capitolul i ...oll

7/17/2019 Capitolul I ...Oll

http://slidepdf.com/reader/full/capitolul-i-oll 1/54

CAPITOLUL I

CUVÂNTUL ÎN MESAJUL TRANSMIS DE BISERICĂ

Conform Dic ionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul este definit în astfel:ț

CUVÂNT ~ inte n. – Unitate de ba! a "#$ab%&a'%&%i( $a'e 'e)'eint! a*#$ie'ea

%n%i *en*+*a% a %n%i $#,)&e- de *en*%'i i a %n%i $#,)&e- *#n#'/ "#'b!.ș

Cuvintele sunt ni te sunete ce capătă semnifica ie i sens, prin legătură, exprimândș ț ș

sensul într-o măsură limitată i ambivalentă Ele sunt folosite atât pentru a eviden ia lucruriș ț

reale, cât i pentru a min i sau a în ela, astfel menirea lor depinde de cel care o folose teș ț ș ș

!n cuvânt poate fi un du man sau un medicament, o armă ce poate ucide sau înăl aș ț

Cuvintele sunt pur i simplu sunete care înlocuiesc sentimentele, gândurile iș ș

experien asunt simboluri, semne, embleme "rin cuvânt po#i să bucuri pe cineva sau po#iț

întrista, prin cuvânt î#i po#i exprima trăirile $i sentimentele $i tot prin cuvânt po#i salva un

suflet sau îl po#i arunca în de%nădă&duire Constantin 'oica definea cuvântul astfel: (Un

cuvânt este un arbore. Că s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămân ă dinț

lumea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică(

)* C#,%ni$a'ea )'in $%"0nt

+n via#a noastră, cuvintele înseamnă extrem de mult răim într-o societate

postmodernă $i democratică în care sus#inem cu tărie libertatea de opinie, însă în momentul

în care opiniile persoanelor publice sau extrem de influente&urnali$ti, vedete, politicieni,etc. a&ung să învenine%e $i să pervertească marea masă a popula#iei, /iserica trebuie să ia

atitudine prin toate mi&loacele posibile, atât prin cele tradi#ionalecate0e%e, predici,

pastorale. cât $i prin canalele media moderne $i cu impact masivpresă, tv, radio, presă

online.

Cuvintele nu mai au astă%i în#elesul $i puterea de odinioară 'u trebuie uitat faptul că

lumea a fost creată prin cuvânt Dumne%eu a creat lumea $i toate lucrurile din ea doar prin

rostirea numelor 1mul a fost creat cu aceea$i putere, ceea ce strămo$ii no$tri $tiau însă noiam uitat de mult +n vec0ime, oamenii nu pronun#au numele spiritelor rele deoarece acestea

*



puteau să se materiali%e%e prin simpla pronun#are a lor 1rice cuvânt poate crea o realitate,

sau sc0imba una, totul #ine doar de câtă credin#ă $i iubire există în inima celui ce îl roste$te,

după cum vedem $i în cuvintele 2ântuitorului: 3 De veţi avea credinţă cât un grăunte de

muştar, veţi zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo, şi se va muta2atei *4, 56.

Cuvântul este lumina sufletului, lumina în elepciunii i a adevărului, a bineluiț ș

desăvâr it i al frumosului ce are puterea de a ne face fii ai lui Dumne%eu Cuvintele, suntș ș

ni te ferestre, icoane spre realitatea dumne%eiască, ce î i împlinesc rolul numai în condi iileș ș ț

în care se desc0id spre realitatea dumne%eiască

7vând origine divină, cuvântul nu este doar un sunet exprimat, ci este, cum bine

spunea Confucius, (vocea inimii( El ne comunică o realitate i nu aduce doar o veste ci neș

îndeamnă să descoperim însă i tainele persoanei Cuvântul i realitatea sunt de nedespăr itș ș ț

7colo unde este unul este i celălaltș

De$i latinii spuneau că vorba %boară8orba volant9., cre$tinismul dă o altă valoare

cuvântului, căci el nu %boară $i nici nu se pierde ci ne va fi spre mântuire sau spre piere, de

aceea, 2ântuitorul îi preci%ea%ă clar rolul: !pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti,

oamenii vor da socoteală "n ziua #udecăţii2atei *5, ;. De asemenea, trebuie specificat

că diavolul $tie doar cuvintele omului $i toate gândurile de&a gândite După cum bine

men#iona "ărintele 7rsenie /oca: 3 Diavolul nu ştie când iei o $otărâre şi o să o faci

imediat, asta nu ştie. %a celelalte gânduri, când "ţi propui să faci ceva el ştie şi caută să-ţi

strice planurile( De aceea, este bine să să fim cu luare aminte $i fim aten#i la ceea ce

vorbim

Cuvântul < particularitate specifică a omului - este cea mai plăcută formă de expresie

umană în fa#a lui Dumne%eu Citind textul din 1sea: 3 &duceţi cu voi cuvintele(*=,.,

observăm că valoarea cuvântului este de &ertfă "e lângă această valoare este important să

amintim $i faptul că el este un instrument de misiune pastorală de primă importan#ă

"reotul are în mâinile sale puterea cuvântului cu care încăl%e$te sufletul $i cu care vindecă păcatul Ce-l care-l transmite însă, trebuie să fie un model vrednic de urmat căci $tim bine

că un cuvânt se &udecă $i după persoana care îl pronun#ă, conform dictonului latin: 'on

idem est si duo dicunt idem(3'u e totuna când doi oameni diferi#i spun acela$i lucru(.

+ntrucât cuvântul define$te persoana, omul cumpătat pune mare pre# pe cuvântul său

"entru mul#i dintre >fin#ii "ărin#i, valoarea cuvântului este direct propor#ională cu pre#uirea

tăcerii 1rice cuvânt rostit aduce o mare responsabilitate $i de aceea "ărin#ii recomandă

deseori tăcerea oca%ională, nu doar ca pe o formă de protec#ie fa#ă de eventualele vorbe

5



necugetate, dar $i ca prile& de cunoa$tere a lui Dumne%eu care este mai accesibil tăcerii

contemplative decât polilog0iei

>lu&itorul /isericii < preotul, trebuie să fie cu luare aminte la felul în care folose teș

cuvântul în transmiterea mesa&ului său Cu precădere pentru preot, însă i pentru &urnalistulș

ce încearcă răspândirea adevărurilor teologice prin intermediul mass-media, cuvântul este

imaginea sufletului i vocea min ii, repre%entând mărgăritare ale inimii De aceea, atâtș ț

predicatorul care transmite Cuvântul, cât i &urnalistul care trasmite cuvinte aleș

Cuvântului, nu trebuie să uite că însă i >f >criptură îi încredin ea%ă de puterea pe care oș ț

are Cuvântul numindu-i pe 7postoli: ( slu#itori ai Cuvântului(Luca *, 5. precum i (ș robi

ai cuvântului(?apte ;, 5-=.

"ărintele Dumitru >tăniloae spunea că (o gândire care nu se e)primă "n cuvinte,

rămâne "ntr-o anumită privin ă, indefinită, neterminatăț ( +n această epocă a

consumismului, noi suntem receptivi i foarte aten i la cuvinte, în func ie de ele i de felulș ț ț ș

în care sunt transmise alegând ce ni se pare mai bun i mai repre%entativ pentru via aș ț

personală De aceea, este foarte important felul în care este transmis mesa&ul /isericii de

către preot i de către &urnalistul care se apleacă spre problemele teologiceș

2isiunea preotului nu se termină după transmiterea Cuvântului din spa iul Liturg0ieiț

ci se continuă prin Evang0elie, prin modul în care este pusă în practică mai ales în această

perioadă plină de confruntări sociale, politice, economice i mai cu seamă culturale Deș

asemenea, nici misiunea &urnalistului cre tin nu se termină după ie irea din redac ie ci seș ș ț

continuă în via a de %i cu %i, folosindu-se toate mi&loacele posibile pentru transmitereaț

Cuvântului

"ărin ii /isericii ne eviden ia%ă faptul că putem vorbi despre trei căi spirituale deț ț

percepere a Cuvântului lui Dumne%eu: (ascultarea Cuvântului lui Dumne%eu, contemplarea

Cuvântului lui Dumne%eu i atingerea Cuvântului lui Dumne%eu(ș * "entru început, vom

face referire la (ascultarea i rostirea Cuvântului lui Dumne%eu prin >fintele >cripturi(,ș

deoarece /iserica cre tină, înainte de toate, este o /iserică a >cripturii deoarece >criptura aș

fost dintodeauna o realitate vie Drept aceea, >fânta >criptură, prin ceea ce se eviden ia%ăț

în@prin ea, ne dovede te că este o mărturie vie a unei istorii vii, despre rela ia unuiș ț

Dumne%eu viu cu un popor viu

/iserica, prin misiunea pe care o are, nu vine în fa a credincio ilor să descopereț ș

ceea ce a fost de&a descoperit < Evang0elia < Cuvântul lui Dumne%eu, ci ne restituie nouă,

* >inodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumne%eu din Roma, octombrie 566A, cuvântarea >fin iei >aleț

/7R1L12E! ) < "atriar0ul Ecumenic



în parte, în fiecare loc i timp,ș credin a care a fost dată sfin ilor odată pentru totdeaunaț ț (

)uda . Ceea ce ne înva ă /iserica depinde, în mod exclusiv, de descoperirea lui )isusț

Bristos, care este (Cuvântul lui Dumnezeu ie it din tăcereș (5

+n Cuvânt, Dumne%eu >-a descoperit definitiv i es0atologic: (ș 'imeni nu cunoa teș

deplin pe *atăl, afară de +iul ( 2atei **, 54. De asemenea, 7postolul "avel ne spune în

Epistola a doua către Corinteni că: ( propovăduirea nu este altceva decât un cuvânt de la

ristos i despre ristosș )) Corinteni =, .

Referitor la cele amintite anterior, părintele profesor 'icolae Dură eviden ia%ă înț

lucrarea ( ropovăduirea Cuvântului i fintele *aine,ș treimea no iunii deț cuvânt, din

punct de vedere teologic 7stfel, îi atribuie no iunii deț $%"0nt următoarele sensuri: /.

(Cuvântul lui Dumnzeu ca ispostas divin0 1. cuvântul ce ni-% comunică 2l i 3. fântaș

criptură(

7nali%ând cu aten ie textul de la Evrei *, *-5 vom reali%a că în realitate putem faceț

referire doar la două aspecte ale cuvântului: primul repre%intă Cuvântul lui Dumne%eu

către om, care a fost transmis prin profe i, iar cel de-al doilea descoperă Cuvântul luiț

Dumne%eu între oameni care a fost transmis prin ?iul lui Dumne%eu întrupat Cuvântul

>cripturii se dore te a fi doar o materiali%are în diverse perioade de timp a celor douăș

forme amintite

Există însă i un cuvânt al omului către Dumne%eu care se concreti%ea%ă înș

rugăciune, în cuvântul transmis ca limba& liturgic 7cest cuvânt se extinde pe verticală, de

&os în sus: de la om, crea ie a lui Dumne%eu, către atăl cel Ceresc >ingurul cuvânt careț

are putere deplină este Cuvântul Revela ieiț

I.1. C%"0nt%& 2n Ve$3i%& Te*ta,ent

+n 8ec0iul estament, pentru cuvânt se folose te ebraicul (dbr(, care, spreș

deosebire de grecescul (logos(, are în ebraică o semnifica ie cu mult mai concretă 7 adar,ț ș

el înseamnă atât (cuvânt(, cât i (fapt(, (lucru(, i desemnea%ă nu numai oș ș realitate

verbală ci iș o realitate ca fiin are.ț >pre deosebire de limbile indo-europene, în ebraică

distinc ia dintreț cuvânt iș fapt4lucru nu este concepută ca o prăpastie între adevăr iș

realitate, ce ar face imposibilăsau cel pu in, improbabilă. cunoa terea, ci , mai curând ca oț ș

5 >f )gnatie eoforul, Către magne%ieni, A, 5sec )) < lângă Efes. "r "rof Dură 'icolae, ( ropovăduirea Cuvântului i fintele *aineș (, E)/2/1R, /ucure ti *A, ppș

*-4

=



complementaritate epistemologică. 7stfel, sensul primar al cuvântului (dbr( nu este, de

(lucru( ci acela de (cuvânt(, (rostire( De asemenea, nu înseamnă pur i simplu (obiect(,ș

ci trimite mai curând la realitatea în dinamica ei, desemnând (lucrul Domnului(5

+ncă de la început a existat o familiaritate între Dumne%eu i om, manifestată printr-oș

comunicare directă prin cuvinte "rotopărin ii 7dam i Eva primesc binecuvântare de laț ș

Dumne%eu i conversea%ă cu El, Cain e mustrat prin cuvinte pentru fapta sa, 'oe ascultăș

glasul Domnului i face cele ce i s-au %is, scăpând astfel de urgia potopului 7cest cuvântș

al lui Dumne%eu este imperativ i cere de la oameni să fie împlinit în fapte "atriar0ulș

7vraam ascultă porunca Domnului, i făcându-se bineplăcut lui Dumne%eu a&unge c0iar săș

negocie%e cu îndră%neală, soarta cetă ilor >odoma i Fomora: (ț ș 6ată, cutez să vorbesc

tăpânului meu, eu, care sunt pulbere i cenu ăș ș (?acerea *A, 54. 2oise, de asemenea,

convorbe te cu Dumne%eu pe muntele >inai, devenind mesagerul Domnuluiș

1 dată cu trecerea timpului, se rarefia%ă i comunicarea directă dintre Dumne%eu iș ș

oameni "rofetul vorbe te în numele Domnului, fiind purtător de cuvânt, este trimis iș ș

simte povara responsabilită ii saleț : (dacă leul răcne te, cine nu se va "nfrico a7 Dacăș ș

Domnul vorbe te, cine nu va profe iș ț (7mos ,A. 7stfel, vorbirea dintre Dumne%eu iș

profe ii >ăi este o lucrare tainică, deoarece a fost desfă urată sub inspira ie divinăț ș ț

Dumne%eu a vorbit oamenilor i prin îngeri: un înger îl opre te pe 7vraam să-lș ș

&ertfească pe )saac, unicul său fiu?acere 55,*5., printr-un înger a fost întărit F0edeon în

misiunea saGudecătorii ;, *5. i tot prin înger prime te mama lui >amson făgăduin a că vaș ș ț

na te un fiu +ngerii se arată în c0ip vă%ut, se poate conversa cu ei, materialitatea asumatăș

fiind doar spre a&utor în u urarea comunicării 7ceastă comunicare a lui Dumne%eu prinș

îngeri transmite o spiritualitate pesonalistă a comuniunii treimice

I.4 5...C%"0nt%& t'%) S6a 7!$%t5 – L#8#*%&

= "r Lect Dr Bolbea F0eorg0e 8iorel, op.cit. , p A "etre >emen, 6ntroducere "n teologia profe ilor scriitori,ț Editura rinitas, )a i, 566A, p4ș



?ăcând referire în continuare la L#8#*( trebuie dintru început specificat că acesta

este folosit atât în literatura teologică dar i în scrierile din domeniul comunicăriiș

ermenul provine din greacă fiind împropriat în radi ia patristică i folosit de mul i >fin iț ș ț ț

"ărin i ai /isericii, mai cu seamă în secolul al )8-lea la părin ii capadocieni +n scrierileț ț

acestora, Logosul era în realitate, atribuit lui Bristos, ca nume, întrupat la plinirea vremii

De asemenea, concomitent, Logosul este "ersoană a >fintei reimi ce prin Crucea >a,

desparte vec0iul de nou

1mul cre te prin Cuvânt i în Cuvânt Logosul este ra iune, dospire, iar dacăș ș ț

în elegem taina Logosului în elegem i taina vie ii ot ce există are o voin ă pentru că seț ț ș ț ț

întemeia%ă pe Cuvântul lui Dumne%eu >fântul 7tanasie cel 2are i >fântul 2aximș

2ărturisitorul afirmă că lumea de i pare opacă are totu i o ra iune dumne%eiască, unș ș ț

cuvânt al c0emării lui Dumne%eu Ra iunile dumne%eie ti ale lumii există în Dumne%eu dinț ș

ve nicie, ca ni te gânduri Logosul i mintea omului conduc la mintea contemplativă iar ș ș ș

mintea în sensul ei firesc este c0iar mintea contemplativă ;

7stă%i, oricine s-a ocupa de filologie sau lingvistică în elege prin Cuvânt aceaț

unitate lexicală distinctă, fără de care procesul comunicării nu poate exista $i care are un

fundament sacru +nsă cea de-a patra Evang0elie a >fântul 7postol i Evang0elist )oanș

începe foarte clar: ( %a "nceput a fost Cuvântul, i Cuvântul era la Dumnezeu i Dumnezeuș ș

era Cuvântul)oan *, *. Ceea ce ne spune >f Ev )oan repre%intă esen a învă ăturii luiț ț

Bristos transmisă ucenicilor i comunicată de >f Evang0elist, ucenicul cel iubit deș

2ântuitorul 7ltfel, putem cu u$urin#ă observa din acest verset, rolul de gene%ă al

cuvântului, gândindu-ne implicit la Crea#ie De asemenea, )oan men ionea%ă în Evang0eliaț

sa: (Cuvântul era %umina cea adevărată()oan *, .

2ai exact, distingem trei stări ale Cuvântului:

I.1.9. C%"0nt%& C'eat#'

"rima stare este cea a Cuvântului înainte de întruparea >a:

3 %a "nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu...()oan *, *.

Evang0elia lui )oan nu începe ca celelalte cu istoria umană a 'a$terii Domnului ci,

cu Fene%a Din aceasta, ne dăm seama că pentru el, mai importantă este originea divină a

; "r Lect Dr Bolbea F0eorg0e 8iorel, *eologia cuvântului, curs < ?acultatea de eologie1rtodoxă(Gustinian "atriar0ul(, p 5

;



Cuvântului întrupat, ce contemplă Cuvântul lui Dumne%eu mai înainte de întrupare, c0iar

mai înainte de orice 3ac#iune divină( $i pătrunde în misterul raportului >ău cu Dumne%eu

atăl

I.1.1. C%"0nt%& $e& '!*$%,)!'!t#'

7 doua stare este a Cuvântului întrupat pentru noi :

38i Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit "ntre noi...()oan *, *=.

La plinirea vremiiFalateni =, =., Cuvântul lui Dumne%eu a luat fire omenească, s-a

întrupat $i a sălă$luit, printre noi i în noi Cuvântul, se dore te a fi mi&locitor al întregiiș ș

crea#ii, i%vor de via#ă $i de lumină pentru noi, to i oamenii Cuvântul s-a 3ț smerit pe ine,

luând c$ipul slu#itorului, făcându-se asemenea oamenilor şi la "nfăţişare aflându-se ca un

om...?ilipeni 5, 4.

I.1.4. C%"0nt%& *7in:it#'

7 treia stare a Cuvântului este cel întrupat în noi:

38i celor care %-au primit, care cred "n numele %ui le-a dat puterea să se facă fii ai

lui Dumnezeu()oan *, *5.

)oan ne spune în a sa Evang0elie: 3Cuvântul era %umina cea adevărată()oan *, .

Cuvântul este lumina interioară, lumina adevărului, a în#elepciunii, a binelui $i a

frumosului Este o lumină ce luminea%ă orice suflet creat, atunci când un om vine pe lume,

conform cuvintelor "rofetului )saia care spune: 3*e voi face %umina popoarelor ca să duci

mântuirea 9ea până la marginile pământului()saia =,;.

