.

Jobul nostru nu ne împlineşte şi nu ne maximizează talentele, în relaţia noastră nu simţim iubirea şi respectul după care tânjim, aspectul nostru nu mai este o preocupare.

Calea spre mediocritate este parcursă câte un pas odată.

Culmea, şi calea spre excelenţă, la fel.

Nimeni nu ajunge la 50 de ani, total lipsit de împlinire, din greşeală sau ghinion, din pură întâmplare.

Zi după zi, lună după lună, an după an, am avut şansa noastră, şi i-am întors spatele, voluntar şi conştient.

La vremea recoltei, nu e nimic de cules.

“Diavolul stă în amănunte”, se spune. Mântuirea, la fel, aş spune eu.

Iar amănuntele sunt acţiunile sau lipsa lor, zi de zi.

Cum am transformat iadul în rai, având în grijă doar de câteva amănunteDilema existenţei mele, depresia, nevroza, anxietatea, lipsa de încredere în mine, şi încă vreo 15 afecţiuni psihice pe care le aveam la 20 de ani, erau mai toate din cauza tensiunii interioare, din cauza conflictului interior cauzat pe de o parte de visurile şi ştiinţa faptului că sunt o persoană minunată şi pe de altă parte de lipsa oricăror rezultate concrete în viaţa reală.

Eram şi sunt întruchiparea visătorului incurabil. E distracţia mea preferată. Privesc la viitor şi îmi imaginez posibilităţile, cum mă voi simţi când voi avea sau voi deveni ce îmi doresc.

Totuşi, pentru că nimic bun nu se întâmplă în viaţa mea, pentru că alţii la vârsta mea deja erau pe picioarele lor, trăiau şi aveau rezultate, am început să mă îndoiesc de mine.

Am început să cred că a visa este greşit.

Pe de o parte, nu ceream nimic nimănui. Tot ce doream e să pot să trăiesc bucuriile şi plăcerile vieţii, să mă bucur de libertate fără să deranjez pe nimeni.

Îmi doream să fiu liber, să visez, să stau la soare, să citesc cărţile preferate, să mă bucur de clipa prezentă.

Pe de altă parte, nu puteam să fac niciuna din astea pentru că la 26 de ani încă locuiam cu mama şi trăiam pe banii ei de învăţătoare. Cum să te bucuri de viaţă, să stai la soare şi să citeşti când alţii de vârsta ta îşi câştigă singuri

traiul? Cum să te poţi relaxa când vezi că 25 de ani din viaţă au trecut şi ai rămas codaş? Cum să mai visezi când toate visurile tale necesită resurse? Timp, bani, energie, pe care tu nu le ai?

Şi atunci, într-o zi banală, mi-am pus întrebarea cheie:“Ce e nevoie să fac pentru ca într-o zi să trăiesc viaţa visurilor mele, astfel încât niciodată, dar NICIODATĂ, să nu mai am problemele pe care le am acum?

Probleme de genul :”nu am bani”.

Probleme de genul :”vreau să fiu liber dar sunt obligat să fac ce mi se spune”.

Probleme de genul :”când mă compar cu alţii, mă simt un ratat”.

Iar răspunsul a fost:

“E nevoie să aliniez toate aspectele vieţii mele astfel încât ele să fie echilibrate şi armonioase, în permanentă evoluţie. E nevoie să îmi construiesc un STIL DE VIAŢĂ, personalizat şi unic care să îmi satisfacă toate nevoile şi în acelaşi timp să mă ajute să îmi îndeplinesc toate visurile.”Stilul tău de viaţă este cel mai mare şi important proiect al vieţii taleStilul de viaţă include toate cele 24 de ore ale tale.

Când te trezeşti?

Lângă cine?

Cum îţi câştigi banii şi cum arată o zi normală?

Ce anturaj ai?

Ce hobby-uri?

Cum şi ce mănânci?

Cum faci mişcare?

Cum gândeşti şi ce simţi?

