Caracteristica şi clasificarea arendei

Leasing-ul reprezintă totalitatea raporturilor o parte (locator) se obligă la cererea unei alte părţi (locatar) să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice (rata de leasing), iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale.

Leasing financiar se subînţelege orice operaţiune de leasing care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii:

riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului-obiect al leasingul-ui se transmit locatarului la momentul încheierii contractului de leasing; 

suma ratelor de leasing constituie cel puţin 90 procente din valoarea de intrare a bunului transmis în leasing;

contractul de leasing prevede expres transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului-obiect al leasingul-ui la expirarea contractului;

perioada de leasing depăşeşte 75 procente din durata de funcţionare utilă a bunului-obiect al leasingul-ui.

Leasing operaţional este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile leasingul-ui financiar.

Locaţiunea reprezintă totalitatea raporturilor prin care o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Arenda este contractul încheiat între o parte - proprietar sau alt posesor legal de terenuri şi de alte bunuri agricole (arendator) - şi altă parte (arendaş) cu privire la exploatarea acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi.

Relaţiile de arendă şi locaţiune sînt reglementate de Codul civil al Republicii Moldova, iar cele de leasing – de Codul civil al Republicii Moldova şi Legea cu privire la leasing nr. 59-XVI din 28.04.2005.

Modul de contabilizare a arendei (leasingului) este determinat de S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei (leasingului)” aprobat prin Ordinul Ministerului de Finanţe nr. 32 din 03.03.2000. Din punct de vedere contabil nu există careva deosebiri principiale între locaţiune, arendă şi leasing, de aceia în continuare se va utiliza doar noţiunea de „arendă”, prin ea subînţelegându-se atît relaţiile de arendă, cît şi cele de leasing şi locaţiune.

Documentul de bază care reglementează relaţiile de arendă este contractul de arendă, care se încheie în scris. În contract se indică obiectului şi termenul contractului, suma plăţii de arendă şi termenul de achitare a acesteia, starea bunurilor predate în arendă, modul de utilizare a bunurilor şi obligaţiile părţilor privind întreţinerea şi reparaţia lor, responsabilităţile părţilor în caz de încălcare a condiţiilor contractului de arendă, obligaţia arendaşului de a restitui bunurile după încetarea contractului de arendă.

La încheierea contractului de arendă arendaşul trebuie să se convingă că arendatorul are dreptul de a da bunurile în arendă. De exemplu, la transmiterea în arendă a unei clădiri arendatorul poate să ceară de la arendator prezentarea certificatul eliberat de organul cadastral, care confirmă dreptul de proprietate asupra imobilului,

iar în cazul mijloacelor de transport – documentul care confirmă înregistrarea de stat a mijlocului de transport.

Arendaşul este obligat să păstreze şi să folosească conform destinaţiei şi contractului bunurile arendate.

Criteriile de clasificare a arendei sînt:1. în funcţie de termenul de arendă:

arendă pe termen scurt – pînă la un an; pe termen lung – peste un an.

2. în funcţie de gradul de repartizare între arendator (locator) si arendaş (locatar) a riscurilor şi avantajelor aferente utilizării şi deţinerii activelor:

arendă operaţională – arendă în care riscurile şi avantajele aferente utilizării activelor arendate, precum şi dreptul de proprietate asupra unor asemenea active sînt asumate de arendator;

arendă finanţată – arendă în care partea preponderentă din riscurile şi avantajele aferente utilizării şi deţinerii activelor arendate trece de la arendator la arendaş.

Tipurile de arendă

Tipul (forma) arendei se stabileşte la începutul termenului de arendă, pornind de la clauzele contractului de arendă, şi trebuie să fie identic pentru arendator şi arendaş.