Bristos, cuvântul cel întrupat < Logosul < este Cel care va lumina întregul )erusalim:

3 %uminează-te, luminează-te 6erusalime, că vine %umina *a şi slava Domnului peste tine arăsărit ( )saia ;6, *. 7stfel, lucrarea lui Dumne%eu atăl se face prin Logos < cuvânt $i

ra#iune în acela$i timp, după cum spune $i primul verset al Evang0eliei după )oan < 3 %a

"nceput a fost cuvântul..(@Logosul4

7stfel, >fântul )oan Evang0elistul pre%intă Logosul ca punct de plecare, centrul iș

finalitatea teologiei sale Cuvântul lui Dumne%eu >-a înomenit pentru a >e face pre%ent în

via a aceasta în mod integral >f )oan L-a vă%ut i L-a tălmăcit de i, în >ine, Cuvântul nuț ș ș

poate fi %ugrăvit în litere i nu poate fi redat prin cuvinte omene ti ot din Evang0eliaș ș

4 /e&an >orin, 3Comunicare(, !niversitatea /ucure$ti, 56*, pp *5-*

4



după )oan reiese că Logosul este 8ia a Care dă putere de orientare spre lucrurileț

dumne%eie ti Este roua care stinge puterea patimilor, apa dătătoare de via ă, i%vorulș ț

în elepciunii i este aur, pentru că din El se revarsă învă ătura dumne%eiascăț ș ț

I.;. C%"0nt%& &%i <'i*t#*. C%"inte&e #a,eni&#'

2ântuitorul ne confirmă puterea cuvântului: 3nu ce intră "n gură spurcă pe om0 ci ce

iese din gură...căci ce iese din gură vine din inimă...gândurile rele, uciderile, preacurviile,

curviile, furti agurile, mărturiile mincinoase, $uleleș (2atei *: **, *4-*. "e de altă

parte, (tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu(Deuteronom A:H 2atei =:=. este

0rană adevărată spre via a ve nică, 2ântuitorul amintindu-ne: (ț ș Dacă cineva mă iube te,ș

păze te Cuvântul meuș ()oan *=, 5. 7stfel, dacă primim acest cuvânt cu inimă curată iș

bună i nu îl înăbu im cu gri&ile, bogă iile i plăcerile vie ii, ci îl împlinim, el rode te întruș ș ț ș ț ș

răbdare i via ă ve nicăLuca A, -*. (ș ț ș n măsura "n care omul se lasă "mpărătă it deș

cuvântului lui Dumnezeu, găse te "n acest cuvânt pe Dumnezeu, energie de via ăș ț (A

>fântul 7ntonie cel 2are spune: (Cuvântul este sluga min ii. Căci ce voie teț ș

mintea, aceea tâlcuie te cuvântul ș ( "e lângă acesta, >fin ii "ărin i ai /isericii au eviden iatț ț ț

faptul că întotdeauna cuvântul trebuie sus inut de faptă Lipsa faptei descalifică oriceț

cuvânt "redicatorul care nu-$i sus#ine cuvintele prin fapte nu merită luat în seamă

>f )oan Fură de 7ur ne aminte te că în fiecare clipă, (ș cuvintele sunt cărările

faptelor ( +nsu i 2ântuitorul le spune ucenicilor: (ș ;ai vouă...când va prisosi lauda voastră

mai multe decât faptele voastre(Luca ;:5;. 7 adar, cuvântul, gândul $i fapta se su#inș

reciproc atât în bine, cât $i în rău 2arele scriitor Iilliam >0aJespeare afirma:

3Cumpăneşte "n gând cuvântul şi "n faptă gândul ( De aceea, cre$tinii nu sunt demagogi, ci

mărturisitori ai unei experien#e trăite

>fin ii "ărin i ai /isericii ne eviden a%ă faptul că întruparea Cuvântului luiț ț ț

Dumne%eu se împline teș atât prin asumarea firii umane cât $i în cuvânt >fântul 2axim

2ărturisitorul ne spune: 3Cuvântul lui Dumne%eu se nume$te trup nu numai pentru că >-a

întrupat, ci $i fiindcă Dumne%eu < Cuvântul cel simplu, care era la început la Dumne%eu iș

atăl $i avea în >ine limpe%i $i de%văluite modelele tuturor, necuprin%ând asemănări $i

g0icituri, nici istorii alegorice, când vine la oameni, care nu pot să se apropie cu mintea

de%brăcată de cele inteligibile de%brăcate, desfăcându-se de cele obi$nuite lor, >e face trup,

îmbrăcându->e $i multiplicându->e în varietatea istorisirilor, g0iciturilor, asemănărilor $iA )eromona0ul Rafail'oica., Cultura Du$ului, 7lba )ulia, Editura Reîntregirea, 5665, p *

A



cuvintelor întunecoase Căci la prima întâlnire, mintea noastră nu sesi%ea%ă Cuvântul

de%văluit, ci Cuvântul întrupat, adică în felurimea cuvintelor, fiind Cuvânt prin fire dar trup

la vedere( 7 adar, Dumne%eu < Cuvântul întrupat ni se dăruie te spre împărtă irea prinș ș ș

cuvânt

7vând în vedere că acest Cuvânt al lui Dumne%eu îl găsim scris în >fânta >criptură,

oricât de pu in am citi din aceasta, repre%intă o veridică împărtă ire cu Dumne%eu < ț ș

Cuvântul prin cuvânt, însă, ca i condi ie esen ială, trebuie specificat că lecturarea acesteiș ț ț

căr i sfinte să o facem ca mădulare ale /isericii, în du0ul /isericii 3Dumne%eu a voit caț

Cuvântul să forme%e rupul >ău în care cuvintele >ale să răsuneH deci în acest loc, în

Bristos, trebuie citită /ibliaH în /iserică se efectuea%ă orice adevărată lectură a /ibliei De

îndată ce un credincios ia /iblia, c0iar în lectura sa individuală, Ka priori-ul liturgic îl

plasea%ă în /iserică $i cu /iserica(*6

Cultul este via#a /isericii, 3actul public ce actuali%ea%ă etern natura /isericii ca rup

al lui Bristos, un act care nu este par#ial, făcând referin#ă numai la o func#ie a

/isericiirugăciunea sa comună. ori exprimând unul dintre aspectele sale, ci care

îmbră#i$ea%ă, exprimă, inspiră $i define$te întreaga /iserică, întreaga sa natură esen#ială,

întreaga sa via#ă(** +n centrul cultului se află >fânta Liturg0ie, marea aină a ainelor ce

încununea%ă tot ceea ce s-a dat prin celelalte slu&be $i une$te cel mai deplin pe fiecare

credincios $i pe to#i în Dumne%eu cel !nul $i infinit în iubire, desăvâr$ind comuniunea cu

Dumne%eu*5

Cuvântul trebuie să se adape din 7devăr, să fie mereu confirmat prin faptă i de i,ș ș

locul unde răsună cel mai bine Cuvântul este >f Liturg0ie, nu trebuiesc negli&ate

mi&loacele moderne de transmitere ale acestuia precum mi&loacele de comunicare în masă

Căci, având ca învă ătură "ilda >emănătorului, trebuie ca i noi să semănăm acest Cuvântț ș

pe un (teren( nou ce răsare în calea noastră i anume mass-media 1bservăm mai alesș

faptul că mass-media electronică sau digitală este din ce în ce mai alterată cu feluritelucruri imorale ce pot întina sufletele oamenilor

Cuvântul nu este doar simplu ve0icul de comunicare, ci o comunicare spre ceva,

spre pocăin#ă $i mântuire 2ai clar, este o comunicare spre cineva, spre Bristos-Cuvântul

>fântul 2axim 2ărturisitorul, Capetele teologice <gnostice=, suta a doua, ;6, în +ilocalia, trad de "r "rofDr D >tăniloae, vol )), edi#ia a ))-a, /ucure$ti, Editura Barisma, *, p *A*6 "aul EvdoJimov, >ugul aprins, trad de Diac "rof eodor Dam$a, imi$oara, Editura 2itropoliei/anatului, *=, p 4** 7lexander >c0memann, 6ntroducere "n *eologia %iturgică, trad de ierom 8asile /âr%u, /ucure$ti, Editura

>op0ia, 5665, p *5 Dionisie 7reopagitul , Despre 6erar$ia ?isericească, ))), ), în @pere Complete, trad, introducere $i note de"r Dumitru >tăniloae, /ucure$ti *;, p 4A



7$adar, cuvintele de$arte sau defăimătoare sunt condamnate tocmai pentru că ele contravin

flagrant principiului soteriologic 2ergând mai departe, "ărin#ii a&ung c0iar să identifice

cele spuse de ei cu cele ale Logosului, astfel consfiin#ind prin cuvinte, teologia c0ipului $i

a asemănării

2arii scriitori biserice$ti din primele secole cre$tine eviden#ia%ă faptul că puterea în

cuvânt se dobânde$te numai prin raportare la instan#a divină 7stfel, Logosul este invocat

permanent pentru a conferi autoritate cuvintelor, drept pentru care, rugăciunea este

esen#ială constituind mi&locul cel mai la îndemână $i cel mai sigur de întâlnire cu

Dumne%eu-Cuvântul, de interpretare corectă a >cripturii, dar $i de însufle#ire a cuvântului

omenesc "ărin#ii atrag deseori aten#ia că nu trebuie să se vorbească oricând, oriunde $i în

fa#a oricui $i de asemenea men#ionea%ă că lipsa faptei descalifică orice cuvânt 8italitatea

cuvântului depinde de puterea credin#ei iar cuvintele cele bune inspiră atât gânduri cât $i

ac#iuni po%itive, pe când cuvintele rele stârnesc la gânduri $i fapte condamnabile

+n genere, con#inutul cuvintelor prevalea%ă frumuse#ii lor 7ten#ia excesivă asupra

formei acoperă $i denaturea%ă adevărul, precum este ca%ul sofi$tilor !n bun mi&loc de a

preveni răul cau%at de pronun#are, dar $i de au%irea cuvintelor de$arte, este îndepărtarea de

cei răi $i apropierea de cei drep#i >f "ărin#i fac o analogie între osta$i $i vorbitori deoarece

$i unii $i al#ii luptă pentru libertate

Cuvântul poate distruge !nele cuvinte au provocat ră%boaie, moarte, nenorocire,

dar $i o simplă vorbă spusă cu răutate poate strica %iua cuiva, a$a cum un blestem poate

nimici o via#ă de om 'u e departe de acest blestem nici presa negativă de astă%i, care ne

îmbolnăve$te %ilnic cu cuvinte precum 3crimă(, 3viol (, 3bătăi(, 3războaie(, 3conflicte,

!accidente, !moarte( 7ceste cuvinte, au%ite atât de des, pătrund pe nesim#ite în straturile

cele mai adânci ale fiin#ei noastre, ne tulbură ec0ilibrul $i distrug lini$tea din &urul nostru

De când e lumea aceasta, mereu au existat crime, ră%boaie $i accidente, dar întotdeauna

lucrurile bune au fost infinit mai numeroase decât cele rele "resa de astă%i le selectea%ăînsă, aproape numai pe cele rele 7stfel, ne otrăvim sufletele $i alungăm lumina din noi*

Lumea în care trăim este vi%ibil îndepărtată de rădăcinile ei culturale $i spirituale,

este o lume în care, de cele mai multe ori, fie vorbim foarte mult fără să spunem nimicmai

mult din teama de a tăcea, deoarece tăcerea este cea care ne împinge spre întâlnirea cu noi

în$ine. fie stăm în fa#a televi%orului sau a computerului $i nu mai spunem vreun cuvânt ore

în $ir Cuvântul, din păcate, este privit acum doar ca un instrument de comunicare, o simplă

în$iruire de sunete produse de cor%ile vocale, asociate cu un anume sens 'oi am uitat că* 7urora "etan, 3 uterea cuvântului(, ?ormula-7>, nr A6=, 566A., p *=

*6



acest minuat talisman < cuvântul , vindecă sau ucide, crea%ă ori distruge $i am uitat că noi

suntem cei ce purtăm asupra noastră în fiecare clipă această teribilă armă

Cuvântul, în trăirea du0ovnicească este "mpărtăşire, când Dumne%eu vorbe$te cu

omul < cum spune >criptura < prin +nsu$i ?iul >ău "rin urmare, el nu trebuie în#eles doar

la nivelul de informa#ie căci el este o adevărată energie

I.=. C%"0nt%& – e&e,ent%& de ba! a& $#,%ni$!'ii >i a& $#,%ni%nii

>fin#ii "ărin#i ai /isericii ne spun că fenomenul de a fi fiin#ă cuvântătoare, este o

veridică expresie a creării omului după c0ipul lui Dumne%eu >f 7tanasie cel 2are spune

că: (Dumne%eu a făcut toate din cele ce nu sunt, prin Cuvântul >ău, Domnul nostru )isus

Bristos Dintre ele, înainte de toate, >-a milostivit de neamul oamenilor de pe pământ Căci

tiind că datorită simplului fapt că e făcut, nu se poate men ine pururi, le-a dăruit lor cevaș ț

mai multH adică nu i-a creat pe oameni pur i simplu, ca pe toate animalele necuvântătoare,ș

ci i-a făcut după c0ipul Lui, împără indu-le i din puterea Cuvântului >ău, pentru ca, fiindș ș

ca un fel de umbre ale Cuvântului i fiind cuvântători, să se poată men ine în fericire,ș ț

trăind în rai via a cea adevărată, i anume cea a sfin ilor(ț ș ț *=

Darul cuvântului ce i s-a dat omului este un dar dumne%eiesc menit să repre%inte

puntea ce oferă posibilitatea comunicării mântuitoare cu Dumne%eu i cu semenii, el inândș ț

ontologic de om (Cuvântul nu e un adaos la fiin a omenească, nu e o trăsăturăț

întâmplătoare a omului din a cărui înlăturare acesta ar rămâne nesc0imbat în esen ă, ci oț

trăsătură constitutivă 2ai mult decât atâta, e însă i fiin a omului, întrucât prin cuvânt s-aș ț

descoperit pe sine în energia lui spirituală, a devenit existent pentru al ii i pentru sineț ș

însu i(ș *

Cuvântul, un adevărat aglomerant, repre%intă elementul primordial al comunicării $ial comuniunii omului cu Dumne%eu $i cu semenii "rin cuvânt >e revelea%ă Dumne%eu

omului i tot prin cuvânt, El vorbea cu omul din rai grăindu-i cuvintele vie ii ve niceș ț ș

1mul a pervertit cuvântul omenesc prin căderea sa în păcat însă Dumne%eu a continuat să

le vorbească oamenilor prin prooroci urmând ca la ( plinirea vremii(, +nsu i Cuvântul luiș

Dumne%eu să se întrupe%e i să ne grăiască în cuvinte omene ti pentru restabilireaș ș

*= >fântul 7tanasie cel 2are, *ratat despre "ntruparea Cuvântului şi despre arătarea %ui nouă "n prin trup, încrieri. artea 6 , trad de "r "rof Dumitru >tăniloae, ">/ *, /ucure$ti, Editura )/2/1R, *A4, p 5

* "r "avel ?lorensJM, lovesnie slu#enie, în KGournal 2osJovcJoi "atriar0ii, nr =@*44, p 4=, apud "r"rof Dr Dumitru >tăniloaie, piritualitate şi comuniune "n %iturg$ia ortodo)ă, Craiova, Editura 2itropoliei1lteniei, *A;, p 5A4

**



dialogului mântuitor cu noi: ( După ce Dumnezeu odinioară, "n multe rânduri i "n multeș

c$ipuri, a vorbit părin ilor no tri prin prooroci, "n zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit ț ș

nouă prin +iul...Care ine toate cu cuvântul puterii ale, după ce a săvâr it, prin 2l "nsu i,ț ș ș

cură irea păcatelor noastre, a ezut de-a dreapta slavei, "ntru cele prea "nalteț ș (Evrei *-.

Cuvântul 2ântuitorului are puterea de a vindeca i ierta2atei ,5H Luca 4, =AH H 5Hș

etc. iar dacă omul prime te cuvântul lui Bristos ca să sălă luiască în el, acesta devineș ș

pentru el cuvânt de via ă, cuvântul 0arului, cuvântul energiei creatoareț *;

Bristos a restaurat cuvântul omenesc, pervertit din cau%a păcatului, readucând lumină

i esen ă în acesta i dăruindu-i putere mântuitoare, de via ă făcătoare "entru a puteaș ț ș ț

percepe caracterul în esen ă tainic al cuvântului trebuie să depă im în elegerea lui stricț ș ț

verbală i să-i redescoperim calitatea sa dinamică, puterea sa revelatoare i mântuitoare caș ș

instrument al voin ei dumne%eie tiț ș ./A

7stfel, Cuvântul se dore te a fi o energie creatoare cu rădăcini puternice metafi%ice,ș

în Dumne%eu-Cuvântul, i nu se reduce la un mi&loc de transmitere de informa ii El nuș ț

este doar (o gălăgie arbitrară prin care eu pot să vă spun ceva i voi pute i în elegeș ț ț

gândirea mea(*A "rin urmare, Cuvântul devine un mi&loc de împărtă$ire care crea%ă atât

comuniune cât $i comunicare, atât între om $i Dumne%eu cât $i între om $i ceilal#i

asemenea lui

+mpărtă irea cu cuvântul dumne%eiesc ce crea%ă comuniune i comunicare întreș ș

oameni i Dumne%eu nu înseamnă însă a-l în elege ra ional ci a-l primi i a-l pă%i,ș ț ț ș

comuniunea devenind astfel vie i puternică: (ș De 9ă iube te cineva, va păzi cuvântul ș

9eu, i *atăl 9eu "l va iubi, i vom veni la el i vom face loca la el ș ș ș ș ()oan *5, 5.

7cela i lucru se întâmplă i în ca%ul unei rugăciuni: (Cuvântul lui Dumne%eu aduceș ș

în suflet un nou i un deosebit sentiment al existen ei: inima simte revărsarea vie iiș ț ț

purtătoare de luminăH mintea dobânde te în elesuri până atunci ascunse 7tingerea de noi aș ț

energiei creatoare dumne%eie ti ne crea%ă din nou Cunoa terea primită de noi pe aceastăș ș

cale nu poate fi asemănătoare cu în elegerea filosofică: împreună cu în elegerea situa iei seț ț ț

comunică întregii fiin e omene ti un alt mod de existen ă: vederea lui Dumne%eu se îmbinăț ș ț

cu torentul iubirii rugătoare către El(*

*; )eromona0ul Rafail 'oica., op. cit., p *=*4 "r "rof Go0n /recJ, uterea cuvântului "n ?iserica dreptmăritoare, trad de 2onica Berg0elegiu,/ucure$ti, Editura )/2/1R, *, p ***A Celălat 'oica. 9ărturii ale mona$ului >afail 'oica "nsoţite de câteva cuvinte de folos ale ărinteluiBmeon, Editura 7nastasia, *=, p ;4* 7r0imandritul >ofronie, Despre rugăciune, trad de "r "rof eoctist Caia, 2ânăstirea Lainici, *A, p *

*5



"rin împlinirea poruncilor lui Dumne%eu $i prin dialogul neîncetat cu 7cesta, omul

î$i împline$te voca#ia sa, căci, după cuvintele "ărintelui >tăniloae: 31mul e făcut ca un

cuvânt cuvântător pentru a răspunde lui Dumne%eu sau supremului Cuvânt cuvântător

'umai a$a se men#ine ca ceea ce a fost făcut, un cuvânt cuvântător(56

7cela i mare părinte aminte te în alt loc, că prin cuvântul omului se poate a&unge laș ș

cea mai înaltă stare în rugăciune, care nu este altceva decât dialog cu Dumne%eu iș

comuniune cu El, Du0ul >fânt fiind Cel care dă putere cuvântului "rin acest mod,

cuvintele rugăciunilor devin (Du0 i 7devăr( în cel ce le asimilea%ă fiin ei sale, când i leș ț ș

face în mod intim ale sale 7tunci el este în adevăr i în Du0, căci prin ele nu numai căș

spune adevărul, ci face cunoscută i puterea de via ă care l-a umplut pe el ș ț 5*

Cuvântul din >f Litug0ie, este cuvânt dumne%eiesc adresat omului iar cuvântul de

rugăciune ce vine ca răspuns al omului, este cel mai plin de pre%en a realită ii de dincoloț ț 55,

cel mai plin de putere +n cult, cuvântul este atât confirmat cât i actuali%at prin semnul < ș

act rituali%at al ainei, deoarece, la fel ca i vindecările făcute de Bristos în timpul slu&iriiș

>ale pământe ti, >fintele aine, mai ales /ote%ul i Eu0aristia, comunică credinciosuluiș ș

iertarea păcatelor dar i părtă ia la noua via ă a +mpără ieiș ș ț ț 5 +n cadrul >fintei Litug0ii,

Du0ul >fânt dă putere de via ă făcătoare cuvântuluiț

I.?. Lit%'83ia – *&%@b! $%"0nt!t#a'e

+n cartea numită )eraticon, ni se spune că >fânta Liturg0ie este o (slu&bă

cuvântătoare(5=, o slu&bă în care cuvântul se află pe primul plan "rin acest cuvânt, este

%ugrăvită i actuali%ată întreaga iconomie a mântuirii precum i puterea transcendentă iș ș ș

sfin itoare a 0arului dumne%eiescț

+n >fânta Liturg0ie, cuvântul are o putere deosebită, nefiind un cuvânt care doar informea%ă ci unul care în acela i timp împline te comunicarea i comuniunea omului cuș ș ș

Dumne%eu, astfel pregătind unirea deplină cu El prin împărtă irea cu rupul i >ângeleș ș

>ău 7cest fapt, edifică o noutate divină i anume că de i textul slu&bei este la fel mereu,ș ș