Stilul meu de viaţă nu era decât un alt mare şi frumos vis, în condiţiile în care eu deja eram descurajat de faptul că nu reuşeam să am realizări în obiective şi visuri mult mai mici. Totuşi, am luat-o de la capăt, de data asta însă, cu ceva radical diferit, despre care am să îţi vorbesc imediat.

Până acum ştiam două lucruri:

1. Proiectele mari şi care contează durează ani aşa că aş face bine să îmi placă drumul, călătoria până la îndeplinirea lor.

2. Nu mai există nimic în viaţa mea, decât visul de a atinge stilul de viaţă dorit, pentru că de acolo derivă toată fericirea şi bucuria vieţii.Între omul care eram, viaţa pe care o trăiam şi omul care vroiam să devin şi stilul de viaţă visat, era o uriaşă prăpastie.

Acea prăpastie trebuie umplută şi apoi trecută, pentru a ajunge pe partea cealaltă, tărâmul făgăduinţei, stilul de viaţă dorit.

Umplută cu ce?

Cu MUNCĂ. Multă, multă muncă.Pentru că acest proiect era unul de durată, ştiam că entuziasmul şi eforturile pe termen scurt nu mă vor ajuta decât să încep, nu să și continui drumul.

Ştiam că nu voi rezista să lucrez 16 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, ani de zile, fără să cedez din cauza oboselii, a stresului şi asta mă va îndepărta de obiectiv.

Am decis să îmi stabilesc o unitate de măsură astfel încât să nu treacă nicio zi fără să lucrez la visul meu, însă în acelaşi timp, acea unitate de măsură să îmi permită să fac acele activităţi stabilite, constant, pentru ani de zile.

Mai târziu, am numit acest principiu, “cărămida zilnică”.Dacă vrei să construieşti un castel, degeaba tragi tare 3 zile şi mori de epuizare, castelul nu va fi construit.

Dacă leneveşti şi amâni, din nou, castelul nu va fi construit sau va fi gata prea târziu ca să te bucuri de el.

Dacă însă îmi stabilesc un număr decent de cărămizi pe care să le pun zilnic la construcţie, nu doar că pot să menţin acest efort constant şi pe o durată lungă, dar mai am ceva extraordinar.

Am sentimentul de împlinire, ştiind că în ritmul actual, ajung la îndeplinire în X zile sau X ani, ceea ce mă ajută să mă RELAXEZ şi în timpul ce îmi rămâne, să mă bucur de viaţă, de clipa prezentă, de micile şi marile plăceri ale vieţii.

Principiul “cărămizii zilnice” este în sine, un stil de viaţă care îmbină perfect munca pentru viitor mai bun cu trăitul clipei prezente.Şi atunci, întreaga mea viaţă s-a schimbat.

„Oricât de multe cuvinte sfinte citeşti, oricâte vorbeşti, la ce sunt de folos dacă nu acţionezi?”― Gautama BuddhaCoaching-ul spune că acţiunea vindecă. Scopul este acţiunea, în orice circumstanţe, pentru că de acolo începe renaşterea.

Problema e că dacă nu faci constant şi la timp acţiunile necesare zilnice pentru atingerea visurilor tale, toate lucrurile nefăcute se adună şi mintea ta nu mai funcţionează. E prea încărcată, e blocată. Nu te mai poţi relaxa mental niciodată, nici măcar somnul nu mai este liniştit.

Oamenii îşi iau vacanţe şi concedii ca să se relaxeze dar mintea lor funcţionează la fel ca şi când sunt la muncă. Au multe gânduri, stres, nu se relaxează şi nici nu se bucură de vacanţă, ceea ce îi oboseşte şi mai tare.

Când nu ne respectăm paşii de acţiune zilnici, nu ne dăm voie să ne eliberăm mintea şi astfel, suntem permanent împovăraţi de stres şi gândurile că nu ne-am făcut treaba, ceea ce duce la o şi mai mare suferinţă şi greutate de a ne urni din loc.

