CuprinsPrefațăCăderea lui Lucifer

Războiul din cerCreația

Adam și Eva în EdenConsecințele răzvrătirii

Satana caută repunerea în drepturiComplotul împotriva familiei omeneștiAdam și Eva sunt avertizați

Ispitirea și cădereaEva ajunge să fie un ispititorLibertatea de alegere a omuluiBlestemul

Planul de MântuireSingura cale posibilă a mântuiriiLegea neschimbătoare a lui DumnezeuPerspectiva asupra viitoruluiJertfele

Jertfele lui Cain și AbelÎnceputurile morții

Set și EnohLuarea lui Enoh la cer

PotopulConstruirea corabieiAnimalele intră în corabieIzbucnirea furtunii

Jertfa lui Noe și făgăduința lui DumnezeuTurnul BabelAvraam și sămânța făgăduită

Șovăirea în fața făgăduințelor lui DumnezeuAroganța lui AgarFiul făgăduitÎncercarea supremă a credințeiSolia Îngerului

Căsătoria lui IsaacUn Exemplu de ascultare a unui fiu

Iacov și EsauAnii de exil ai lui IacovÎntoarcerea în Canaan

Iacov și ÎngerulCredința biruitoareUn exemplu pentru toți

Copiii lui IsraelIosif în EgiptZilele de prosperitateAsuprireaMoisePregătirea specială pentru conducere

Descoperirea puterii lui DumnezeuPoporul Israel, influențat de mediul în care trăiaPlăgile

Eliberarea poporului Israel din robieStâlpul de focEliberarea de la Marea Roșie

Călătoriile poporului IsraelO învățătură pentru zilele noastreManaApa din stâncăBiruința asupra lui AmalecVizita lui Ietro

Legea lui DumnezeuPregătirea în vederea apropierii de DumnezeuGrandoarea uimitoare a manifestării lui DumnezeuProclamarea Legii lui DumnezeuPericolul idolatrieiLegea veșnică a lui DumnezeuTablele de piatrăJudecățile și regulamentele

SanctuarulUn raport pentru generațiile de mai târziuÎn conformitate cu modelulCele două încăperiNorul călăuzitor

Iscoadele și raportul lorIsrael murmură din nouRugăciunea biruitoare a lui MoiseÎnapoi în pustie

Păcatul lui MoiseMoise își pierde răbdareaPedeapsa cea grea

Moartea lui MoiseUltimele învățături date lui Israel

Moartea și învierea lui MoiseIntrarea în Țara Făgăduită

Căpetenia oștirii DomnuluiCucerirea IerihonuluiIosua, un conducător înțelept și consacrat

Chivotul lui Dumnezeu și bogățiile lui IsraelRezultatul neglijenței lui EliChivotul este luatÎn țara filistenilorÎnapoierea chivotului în IsraelPedepsirea încumetăriiÎn Templul lui SolomonRobia lui Israel

Prima venire a lui HristosBotezul lui IoanLucrarea de slujire a lui IoanIspitireaMustrarea ispititorului

Lucrarea de slujire a lui HristosAlinarea celor suferinziÎmpotrivirea lipsită de succesSchimbarea la față

Trădarea lui HristosÎn grădinăIuda Îl trădează pe Isus

Judecarea lui HristosNegarea lui PetruÎn sala de judecată

Mărturisirea lui IudaIsus înaintea lui PilatTrimiterea lui Isus la Irod

Răstignirea lui HristosRăstignireaO lecție de dragoste filialăS-a isprăvitÎnmormântarea

Învierea lui Hristos„Tatăl Tău Te cheamă”Raportul gărzii romanePrimele roade ale răscumpărăriiFemeile de la mormânt„Nu mă atinge”Toma necredinciosulÎncurcătura în care s-au aflat ucigașii lui HristosPatruzeci de zile cu ucenicii

Înălțarea lui HristosFăgăduința reveniriiMânia lui Satana

Ziua CincizecimiiCoborârea Duhului SfântPuterea CincizecimiiPredica lui PetruO învățătură pentru zilele noastre

Vindecarea ologuluiArestarea și judecarea apostolilorApărarea îndrăzneață a lui Petru

Credincioșia față de Dumnezeu în timpul persecuțieiEliberarea lui PetruA doua judecare

Rânduiala EvanghelieiMoartea lui Ștefan

Apărarea lui ȘtefanMoarte de martir

Convertirea lui SaulViziunea lui HristosÎndrumarea lui Saul spre bisericăDe la persecutor la apostolPregătirea pentru slujire

Lucrarea timpurie a lui PavelÎntâlnirea cu Petru și IacovFuga din Ierusalim

Lucrarea de slujire a lui PetruSutașulVizita îngerului la CorneliuViziunea lui PetruVizita la CorneliuNeamurile primesc Duhul SfântViziunea bisericii este lărgită

Petru eliberat din închisoareEliberat de îngerRăspunsul la rugăciune

În regiunile îndepărtateHirotonirea lui Pavel și BarnabaPrima Conferință Generală

Dovada experienței lui CorneliuHotărârea bisericii

Anii de slujire ai lui PavelPavel își relatează experiențaUn lucrător adaptabilLucrarea de slujire în lanțuri

Martirajul lui Pavel și PetruMărturia finală a lui Pavel

Marea apostazieCompromisul cu păgânismulRetragerea celor credincioși

Taina fărădelegiiSchimbarea vremurilor și a LegiiEvul (Mediu) ÎntunecatZilele de primejdie

Primii reformatoriLuceafărul ReformeiRăspândirea Reformei

Luther și marea ReformăConducător al reformelorLuther rupe legăturile cu Roma

Progresul ReformeiLuther înaintea conciliuluiAnglia și Scoția sunt luminate

Nereușita de a înainta în cunoașterePrima solie îngerească

O mare înviorare religioasăÎmpotrivirea

Pregătirea pentru întâlnirea cu DomnulSolia îngerului al doilea

Timpul de întârziereStrigătul de la miezul nopții

Dezamăgiți, dar nu părăsițiSanctuarul

Sanctuarul pământesc și cel cerescCurățirea Sanctuarului

A treia solie îngereascăFiara și chipul eiO solie solemnă

O platformă neclintităRepetarea experienței iudeilor

Amăgirile lui SatanaScripturile sunt o apărare sigură

SpiritismulVrăjitorie în formă modernă

Nimeni nu trebuie să fie înșelatStrigătul de la miezul nopțiiÎncheierea timpului de probă

Prea târziu! Prea târziu!Timpul strâmtorării lui Iacov

Strigătul după eliberareEliberarea sfinților

A doua venire a lui HristosPrima înviere

Răsplata sfințilorMileniul

Învierea a douaÎncoronarea lui Hristos

Imaginea panoramică a marii lupteLa bara judecății

Moartea a douaFocul din cer

Noul PământNoul Ierusalim

Ellen G. White

Istoria mântuirii

PREFAȚĂ Istoria mântuirii, scrisă de autoarea plină de talent Ellen G. White, este o

carte pentru aceste timpuri. Tot mai mult, evenimentele din lumea noastrăridică o întrebare: Oare noi suntem un neam de făpturi omenești cuprinse desuferință, condamnate să îndure tot mai multe necazuri și temeri sau viziuneapentru ziua de mâine se va schimba spre mai bine?

Unii lideri politici și oameni de știință întrețin o oarecare speranță, darvocile majorității filozofilor, oamenilor de stat și clericilor par să aibă un tonsumbru.

Există undeva vreo speranță? Mai există siguranță? Da, pentru aceia carerefuză să se lase cuprinși de disperare și care gândesc că Dumnezeu cunoaștesituația dificilă a omenirii și va acționa într-o modalitate dramatică spre aschimba cursul evenimentelor – pentru ei, va fi o cale de ieșire. Totuși cititorulacestei cărți va găsi mai mult decât un raționament omenesc pentru a susține oconcepție optimistă. Pe măsură ce va citi acest raport lămuritor și convingătoral luptelor aprige ale omenirii împotriva puterilor întunecate ale răului care auîncercat să pună stăpânire pe mințile oamenilor, în inima cititorului va răsăricredința. Această carte este întemeiată pe tema biblică a luptei de veacuri dintreslujitorii lui Dumnezeu și cei ai lui Satana pentru a lua în stăpânire voința șidestinul omului. Aici este o retrospectivă a istoriei creării omului, a căderii luiîn păcat și, de asemenea, a intruziunii vrăjmașului lui Dumnezeu care ainspirat războaiele și a instigat nelegiuirea, suferința și tragedia universală, darși a intervenției lui Dumnezeu pentru salvare. Subiectul central al cărții estemântuirea omului, săvârșită de Domnul Hristos pe cruce.

Fiecare pagină din această carte oferă idei pătrunzătoare [9, 10]* cu privire laistorie, pe care, cu excepția scriitorilor Sfintelor Scripturi, rareori a încercat săle abordeze vreun alt autor. Istoria mântuirii este o adevărată istorie a unuirăzboi – istoria conflictului dintre Dumnezeu, demoni și om. Ea culmineazăcu un deznodământ triumfător, cu pacea și reînnoirea tuturor celor ce Îlurmează pe Isus Hristos, Împăratul împăraților, care Se întoarce plin detriumf pe pământ.

Compilatorii acestei cărți au selectat părți deosebit de bune din patru cărțiscrise de Ellen G. White cu privire la tema aceasta impresionantă. Aceste

selecții au fost așezate în ordinea evenimentelor istorice. Narațiunea acoperăîntregul parcurs al existenței omenirii și prezintă capitolele cele maicuprinzătoare și revelatoare cu privire la subiectul acesta.

Timpul este prețios. Timpul se scurge rapid. Veșnicia ne face semn tuturor.Cititorul cărții va descoperi că viitorul este luminos. Dumnezeu și puterilebinelui vor câștiga biruința finală.

Editorii

CAPITOLUL 1

CĂDEREA LUI LUCIFER Când era în cer, înainte de răzvrătirea lui, Lucifer a fost un înger onorat și

înălțat, al doilea ca poziție de cinste după Fiul cel iubit al lui Dumnezeu.Înfățișarea lui, asemenea înfățișării celorlalți îngeri, era prietenoasă și exprimafericire. Fruntea lui era înaltă și lată, indicând existența unui intelect puternic.Trupul lui era desăvârșit, iar purtarea lui era nobilă și maiestuoasă. Chipul luiradia de o lumină deosebită și strălucea mai puternic și mai frumos decât alcelorlalți îngeri, totuși Hristos, Fiul cel iubit al lui Dumnezeu, Se afla maipresus de toată oștirea îngerească. El a fost una cu Tatăl încă dinainte să fi fostcreați îngerii. Lucifer era invidios pe Hristos și, treptat, și-a atribuit o pozițiede conducere care I se cuvenea numai lui Hristos.

Marele Creator a convocat oștirea îngerească, pentru ca, în prezențatuturor îngerilor, să-I poată conferi Fiului Său o cinste deosebită. Fiul ședeape scaunul de domnie, alături de Tatăl, iar mulțimea cerească a îngerilor sfințiera adunată în jurul lor. Atunci, Tatăl le-a făcut cunoscut faptul că El Însuși arânduit ca Hristos, Fiul Său, să fie egal cu Sine, așa încât oriunde era prezentFiul Său, era prezent El Însuși. Cuvântul Fiului trebuia să fie la fel de respectatca și cuvântul Tatălui. El Îl învestise pe Fiul Său cu autoritatea de a conduceoștirea cerească. Îndeosebi Fiul Său avea să conlucreze cu El la crearea [13,14]* pământului și a tuturor făpturilor vii care vor exista pe pământ, lucrarece urma să aibă loc în curând. Fiul Său avea să aducă la îndeplinire voința șiscopurile Sale, dar nu avea să facă nimic de la Sine Însuși. Voia Tatălui avea săse împlinească prin El.

Lucifer a fost invidios și gelos pe Isus Hristos. Deși inima lui era plină deinvidie și ură, totuși, când îngerii s-au aplecat înaintea lui Isus pentru arecunoaște supremația Lui, înalta autoritate și domnia Sa de drept, el s-aaplecat împreună cu ei. Domnul Hristos fusese chemat să participe la sfatulspecial al lui Dumnezeu cu privire la planurile Sale, iar Lucifer nu știa nimicdespre ele. El nu a înțeles, nici nu i s-a îngăduit să cunoască scopurile luiDumnezeu. Totuși Hristos era recunoscut ca suveran al cerului, iar puterea șiautoritatea Sa erau recunoscute ca fiind la fel ca ale lui Dumnezeu Însuși.Lucifer a crezut că el era cel favorizat în cer printre îngeri. El fusese foarteonorat, dar faptul acesta nu l-a făcut să aibă simțăminte de recunoștință și

laudă față de Creatorul său. El a aspirat să ajungă la poziția înaltă pe care odeținea Însuși Dumnezeu. El s-a simțit strălucit în măreția lui. Lucifer știa căera onorat de îngeri și că avea de îndeplinit o misiune deosebită. El fuseselângă Marele Creator, iar razele de lumină pline de slavă care Îl înconjuraufără încetare pe Dumnezeul cel veșnic au strălucit asupra lui într-o modalitatedeosebită. El s-a gândit la felul în care îngerii ascultaseră cu plăcere șipromptitudine poruncile lui. Nu erau veșmintele lui luminoase și frumoase?Ca urmare, de ce trebuia Hristos să fie onorat mai presus de el însuși?