56 "r "rof Dr Dumitru >tăniloae, piritualitate şi comuniune, p.15* "r "rof Dr Dumitru >tăniloae, +ilocalia, vol ))), /ucure ti, Ed )/2/1R, *4, p54ș55 "aul EvdoJimov, opcit p=5 "r "rof Go0n /recJ, op cit, p **5= NOPQS NTUVWT < slu&bă purtată, informată de către cuvânt, limba&, expresie tradusă în ultimele edi ii alețLiturg0ierului românesc cu slu&bă du0ovniceascăH XYVTUQOZ)ER7)C1'. [\O]UONQS ^QTOZWT, 7tena,*, p *5;

*



unele din textele biblice repetându-se cu regularitate, toate sunt spre folosul nostru, pentru

ca Liturg0ia să ne %idească continuu i să ne conducă la o trăire tot mai profundă aș

cuvântului, reali%ându-se astfel comuniunea cu Dumne%eu

Dumne%eu vorbe te oamenilor în Liturg0ie, prin citirea i explicarea >cripturii, iar ș ș

noi îi răspundem prin rugăciune i mărturisirea dreptei credin e Cuvântul scripturisticș ț

poate fi împărtă it i prin canalele media contemporanepresă scrisă, radio, tv, online.ș ș

deoarece textul în sine nu repre%intă doar o (încuno tiin are despre faptele mântuitoareș ț

trecute ale lui Bristos, ci produce o asigurare despre lucrarea mântuitoare actuală a Lui în

cel ce crede i o cre tere treptată a vie ii ve nice în el +n lucrarea mântuitoare trăită actualș ș ț ș

se exercită o putere transformatoare a lui Bristos asupra omului ce crede( 5 "rin >f

Liturg0ie, 2ântuitorul Bristos ne încredin ea%ă de continua >a slu&ire învă ătorească, fiindț ț

pre%ent El +nsu i i c0emându-ne prin intermediul cuvintelor de mare pre la pocăin ă i laș ș ț ț ș

anga&area într-o rela ie vie i personală cu Elț ș

7stfel, cuvântul lui Dumne%eu din >fânta Liturg0ie ne c0eamă pe to i oamenii să fimț

părta i la pocăin ă i ne dă a&utor spre a&ungerea la (ș ț ș unitatea credin ei i a cunoa teriiț ș ș

+iului lui Dumnezeu(Efeseni =, *. 37scultând în comun propovăduirea cuvântului din

partea preotului, ca repre%entant autori%at al /isericii, rugându-se $i cântând împreună

potrivit con#inutului acestei propovăduiri $i rugăciunilor preotului, credincio$ii se introduc

$i sporesc în cunoa$terea $i unitatea credin#ei în Bristos Cel întreg $i adevărat, sau se

umplu în comun de pre%en#a aceluia$i Bristos(5; 1amenii sunt condu i spre cunoa tereaș ș

existen ială a lui Dumne%eu i comuniunea cu El, dar i c0ema i la pocăin ă, gra ieț ș ș ț ț ț

cuvântului cel %iditor care are calitatea dinamică de instrument al revelării i comunicăriiș

de >ine a lui Dumne%eu

+n cadrul oficiului liturgic ne sunt eviden iate două păr i principale ale >finteiț ț

Liturg0ii: Liturg0ia Cuvântului i Liturg0ia Eu0aristică Ele au o structură paralelă fiindș

indisolubil legate i ambele au în centru împărtă irea cu Dumne%eu Cuvântul +n timpulș ș

Liturg0iei Cuvântului, >fânta Evang0elie se află în centrul >fintei 2ese, Dumne%eu

Cuvântul vorbindu-ne i împărtă indu-ni-se prin cuvânt < prin pasa&ele citite de preot dinș ș

>fânta >criptură < i încredin ându-ne că: (cel ce ascultă cuvântul 2eu i crede în cel ceș ț ș

m-a trimis pe 2ine are via ă ve nică()oan , 5=. iar (cuvintele 2ele sunt du0 iț ș ș

via ă()oan ;, 5.ț

5 "r "rof Dr Dumitru >tăniloae, piritualitate şi comuniune E, p A5; )bidem, pA;

*=



Liturg0ia Cuvântului începe cu însă i facerea lumii, a a cum este ea pre%entată înș ș

actul crea iei de la ?acere Lumea, ca rostire a Creatorului este act liturgic al luiț

Dumne%eu, liturg$ia primă care este continuată neîncetat în providen a divină 2omentulț

central al Liturg0iei este acela în care omul este c0emat să guste i să se cuminece dinș

roadele crea iei pentru a vedea că ea este bunătov., cum constatase +nsu iț ș

Creatorul?acere *, *. i, mai ales, că bun i milostiv este Domnul"salmi , A. +n acestș ș

context este interesant să observăm faptul că încă din referatul crea iei din capitolul secundț

al Fene%ei porunca de a mânca din pomii raiului repre%intă însu iș primul cuvânt rostit de

Dumne%eu către om?acere 5, *;.54

"e de altă parte, la Liturg0ia Eu0aristică, în centrul >fintei 2ese, se găse te >f "otir ș

care ne descoperă principalul sens al Liturg0iei i anume prefacerea pâinii i vinului înș ș

rupul i >ângele 2ântuitorului prin pogorârea Du0ului >fânt care este invocat înș

rugăciunile preo ilor i ale credincio ilor, precum i împărtă irea cu acestea "rinț ș ș ș ș

împărtă irea cu >f Eu0aristie, noi ne împărtă im cu +nsu i Dumne%eu Cuvântul celș ș ș

întrupat, căci după cum ne spune >f Evang0elist )oan: (Cuvântul -a făcut trup()oan *,

*=. iar (dacă nu ve i mânca *rupul +iului @mului i nu ve i bea ângele %ui, nu ve i aveaț ș ț ț

via ă "n voiț )oan ;, .

Din cele relatate anterior, putem conclu%iona că Liturg0ia Cuvântului se împline teș

doar în i prin Liturg0ia Eu0aristică, deoarece cele două păr i ale >fintei Liturg0ii suntș ț

împreună-lucrătoare spre întâlnirea deplină cu Bristos cel +nviat dar i spre intrareaș

/isericii în +mpără ia lui Dumne%eu căci, (de i cuvântul î i găse te expresia în păr ileț ș ș ș ț

dogmatice i scripturistice ale Liturg0ieș i, El nu poate deveni Kcuvânt al vie#ii decât în

măsura în care duce de la căin#ă la participare, de la convertire la comuniune(5A

I... S$'ie'i&e – 2,)!'t! i'ea $% D%,nee% – C%"0nt%& )'in $%"inte&e Sa&eș

extele biblice repre%intă momentul culminant al Lturg0iei Cuvântului fiind o

veridică împărtă ire cu Dumne%eu Cuvântul prin cuvintele >ale >fin ii "ărin i ai /isericiiș ț ț

ne înva ă despre +ntruparea Cuvântului lui Dumne%eu în cuvânt, atrăgându-ne aten iaț ț

asupra faptului că, precum ne împărtă im în mod real cu Dumne%eu Cuvântul prin ainaș

>fintei Eu0aristii, tot la fel ne împărtă im cu 7cesta i prin primirea cuvintelor ș ș

54 "r Lect Dr Bolbea F0eorg0e 8iorel, op.cit. , p 56-5*5A "r "rof Go0n /recJ, op. cit., p *4

*



dumne%eie ti 1rigen sublinia%ă faptul că nu trebuie să pierdem nici măcar un singur ș

cuvânt din >fânta Evang0elie căci, spune el: (dacă atunci când vă împărtă$i#i lua#i seama

pe bună dreptate ca să nu cadă &os nici cea mai mică părticică, pentru ce să nu crede#i că

este rău a negli&a un singur cuvânt al lui Bristos(5

2arele scriitor, "aul EvdoJimov, ne încredin ea%ă de faptul că >fântul Clementț

7lexandrinul, în (>tromatele( sale ne aduce la cuno tin ă că trebuie să ne 0rănim cuș ț

semin ele vie ii care se găsesc în >criptură la fel cum ne împărtă im cu >fânta Eu0aristie,ț ț ș

iar >fântul )oan Fură de 7ur 1milii la ?acere ;, 5. precum i >fântul Frigorieș

eologuluiCuvântarea =, *;. ne vorbe te despre consumarea eu0aristică a cuvântuluiș

frânt în mod tainic6

Dumne%eu nu ne comunică via a sa dumne%eiască i nici nu înfăptuie te legământulț ș ș

>ău cu noi doar prin aina >fintei Eu0aristii ci i prin cuvântș * Cuvântul este cel prin

intermediul căruia lumea a fost adusă la existen ă, căci: (ț cu cuvântul Domnului cerurile s-

au "ntărit i cu du$ul gurii %ui toată puterea lor ș ("salmul 5, ;. iar !pământul s-a

"nc$egat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă )) "etru , . 7$adar !prin credinţă

"nţelegem că s-au "ntemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic

cele ce se vădEvrei **, . Cuvântul lui Dumne%eu fiind un cuvânt cu putere, nu

mi&loce te omului doar idei ci comunică i îl descoperă pe Dumne%eu i lucrarea >a înș ș ș

istorie, în lume i asupra omuluiș 5

Cuvântul lui Dumne%eu se adresea%ă fiecărui om în parte, oriunde i oricând,ș

sus inând via a noastră prin puterea lui Dumne%eu care e comunicată prin el De aceea,ț ț

omul care prime te i împline te cuvântul revelat se mântuie te, adică î i îndepline teș ș ș ș ș ș

scopul i voca ia sa existen ială care este unirea cu Dumne%eu i intrarea în +mpără ia >a:ș ț ț ș ț

!entru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe

cuvântul sădit "n voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă "mplinitori

ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi "nşivă)acov *, 5*."ărintele Rafail 'oica ne spune ca acest Cuvânt dumne%eiesc, provenind din

energiile dumne%eie ti, poate să cură ească, să sfin ească, să odi0neascăș ț ț Bristos le-a

5 apud "r "rof Dr "etre 8intilescu, %iturg$ierul e)plicat , /ucure$ti, Editura )/2/1R, *A, p *=6 "aul EvdoJimov , >ugăciunea "n ?iserica de >ăsărit , trad de Carmen /olocan, )a$i, Editura "olirom, p*4*-*45* "r "rof Dr Costac0i Faleri, 9ărturisirea dreptei credinţe prin fânta %iturg$ie, în rev 31rtodoxia(, an___))) *A*., nr *, p 5=5 7 /orrelM, 2 Euti%i, %Foecumenism spirituelle, Labor et ?ides "erspective ort0odoxe A., Fenf *AA,

p*6; "r Rafael 'oica în "r C Coman, @rtodo)ia sub presiunea istoriei, /ucure$ti, Editura /i%antină, *, p*;

*;



amintit ucenicilor săi înainte de patima >a: 3 &cum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe

care vi l-am spus< )oan *, . "e de altă parte, >fântul C0iril al 7lexandriei sublinia%ă că

întreaga >fântă reime lucrea%ă cură#irea prin cuvânt: atăl prin cuvântul ?iului cu puterea

>fântului Du0 3E ca $i cum ar %ice: Cu voi cei dintâi s-a înfăptuit de atăl, prin cuvântul

2eu, modul cură#irii spirituale prin Du0ul $i în Du0ul Căci lepădând tulburarea

obi$nuin#elor de$arte $i a mor#ii lume$ti, sunte#i pregăti#i spre rodirea plăcută lui

Dumne%eu Căci nu mai trăi#i în du0 iudaic sau potrivit literei Legii ci crede#i că vă

împlini#i prin credin#a sigură $i vă strădui#i să mul#umi#i pe Dumne%eu prin facerea de bine

Deci to#i cei ce se vor strădui să se cură#ească vor fi ca voi(=

2ântuitorul Bristos se roagă atălui: !finţeşte-i pe ei "ntru adevărul *ău0 cuvântul

*ău este adevărul )oan *4, *4. iar >fântul 7postol "etru ne sfătuie te să ne cură imș ț

sufletul prin ascultarea de adevăr) "etru *, 55. Deoarece provine din energiile

dumne%eie ti,ș !cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu

două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi du$ului, dintre "nc$eieturi şi

măduvă, şi destoinic este să #udece simţirile şi cugetările inimiiEvrei =, *5.

De asemenea, prin cuvânt avem a&utor divin în fiecare clipă 3căci pătrun%ând în

adâncurile fiecărui suflet $i având, ca Dumne%eu, descoperit scopul ascuns în fiecare,

înfăptuie$te prin lucrarea Du0ului tăierea tuturor mi$cărilor noastre %adarnice(

"rin urmare, Bristos este Cel care ne înva ă i care ni se dăruie te prin cuvintele >aleț ș ș

citite de slu&itorii /isericii la >fânta Liturg0ie, continuându- i slu&irea >a învă ătoreascăș ț

?iind cuvintele lui Bristos, se în elege că sunt i cuvinte ale Cuvântului ipostatic supremț ș

care neîncetat se întrupea%ă în ele i tocmai de aceea, ele sunt, după cum ne spune "ărinteleș

>tăniloae: ( ca ni$te ve0icule ale energiilor >ale necreate, ca expresii ale >ubiectului divin

care ni se dăruie$te prin ele(;

Cuvântul lui Dumne%eu este cel care ne inal ă în problemele pe care le ridică actulț

credin ei fiind în acela i timp dătător de via ă ve nică pentru to i cei care îl primesc cuț ș ț ș ț

credin ă i î i arată dragostea fa ă de Bristos prin împlinirea lui)oan *=, 5.ț ș ș ț !&devărat,

adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul 9eu, nu va vedea moartea "n veac )oan

A, *. căci !cuvintele mele du$ sunt şi viaţă )oan ;, 5. De asemenea, 2ântuitorul ne

atrage aten#ia, prin pilda semănătorului, să ne facem sufletul ogor roditor pentru cuvântul

= >fântul C0iril al 7lexandriei, Comentariu la 2vang$elia fântului 6oan, _, în crieri. artea a 6;-a, tradde "r "rof Dumitru >tăniloae, ">/ =*, /ucure$ti, 5666, p A 6bidem, p A; "r Dumitru >tăniloae, C$ipul lui ristos "n ?iserica >ăsăriteană: 6isus ristos, darul şi Cuvântul supremal lui Dumnezeu, în rev 31rtodoxia(, an __8 *4., nr *, p *=

*4



Lui, fără a lăsa ca gri&ile lume$ti, bogă#ia $i plăcerile lumii acesteia să-l înăbu$e Luca A,

-*.

Cel care dă putere cuvintelor Cuvântului făcându-le vii $i lucrătoare în sufletul

nostru este Du0ul >fânt căci 3numai venind în noi deplin prin Du0ul >fânt cuvintele

Domnului ne devin în#elese prin experien#a interioară a vie#ii în Dumne%eu( 4 +n cadrul

>fintei Liturg0ii se crea%ă cadrul cel mai adecvat pentru primirea cuvintelor lui Dumne%eu

căci in interiorul acesteia, >fântul Du0 îl face pre%ent în mi&locul nostru pe 2ântuitorul

Bristos extele biblice însă, transmise i prin canale de comunicare moderne, ne duc cuș

gândul la pre%en a reală a Cuvântului lui Dumne%eu în lume, la întâlnirea cu El i laț ș

împărtă irea cu El prin intermediul cuvintelor >aleș

+mpărtă$irea cu Dumne%eu Cuvântul prin cuvânt presupune împărtă$irea eu0aristică

cu rupul $i >ângele Domnului, preînc0ipuite în >fântul "otir iar Cuvântul lui Dumne%eu

citit din >fânta >criptură, după cum arată 'icolae Cabasila, 3ne pregăte$te $i ne cură#ă în

prealabil, înainte de marea sfin#ire a dumne%eie$tilor aine(A

7 adar, Dumne%eu Cuvântul ne vorbe te i ni se împărtăse te prin cuvânt, în cadrulș ș ș ș

Liturg0iei Cuvântului, însă această împărtă ire nu se reali%ea%ă numai prin citireaș

cuvântului lui Dumne%eu cuprins în >fânta >criptură ci i prin continua actuali%are aș

acestuia: în lăca ul de cult prin omilie, în afara loca ului < prin toate mi&loacele posibile,ș ș

mai ales mi&loacele de comunicare în masă

4 6bidem, p *A 'icolae Cabasila, *âlcuirea Dumnezeieştii %iturg$ii, __)), =, ed cit, p ;5

*A



CAPITOLUL II

De &a COMUNIUNE )'in CUMINECARE *)'e COMUNICARE

2ergând pe firul filologic, putem observa că în limba română, (a comunica( i-aș

alterat într-o oarecare măsură, sensul lui profund de `a împărtă i pe care îl avea printreș

altele, latinescul communico, -area face comunH a împăr i ceva cu cinevaH a împărtă i. +nț ș

sc0imb, acest sens < de a împărtă i, este păstrat în limba română de verbulș a cumineca,

cel care de-altfel, are aceea i rădăcină 7 adar, comunicarea este în esen ă < cuminecăturăș ș ț

Cre tinismul a dat un sens spiritual, eu0aristic, cuvântuluiș communicare, apropiindu-

l de participarea credincio ilor laș comuniunea cu rupul i >ângele 2ântuitorului Bristosș

De aceea, interdic ia de a primi +mpărtă ania i excluderea din comunitate a dat termenulț ș ș

de e)communicare. +ntre spa iul religios i domeniul comunicării interumane existăț ș

legături de profun%ime

După părerile diferi ilor speciali ti, comunicarea nu înseamnă doar a transmite unț ș

mesa& ci are un în eles mai profund presupunând o continuă rela ionare între toate formeleț ț

de via ă iar din partea omului, (a comunica( nu se referă doar la faptul de a transmite oț

simplă informa ie a a cum noi, de obicei, în elegemcomunicare verbală, paraverbală sauț ș ț

prin metode media moderne. )ndividul, prin comunicare stabile te i rela ii 7 adar, omulș ș ț ș

comunică < vorbind, gândind, sim ind, dar i 0rănindu-se, îmbrăcându-se, comportându-seț ș

într-un fel sau altul fa ă de celelalte regnuriț =6

1mul, pentru a evolua, trebuie să con tienti%e%e cum comunică, în câte moduri i, săș ș

nu- i îndrepte aten ia doar spre aspectele vie ii ce sunt aparent importante, însăș ț ț

nesatisfăcătoare pentru suflet El trebuie să împingă comunicarea spre cuminecare Dacăfacem trecerea de la explica ia laică a procesului de comunicare, observăm că în cadrulț

/isericii, no iunea de (împărtă irea cu Dumne%eu-Cuvântul( se utili%ea%ă în mod normalț ș

pentru a desemna împărtă irea eu0aristică cu rupul i >ângele Domnuluiș ș

>fin ii "ărin i, urmând >fânta >criptură, vorbesc i despre o altă împărtă ire cuț ț ș ș

Dumne%eu < Cuvântul, la fel de reală ca cea eu0aristică, mai exact < împărtă irea cuș

Dumne%eu < Cuvântul prin cuvânt 7ceastă împărtă ire nu exclude ci, din contră c0iar ș

2i0ai Dinu, Comunicarea, Ed tiin ifică, /ucure ti, *, p *Ș ț ș=6 >orin /EG7', Comunicareap *=

*



pregăte te unirea deplină cu Bristos prin împărtă irea cu rupul i >ângele Lui, (pisculș ș ș

vie ii du0ovnice ti(ț ș =*

/iserica este alcătuită din mădulare vii < credincio ii < care sunt permanent active,ș

nu doar la adunarea dumincală, participând la >fânta Liturg0ie, ci sunt o comuniune de

gânduri, trăiri, sentimente i idealuri, ce au un mod de existen ă care se manifestă înș ț

principal, prin spiritul comuniunii Referitor la acest aspect, 7r0imandritul eofil ia

specifica faptul că: (aceasta înseamnă că fără colectiv nu există individul i, deci, 'oi îlș

precede pe Eu(=5 +n acest sens, /iserica urmăre te desăvâr irea credinciosului în Bristos,ș ș

aceasta dobândindu-se numai prin participarea la via a Lui divino-umanăț

Comunicarea sub toate aspectele ei mai ales prin rugăciune sau cântare către

Dumne%eu. de ine un important i definitoriu rol în lucrarea de mântuire a fiecărui individ,ț ș

ca de altfel i comunitatea, în centrul căreia se află preotul, ca factor de coe%iune i, careș ș

are o deosebită importan ă în formarea du0ovnicească a omului "reotul, fiind păstorulț

turmei celei cuvântătoare, trebuie (să-i a&ute pe tineri să se maturi%e%e ca adevăra i cre tini,ț ș

prin intermediul experien ei de comuniune a grupului(ț =

II. 9. COMUNIUNEA

+n cadrul /isericii, comuniunea se manifestă pe mai multe planuri:

II. 9. 9 C#,%ni%nea 7'ate'n!

Deoarece /iserica a fost considerată încă din primele veacuri trup tainic, ceea ce a

caracteri%at primele comunită i cre tine i caracteri%ea%ă în continuare este tocmaiț ș ș

sentimentul de apartenen ă la acest trup tainic 7tât scrierile >fin ilor "ărin i ai /isericiiț ț ț

precum i scrierile nou-testamentare sunt pline de astfel de mărturii privitoare laș

participarea indivi%ilor i ardoarea cu care se întruneau ace tia fie (ș ș pentru a se ruga(, fie

( pentru a lua $rană sfântă(, fie pentru a- i "mpărtă i necazurile sau bucuriileș ș (?apte 5,=5-=4. "entru a fi mai elocven i, putem specifica însă i porunca 2ântuitorului: (ț ș unde sunt

doi sau trei aduna i "n numele 9eu, acolo sunt i euț ș (2atei *A, 56., drept aceea observăm

=* 'icolae C7/7>)L7, 3Despre via a în Bristos(ț , )8, în crieri, *âlcuirea Dumnezeie tii %iturg$iiș iș Desprevia a "n ristos,ț traducere, studiu introductiv i note de "r "rof Dr Ene /rani te i de "r "rof Dr eodor ș ș ș

/odogae, Editura )/2/1R, *A, p *=5 7r0im Lect D eofil ia, 3"reotul păstor i comunicarea religios existen ială 2isionaritatea voca ieiș ț ț

formativ-educative în universul ecle%ial(, în Revista ( &ltarul >e"ntregirii(, serie nouă, anul )_, nr5, iulie-decembrie, 7lba )ulia, 566=, p4= 6bidem

56



că i apari iile >ale de dupa +nviere au avut loc în cadrul grupurilor?emei 2ironisi e,ș ț ț

7postoli.

