Patria acestei specii este America, regiunea care se intinde din Pensilvania centrala, muntii Appalahieni spre sud pana in nordul Georgiei, iar la vest cuprinde Indiana sud-vestica si Arcansas. Cea mai buna dezvoltare o atinge in Virginia apuseana si in Kentucky,pe soluri luto-nisipoase si nisipo-lutoase profunde, cu calcar, unde unii arbori ating inaltimea de 30 m si diametrul pana la 1 m. In mod obisnuit arborii nu depasesc 20-24 m inaltime si diametrul de circa 1 m.

Salcamul are un temperament de lumina bine pronuntat, face parte din categoria speciilor pretentioase fata de caldura si foarte sensibile la ingheturi. Vegetand pe soluri nisipoase sarace le amelioreaza, in acest caz insa se dezvolta mai slab. Salcamul este una din speciile care extrag din sol o cantitate apreciabila de saruri minerale, chiar daca solul este foarte sarac. Este rezistent la seceta, nu suporta solurile ude. In luncile in care apele de inundatii stagneaza timp indelungat, varfurile salcamului incep sa se usuce si arborele piere. Aceasta specie nu suporta solurile care contin saruri de sodiu.

In experientele vegetative ale lui Schefer-Safronovaia, cand solul era prea umed (pana la 80% umiditate), salcamul avea cresteri intarziate, frunzele se ingalbeneau si cadeau mai devreme. Umiditatea optima s-a dovedit a fi 60% din capacitatea solului pentru apa. In vestitul parc din Ascania Nova, infiintat in mijlocul stepei intelenite din regiunea Dnepropetrovsk, speciile lemnoase se mentin prin udarea lor artificiala. Cand in anul 1921 s-a ntrerupt udarea artificiala, au pierit numeroase specii de arbori insa salcamul a suportat bine schimbarea brusca a regimului hidrologic.

In Ucraina, cea mai activa crestere a salcamului se poate constata pe cernoziomul acoperit cu un strat de nisip, pe cernoziomul nisipos si pe cernoziomul degradat. Pe toate aceste soluri, productivitatea arboretelor de salcam depaseste pe aceea a crangurilor repede crescatoare de stejar din clasa I de productie.

tabel 1

Comparand cresterea salcamului din Ungaria cu cresterea pinului din regiunea Kuibev, se vede ca pinul din clasa I de productie, la varsta de 20 de ani, are un volum de 2 ori mai mic, la varsta de 30 de ani un volum de 1,5 ori mai mic, iar la varsta de 50 de ani un volum cu numai 7% mai mic decat volumul salcamului din Ungaria.

De aici se poate trage concluzia ca salcamul crescut pe soluri bune isi manifesta puternic calitatile sale numai in cazul cand ciclul de productie este redus spre exemplu 30 de ani. In conditiile foarte rele de vegetatie, cum sunt cele care caracterizeaza clasa a IV-a de productie, productivitatea salcamului din Ungaria se micsoreaza mult si se apropie de productia pineturilor din U.R.S.S., crescute pe soluri mlastinoase.

tabel 2

Pentru a forta salcamul sa dea cresteri cat mai mari, silvicultorii recepteaza puietii in anul al doilea dupa efectuarea semanaturii, adica reteaza puietii de la colet, iar din exemplarele de lastari care apar lasa numai unul singur, cel mai bun pentru dezvoltarea viitoare.

Observatiile facute in Ucraina arata ca dupa aceea lastarul atinge adesea 3 m inaltime chiar din primul an.

Sistemul radicelar bogat ramificat al salcamului se intinde deseori pana la 10 m in adancime si pana la circa 25 m in lungime, contribuind la imbunatatirea structurii solului. In pepinierele din sudul U.R.S.S., puietii de salcam in varsta de 1 an dezvolta uneori o radacina de 2,5 m lungime. Ca toate speciile din familia leguminoase, salcamul asimileaza azotul liber in atmosfera cu ajutorul bacteriilor radicicole.

Insusirea salcamului de a imbunatatii proprietatile fizice si chimice ale solului a fost de mult apreciata in practica.In Ungaria salcamul se cultiva timp de mai multi ani pe solurile epuizate prin cultura vitei de vie, iar dupa imbogatirea solului se replanteaza vita.

Salcamul are insusirea importanta de a da drajoni viabili, mai ales in cazul cand radacinile au fost vatamate mecanic. Din acest punct de vedere, numai plopul tremurator se poate asemana intr-o oarecare masura cu salcamul. Aceasta insusire, impreuna cu repeziciunea cresterii, au facut ca salcamul sa fie folosit pe scara larga in practica lucrarilor de ameliorare, a lucrarilor de fixare a rapilor, de combatere a eroziunii solurilor, de combatere a alunecarilor de teren, etc. Astfel, in Caucazul nordic, de-a lungul caii ferate Armavir-Tuapse, salcamul a fost cultivat in regiunea paduroasa, in vederea preintampinarii alunecarilor de teren, acolo unde nu existau specii care sa-l poata concura in ceea ce priveste repeziciunea fixarii solului.