Lucifer a plecat din prezența Tatălui nemulțumit și plin de invidie față deIsus Hristos. El a convocat oștirea îngerească, ascunzându-și scopurileadevărate. El a vorbit despre propria persoană ca unul care era îndurerat și adescris favoarea pe care Dumnezeu I-o făcuse lui Isus, neglijându-l pe el.Lucifer le-a spus că de aici înainte toată libertatea plăcută de care sebucuraseră îngerii se sfârșise. Oare nu fusese numit peste ei un [15]conducător căruia trebuiau să-i aducă o cinste plină de supunere de aiciînainte? Lucifer le-a declarat că îi chemase pentru a-i asigura că el nu se vamai supune acestei invazii a drepturilor lui și ale îngerilor, că el nu se va maiînchina niciodată înaintea lui Hristos, că își va atribui lui însuși cinstea caretrebuia să-i fi fost deja oferită și va fi conducătorul tuturor acelora care vor fide acord să îl urmeze și să asculte părerile lui.

Între îngeri a avut loc o controversă. Lucifer și simpatizanții lui se străduiausă reformeze guvernarea lui Dumnezeu. Ei erau nemulțumiți și nefericiți,pentru că nu puteau să cunoască înțelepciunea Sa de nepătruns și să înțeleagăscopurile pe care le-a avut Dumnezeu prin faptul că L-a înălțat pe Fiul Său șiL-a înzestrat cu putere și conducere nelimitate. Ei s-au răzvrătit împotrivaautorității Fiului.

Îngerii credincioși și loiali au căutat să-l readucă pe îngerul acesta îngâmfatși răzvrătit în armonie cu voia Creatorului său. Ei au îndreptățit faptul căDumnezeu I-a conferit cinste lui Hristos și, prin argumente puternice, aucăutat să-l convingă pe Lucifer că el nu beneficia de o cinste mai mică acumdecât a beneficiat înainte ca Tatăl să fi proclamat cinstea pe care I-o conferiseFiului Său. Ei au arătat cu claritate că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, careexistase alături de El înainte ca îngerii să fi fost creați, că El stătusedintotdeauna la dreapta lui Dumnezeu, că, până atunci, autoritatea Sa blândăși iubitoare nu mai fusese pusă sub semnul întrebării și că El nu dăduseniciodată o poruncă pe care oștirea îngerească să nu se bucure să o

împlinească. Ei au susținut că, prin faptul că Hristos primise o cinstedeosebită din partea Tatălui în prezența îngerilor, cinstea pe care Lucifer oprimise până atunci nu fusese micșorată. Îngerii au plâns. Ei au căutat cuîngrijorare să-l determine să renunțe la planul lui nelegiuit și să se supună[16] Creatorului lor, pentru că totul fusese până atunci plin de pace șiarmonie, și se întrebau ce ar fi putut să pricinuiască această voce răzvrătită șidisidentă.

Lucifer a refuzat să asculte. Apoi, le-a întors spatele îngerilor credincioși șiloiali, acuzându-i că sunt niște sclavi. Îngerii aceștia au fost cuprinși de uimirecând au văzut că Lucifer a avut succes în eforturile lui de a instiga răzvrătirea.El le-a promis o guvernare nouă, mai bună decât aceea pe care o avuseseră, oguvernare în care va domni libertatea. Un număr mare de îngeri au anunțatscopul lor de a-l accepta în calitate de conducător și comandant. Când a văzutcă propunerile lui au avut succes, el s-a flatat cu gândul că ar fi trebuit să-iaibă deja pe toți îngerii de partea lui, că va fi egal cu Dumnezeu Însuși și căvocea autorității lui va fi auzită poruncindu-i întregii oștiri a cerului. Din nou,îngerii loiali l-au avertizat cu privire la consecințele care vor urma negreșitdacă va continua în răzvrătirea lui și l-au asigurat că Acela care a fost în staresă creeze îngerii va fi în stare, prin puterea Lui, să răstoarne toată autoritatealor și să pedepsească într-o modalitate tot atât de remarcabilă obrăznicia șirăzvrătirea lor îngrozitoare. Era de necrezut ca un înger să se împotriveascăLegii lui Dumnezeu, care era la fel de sfântă ca El Însuși! Ei i-au avertizat peîngerii răzvrătiți să nu asculte de raționamentele înșelătoare ale lui Lucifer șii-au sfătuit, pe el și pe toți cei care fuseseră influențați de el, să meargă laDumnezeu și să-și mărturisească greșeala făcută chiar și prin faptul că și-aupermis să pună sub semnul întrebării autoritatea Sa.

Mulți dintre simpatizanții lui Lucifer au fost înclinați să asculte sfatulîngerilor loiali, să se pocăiască de nemulțumirea lor și să beneficieze din noude încrederea Tatălui și a Fiului Său iubit. Atunci, răzvrătitul cel îndrăzneț adeclarat că el este familiarizat cu Legea lui Dumnezeu și că, dacă se va dedicaunei ascultări pline de supunere, cinstea îi va fi luată. Misiunea lui înaltă urmasă înceteze a-i fi încredințată. Lucifer le-a spus că atât el, [17] cât și eimerseseră deja prea departe pentru a se întoarce, că el va înfrunta curajosconsecințele, deoarece nu se va mai închina niciodată în semn de supunereînaintea Fiului lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu-i va ierta și că, de acum, eitrebuie să-și afirme libertatea și să obțină prin forță poziția și autoritatea care

nu le-au fost acordate de bunăvoie. „Așa s-a întâmplat că Lucifer, ’Luceafărul’,cel care fusese părtaș al slavei lui Dumnezeu, slujitorul scaunului Său dedomnie, a ajuns prin păcătuire să fie Satana, ’vrăjmașul’.”*

Îngerii loiali s-au dus în grabă la Fiul lui Dumnezeu și I-au spus în detaliuce se petrecea în mijlocul lor. Ei L-au găsit pe Tatăl sfătuindu-Se cu Fiul Săuiubit pentru a hotărî mijloacele prin care, pentru binele cel mai mare alîngerilor credincioși, autoritatea pe care și-a atribuit-o Satana să poată fireprimată pentru totdeauna. Marele Dumnezeu ar fi putut să-l arunce imediatdin cer pe acest arhiamăgitor, dar nu acesta era scopul Său. El dorea să le deaîngerilor răzvrătiți o posibilitate egală de a-și măsura puterea cu Fiul Său șiîngerii Lui credincioși. În lupta aceasta, fiecare înger urma să aleagă de parteacui vrea să se afle, iar faptul acesta trebuia să fie vizibil. Dacă ar fi îngăduit cavreunul dintre cei care s-au unit cu Satana în răzvrătirea lui să continue săstea în cer, siguranța cerului ar fi fost pusă în pericol. Ei învățaseră lecția uneirăzvrătiri reale împotriva Legii de neschimbat a lui Dumnezeu, iar acesta eraun fapt ireparabil. Dacă Dumnezeu Și-ar fi exercitat puterea pentru a-lpedepsi pe acest cap al răzvrătirii, îngerii neloiali nu s-ar fi manifestat în moddeschis. De aceea, Dumnezeu a ales o altă cale, pentru că voia să-Și arate cuclaritate dreptatea și judecata înaintea întregii oștiri îngerești.

RĂZBOIUL DIN CERRăzvrătirea împotriva guvernării lui Dumnezeu era nelegiuirea cea mai

mare cu putință. Tot cerul părea că se zguduie. Îngerii mărșăluiau încompanii, fiecare divizie având în frunte un înger comandant. Satana [18]lupta împotriva Legii lui Dumnezeu, pentru că avea ambiția de a se înălța pesine și nu era dispus să se supună autorității Fiului lui Dumnezeu, MareleComandant al cerului.

Toate oștirile îngerești au fost convocate să se înfățișeze înaintea Tatăluipentru a lua o hotărâre în dreptul fiecăruia. Satana și-a declarat în moddeschis și fără rușine nemulțumirea cu privire la faptul că Hristos fusesepreferat de Dumnezeu. El s-a ridicat cu mândrie și a spus că ar fi trebuit să fieegal cu Dumnezeu, să fie chemat la consfătuirea cu Tatăl și să i se explicescopurile Sale. Dumnezeu l-a informat pe Satana că Îi va descoperi scopurileSale tainice numai Fiului Său și că le cerea tuturor celor ce aparțineau familieicerești, chiar și lui Satana, să-I acorde o supunere necondiționată, în ciudafaptului că el (Satana) se dovedise a fi nevrednic de a avea un loc în cer.Atunci, Satana a arătat cu un aer triumfător spre simpatizanții lui, care erauaproape jumătate din îngeri, și a exclamat: „Aceștia sunt alături de mine! Îivei alunga și pe ei și vei produce un asemenea gol în ceruri?” Apoi, a declaratcă el era pregătit să se împotrivească autorității lui Hristos și să-și apere loculîn ceruri prin forță și prin luptă.

Îngerii buni au plâns la auzul cuvintelor lui Satana și al declarațiilor luipline de îngâmfare. Dumnezeu a declarat că răzvrătiții nu vor mai putea sărămână în cer. Starea lor sfântă și fericită fusese păstrată prin ascultarea deLegea pe care Dumnezeu o dăduse pentru a guverna făpturile inteligente derang înalt. Totuși nu fusese prevăzută nicio modalitate de a-i salva pe aceiacare vor îndrăzni să calce Legea Sa. Satana a ajuns tot mai îndrăzneț înrăzvrătirea lui și și-a exprimat disprețul față de Legea Creatorului. El nu puteasă suporte Legea aceasta. Satana a afirmat că îngerii nu aveau nevoie de niciolege, ci trebuiau să fie lăsați liberi să-și urmeze propria voință, care avea să-icălăuzească întotdeauna corect. El a spus că Legea aceea era o restrângere alibertății lor și că abolirea ei [19] a fost unul dintre marile scopuri pe care le-aavut în poziția lui înaltă. El credea că situația îngerilor avea nevoie de oîmbunătățire. Nu tot așa gândea Dumnezeu, care făcuse legile și le înălțase peo poziție de egalitate cu Sine Însuși. Fericirea oștirii îngerești consta în

respectarea deplină a Legii. Fiecare avea o lucrare precisă care îi eraîncredințată și, până la răzvrătirea lui Satana, în cer fusese o ordinedesăvârșită și o activitate armonioasă.

Apoi, în cer a avut loc un război. Fiul lui Dumnezeu, Prințul cerului, șiîngerii Săi credincioși s-au angajat în luptă cu arhirăzvrătitul și cu aceia care is-au alăturat. Fiul lui Dumnezeu și îngerii credincioși au biruit, iar Satana șisimpatizanții lui au fost alungați din cer. Întreaga oștire cerească Îl recunoșteași Îl adora pe Dumnezeul dreptății. În cer nu a rămas nicio urmă derăzvrătire. Totul a fost din nou plin de pace și armonie, așa cum fuseseînainte. Îngerii din cer au deplâns soarta acelora care fuseseră tovarășii lor înstarea de fericire și binecuvântare. Pierderea lor s-a simțit în cer.

Tatăl S-a consultat cu Fiul Său cu privire la aducerea imediată la îndeplinirea planului de a crea omul care să populeze pământul. El urma să-l pună pe omla probă pentru a-i verifica loialitatea, înainte de a i se acorda siguranțaveșnică. Dacă ar fi rezistat încercării pe care Dumnezeu o considerasepotrivită pentru a-l verifica, în cele din urmă, omul urma să fie egal cu îngerii.El urma să beneficieze de favoarea lui Dumnezeu și să converseze cu îngerii.Dumnezeu nu a considerat potrivit să-l pună pe om într-o poziție în care sănu aibă capacitatea de a fi neascultător.

CAPITOLUL 2

CREAȚIA Tatăl și Fiul S-au angajat în lucrarea măreață și minunată pe care o

contemplaseră, și anume crearea lumii. Pământul ieșise nespus de frumos dinmâna Creatorului. Erau munți, dealuri și câmpii, iar printre acestea serăspândeau râuri și lacuri. Pământul nu a fost o câmpie întinsă, ci monotoniapeisajului era întreruptă de dealuri și munți, care nu erau atât de înalți șicolțuroși cum sunt acum, ci aveau o formă frumoasă și simetrică. Pe culmilelor nu se vedeau stânci înalte și golașe, ci acestea erau acoperite de verdeață șialcătuiau un schelet al pământului. Apele erau răspândite uniform. Înălțimile,munții și câmpiile foarte frumoase erau împodobite cu plante, flori și copaciînalți și maiestuoși de toate felurile, care erau mult mai groși și mult maifrumoși decât sunt copacii acum. Aerul era curat și sănătos, iar pământulpărea asemenea unui palat nobil. Îngerii priveau și se bucurau de lucrărileminunate și frumoase ale lui Dumnezeu.

După ce au fost create pământul și animalele de pe el, Tatăl și Fiul Și-auadus la îndeplinire scopul pe care îl plănuiseră înainte de căderea lui Satana, șianume acela de a face un om după chipul Lor. Ei înfăptuiseră împreunălucrarea de creație a pământului și a tuturor viețuitoarelor de pe el. Apoi,Dumnezeu I-a zis Fiului Său: „Să facem om după chipul nostru.” [20, 21]Când a ieșit din mâna Creatorului Său, Adam avea o statură nobilă și osimetrie frumoasă. El era de peste două ori mai înalt decât oamenii caretrăiesc acum pe pământ, iar trupul său era bine proporționat. Trăsăturile luierau desăvârșite și frumoase. Tenul lui nu era nici alb, nici palid, ci rumen,radios, cu o nuanță bogată de sănătate. Eva nu era chiar atât de înaltă caAdam. Capul ei ajungea cu puțin mai sus de umerii lui. Ea, de asemenea, aveao înfățișare nobilă, de o simetrie desăvârșită, și era foarte frumoasă.

