c3fact_med_temp3.pdf
TRANSCRIPT
FACTORII ABIOTICI
Temperatura
Umiditatea
Proprietatile solurilorSursa de documentare:
Manea Gabriela, 2011, Elemente de biogeografie, Editura Universitara, Bucuresti
Majoritatea organismelor suporta temperaturi intre 0 – 50 grade CelsiusIntervalul de confort termic : intre 16 – 25 grade Celsius
1.Limite de toleranță ale organismelor față de factorul termic
2.Recorduri de adaptare la temperaturi extreme
Pinguinii, laricele siberian suporta -60 grade Celsius;Speciile din deserturile tropicale suporta temperaturi de peste 50 grade
Celsius
În funcție de toleranța față de variațiile de temperatură, organismele vii se împart în două categorii:
EURITERME STENOTERME
Adaptări la temperatură ale plantelor
adaptari morfologice la temperaturi scăzute:
-dispunerea ramurilor la suprafața solului, rezultând forme pitice (Betula
nana, Salix repens, Salix retusa);- creșterea sub formă de perniță semisferică sau covor, cu scopul menținerii unui microclimat mai cald (Dianthus gelidus, Silene acaulis, specii de mușchi);- formarea tulpinilor și a ramurilor în sol, la suprafață apărând numai frunzele și florile (Salix polaris);- trecerea anotimpului nefavorabil din punct de vedere termic, sub diferite forme de rezistență: semințe, bulbi, rizomi, etc.
b) adaptări morfologice la temperaturi ridicate:
- formarea unei pături de perișori la baza tulpinii, pentru protejarea plantei de razele calorice reflectate de sol;- dispunerea verticală a frunzelor, paralel cu razele soarelui;- dezvoltarea la nivelul epidermei frunzelor a unei cuticule lucioase de ceară (frunze coriacee), menită să reflecte razele solare;c) adaptări fiziologice la temperaturi scăzute:
- acumularea în celule a zaharurilor și sărurilor;- transformarea în timpul iernii a amidonului în glucide simple;- secretarea unor pigmenți diferiți în funcție de anotimp, astfel încât iarna, culorile mai inchise sa absoarbă mai bine căldura;
Adaptări la temperatură ale animalelor
PoikilotermePoikiloterme
Reglarea temperaturii la
poikiloterme – nu poseda
mecanisme de reglare
termica; temperatura
corpului variaza odata cu
temperatura mediului
HomeotermeHomeoterme
Poseda mecanisme de
autoreglare termica:
temperatura corpului
ramane constanta,
indiferent de variatiile de
temperatura ale mediului
de viata
ADAPTARI COMPORTAMENTALE
•Căutarea microhabitatelor cu temperaturi mai favorabile, materializate prin:
migrații de pe versanții nordici pe cei sudici, migrații pe verticală (spre exemplu,
în timpul iernii, capra neagră coboară din etajul alpin în pădurile de conifere),
construirea de galerii, tuneluri, vizuini în zăpadă sau gheață (ierunca,nevăstuica,
rozătoarele) sau în nisip (animalele din deșerturi);
•Existența în colonii aglomerate (pinguini, ciori, vrăbii etc.) pe timpul nopții;
Sursa: Encyclopedie “Larousse de la Nature”,1993
ADAPTARI FIZIOLOGICE
•Hipotermia adaptativă, respectiv starea de latență cauzată de frig (hibernare)
sau de căldură (estivare); rolul acesteia constă în conservarea energiei
existente, pentru o periodă de timp (iarna sau vara), în condițiile reducerii
consumului de oxigen la valori de până la 5% din normal, scăderii frecvenței
respiratorii și a ritmului cardiac. Hibernarea este întâlnită la specii de
monotreme, marsupiale, unele rozătoare și insectivore, urs, bursuc, raton;
estivarea apare la specii de rozătoare, în verile toride (de ex., la popândăul
Citellus undulatus).
ADAPTARI MORFOLOGICE
Prezenta unui tesut adipos consistent sub piele (morsa, ursul polar etc.);
Blana groasa (urs polar, vulpe polara, iepure polar etc.);
Pene impregnate cu grasime (pinguini);
Picioare (laba piciorului) cu vascularizatie adaptata la inghet
Factorii hidrici și influența lor asupra
organismelor vii
Apa este o resursă minerală indispensabilă vieții, fiind prezentă în toate
funcțiile și procesele biologice;
Apa deține o pondere considerabilă în structura organismelor vegetale si
animale (tomatele, castraveții, pepenii etc. conțin cca. 90% apa), reprezintă
sursă de hrană și constituie un excelent mediu de viață pentru un mare număr
de specii animale și vegetale.
Prin organele cu care sunt dotate, organismele au posibilitatea să obțină apa din
sol sau direct din atmosferă.
