Calator in timp.

1. Trandafir fara petale

-Nu, nu, nu! Clar nu! Nu accept sa platesc atat pentru nimic. Sub nicio forma.

Cearta dura deja de o ora. Erau aceleasi argument aruncate de n ori. Ce rost avea sa mai stea? Oricum stia ca nu va schimba cu nimic situatia initiala. S-a ridicat incet de la masa, si s-a intreptat spre usa care era doar la doi pasi de locul unde statea. A iesit trantind-o. Pentru o clipa toti si-au intors capul, pana si barmanul care e intodeauna sec [probabil lucre acolo de cand se stia], dar au revenit la discutie. Nimanui nu-i pasa de ce parere avea, sau mai bine zis, nimanui nu-I pasa de el.

Mergea cu pasi mari si apasatori, mainile in buzunare si capul lasat. Avea o palarie neagra, cam mare pentru capul lui. O avea de la tata [singurul lucru care ii mai ramasese de la el]. Se crapa de noapte anuntandu-se furtuna. Stele nu se vedeau si luna era intunecata. Ca si sufletul lui de altfel.

A facut dreapta la intersectie si a mers spre casa lui. Era singura strada neasfaltata din oras. Noroiul aproape ii patrunsese prin pantofi.