VINTILA HORIA

CAVALERULRESEMNARII

roman

Traducere din limba francezd de lleana CantuniariPostfafl de Monica Nedelcu

EDITURAVREMEABUCURE$TI

2016

C,r.prror.ul I

TOTUL NU.I DECAT MEMORIE

,,Dacdraiul n-ar fi frcut dec0t din tlm0ie, aq prefera..."

Nu indr[zni si rosteasc[ cuvdntul qi lacrimi ii fdqnir[, calde,

de sub pleoapele obosite, reci pe misuri ce i se scurgeau

pe obraji. S-ar fi putut crede cI durerea ii sfredelea din nou

mlruntaiele qi c6 prezenfa acelui mort ftcea iardqi sI curgd

izvoarele secate ale lacrimilor. Nu era insl dec6t teama. Va fi el

oare at6t de pregitit s[ il imite pe cel mort, s6 recadd in vechiul

fbgaq al pScatului? Respira fumul t[m6ii, de ceasuri sau de zile

tntregi, era atdtde istovit - umerii i se incovoiau sub brocartul

domnesc, se indrepta apoi, tot mai sfhrEit, simfind o durere in

spate ca atunci cdnd ai pres[ra sare peste o ranl vie - incdt,

incetul cu inceful, ii sc[pa sensul acestei ceremonii ce nu se

mai sffirqea. Ar fi putut huli fbr[ s6-qi dea seama qi aceastd

teaml ii didea putere , cao aplgrefoasi, api totuqi pentru gura

celui insetat. igi puse casca pe tron, in spatele s[u, Ei se sprijini

cu toati greutatea pe mflnerul spadei.

O adiere de timdie il ftcu si inchid[ ochii qi se pomeni

cu silueta tatilui sflu inaintea sa, ca qi cum tocmai s-ar fi frezit,

iar inmormdntarea r^-ar fi fost decdt un vis' Lungul ritual al

ceremoniei continua dincolo de pleoapele sale inchise, inzgo'motul vocilor qi clinchetul argintiu al cddelni,telor. Mai simli,

inc6 o clip[, ca pe un freamIt timid, oboseala nobililor - ce

mai rlmflnea din nobili - iar mai departe, in fundul bisericii

qi afar[, in liniqtea dup6-amiezii, oboseala norodului - ce mai

rdmAnea din norodul s[u. Cdntarea corului pilrea cL se pierde

spre cerulbo[ilor, purtatl cao futnzdde rotocoalele de tdmflie'

Deschise ochii, de team[ sd nu adoarm[, intoarse capul qi il

vL^t pe Della Porta ftcind semnul crucii, de-a-ndoaselea, se

inchini el insugi, maqinal, atingdnd umerii cu degetele, de ladreapta spre stdnga, ca qi cum ar fi vnrt sd conjure gestul eretical strIinului. inchise iar[qi ochii pentru a se ruga, insl vorbelerugdciunii se desfrImar[ sub degetele nevlzute care il impin-geau indlrit.

,,... Inamicul se desftqura lent, cu o migcare aproape imper-ceptibili, pe caxe o gtiam bine. Eram singurul care cunoqteam

sensul ascuns al acestei miqclri, cici eram singurul dintre tofiaceqti principi creqtini care infruntasem deja inamicul qi-l invin-sesem. Am incercat sd-i ingtiinfez, era ins[ preatArzit. Cavaleriiapuseni se puseser[ in miqcare, inaintau, in Lomlitul uriag alarmurilor, drept spre masa aceea aparent difoim6 care se inco-voie sub qoc, ii inghiti, ii inlbuqi, ii sufoc[, pentru a-i sftrtecainainte de clderea nopfii. M-am n[pustit impfeund cu oameniimei in incleqtare, sigur fiind deja de infrenlpre. Dar cum s[scap? M-ar fi invinuit de laqitate sau de tredare] Voiam m[car s[pltrundprin incdierare, s[ ajung la cortul .dt tului, acolo undevedeam unduind flamura verde, s[ incerc s[ r#tun infrdngereaucigflnduJ pe Baiazid. El se afla insl la adep$st de orice lovi-turi, inconjurat de un zid de ieniceri, qi m[ pierhui in clocotul deoameni. M-am pomenit, sear4 pe o colin[ de unde amvdztt,lastlinga, focurile de bucurie pe care necredincioqii le aprinseser5pe cdmpie, iar la dreapta, apele Dundrii. Totul era pierdut pentrunoi. Luptele mele incununate de victorie, pe care le c6qtigasemsingur, indelunga rezistenti la fluviu, tohrl ar fi fost zadarric.Mi-am indllat ochii spre cerul insAngerat gi l-am blestemat pe

