CCălătorie la ălătorie la CCastelele de astelele de

alaltădatătădată

OGNEAN ERICOGNEAN ERIC

STOIA CSTOIA CĂLINAĂLINA

PETREAN ANDRAPETREAN ANDRA

PETREAN ANCAPETREAN ANCA

Clasa a IClasa a IVV-a-a

Orice poveste începe cu “A fost odată…”

Povestea mea nu începe astfel, deoarece eu chiar vă pot spune şi ora, şi data, ultimei mele peripeţii!

Totul a început de la tema dată de doamna învăţătoare pentru ora de istorie. Trebuia să lucrăm pentru proiectul cu tema “Călătorie la castelele medievale”.

M-am aşezat pe pat şi am început să mă gândesc la foarte multe lucruri : cum trăiau cavalerii, ce mâncau, cu cine se luptau… Foarte multe întrebări!

Deodată, din camera mea s-a deschis o uşă , care m-a invitat să o deschid.

În faţa mea s-a arătat un bătrânel simpatic, cu faţa blajină, care mi-a spus cu un glas domol: - Nu te teme, Ionuţ, eu sunt Spiriduşul Istoriei şi îţi pot lămuri orice curiozitate. - Chiar aşa? Aş vrea tare mult să fac o călătorie în trecut! - Unde ai vrea să mergi? - Aş vrea să vizitez castelele medievale în vremurile lor de glorie ! - Prinde-mă de mână!

Începutul călătoriei!

Ca prin farmec auzeam vorbele Spiriduşului, care îmi explica toate minunăţiile care se desfăşurau înaintea ochilor mei. Nu-mi venea să cred unde mă aflam!

Eram într-un castel medieval !

A început să-mi povestească despre …

Castelul feudal

Primele castele, din lemn, işi fac apariţia în statele din Europa. Aceste castele erau ridicate pe o movilă naturală de pământ sau

adesea sunt ţăranii care, cu uneltele lor, ridică movile artificiale. Locul castelelor este ales cu mare grijă: trebuie să poată

supraveghea împrejurimile şi să controleze rutele strategice (râuri, drumuri).

In vârful movilei, seniorul construieşte un donjon (un turn) din lemn care îi va servi drept locuinţă şi unde se poate depozita alimente şi arme.

În partea de jos, o curte şi câteva construcţii îşi găsesec locul lor (fierărie, cuptor). Ansamblul este din nou înconjurat de o palisadă şi un şanţ.

Seniorul părea protejat dar, în fapt, castelul din lemn este foarte fragil. Atacatorii pot să treacă de apărare punând foarte simplu foc.

Nobilii - Castelele nobiliare Iniţial este doar un

Donjon (turn fortificat) de lemn, ridicat

pe o movilă de pământ

şi înconjurat de o

palisadă de lemn.Treptat,

construcţia este realizată

din piatră. În vale sunt

colibele ţăranilor

Castelele nobiliare

Castelele nobiliare

In condiţiile conflictelor permanente dintre nobili, reşedintele acestora au devenit puternic fortificate

Zidurile de apărare suntridicate in jurul unui

donjon (turn fortificat) in caretrăieşte familia nobilului

Viata în castel Încăperile din donjon

suntfoarte întunecate şi reci.Pereţii sunt plini de

igrasie şide aceea servitorii

acoperă şipereţii şi podelele cu

covoaregroase de lână. Focul

arde înşeminee mari timp de 7-8

lunipe an. Ferestrele sunt foarte mici şi au in

special un rol de apărare

Lumânări mari din ceară împrăştie mult fum şi o luminăslabă. Se aeriseşte rar, miroase foarte urât datorită fumului dar

şi alcâinilor de vânătoare care dorm şi mănâncă în aceeaşi încăpere

custăpânii lor.

Aspecte ale vieţii din castel Un loc aparte îl ocupa

bucătaria, situată la parterul donjonului. În absenţa seniorului, bucătăria era liniştită. Ea era o imensă cameră în care şemineul ocupa un spaţiu important.