Totusi, daca in apropierea salcamului exista campuri agricole, gradini, sau daca o portiune de teren ocupata cu salcam este ulterior destinata altei folosinte, insusirea acestei specii de a drajona puternic devine de data aceasta in neajuns. Iata de ce, in cazul crearii perdelelor forestiere pentru protectia campului, este indicat ca salcamul sa nu fie introdus in randurile marginale, ci numai in cele de la mijloc.

Salcamul prezinta o serie de formare, care se deosebesc intre ele prin particularitatile lor ecologice. Pionierul impaduririlor din stepa - V.E. Graff - a observat inca de acum 100 de ani, in Velikii Anadol, ca unele exemplare de salcam sufera de ingheturi, in timp ce altele, situate alaturi, nu sunt sensibile.

In patria salcamului se deosebesc doua forme: forma obisnuita si forma catarg.

Salcamul catarg are trunchiuri zvelte si inalte, cu coronament relatic ingust, cu crapaturi foarte adanci in ritidom ; produce un lemn tare. In afara de rezistenta mare a lemnului, in afara de cilindricitatea trunhiurilor si de lipsa de noduri, ceea ce mareste calitatile tehnice, lemnul este foarte trainic; stalpii fasonati din salcamul catarg se gasesc inca in buna stare si dupa 100 de ani de intrebuintare. Duramentul este de culoare galbena - inchis.

Salcamul obisnuit produce trunchiuri mai putin cilindrice, mai strambe, cu coronamente alcatuite din craci groase si cu un unghi mare de insertie, care amintesc coronamentul ulmului. Duramentul este de culoare galben - deschis. Trainicia lemnului este de 2-3 ori mai mica decat aceea a salcamului catarg.

Cele de mai sus arunca o lumina si asupra numeroaselor contradictii in aprecierea calitatilor salcamului. In timp ce in unele cazuri salcamul produce trunchiuri zvelte (pe nisipurile din Alekov) si este bine apreciat, intr-o serie de alte cazuri trunchiurile lui strambe au dus pe unii specialisti la concluzia ca introducerea aceste specii in U.R.S.S. nu prezinta niciun avantaj.

In afara de deosebirile in ce priveste tehnica conducerii arboretelor, de consistenta lor diferita si de conditiile variate ale mediului, cauza acestor aprecieri diferite asupra calitatilor speciei poate sa rezide in faptul ca in unele cazuri s-a cultivat salcamul obisnuit si in altele salcamul catarg.

Salcamul a fost prima specie importata din America de Nord. In anul 1601 a fost dus in Franta de Robin, directorul gradinii botanice din Paris, in cinstea caruia specia a capatat denumirea sa latineasca. Salcamul adus de Robin vegeteaza si astazi, fiind pastrat ca un monument istoric.

In afara de Franta, salcamul este raspandit in U.R.S.S., Elvetia, Italia, Germania, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Romania, Tarile din Asia Mica, Japonia, America de Sud, Africa, Australia, intr-un cuvant aproape pe intreg globul pamantesc. Salcamul a ajuns atat de raspandit in Europa Occidentala-este adevarat insa ca se cultiva numai pe suprafete mici-incat chiar silvicultorii americani obtin in prezent deseori samnata de salcam din Europa.

In Ungaria salcamul are o importanta economica deosebita. Acestei specii i se acorda de mult in Ungaria o atentie mai mare chiar decat majoritatii speciilor locale, asa incat dupa cum pretinde prof. Vadasz, salcamul poate fi denumit arbore unguresc.

Lemnul de salcam este foarte tare si trainic la contactul cu pamantul. Acesta se foloseste pentru stalpi de telecomunicatie, pentru traverse de cale ferata, pentru cuie de lemn utilizate la constructia navelor de lemn.

Cresterea rapida a salcamului in tinerete a facut ca intr-o serie de tari aceasta specie sa fie cultivata pentru araci de vie si de hamei. In Ucraina, potrivit datelor Institutului de ameliorari agro-silvice si de silvicultura,aracii de vie confectionati din salcam dureaza de 3-4 ori mai mult decat cei de stejar.

Trebuie sa subliniem de asemenea calitatile mari ale salcamului ca specie melifera; este de dorit sa se mareasca numarul gospodariilor agricole in apropiere plantatiilor de salcam.