8/10/2019 Calatoria Inimii - John Welwood

http://slidepdf.com/reader/full/calatoria-inimii-john-welwood 1/4

Articles of Calatoria Inimii

Calatoria inimii. John Welwood2010-11-29 17:11:30 gabitza

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărulvine înaintea Iubirii”.

 Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi transformator. Iubirea nu esteposibilă fără Adevărul despre noi înşine şi despre celălalt, iar drumul de la Adevărla Iubire trece prin

Libertate.

Iubirea adevărată ne obligă să ne dezvăluim, să lăsăm toate măştile să cadă, tot ceea ce am crezut căsuntem se prăbuşeşte, căci iubind fără limite nu vrem nimic între noi şi celălalt, rămânem vulnerabili şi goide orice fel de mecanism de apărare, de orice identificare, personajele noastre interioare, vocile cuajutorul cărora am învăţat să supravieţuim amuţesc, şi atunci când toate acestea s-au dizolvat, noi,rămânem noi, cei adevăraţi şi puri, faţă în faţă cu celălalt. Ego-ul a murit pentru ca Inima să se nască. Aceasta este puterea transformatoare şi vindecătoare a Iubirii conştiente. Iubind, dezvăluim Adevăruldespre noi înşine. Iar Adevărul ne face liberi într-un fel care ne schimbă complet realitatea.

 Această carte depăşeşte cu mult cadrul psihologiei convenţionale de cuplu. Iubirea este de necuprins.Odată trăită, ea nu se poate opri la celălalt, ci devine o Cale, un mod de viată, de evoluţie, detransformare. Calea Iubirii Conştiente nu este doar despre relaţia cu celălalt, ci despre relaţia cu întregulunivers. John Welwood a scris o capodoperă în vremurile în care era cu adevărat nevoie de ea. Pentru noieste una dintre cărţile fundamentale, una dintre acelea despre care credem că schimbă lumea.

Horia Ţurcanu şi Elena Francisc 

Dansul pe muchie de cutit

8/10/2019 Calatoria Inimii - John Welwood

http://slidepdf.com/reader/full/calatoria-inimii-john-welwood 2/4

Marele paradox al iubirii este că ne invită să fim pe deplin noi înşine şi să ne onorăm adevărul individual (principiul pământului), şi în acelaşi timp să renunţăm laegocentrism şi să dăruim fără reţineri (principiul cerului). Dacă ieşim prea mult din noi către partenerulnostru, începem să ne pierdem, iar dacă ne reţinem şi rămânem prea închişi în noi, nu e posibil uncontact profund între noi. Ca o relaţie să evolueze, nu putem rămâne blocaţi într-o poziţie unilaterală. De laun moment la altul, trebuie să fim capabili să ne menţinem poziţia, dar şi să ne desprindem şi să neschimbăm perspectiva atunci când se schimbă situaţia (adesea, în momentul următor!). Nu ne putemagăţa de o poziţie sigură, habituală - separarea sau fuzionarea, dependenţa sau independenţa,ataşamentul sau detaşarea.

 Astfel, fiind în mod autentic prezenţi şi intimi cu o altă persoană, suntem obligaţi să trăim la margineanecunoscutului. Aici ne aflăm şi la marginea noastră de evoluţie, unde modurile de a fi vechi, familiaresunt abandonate şi în faţă ni se deschid continuu noi posibilităţi. După cum scria Paul Tillich, "graniţa e cel mai bun loc pentru a asimila cunoştinţe".

 În locul de întâlnire dintre două lumi, o graniţă sau o muchie este un loc cu o forţă extraordinară. Pe ţărm,unde marea se întâlneşte cu pământul, sunt eliberate energii puternice şi tumultoase. Pielea noastră e încărcată electric fiindcă e zona în care intră în contact interiorul şi exteriorul, simţirea şi lumea. Naşterea,căsătoria şi moartea sunt tranziţii importante pentru că ne transportă dintr-o lume în alta. Ca puncte de întâlnire între lumină şi întuneric, răsăritul şi apusul sunt cele mai intense, cele mai vii momente ale zilei.La fel, ca întâlnire între două vieţi diferite, relaţia intimă trezeşte o energie, o confuzie şi o creativitateextraordinară.

Fiindcă esenţa relaţiei e să alăture contrariile, ea ne oferă constant ocazii să ne mişcăm între părţidistincte din noi - masculin şi feminin, cunoscut şi necunoscut, iubire şi frică, condiţionat şi necondiţionat,cer şi pământ. Alchimia iubirii exultă în acest joc, căci tensiunea şi frecarea sintre deosebirile existente între doi oameni îi stimulează să exploreze noi moduri de a fi. Totuşi, teama noastră de necunoscut netentează adesea să ne închidem şi să ne retragem de pe muchia vibrantă unde se întâlnesc şi uneori se

8/10/2019 Calatoria Inimii - John Welwood

http://slidepdf.com/reader/full/calatoria-inimii-john-welwood 3/4

ciocnesc contrariile. Aşadar, dacă vrem să folosimmarile oportunităţi pe care ni le oferă relaţiile, trebuie să învăţăm să rămânem vigilenţi şi deschişi în faţafricii, tensiunii şi ambiguităţii pe care le trezesc.