Bucătarii dispuneau de diferite ustensile: mojar, care servea la zdrobirea ierburilor şi a boabelor, agitătorul, un bătător de carne, o spumuitoare din metal şi diferite cuţite pentru a tăia carnea şi legumele. Şemineul era singurul mijloc de încălzire. Bucătarul dădea ordine ajutoarelor sale care, tăiau legumele,curăţau păsările şi băteau carnea pentru a o frăgezi. Un tânăr

ajutor de bucătar “cel ce învârteşte frigarea”, trebuia să învârtă tija, pe care se găsea carnea, deasupra focului. Nu era prea comod să stai timp îndelungat lângă vatră, care degaja o căldură insuportabilă. Pentru a coace pâinea, un cuptor în cupolă era amenajat în colţul şemineului. În mijlocul bucătăriei se afla o masă mare în jurul căreia se agitau ajutoarele bucătarului pentru a pregăti cina.

La masă cu seniorii La etaj se afla o mare sală de luat masa şi pentru odihnă. În zilele de

sărbătoare seniorul organiza mari banchete. Mai multe mese erau instalate în salonul mare, în formă de U, mijlocul rămânea liber astfel încât fiecare mesean putea admira scamatorii, trubadurii sau alte divertismente. Familia seniorului şi oaspeţii de vază mâncau la masa de onoare, mai înaltă decât cele ale altor comeseni. Sosirea servitorilor era anunţată totdeauna de sunete de trompetă. Invitaţii de vază erau serviţi în farfurii de aur sau argint, în timp ce alţii puneau alimentele pe mari bucăţi de pâine uscată. Fiecare poseda un cuţit dar, în general, mâncau cu mâinile. Ca şi în zilele noastre era rău privit cel ce făcea zgomot în timp ce mânca, dar unii seniori luau în râs acest lucru. Resturile erau distribuite săracilor care aşteptau la porţile castelului.

Igiena la curtea unui senior

Nu trebuie uitate aspectele legate de igienă. Latrinele(WC) se găseau la fiecare etaj, unele deasupra celorlalte. Cele mai înalte dădeau direct în aer liber. Ele erau compuse dintr-un scaun din piatră, acoperit cu o bucată de ţesătură pentru a proteja de frig. Excrementele cădeau fie în şanţ, fie într-o groapă prevăzută în acest scop. Seniorul dispunea, uneori, de toalete proprii. Benzi de pânză jucau rolul de hârtie igienică iar, pentru a împiedeca mirosurile urâte, ierburi aromate erau puse pe jos.

Singuri, oamenii cei mai bogaţi îşi puteau oferi plăcerea unei băi calde şi parfumate, deoarece, aceasta costa destul de mult. Pentru a face o baie, seniorul depăşea salariul săptămânal al unui muncitor necalificat. Săpun, din ulei de măsline parfumat cu ierburi, era utilizat în sudul Europei din sec. al VIII-lea. În nord unde se foloseau produse locale făcute pe bază de grăsimi animale, răşini şi sodă, săpunul nu a fost introdus decât mai târziou.

Hainele murdare erau puse într-un vas, în care se punea săpun lichid, apoi se băteau cu un bătător de lemn.

Îmbrăcămintea nobililor Nobilii poartă peste

cămaşă o tunicătunică de piele cu mâneci, (iarna - îmblănită) peste care iau o cămaşă de zalecămaşă de zale din fier. Pe deasupra zalelor, îmbracă un veşmânt veşmânt larg fără mânecilarg fără mâneci care are ţesut blazonul nobiliar (are doar rol de identificare a nobilului). Au pantaloni pantaloni de piele şi cizme lungi cu pinteni. Pe cap, poartă un coif coif de piele sau metal. In bătălii, peste cămaşa de zale, îmbracă o armură armură de metal

Armura unui nobil medieval

Activităţi nobiliare cotidiene

De la 4-5 ani, băieţii nobiliîncep instrucţia militară.