Perechea aceasta fără păcat nu purta veșminte obișnuite. Ei erau îmbrăcațiîntr-o lumină strălucitoare, asemenea îngerilor. Atâta vreme cât au trăit înascultare de Dumnezeu, cercul acesta de lumină i-a înconjurat. Deși tot ce acreat Dumnezeu a fost de o frumusețe desăvârșită, iar pe pământul pe careDumnezeu îl crease pentru a-i face pe Adam și Eva fericiți părea că nu lipseștenimic, totuși El Și-a manifestat marea dragoste sădind o grădină specialpentru ei. O parte din timpul lor urma să fie ocupat cu îndeletnicirea fericită

de a îngriji grădina, o altă parte, cu primirea vizitelor îngerilor, când ascultauînvățăturile lor, iar o altă parte din timp era petrecut într-o meditație fericită.Munca lor nu era obositoare, ci plăcută și înviorătoare. Grădina aceastafrumoasă urma să fie căminul lor.

Domnul pusese în grădină toate varietățile de pomi atât pentru a fifolositori, cât și pentru înfrumusețare. Acolo erau pomi încărcați cu fructe dinabundență, de un parfum plăcut, erau frumoși la vedere și aveau un gustplăcut, fiind destinați de Dumnezeu ca hrană pentru perechea sfântă. Acoloerau ramuri de viță-de-vie, care creșteau drept și erau încărcate de roade carese deosebeau de tot ce a văzut omul de la cădere încoace. Fructele viței eraufoarte mari și de culori diferite, unele aproape negre, altele purpurii, roșii, rozși de un verde-deschis. Aceste roade frumoase și îmbelșugate de pe ramurile[22] viței-de-vie se numeau struguri. Deși nu erau susținute de araci, ramurileviței nu ajungeau până la pământ, chiar dacă erau aplecate de greutateastrugurilor. Pentru Adam și Eva era o muncă plăcută să alcătuiască umbrarefrumoase din ramurile viței-de-vie și să le crească, alcătuind locuințe dinfrumusețile naturii, din ramurile înfrunzite ale pomilor încărcați cu fructeparfumate.

Pământul era acoperit de o verdeață frumoasă, în timp ce mii de floriparfumate de toate felurile și nuanțele răsăreau din abundență în jurul lor.Totul era aranjat cu mult gust și era plin de slavă. În mijlocul grădinii se aflapomul vieții, a cărui slavă o depășea pe aceea a tuturor celorlalți pomi.Fructele lui arătau ca niște mere de aur și de argint și aveau rolul de aperpetua nemurirea. Frunzele lui aveau proprietăți vindecătoare.

ADAM ȘI EVA ÎN EDENPerechea sfântă din Eden era foarte fericită. Celor doi le-a fost dată

stăpânirea nelimitată asupra tuturor viețuitoarelor. Leul și mielul se jucaupașnici în jurul lor sau dormeau la picioarele lor, fără să le facă vreun rău.Păsări cu un penaj variat și de toate culorile zburau printre pomi și flori și înjurul lui Adam și al Evei, în timp ce cântecul lor în tonuri delicate răsunaprintre pomi într-un acord plăcut cu laudele aduse Creatorului lor.

Adam și Eva erau fascinați de frumusețile căminului lor din Eden. Ei eraufermecați de păsărelele cântătoare din jurul lor, care aveau un penajstrălucitor și foarte frumos și făceau să răsune trilurile lor fericite și voioase.Perechea sfântă li se alătura și își înălța vocea în cântece de dragoste, laudă șiadorare către Tatăl și Fiul Său iubit, pentru dovezile de dragoste care oînconjurau. Adam și Eva recunoșteau ordinea și armonia creației, care arătauo înțelepciune și o cunoaștere infinită. Ei descopereau continuu [23] ofrumusețe nouă și tot mai multă slavă în căminul lor din Eden, iar lucrulacesta le umplea inima de o dragoste adâncă și aducea pe buzele lor expresiide recunoștință și respect față de Creatorul lor.

CAPITOLUL 3

CONSECINȚELE RĂZVRĂTIRII În mijlocul grădinii, lângă pomul vieții, se afla pomul cunoștinței binelui și

răului. Acest pom a fost rânduit special de Dumnezeu pentru a fi garanțiaascultării, credinței și dragostei față de El. Dumnezeu le-a poruncit primilornoștri părinți să nu mănânce din pomul acesta, nici să nu îl atingă, pentru casă nu moară. El le-a spus că pot să mănânce cât doresc din toți pomii dingrădină, cu excepția acestuia, dar, dacă vor mânca din pomul acesta, vor murinegreșit.

Când au fost așezați în grădina aceea frumoasă, Adam și Eva au avut tot cedoreau pentru fericirea lor. Totuși, în planurile Sale atotînțelepte, înainte de aputea să le acorde siguranța veșnică, Dumnezeu a ales să pună la încercarecredincioșia lor. Ei urmau să beneficieze de favoarea Sa și să converseze cu El.Cu toate acestea, Dumnezeu nu a exclus posibilitatea ca ei să intre în contactcu răul. Lui Satana i s-a îngăduit să-i ispitească. Dacă urmau să rezisteîncercării, ei aveau să beneficieze de favoarea neîntreruptă a lui Dumnezeu șia îngerilor din cer.

Satana a fost uimit de noua lui situație. Fericirea lui dispăruse. El îi priveape îngerii care, asemenea lui, fuseseră fericiți cândva, dar care fuseserăalungați din cer împreună cu el. Înainte de cădere, nicio umbră denemulțumire nu afectase fericirea lor deplină. Acum, totul părea a se fischimbat. Înfățișarea lor, care reflectase chipul Creatorului, era posomorâtă[24, 25] și disperată. Între ei erau certuri, neînțelegeri și acuzații reciproce.Înainte de răzvrătire, lucrurile acestea fuseseră necunoscute în ceruri. Acum,Satana vedea rezultatele îngrozitoare ale răzvrătirii lui. El s-a cutremurat și s-atemut să înfrunte viitorul și să se gândească la sfârșitul acestor lucruri.

Venise ora cântecelor voioase și fericite de laudă la adresa lui Dumnezeu șia Fiului Său iubit. Satana condusese în trecut corul ceresc. El fusese acela caredădea tonul, apoi oștirea îngerească i se alătura și acordurile pline de slavă alemuzicii răsunau pretutindeni în cer în cinstea lui Dumnezeu și a Fiului Săuiubit. Acum, în locul acordurilor celei mai plăcute cântări, la urechile mareluiconducător răzvrătit ajungeau cuvinte furioase de ceartă. Se întreba unde seafla. Oare nu este totul un vis îngrozitor? Este el alungat din cer? Oare porțilecerului nu vor mai fi niciodată deschise pentru a-l primi? Se apropia ora

serviciului de închinare, când îngerii strălucitori și sfinți se închinau înainteaTatălui. El nu se va mai alătura niciodată cântecului ceresc. El nu se va maiînchina niciodată cu respect și adorare sfântă în prezența Dumnezeuluiveșnic.

Dacă ar fi putut să fie din nou așa cum fusese când era curat, drept șicredincios, ar fi renunțat cu bucurie la pretențiile autorității lui. Dar el erapierdut! Pentru răzvrătirea lui plină de îndrăzneală, nu era răscumpărare! Iarlucrul acesta nu era totul, deoarece el îi condusese și pe alții la răzvrătire și laaceeași stare pierdută – îngerii care nu se gândiseră niciodată să pună laîndoială voia Cerului sau să refuze să asculte de Legea lui Dumnezeu, până ladata când el pusese în mintea lor gândul acesta, spunându-le că ar putea să sebucure de un bine mai mare, de o libertate mai înaltă și mai glorioasă. Aceastafusese ideea falsă cu care îi amăgise. Acum, asupra lui apăsa o responsabilitatede care ar fi fost bucuros să fie eliberat.

Spiritele ajunseseră să fie agitate din cauza speranțelor neîmplinite. În locde un bine mai mare, îngerii căzuți suportau [26] rezultatele triste aleneascultării și ale desconsiderării Legii. Aceste făpturi nefericite nu aveau sămai fie niciodată supuse conducerii blânde a lui Isus Hristos. Sufletele loraveau să nu mai fie mișcate niciodată de dragostea adâncă și stăruitoare, depacea și bucuria pe care le-o inspirase întotdeauna prezența Sa, pentru a-Irăspunde printr-o ascultare voioasă și o cinstire plină de respect.

SATANA CAUTĂ REPUNEREA ÎN DREPTURISatana a tremurat când și-a văzut lucrarea. Era singur, meditând asupra

trecutului, prezentului și viitorului. Făptura lui măreață tremura de parcă ar fifost lovită de o furtună. Un înger din cer a trecut pe acolo. El l-a chemat și acerut o întrevedere cu Hristos. Și i-a fost acordată. Atunci, Satana s-a purtatcu Fiul lui Dumnezeu ca și când se pocăise de răzvrătirea lui și dorea din noufavoarea lui Dumnezeu. El dorea să ia locul pe care i-l atribuise Dumnezeumai înainte și să se afle sub conducerea Sa înțeleaptă. Domnul Hristos a plânspentru nenorocirea lui Satana, dar i-a spus că, în conformitate cu hotărârealui Dumnezeu, el nu va mai putea fi primit niciodată în cer. Cerul nu trebuiasă fie pus în pericol. Dacă ar fi fost primit înapoi, tot cerul ar fi fostprejudiciat, pentru că el era autorul păcatului și al răzvrătirii. Semințelerăzvrătirii continuau să fie înăuntrul lui. În răzvrătire, el nu avusese niciunmotiv pentru comportamentul lui și nu se ruinase fără speranță doar pe sineînsuși, ci și pe îngerii care ar fi putut să fie fericiți în cer dacă ar fi rămas loialilui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu putea să condamne, dar nu putea să ierte.

El nu s-a pocăit de răzvrătirea lui pentru că a înțeles bunătatea luiDumnezeu de care profitase. Era imposibil ca dragostea lui față de Dumnezeusă crească de la căderea lui și până atunci în așa măsură încât să-l conducă la osupunere voioasă și la o ascultare fericită de Legea pe care o disprețuise.Cauzele întristării lui erau [27] faptul că și-a dat seama de starea jalnică încare se afla în urma pierderii luminii plăcute a cerului, simțământul devinovăție care apăsa asupra lui și dezamăgirea că așteptările lui nu s-auîmplinit. A fi conducător afară din cer era o poziție total diferită de aceea de afi conducător în cer. Pierderea tuturor privilegiilor din cer i se părea osuferință prea greu de suportat. El dorea să recâștige acele privilegii.

Schimbarea aceasta mare a situației nu sporise dragostea lui față deDumnezeu, nici față de Legea Sa dreaptă și înțeleaptă. Când a ajuns să fieconvins pe deplin că nu era nicio posibilitate de a primi din nou favoarea luiDumnezeu, Satana și-a manifestat răutatea cu o ură sporită și cu oînverșunare înfocată.

Dumnezeu a știut că o astfel de răzvrătire hotărâtă nu va rămâne pasivă.Satana urma să inventeze mijloace prin care să-i tulbure pe îngerii din cer șisă arate dispreț față de autoritatea Sa. Pentru că nu i se îngăduia să intre peporțile cerului, el urma să aștepte doar la intrare, să-i tachineze pe îngeri și să

caute motive de ceartă cu ei când intrau și ieșeau. El urma să caute sănimicească fericirea lui Adam și a Evei și să se străduiască să-i instige larăzvrătire, știind că faptul acesta va produce întristare în cer.

COMPLOTUL ÎMPOTRIVA FAMILIEI OMENEȘTICei care-l urmaseră pe Satana îl căutau, iar el s-a ridicat și, adoptând o

înfățișare sfidătoare, i-a informat cu privire la planurile lui de a-i abate peAdam și tovarășa lui, Eva, de la supunerea față de Dumnezeu. A încercat să-iconvingă de faptul că, dacă putea să-i ademenească în vreun fel la neascultare,Dumnezeu urma să găsească o modalitate prin care să poată fi iertați, iar apoiel însuși și toți îngerii căzuți vor putea, într-un mod echitabil, să seîmpărtășească alături de ei de mila lui Dumnezeu. Dacă planul acesta va dagreș, ei se vor putea uni cu Adam și Eva, pentru că, [28] odată ce vor fi călcatLegea lui Dumnezeu, ei vor suporta mânia lui Dumnezeu, asemenea lor.Fărădelegea lor îi va duce la o stare de răzvrătire, iar ei se vor putea alătura luiAdam și Eva, vor pune stăpânire pe Grădina Eden și o vor păstra ca locuință alor. Dacă vor putea să obțină intrarea la pomul vieții, care se afla în mijloculgrădinii, puterea lor, credeau ei, va ajunge să fie egală cu aceea a îngerilorsfinți, și nici chiar Dumnezeu Însuși nu-i va putea alunga.

Satana s-a consfătuit cu îngerii lui răi. Ei n-au fost imediat de acord să seangajeze în această lucrare îngrozitoare și riscantă. El le-a spus că nu-i vaîncredința niciunuia dintre ei îndeplinirea lucrării acesteia deoarece credea cănumai el avea suficientă înțelepciune pentru a duce mai departe o acțiune așade importantă. Satana dorea ca ei să se gândească la subiectul acesta, în timpce el îi va lăsa singuri și va căuta un loc retras spre a-și elabora planurile. El acăutat să le întipărească în minte gândul că aceasta era ultima și singura lorsperanță. Dacă urmau să dea greș aici, toate perspectivele de a recâștiga și astăpâni cerul sau vreo parte a creației lui Dumnezeu erau fără speranță.