De i fiecare individ are o personalitate i o individualitate a sa aparte, totu i /isericaș ș ș

are o con tiin ă i o lucrare comună, spre un scop comun Referitor la acest aspect, amintimș ț ș

cuvintele lui ertulian care afirma că: (>untem un corp prin sentimentul comun al aceleia iș

con tiin e religioase, prin unitatea învă ăturii i prin legătura aceleia i speran e 'e unim înș ț ț ș ș ț

comunitate i în adunarea slu&irii liturgice pentru ca, întocmai ca o trupă militară, să-Lș

încon&urăm pe Dumne%eu cu rugăciunile noastreot în aceste adunări se dau sfaturi, se

fac îndreptări i mustrări în numele lui Dumne%eu >e dau i 0otărâri cu mare greutateș ș

pentru că suntem siguri că ne aflăm în fa a lui Dumne%eu(ț ==

II. 9. 1. C#,%ni%nea e%3a'i*ti$!

+n cadrul >fintei Liturg0ii, credincio ii sunt un trup comun format din mădulare viiș

deoarece Bristos cel împărtă ite este în acela i timp atât cau%ă cât i scop al acesteiș ș ș

comuniuni +n cadrul Liturg0iei, totul se reali%ea%ă cu i mai ales în Bristos: (ș Cel ce

mănâncă trupul 9eu i bea sângele 9eu rămâne "n 9ine i 2u "n el ș ș ()oan ;, ;.

7tât pâinea cât i vinul, devin în acela i timp i simboluri i imagini desărvâ ite aleș ș ș ș ș

comuniunii dintre credincio i dar i imaginea unei noi lumi mântuite pe care >f Liturg0ieș ș

o prefigurea%ă 'oi am uitat rolul principal al >fintei Liturg0ii, care întruc0ipea%ă realitatea

+mpără iei lui Dumne%eu, care este pre%entă încă de pe acum (pe cât ne este nouă posibil aț

vedea( i nu doar o realitate viitoare fără re%onan ă pentru comuniunea cre tinăș ț ș

contemporană

"ărintele 7lexander >c0memann demonstrea%ă că în vec0ea con tiin ă cre tină,ș ț ș

comunitatea sau sinaxa, cum mai era numită, apărea ca un efect al unei func ii liturgiceț

necesarecomunitatea ori%ontală. "rin aina Eu0aristiei ne unim cu Bristos (într-un c0ip

analog acelui în care Brist a fost unit cu trupul >ău natural(=

II. 9. 4. C#,%ni%nea ie'a'3i$!

== ertulian, &pologeticum, ___)_, *-== 7lexander >c0memann, 2u$aristia. *aina mpără ieiț , trad din limba rusă de "r /oris Răduleanu, Editura/onifaciu, /ucure ti, *A p 4=ș

5*



Cultul divin, după cum bine tim, repre%intă însă i esen a i via a /isericii, având înș ș ț ș ț

centrul său >fânta Liturg0ie pe care >fântul Dionisie 7reopagitul o nume te aină aș

ainelor, deoarece în ea se încununea%ă tot ceea ce s-a dat prin celelalte slu&be i une teș ș

deplin pe credincio i între ei, i pe to i cu Dumne%eu cel !nul, desăvâr ind astfelș ș ț ș

comuniunea

+n cadrul sfintelor slu&be, cuvântul are o valoare puternic sacramentală, ritualul tainic

fiind locul în care cuvântul se exprimă în modul cel mai real, mai elocvent i mai profundș

)isus Bristos, este în acela i timp i Cuvânt i aină, căci (ș ș ș prin *aină noi devenim părta iș

&celuia care vine i rămâne "n noi "n cuvânt. n taină, ristos Cuvântul devine via aș ț

noastră(=;

7sce%a i mistica sunt două fundamente specifice spiritualită ii ortodoxe "rinș ț

asce%ă, omul se purifică în mod continuu de păcate i de patimi, iar prin mistică, el îlș

contemplă pe Dumne%eu, odi0nindu- i mintea în El 8ladimir LossJM argumentea%ă că înș

teologie, experien a mistică este ori una pur teologică ori nu e mistică deloc 2ai exact, înț

mistica autentică, omul nu se experia%ă pe sine însu iasta ar reduce mistica la oș

antropologie supradimensionată ori (camuflată( doar religios., ci misterul lui Dumne%eu

+nsu i i autorevelarea >aș ș =4

7tunci când sunt împreună, asce%a i mistica ne îndreaptă spre o cunoa tereș ș

nemi&locită a lui Dumne%eu, deoarece omul este trup i suflet, ambele se îndreaptă spreș

divin, spre desăvâr ire 2axim 2ărturisitorul ne spune că (ș asceza este omorârea mor iiț

din noi, ca să se elibereze firea de sub robia ei( iar "r >tăniloae ne aminte te că sunt douăș

mor i: (ț cea dintâi este produsă de păcat i este moartea firii, iar cea de-a doua esteș

moartea după asemănarea lui ristos, care este moartea păcatului i a mor ii produse deș ț

el.(=A 7 adar, spiritualitatea este o reală cale de cunoa tere a lui Dumne%eu, cunoa tere ceș ș ș

se face în du0, prin iluminare8orbind despre spiritualitate, C Rădulescu < 2otru, în elegea (ț proprietatea pe care

o are fântul pirit de a uni, "n mod mistic, prin prezen a lui, fiin a omenească cu luminaț ț

i iubirea dumnezeiascăș (= 2ergând c0iar mai departe, afirmă că (spiritualitatea este

complexul de idei i sentimente, în special complexul de interpretări simbolice, prin careș

=; 6dem=4 8ladimir L1>>, ;ederea lui Dumnezeu, >tudiu introductiv Diac, )oan ) )că Gr, Ed Deisis, >ibiu, *,

p54=A "r "rof Dr Dumitru >')L17E, piritualitatea ortodo)ă G &scetica i 9istica,ș Ed )/2/1R, *5, pA= C Rădulescu < 21R!, >omânismul G Cate$ismul unei noi spiritualită i,ț Ed ?unda iilor Regale,ț

/ucure ti, *;, p*ș

55



societatea unei epoci î i &ustifică credin a într-o ordine perfectă i eternă, pe care esteș ț ș

sortită a o reali%a pe pământ

?ără o credin ă într-o ordine perfectă i eternă, care să dea în elesul vie ii pe pământ,ț ș ț ț

nu există spiritualitate "opoarele, a căror con tiin ă simte nevoia acestei credin e, auș ț ț

spiritualitate >piritualitatea este climatul special sufletesc care între ine tendin a spre unț ț

absolut transcendent, tendin a pe care o au popoarele dotate cu însu iri nobile(ț ș 6

II. 1. C%,ine$a'ea+Î,)!'t! i'eaș

Domnul )isus Bristos, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine i după ce aș

mul umit lui Dumne%eu, a frânt-o, %icând: (ț %ua i, mânca i0 acesta este trupul meu, care seț ț

frânge pentru voi0 aceasta să o face i "ntru pomenirea 9eaț () Corinteni **, 5-5=.

Liturg0ia eu0aristică trebuie să se focali%e%e pe cele patru momente: luarea darurilor de

pâine i vin, binecuvântarea sau mul umirea, frângerea i darea +n limba&ul liturgic acesteaș ț ș

se traduc astfel: ofertoriul, anafora, frângerea i cuminecareaîmpărtă irea.ș ș

După cum am observat i în cele relatate până acum, Dumne%eu Cuvântul neș

vorbe te i ni se împărtă e te prin Cuvânt în prima parte a Liturg0iei < numită Liturg0iaș ș ș ș

Cuvântului 7ceastă împărtă irea se reali%ea%ă prin citirea cuvântului cuprins în >fântaș

>criptură dar se actuali%ea%ă numai în cadrul adunării eu0aristice 2ari >fin i "ărin i aiț ț

/isericii>f )oan Fură de 7ur, >f Frigorie eologul, >f Clement 7lexandrinul, etc.

eviden ia%ă faptul că în Liturg0ie ne împărtă im cu Dumne%eu prin însă i cuvintele >aleț ș ș

Rugăciunea care precede Evang0elia este considerată o epicle%ă adevărată pentru ca

Du0ul cel >fânt să facă pre%ent Cuvântul lui Dumne%eu în mi&locul /isericii >ale Cântarea

risag0ionuluii ne încredin ea%ă de aina >fintei reimi printr-o enumerare treimică: (ț

>fânt, >fânt, >fânt ( amintind în acela i timp de unimea firii dumne%eie ti: (Domnulș ș

>avaot, plin este cerul i pământul de mărirea Lui(ș *

II. 4. C#,%ni$a'e

eoria modernă a informa iei i comunicării a reu ist să î i extindă aria de cuprindereț ș ș ș

asupra tuturor proceselor i fenomenelor din univers: de la organisme i celule ne-vii,ș ș

6 C Rădulescu < 21R!, >omânismu... p 5** >orin /e&an, op.cit., p 5

5



plante, animale, astre i planete, până la comunicarea interumană Comunicarea poate fiș

definită ca fiind un ansamblu de ac iuni care au în comun un sc0imb de informa ii între doiț ț

poli: emi ător i receptor +nsă, procesul de comunicare ce se desfă oare între fiin e, grupuriț ș ș ț

sau comunită i presupune, alături de cei doi poli i pre%en a unui con inutinforma ia sauț ș ț ț ț

mesa&ul. i diverseș mi#loace de comunicare.H1

7tât emi ătorul cât i receptorul au la rândul lor repertorii de semne care le sunt maiț ș

mult sau mai pu in comune, comunicarea găsindu- i spri&inul în partea comună a celor ț ș

două repertorii i astfel, comunitatea nefiind niciodată absolut riguroasă De i, pentru a seș ș

putea percepe mesa&ul în mod corespun%ător i fără factori perturbatori care să-lș

denature%e, e necesar un repertoriu comun emi ătorului i receptorului, totu i acest aspectț ș ș

nu implică i ideea ca emi ătorul să fie asemănător i din punct de vedere fi%ic cuș ț ș

receptorul 7 adar, emi ătorul poate fi un om, un grup, o comunitate sau un organismș ț

precum un post de radio sau de televi%iune

De i toată lumea are tendin a de a defini comunicarea ca fiind un proces, totu iș ț ș

abordările diferite intervin în momentul în care se fac preci%ări i detalieri ale acestuiș

proces +n acest mod, tiin ele informa iei i ale comunicării pun accentul pe transmitereaș ț ț ș

de informa ii, iar cercetarea este orientată către procesul psi0ic al transmiterii de cuno tin eț ș ț

sau către interac iunea om-ma inăț ș

!nii cercetători preferă singularul ( tiin a comunicării( respingând ideea uneiș ț

însumări eclectice de cuno tin e despre felurite modalită i de comunicare i argumentândș ț ț ș

că (nu orice formă sau proces de comunicare < orice convorbire sau orice coresponden ăț

prin po tă < interesea%ă această tiin ă( 2ul i dintre ace ti speciali ti o definesc ca ( tiin aș ș ț ț ș ș ș ț

care studia%ă circuitele profesionale i institu ionale ale informa iei, fie că aceastăș ț ț

infroma ie este destinată publicului în general sau unui public speciali%at(ț

Din punct de vedere istoric, comunicarea între oameni repre%intă primul instrument

spiritual în procesul sociali%ării >untem pu i în situa ia de a comunica de fiecare dată cândș ț

dorim să transmitem gânduri, idei, sentimente, emo ii, păreri pro sau contra, când dorim săț

convingem sau să influen ăm i c0iar pentru simplul fapt de a sociali%a 7cest fenomen alț ș

comunicării a fost anali%at i tratat încă din cele mai vec0i timpuri i continuă i astă%iș ș ș

deoarece comunicarea evoluea%ă constant i prinde din ce în ce mai interesante formeș

2ărginindu-ne doar la comunicare interumană care se desfă oară între persoane iș ș

făcând abstrac ie de comunicarea animală i de cea între artefacte, punem problemaț ș

5 GG 8an Cuilenburg, 1 >c0olten, FI 'oomen, tiin a comunicării,Ș ț Ed Bumanitas, /ucure ti, *A, p5ș GG 8an Cuilenburg et alii, tiin a comunicării,Ș ț p *

5=



inten iei i finalită ii comunicării Gos 7ranguren este cel care afirmă imposibilitatea non-ț ș ț

comunicării însă insistând asupra feed-bacJului: (comunicarea este o transmitere de

informa ii la care se a teaptă răspuns ( 7stfel, fiind privită ca o interac iune dintre emi ător ț ș ț ț

i receptor, comunicarea este în eleasă ca fiind (ansamblul proceselor fi%ice i psi0ologieceș ț ș

prin care se efectuea%ă opera ia punerii în rela ie cu una sau mai multe persoane în vedereaț ț

ob inerii unor anumite obiective(ț =

Comunicarea este considerată ca un sistem complex, în care se ine seama de absolutț

tot ceea ce se întâmplă atunci când persoanele intră în interac iune i provoacă proceseț ș

cognitive, afective, voli ionale sau la nivelul subcon tientului De aceea i abordareaț ș ș

psi0osociologică este centrată pe comunicarea interpesonalăduală, triadică, sau de grup.

ransmiterea de informa iicare sunt mereu multiple. este doar o parte a procesului deț

comunicare i face parte dintr-un întreg care con ine diverse niveluri de interac iuneș ț ț

+n dic ionarele române ti, la fel ca i în dic ionarele altor limbi, pentru cuvântulț ș ș ț

comunicare aflăm următoarele semnifica ii: informa ie, în tiin are, tire, raportH contact,ț ț ș ț ș

rela ie, legăturăH pre%entare într-un cerc restrâns de speciali ti a unei contribu ii personaleț ș ț

într-o pre%en ă tiin ificăț ș ț

>criitorul france%, Filles Iillet consideră că (în toate mediile se con tienti%ea%ă totș

mai mult faptul că o societate, o institu ie sau o întreprindere se contituie i se men inț ș ț

datorită i prin intermediul numeroaselor procese i re ele de comunicare, care le dauș ș ț

coeren ă Lucrurile stau la fel pentru toate rela iile umane +ncepem a sesi%a faptul căț ț

ac iunea comunica ională i ac iunea organi%a ională depind reciproc una de alta(ț ț ș ț ț

2ul i speciali ti din domeniul comunicării, au a&uns la conclu%ia că, la nivel deț ș

sc0imb de informa ii, comunicarea presupune totu i o minimă compatibilitate a celor ceț ș

procesea%ă informa ia i sunt inplica i direct în acest act De cele mai multe ori, prinț ș ț

comunicare se crea%ă i se de%voltă diverse însu iri ale personalită ii umane: inteligen ă,ș ș ț ț

entu%iasm, originalitate, sim ul realului i sim ul umorului, observa ia, capacitatea de aț ș ț ț

folosi cuno tin ele, gustul pentru frumos, cumpătarea, etcș ț

7stă%i, cuvântul comunicare a devenit un a a-%is înso itor al celor mai turlburătoareș ț

experien e intelectuale, un concept ce atrage i este utli%at cu o frecven ă de invidiatț ș ț

Cercetătorul Games Lull având o concep ie originală, afirmă: (Comunicarea este terenul deț

întâlnire conceptuală unde se intersectea%ă rela iile interpersonale i inova iile te0nologice,ț ș ț

stimulentele politico-economice i ambi iile socio-culturale, divertismentul u or iș ț ș ș

= Lauren iu oitu,ț Ș Comunicare i ac iuneș ț , )nstitutul European, )a i, *A4, p*ș Filles Iillet, Une introduction au) concepts, au) modIles et au) t$Jories, 1ttaa, Ed, du Renoveau"dagogihue, *5, apud )oan Drăgan, aradigme ale comunicării de masă, Ed ansa, *;, p4Ș

5



informa ia serioasă, mediile ambiante locale i inflen ele globale, forma i con inutul,ț ș ț ș ț

substan a i stilul(ț ș ;

1 importantă lucrare referitoare la comunicarea interumană a apărut în sec 8 î Br iș

apar inea lui Corax 7ceasta se numea (ț &rta retoricii( i cuprindea primele elemente deș

teorie ale comunicării ?ilosofi de renume ca "laton sau 7ristotel au avut o importantă

contribu ie în studiul comunicării din via a academică greacă +n )mperiul Roman, filosofiț ț

importan i ca Cicero, contribuie la elaborarea unui prim model al sistemului deț

comunicare

+n compara ie cu celelalte forme de comunicare,ț comunicarea religioasă este cea

care depă e te sfera rela iilor interumane desc0i%ându-se spre transcenden ă Din punct deș ș ț ț

vedere religios, individul are inten ionalitate spre comuniune i trăie te deseori experien aț ș ș ț

întâlnirii cu sacrul fie prin nostalgia căutărilor înfrigurate, fie prin certitudinile credin ei iț ș

calea desc0isă către Cineva care este mai presus de lume < Dumne%eul cel viu

>pecificul comunicării religioase este desc0iderea către trancenden ă, manifestatăț

prin legăturile ce se stabilesc pe verticală între om i sacru, precum i prin încărcăturaș ș

adusă de această rela ie asupra comunicării în plan ori%ontal, între persoanele umaneț

"ărintele >tăniloae spune că predispo%i ia pentru comunicare religioasă este constitutivăț

fiin ei umane: (ț 2)istă, fără "ndoială, "n om impulsul de a căuta dincolo de lume temeiul ei,

de a transcede cele văzute, fiind mânat i de evidenta insuficien ă a lor i a saș ț ș

proprie..&ceastă "nclina ie spre credin ă e o parte din c$ipul umbrit al lui Dumnezeuț ț

rămas "n om(4 7semănător comunicării dintre oameni, nu numai manifestările

po%itiveatitudini, cuvinte, gesturi. stabilesc raportul de comunicare, ci i absen a acestoraș ț

sau renun area temporară la eleț A

; Games Lull, 9ass-media G Comunicare, /ucure ti, Editura >ami%dat, *, pș4 "r Dumitru >tăniloae, 6isus ristos sau restaurarea omului, >ibiu, *=, pp *5-*A "r "rof 'icolae Dascălu, arabola făcliei..., p =

5;



Ca)it#&%& III

ROLUL( UNC IILE I DISUNC IILE PRESEIȚ Ș Ț

Dintru început putem afirma că de i peisa&ul audiovi%ual pare a fi din ce în ce maiș

bogat, iar posturile de televi%iune apar ca pe bandă rulantă, totu i oferta de programe esteș

din ce în ce mai săracă Dacă rolul televi%iunii particulare este să (vâne%e( audien e câtț

mai mari care să le aducă multă publicitate i prin aceasta, implicit i mul i bani, scopulș ș ț

televi%iuniii publice este, sau ar trebui să fie altul Cea din urmă ar trebui să ofere tiriș

obiective, programe i de%bateri serioase care să fie relevante pentru societate, emisiuniș

culturale i reporta&e de investiga ie, programe pentru copii, filme de calitate, etcș ț