Dumnezeu. Md auzi, fiule? L-am blestemat pe Dumnezeu. ..".Toate vechile sale rdni il frceau pe Bltr6n sI sufere, ins[

din aceastd mlrhrrisire gi sufletul s5u devenise o ran[, iar elavea sd piard sub povtra tuturor plcatelor sale la un loc. Maispuse: ,pumnezeu nu m[ pedepseqte, ins6. Am ajuns teafdrqi nevdtdmat la blhdne,te, iar noi nu am pierdut chiar totul.Mi tem pentru tine, fiule, qi pentru fiii tAi, qi pentru fiii fiilortIi. Continud lupta, striveqte-i pe p[gdni. Va fi poate singurul

10

mijloc pentru a dob0ndi iertarea. Aq wea ca odatl qi odat[ sd

stau liniqtit in rnorm0nt".Moqtenise in acelaqi'timp tronul qi picatul. Aceast[ mir-

turisire il lisase singur, il insemnase a$a cum ar fi fdcut-o un

tunet neaqteptatcdztttdintr-un cer atent la gesturile oamenilor'putine bucurii ii mai rimaneau in mijlocul dealurilor inverzite

unde duqmanul ii incercuise de ani de zile, ins[ vorbele muri-

bundului i le ripiserS dintr-o datd. Nu mai putea al[tura pe

nimeni, de acum inainte, destinului slu. Un Radu-Negru inte-

meiase dinastia cu mai bine de trei sute de ani inainte, iar el

purta numele domnitorului intemeietor, se sim[ea insl deja un

soi de bastard, intemeietor al unei noi descendenfe blestemate,

sortite tuturor dezastrelor. Nu-i pllcea r[zboiul. I se plrea

nedrept s[ porunceasci oamenilor. Ii era profund nepl[cut sd

se fac[ ascultat, pentru cI prea multi vreme diduse el insuqi

ascultare poruncilor B[trinului care se stinsese in bratele sale,

in singurul gest de afecfiune pe care i-l cunoscuse weodat[.

Era adev[rat, iqi amintea cu o limpezime care izvora din

el qi il nlpidea ca sunetul unui clopot indep[rtat ce deschidea

porfile unui trecut p6n[ atunci lipsit de enigme. Trecuse Dun[-

rea inot, cu un grup de c[l[re{i. Era prima dati in viaf[ c6nd

lua o ini{iativ[. Vestea infrdngerii il aruncase in clutarea tatl-lui siu. Asta se int6mpla toamna, clci apele erau reci, iar cerul

f6r5 str[lucire. O duhoare de moarte, de trup omenesc ce se

descompunea in noapte, plutea peste fluviu, qi {ipete de pSsdri,

excitate de prada lipsit5 de aparare care se oferea ciocurilor

fl[mdnde pe cflmpia ticut6, sfrIpungeau aerul ca niqte sdgefi

picur0nd otrav[. Nu le vedea, qtia ins[ ci pislrile se indreptau

ipre miazdzi qi cI trupurile prietenilor s[i, qi poate qi cel al

B[trdnului, aveau sE le fie hrand. Caii se scuturau de api injurul lui, speriali de miqcarea valurilor qi mirosul cadavrelor'

Odatd ajunqi pe malul opus, ddduser[ de o patrul[ duEman6 qi-.+

o nlrmclsera: rnsa aceastl victorie nu schimba nimic din sensul

acelei zile cumplite. il gasise pe B[trdn pe colin[, aqezat pe

jos, printre cei salva{i.