Satana a luat inițiativa singur pentru a-și elabora planurile cu scopul de aobține în mod cert căderea lui Adam și a Evei. El se temea că scopurile lui arputea să fie dejucate. Pe de altă parte, chiar dacă va avea succes în a-idetermina pe Adam și pe Eva să nu asculte de porunca lui Dumnezeu și săajungă, în felul acesta, niște călcători ai Legii Sale, iar el nu va beneficia deniciun rezultat bun, situația lui nu se va îmbunătăți, ci vina lui va fi și maimare.

Satana s-a înfiorat la gândul de a cufunda perechea sfântă și fericită înnenorocirea și remușcările pe care le suporta el însuși. Părea că este într-ostare de incertitudine, era indecis: uneori era ferm și hotărât, apoi ezita.Îngerii lui îl căutau, fiind conducătorul lor, pentru a-i aduce la cunoștință

hotărârea lor. Ei voiau să se alăture lui [29] Satana și planurilor lui, să poarteresponsabilitatea și să suporte consecințele împreună cu el.

Satana a lăsat deoparte simțămintele de disperare și slăbiciune și, în calitatede conducător al lor, și-a întărit moralul pentru a înfrunta situația și pentru aface tot ce-i era în putere ca să sfideze autoritatea lui Dumnezeu și a FiuluiSău. El le-a adus la cunoștință planurile lui. Dacă ar fi mers cu îndrăzneală laAdam și la Eva și s-ar fi plâns de Fiul lui Dumnezeu, ei nu l-ar fi ascultat nicioclipă, ci s-ar fi pregătit pentru un astfel de atac. Dacă ar fi căutat să-iintimideze cu puterea lui, fiindcă fusese până de curând un înger cu o mareautoritate, nu putea să realizeze nimic. El a hotărât că viclenia și înșelăciuneavor reuși să realizeze lucrurile pe care măreția și forța nu le puteau realiza.

ADAM ȘI EVA SUNT AVERTIZAȚIDumnezeu a adunat oștirea îngerească ca să ia măsuri pentru a preveni răul

amenințător. În consiliul ceresc, s-a hotărât ca îngerii să viziteze Edenul și să-lavertizeze pe Adam cu privire la faptul că vrăjmașul îl punea în pericol. Doiîngeri au plecat în grabă pentru a-i avertiza pe primii noștri părinți. Perecheasfântă i-a primit cu o bucurie nevinovată, exprimându-și mulțumirile pline derecunoștință față de Creatorul lor, pentru că îi înconjura cu darurile Saleoferite cu atâta generozitate. Tot ce era plăcut și atrăgător le era oferit pentrusatisfacția lor și totul părea adaptat cu înțelepciune la nevoile lor. Lucrul pecare îl prețuiau mai mult decât toate celelalte binecuvântări era tovărășiaFiului lui Dumnezeu și a îngerilor din cer. La fiecare vizită, aveau multe să lespună cu privire la noile lor descoperiri făcute în domeniul frumusețilornaturii din căminul lor plăcut aflat în Eden, deoarece aveau multe întrebări depus în legătură cu numeroasele lucruri pe care nu le înțelegeau cu claritate.

Îngerii le ofereau cu bunăvoință și dragoste toate informațiile pe care ledoreau. De asemenea, ei le-au spus [30] istoria tristă a răzvrătirii și căderii luiSatana. Apoi, le-au vorbit clar despre faptul că pomul cunoștinței a fost pus îngrădină pentru a fi o garanție a ascultării și dragostei lor față de Dumnezeu, căei s-au aflat pe o poziție asemănătoare, că puteau să fie ascultători de Legea luiDumnezeu și să fie nespus de fericiți sau puteau să fie neascultători, să-șipiardă poziția înaltă și să fie aruncați în deznădejde.

Ei i-au spus lui Adam și Evei că Dumnezeu nu-i va constrânge să asculte –că El nu-i lipsise de capacitatea de a acționa contrar voinței Sale, că ei erauniște agenți morali liberi să asculte sau să nu asculte. Până atunci, o singurăinterdicție considerase Dumnezeu că este potrivit să le-o impună. Dacă ei voracționa contrar voinței lui Dumnezeu, vor muri negreșit. Îngerii i-au spus luiAdam și Evei că îngerul aflat în poziția cea mai înaltă, imediat după Hristos, arefuzat să asculte de Legea lui Dumnezeu, pe care o rânduise El Însuși pentrua guverna făpturile cerești, că răzvrătirea lui determinase un război în cer, alcărui rezultat a fost acela că răzvrătiții au fost expulzați de acolo, că fiecareînger care i se alăturase în contestarea autorității Marelui Iehova fusesealungat din cer și că acest dușman căzut era acum un vrăjmaș al tuturorintereselor lui Dumnezeu și ale Fiului Său iubit.

Ei le-au spus că Satana și-a propus să le facă rău și că era necesar să fievigilenți, deoarece ar putea să-l întâlnească pe dușmanul căzut, dar că acesta

nu putea să le facă rău atâta vreme cât ei se supuneau conducerii luiDumnezeu, pentru că, dacă va fi nevoie, mai degrabă toți îngerii din cer arveni în ajutorul lor decât să fie lăsat să le facă vreun rău. Totuși, dacă nu vorrespecta porunca lui Dumnezeu, Satana va avea puterea de a-i necăji, de a-iîncurca și de a-i tulbura întotdeauna. Dacă rămâneau statornici în fațaprimelor insinuări ale lui Satana, [31] ei urmau să fie într-o siguranță la fel demare ca îngerii. Totuși, dacă vor ceda ispititorului, Acela care nu i-a cruțat peîngerii înalți, nu-i va cruța nici pe ei. Ei vor trebui să suporte pedeapsa pentrunelegiuirea lor, deoarece Legea lui Dumnezeu este la fel de sfântă ca El Însuși,iar Dumnezeu cere o ascultare necondiționată din partea tuturor celor aflațiîn cer și pe pământ.

Îngerii au avertizat-o pe Eva să nu se îndepărteze de soțul ei în timpulactivităților, pentru că ar putea să-l întâlnească pe acest vrăjmaș căzut. Dacăvor fi departe unul de altul, se vor afla într-un pericol mai mare decât dacăvor sta împreună. Îngerii le-au cerut să respecte îndeaproape îndrumările pecare Dumnezeu li le dăduse cu privire la pomul cunoștinței, pentru că, atâtavreme cât ascultau pe deplin, erau în siguranță, iar vrăjmașul acesta căzut nuavea nicio putere de a-i înșela. Dumnezeu nu-i va îngădui lui Satana săurmărească perechea sfântă cu ispite neîncetate. El putea să-i întâlneascănumai la pomul cunoștinței binelui și răului.

Adam și Eva i-au asigurat pe îngeri că nu vor călca niciodată poruncaexplicită a lui Dumnezeu, pentru că plăcerea lor cea mai înaltă era aceea de aîmplini voia Sa. Îngerii s-au alăturat lui Adam și Evei în tonurile sfinte aleunei muzici armonioase și, când cântecele lor au răsunat departe în Edenulfericit, Satana a auzit sunetul imnurilor lor de adorare voioasă adresateTatălui și Fiului. Când a auzit lucrul acesta, invidia, ura și răutatea lui aucrescut, iar el și-a exprimat față de cei care-l urmaseră nerăbdarea de a-iinstiga pe Adam și pe Eva la neascultare, de a aduce imediat mânia luiDumnezeu asupra lor și de a schimba cântecele lor de laudă în cuvinte de urăși blesteme la adresa Creatorului.

CAPITOLUL 4

ISPITIREA ȘI CĂDEREA Satana ia forma unui șarpe și intră în Eden. Pe atunci șarpele era o creatură

frumoasă, cu aripi, iar când zbura, înfățișarea lui era strălucitoare, asemeneaaurului lucios. El nu se târa pe pământ, ci zbura din loc în loc și mânca fructe,asemenea omului. Satana a intrat în șarpe, s-a așezat în pomul cunoștinței și aînceput să mănânce pe îndelete din fructele lui.

Fără să își dea seama la început, Eva s-a îndepărtat de soțul ei, fiind ocupatăcu munca ei. Când și-a dat seama de acest fapt, a simțit că ar putea să fie înpericol, dar apoi a considerat că este în siguranță, chiar dacă nu a rămas înapropierea soțului ei. Ea credea că are înțelepciunea și capacitatea de a știdacă venea cel rău și de a-l înfrunta. Dar tocmai lucrul acesta o avertizaserăîngerii să nu-l facă. Eva a ajuns să privească la fructele pomului oprit cu ocuriozitate amestecată cu admirație. Ea a văzut că pomul era foarte frumos șise întreba în sinea ei de ce Dumnezeu le interzisese cu atâta hotărâre sămănânce din acel pom sau să-l atingă. Acum era ocazia favorabilă a luiSatana. El i s-a adresat ca și când era în stare să-i ghicească gândul: „Oare a zisDumnezeu cu adevărat: ’Să nu mâncați din toți pomii din grădină!’?” Astfel,el i-a vorbit femeii aflate pe gânduri, folosind cuvinte plăcute și delicate și ovoce melodioasă. [32, 33] Ea a fost uimită să audă un șarpe vorbind. El alăudat frumusețea ei nespusă, fapt care nu i-a displăcut Evei. Totuși ea a fostsurprinsă, deoarece știa că Dumnezeu nu-i dăduse șarpelui capacitatea de avorbi.

Curiozitatea ei a fost stârnită. În loc de a fugi din locul acela, ea a rămas să-lasculte pe șarpe. Nu i-a trecut prin minte că acel vrăjmaș căzut se putea foloside un șarpe ca mediu. Satana era cel care vorbea, nu șarpele. Eva a fostademenită, flatată și orbită. Dacă ar fi întâlnit un personaj impunător, cu oînfățișare asemănătoare îngerilor, ea ar fi fost vigilentă. Totuși vocea aceeaciudată ar fi trebuit să o determine să meargă la soțul ei pentru a-l întreba dece exista o altă făptură care îi vorbea într-un mod atât de deschis. Dar ea aintrat în controversă cu șarpele și a răspuns întrebării lui astfel: „Putem sămâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomuluidin mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: ’Să nu mâncați din el și nici să nu văatingeți de el, ca să nu muriți.’” Șarpele a răspuns: „Hotărât că nu veți muri,

dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochiiși veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Satana voia să-i transmită ideea că, dacă vor mânca din pomul oprit, ei vorajunge la un nou nivel de cunoaștere, mai înalt decât cel pe care îl atinseserăpână atunci. Aceasta a fost lucrarea lui specială, cu un mare succes încă de lacădere – să-i determine pe oameni să cerceteze curioși tainele CeluiAtotputernic, să nu fie mulțumiți cu ce le-a descoperit Dumnezeu și să nu fieatenți la ascultarea de cele poruncite de El. Satana vrea să-i determine să calceporuncile lui Dumnezeu, iar apoi să-i facă să creadă că pătrund într-undomeniu minunat al cunoașterii. Aceasta este o pură presupunere și oamăgire jalnică. [34]

Ei nu reușesc să înțeleagă ce a descoperit Dumnezeu, desconsiderăporuncile Sale explicite, aspiră să aibă și înțelepciune, dar independenți deDumnezeu, și caută să înțeleagă lucrurile pe care El a binevoit să le ascundăoamenilor muritori. Ei sunt încurajați de idei ale progresului și sunt fascinațide propria filozofie deșartă, dar cu privire la cunoașterea adevărată bâjbâieîntr-un întuneric precum cel de la miezul nopții. Ei învață mereu, dar nu suntîn stare să ajungă niciodată la cunoașterea adevărului.

Nu a fost voia lui Dumnezeu ca perechea aceasta fără păcat să aibă vreocunoaștere a răului. El le-a descoperit binele fără rețineri, dar le-a ascuns răul.Eva a considerat că vorbele șarpelui sunt înțelepte și a acceptat afirmația clară:„Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca dinel, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”,în felul acesta făcându-L mincinos pe Dumnezeu. Satana a insinuat cunerușinare că Dumnezeu îi înșelase pentru a-i împiedica să fie înălțați lanivelul unei cunoașteri egale cu a Sa. Dumnezeu a zis: „Dacă veți mânca, vețimuri negreșit.” Satana a zis: „Dacă veți mânca, hotărât că nu veți muri.”

Ispititorul a asigurat-o pe Eva că, îndată ce va mânca din fruct, va primi ocunoaștere nouă și superioară, care o va face să fie egală cu Dumnezeu. El i-aatras atenția asupra lui însuși, spunând că mâncase fără rețineri din fructulpomului și constatase nu numai că este întru totul nedăunător, ci chiardelicios și înviorător și i-a spus că Dumnezeu le interzisese să guste din fructsau chiar să-l atingă din cauza proprietăților lui minunate de a oferiînțelepciune și putere, pentru că Dumnezeu cunoștea acele calități minunate.Satana a afirmat că motivul pentru care ajunsese să aibă capacitatea de a vorbiera tocmai faptul că mâncase din fructul pomului care le fusese interzis lor. El

a susținut că Dumnezeu nu-Și va împlini cuvântul, că declarația aceasta eradoar o amenințare, ca să-i intimideze [35] și să-i împiedice să obțină un marebeneficiu. Mai departe, i-a spus că ei nu puteau să moară. Oare nu mâncaserădin pomul vieții care perpetua nemurirea? El a spus că Dumnezeu îi înșelapentru a-i împiedica să ajungă la o stare mai înaltă de satisfacție și la o fericiremai mare. Ispititorul a rupt un fruct și i l-a întins Evei. Ea l-a luat în mână.„Așadar, a spus ispititorul, vouă vă este interzis chiar și să atingeți fructul, casă nu muriți.” El i-a spus că, dacă va mânca, nu va simți răul și moartea maimult decât le-a simțit atingând fructul și ținându-l în mână. Eva s-a simțitîncurajată, pentru că nu a simțit semnele imediate ale dezaprobării luiDumnezeu. Ea s-a gândit că toate cuvintele ispititorului erau înțelepte șicorecte. A mâncat și a fost încântată de fruct. Acesta părea plăcut la gust, iarea își imagina că simte efectele minunate ale fructului.