Arendă operaţională se consideră arenda în condiţiile căreia riscurile şi avantajele aferente folosirii şi deţinerii activelor arendate rămân pe seama arendatorului. În cazul acestei forme de arendă arendatorul transmite activele sale arendaşului pe un termen anumit pentru satisfacerea necesităţilor temporare. La expirarea termenului de arendă activele se restituie arendatorului. Pe durata termenului de arendă operaţională arendaşului i se transmite numai dreptul de folosire a bunurilor arendate, iar drepturile şi obligaţiile de proprietar aparţin arendatorului

Consumurile ce ţin de reparaţia şi restabilirea activelor transmise în arendă şi recuperate conform clauzelor contractului de către arendator se constată ca cheltuieli ale perioadei sau se capitalizează în modul prevăzut de S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung"

Reevaluarea activelor transmise în arendă operaţională se efectuează de către arendator în conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung".

Arendaş

Activele luate în arendă operaţională se reflectă în conturile extrabilanţiere.

Consumurile ce ţin de primirea (restituirea) activelor arendate, de reparaţia şi/sau restabilirea lor şi recuperate de arendaş potrivit clauzelor contractului de arendă, se constată ca cheltuieli ale perioadei.

Plăţile de arendă cuprind plata pentru folosirea bunurilor arendate, care se repartizează pe perioade de gestiune uniform sau prin altă metodă, prevăzută în contractul de arendă. Plăţile de arendă se constată ca consumuri sau cheltuieli în conformitate cu metoda specializării

exerciţiului pe măsura survenirii termenelor de achitare a acestora, indiferent de momentul efectiv de plată a mijloacelor băneşti sau a altei forme de compensare.

Dacă plata de arendă se calculează (se achită) în avans în contul viitoarelor perioade de gestiune, aceasta se reflectă în prealabil ca cheltuieli anticipate şi în continuare la survenirea perioadei corespunzătoare se trece la consumurile sau cheltuielile perioadei de gestiune curente. La finele fiecărei perioade de gestiune suma plăţii de arendă calculate se reflectă în Bilanţul contabil – în cazul constatării acesteia ca consumuri sau cheltuieli anticipate şi/sau în Raportul privind rezultatele financiare - la constatarea acesteia ca cheltuieli ale perioadei curente.

Arendator

Activele transmise în arendă operaţională se reflectă în conturile contabilităţii financiare şi în bilanţul contabil al arendatorului.

Consumurile ocazionate de transmiterea activelor în arenda operaţională şi recuperate conform clauzelor contractului de către arendator se constată ca cheltuieli ale perioadei.

Plata de arendă primită de arendator în decursul termenului de arendă se constată uniform ca venit în conformitate cu metoda specializării exerciţiului, iar la finele fiecărei perioade de gestiune se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare al arendatorului în componenţa veniturilor activităţii operaţionale.

Uzura activelor transmise în arendă se calculează de arendator în fiecare perioadă de gestiune în conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 "Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" prin una din metodele acceptate pentru activele similare. Uzura calculată se constată ca cheltuieli ale perioadei, iar la finele fiecărei perioade de gestiune se reflectă în Raportul privind rezultatele financiare al arendatorului

Arendă finanţată se consideră arenda în condiţiile căreia partea predominantă din riscurile şi avantajele aferente folosirii şi deţinerii activelor arendate trec de la arendator la arendaş. În acest caz este obligatorie respectarea cel puţin a uneia din următoarele condiţii:

a) la expirarea termenului de arendă dreptul de proprietate asupra activelor arendate trece la arendaş;

b) la expirarea termenului de arendă arendaşul are dreptul să procure activul arendat la un preţ preferenţial mai mic decît valoarea de piaţă aşteptată;

c) termenul de arendă constituie cel puţin 75% din durata de serviciu economic al activului arendat, indiferent de faptul, dacă dreptul de proprietate se transmite sau nu;

d) la începutul termenului de arendă suma scontată a plăţilor minime de arendă constituie cel puţin 90% din valoarea venală a activului arendat..

Leasing - tip de arendă în cadrul căreia locatorul (creditorul financiar) procură în proprietate

utilajul indicat de locatar (beneficiarul de leasing) de la un anumit vînzător (furnizor) şi îl cedează locatarului contra unei plăţi pentru utilizare temporară în scopuri de antreprenoriat.