11

Della Porta, care ii insolea pe venefieni, ingrijea de ranape care BdtrAnul o primise drept in piept, insd, de indat[ ceaw putinta s6-qi priveascd,tatil in ochi, Radu-Negru avu cer-titudinea cI disperarea carc i se citea acestuia in privire nuvenea nici de la rani, nici de la infrdngere. Ani de zile maitdrziu, dupl spovedania muribundului, el inlelesese pricinaspaimei care ii cuprindea privirea in noaptea aceea pe colin[.De atunci, Della Porta nu ii mai pirlsise qi devenise medi-cul Cu4ii. Da, era noaptea de dupi infrdngere, cdnd BitrAnulcutezase sI blesteme, cu ochii indlla[i spre cer. $i el infele-gea acum acea revoltd care il fbcea solidar, il unea pe veci cudestinul tatilui s[u. Dumnezeu nu bate cu b6fu1, spunea noro-dul. Dumnezeu nu iI lovise pe Bltrdn, ins6 o pedeaps[ subtil[avea sd cadf, asupra lui insuqi, intr-una din zile, in clipa ceamai neaqteptati, cdci sAngele plcltosului, sflngele s6u, trebuias[-qi pliteasc[ preful s[u omenesc. Ochiul pe care il vedea inaceast[ clip[, pictat in vdrful cupolei, in interiorul triunghiului,dincolo de fumul de tdmdie, acest ochi era alintit asupra sa,

clci Bltrinul murise, iar el era cel care ii moqtenea pi datoria.Radu-Negru igi indrept[ din nou umerii care il dureau. Un

glas de copil se inllfa din mijlocul corului cu o limpezime carep[rea sd puni capdt ceremoniei. insd vocea arhimandrituluiil opri qi slujba funebr[ continul, sortit[ si nu se isprdveascdnicicdnd, ca gi cum moartea B[trdnului ii tr[gea pe tofi duplsine intr-un mormdnt alcltuit din c0ntece, timdie gi aqteptare.

Nu, nu mai exista nici o bucurie. ,

Ea era singur6. Radu-Negru o urmlrise de departe, inpddu-rea ce rendqtea in amurg. Flori cregteau pe sub frunzele uscate,poate niqte violete, qi aerul era inmiresmat de ele. Aproape c6se putea auzi cum inmugureau frunzele proaspete pe vdrfu-rile crengilor qi un zgomat de ape indep[rtate ajungea pdn[ lael, un p6rAu sau poate seva care urca de pretutindeni la intdiachemare a clldurii. Maria-Domna se g[sea pe malul rdpei, lamarginea pldurii, acolo unde incepeau c6mpia qi p[m6ntulcotropit. Lumina soarelui pogora peste munfi. Tufiqurile de la

t2

marginea p6durii erau scildate in asfinfit, iar scoarfa meste-

cenilor plrea de marmur[ trandafirie. Se vedeau, dincolo de

r0pi, corturile unei mici tabere duqmane.qi o coloan[ de furn

care se inilfa dreaptd in lumina inserdrii. In acel moment, sute

de coloane se indlfau spre cer jur-imprejurul pndurii libere,

marcdnd hotarul intre pim0ntul subjugat qi pldurea tdzwbtitd,

intre duqman qi aceast[ insuld care se pregitea de primdvari 9i

in care se ascunsese Bdtr6nul dupi infrdngere, cu trupele sale

credincioase. Aici, in jurul bisericii gi mormintelor str[moqi-

lor, se n[scuse Principatul, la sfhrEitul secolului al XIII-lea,

aici se pregdtea el acum pentru o rezistenp indelungat[ sau

pentru moarte. Restul lfurlri eradeja de doi ani al necredincioqi-

lor care instalaseri undeva o alt[ capitali gi un principe supus

lor. Acolo, se spunea in p[dure, qi era ca un fel de timp trecut

pe care sperau s[-1 recucereascd, intr-o zi,ptintr-o minune.

Se aEezase al[turi de ea qi ii vorbise ca odinioar6, in vre-

mea cdnd se jucau impreun[ sub aceiaqi copaci. Era locul unde

iqi juraserl iubire veqnic6. insd catastrofa schimbase totul, iar

aceqti copaci aplecali deasupra hdului deveniseri un hotar.