Din păcate nu există prea mari diferen e între televi%iunea publică i cea particularăț ș

de i au, sau ar trebui să aibă scopuri diferite elevi%iunea publică pare că a a&uns c0iar săș

concure%e cu televi%iunile private i să piardă drumul spre scopul său precis, urmărindș

acelea i interese ca i cea privată < audien a >e uită însă, că spre deosebire de televi%iuneaș ș ț

privată, cea publică e plătită din bani publici

elevi%iunile din România, atât cele particulare cât i cele publice, se eviden ia%ă laș ț

nivel european i c0iar mondial fie prin pre%entarea de evenimente minore (umflate( în a aș ș

fel încât să pară mari nenorociri, fie prin pre%entarea de false evenimenteaccidente de

circula ie, crime, furturi, etc.ț

Referitor la acest aspect, "ierre /ourdieu, consideră că televi%iunea selectea%ă numai

(evenimente( de sen%a ie, cu scopul de a- i spori audien a, formând în modul acesta oț ș ț

repre%entare falsă asupra lumii în care trăim )maginea lumii, a a cum este oferită deș

televi%iuni, seamănă cu (o succesiune de pove ti aparent absurde, ce sfâr esc prin aș ș

semăna unele cu altele, defilări interminabile de popoare trăind "n mizerie, suite de

evenimente care, apărute fără e)plica ie, sunt sortite să dispară fără solu ieț ț (, deci o

( succesiune absurdă de dezastre din care nimeni nu "n elege nimic i asupra cărora nimeniț ș

nu are vreo putere(

2ulte dintre televi%iunile comerciale, folosesc deseori tirile sau programele deș

de%batere fie pentru a- i spri&ini (mogulii( fie pentru a-i ataca pe adversarii lorpatroni deș

"ierre /ourdieu, Despre televiziune, /ucure ti, Editura 2eridiane, *A, p **ș

54



la televi%iuni concurente sau oameni politici. < 7ntena , Realitatea 8, România v, 18,

/*8

De multe ori, mi&loacele de comunicare în masă ( structurează imaginile despre

lumea din care provin, putând structura credin ele noastre i modurile posibile de aț ș

ac ionaț (;6 Rolul informativ al sistemului mediatic este demult depă it de cel comercial,ș

interpretativ i evaluativ iar acest fapt determină sistemul să transforme informa ia subș ț

toate aspectele ei într-un simplu spectacol, ("ntr-un #oc de scenă sau "n ni te benziș

desenate(;*

Din păcate, în România, în perioada tran%i iei postcomuniste, câmpul mediaticț

devenit cea mai importantă arenă de confruntare politică, de de%batere publică a

alternativelor, de influen are a oamenilor sau de formare a convingerilor i atitudinilor ț ș

politice 7stfel, orice activitate politică este condi ionată de utili%area sistemului mediatic,ț

care pe unii actori ai scenei politice îi poate ridica i duce la glorie i pe al ii îi poate coborîș ș ț

c0iar în a a-%isul infern al dispre ului public sau al uitării "rotagoni tii vie ii politice auș ț ș ț

devenit adevărate (vedete( ale sistemului mediatic

7tunci când informa ia este orientată doar politic, în spatele ei vom descoperi unț

întreg sistem ideologic, ce transformă, de fapt, actul de informare într-o activitate de

propagandă, urmărind să alimente%e con tiin a oamenilor cu o anumită versiune asupraș ț

faptelor, cu idei, valori i c0iar &udecă i corespun%ătoare unei ideologii >e a&unge exact laș ț

ceea ce spunea ?rancis /alle în tratatul său despre comunicare: (>tarea de suprainformare

sau de supra-abunden ă a tirilor de actualitate alimentea%ă gustul oamenilor pentruț ș

ideologii i le măre te vulnerabilitatea(ș ș ;5

>istemul mediatic românesc, departe de a ( produce un consens, de a crea un teren de

"ntâlnire "n plan social (;, a indus i între inut toate divi%ările politice, favori%ând o culturăș ț

politică dominată de mituri i de a teptări utopice, de formule stereotipe ale discursuluiș ș

politic, de atitudini contradictorii i confu%e fa ă de procesul de sc0imbareș ț

De%informarea, după cum arăta Benri-"ierre Cat0ala, este o strategie a luptei

politice i a celei geopolitice. prin care, în mod (ș deliberta i inten ionat ș ț (, informa iile iț ș

mesa&ele sunt falsificate, pentru a ob ine un anumit efect în spa iul politic, dar i de aț ț ș

exercita o influen ă în opinia publică 7ceasta repre%intă (ț o formă de agresiune(;= atât

;6 Lauren iu oitu,ț Ș >etorica audio-vizuală, )a i, Editura Cronica, *, p5*5ș;* Roger-Ferard >c0art%enberg, tatul pectacol, /ucure ti, Editura >cripta, p 5*ș;5 ?rancis /alle, Comunicarea, în *ratat de sociologie, sub coordonarea lui RaMmond /oudon, /ucure ti,ș

Editura Bumanitas, *4, p ;5; 'at0alie Coste-Cerdan, 7lain Le Diberder, *eleviziunea, /ucure ti, editura Bumanitas, **, p *ș;= Benri-"ierre Cat0ala, 2poca dezinformKrii, /ucure ti, Editura 2ilitar, **, pp *-5=ș

5A



asupra grupurilor, cât i a indivi%ilor, cu scopul de a orienta op iunile lor în favoarea uneiș ț

anumite ac iuni economice sau a unei direc ii politice, disimulându-se, în acest fel,ț ț

scopurile urmărite

(/ombardamentul comunica ional( la care este supus receptorul mediuun om cuț

nevoi i aspira ii de nivel mediu. provoacă, în cele mai multe ca%uri, derută i confu%ie înș ț ș

sistemul său de apreciere a valorilor Reperele culturale tradi ionale nu mai func ionea%ă,ț ț

iar cele actuale sunt intens politi%ate Efectele acestui fapt constau în uniformizarea

modurilor de gândire i a comportamentelor, dispari ia spiritului critic i erodareaș ț ș

personalită ii omului.ț LH "reponderent, divertismentul îl me ine pe individ înafaraț

problemelor grave ale societă iiț

2ass-media a devenit instrumentul unei impresionante manipulări sociale, care poate

(administra( c0iar cele mai necunoscute %one ale incon tientului, ale imaginarului socialș

De aceea, (7tunci când mi&loacele de informare în masă amestecă în mod armonios, $i

adesea insesi%abil, arta, politica, religia $i filosofia, cu reclame comerciale, ele aduc aceste

domenii ale culturii la acela$i numitor, adică la forma de marfă "e clapele sufletului se

cântă melodia artei de a vinde 8aloarea de sc0imb contea%ă, nu valoarea de adevăr "e ea

se axea%ă ra#ionalitatea statului, iar orice altă ra#ionalitate îi este subordonată(;;

2ass 2edia < în societă ile moderne, formea%ă o importantă parte a sistemului, maiț

ales prin faptul că păstrea%ă o interac iune continuă cu toate componentele organismuluiț

social Caracteri%ându-se prin diversitate, sistemul mass media, are o flexibilitate unică iș

astfel se adaptea%ă la contextul social în care func ionea%ă 7stă%i, lumea nu î i mai poateț ș

imagina o structură socială în care să lipsească %iarele, posturile de radio sau de

televi%iune, internetul

7numite func ii i roluri pe care le împline te mass-media în societate sunt noi iar ț ș ș

altele sunt parta&ate sau disputate cu institu ii tradi ionalefamilia, coala, /iserica. iț ț ș ș

depind de regimurile politice care administrea%ă societatea De aceea, este cu totul diferităfunc ionarea mass-media în regimurile despotice fa ă de media din societă ile democraticeț ț ț

7stfel, într-un regim autoritar, presa este un instrument de influen are de către politicaț

guvernamentală i are drept scop principal sus inerea structurilor de putere existente 2ass-ș ț

media din regimurile liberale au scopul de a informa, între ine, vinde, dar mai ales de aț

descoperi adevărul i de a controla guvernulș ;4

; Berbert 2arcuse, crieri filozofice, /ucure ti, Editura "olitică, *4, p 5Aș

;; 6bidem, p 6;;4 "r Dr 'icolae Dascălu, arabola +ăcliei aprinse. Comunicarea religioasă "n era informa ională,ț Editura/asilica, /ucure ti, 56*5, p 4Aș

5



7 adar putem observa că rela ia concretă dintre mass-media i societate se poateș ț ș

exprima în termeni de consecin e globalefunc iile presei., de ansamblu deț ț

influen eefectele presei. sau de misiuni atribuite acestor sistemerolurile presei. +n acestț

context, func iile mass-media sunt în elese uneori ca înglobând cele trei sensuri sau, priviteț ț

diferen iat, ele se situea%ă între roluri i efecteț ș ;A

"rincipala datorie a presei biserice ti este legată strict de slu&irea misionară aș

/isericii, însă este interesant de de conturat un tablou al func iilor mass-media, referindu-ț

ne în acela i timp i la eventualele disfunc ii ce ar putea să apară în dinamica societă iiș ș ț ț

III.9. %n$ ia de in7#',a'eț

Cea mai importantă sursă de informare este repre%entată astă%i de mass-media

)nforma iile sunt transmise rapid i direct către toate %onele societă ii 7stfel, se faceț ș ț

alimentarea publicului într-un flux permanent, cu tiri de interes general, diverse noută iș ț

despre evenimentele sociale, afacerile publice, via a politică, via a culturală sau via aț ț ț

religioasă oate aceste informa ii fie că sunt generaliste, fie că sunt speciali%ate, auț

menirea de a-i pune pe membrii societă ii în rela ie cu lumea i de a-i a&uta să în eleagăț ț ș ț

realită ile încon&urătoare i sc0imbările care se producț ș

"rin mass-media sunt aduse la cuno tin a publicului diverse fapte i întâmplări careș ț ș

sunt greu accesibile pe alte căi dar i diverse reali%ări te0nice, culturale sau tiin ificeș ș ț

remarcabile

7ceastă func ie se referă mai clar la capacitatea indivi%ilor i grupurilor de a controlaț ș

mediul încon&urător, deoarece pe ba%a informa iilor pe care le primesc ei pot evalua diverseț

situa ii, pot anticipa tendin e ale evenimentelor i î i pot optimi%a deci%iile oateț ț ș ș

informa iile ce sunt implementate prin mass-media formea%ă un a a-%is repertoriu culturalț ș

specific i contribuie la formarea unei concep ii despre lumea de un anumit tipș ț

Din ce în ce mai mul i indvi%i sau colectivită i depind de mass-media pentru aț ț

cunoa te, în elege, &udeca i stăpâni ceea ce se petrece în &urul lor ?luxul informa ionalș ț ș ț

însă, cople este indivi%ii i societă iile nelăsându-le timp de reac ie, verificare sau anali%ăș ș ț ț

critică a informa iilor primiteț ;

;A 2i0ai Coman, op.cit , p**6; Eusebiu i0an, +enomene psi$osociale de masă, Editura )nstitutul de ecologie socială i protec ie umanăș ț

?1C!>, /ucure ti, 5665, p *6=ș

6



+n terminologia americană, această func ie de informare, este numităț func ia deț

supraveg$ere deoarece ea pune indivi%ii ori colectivită ile în contact cu cele mai diverseț

aspecte ale lumii în care trăiescstarea vremii, cursul valutar, noi descoperiri tiin ifice sauș ț

te0nice, evenimente politice la nivel na ional sau global, evenimente culturale i religioase,ț ș

re%ultatele &ocurilor sportive, etc.46

7ceastă func ie devine i mai importantă în situa ii deosebite: calamită iț ș ț ț

naturaleinunda ii, cutremure, uragane, etc. sau pericole provocate de persoane ori grupuriț

periculoase pentru securitatea popula ieiatentate teroriste. De asemenea, împră tiereaț ș

imaginilor unor persoane sau grupuri devenite pericol public, apără popula iaț

transformând-o într-un pre ios colaborator al oraganelor de ordineț 4* Deoarece volumul de

informa ii se adresea%ă unui public larg, el cuprinde o gamă diversă de subiecteț

8ia a de %i cu %i a început să nu mai poată fi percepută fără acest flux continuu deț

informa ie care curge dinspre emitent spre receptor, însă supra-informarea poate induce oț

stare patologică, de pasivitate fa ă de realitate, cunoa terea unui fapt sau evenimentț ș

înlocuind, în mintea omului, participarea activă i implicarea reală +n studiile privindș

comunicarea de masă, această tendin ă nocivă a fost numităț disfunc ia de narcotizare.ț A1

6nforma iile instrumentaleț sunt acelea care se referă la problemele de %i cu %i ale

oamenilor Ele se mai numesc informa ii de serviciu, deoarece, consumatorii de informa ieț ț

caută articolele de %iar, emisiunile de radio sau de televi%iune care îi a&ută în re%olvarea

unor probleme imediateprogramele maga%inelor, cinematografelor i teatrelor, laș

transportul urban, metrou, cota ii bursiere, anun uri de la mică publicitate, sfaturi medicaleț ț

sau de îngri&ire a grădinii, re ete culinare, etc.ț

6nforma iile de prevenireț sunt cele referitoare la diverse progno%e i anticipări peș

care mass-media le face deseori cu privire la o evolu ie mai apropiată sau mai îndepărtată aț

unor situa ii sau evenimente: progno%e economico-financiare, starea vremii, prevenireaț

unor boli, unor accidente rutiere, unor incendii, unor inunda ii, etcț

Dacă sunt tratate cu aten ia cuvenită, acest tip de informa ii ar trebui să permităț ț

mobili%area colectivită ii i evitarea ori limitarea pagubelor atât prin măsuri de precau ieț ș ț

cât i prin măsuri de protec ie +nsă, de multe ori colectivită ile pot avea i reac ii ira ionaleș ț ț ș ț ț

i astfel informa iile furni%ate nu sunt luate în serios i@sau sunt minimali%ate de cătreș ț ș

public, astfel sunt tratate cu indiferen ă:ț nepăsarea este o disfunc ie a comunicării de masăț

46 2EBL, Dominihue, %a tJlIvision de lFintimitJ, "aris, >euil, *;, p*54* I1L1', Dominihue, Mar game, %Finformation et la guerre, "aris, **, pA*45 "r Dr 'icolae Dascălu, arabola făcliei..., p *;6

*



De asemenea, mai există tendin a ca informa iile acestea să fie mult prea repedeț ț

cre%ute de către public care exagerându-le i deformându-le prind te0nica %vonurilor, potș

crea derapa&e grave, astfel inoculându-se diferite stări de panică sau de an)ietate "rin

acest mod, se produce o altă disfunc ie a mass-media re%ultată dintr-un excesț

III.1. %n$ ia de inte')'eta'eț

7ceasta se referă la interpretările i &udecă ile de valoare la care sunt supuseș ț

diversele evenimente i@sau fapte cotidiene în difu%area lor de către mass-media 2esa&eleș

ce sunt ve0iculate prin mass-media nu sunt altcătuite doar din informa ii deoarece alăturiț

de acestea, mesa&ele oferă uneori în con inutul lor i în elesul ce poate fi atribuitț ș ț

evenimentelor sau situa iilor pre%entate 7stfel, o tire este o vi%iune, cultural determinată ,ț ș

asupra unor informa iiț

Cea mai importantă formă de interpretare constă în însă i deci%ia de a face publicăș

sau de a ignora o anumită informa ie >electarea unui număr limită de informa ii implică,ț ț

de asemenea i interven ia unor &udecă i de valoare care le filtrea%ă i le stabilesc ordineaș ț ț ș

de prioritate 7ceastă ordine de importan ă pe care &urnali tii o propun, poate influen aț ș ț

&udecata publicului: în ca%ul %iarelor, se alege tirea de prima pagină iar în ca%ul mediilor ș

audiovi%uale acestea sunt po%i ionate exact în momentele c0eie ale emisiunilor deț

actualită iț

(7cest act, devenit un simplu gest de rutină, implică o profundă responsabilitate

socială: dacă acceptăm adevărul că tot mai multe colectivită i depind, pentru cunoa tereaț ș

lumii în care trăiesc, de informa iile oferite de presă i dacă tim că ierar0iile pe careț ș ș

&urnali tii le propun influen ea%ă &udecă ile publicului, atunci este evident că alegerile iș ț ț ș

clasificările oferite de mass-media configurea%ă imaginea socială a evenimentelor `%ilei,cu vârfurile i coborâ urile ei, cu priorită i i %one de de%interes(ș ș ț ș 4

Dacă altădată, rolul de (ordonatori( ai lumii încon&urătoare era îndeplinit de

categoriile tradi ionale: părin i, bătrâni în elep i, profesori, preo i, prieteni, lideri deț ț ț ț ț

mi cări, congrega ii, partide politice, etc, în %ilele noastre aceste ierar0ii sociale suntș ț

stabilite de către &urnali ti care anali%ea%ă i explică realitatea încon&urătoare 7ce tiș ș ș

4 2i0ai Coman, 6ntroducere..., p **;

5



&urnali ti au însă i ei de ră%bit anumite provocări sociale: capcanele comunicării,ș ș

importan a logicii economice, seduc ia te0nicii, mi%a deontologică i problema formăriiț ț ș 4=

?unc ia critică este cea care asociată func iei interpretative, se referă o categorieț ț

diversă de activită i mediatice privind în primul rând rolul de (câine de pa%ă al societă ii(ț ț

care este exercitat de către mass-media, în numele opiniei publice, fa ă de sistemul deț

guvernare al statului. iar în al doilea rând, de investigare sau punere în lumină a diverselor

situa ii sau aspecte anormale din via a socială De asemenea, această func ie critică prive teț ț ț ș

condruntarea unor curente de opinie diferite ce se manifestă prin intermediul mass-media

"rea modernă s-a construit pe ba%a unui criteriu numir de mul i cercetări i &urnali tiț ș ș

regula de aur a #urnalisticii: separarea pre%entării evenimentelor de opiniiile personale

asupra respectivelor evenimente relatate 7ceastă regulă este respectată cu stricte e maiț

ales de presa americană i de cea anglo-saxonă +n sc0imb, o vec0e tradi ie a &urnalismuluiș ț

din Europa consideră că faptele pot fi înso ite de comentarii i opinii ce implicăț ș

personalitatea &urnalistului, cu condi ia să nu se distorsione%e pre%entarea întâmpărilor iț ș

realitatea prin formulări i interpretări subiective sau rău inten ionateș ț

7ceastă interpretare nu se manifestă numai prin selectare tirilor, ci i prin evaluareaș ș

evenimentelor în actul scrierii i prin forme &urnalistice bine determinate ca: editorialul,ș

comentariul, cronica, pamfletul, caricatura, campaniile de presă focali%are pe o temă

anume

III. 4. %n$ ia de $%&t%'a&ia'e i de ed%$a'eț ș

+ncă de la apari ia i cre terea ponderii mass-media, o mare parte din ac iunea deț ș ș ț

transmitere a valorilor i modelelor culturale care până atunci fusese în sarcina familiei,ș

institu iilor religioase i ulterior colare, a fost preluată de către aceasta, care a devenitț ș ș

astfel un aliat sau un concurent redutabil în formarea atitudinilor i comportamentelorș

4"resa poate fi, din această perspectivă, prin promovarea anumitor tipuri de

comportament, conservatoare sau inovatoare, păstrătoare a unor valori tradi ionale sauț

generatoare de noi valori, alitată declarată a stabilită ii sau provocatoare de sc0imbăriț

2ass-media face parte din cultura veacului nostru i contribuie la rela ionarea cuș ț

valorile ce sunt mo tenite de umanitate, la receptarea i însu irea lor de către noileș ș ș

4= RmM R)E??EL, ociologia mass-media, Editura "olirom, )a i, 566A, p **ș4 2i0ai C127', 6ntroducere..., p *55



genera ii +n pre%ent, timpul acordat de copii consumului mass-media a crescut sim itorț ț

7stfel, mass-media au devenit în %ilele noastre căi importante de difu%are a culturi iș

institu ii de democrati%are culturală, oamenii având accest direct la valorile culturale, fărăț

intermedierea colii sau a altor institu iiș ț 4;

