Calitatea procesuala activa a tertilor in actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui certificat de mostenitor

14 August 2009 Revista de Drept Avocatnet.ro - nr. 1/2009 Articolul de fata isi propune sa analizeze un aspect important din cadrul actiunilor in constatarea nulitatii absolute a unui certificat de mostenitor, deduse judecatii de catre terti. AutorRevista de Drept Avocatnet.ro - nr. 1/2009 Autor: Avocat Andreea-Ioana Petcu

Din propria experiență, pot spune că am întalnit nenumărate astfel de cazuri, în care un terț oarecare sau un dobânditor pe Legea 112/1995 asupra căruia am introdus o acțiune în revendicare pe dreptul comun, a înțeles să sesiseze instanța de judecată fie pe cale separată, fie printr-o cerere reconvențională, cu o acțiune în constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor ale persoanelor ce revendicau respectivul imobil și în baza cărora justificam calitatea procesuală activă.

Ceea ce se ignoră de către acești terți, în speță calitatea lor de a solicita anularea unui certificat de moștenitor, este legată de însăși pricipiile elementare ale dreptului procesual civil românesc.

Calitatea procesuală activă este o condiţie esenţială pentru exercitarea acţiunii civile în justiţie, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana care a formulat cererea de chemare în judecată şi cea care are calitatea de subiect în raportul juridic dedus judecăţii.

În ceea ce privește solicitarea constatării nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor eliberat de un Birou Notarial Public sau chiar de fostul Notariat de Stat, trebuie să se reţină faptul că, potrivit regimului juridic al nulităţii actului juridic civil, aplicarea acestei sancţiuni de drept civil poate fi solicitată numai de o persoană care justifică un interes juridic în promovarea cererii, respectiv a unui interes legitim, personal, născut şi actual.

Drept consecinţă, aplicarea sancţiunii nulităţii nu poate fi solicitată de o persoană complet străină de actul atacat, întrucât, urmare a caracterului personal al interesului juridic, o persoană nu ar putea să apere pe calea acţiunii civile, interesul unui terţ, aceasta nejustificând un interes propriu care să fie în legătură cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv.

Deşi nulitatea absolută ocroteşte un interes general, un asemenea interes nu exclude existenţa şi a unui interes individual - personal, iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obţinerea unui folos propriu din anularea actului juridic atacat, în caz contrar singura soluţie legală fiind respingerea ei.

Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mişcare a acţiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci trebuie să fie îndeplinit în legătură cu toate formele procedurale care

alcătuiesc conţinutul acţiunii. În măsura în care promovarea oricărei forme procedurale nu asigură niciun folos practic celui care a recurs la ea, forma procedurală respectivă este lipsită de interes.

Sub aspect procedural, interesul constă în avantajul pe care cineva crede că şi-l poate procura prin exercitarea activităţii care urmăreşte satisfacerea unei nevoi sau împiedicarea unei activităţi străine care i-ar putea cauza prejudiciu.

Însă atâta vreme cât legea civilă română garantează faptul că orice persoană poată să dispună de bunurile sale pentru timpul când nu va mai fi în viaţă, certificatul de moştenitor face dovada deplină asupra vocaţiei succesorale şi a limitelor în care poate fi manifestată această vocaţie. În nici un caz terții nu pot fi prejudiciaţi sub aspectul încălcării dreptului lor de proprietate sau vreunui alt drept, prin emiterea certificatului de moştenitor a cărui anulare o solicită. Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici, “cei ce se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.”

Or, apreciez că este important să se rețină faptul că, terții ce inițiază o acțiune în constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor, nu pot să aibă calitatea de moştenitori ai defunctului, autor al titularului certificatului şi nici VOCAŢIE SUCCESORALĂ generală la moştenirea acestuia.

De obicei, inițiatorii unei astfel de acțiuni sunt simpli titulari ai unor contracte încheiate în baza Legii 112/1995, asupra spaţiului cu destinaţie de locuinţă a cărui revendicare se solicită.

În concluzie, terții ce înțeleg să solicite pe cale judecătorească constatarea nulității absolute a unui certificat de moştenitor eliberat că urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului, autor al titularului de drept, nu justifică un interes personal şi direct în formularea cererii, întrucât, chiar şi în ipoteza absurdă a admiterii acestei cereri, reclamanţii nu pot obţine bunuri din patrimoniul persoanei decedate, neavând vocaţie succesorală la moştenirea acesteia.