Maria-Domna se c[sdtorise. Cum de fuseserd cu putin{6 toate

acestea, inff-un timp aqa de scurt, in pofida speran{elor qi jurn-

mintelor? Acolo turcii, aici soful ei, spdtarul Dragomir, le con-

testau trecutul, insl ea nu se feri, iqi lns6 mdinile in mdinile

lui qi-l atrase c[tre ea, abia tremurAnd, ca Ei cum totul reintra

in sfhrqit intr-o ordine stabilit[ de ei inqiqi, inc6 din copil[rie.

Se rev[zuserl in acelaqi loc, pdnd in luna mai, cAnd Bltrflnulhotlri s[ trimitA un ambasador in Apus pentrx a cere ajutorul

vechilor sii alia{i. Radu-Negru fdcu tot ce-i st5tu in putinfd

pentru ca acest sol sd fie Dragomir, care studiase la Padova,

cilltorise mult ;i pistra inc[ pre]ioase relafii la Venefia, la

Roma qi in Franfa. Bdnuia el, oare, ceva? De atunci se scur-

sese un an qi nu primiser[ veqti de la e1. Cizuse oare in mdinile

necredjncioqilor? Nu era exclus, cici intreg teritoriul pe care

trebuia sd-l strlbatl pdndlaAdriatica fusese cucerit de Semi-

lun[. Ajunsese oare la Vene]ia, unde iqi preg6tea intoarcerea in

13

fruntea intdririlor? Era greu de spus. Bihdnul qi oamenii sdi nuaveau alt[ speranfl decdt aceastl intoarcere gi nu tr[iau dec0tdin aceastl speranfd. Iar Bltrdnul murise inainte ca sE se poatiqti ceva despre Dragomir qi despre solia sa.

in timpul acestor luni de aqteptare, Radu-Negru se intre-base dac[ prefera moartea lui Dragomir intoarcerii sale. Moar.tea insemna posibilitatea de a o plstra pentru totdeauna peMaria-Domna. intoarcerea insemna salvarea alor sdi gi a Prin-cipatului, victoria asupra turcilor, o nou[ via][ liberi pentrutofi, sfhrqitul acestui asediu fErd ieqire. iqi amintea adeseoripovestea lui David gi a Bethsabeii, pe care o citise in Biblie,iar amintirea regelui psalmist, care il trimisese pe soful aman-tei sale la o moarte sigur[, ii bdntui visele vreme de indelungisdpt[m6ni.

Devenea tot mai evident cd Dragomir nu atinsese fintacllStoriei sale, ci fusese asasinat sau luat prizonier de turci qicd un alt emisar hebuia si-qi incerce norocul. O ieqire in maslera de acum inainte ceva de negdndit, c[ci nu avea nici un scop.

fara se gisea in intregime ocupat[ qi la fel qi larile din jur, pdndla Adriatica, iar la nord, pdn[ dincolo de Carpa,ti. Se spuneachiar ci necredincioqii se indreptau spre Viena. Venise poateclipa si se organizeze o noui cruciadl qi Bltrdnul se gAndea laacest lucru, cu cdteva luni inainte de moartea sa. Daci un nousol ar fi putut sI ajung[ la Venetia, ar fi furnizat qtiri despretrupele libere care aqteptau in pSdure, dincolo de liniile turceqti,gi ar fi putut convinge pe doge, pe papa, pe implrat qi pe regesI intervind impreuni pentru a salva creqtindtatea ameninfati.Daci Viena era asediati ;i dac[ ea ceda, tot Occidentul era inprimejdie, iar rezistenla in pddure nu mai avea rost.

Pe cine ar alege el pentru a merge pe urmele solului careplecase qi nu mai ddduse semn de viald?

intoarse capul qi o cdut[ pe Maria-Domna printre capetelenobililor care o inconjurau. Ea nu indr[zni s[-i intoarc[ privi-rea. Toful se sffirgise. Dragostea ei, care fusese qi ea un picatEi o trddare, se ,stergea in fa[a revelaliei ce reteza una cdte una

t4