Exerciţiile militare Exerciţiile militare sunt grele

şi periculoase şi sunt întrerupte

doar de vânători vânători şi ele foarte

periculoase. La 16 ani, tineriinobili sunt declaraţi

cavaleri,cavaleri,devin scutieri scutieri în armataseniorului lor. Puţini dintre eiau şansa să primească un

feudfeudşi să devină astfel vasalivasali

NobilulNobilul – mereu în pericolmereu în pericol de moartede moarte

Turnirurile cavalereşti

În timp de pace, se organizau În timp de pace, se organizau adesea adesea

TURNIRURI TURNIRURI (întreceri cavalere(întreceri cavalereşşti în ti în carecare

nobilii (seniori şi vasali nobilii (seniori şi vasali deopotrivă) şi chiar şi regii deopotrivă) şi chiar şi regii îîşşi i dovedeau măiestria îndovedeau măiestria în mânuireamânuirea armelor armelor

Femeia - nobil Doamnele îmbracă peste

cămaşăcămaşă

R ochii lungiR ochii lungi din catifea si uneori de mătase. Poartă capul acoperit cu pălării. pălării. Iarna iau peste rochii cojoace de blană , mantale cojoace de blană , mantale si şalurisi şaluri.. Poartă bijuterii bijuterii (pietre pretioase şi aur). Se încalţă cu cizme cizme scurte de piele (ghete) sau cizme lungi – iarna. Sunt stăpânele castelului, controlează servitorii. Meniul nobililor este bazat aproape exclusiv pe carne, carne, pâine, alcoolpâine, alcool

Şi despre viaţa ţăranilor

“Trebuie să afli câteva lucruri şi despre modul cum trăiau oamenii simpli, ţăranii. Fii atent! mi-a zis Spiriduşul.”

Satul medieval

Casă ţărănească medievală

Ţărani medievali în reprezentări de Ţărani medievali în reprezentări de epocăepocă

Hrana ţăranilor Hrana ţăranilor medievalimedievaliŢăranii mâncau hrană simplă:

ppââineine facută in casă (secară,

orz şi mai rar grâu), legumelegumefierte (linte, mazăre , varză,

fasole, ceapă), fructe, fructe, lactate,lactate,

ououă, peşte.ă, peşte. Foarte rar, în unele zile de

sărbătoare, mănâncă carne carne (în medie 2 zile pe lună).Le eraLe era interzisă carnea de interzisă carnea de

vânatvânat

Îmbrăcămintea Îmbrăcămintea ţăranilor medievaliţăranilor medievaliEra Era croitcroităă din materiale din materiale

ieftine:ieftine: stambă, postav stambă, postav,, pielepiele.. BărbaţiiBărbaţii purtau peste cămaşă cămaşă un

pieptar pieptar de lână, o mantamanta groasă depiele cu glugă (glugă (iarna cojoace). cojoace). Seincălţau cu sabosaboţţii de lemn sau opinciopinci.Peste pantalonii pantalonii de lână purtaujambierejambiere de piele.

FFemeileemeile purtau peste cămaşăcămaşă o

rochierochie lungă,o tunictunică ă de piele fărămâneci, şorţurişorţuri şi întodeaunabroboadebroboade pe cap. Iarna purtaucojoace îmblănite

La sfârşitul călătoriei, am înţeles :La sfârşitul călătoriei, am înţeles :• Chiar dacă la prima vedere, viaţa nobililor este plină de strălucire, nobilii bărbaţi duc o viaţă plină de primejdii. Îşi doresc onoare şi prestigiu in bătălii, dar şi o moarte glorioasă, şi mai ales rapidă (orice rană se infectează si ulterior moartea este cumplită.). Speranţa de viaţă este redusă (aprox 40 ani) datorităactivităţilor militare, dar şi bolilor generate de mizeria uriaşă in care trăiesc (rozătoarele şi paraziţii sunt o prezenţă firească in Evul Mediu)•Ţăranii sunt aproape complet lipsiţi de libertatea de a lua decizii legate de viaţa lor care este marcată de munci grele ca de altfel ale tuturor ţăranilor din toate timpurile. De multe ori foametea este prezentă datorită productivităţii foarte scăzute. Si ei trăiesc aprox 40 ani, organismul fiindu-le măcinat de munci istovitoare şi boli.