Castelele de pe Valea Loire

Supranumită Grădina Franţei sau chiar Leagănul Limbii Franceze, Valea Loarei este rezumatul a tot ceea ce este caracteristic Franţei în termeni de arhitectură, gust pentru eleganţă şi rafinament, gastronomie, vin şi, în cele din urmă, istorie. Faimoasele castele care se întind pe Valea Loirei – care, de altfel, constă, pe lângă valea răului Loara ca atare, din văile afluenţilor său, anume, Maine, Cher, Indre şi Creuse – nu mai au nevoie de prezentare cu privire la relevanţa lor turistică, fiind o moştenire de nepreţuit care a fost, ca atare, fixată şi declarată parte a Patrimoniului UNESCO.

Pe lângă faptul că a fost reşedinţa regală a numeroase figuri aristocratice franceze, Valea Loarei a şi ademenit vizita multor creatori de cultură, inspirându-le opera. Filosoful Descartes, Balzac, George Sand, Chopin, Flaubert, Delacroix, Proust, sau chiar mai contemporanii Gerard Depardieu şi Mick Jagger au considerat că Valea Loarei este unul dintre cele mai splendide locuri în care au putut trăi (chiar dacă numai temporar), ceea ce evidenţiază Valea Loire ca fiind una dintre cele mai favorizante, din punct de vedere cultural, regiuni ale Franţei.

Valea Loire - Scurta istorie Partea semnificativă a istoriei poate foarte uşor să fie echivalată cu

istoria gustului regilor francezi şi a nobilimii luxoase şi rafinate. Este adevărat că anumite fortificaţii au fost construite aici cu începere din secolul al X-lea, însă glorioasa explozie de construire a castelelor a început abia din secolul al XV-lea. Însă, istoria Vaii Loarei ca atare poate fi la fel de uşor şi de îndreptăţit întregită de trecutul bogat al anumitpr oraşe situate în Ţara Loarei, anume, Nantes, Orleans, Tours, Amboise, Angers, Blois, Chinon, Saumur, care sunt de nepreţuit în privinţa contribuţiei lor istorice.

Castelul Chambord

La acest minunat castel, construcţia a fost începută de Francois I în 1519 şi a fost continuată mult mai târziu de către Henri II, Charles IX şi Henri III. 1.800 – 2.000 de

oameni au lucrat la construcţie în timpul lui Francois I.Deşi de-a lungul timpului acest castel a avut mulţi proprietari, nimeni nu-şi

are rezidenţa permanentă, în perioada actuală, în acest castel. Francois I a locuit el însuşi în acest castel timp de 6 luni.Castelul a fost folosit mai cu seama ca „loc de retragere” pentru mai mulţi regi sau ca resedinţă de vânătoare. Nu este menţionat oficial un arhitect care l-ar fi construit.

Legenda spune că Leonardo da Vinci, când a locuit la Clos Luce în Amboise, a făcut câteva planuri şi modele care au fost folosite apoi la construirea castelului.

Castelul are de asemenea legaturi apropiate cu câteva dintre proiectele lui Domenicoda Cortona, un arhitect italian.  

In timpul domniei lui Louis XIV, faimoasele piese ale lui Moliere şi Burghezul Gentilom au fost puse în scenă aici.

Castelul Amboise – Leaganul Renasterii

Amboise se afla la confluenta fluviilor Loara si Masse.Una dintre primele reşedinţe „cu adevărat” regale, Castelul Amboise a fost construit între secolele 15 şi 16, din ordinul regilor Charles VIII, Louis XII şi Francois I. Urmând paşii marilor regi ai Franţei, veţi descoperi minunate exemple arhitectonice ale stilurilor Gotic şi Renascentist. El a fost foarte atasat de acest oras si a dorit sa-i redea toata splendoarea pe care o merita.

A apelat la serviciile arhitectilor italieni Dominique de Cortone si Fra Giacondo pentru a construi castelul intr–o maniera noua, cea renascentista. L–a adus apoi, special, pe horticultorul italian Pacello de Mercogliano, care a amenajat intr – un stil cu totul deosebit, parcul si gradinile castelului.

250 de oameni au lucrat zi si noapte la construirea castelului care cuprindea mai multe corpuri, cele mai importante fiind capela Saint – Hubert, turnul lui Cesar, aripa care cuprindea locuinta regelui, cladirea devenind magnifica.De atunci, castelul a fost alcatuit din doua corpuri de locuinte :unu cu fata la Loara, orientat spre nord, care exista si astazi, celalalt spre sud, care nu a rezistat timpului.

  Astăzi castelul gazduieşte încă o excepţională colecţie de mobilă care este excepţional conservată.

Castelul Chenonceau – Castelul Doamnelor

Pentru construirea Castelului Chenonceau pe râul Cher, în 1513, Thomas Bohier a dărâmat moara fortificată (fortified mill) a familiei Marques, pastrând doar beciul. El nu a trăit destul încât să-şi vadă castelul terminat, dar construcţia acestuia a fost dusă la bun sfârşit de soţia şi fiul său. Mai târziu, acesta a devenit proprietate a coroanei. Henri II a oferit acest castel în dar favoritei sale Diane de Poitiers.  

Ea a decis să se construiască un pod care să unească malul drept al râului cu castelul. Acest lucru a fost dus la îndeplinire de către arhitectul Philibert de l'Orne. După moartea lui Henri II, Catherine de Medicis a luat hotărârea şi a forţat-o pe Diane de Poitieirs să returneze castelul Chenonceau, coroanei. În timpul domniei sale şi a Reginei mamă, Chaterine a comandat acoperirea podului (construirea unei galerii).