EVA AJUNGE SĂ FIE UN ISPITITORApoi, Eva a rupt ea însăși fructe, a mâncat și și-a imaginat că simte puterea

înviorătoare a unei existențe noi și mai înalte, ca rezultat al influențeienergizante a fructelor pomului oprit. Ea era într-o stare de încântarenefirească și ciudată și-l căuta pe soțul ei cu mâinile pline de fructele pomuluioprit. Eva i-a povestit cuvântarea înțeleaptă a șarpelui și a dorit să-l conducăîndată la pomul cunoștinței. Ea i-a spus că mâncase din fruct și că, în loc săaibă vreun simțământ al morții, ea simțea o influență plăcută și energizantă.Îndată ce a călcat porunca, Eva a ajuns un mijloc puternic prin care a fostprovocată căderea soțului ei.

Am văzut o tristețe care se așternea pe chipul lui Adam. El părea a ficuprins de teamă și uluire. Părea că în mintea lui avea loc o luptă. Adam i-aspus Evei că [36] era destul de sigur că acesta a fost vrăjmașul despre carefuseseră avertizați și că, dacă era așa, ea trebuia să moară. Ea l-a asigurat că nusimțea niciun efect rău, ci, mai degrabă, o influență plăcută și l-a îndemnat sămănânce.

Adam a înțeles destul de bine că tovarășa lui călcase singura interdicție carele fusese dată pentru încercarea credincioșiei și dragostei lor. Eva aargumentat că șarpele a spus că nu vor muri, iar cuvintele lui trebuie să fieadevărate, pentru că ea nu simțea niciun semn al neplăcerii lui Dumnezeu, cio influență plăcută, așa cum își imagina că simțeau îngerii.

Adam a regretat că Eva plecase de lângă el, dar acum fapta era săvârșită. Eltrebuia să fie despărțit de cea a cărei tovărășie o iubise atât de mult. Cumputea el să treacă prin această situație? Dragostea lui față de Eva era puternică.Într-o descurajare adâncă, el a hotărât să împărtășească soarta ei. Adam s-agândit că Eva era o parte din el și că, dacă ea trebuia să moară, va muri și elîmpreună cu ea, pentru că nu putea să suporte gândul despărțirii de ea. LuiAdam i-a lipsit credința în Creatorul lui milos și binevoitor. El nu s-a gânditcă Dumnezeu, care îl făcuse din țărâna pământului pentru a fi o făptură vie șifrumoasă și care o crease pe Eva ca să fie tovarășa lui, putea să o înlocuiască.În cele din urmă, dacă ceea ce spusese șarpele acela înțelept era adevărat? Evaera în fața lui, la fel de plăcută și de frumoasă și, aparent, la fel de nevinovatăca înainte de săvârșirea acestui act de neascultare. Ea își exprima o dragostefață de el mai mare și mai înaltă decât înainte de neascultarea ei, ca efect alfructului pe care îl mâncase. El nu a văzut la ea niciun semn al morții. Ea îi

vorbise despre influența fericită a fructului, despre dragostea ei arzătoare fațăde el, iar el a hotărât să înfrunte consecințele. A luat fructul, l-a mâncatrepede și, asemenea Evei, nu a simțit imediat efectele lui rele.

Eva s-a considerat capabilă să facă deosebire între bine și rău. [37] Speranțaîncântătoare de a intra într-o stare mai înaltă a cunoașterii o determinase săcreadă că șarpele era prietenul ei deosebit, care avea un mare interes pentrubunăstarea ei. Dacă l-ar fi căutat pe soțul ei și dacă I-ar fi spus Creatorului lorcuvintele șarpelui, ei ar fi fost eliberați îndată de ispita lui vicleană. Domnulnu a vrut ca ei să cerceteze fructele pomului cunoștinței pentru că ar fi fostexpuși deghizării lui Satana. El a știut că ei vor fi în siguranță deplină numaidacă nu atingeau fructul.

LIBERTATEA DE ALEGERE A OMULUIDumnezeu le-a dat primilor noștri părinți îndrumări cu privire la pomul

cunoștinței, iar ei au fost informați pe deplin despre căderea lui Satana șidespre pericolul la care se expuneau ascultând sugestiile lui. El nu i-a lipsit înmod abuziv de capacitatea de a mânca din pomul oprit, ci i-a lăsat să fie nișteagenți morali liberi, ca să creadă cuvântul Său, să asculte poruncile Sale și sătrăiască sau să-l creadă pe ispititor, să nu asculte și să moară. Ei au mâncatamândoi, iar înțelepciunea cea mare pe care au obținut-o a fost cunoaștereapăcatului și simțul vinovăției. Lumina care îi acoperea a dispărut curând și,cuprinși de simțământul vinovăției și al pierderii veșmântului lor divin, auînceput să tremure și au încercat să-și acopere trupurile dezbrăcate.

Primii noștri părinți au ales să creadă cuvintele pe care le-au considerat a fiale unui șarpe, în ciuda faptului că el nu le-a arătat nicio dovadă a dragosteilui. El nu făcuse nimic pentru fericirea și pentru binele lor, în timp ceDumnezeu le dăduse tot ce era bun pentru hrană și plăcut la vedere. Oriundeli se oprea privirea era belșug și frumusețe, totuși Eva a fost amăgită de șarpeca să creadă că le era oprit ceva care i-ar fi făcut înțelepți, întocmai caDumnezeu. În loc de a avea încredere [38] în Dumnezeu, ea s-a îndoit în modjosnic de bunătatea Sa și a primit cuvintele lui Satana.

După cădere, Adam și-a imaginat la început că simte ridicarea la oexistență nouă și mai înaltă. Totuși, curând, gândul nelegiuirii lui l-a îngrozit.Aerul, care avusese o temperatură blândă și constantă, li se părea rece.Perechea vinovată trăia simțământul păcatului. Le era frică de viitor și aveauun simțământ al lipsei, un gol în suflet. Dragostea și pacea plăcută, precum șistarea de mulțumire și fericire păreau că fuseseră îndepărtate de la ei, și înschimb au fost cuprinși de un simțământ că au nevoie de ceva, pe care nu îltrăiseră niciodată înainte. Apoi, atenția le-a fost atrasă pentru prima dată lapropria înfățișare. Ei nu purtaseră haine, ci fuseseră învăluiți de lumină, așacum erau îngerii din cer. Lumina care îi înconjurase până acum seîndepărtase. Pentru a-și alina simțământul lipsei și al goliciunii de care și-audat seama, au început să caute ceva cu care să-și acopere trupul, pentru că nuștiau cum ar putea să-L întâlnească pe Dumnezeu și pe îngeri fiind lipsiți dehaine.

Nelegiuirea lor li se înfățișa acum în lumina ei adevărată. Călcarea porunciiexplicite a lui Dumnezeu a început să fie înțeleasă mai clar. Adam a criticat

nesăbuința dovedită de Eva prin faptul că se îndepărtase de el și fuseseînșelată de șarpe. Amândoi se flatau cu gândul că, datorită dragostei Sale marifață de ei, Dumnezeu, care le dăduse totul pentru a-i face fericiți, ar puteatotuși să scuze neascultarea lor și că, în cele din urmă, pedeapsa lor nu va fiatât de îngrozitoare.

Satana tresălta plin de succes. O ispitise pe femeie să nu se încreadă înDumnezeu, să pună la îndoială înțelepciunea Lui și să caute să cunoascăpartea nepătrunsă a planurilor Sale atotînțelepte. De asemenea, prin ea, el adeterminat căderea lui Adam care, ca urmare a dragostei lui față de Eva, acălcat porunca lui Dumnezeu și a căzut împreună cu ea. [39]

Vestea căderii omului s-a răspândit în cer și fiecare harpă a amuțit. Îngeriiși-au aruncat de pe cap coroanele, cuprinși de tristețe. Tot cerul era înmișcare. Îngerii erau îndurerați de nerecunoștința josnică a omului față debunătățile îmbelșugate pe care i le oferise Dumnezeu. S-a ținut o consfătuirepentru a hotărî ce trebuia făcut cu perechea vinovată. Îngerii s-au temut căAdam și Eva vor întinde mâna și vor mânca din pomul vieții, și astfel vorperpetua o viață de păcat.

Domnul i-a vizitat pe Adam și pe Eva și le-a adus la cunoștință consecințaneascultării lor. Când au simțit apropierea maiestuoasă a lui Dumnezeu, ei aucăutat să se ascundă din fața Aceluia pe care fuseseră încântați să Îlîntâlnească pe vremea când erau sfinți și nevinovați. „Domnul Dumnezeu achemat pe om și i-a zis: ’Unde ești?’ El a răspuns: ’Ți-am auzit glasul îngrădină și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.’ Și DomnulDumnezeu a zis: ’Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomuldin care îți poruncisem să nu mănânci?’” Întrebarea aceasta nu a fost pusă deDomnul pentru că avea nevoie să fie informat, ci pentru a convinge perecheavinovată cu privire la starea ei. „Cum ați ajuns să vă fie rușine și frică?” Adamși-a recunoscut nelegiuirea, dar nu pentru că se pocăise de neascultarea lui ceamare, ci pentru a da vina pe Dumnezeu. „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fielângă mine, ea mi-a dat din pom și am mâncat.” Apoi, femeia a fost întrebată:„Ce ai făcut?” Eva a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.”

BLESTEMULAtunci, Domnul i-a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat

ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții talesă te târăști pe pântec [40] și să mănânci țărână.” Pentru că fusese înălțat maipresus de toate fiarele câmpului, șarpele trebuia să fie coborât mai prejosdecât toate și să fie detestat de om, deoarece el a fost mijlocul prin care aacționat Satana. Iar lui Adam i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei taleși ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem: ’Să nu mănânci deloc dinel’, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoțihrana din el în toate zilele vieții tale; spini și pălămidă să-ți dea și să mănânciiarba de pe câmp. În sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te veiîntoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci țărână ești și în țărână te veiîntoarce.”

Dumnezeu a blestemat pământul din cauza păcatului pe care l-au săvârșitmâncând din pomul cunoștinței și a declarat: „Cu multă trudă să-ți scoțihrana din el în toate zilele vieții tale.” El le rânduise binele și le ascunsese răul.Acum, declara că ei vor mânca pâinea cu trudă, adică se vor obișnui cu răul întoate zilele vieții lor.

Din acel moment, neamul omenesc urma să fie chinuit mereu de ispitele luiSatana. În locul muncii fericite și voioase de care se bucurase până atunci, luiAdam i-au fost rânduite trudă și îngrijorări continue. Ei urmau să fie supușidezamăgirii, întristării și durerii, iar în cele din urmă să moară. Ei erau făcuțidin țărâna pământului și urmau să se întoarcă în țărână.

Adam și Eva au fost informați că își vor pierde căminul din Eden. Eicedaseră amăgirii și-l crezuseră pe Satana, care spunea că Dumnezeu minte.Prin nelegiuirea lor, deschiseseră o cale prin care Satana putea să ajungă la eimai ușor, și nu erau în siguranță. Dacă rămâneau în Grădina Eden erau unpericol, pentru că, fiind în starea de păcat, ar fi putut să aibă acces la pomul[41] vieții și să perpetueze o viață de păcat. Ei au implorat să li se îngăduie sărămână acolo, în ciuda faptului că recunoșteau că își pierduseră orice drept dea sta în Edenul fericit. Ei au făgăduit că pe viitor Îi vor acorda lui Dumnezeu oascultare necondiționată. Atunci, li s-a spus că, prin căderea din starea denevinovăție, ei nu obținuseră putere, ci ajunseseră foarte slabi. Ei nu-șipăstraseră integritatea pe vremea când fuseseră în starea de nevinovăție sfântăși fericită, iar în viitor vor avea mult mai puțină putere de a rămâne

credincioși în starea de vinovăție conștientă. Ei au fost cuprinși de remușcăriși de un chin pătrunzător. Acum și-au dat seama că pedeapsa păcatului eramoartea.

Îngerii au primit misiunea de a păzi imediat calea spre pomul vieții. Planulpremeditat al lui Satana fusese ca Adam și Eva să fie neascultători față deDumnezeu, să suporte asprimea Sa, iar apoi să mănânce din pomul vieții, casă perpetueze viața de păcat. Totuși niște îngeri sfinți au fost trimiși să leînchidă calea spre pomul vieții. În jurul acestor îngeri străfulgerau în toatepărțile niște raze de lumină, care arătau ca niște săbii scânteietoare.

