Intro Cameroun

Republica Camerun este o republică unitară din Africa centrală. Se mărginește cu Nigeria, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo, Gabon, Guineea Ecuatorială și Golful Guineei. Inițial o colonie germană, a fost împărțită după primul război mondial între francezi și britanici. În 1960, Camerunul francez a devenit o republică independentă, unindu-se cu partea sudică a Camerunului britanic în 1961 pentru a forma Republica Federală a Camerunului. A fost redenumită Republica Unită a Camerunului în 1972, și Republica Camerun în 1984. Față de alte state africane, Camerunul se bucură de o relativă stabilitate politică și socială, permițând dezvoltarea agriculturii, drumurilor și căilor ferate, precum și a unei puternice industrii petroliere.

Istorie Yaounde

The territory of present day Cameroon was first settled during the Neolithic Era.

Primii locuitori ai Camerunului au fost pigmeii Baka. Ei au fost aproape în totalitate înlocuiți și

absorbiți de triburile Bantu în timpul migrațiilor Bantu.

Primul contact cu europenii, cu portughezii, a avut loc în secolul al 16-lea, dar aceștia nu s-au stabilit

în regiune. Portughezii au dat totuși viitoarei țări numele pe care urma să-l poarte. Exporatorii pe râul

Sanaga au observat abundența crevetelor, dând regiunii numele de camarão,

cuvântul portughez pentru crevetă. Primele așezări coloniale au apărut la sfârșitul anilor 1870,

când Imperiul German devenea o putere europeană importantă. După înfrângerea Germaniei

în primul război mondial, Camerun a fost împărțit sub mandatul Ligii națiunilor între Camerunul

francez și Cameroons-urile britanice în 1919.

În 1960, Camerunul francez și-a declarat independența, devenind republica Camerun. În 1961 i s-a

alăturat partea sudică a Camerunului britanic. Restul Camerunului britanic a fost încorporat

în Nigeria. Noul guvern de coaliție a fost condus de Ahmadou Ahidjo, care a anihilat grupurile rebele

rămase dinainte de câștigarea independenței.

Ahidjo s-a retras în 1982 și a fost înlocuit de actualul președinte, Paul Biya. Acesta a câștigat

numeroase alegeri, deși s-au semnalat unele neregularități în cadrul acestora.

Imagine

Limba

The European languages introduced during colonialism have created a linguistic divide between the

population who live in the Northwest and Southwest regions and the French-speaking remainder of

the country.[123] Both English and French are official languages, although French is by far the most

understood language (80+%).[124]

German, the language of the original colonisers, has long since been displaced by French and

English. Cameroonian Pidgin English is the lingua franca in the formerly British-administered

territories.[125] A mixture of English, French, and Pidgin called Camfranglais has been gaining

popularity in urban centres since the mid-1970s.[126][127]

Cameroon has a high level of religious freedom and diversity

Music and dance[edit]

Main article: Culture of Cameroon

Further information: Music of Cameroon and Public holidays in Cameroon

Dancers greet visitors to the East Region.

Music and dance are an integral part of Cameroonian ceremonies, festivals, social gatherings, and

storytelling.[133][134] Traditional dances are highly choreographed and separate men and women or

forbid participation by one sex altogether.[135] The goals of dances range from pure entertainment

to religious devotion.[134] Traditionally, music is transmitted orally. In a typical performance, a

chorus of singers echoes a soloist.[136]

Musical accompaniment may be as simple as clapping hands and stomping feet,[137] but traditional

instruments include bells worn by dancers, clappers, drums and talking drums, flutes, horns, rattles,

scrapers, stringed instruments, whistles, and xylophones; the exact combination varies with ethnic

group and region. Some performers sing complete songs by themselves, accompanied by a harplike

instrument.[136][138]

Popular music styles include ambasse bey of the coast, assiko of the Bassa, mangambeu of the

Bangangte, and tsamassi of the Bamileke.[139] Nigerian music has influenced Anglophone

Cameroonian performers, and Prince Nico Mbarga's highlife hit "Sweet Mother" is the top-selling

African record in history.[140]

The two most popular styles are makossa and bikutsi. Makossa developed in Douala and mixes folk

music, highlife, soul, and Congo music. Performers such as Manu Dibango, Francis Bebey, Moni

Bilé, and Petit-Pays popularised the style worldwide in the 1970s and 1980s. Bikutsi originated as

war music among the Ewondo. Artists such as Anne-Marie Nzié developed it into a popular dance

music beginning in the 1940s, and performers such as Mama Ohandja and Les Têtes Brulées

popularised it internationally during the 1960s, 1970s, and 1980s.[141][142]