„Dacă ai mai mult de 4 priorităţi în viaţă, nu ai niciuna”, spune John Demartini

De aceea, e foarte important să ştii care sunt cele 3 sau 4 activităţi zilnice, care te vor duce la stilul de viaţă dorit.

Da, va trebuie să faci sacrificii, să elimini balastul, să nu mai acorzi timp şi energie anumitor oameni, situaţii de viaţă. S-ar putea să constaţi că asta e eliberator şi deloc dificil .

Aşadar, după ce am stabilit care este stilul de viaţă dorit, care sunt visurile şi obiectivele mele, acţionez în funcţie de priorităţi.

Într-o singură frază, excelent rezumat:

“Decide ce vrei, decide care e preţul pe care îl plăteşti. Stabilieste-ţi priorităţile şi treci la treabă.“ H. L. Hunt

Așadar,

1. Identifică visul sau obiectivul2. Identifică acțiunile necesare, pașii de urmat, cărămida zilnică de pus la

construcția visului3. Identifică factorii tăi motivatoriTreci la treabă, câte un pas mic odată.

Asta am făcut şi eu, ştiam care e cărămida zilnică şi….efectiv, în unele zile, uitam să fac acea acţiune minimă necesară.

Aşa că trebuit să mă protejez de mine însumi, şi să folosesc unelte automatizate care să mă conştientizeze şi să mă pună la treabă.

Două unelte sunt suficiente.

1. Alarmă personalizată la telefon. Una din alarmele mele porneşte zilnic, la ora 20, ca să îmi aducă minte să îmi notez zilnic ce am cheltuit, care sunt sarcinile pe care le-am făcut şi să notez ce am mâncat şi cât sport am făcut. Cu alte cuvinte, să contabilizez activitatea pe cele mai importante activităţi pentru mine, în stilul meu de viaţă.

2. Un program de to do cu acţiuni recurente. Asta înseamnă că acele acţiuni considerate „cărămida zilnică”, apar zilnic în lista de to do, în mod automatizat şi te responsabilizează să le execuţi.

Activitatea nu e productivitateDoar activitatea orientată spre scop e productivitate.

1. Care e scopul/visul tău?2. Care este cărămida ta zilnică pentru a atinge acest vis/obiectiv?Ca să fim siguri că ai înţeles importanța acţiunii, vreau să faci un mic pas de acţiune şi să îmi răspunzi la cele 2 întrebări de mai sus într-un comentariu sub articol.

Fără schimbare de comportament nu există învăţare, dacă te întrebai de ce toată teoria dezvoltării personale nu produce rezultatele aşteptate.

Schimbarea de comportament înseamnă acţiune.De aceea am nevoie să îmi spui o acţiune, o schimbare de comportament pe care vei începe să o faci pentru visul tău. E singura şansă să începi să vezi rezultate. În psihoterapie şi orice formă de vindecare, se ştie că degeaba vindeci un om de o boală dacă el nu se schimbă, dacă nu îşi schimbă atitudinea şi modul de gândire, felul cum se raportează la el însuşi, comportamentele sale.

Orice terapie şi formă de vindecare care nu are la fundament schimbarea profundă, în esenţă, face ca boală să revină.

Decât să lupţi cu boala mai bine schimbi în bine ceva ce e rău în tine, în personalitatea ta. După principiul “ca să fie bine, ca să nu fie rău”.

Schimbarea ta profundă începe cu ACŢIUNEA. Acţiunea mai presus de toate, dincolo de frica de eşec, lene sau toane emoţionale.

Acţionează, şi o să se întâmple miracole. Începi să speri din nou că poţi să îţi atingi visurile. Începi să îţi creşti stima de sine, încrederea în tine, respectul

de sine şi iubirea de sine. Ca şi un bulgare de zăpadă ce a luat-o la vale, evoluţia ta se petrece exponenţial.

Toate lucrurile despre cum să devii o personalitate alfa, puternică și încrezătoare în forțele proprii le poți învăța din cărțilePersonalitate Alfa și Ghidul unei Personalită ț i Alfa .Per aspera ad astra

Pera Novacovici