Graniţa unde se întâlnesc contrariile e ascuţită, ca o muchie de cuţit, fiindcă taie în obiceiurile şi rutineleconfortabile şi familiare pe care le identificăm drept "eu", "modul meu de a fi". Întâlnim această muchiecrudă de fiecare dată când simţim asprimea contactului, senzaţia ascuţită şi pătrunzătoare de a fi atinşi,

afectaţi, străpunşi de un altul.  După cum scrie în Upanişade, "Unde e altul, este frică." Când nedeschidem către un altul, întâlnim necunoscutul; ne simţim vulnerabili, nesiguri, nu ştim ce să facem maideparte. Să ne deschidem ? Să ne protejăm ? Puţin din fiecare ? Ce se va alege din noi dacă nu neancorăm în vechile noastre strategii ? Unde vom ajunge ? Aceste întrebări nu dispar, indiferent cât delungă e relaţia cu cineva.

 Într-adevăr, cu cât iubim mai mult şi alegem să ne dedicăm unei alte persoane, cu atât simţim maiputernic potenţialul de distrugere pe care îl conţine asta. Ştim că până la urmă va trebui să pierdemaceastă persoană, cel mai târziu în momentul morţii. Ce să facem ? Să ne protejăm iubind mai puţin ? Săplecăm şi să trăim în izolare ? Să adoptăm o filozofie stoică ? Mintea ne este derutată. Nici unul dinacestea nu e un răspuns autentic sau satisfăcător. Nu fac decât să ne distragă de pe muchia de cuţitunde ne simţim atât de adânc străpunşi de iubirea şi de vulnerabilitatea noastră, de ce se poate întâmpladin asta. Avem însă nevoie să ne simţim străpunşi în felul acesta. Ne face mai treji şi mai vii.

 Aici, pe muchia de cuţit, descoperim lipsa esenţialăde stabilitate a marii acrobaţii pe sârmă a iubirii. Şi tot aici putem învăţa să dansăm cu fluxul şinesiguranţa care se nasc continuu în relaţii. Un acrobat nu-şi menţine echilibrul pe sârmă încercând săpăstreze o stabilitate perfectă. Balansându-se înainte şi înapoi, el găseşte în fiecare moment un nouechilibru. În mod similar, o relaţie vie se echilibrează şi se dezechilibrează încontinuu în loc să păstreze oarmonie statică - ceea ce D.H. Lawrence numea "unitate stagnantă". Deschiderea faţă de altul ne pune la încercare în mod inevitabil echilibrul interior, tulburând în noi lucruri cu care n-am mai fost de mult timp încontact. Astfel, fiecare moment de nesiguranţă într-o relaţie arată că laturi diferite din noi înşine sau din

amândoi încearcă să găsească un nou echilibru. Putem afla cum să procedăm în astfel de momente doar  îndrăznind să simţim şi să recunoaştem ambele laturi, şi să vedem unde duce asta.

 Aşa că, în loc să încercăm să ne agăţăm de o stare ideală de armonie, putem învăţa să folosim însăşicăderea într-o extremă sau alta ca să ne trezim şi să vedem unde suntem, iar în procesul de trezire săgăsim un nou echilibru. De pildă, dacă partenerul meu şi cu mine începem să simţim că legătura noastră

8/10/2019 Calatoria Inimii - John Welwood

http://slidepdf.com/reader/full/calatoria-inimii-john-welwood 4/4

se destramă - şi asta ne îndeamnă să explorăm şi să vorbim despre ce se întâmplă între noi - acest lucrune poate ajuta să refacem legătura, adesea într-un mod nou, mai bogat.

Desigur, balansul pe muchie de cuţit - explorarea stării de a fi prezent cu altă persoană fără să te bazezipe formule sau strategii vechi - poate fi înspăimântător.

 În acest caz, frica ne reaminteşte că trecem dinteritoriul familiar al căilor noastre cunoscute în necunoscutul mai vast care se află în faţă şi de jur  împrejur. Ne avertizează să nu luăm nimic ca de la sine înţeles, să rămânem treji faţă de ceea ce se întâmplă şi faţă de ce ne cere situaţia. Teama şi cruditatea pe care le simţim când nu avem nimic solid decare să ne agăţăm ne arată că suntem pe muchia noastră de creştere.

John Welwood. Calatoria inimii 

(comandă cartea)