Apa are un rol deosebit de important în procesul de asimilație clorofiliană,
asigurând circulația substanțelor nutritive de la rădăcină către frunze
Rolul apei pentru organismele vegetale. Adaptări morfologice și fiziologice
Pentru a-și îndeplini funcțiile vitale, cea mai mare parte a plantelor terestre își
obține umiditatea din sol, fie din franjurile capilare sau porii capilari, fie din
structurile freatice.
Nivelul piezometric, situat la adâncimi diferite pe
Glob, influențează morfologia sistemului radicular
al plantelor, în scopul accesibilizării resurselor de
apă necesare proceselor fiziologice
Principalele tipuri de sisteme radiculare
Sistemul pivotant (1) -
(cu extensiune
verticală)
Alhagi pseudoalhagi,
Haloxylon sp., Robinia
pseudoaccacia,
Medicago falcata)
Sistemul
ramificat (2)
(Fraxinus
excelsior,
Agropyron
cristatum,
Kuhnia
glutinosa)
Sistemul cu
extensiune laterală
(specii de cactee:
Cereus gigantaeus,
Opuntia sp., Agave sp.
Sistemul fasciculat
(3) : specii de
rogozuri
Categorii de plante indicatoare de umiditate
HIDROFILE
-submerse,
- natante
(plutitoare),
emerse
HIGROFILE (pe
soluri
suprasaturate in
apa)
MEZOFILE
(cu exigente
moderate fata de
umiditate)
XEROFILE (in medii
cu deficit de
umiditate)
XEROFILE
SUCULENTE
HEMIXEROFILE
(FREATOFILE)
HIDATOFILE
(obtin apa din
atmosfera)
EUXEROFILE
(xerofile
propriu-zise)
Victoria amazonica
Sageata apei Sagittaria sagitifolia
Flora algala abundenta (eutrofizarea apei),determinata de fenomenul de
poluare a apei cu nitrati si nitriti
Taxodium distichum – chiparosul de balta
Plante higrofile
Plante higrofile
Plante higrofile
Arborele calatorilor (Ravenala madagascariensis)
Haloxylon sp.
(saxaul)
Cereus gigantaeus
(cactus candelabru)
Plante xerofile
Plante xerofile
Agava
Reaumuria hirtella
(planta xerofila hidatofila)
Reaumuria hirtella
Frankenia pulverulenta
Tumboa (Welwitschia mirabilis) -Desertul Namib
Rolul apei pentru organismele animale
•EXCELENT MEDIU DE VIATA
•CONSTITUENT ESENTIAL AL ORGANISMELOR ANIMALE
•SURSA DE HRANA
CATEGORII DE ANIMALE DIFERENTIATE DUPA FACTORUL
HIDRIC
HIDROBIONTE
(legate nemijlocit de
mediul acvatic)
HIGROBIONTE
(traiesc atat in apa
cat si pe uscat)
TROGLOBIONTE
(traiesc in mediul
umed al pesterilor)
XEROBIONTE
(traiesc in medii cu
deficit de umiditate)
Antilopa mendas (Adax nasomaculatus)
Soparla endemica Moloch horridus
Animale xerobionte
Broasca balon (Cheiroleptes platycephallus)
Factorii edafici și influența lor asupra organismelor v
Factorii edafici care influențează existența și dezvoltarea organismelor vii sunt
reprezentați de totalitatea caracteristicilor fizico-chimice ale solurilor.
Solul alcătuiește stratul superficial al scoarței terestre, rezultat în timp din
interacțiunea complexă între: rocă, factori atmosferici, resturi vegetale și animale.
Principalele procese care contribuie la formarea solurilor sunt: dezagregarea,
alterarea rocilor și procesele de descompunere a resturilor vegetale și animale.
Pe suprafața terestră, solurile se diferențiază în funcție de compoziția minerală și
organică, ph, structură și textură; proprietățile fizico-chimice ale solurilor
influențează distribuția organismelor vegetale și animale.
INFLUENȚA SOLURILOR ASUPRA ORGANISMELOR VEGETALE ȘI ANIMALE
Majoritatea plantelor, cu mici excepții, folosește solul ca suport și sursă de
substanțe nutritive.
Relația plantă – sol se realizează prin intermediul sistemelor radiculare ale
plantelor, diferențiate în funcție de adâncimea pânzei freatice și de
proprietățile fizice ale învelișului edafic (grosimea profilului de sol,
permeabilitate, compactitate, grad de evoluție etc.).
Dintre orizonturile profilului de sol, cel mai important pentru organismele vii
este orizontul biologic activ (o.b.a), respectiv stratul superficial al solului în
care se dezvoltă sistemul radicular al plantelor. Prin compoziția mineralogică,
pH, textura și structura diferențiate, tipurile genetice de soluri influențează
considerabil structura și distribuția spațială a fitocenozelor și zoocenozelor.
Pentru animale, solul îndeplinește rol de suport, adesea adăpost și depozit
de hrană (o multitudine de specii de nevertebrate (viermi, larve, insecte etc.)
și vertebrate (în special rozătoare, dar și unele păsări și insectivore) își
găsește în sol hrană și adăpost.