CAPITOLUL 5

PLANUL DE MÂNTUIRE Când s-a înțeles că omul era pierdut, că lumea pe care Dumnezeu o crease

urma să fie plină de muritori blestemați să sufere nenorocirea, boala șimoartea, că nu era nicio cale de scăpare pentru cel vinovat, cerul s-a umplutde tristețe. Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară. L-am văzut pe Isuscel iubitor, iar pe chipul Său era o expresie de simpatie și durere. Îndată, L-amvăzut apropiindu-Se de lumina nespus de strălucitoare care Îl înconjura peTatăl. Îngerul meu însoțitor mi-a zis că El Se află într-o conversație intimă cuTatăl Său. În timp ce Isus vorbea cu Tatăl, îngerii păreau foarte nerăbdători.Slava luminoasă a Tatălui L-a acoperit de trei ori, iar a treia oară a ieșit de laTatăl și au putut să-L vadă. Chipul Său era liniștit, fără nicio urmă de îndoialăsau confuzie, și strălucea de o bunătate și de o frumusețe pe care cuvintele nupot să le exprime.

Apoi, Isus le-a făcut cunoscut îngerilor că se pregătise o cale de scăparepentru omul pierdut. El le-a spus că Îl rugase pe Tatăl Său și Se oferise să-Șidea viața ca răscumpărare, să ia asupra Lui pedeapsa morții și, prin El, omulsă poată găsi iertarea, așa încât, prin meritele sângelui Său și prin ascultareafață de Legea lui Dumnezeu, omul să poată beneficia de [42, 43] favoarea luiDumnezeu, să fie adus în grădina cea frumoasă și să mănânce din pomulvieții.

La început, îngerii nu au putut să se bucure, deoarece Comandantul lor nule-a ascuns nimic, ci le-a prezentat în mod deschis Planul de Mântuire.Domnul Isus le-a spus că El va sta între mânia Tatălui Său și vinovățiaomului, că va suporta nedreptatea și disprețul și că numai puțini Îl vor primica Fiu al lui Dumnezeu. Aproape toți aveau să-L urască și să-L respingă. Le-aspus că El urma să părăsească toată slava Sa din cer, să apară pe pământ caom, să Se umilească, să ajungă să cunoască din proprie experiență ispitelediferite care îl vor asalta pe om, ca să poată ști cum să-i ajute pe aceia care vorfi ispitiți și, în cele din urmă, după ce misiunea Sa ca învățător va fiîndeplinită, El va fi dat pe mâna oamenilor și va suporta aproape toate actelede cruzime și toate suferințele pe care Satana și îngerii lui erau în stare să leinspire oamenilor nelegiuiți. De asemenea, le-a spus că El va suporta o moartedintre cele mai nemiloase, fiind atârnat între cer și pământ ca un păcătos

vinovat, că va suferi ore îngrozitoare de agonie, pe care nici chiar îngerii nuvor fi în stare să le suporte, ci își vor acoperi fața înaintea acelei priveliști. Elnu va îndura doar o agonie fizică, ci va suferi și o agonie a sufletului, cu caresuferința fizică nici nu putea să fie comparată. Greutatea păcatelor întregiilumi va fi asupra Sa. El le-a spus că va muri și va învia a treia zi, apoi Se vaînălța la Tatăl Său ca să mijlocească pentru omul vinovat și neascultător.

SINGURA CALE POSIBILĂ A MÂNTUIRIIÎngerii s-au închinat până la pământ înaintea Sa. Ei și-au oferit viața. Dar

Domnul Isus le-a spus că El este Acela care, prin moartea Sa, îi va salva pemulți, pentru că viața unui înger nu putea să plătească datoria. Numai viațaLui putea să fie [44] primită de Tatăl Său ca răscumpărare pentru om. Deasemenea, Isus le-a spus că ei vor avea o parte de îndeplinit, și anume aceeade a fi cu El și de a-L întări în diferite ocazii, pentru că El va prelua naturaomului căzut, iar puterea Sa nu va fi nici măcar egală cu puterea lor. El le-aspus că ei vor fi martori ai umilinței, ai marilor Sale suferințe și ai uriioamenilor față de El și că, din această cauză, ei vor simți tulburarea cea maiadâncă, iar datorită dragostei lor față de El vor dori să-L elibereze din mâinileucigașilor Săi, dar că nu vor avea voie să intervină pentru a împiedica nimicdin ce vor vedea. De asemenea, le-a spus că ei vor avea o parte de îndeplinit laînvierea Sa, că Planul de Mântuire fusese conceput și că Tatăl Său acceptaseacest plan.

Isus i-a încurajat pe îngeri, fiind cuprins de o întristare sfântă, și le-a spuscă, în cele din urmă, aceia pe care îi va mântui vor fi cu El și că, prin moarteaSa, El îi va răscumpăra pe mulți și îl va nimici pe acela care avea putereamorții. Tatăl Său Îi va da stăpânirea și măreția asupra împărăției aflate înîntregul cer, iar El le va deține din veșnicie în veșnicie. Satana și cei păcătoșivor fi nimiciți, ca să nu mai tulbure niciodată cerul sau pământul cel nou șicurat. Domnul Isus a sfătuit oștirea îngerească să fie mulțumită cu planul pecare Tatăl Său Îl acceptase și să se bucure pentru faptul că, prin moartea Sa,omul căzut putea să fie înălțat din nou pentru a primi favoarea lui Dumnezeuși pentru a se bucura de cer.

Atunci, o bucurie de nedescris a umplut cerul. Oștirea cerească a cântat uncântec de laudă și adorare. Îngerii și-au luat harpele și au cântat mai frumosdecât cântaseră înainte, datorită milei și îndurării celei mari arătate deDumnezeu prin faptul că Îl va da pe Fiul Său preaiubit să moară pentru unneam de răzvrătiți. Îngerii și-au exprimat laudele și adorarea pentru faptul căIsus avea să renunțe la Sine și să Se jertfească [45] și pentru că El urma să fiede acord să plece din căminul Tatălui Său, să aleagă o viață de suferință și chinși să suporte o moarte infamă pentru a le da viață altora.

Îngerul mi-a spus: „Crezi că Tatăl L-a dat pe Fiul Său preaiubit fără nicioluptă interioară? Nu, nu. În sufletul Dumnezeului cerului s-a dat o luptă între

a-l lăsa pe omul vinovat să moară și a-L da pe Fiul Său preaiubit să moară înlocul lui.” Îngerii au fost atât de interesați de salvarea omului, încât mulțidintre ei voiau să renunțe la slava lor și să-și dea viața pentru omul muritor,„totuși”, a spus îngerul meu însoțitor, „faptul acesta nu ar fi valorat nimic.Nelegiuirea era atât de mare încât viața unui înger nu putea să plăteascădatoria. Nimic altceva în afara morții și mijlocirii Fiului Său nu putea săplătească datoria și să-l salveze pe omul pierdut din necazul și nenorocireadisperată în care se afla.”

Totuși îngerilor le-a fost încredințată lucrarea de a urca și de a coborî dinslavă, aducând balsamul întăritor pentru a alina suferințele Fiului luiDumnezeu și pentru a-I sluji. De asemenea, lucrarea lor urma să fie aceea dea-i păzi pe supușii harului de îngerii răi și de întunericul pe care Satana aveasă-l aducă fără încetare asupra lor. Am văzut că lui Dumnezeu I-a fostimposibil să modifice sau să Își schimbe Legea pentru a-l salva pe omulpierdut și muritor și, ca urmare, El a îngăduit ca Fiul Său preaiubit să moarăpentru nelegiuirea omului.

Satana s-a bucurat din nou împreună cu îngerii lui pentru că, provocândcăderea omului, putea să-L coboare pe Fiul lui Dumnezeu din poziția Saînaltă. Satana le-a spus îngerilor lui că, atunci când Isus va lua natura omuluicăzut, el va putea să-L biruiască și să împiedice împlinirea Planului deMântuire.

Mi-a fost arătat cum era Satana pe vremea când fusese un înger fericit, aflatîntr-o poziție înaltă. Apoi, mi-a fost arătat cum este acum. El poartă încă acelchip împărătesc. Trăsăturile lui încă sunt nobile, pentru că el [46] este unînger căzut. Totuși expresia feței lui exprimă neliniște, grijă, nefericire,răutate, ură, amărăciune, înșelăciune și toate celelalte rele. Am observatîndeosebi fruntea lui și expresia aceea care a fost cândva așa de nobilă.Fruntea lui a început să se îngusteze. Am văzut că el fusese înclinat atât demultă vreme spre rău, încât fiecare calitate s-a degradat și fiecare trăsătură reas-a dezvoltat. Ochii lui erau vicleni, priveau pieziș și dovedeau o mareinteligență. Trupul lui era mare, dar carnea îi atârna pe mâini și pe față. Cândl-am văzut, stătea cu capul sprijinit pe mâna stângă. Părea să cugete adânc. Pechipul lui era un zâmbet care m-a făcut să tremur și care era atât de plin derăutate și de viclenie satanică. El zâmbește în felul acesta de îndată ce estesigur că a prins o victimă, iar când ține strâns victima în capcana lui,zâmbetul acesta devine înfiorător.

Cu umilință și o tristețe de nedescris, Adam și Eva au părăsit grădina ceafrumoasă, în care fuseseră atât de fericiți înainte de a călca porunca luiDumnezeu. Atmosfera s-a schimbat. Aceasta nu mai era constantă, așa cumfusese înainte de săvârșirea nelegiuirii. Dumnezeu le-a făcut haine din pielepentru a-i proteja de senzația de frig și de arșiță la care erau expuși.

LEGEA NESCHIMBĂTOARE A LUI DUMNEZEUTot cerul a fost cuprins de jale din cauza neascultării și căderii lui Adam și

a Evei, care au adus mânia lui Dumnezeu asupra întregului neam omenesc. Eiau încetat să aibă posibilitatea de a comunica direct cu Dumnezeu și au fostcufundați într-o stare de nenorocire disperată. Legea lui Dumnezeu nu puteasă fie schimbată ca să corespundă nevoii omului, pentru că în planul luiDumnezeu Legea nu trebuia să își piardă niciodată puterea și nici să serenunțe chiar și la o mică parte din cerințele ei.

Îngerii lui Dumnezeu au primit misiunea de a-i vizita pe Adam și pe Eva șide a le face cunoscut faptul că, din cauza călcării Legii lui Dumnezeu, nu vormai putea [47] să-și păstreze dreptul de proprietate asupra locuinței lor sfinte,căminul lor din Eden, dar că situația lor nu era întru totul lipsită de speranță.Ei le-au spus că Fiul lui Dumnezeu, care comunicase cu ei în Eden, a fostcuprins de milă când a văzut starea lor disperată și S-a oferit de bunăvoie să iaasupra Sa pedeapsa care le revenea lor și să moară pentru ca ei să poată trăiprin credința în ispășirea pe care Hristos S-a oferit să o facă pentru ei. PrinDomnul Hristos a fost deschisă o poartă a speranței, așa încât, în ciudamarelui său păcat, omul nu avea să fie sub stăpânirea absolută a lui Satana.Credința în meritele Fiului lui Dumnezeu urma să-l înalțe pe om, ca să fie înstare să se împotrivească uneltirilor lui Satana. Omului urma să-i fie acordatun timp de probă, pentru ca, printr-o viață de pocăință și de credință înispășirea Fiului lui Dumnezeu, să poată fi salvat din nelegiuirea călcării LegiiTatălui și, în felul acesta, să poată fi ridicat pe o poziție în care eforturile lui dea respecta Legea Sa să fie primite.

Îngerii le-au descris întristarea simțită în cer când s-a anunțat că eicălcaseră Legea lui Dumnezeu, fapt care făcuse necesar ca Domnul Hristos săÎși jertfească viața Sa prețioasă.

Când și-au dat seama cât de înaltă și de sfântă era Legea lui Dumnezeu, acărei călcare făcuse necesară o jertfă atât de scumpă pentru salvarea lor și aurmașilor lor de la nimicirea deplină, Adam și Eva au cerut să moară ei înșișisau, mai degrabă, să-i lase pe ei și pe urmașii lor să suporte pedeapsa pentrunelegiuirea lor, decât să se îngăduie ca Fiul lui Dumnezeu să facă acest maresacrificiu. Groaza lui Adam a fost tot mai mare. El a înțeles că păcatele luierau atât de mari încât implicau consecințe înspăimântătoare. Oare chiartrebuia ca Onoratul Comandant al cerului, [48] care mersese alături de el și

vorbise cu el pe vremea când era în starea de nevinovăție sfântă, pe careîngerii Îl cinsteau și căruia I se închinau, să fie coborât din poziția Sa înaltă șisă moară din cauza nelegiuirii lui?

Lui Adam i s-a adus la cunoștință că viața unui înger nu putea să plăteascădatoria. Legea lui Iehova, temelia guvernării Sale în cer și pe pământ, era la felde sfântă ca Dumnezeu Însuși, iar din acest motiv, viața unui înger nu puteasă fie acceptată de Dumnezeu ca jertfă pentru nelegiuirea lui. În ochii Săi,Legea era mai importantă ca îngerii din jurul scaunului Său de domnie. Tatălnu putea să anuleze sau să schimbe nici măcar o singură prevedere a LegiiSale pentru a corespunde stării căzute a omului. Totuși, dându-Și viața șisuportând mânia Tatălui Său, Fiul lui Dumnezeu, care, împreună cu Tatăl, îlcrease pe om, putea să aducă o jertfă de ispășire pentru om, care să fieacceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii i-au spus lui Adam că, deoarecenelegiuirea lui adusese moartea și nenorocirea, viața și nemurirea vor fi datenumai prin jertfa lui Isus Hristos.