7 adar, ne aflăm în plină %onă de interferen ă cu problematica culturiiș ț 44 i cuș

ac iunea tuturor institu iilor sociale ce func inea%ă pe tărâmul culturii, educa iei, instruirii,ț ț ț ț

vie ii spirituale în general: coala, familia, biserica, institu iile de spectacol, întreaga crea ieț ș ț ț

artistică sub toate formele ei 2ai exact, televi%iunea preia sau crea%ă i difu%ea%ă un mesa&ș

care (dublea%ă(4A ac iunea specifică tuturor institu iilor implicateț ț

?unc ia educativă a mass-media este exercitată oricum, fie că există o inten ieț ț

programată, fie că nu este afirmată o dimensiune pedagogică în mod explicit Con inuturileț

ce sunt difu%ate prin mass-media fixea%ă foarte rapid repere pentru conduite i modele deș

comportament, a a-numitele (conven ii tacite( ale societă ii De exemplu, informa iile ceș ț ț ț

sunt oferite de televi%iune în cele mai variate domenii: istorie, geografie, te0nologie,

te0nică, artă, cultură, etnografie, folclor, credin e religioase, etc < se constituie într-o sursăț

importantă de lărgire a ori%ontului de cunoa tereș 4

+n lucrarea sa, >econstruc ia societă ii române ti prin audiovizual,ț ț ș )on >tavre

consideră că în ara noastră audiovi%ualul poate avea un rol extrem de important înț

regenerarea societă ii prin promovarea valorilor autentice care în acela i timp pot educaț ș

omenirea i pot construi noi pun i de solidaritate i speran ă: (ș ț ș ț *eleviziunea poate i trebuieș

să transcedă banalul, obi nuitul. 6ar când face acest lucru, trebuie să ne binedispună, săș

ne educe i să prezinte valori pozitive. Cea mai bună cale de a #uca un rol activ "nș

"mbunătă irea con inutului programelor de televiziune este de a supraveg$ea, a recunoa teț ț ș

i a sus ine cele mai importante i impresionante eforturi, dar i a sanc iona, la nivel ș ț ș ș ț

simbolic, eventualele derapa#e. ;alorile sociale apar "n toate produc iile culturale umaneț

i sitemul valorilor sociale este creat i recreat permanent prin interac iunea tuturor ș ș ț

actorilor semnificativi(A6

Deoarece are o mare pute de a oferi modele de comportament, mass-media se află

într-o po%i ie ambivalentă: fie este solicitată să exercite o ac iune educativăîn sensulț ț

4; )on 7L/!LE>C!, 2duca ia i mass-media. Comunicare i "nvă are "n societatea informa ionalăț ș ș ț ț , EdDacia, Clu&-'apoca, 566, p -=44 David 21RLE, *elevision, &udineces and Cultural tudies, London, Routledge, *4A Feorge FER/'ER, ( %iving Nit$ television: t$e dBnamics of t$e cultural process( in /rMant, jillman,

erspective son media effects, ', Billside, Larence Erlbaum, *A;4 ?rancois, G1>, 6ntroduction a lFanalBse de la tJlIvision, "aris, Ellipses, *, p =A6 )on >78RE, >econstruc ia societă ii române ti prin audiovizual,ț ț ș Editura 'emira, /ucure ti, 566=, p *=ș

=



formări unor oameni informa i, con tien i de po%i ia i responsabilitatea lor socială., fieț ș ț ț ș

este valori%ată i pentru resursele ei persuasiveinfluen area comportamentelor, mai alesș ț

cele economice i politice.ș

III. ;. %n$ ia de &e8!t%'!ț

Deoarece oferă informa ii comune, cunoa tere comună i implicit subiecte de dialogț ș ș

comune, mass-media func ionea%ă ca o imensă re ea care une te oameni diferi i i depărta iț ț ș ț ș ț

într-un fel de comunitate care nu este nici na ională sau spa ială, nici culturală sauț ț

religioasă ci este pur i simplu informa ională 7stfel, milioane de oameni se găsesc lega iș ț ț

prin nenumărate fire nevă%ute: fiind expu i constant acelora i mesa&e, ei a&ung săș ș

împărtă ească acelea i valori i repre%entări culturale, să posede cuno tin e asemănătoare,ș ș ș ș ț

să gândească prin informa ii, pove ti, idei i simboluri analoageț ș ș A*

2obili%area opiniei publice constituită pe suportul mesa&elor mediatice, în scopul

participării la diverse campanii de întra&utorare sau sus inere a unor persoane ce se află înț

situa ii speciale, declan ea%ă un sentiment de solidaritate ce depă e te grani ele politice,ț ș ș ș ț

rasiale, religioase, sau culturale

7cest liant mass-media permite oamenilor să- i afirme apartenen a i participare laș ț ș

un grup i astfel să atingă o formă de sociabilitate specifică societă ii de masă 7cesta esteș ț

motivul pentru care, sociologia i psi0ologia socială sus in că mass-media exercită oș ț

ac iune de coagulare a întregii societă i, fiind denumită un adevărat ciment social careț ț

apropie i conferă coeren ă micro i macro tuturor colectivită ilor din lumea pe care oș ț ș ț

trăim

7partenen a i participarea activă la un grup, pe ba%ele puse la dispo%i ie deț ș ț

mi&loacele de comunicare repre%intă o nouă formă de solidaritate, specifică societă ii deț

masăA5

III. =. %n$ ia de di"e'ti*,entț

A* 2i0ai C127', 6ntroducere... p ** A5 ?rancis /7LLE, 9Jdias et sociJtJ, kdition 2ontc0restien, "aris, *6, p 6=



7vând în vedere că în societatea modernă, timpul alocat muncii a scă%ut iar timpul

rămas la dispo%i ia individului pentru diverse alte activită i a crescut, mari categorii deț ț

popula ie i-au îndreptat aten ia spre mass-media, ca principal furni%or de produseț ș ț

destinate consumului cultural în timpul liber 1mul societă ii industriale resimte deseoriț

nevoia de relaxare, de odi0nă i de evadare din (strânsoarea( gri&ilor cotidieneș

Evolu iile te0nologice accelerate ce au început din secolul al _)_-lea care au dus laț

perfec ionarea instrumentelor de difu%are pe spa ii geografice vaste i în intervale scurte deț ț ș

timp, a unor mesa&e de interes general, a creat condi ii ca mass media să ocupe unț

important rol în via a individului 7cest fenomen dar i cre terea rolului publicită ii, caț ș ș ț

sursă ma&oră de finan are a sistemului presei, a făcut ca mass-media să devină institu ia ceț ț

vinde divertisment la cele mai reduse costuri, concurând din acest punct de vedere opera,

teatrul, cinematograful sau sportul oate televi%iunile prin cablu le oferă telespectatorilor o

gamă foarte largă de programe la pre uri infime, iar în ultima perioada ma&oritateaț

companiilor de cablu oferă pac0ete de tv internet la pre uri accesibile ma&orită iiț ț

)ndiferent dacă este vorba de o emisiune de divertisment la tv, de un film sau un

matinal, oamenii sunt captiva i de mi&loacele media, considerându-le cea mai potrivităț

modalitate de petrecere a (timpului liber( Gean /ertrand observă că aceste mi&loace media

(stimulea%ăemo iile sau intelectul. dar în acela i timp calmea%ăprin distrac ie sauț ș ț

cat0arsis.(A

2ircea Eliade afirma încă din anii 6, că divertismentul a preluat sensul consumării

pasive a timpului i că oamenii care nu întrebuin ea%ă bine timpul pentru un lucru, nu maiș ț

tiu, în ma&oritatea ca%urilor, nici să se odi0nească: (>e pot observa, însă, multe deosebiriș

între distrac ia omului societă ilor rurale i distrac ia omului modern +n societă ile agricoleț ț ș ț ț

sau pastorale, distrac ia se leagă de &oc i de ceremonial Contactul cu fantasticul se făceaț ș

direct, solemn i colectiv +n timpurile moderne, însă, s-ar putea spune că omul participăș

mult mai pu in la fantastic, că odi0na lui mentală se face mult mai neregulat 7 intervenitț

aici un viciu spiritual: nevoia de a consuma timpul i ca să consume timpul, omul modernȘ

încearcă orice distrac ie care îi e la îndemână El vrea cu orice c0ip să treacă pesteț

fragmentul care îl deprimă, în care se simte obosit, inert, negativ i încearcă să treacăȘ

peste acest timp negativ, consumându-l(A=

A Gean /ertrand, @ introducere "n presa scrisă i vorbită,ș pAA= 2ircea EL)7DE, *aina 6ndiei. *e)te inedite, edi ie îngri&ită i cuvânt înainte de 2ircea Bandoca, postfa ăț ș ț

de Boria 'icolescu, Editura )car, /ucure ti, sa, p *6ș

;



"rin urmare, consumul de divertisment le oferă oamenilor anumite sen%a ii, numiteț

de scriitorul france% Gean Ca%eneuve, (trăiri prin procură(A "rin asumarea diverselor

experien e imaginare, oamenii se eliberea%ă de frustrări, nemul umiri, proiectându- i atâtț ț ș

e ecurile cât i idealurile în lumile imaginare ce îi sunt puse la dispo%i ie de mass-mediaș ș ț

7cest fenomen este numit de Ca%eneuve, func ie terapeuticăț sau cat$artică.

7ceste func ii enumerate mai sus sunt ilustrate la niveluri mai mult sau mai pu inț ț

accentuate i de către institu iile media ale /isericii 2i&loacele de comunicare socială aș ț

/isericii acordă principală aten ie func iilor de culturali%are, educare i legăturăț ț ș

comunitară, adăugându-le acestora o dimensiune specifică, care ar putea fi numită func iaț

de spiritualizareîndu0ovnicire.A; a vie ii oamenilor, ca o prelungire a du0ului deț

comuniune din >fânta Liturg0ie Referitor la acest aspect, "reafericitul "ărinte "atriar0

Daniel al României afirmă: ( rogramul ma#or al presei biserice ti este acela de a vestiș

iubirea mântuitoare i sfin itoare a lui Dumnezeu "n casele oamenilor, pentru ca oameniiș ț

să caute Casa iubirii ve nice a lui Dumnezeu *atăl, a cărei pridvor este fânta ?isericăș (A4

raversând dincolo de polemicile născute în urma controoverselor referitoare la rolul

i func iile mass-media în societate, nu putem nici să le contestăm, nici să le ignorămș ț

1ricât am încerca să le criticăm sau eventual să le negăm, ele reu esc să se impună în via aș ț

tuturor indivi%ilor creând sau distrugând, modelând sau rea e%ând +n ceea ce prive teș ș

receptorul, totul depinde de op iunea fiecăruia, de liberul arbitru care se manifestă înț

func ie de experien a lui de via ă, de exigen ele sale morale i intelectualeț ț ț ț ș

+ndeplinirea principalelor func ii sociale depinde de interac iunea dintre mass-media,ț ț

public i autorită i sau proprietari media +n cadrul acestui &oc de interferen e, fiecare dintreș ț ț

cei trei parteneri, au datoria de a- i asuma responsabilită ile ce decurg din rolul pe care îlș ț

are de împlinit 7stfel, mass-media trebuie să î i con tienti%e%e în mod real i mai intensș ș ș

responsabilitatea de factor de influen ă pe care o de ine fa ă de public, publicul, de cealaltăț ț ț

parte, ar trebui să se distan e%e de nea&unsurile mass-media i să le sesi%e%e, iar autorită ileț ș ț

au datoria să intervină i să prevină pe cale &uridică i administrativă abu%urile ce se fac înș ș

numele libertă ii de expresieț AA

A Gean C7jE'E!8E, %a sociJtJ de lFubicuitJ. Communication er diffusion, DenoOl, "aris, *45, p *6;A; "r Dr 'icolae D7>CL!, op.cit., p. /A/

A4 D7')EL, "atriar0ul /isericii 1rtodoxe Române, 2isiune cutural-pastorală prin radio, în vol 9isiune pentru mântuire, Ed /asilica, /ucure ti, 566, p =șAA "r Dr 'icolae D7>CL!, op.cit., p. /A1

4



CAPITOLUL IV

PRESA RELIIOASĂ I CULTURA MEDIAȘ

IV. 9. Ma*e&e i ,a** ,edia a*)e$te te#'eti$#6$#n$e)t%a&eș

De cele mai multe ori, părem obliga i să considerăm cele două substantive, (masă( iț ș

(mass media(, drept etalon Cuvintele scurte par a fi într-adevăr, extrem de convenabile iș

ca atare este normal să preferăm termenul de (mass media( perifra%ei alcătuită din expresia

(mi&loace de comunica ie influente i larg difu%ate( sau mai exact, cum o numea Geanț ș

/ertrand: ( suporturi te$nice care servesc la transmiterea mesa#elor către un ansamblu de

indivizi(A 7cest lucru însă, nu explică totu i op iunea pentru unul dintre ace ti doiș ț ș

termeni, care, dacă sunt condensa i, re%ultă forma de (mass media(ț

ermenul de mass-media provine din limba latină unde (massa( însemna (o cantitate

mare de informa ii agregate(, iar (media, medium( însemna mi&loc de transmitere a cevaț

?iind supranumită, de multe ori (a patra putere în stat(, ( mass-media au devenit, "n lumea

modernă, un fel de centru gravita ional "n raport cu care se pozi ionează toate celelalteț ț

segmente ale societă iiț (6 2ai mult de atât, sistemele mediatice au transformat societă ileț

i au dobândit o putere fantastică, fiind nu doar (a patra putere în stat(, ci for a de care nuș ț

se mai poate dispensa nici un tip de putere

2ass-media repre%intă un set de te0nici i metode de transmitere de către furni%oriș

autori%a i ai unor mesa&e, unei largi audien e, eterogene i dispersate geografic 2ass-ț ț ș

media sunt considerate institu ii sociale atât culturale cât i economiceț ș *

7cest termen, de masă, desemnea%ă ceva material, o no iune ce este legată deț

greutate i de cantitate 7cest termen însă, a a&uns să aibă puternice conota ii negative fiindș ț

pus adesea în contextul altor ce termeni, ce îii conferă i alte nuan e depreciative 7stfel,ș ț

avem (produsele artistice de masă(ex: mobila industriali%ată, mu%ica pop, ben%ile

desenate, etc. ce încearcă să fie pe placul ma&orită ii ignorând rafinamentul artei (pure(ț

De asemenea, cultura de masă este vândută la pre uri negociate Revistele de circula ieț ț

A Gean /ertrand, @ introducere "n presa scrisă i vorbită,ș Editura "olirom, /ucure ti, 566*, p *ș

6 2i0ai Coman, 6ntroducere "n sistemul mass-media, Editura "olirom, /ucure ti, *, p ;5ș* Eusebiu i0an, +enomene psi$osociale de masă, Editura )nstitutul de Ecologie >ocială, /ucure ti, 5665, pș

*6*

A



largăîn masă. sunt pline de bârfe, certuri, având probabil ca punct culminant atins <

momentul când aceste sunt destinate femeilor casnice

>ensul curent în care este folosit termenul de masă este destul de recent "ână în

secolele anterioare, se foloseau termeni ca (masă populară(, (mul ime( Conform părerilor ț

unor istorici, acest termen a fost introdus pentru a se eviden ia integrarea rapidă aț

popula iei ce a migrat dinspre %onele rurale spre cele urbane în(masa( oamenilor lipsi i deț ț

educa ie i de calificareț ș

recând de etimologia i sensul dat cuvântului ini ial, trebuie remarcat faptul căș ț

acesta, la fel ca orice termen repetat la nesfâr it, a dus la crearea unei convingeri "entru aș

fi (adoptată( o expresie, trebuie să respecte etapele unui proces clasic După o anume

vreme, expresia î i asumă o via ă proprie i apare sub forma unui fapt incontestabil înș ț ș

cuvântări i %iare i c0iar la nivel academic, în discursuriș ș

7cest termen, de (masă( atenuându-ne capacită ile de observare a a&uns să fie asociatț

cu cele mai evidente aspecte ale universului nostru cotidian i astfel, noi am a&uns săș

considerăm că apar inem unei societă i alcătuite din mase El însă, în loc să fie pur iț ț ș

simplu o unealtă ce ne-ar putea a&uta să descriem ceea ce observăm, se presupune a fi un

fapt, o ideea preconcepută care nu este altceva decât un obstacol în calea gândirii corecte:

dacă am intrat cu adevărat într-o epocă a maselor, atunci ar trebui să găsim i fapte care săș

corespundă metaforei

+n %ilele noastre, mass-media înseamnă mi&loacele prin care sunt difu%ate diverse

informa ii sau emisiuni de divertisment "e cine cu cine îi pun ele în contact >untemț

a adar, încă o dată încol i i de cuvinte 1ri de câte ori există un mi&loc, automat î i facș ț ț ș

apari ia o persoană care ac ionea%ă i una care recep ionea%ă i care nu pot să nu apele%e,ț ț ș ț ș

referindu-se la imaginea transmisă, la termenul de (mi&loc(, ceea ce înseamnă (ceva

intermediar( "entru contracararea acestui stereotip va lansa 2ars0all 2cLu0an celebrul

său paradox: (mi&locul este mesa&ul( Ceea ce voia el să eviden ie%e i să clariifice eraț ș

faptul că, dat fiind că este un instrument, orice mi&loc ne modifică realmente, percep iaț

asupra lumii i, drept urmare, interpretarea experien ei noastre 'oi explicăm universul înș ț

diverse moduri care depind de faptul dacă privim în &ur, citim %iarele sau urmărim

programele transmise de televi%iune5

7ceastă expresie: (mass media( este pe cât de ciudată, pe atât de incomodă deoarece,

ea dă na tere unui număr foarte mare de cli ee care este relativ la mase i la func ia massș ș ș ț

5 "ierre >orlin, 9ass 9edia, traducere de Rodica Roxana 7ng0el i 2i0ai Eugen 7vădanei, Editura )nstitutulș

European, )a i, 5665ș



mediei, însă nu anali%ea%ă cu exactitate niciun set specific de obiecte sau practici oate

mi&loacele mass mediei au în comun faptul că mul i oameni educa i le consideră ca fiindț ț

neinteresante i pre%entând tendin a de a corupeș ț

2ass media prosperă prin scoaterea la iveală a ceea ce este mai bun în produsele

efemere, ea fiind în această privin ă tipică pentru era industrială +nsă, cu toate acestea, seț

pare că termenul de (mass media( afost introdus cu succes de companiile de publicitate,

care erau dornice să- i convingă clien ii de faptul că reclamele din mass media vor fi celeș ț

ce vor duce la cre terea spectaculoasă a numărului cumpărătorilor respectivelor produseș

+n măsura în care oferă informa ii, mass media face parte din sistemul deț

comunica ii, fiind parte integrantă a procesului unic i special prin care iau na tereț ș ș

comunită ile umane în cadrul cărora trăiesc membrii acestora +ntreaga omenire, apelea%ăț

în general la multe mi&loace de comunicare, iar limba&ul vorbit poate fi considerat ca fiind

doar cel mai convenabuil instrument pentru transmiterea unor mesa&e complexe i de mareș

întindere 7cestei comunicări lingvistice i s-a acordat o aten ie deosebită în compara ie cuț ț

celelalte forme de comunicare, deoarece din momentul în care stăpânim o limbă, dobândim

automat i capacitatea de a gândi logic 2ass-media ne afectea%ă destul de profund, înș

condi iile în care are o pre%en ă constantă în via a noastră De i alte institu ii pot avea unț ț ț ș ț

impact mai puternic, totu i nicio altă institu ie nu are un impact atât de persistent i deș ț ș

adânc precum mass-media

"e măsură ce individul cre te, se maturi%ea%ă i trece prin diferitele etape ale vie ii seș ș ț

sc0imbă i afilierea acestuia familiară i prieteniile coala face parte doar o perioadăș ș Ș

limitată din existen a noastră iar /iserica este frecventată doar de o parte din popula ie +nț ț

sc0imb, în deplină antite%ă, mass-media face parte din via a noastră de %i cu %i, înso indu-ț ț

ne din fragedă copilărie i până în ceasurile mor ii 2ai mult de-atât, mass-media de ine oș ț ț

universalitate impresionantă, oferind un baga& de idei i de imagini care depă e te cu mult,ș ș ș

barierele demografice, sociologice, i geograficeș

>istemul mass-media este cel care asigură circula ia informa iilor, opiniilor,ț ț

interpretărilor i abordărilor considerate a avea o semnifica ie socială i repre%intă oș ț ș

adevărată lefătură informa ională între diverse păr i i segmente sociale 2ass-media î iț ț ș ș

asumă obliga ii civice, de a informa, între ine i vinde, dar în principal de a contracaraț ț ș

planul de discu ii, asigurând un ec0ilibru între planul public i cel privatț ș 7cest sistem

repre%intă a%i o imen ă for ă care, conform apercierilor unor anali ti, stăpâne te efectivț ț ș ș

lumea Este un sistem care globali%ea%ă lumea dar i divide 7stfel, fiecare actor, agent,ș

Claude-Gean /ertrand, op.cit. p

=6



cântăre , grupă social sau de interese, organi%a ie sau na iune î i construie te prinț ț ț ș ș

intermediul sistemului mediatic un edificiu simbolic ce serve te ca mi&loc de protec ieș ț

pentru identitatea sa

'u putem anali%a mass-media fără a pune accent pe impactul lor asupra societă ii iț ș

nici nu putem vorbi de transformările societă ii contemporane fără a defini locul iț ș

importan a mass-media în structura ei (Este evident că mi&loacele de comunicare în masăț

sunt astă%i o parte esen ială a structurii noastre institu ionale 7stfel, de i sunt industriiț ț ș

autonome, ele au pătruns în toate institu iile sociale de ba%ă ale societă ii noastre "e scurt,ț ț

mass-media au pătruns în societatea noastră, până la nucleul său institu ional(ț =