PERSPECTIVA ASUPRA VIITORULUILui Adam i-au fost descoperite evenimentele importante ale viitorului, de

la alungarea lui din Eden până la potop și, mai departe, până la prima venire aDomnului Hristos pe pământ. De asemenea, i-a fost descoperit faptul cădragostea lui Hristos pentru Adam și pentru urmașii lui Îl va determina peFiul lui Dumnezeu să preia de bunăvoie natura omenească și, ca urmare, prinpropria umilire, îi va înălța pe toți aceia care vor crede în El. Un astfel desacrificiu era suficient de valoros pentru a mântui lumea întreagă, dar numaipuțini își vor însuși mântuirea care le va fi adusă printr-o jertfă atât deminunată. Cei mai mulți nu vor fi de acord să se supună condițiilor care li sevor cere pentru a putea să aibă parte de mântuirea Sa cea mare. Ei vor preferamai degrabă păcatul și călcarea Legii lui Dumnezeu decât [49] să se pocăiascăși să asculte, bazându-se, prin credință, pe meritele jertfei lui Isus. Jertfaaceasta era de o valoare infinită, așa încât putea să-l facă pe om mai prețios caaurul curat, chiar mai prețios decât aurul de Ofir.

Adam a fost purtat de-a lungul generațiilor care vor urma una după alta și avăzut sporirea nelegiuirii, a vinovăției și a întinării morale, din cauză că omulva ceda înclinațiilor lui firești puternice și va călca Legea sfântă a luiDumnezeu. I s-a arătat blestemul lui Dumnezeu, care, din cauza nelegiuiriicontinue a omului, urma să fie tot mai apăsător asupra neamului omenesc,asupra animalelor și asupra pământului. I s-a arătat că nedreptatea și violențavor crește treptat, dar, în ciuda acestui fapt, în mijlocul întregului val desuferință și nenorocire al omenirii vor fi întotdeauna câțiva care vor păstraLegea lui Dumnezeu și vor rămâne curați și nevinovați în mijlocul degradăriimorale predominante. Adam a fost ajutat să înțeleagă ce este păcatul, șianume călcarea Legii. I s-a arătat că, din cauza fărădelegii, neamul omenesc vasuferi degradarea morală, mintală și fizică, până când lumea va fi plină denenorociri și suferințe de tot felul.

Zilele omului aveau să fie scurtate prin propria viață de păcat și călcare aLegii neprihănite a lui Dumnezeu. În cele din urmă, neamul omenesc urma săajungă atât de degradat încât oamenii aveau să pară inferiori și aproape lipsițide valoare. Din cauza minții lor firești, ei aveau să ajungă aproape incapabilisă înțeleagă și să prețuiască taina Golgotei, faptele mărețe și înalte ale ispășirii,Planul de Mântuire. Totuși, în ciuda slăbiciunii, a slăbirii capacitățilormintale, morale și fizice ale neamului omenesc, Domnul Hristos va rămâne

loial scopului pentru care a părăsit cerul, va continua să fie preocupat defăpturile omenești slabe, degradate și degenerate și le va invita să vină la El cunedesăvârșirile și slăbiciunile [50] lor mari. Dacă vor veni la El, Domnul le vaîmplini toate nevoile lor.

JERTFELECând Adam a trebuit să aducă prima jertfă pentru păcat, în conformitate cu

îndrumările precise ale lui Dumnezeu, lucrul acesta a fost pentru elceremonia cea mai dureroasă. Mâna lui trebuia să se ridice și să ia viața unuianimal, o viață pe care numai Dumnezeu putea să o dea, și să aducă o astfel dejertfă pentru păcat. Aceea a fost prima dată când el a fost martor la moarteaunei ființe. Când privea la victima care sângera zvârcolindu-se în agoniamorții, el trebuia să privească, prin credință, la Fiul lui Dumnezeu, care urmasă moară ca jertfă pentru om.

Pentru Adam, această jertfă ceremonială rânduită de Dumnezeu avea să fieo amintire continuă a vinovăției lui și, de asemenea, o recunoaștere plină decăință a păcatului său. Actul acesta de a lua viața unui animal l-a făcut peAdam să înțeleagă mai amplu și mai adânc propria fărădelege, pe care nuputea să o ispășească nimic altceva decât moartea Fiului iubit al luiDumnezeu. El s-a minunat de bunătatea infinită și de dragostea fără egal careurma să plătească o asemenea răscumpărare pentru a-l elibera de vinovăție.Când înjunghia victima nevinovată, lui Adam i se părea că vărsa cu propriilemâini sângele Fiului lui Dumnezeu. El știa că, dacă ar fi rămas credincios fațăde Dumnezeu și față de Legea Sa sfântă, nu ar fi avut loc moartea niciunuianimal și nici a vreunui om. Totuși, în jertfele care arătau spre Jertfa cea mareși desăvârșită a Fiului iubit al lui Dumnezeu apărea o stea a speranței, celumina întunericul și viitorul îngrozitor și îl salva pe om de disperarea șinimicirea deplină.

La început, capul fiecărei familii era considerat conducătorul și preotulcasei lui. Mai târziu, când neamul omenesc s-a înmulțit pe pământ, acest actsolemn de închinare și aducere a jertfei pentru popor a fost îndeplinit debărbați rânduiți de Dumnezeu. În mintea celor păcătoși, sângele animalelorurma să [51] fie asociat cu sângele Fiului lui Dumnezeu. Moartea victimeiurma să le dovedească tuturor că pedeapsa pentru păcat era moartea. Prinaducerea jertfei, cel păcătos își recunoștea vinovăția și își manifesta credința,așteptând jertfa cea mare și desăvârșită a Fiului lui Dumnezeu, pe care osimboliza jertfirea animalelor. Binecuvântările Sale și mântuirea nu puteau săle fie trimise oamenilor fără ispășirea făcută de Fiul lui Dumnezeu.Dumnezeu era vigilent cu privire la onoarea Legii Sale. Călcarea acelei Legi acauzat o despărțire îngrozitoare între Dumnezeu și om. Când era nevinovat,

Adam comunica direct, liber și fericit cu Creatorul lui. După cădere,Dumnezeu urma să comunice cu omul prin Hristos și prin îngeri.

CAPITOLUL 6

JERTFELE LUI CAIN ȘI ABEL Cain și Abel, fiii lui Adam, aveau caractere foarte diferite unul de celălalt.

Abel se temea de Dumnezeu. Cain a cultivat simțăminte de răzvrătire și amurmurat împotriva lui Dumnezeu, din cauza blestemului pronunțat asupralui Adam și din cauză că pământul era blestemat pentru păcatul lui. Frațiiaceștia fuseseră învățați cu privire la prevederile stabilite pentru mântuireaneamului omenesc. Lor li se cerea să aducă la îndeplinire un sistem derânduieli care arătau supunerea totală, respectul față de Dumnezeu, credințași dependența lor de Răscumpărătorul făgăduit, prin înjunghierea întâilornăscuți din turmă și prin aducerea lor ca jertfe de ardere-de-tot înaintea luiDumnezeu. Jertfele acestea aveau să-i determine să-și aducă aminte fărăîncetare de păcatul lor și de Răscumpărătorul care va veni și care avea să fiejertfa cea mare adusă pentru om.

Cain și-a adus jertfa înaintea Domnului având în inimă nemulțumire șinecredință cu privire la marea Jertfă făgăduită. El nu era dispus să urmeze custrictețe planul care arăta supunerea lui, obținând un miel pe care să-l aducăjertfă împreună cu roadele pământului. El a luat doar din roadele pământuluiși a desconsiderat cerința lui Dumnezeu, care îi spusese lui Adam că, fărăvărsare de sânge, nu putea să aibă loc nicio iertare a păcatului. Cain nu a avutgrijă să aducă nici măcar cele mai bune dintre roadele pământului. Abel l-aavertizat pe fratele lui să nu vină înaintea Domnului [52, 53] fără sângele uneijertfe. Pentru că era fratele cel mai mare, Cain nu a vrut să-l asculte pe Abel.El i-a disprețuit sfatul și și-a adus darul murmurând și îndoindu-se cu privirela necesitatea jertfelor ceremoniale. Dumnezeu nu a acceptat jertfa lui.

Abel a adus o jertfă din mieii cei mai grași, întâii născuți în turma lui, iarDumnezeu a apreciat jertfa lui. El și-a prezentat darul cu un respect plin deumilință și cu o credință deplină în Mesia care va veni. Un fulger din cer acoborât și a mistuit darul lui Abel. Cain nu a văzut nicio manifestare care săarate că darul lui a fost primit. El s-a supărat pe Domnul și pe fratele lui.Dumnezeu a binevoit să trimită un înger care să stea de vorbă cu el.

Îngerul l-a întrebat care este motivul supărării lui și i-a spus că, dacă va facebinele și va urma îndrumările date de Dumnezeu, El îl va primi și va respectadarul lui. Totuși, dacă nu se va supune cu umilință rânduielilor lui Dumnezeu

și dacă nu va crede și nu va asculta, El nu va putea să accepte darul lui. Îngeruli-a spus lui Cain că nu era nicio nedreptate din partea lui Dumnezeu și niciopărtinire arătată față de Abel, ci Dumnezeu nu putea să accepte darul lui dincauza păcatului și a neascultării față de porunca Sa explicită, dar, dacă va facebinele, va fi primit de Dumnezeu, iar fratele lui va asculta de el și-i varecunoaște autoritatea care i se cuvenea în calitate de frate mai mare.

Totuși, chiar și după ce a fost îndrumat cu o astfel de credincioșie, Cain nus-a pocăit. În loc de a primi mustrarea și de a simți repulsie față de proprianecredință, el a continuat să se plângă de nedreptatea și părtinirea luiDumnezeu. În gelozia și ura lui, el s-a certat cu Abel și i-a adus reproșuri.Abel i-a arătat cu blândețe fratelui său greșeala și i-a dovedit că era greșit. ÎnsăCain l-a urât pe fratele lui încă din clipa când Dumnezeu Și-a manifestat fațăde el [54] dovada acceptării Sale. Fratele lui, Abel, a căutat să-i linișteascămânia, vorbindu-i despre mila arătată de Dumnezeu prin faptul că a salvatviața părinților lor, deși ar fi putut să aducă asupra lor o moarte imediată. El aîncercat să-l convingă pe Cain că Dumnezeu îi iubea, altfel nu L-ar fi dat peFiul Său, nevinovat și sfânt, pentru a suporta mânia pe care omul merita să osuporte, din cauza neascultării.

ÎNCEPUTURILE MORȚIIÎn timp ce Abel îndreptățea planul lui Dumnezeu, Cain a ajuns să fie

cuprins de furie, iar mânia lui împotriva lui Abel creștea și fierbea, până cândl-a ucis. Dumnezeu l-a întrebat pe Cain despre fratele lui, iar Cain a rostit ominciună: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Dumnezeu i-a spus luiCain că El cunoștea deja păcatul lui, că El era familiarizat cu fiecare faptă a luiși chiar cu gândurile inimii lui și i-a declarat: „Glasul sângelui fratelui tăustrigă din pământ la Mine. Acum, blestemat ești tu, izgonit din ogorul acesta,care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău! Cândvei lucra pământul, să nu-ți mai dea bogăția lui. Pribeag și fugar să fii pepământ.”

La început, blestemul asupra pământului fusese simțit doar ușor, dar acum,asupra lui se afla un blestem dublu. Cain și Abel reprezintă două clase deoameni, cei nelegiuiți și cei neprihăniți, cei necredincioși și cei credincioși,care există de la căderea omului și până la a doua venire a lui Hristos. Cain,prin faptul că l-a ucis pe fratele lui, îi reprezintă pe cei nelegiuiți care vor fiinvidioși pe cei neprihăniți și îi vor urî, pentru că sunt mai buni ca ei. Ceinelegiuiți vor fi geloși pe cei neprihăniți, îi vor persecuta și îi vor omorî,pentru că faptele lor bune condamnă comportamentul lor păcătos. [55]

Adam a trăit o viață plină de necaz, umilință și pocăință continuă. Când îiînvăța pe copiii și pe nepoții lui ce înseamnă temerea de Domnul, adesea îipărea rău, cu amar, pentru păcatul lui, care a adus atât de multă nenorocireasupra urmașilor lui. Când a părăsit frumosul Eden, gândul că va trebui sămoară l-a făcut să se cutremure de groază. El a considerat moartea ca fiind onenorocire înspăimântătoare. Adam a cunoscut pentru prima dată realitateaînfiorătoare a morții în familia omenească atunci când fiul său Cain și-a ucisfratele, pe Abel. Faptul că era cuprins de remușcările cele mai amare pentrupropria fărădelege, că era lipsit de fiul său Abel, că se uita la Cain ca laucigașul acestuia și cunoștea blestemul rostit de Dumnezeu asupra lui Cain afăcut ca inima lui Adam să fie doborâtă de durere. El își reproșa sieși cât sepoate de amarnic prima lui nelegiuire. I-a cerut iertare lui Dumnezeu, prinJertfa care era făgăduită. Cât de adânc trebuie să fi simțit mânia lui Dumnezeupentru păcatul săvârșit în Paradis! El a fost martor la imoralitatea generalăcare, mai târziu, L-a determinat pe Dumnezeu să-i nimicească prin potop pelocuitorii pământului. După ce a trăit câteva sute de ani, condamnarea la

moarte pe care Creatorul a rostit-o asupra lui și care i s-a părut la început atâtde groaznică a ajuns să fie privită ca un act de dreptate și milă din partea luiDumnezeu, un act ce punea capăt unei vieți nefericite.