Libertatea de circula ie a informa iilor, care a fost prost în eleasă, a transformat mass-ț ț ț

media într-un nesecat i%vor de informa ii periculoase, de idei false i ireale, în lipsta unuiț ș

sistem coerent de valori autentice

Concuren a între diferitele canale mediatice i dorin a de câ tigare a unei audien e câtț ș ț ș ț

mai largi, duce la difu%area unor mesa&e tot mai nocive, prin exaltarea violen ei i aț ș

erotismului, cultivarea orgoiului i a lăcomiei, a deri%oriului i a lipsei de interes "rinș ș

aceasta, se promovea%ă mitul vedetelor, care au devenit idolii lumii contemporane, ce sunt

propuse ca modele universale

1mul a&unge c0iar să nu mai trăiască el însu i, ci să- i cede%e trăirile modelelor,ș ș

astfel încadrându-se în cli ee 7ceste vedete, însă, fac de cele mai multe ori o mândrie dinș

imoralitatea lor, transformând păcatul în (virtute( i afirmându- i aderen a la diferite secteș ș ț

i mi cări sincretiste'e 7ge, /iserica scientologică. De exemplu, trebuie să remarcămș ș

faptul că, pentru &urnali tii români, scientologia apare ca o curio%itate, fiind mai degrabăș

(religia lui om Cruise i a lui Go0n ravolta(, a a cum e întâlnită în ma&oritatea titlurilor ș ș

de presă;

Efectul este năucitor, mai ales asupra tinerilor are afla i la vârsta căutării modelelor ț

i identificării cu acesteade la îmbrăcăminte până la comportament. a&ung să adopteș

principii improprii i imoraleș

IV. 1. Media i )%b&i$%&ș

2edia, se adresea%ă unei entită i anonime, i anume publicul David C0aneMț ș

consideră no iunea de public un exemplu de fic iuneț ț 4, ceea ce nu înseamnă că este pură= 2elvin, L De ?leur, >andra /all-RoJeac0, *eorii ale comunicării..., p **-*5 0ttp:@@anacasianblogspotro@56**@6;@promovarea-valorilor-moral-spirituale0tml, 66=56*5; "rLect Dr Radu "etre 2ure an,ș cientologia: religie sau tiin ă7ș ț , curs < ?acultatea de eologie 1rtodoxă(Gustinian "atriar0ul(, p 4 D C0aneM, +ictions and Ceremonies, Editura 7rnold, Londra, *4, p ;=

=*

http://anacasian.blogspot.ro/2011/06/promovarea-valorilor-moral-spirituale.html






fante%ie, construc ia narativă fiind caracteristica sa esen ială 7tunci când spunem căț ț

publicum repre%intă grupul de oameni ce primesc informa ii i opinii din mass media, noiț ș

în ine creăm o entitate fictivă, o persoană colectivă care cumpără %iare sau desc0ideș

televi%orul, astfel primind informa ii pe care le asimilea%ă Drept aceea, succesiuneaț

narativă este cea care explică cel mai bine modul în care cititorii, respectiv ascultătorii

primesc mesa&ele diind influen a i de acestea, însă noi nu avem permisiunea să afirmăm căț ț

acest proces simplu este cel dominant "erspectiva ar putea fi într-o oarecare măsură

diferită dacă nu am accepta succesiunea inevitabilă a etapelor de tipul: dorin ă, îndeplinire,ț

acceptare 7 adar, vom începe acest subcapitol punând sub semnul întrebării însă iș ș

no iunea de publicț

ermenul de (public( repre%intă în sine, un cuvânt extrem de ciudat pe care îl

întâlnim încă de prin secolul al _8)-lea 7cesta se pronun ă mai mult sau mai pu inț ț

asemănător în ma&oritatea limbilor indo-europene, ortografia sa rămânând nesc0imbată de

când a fost întâlnit pentru prima dată Cuvântul derivă din latinescul populus, din care a

apărut peoplepopor. < un cuvânt pe care spaniolii îl în eleg foarte bine, în limba spaniolăț

existând cuvântul pueblo.

7cest cuvânt a început să fie folosit pe scară largă din secolul al _8)))-lea,

însemnând (popor(, mai exact antonimul cuvântului (aristocra ie( >fera vie ii publice aț ț

evoluat sub formă de întâlniri, conversa ii pe stradă, prin de%bateri în cârciumi dar i prinț ș

de%bateri religioase Cu toate aceste, cuvântul (public( are deseori tendin a, să se refere laț

un grup neomogen, amorf, un plural conven ionalț

>c0imbarea în elesului acestui termen î i are originea în de%voltarea mi&loacelor deț ș

informare ieftine, la sfâr itul secolului al _)_-lea +n această perioadă, sistemulș

educa ional s-a îmbunătă it în mod semnificativ 7stfel, a apărut un public cult, numeros,ț ț

desconsiderat până atunci "entru a mul umi acest public s-au tipărit %iarele populare i s-ț ș

au făcut filme 7stfel, produc ia pe scară largă a impus divi%area muncii în activită iț ț

(publice(

"ână la mi&locul secolului al _)_-lea, putea aproape oricine să tipăarească i săș

vândă %iare de tipul foilor volante, concepute în grabă, însă, cu timpul, presa a devenit o

afacere costisitoare dar i extrem de speciali%ată 2agna ii presei, au modificat func iaș ț ț

%iarelor făcând din cifra de afaceri o preocupare proprie Deci, au oferit cititorilor

informa ii particulare i evenimente neînsemnate, diferite de evenimenteleț ș

politicepublice., însă n-au lăsat cale liberă diversită ii opiniilor, distrugând astfel legăturaț

=5



cea strânsă dintre &urnali ti i cititori i transformând un public activ într-un simplu grup deș ș ș

consumatori de informa iiț

De i teoriile pe care le-am pre%entat anterior sunt extrem de importante pentruș

modificările impresionante pe care le-au produs, totu i, acestea nu pot explica motiveleș

clare pentru care un cuvânt a căpătat alt în eles De aceea, îi dăm dreptate lui Davidț

C0aneM când nume te publicul o fic iuneș ț

ermenul (public( este unul mult prea vag care încearcă unificarea unei varietă i deț

comportamente sub o denumire unică 'e punem întrebarea: De ce oare media, în loc să

aborde%e o entitate abstractă, nu vorbe te despre patronii săi, mai exact, despre oameniș

destul de diferi i ?ic iunea se bucură de o acceptare universală, inclu%ându-i i pe cei ceț ț ș

studia%ă politica informa ională, i din acest motiv, în elegem de ce este atât deț ș ț

avanta&oasă

+n general, publicul, mai ales cel de televi%iune, nu operea%ă selectiv i astfel, privitulș

la televi%or devine aproape un ritual care se aseamănă într-un fel cu mersul la biserică

Cetă enii devin dependen i de media "e cealaltă parte, mass-media influen ea%ă masivț ț ț

agenda publică în mod directdatorită aten iei acordate evenimentelor dar i credibilită ii deț ș ț

care se bucură.

2ul i cercetători ai raportului dintre mass-media i opinia publică sunt de părere căț ș

nu toate mi&loacele de comunicare ac ionea%ă într-un mod ritmic în transmiterea anumitor ț

informa ii, ci cu o anumită periodicitate prin care leagă, de fapt un anumit tip de public cuț

anumite mi&loace de un anumit gen de mesa&e Roger Clausse sublinia%ă diferen ele deț

natură calitativă dintre tipurile de public, care varia%ă de la (comuniuni( de indivi%i

dispersa i, uni i printr-o experien ă comună, până la audien e de masăț ț ț ț A

)nterdependen a dintre mass-media i publicul larg este de&a evidentă Cea mai mareț ș

provoacare, însă, pentru societatea contemporană de astă%i i cea de mâine o constituieș

noile mi&loace de comunicare în masă ce par să se înmul ească pe %i ce trece 7stfel de laț

computer, s-a trecut la laptop, acum la tabletă ultra-portabilă De la celular, s-a trecut la

videotelefon, acum la smartp0one )nternetul pre%ent pretutindeni, înmul irea sateli ilor ț ț

pentru comunica ie i toate cele enumerate au devenit ele însele mesa0e pentru omul ereiț ș

cibernetice, o eră ce-l proiectea%ă într-o lume virtuală, cu posibilită i infiniteț

A Roger Clasusse, *$e mass public at grips Nit$ mass communication, în: )nternational >ocial >cienceGournal, *;A, 56=., pp ;5-;=

=



IV. 4. E"a&%a'ea a%dien eiț

De i editorii au inut întotdeauna eviden a căr ilor pe care le-au vândut iar directoriiș ț ț ț

de teatre au verificat seară de seară, spectacol după spectacol diferen ele numerice aleț

spectatorilor 'o iunea care a fost atent anali%ată i care poate fi definită prin (publiculț ș

nostru( a apărut mult mai târ%iu, atunci când ?inan ele sau alte institu ii financiare au fostț ț

interesate să verifice câ i bani s-au încasat Cele mai elocvente cifre au fost propuseț

impo%itării >tatisticile, care sunt în primul rând sinte%e de date, pot fi uneori elovente prin

facilitatea în elerii unor fenomene 7stfel, de prea multe ori, studiile pe tma audien ei a&ungț ț

la cinclu%ii decisive, ba%ându-se pe observa ii empirice sau pe sc0imbarea gesturilor ț

individuale, nereu ind să plase%e indivi%ii în cadrul social în care ace tia î i exprimăș ș ș

preferin eleț

La început, mass media s-a adresat unui public restrâns către care a transmis tiriș

simple "rimele %iare au fost adesea alcătuite dintr-o pagină unică, destinată unui public

anume "roblemele s-au sc0imbat abia atunci când publicul s-a lărgit i când a devenitș

necesar ca problemele dificile să fie tratate pe scurt, în loc să se acorde spa ii largi temelor ț

de interes local

7 adar mi&loacele de comunicare folosesc pentru a informa, a distra i a convingeș ș

'umeroase sonda&e afirmă aceste mi&loace de informare sunt vă%ute la fel i de cătreș

consumatori care in să caracteri%e%e media în func ie de cele trei criterii men ionateț ț ț

anterior 8erificând însă, c0estionarele, ne vom da seama că, mai mult sau mai pu inț

implicit, mass media impune toate aceste norme celor ce sunt intervieva i, atât informarea,ț

cât i divertismentul i convingerea apar inând domeniului efectelor De i interviurile luateș ș ț ș

direct celor implica i într-un domeniu nu oferă totdeauna cea mai bună metodă deț

în elegere a activită ii acestora, totu i, sonda&ele legate de vi%ionarea programelor deț ț ș

televi%iune, fără a spune nimic precis, oferă perspective asupra obi nuin elor oamenilor ș ț

ipurile de programe tv, sunt clasificate în mod interesant, în categorii similare cu

cele utili%ate în ca%ul presei scrise, de i televi%iunea este considerată, în ciuda număruluiș

din ce în ce mai mare de canale, mai pu in pulveri%ată în mici segmente, a a cum este ca%ulț ș

presei Cu alte cuvinte, consumatorii consideră că televi%iunea le apar ineț

Cercetătorii au constatat că audien ele sunt grupuri reale din societate i că existăț ș

rela ii interpersonale care media%ă efectele mi&loacelor de comunicare în masăț

Cunoa terea acestei audien e însă, nu este o misiune u oară, datorită invi%ibilită ii acesteiaș ț ș ț

" Drummond i R "atersoneditori.,ș *elevision in *ransition, /?) , Londra, *A, p =A

==



7udien a din cadrul televi%iunii sau radioului este mult mai sensibilă, instabilă iț ș

imprevi%ibilă +n ca%ul audiovi%ualului sunt urmărite trei aspecte esen iale: aten ia,ț ț

aprecierea i satisfac iile pe care le generea%ăș ț

>istemul mass-media poate fi mai mult sau mai pu in de%voltat într-o anumităț

societate, având capacită i diferite de răspuns la nevoile sistemului social i ale audien eiț ș ț

Referitor la capacitatea de răspuns, marii cercetători sus in că în func ie de cât deț ț

pronun ată este aceasta, cu atât mai mult sistemul media ocupă o func ie centrală iț ț ș

puternică, iar audien a este mai dependentă de mediaț

De aceea, existen a diverselor surse alternative care sunt create de re ele informaleț ț

sau speciali%ate fac să scadă dependen a publicului de media, tocmai prin varietateaț

ofertelor "e de altă parte, audien a se stratifică pe diferite nivele în privin a dependen ei deț ț ț

media 7ceastă dependen ă de media este legată i de componen a socială determinată deț ș ț

structura i sc0imbările din societateș *66

Rela iile dintre mass-media i audien ă sunt variabile: reflectă sau urmea%ă publicul,ț ș ț

caută să inducă sau să controle%e opinia publică i astfel, în evolu ia lor dinamică, cei treiș ț

polimedia, societatea, audien a. care interac ionea%ă permanent trec, fiecare în parte, prinț ț

transformări care influen ea%ă întregul procesț

Dacă preocuparea principală a mi&loacelor de comunicare în masă este de a a&unge la

un public cât mai larg i în acela i timp de a-l cultiva i fideli%a, în ca%ul audien ei, existăș ș ș ț

criterii prooprii de alegere i evaluare a programelor audiovi%uale, inând în mare parte deș ț

complexitatea dinamicii sociale globalem dar i de trăsături individuale sau de grupș

rilogia informare@divertisment@manipulare se ba%ea%ă pe modelul central de pia ă alț

economiei capitaliste 7cest model, cere, pe de-o parte, (bunuri( de tipul tirilor sauș

divertismentului i, pe de altă parte, existen a clien ilor care să aibă nevoie de aceste bunuriș ț ț

i să le solicite 2ass media repre%intă canale prin care aceste înlesniri sunt oferite celor ș

care le doresc1bservăm deseori că se vorbe te despre presă sau televi%iune ca despre o presăș

standardi%ată sau despre o televi%iune unificată !ria a diversitate a %iarelor, a posturilor deș

radio i, tot mai mult, a re elelor de televi%iune este ignorată 7stfel, %iarele locale suntș ț

percepute ca produse secundare, tipărite cu ma ini demodate, ce abundă în relatări despreș

diverse instan e &udecătore ti, consilii locale sau diverse vân%ări "osturile de radio locale,ț ș

de cele mai multe ori, transmit doar tiri de interes localș

*66 "r "rof 'icolae Dascălu, arabola făcliei..., p *4

=



2odelul dominant ne împiedică să observăm cu claritate ceea ce se petrece,

deoarece, din cau%a logicii sale abstracte, punctul de vedere al consumatorului este deseori

pre&udiciat i a&unge c0iar să fie ignorat De aceea, este mai de folos să renun ăm la teorieș ț

i să anali%ăm felul în care oamenii decid să aleagă un mi&loc de informare sau altul,ș

precum i modul în care încep să-l folosească până în momentul în care acesta seș

transformă în rutină

IV. ;. R%tina

Ritualurile au implicit o func ie socială, care este sus inută eficient de media, însăț ț

impactul acestora nu se limitea%ă la sfera publică Rutina repre%intă, în parte, un răspuns

dat tuturor provocărilor vie ii noastre, implicând o sfidare a elurilor imposibil de atins, dar ț ț

i manifestând preferin e pentru cele destinate sub%isten ei )ndiferent de ce canal deș ț ț

comunicare este vorba: tv, radio, presă scrisă sau internetne media., oamenii caută în

permanen ă satisfacerea nevoilor de informare, de acces la cultură sau de divertismentț

pentru a- i împlini timpul liber oată această dependen ă, spunea "ierre >orlin, s-a creat iș ț ș

din cau%a rutinei %ilnice i a comodită ii cu care omul actual se mu ume te +n accep iuneaș ț ț ș ț

freudiană, oamenii î i impun singuri aceste ritualuri, având tendin a înnăscută de revenireș ț

la condi ia ini ială la repetarea acelora i gesturi sau re-crearea acelora i situa iiț ț ș ș ț *6*

+n interiorul multor locuin e, aparatele de recep ie i c0iar %iarele nu repre%intăț ț ș

simple instrumente de informare 7 e%area lor în casă, însă, este cea care determină în modș

0otărâtor felul în care familiile percep existen a acestora "a ii care trebuie făcu i pentruț ș ț

pornirea aparatelor, a computerului, sau pentru urmărirea programelor preferate introduc

atât aparatele audiovi%uale cât i presa într-un context anume, rela ia lor cu celelalteș ț

obiecte din încăpere fiind cea care influen ea%ă modul în care acestea sunt percepute 1riceț

utili%are a mass mediei este, în unele privin e, predeterminată de context, care la rândul săuț

este afectat de concep ia social-culturală a utili%atoruluiț

IV. =. P'e*a i )%b&i$%& de ,a*!ș

*6* "ierre >orlin, opcit, p ;5

=;



"resa este desigur cel mai vec0i mi&loc de comunicare în masă însă, nu în fa%a ei de

început când se adresa unui public restrâns, ci presa din epoca modernă care a căpătat

caracteristica de masă ?iind produs al erei industriale, ea dispune de toate mi&loacele iș

posibilită ile te0nice, economice, sociale i culturale pentru apari ia unor %iare de mare tira&ț ș ț

i la pre uri accesibile unui public de masă ("resa de masă, repre%intă conversa ia tutuor ș ț ț

cu to i i a fiecăruia cu celălalt(ț ș *65

oate mi&loacele de comunicare în masă, în ciuda diversită ii i a diferen elor minoreț ș ț

sau ma&ore dintre acestea, captea%ă i de%văluie aspecte ale lumii a a cum se înfă i ea%ăș ș ț ș

oc0ilor &urnali tilor sau cameramanilor 7stă%i, programele de radio i de televi%iune suntș ș

în cea mai mare parte alcătuite din tiri, transmisiuni în direct, emisiuni de divertisment,ș

documentare sau diverse de%bateri politici sau despre evenimente curente "ublicul, se pare

că, atunci când selectea%ă emisiuni le preferă pe cele informative în detrimentul celor de

fic iuneț

2edia se define te deseori ca fiind sursa cea mai veridică de informa ie, însă ulterior ș ț

acest termen a fost utili%at într-un mod specific, cu o nuan ă în elătoare, de aceea nu maiț ș

tim dacă este informare sau de%informare De asemenea, media supune aten iei noastreș ț

caracteristici ale obiectelor@evenimentelor pe care nu le cunoa tem, precum i situa ii ce neș ș ț

sunt străine, din afara sferei noastre de activitate "resa, de orice natură, ne oferă iș

informa ii diferite de cele pe care le-am putea ob ine din contactul direct cu un obiect sauț ț

cu o persoană C0iar dacă sunt insuficiente cuvintele, iar imaginile se succed cu

repe%iciune, totu i, mass media ne obligă oarecum, să observăm situa ii sau obiecte pe careș ț

anterior le ignoram

+n conclu%ie, putem afirma că omul este o specie aflată continuu în căutarea

sensurilor ?iin ele umane încearcă să în eleagă via a, situa iile cu care se confruntă, dorindț ț ț ț

să anticipe%e consecin ele acestora 'oile metode de comunicare permit de cele mai multeț

ori informa iilor să se anga&e%e în valul general de sc0imbări "rivind în trecut, observămț

că interesul publicului pentru informa ii pare să fie mai pu in o pasiune trecătoare i maiț ț ș

mult o parte integrantă a industriali%ării 7stfel, ma&oritatea mi&loacelor de transmitere a

informa iilor nu pot fi încredin ate unei sfere de influen ă exclusivă de inută deț ț ț ț

concernurile financiare, precum i de cele mai recente progrese ma&ore ale te0nologieiș

Datorită acestei te0nologii, s-a de%voltat i conceptul de (comunicare în masă( care poateș

fi definit ca (orice formă de comunicare "n care mesa#ele, având un caracter public, se

*65 /ernard 8oMenne, %a presse dans la sociJtJ contemporaine, în Collection !, Librairie 7rman Colin, "aris,*;5, p 5=

=4



adresează unei largi audien e, "ntr-un mod indirect i unilateral, utilizându-se o te$nologieț ș

de difuzare(*6 De aceea, de%voltarea presei, a radiolui, a televi%iunii i a mediului online,ș

nu s-a limitat la cantitatea de date furni%ate ci a constituit trecerea de la o societate de un

anumit tip la alta, profund diferită

"arafra%ându-l pe RaMmond Iilliams, putem spune că astă%i, furni%area de

informa ii, a devenit cumva la fel de necesară precum cea de alimente sau combustibil,ț

prima fiind satisfăcută i organi%ată oarecum similar celei de-a doua Cererea de informa ieș ț

pe plan mondial a crescut i, întrucât consumatorii solicită tiri, acestea trebuie să ia formaș ș

de marfă, similară bunurilor pe care le putem cumpăra i vinde Consumul acesta masiv deș

informa ie se aseamănă, cel pu in în lumea industrială, ac0i%i iei masive de bunuri, iar ț ț ț

citirea sau vi%ionarea mecanică nu sunt departe de procedurile activită ilor mecaniceț *6=

7 adar, diversele metode de difu%are a informa iei au fost grupate sub termenulș ț

generic (mass media(, termen ce include o mare varietate de mi&loace te0nice dar i deș

practici de comunicare, toate (adăpostite( sub o singură (pălărie(, ce e relativ greu de

condus Cuvântul (mass( încearcă să sugere%e importan a deosebită repre%entată deț

cantitate ermenul (mi&loc( este mult mai relevant dacă este luat în sensul lui originar, cel

prin care două puncte aflate la distan ă se află în contact După cum am pre%entat, înț

pre%entul capitol, mi&loacele de comunicare generea%ă o dublă ac iune, destinatarul fiind înț

acela i timp i expeditor "rivite sub acest aspect, un %iar sau un program de radio@tvș ș

înseamnă (media( rebuie însă men ionat faptul că expresia (mass media( a fost acceptatăț

datorită utili%ării frecvente Ea nu poate fi evitată, însă trebuie să fim con tien i de modulș ț

inadecvat în care este folosită

IV. ?. E7e$te&e ,a**6,edia a*%)'a $%&t%'ii i *#$iet! iiș ț

2ulte din teoriile privitoare la efectele mass-media s-au extins de la cercetările

asupra indivi%ilor lua i individual către influen e ma&ore, asupra culturii, volumului deț ț

cuno tin e dar i normelor dintr-o societateș ț ș

"unându-se problema în ce măsură contribuie mass-media la formarea unei atitudini

sociale ce ar putea orienta opinia publică pentru respectarea unor anumite criterii morale, s-

*6 Dorin "opa, 9ass-media, astăzi, Editura )nstitutul European, /ucure ti, 5665, p ș*6= Ric0ard Iilliams, >eadind and Criticism, ?redericJ 2uller, Londra, *6, p

=A



a trecut la anali%a tuturor efectelor avute în vedere de comunicator, la cele privind

atitudinea, acumulările de informa ii i comportamenteleț ș

+n acest ca%, mass-media î i exercită influen a asupra publicului în trepte succesive:ș ț

acordul ade%iunea ra ională la con inuturile media, pe ba%a unor afinită i de idei.,ț ț ț

identificareaasimilarea valorilor promovate, imita ie comportamentală. iț ș

internalizareaasimilarea valorilor promovate de media i integrarea lor la nivelul proprieiș

personalită i.ț *6 7stfel, este constatată existen a unor efecte neplanificate, de lungă durată,ț

indirecte i la nivel colectiv produse de mass-media Efectele respective se manifestă deș

multe ori sub forma unui consens informa ional i sub forma impunerii unei ideologiiț ș

dominante, a consolidării legăturilor sociale "e de altă parte, ele pot induce o stare de

conflict i fragmentare în rândurile audien eiș ț

Efectele mass-media comportă diverse atitudini: unele convergente, altele

contradictorii, unele din ele atribuie mi&loacelor de comunicare în masă diverse merite

deosebite pentru evolu ia societă ii moderne, altele care distrug tot ceea ce este bun înț ț

rela iile dintre oameni, precum ni te for e malefice "rin acest mod, atitudinile optimisteț ș ț

fac din mass-media instrumente esen iale de promovare a democra iei, care: (demascăț ț

păcatul i corup ia, ac ionea%ă ca gardieni ai pre ioasei noastre libertă i de exprimare, aducș ț ț ț ț

cel pu in un anumit grad de cultură pentru milioane de oameni, asigură o distrac ie %ilnicăț ț

nedăunătoare pentru masele de muncitori obosi i, ne informea%ă despre evenimentele careț

au loc în lume i ridică standardele lor de via ă, deoarece, datorită insisten ei lor neobosite,ș ț ț

cumpărăm i consumăm produse stimulând astfel institu ia economică(ș ț *6;

"e lângă acest punct de vedere optimist, mass-media este însă învinuită de

(pervertirea valoriloc culturale ale publicului, stimularea cre terii ratei delicven ei,ș ț

contribu ia la degradarea morală generală, diri&area maselor către superficialitatea politicăț

i descura&area creativită ii(ș ț *64

IV. . Re&i8ia i $%&t%'a ,ediaș

De-alungul timpului, perfec ionarea mi&loacelor de comunicare s-au făcut de cele maiț

multe ori în concordan ă cu evolu ia structurilor sociale i cu asimilarea pe scară largă aț ț ș

*6 Delia /alaban, Comunicare mediatică, Editura ritonic, /ucure ti, 566, p =ș

*6; 2elvin, L De ?leur, >andra /all-RoJeac0, *eorii ale comunicării de masă, Editura "olirom, )a i, *,ș p *64 6dem

=



cunoa terii tiin ifice )mpactul noilor te0nologii a provocat diverse atitudini i reac ii dinș ș ț ș ț

partea /isericilor De i modul în care se raportea%ă cre tinii fa ă de comunitatea mediaticăș ș ț

se include într-un cadru general, totu i există deosebiri de nuan e între catolici, protestan iș ț ț

i ortodoc iș ș

Religia cre tină nu este împotriva cunoa terii tiin ifice i progreselor te0nologiceș ș ș ț ș

însă pune accent întotdeauna pe dimesiunea morală i spirituală a noută ilor din domeniulș ț

te0nic +nainte de căderea în păcat, 7dam era rege al crea iei, exercitându- i rolul prinț ș

cunoa tere contemplativă i prin comunicarea directă cu Dumne%eu oate te0nologiileș ș

apar imediat după cădere făcând parte din efortul constant al omului de a supune natura

încon&urătoare, care nu îl mai ascultă*6A

o i profe ii i apostolii au folosit toate căile de comunica ii i mi&loace deț ț ș ț ș

comunicare din vremea lor pentru a putea să- i împlinească misiunea sfântă pentru care auș

fost c0ema i i trimi i apoi în lume de 2ântuitorul Bristos 7 adar, călătoriile misionareț ș ș ș

ale >fântului 7postol "avel i ale celorlal i apostoli, epistolele adresate comunită ilor ș ț ț

cre tine aflate la sute i c0iar mii de Jilometri distan ă sunt clare mărturii ale voca ieiș ș ț ț

comunica ionale a /isericii primareț

2ântuitorul Bristos le porunce te ucenicilor >ăi: (Ceea ce vă grăiesc la întuneric,ș

spune i la lumină i ceea ce au%i i la urec0e, propovădui i de pe case(2atei, *6, 54.ț ș ț ț

7stfel, actul comunica ional fondator al cre tinismului are atât o realitate= divino-umană,ț ș

spirituală, cât i una vi%uală, auditivă: (Ce era de la început, ce am au%it, ce am vă%ut cuș

oc0ii no tri, ce am privit i mâinile noastre au pipăit, despre Cuvântul vie ii, i 8ia a s-aș ș ț ș ț

arătat i am vă%ut-o i mărturisim i vă vestim 8ia a de veci, care era la atăl i s-a arătatș ș ș ț ș

nouă Ce am vă%ut i am au%it, vă vestim i vouă, ca i voi să ave i împărtă ire cu noi(*ș ș ș ț ș

)oan, *-.

"rin universalismul comunicării, misiunea /isericii s-a aflat încă dintru începuturi în

legătură cu ceea ce avea să se numească mai târ%iu < sistemul mass-media Deoareceînvă ătura cre tină este destinată tuturor oamenilor i nu unui cerc restrâns de ini ia i,ț ș ș ț ț

propovăduirea adevăratei credin e trebuie să se facă prin toate căile de comunicareț

posibile, după porunca 2ântuitorului: (2ergând, învă a i toate neamurile(2atei 5A, *A.ț ț

Referitor la cultură, aceasta este încă din comunită ile străvec0i, o expresie a vie iiț ț

religioase, ca împlinire a valorilor transcendente în planul temporalită ii Din frumoasaț

simbio%ă între cultură i religie s-au născut marile civili%a ii i crea ii ale lumii care auș ț ș ț

marcat vârstele umanită ii încă din preistorie i până în %ilele noastre >epararea dintreț ș

*6A "r "rof Dr 'icolae Dascălu, arabola făcliei...., p 5=

6



religie i cultură s-a produs târ%iu, în perioada Rena terii, prin na terea secularismului caș ș ș

ideologie contrstatată a fundamentelor religioase ale existen eiț

Culturile sau subculturile autonome, antropontrice amenin ă intens culurileț

tradi ionale care au fost de%voltate ca expresie a mesa&ului religios în societatea umană +nț

ceea ce prive te adaptarea limba&ului religios la noile condi ii sociale i culturale, acesteș ț ș

atrag deseori tensiuni între esen a conservatoare a oricărui sistem religios i sc0imbărileț ș

intervenite o dată cu provocarea modernită ii sau încercările de adaptare la noul contextț

Este de remarcat faptul că puterea de via ă a religiilor este strâns legată, într-oț

oarecare măsură i de capacitatea de adaptabilitate i de comunicare a propriilor valori într-ș ș

un limba& adecvat mentalită ilor culturale Raportul activ dintre religie i culturi s-aț ș

men inut mult timp fiind marcat de tensiunea dintre sacru i profan, transcendent iț ș ș

imanent, ve nic i trecător eologul american Ric0ard 'iebu0r define te anumite tipuri deș ș ș

rela ii ce par a fi astă%i repre%entate în acela i timp sau succesiv în cultura media: C0ristț ș

against culture, C0rist of culture, C0rist above culture, C0rist and culture in parado),

C0rist, t$e transformer of culture*6

?iind religia ma&oritară pe continentul european, cre tinismul a trecut în ultimele treiș

secole prin nenumărate i aspre confruntări i contestări ideologice provocate, de-alungulș ș

timpului, de ra ionalismul iluministsec al _8)))-lea., de de%voltarea fără precedent aț

tiin ei i te0nologiilorsec al _)_-lea., de societă ile industriale i post-industriale care auș ț ș ț ș

produs o sc0imbare de paradigmă a omeniriisec al __-lea.

7ceastă perioadă, din %ilele noastre, în care ne aflăm este dominată de globali%are

economică i de pluralisme ideologice venind cu noi i noi provocări, nu numai pentruș ș

cre tini, ci pentru toate religiile de pe pământ: (1mul modern i seculari%at se preocupăș ș

exclusiv de aceea ce trebuie să K tie, uitând cu totul de ceea ce trebuie să creadă i săș ș

facă 7tras de ceea ce este relativ i concret, pierde din vedere ceea ce este absolut ve nicHș ș

stăpâne te, prin cuno tin ele sale, universul exterior dar ignoră i îi este indiferent celș ș ț ș

interiorH face prea deseori inventarul lumii sale exterioare, negli&ându-l pe acela al

universului său interior, al sufletului său 7stă%i, ca niciodată, se cultivă cu înver unareș

individul , dar se ignoră persoana, se înmul escț cuno tin eleș ț , dar nu iș caracterele, se

cucere te lumea, dar s-a pierdut legătura cu cerul De aceea, trebuie regăsite ec0illibrul iș ș

armonia între tiin ă i religie, între cultura cuvântului i cultura faptei, între cuno tin e iș ț ș ș ș ț ș

virtu i(ț **6

*6 Ric0ard B 'iebu0r, C$rist and culture, Barper an Ro, 'e orJ, ****6 "r 'icolae 7c0imescu, ecularismul ca atitudine spirituală care-l ignoră pe Dumnezeu, în: *eologia,566=, *-, p

*



Referitor la cultura prin media, /iserica Catolică a făcut un pas important încă din

*4*, când "apa "aul al 8)-leaa aprobă 6nstruc iunea pastorală Communio et rogresio.ț +n

aceasta se men iona că (/iserica consideră mi&loacele de comunicare drept daruri ale luiț

Dumne%eu(, cu rolul direct de a uni pe oameni i de a împlini planul lui Dumne%euș ***

Cea mai importantă contribu ie pe care trebuie să o aibă /isericile în această lumeț

de astă%i, deseori amenin ată de relativism i neîncredere, este cea deț ș comunicare

credibilă. 2ass-media are peste tot în lume o importan ă deosebită astă%i constituindu-seț

într-o formă imensă i influen ându-l în modul cel mai profund pe fiecare individ în parteș ț

în felul de a în elege lumea, via a sau c0iar propria existen ăț ț ț

Con tienti%ând impactul real, i de cele mai multe ori, periculos al mi&loacelor deș ș

comunicare în masă asupra omului i societă ii contemporane, în cursul ultimilor ani,ș ț

/isericile Cre tine au demostrat o deosebită preocupare pentru cultura mediatică 7 8)-aș

7dunare Fenerală a Consiliului Ecumenic al /isericilorCE/., desfă urat în *A laș

8ancouver, a stabilit câteva obiective i principii referitoare la raportul /isericilor Cre tineș ș

cu mass-media:

(/isericile trebuie să se raporte%e la mass-media "astorală: să încerce să în#eleagă

tensiunile pe care le suportă oamenii care lucrea%ă în mass<media $i să-i a&ute să-$i facă

meseria într-un mod care respectă valorile umane Evang0elică: /iserica trebuie să re%iste

tenta#iei de a se servi de mass-media încălcînd demnitatea publicului $i manipulîndu-l Ea

trebuie, mai degrabă, să propovăduiască smerit $i convingător adevărul care i-a fost

încredin#at /iserica are, de asemenea, un rol profetic: ea trebuie să aibă mereu o vi%iune

critică asupra reali%ărilor, con#inuturilor $i te0nicilor mediatice, precum $i asupra

ideologiilor pe care le sus#in Ea trebuie să a&ute comunită#ile umane în de%voltarea

con$tiin#ei lor mediatice în a$a fel, încât o anali%ă critică să se poată constitui în /isericile

$i întrunirile localeq(**5

După cum am observat în ultima perioadă, Kcivili%a ia imaginii a contribuit masiv laț

constituirea unei noi figuri a genului uman, drept pentru care, ar fi o enormă gre eală aș

/isericilor dacă ar face abstrac ie de cultura mediatică sau dacă s-ar ata a în mod definitivț ș

de o singură cultură 7stfel, dacă pe imensa `corabie a Kcivili%a iei Futenberg, s-aț

îmbarcat i /iserica, imprimând astfel /iblia i difu%ând teologia, spiritualitatea iș ș ș

literatura cre tină, la fel trebuie să facă i acum să se îmbarce în noua corabie iș ș ș

***0ttp:@@vaticanva@romancuria@pontificalcouncils@pccs@documents@rcpcpccsdoc56*4*comm

unioen0tml, 55656*5**5 (Raportul 7dunării CE/ de la 8ancouver(, *A, în: %es 9Jdias. *e)tes des 2nglises rJunis et prJsentJs par le groupe 9Jdiat$ec, Le Centurion, "aris, *6, p

5

http://www.vatican.va/roman_curia/pontifical_councils/pccs/documents/rc_pc_pccs_doc_23051971_communio_en.html







ec0ipându-se cu cultura electronică, să transmită mesa&ul lui Bristos oamenilor din

civili%a ia audiovi%ualăț

"entru a putea fi perceput mesa&ul Evang0eliei de oamenii pătrun i în epoca imaginiiș

i a sunetului, trebuie să ne acomodăm cu detaliile culturii audiovi%uale contemporane,ș

detalii care ar trebui privite cu acela i interes pe care societatea de altădată l-a arătat fa ă deș ț

pictură, sculptură, ar0itectură i literatură, trecând astfel prin fiecare etapă i prin fiecareș ș

genera ie istoricăț

oate mi&loacele de comunicare în masă pot fi pentru cre tini adevărateș căi de

"ntâlnire i comunicare cu aproapele.ș Cu a&utorul acestora, /isericile merg către lume iș

caută pe oameni: (7stă%i trebuie să-i întâlnim pe bărba i i femei în singurătatea lorț ș

>ingurătatea marilor centre urbane, singurătatea provocată de boală < care de altfel

predispune la urbani%area raiodului - , singurătatea bătrâne ii, singurătatea comună în fa aț ț

mor ii Fândesc că această dimensiune nu trebuie niciodată uitată de cei care au ca sarcinăț

să vorbească pe unde Există înca i acest fel de singurătate fundamentală care locuie te înș ș

noi to i i care face ca, c0iar i în mi&locul mul imilor, să rămânem adesea incapabili de aț ș ș ț

comunica i a cere a&utor Este vorba, de asemenea, deș a apropia pe oameni "n marile

probleme ale acestei lumi, care ne agresea%ă pe to i Este important ca auditorii să în eleagăț ț

că Dumne%eu nu este absent, că ei nu sunt abandona i împreună cu lumea în fa a unor ț ț

neca%uri insurmontabile, că Dumne%eu are un plan pentru această lume i pentru fiecare(ș **

7tât vi%ibilitatea socială a /isericilor, cât i rolul lor cultural i slu&irea valorilor ș ș

fundamentale se între%ăresc prin pre%en ele mediatice încă din anii *46-*A6ț

"reocuparea pentru folosirea mi&loacelor media s-a intensificat mai ales în ultimul deceniu

+nsu i papa )oan-"aul al ))-lea nume te media (noile frontiere ale misiunii( i c0eamă peș ș ș

laici să lucre%e (în via Domnului( la evang0eli%area culturii timpului nostru: (Cale actuală

cea mai favorabilă pentru crearea i transmiterea culturii sunt instrumentele de comunicareș

Lumea mass-media, în urma de%voltării accelerate a inven iilor i a influen ei lor planetareț ș ț

i capilare asupra formării mentalită ii i moravurilor, repre%intă o nouă frontieră a misiuniiș ț ș

/isericii +n particular, responsabilitatea profesională a credincio ilor laici în acestș

domeniu, fie că se exercită în nume personal sau prin ini iative i institu ii comunicare,ț ș ț

trebuie să fie recunoscută în întreaga sa valoare i sus inută prin resurse materiale,ș ț

intelectuale i pastorale mai bine adaptate +n privin a utili%ării instrumentelor deș ț

comunicare, fie că este vorba de produc ia de programe sau de recep ia lor, este urgent săț ț

** (KRadio crtienne, hue fais-tu du message, 7ctes du Congrs de radios c0rtiennes(,*A4, în: %es 9 dias, p ;



desfă oare, pe de o parte, o activitate educativă a sim ului critic, animat de pasiunea pentruș ț

adevăr, i, de altă parte, o ac iune vi%ând apărarea libertă ii i a respectului demnită iiș ț ț ș ț

persoanei i favori%area culturii autentice a poporului, printr-un refu% ferm i cura&os alș ș

oricărei forme de monopoli%are i manipulare Responsabilitatea apostolică a credincio ilor ș ș

laici nu se opre te numai la munca de apărare: pe toate căile din lume, c0iar i pe toateș ș

căile presei, cinematografului, radioului, televi%iunii, teatrului, trebuie vestită Evang0elia

mântuirii(**=

+n cadrul /isericilor, mass-media se de%voltă din ce în ce mai mult, devenind parte a

lucrării misionare De%voltarea aceasta media, trebuie însă cercetată cu aten ie avându-se înț

vedere formarea pentru media a preo ilor, teologilor dar i a călugărilor 1 importan ăț ș ț

deosebită o au i organi%area de programe de educa ie mediatică în coli i în formareaș ț ș ș

continuă, precum i gri&a pastorală pentru neîntreruptul dialog cu profesioni tii din mass-ș ș

media

"resa bisericească s-a de%voltat în statele moderne ma&oritar ortodoxeRomânia,

Frecia, Rusina, /ulgaria, >erbia, !craina., /isericile 1rtodoxe în elegând importan aț ț

folosirii mas-media în misiunea lor socială i depunând importante eforturi pentruș

recuperarea întâr%ierilor în acest domeniu

+n pre%ent, pe lângă %iare i reviste ortodoe, există i posturi de radio, de televi%iune,ș ș

agen ii de tiri i ebsiteuri administrate de unită i biserice tiț ș ș ț ș

2otiva ia teologică a actului mediatic bisericesc se fundamenteaă pe adevărurile deț

credin ă formulate de >inodul al 8))-lea Ecumeni i cultivate de con tin a i practicaț ș ș ț ș

eclesială 7rta icoanei, pictura bisericeacă i artele monumentale îmbisericite repre%intă,ș

într-o anumită direc ie, anticiparea mi&loacelor de comunicare moderne, în care imagineaș

este valorificată intens**

capitolul i ...oll

Documents