Când a fost martorul primelor semne ale degradării naturii, manifestateprin frunzele care cădeau și florile care se ofileau, Adam a plâns cu mai multădurere decât îi jelesc astăzi oamenii pe cei care mor. Faptul că florile se ofileaunu era o cauză atât de profundă a întristării lui, pentru că erau mai delicate șimai sensibile, dar faptul că frunzele copacilor înalți, nobili și falnici cădeau pepământ pentru a putrezi îi arăta degradarea generală a naturii frumoase pecare Dumnezeu o crease special pentru binele omului.

El le-a povestit copiilor și nepoților lui, [56] până la generația a noua,despre lucrurile desăvârșite ale căminului său din Eden și, de asemenea,despre căderea lui și rezultatele ei înspăimântătoare și despre povara detristețe adusă asupra lui, din cauza neînțelegerii din familia sa, care a dus lamoartea lui Abel. El le-a relatat suferințele prin care îl trecuse Dumnezeupentru a-l învăța despre necesitatea unei respectări stricte a Legii Sale. El le-aspus că păcatul va fi pedepsit, indiferent de forma lui și i-a îndemnat săasculte de Dumnezeu, care îi va trata cu milă dacă Îl vor iubi și se vor teme deEl.

După cădere, îngerii au continuat să comunice cu Adam și i-au spus desprePlanul de Mântuire și despre faptul că neamul omenesc nu era lipsit de oriceposibilitate de răscumpărare. Deși între Dumnezeu și om avusese loc odespărțire teribilă, totuși fusese prevăzută o cale prin care omul putea să fiemântuit, și anume prin jertfirea Fiului Său iubit. Singura lor speranță eraaceea de a trăi o viață de pocăință umilă și de credință în calea pregătită. Toțiaceia care Îl vor primi pe Hristos ca singurul lor Mântuitor vor beneficia dinnou de favoarea lui Dumnezeu, prin meritele Fiului Său.

CAPITOLUL 7

SET ȘI ENOH Set era un om de valoare și urma să ia locul lui Abel în săvârșirea binelui.

Totuși el era un fiu al lui Adam, asemenea lui Cain cel păcătos, și numoștenea din natura lui Adam o bunătate firească mai mare decât moșteniseCain. Set a fost născut în păcat, dar, prin harul lui Dumnezeu și primindînvățăturile oferite cu credincioșie de tatăl său, Adam, el L-a cinstit peDumnezeu prin împlinirea voinței Sale. El s-a îndepărtat de urmașii decăzuțiai lui Cain și a lucrat, așa cum ar fi făcut Abel, dacă ar fi trăit, pentru aîndrepta gândurile celor păcătoși către respectul și ascultarea de Dumnezeu.

Enoh a fost un om sfânt. El I-a slujit lui Dumnezeu cu toată inima. Enoh și-a dat seama de decăderea familiei omenești, s-a despărțit de urmașii lui Cainși i-a mustrat pentru nelegiuirea lor cea mare. Pe pământ mai erau și alții careÎl recunoșteau pe Dumnezeu, se temeau de El și I se închinau. Totuși, spredeosebire de ei, neprihănitul Enoh era atât de tulburat de răutatea tot maimare a celor nelegiuiți, încât nu se asocia zi de zi cu ei, de teamă că va fiinfluențat de necredința lor și de teamă că toate gândurile lui ar putea să nu Îlprivească fără încetare pe Dumnezeu cu acel respect sfânt care se cuveneacaracterului Său preaînalt. În timp ce era martor zi de zi la felul în careoamenii călcau în picioare autoritatea lui Dumnezeu, sufletul lui era cuprinsde neliniște. El a ales să stea separat de ei și să petreacă în singurătate o mareparte din timpul său, pe care l-a dedicat [57, 58] meditației și rugăciunii. Elaștepta înaintea Domnului și se ruga să cunoască mai bine voia Sa, ca să opoată aduce la îndeplinire. Dumnezeu îi vorbea lui Enoh prin intermediulîngerilor Săi și îi oferea învățătura divină. El i-a adus la cunoștință că nu vasuporta mereu răzvrătirea omului și că avea intenția de a nimici neamulomenesc păcătos, aducând un potop peste pământ.

Grădina frumoasă și curată a Edenului, din care fuseseră alungați primiinoștri părinți, a rămas pe pământ, până când Dumnezeu Și-a propus sănimicească pământul printr-un potop. Dumnezeu sădise grădina aceea și obinecuvântase într-o modalitate deosebită, iar în providența Sa minunată, oluase de pe pământ pentru a o aduce înapoi, înfrumusețată cu mai multă slavăca înainte de a fi îndepărtată. Dumnezeu Și-a propus să păstreze din lucrareadesăvârșită a creației Sale o mostră neatinsă de blestemul pe care îl adusese

asupra pământului.Domnul i-a descoperit lui Enoh Planul de Mântuire într-o modalitate mai

cuprinzătoare și, prin Spiritul Profeției, l-a purtat de-a lungul generațiilor careurmau să trăiască după potop, arătându-i marile evenimente legate de cea dea doua venire a lui Hristos și de sfârșitul lumii.

Enoh a fost îngrijorat cu privire la cei morți. I se părea că neprihăniții șinelegiuiții vor merge împreună în țărână și că acesta va fi sfârșitul lor. El nuputea să înțeleagă cu claritate viața de dincolo de mormânt. În viziuneaprofetică, a fost învățat cu privire la Fiul lui Dumnezeu care urma să moară cajertfă pentru om și i-a fost arătată revenirea lui Hristos pe norii cerului,însoțit de oștirea îngerească, pentru a le da viață celor neprihăniți care eraumorți și pentru a-i ridica din mormintele lor. De asemenea, Enoh a văzutstarea imorală a lumii din timpul când Domnul Hristos urma să vină a douaoară, faptul că va fi o generație de oameni [59] lăudăroși, îngâmfați șiîncăpățânați, pornită spre răzvrătire împotriva Legii lui Dumnezeu, care Îl vanega pe singurul Dumnezeu și pe Domnul Isus Hristos, care va călca înpicioare sângele Său și va disprețui jertfa Sa de ispășire. El i-a văzut pe ceineprihăniți încununați cu slavă și cinste, în timp ce nelegiuiții erau despărțițide prezența Domnului și mistuiți de foc.

Enoh le-a repetat cu credincioșie oamenilor tot ce îi descoperise Dumnezeuprin Spiritul Profeției. Unii au crezut cuvintele lui și s-au întors de lanelegiuirea lor la temerea de Dumnezeu și la închinarea adusă Lui.

LUAREA LUI ENOH LA CERPe măsură ce a continuat comuniunea cu Dumnezeu, Enoh a ajuns să fie

tot mai sfânt. Fața lui radia de o lumină sfântă, care rămânea și în timp ce îiînvăța pe aceia care voiau să audă cuvintele lui înțelepte. Înfățișarea lui nobilăși cerească îi umplea pe oameni de uimire și respect. Domnul l-a iubit peEnoh datorită faptului că Îl urma cu statornicie și perseverență, avea repulsiefață de nedreptate și căuta stăruitor cunoașterea cerească, așa încât să poatăîmplini voia Sa într-o modalitate desăvârșită. Enoh dorea nespus să fie tot maiaproape de Dumnezeul de care se temea și pe care Îl respecta și Îl adora.Dumnezeu nu voia să îngăduie ca Enoh să moară asemenea celorlalți oameni,ci i-a trimis pe îngerii Săi să-l ia la cer fără să vadă moartea. Enoh a fost luat lacer în prezența celor neprihăniți și a celor nelegiuiți. Aceia care îl iubeau aucrezut că Dumnezeu l-a dus în vreunul dintre locurile în care obișnuia să seretragă, dar după ce l-au căutat cu atenție, negăsindu-l, au declarat că nu segăsea nicăieri pentru că Dumnezeu îl luase la El.

Prin luarea la cer a lui Enoh, un urmaș al lui Adam cel căzut, Domnul neînvață o lecție de cea mai mare importanță, și anume că toți aceia care se vorbaza, prin credință, pe Jertfa supremă și vor asculta cu credincioșie poruncileSale [60] vor fi răsplătiți. Aici sunt reprezentate din nou cele două clase deoameni care vor exista până la cea de a doua venire a lui Hristos – ceineprihăniți și cei nelegiuiți, cei credincioși și cei răzvrătiți. Dumnezeu Își vaaduce aminte de cei neprihăniți, care se tem de El. Datorită Fiului Său iubit,El îi va respecta, îi va onora și le va da viața veșnică. Dar pe cei nelegiuiți, carecalcă în picioare autoritatea Sa, îi va nimici de pe pământ, iar ei vor fi ca șicând nu ar fi existat niciodată.

După căderea lui Adam din starea de fericire desăvârșită într-o stare denenorocire și păcat, a existat pericolul ca omul să se descurajeze și să întrebe:„Ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui și am umblat triști înainteaDomnului oștirilor, dacă asupra neamului omenesc apasă un blestem greu șimoartea este partea noastră a tuturor?” Totuși învățăturile pe care Dumnezeui le-a dat lui Adam, care au fost repetate apoi de Set și exemplificate pe deplinde Enoh, au alungat întunericul și ceața și i-au dat omului speranța că, dupăcum moartea a venit prin Adam, tot astfel viața și nemurirea vor veni prinIsus, Răscumpărătorul făgăduit.

Prin exemplul lui Enoh, cei credincioși care se descurajau erau învățați că,

deși trăiau în mijlocul unor oameni imorali și păcătoși, care se răzvrăteau înmod deschis și cu îndrăzneală împotriva lui Dumnezeu, Creatorul lor, totuși,dacă aveau să asculte de El și să aibă încredere în Răscumpărătorul făgăduit, eivor fi în stare să ajungă la neprihănire asemenea credinciosului Enoh, să fieacceptați de Dumnezeu și, în cele din urmă, să fie înălțați la tronul Său ceresc.

Prin faptul că s-a despărțit de lume și a petrecut o mare parte din timpulsău în rugăciune și comuniune cu Dumnezeu, Enoh îi reprezintă pe cei dinpoporul credincios al lui Dumnezeu din zilele de pe urmă, care vor fidespărțiți de lume. Nelegiuirea va predomina până la o măsură îngrozitoarepe pământ. Oamenii se vor dedica împlinirii oricărei [61] închipuiri deșarte ainimii lor stricate, vor urma filozofia lor deșartă și se vor răzvrăti împotrivaautorității Înaltului Cer.

Cei din poporul lui Dumnezeu se vor îndepărta de practicile nelegiuite alecelor din jurul lor și vor căuta curăția gândirii și o conformare sfântă cuvoința Sa, până când chipul Său divin va fi reflectat în ei. Asemenea lui Enoh,ei vor fi pregătiți pentru înălțarea la cer. Deși se vor strădui să învețe și săavertizeze lumea, ei nu se vor conforma cu spiritul și obiceiurile celornecredincioși, ci le vor condamna prin conversațiile lor sfinte și prin exemplullor evlavios. Luarea lui Enoh la cer chiar înainte de nimicirea pământului prinpotop reprezintă luarea de pe pământ a tuturor celor neprihăniți aflați înviață, înainte de nimicirea pământului prin foc. Sfinții vor fi proslăviți înprezența acelora care i-au urât pentru supunerea lor credincioasă față deporuncile drepte ale lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 8

POTOPUL Urmașii lui Set au fost denumiți fiii lui Dumnezeu, iar urmașii lui Cain au

fost denumiți fiii oamenilor. Când s-au amestecat cu fiii oamenilor, fiii luiDumnezeu au ajuns să fie corupți și, prin legăturile căsătoriei, din cauzainfluenței soțiilor lor, și-au pierdut caracterul lor sfânt și deosebit și s-aualăturat fiilor lui Cain în idolatria lor. Mulți au dat la o parte temerea deDumnezeu și au călcat în picioare poruncile Sale. Totuși au fost câțiva care ausăvârșit fapte neprihănite, s-au temut de Creatorul lor și L-au cinstit. Printreacești puțini neprihăniți, au fost Noe și familia lui.

Nelegiuirea oamenilor ajunsese atât de mare și îngrozitoare încât luiDumnezeu I-a părut rău că l-a făcut pe om, pentru că a văzut că răutatea luiera mare și că fiecare întocmire a gândurilor inimii lui era îndreptată fărăîncetare numai spre rău.

Cu mai mult de o sută de ani înainte de potop, Domnul a trimis un înger lacredinciosul Noe pentru a-i aduce la cunoștință că nu va mai avea milă deneamul omenesc decăzut. Totuși nu-l va lăsa în necunoștință cu privire laplanul Său. El urma să-l învețe pe Noe și să facă din el un predicatorcredincios pentru a avertiza lumea despre nimicirea care va veni, așa încâtlocuitorii pământului să rămână fără nicio scuză. Noe urma să [62, 63] lepredice oamenilor și, de asemenea, să pregătească o corabie, în conformitatecu îndrumările lui Dumnezeu, pentru salvarea lui și a familiei sale. El nutrebuia doar să predice, dar exemplul pe care îl oferea prin construireacorabiei urma să-i convingă pe toți că el credea ce predica.

Noe și familia lui nu erau singurii care se temeau și ascultau de Dumnezeu.Totuși Noe a fost omul cel mai evlavios și mai sfânt de pe pământ, iar el a fostacela a cărui viață a fost păstrată de Dumnezeu pentru a aduce la îndeplinirevoia Sa, construind corabia și avertizând lumea cu privire la nenorocirea careva veni. Metusalah, bunicul lui Noe, a trăit chiar până în anul potopului și, deasemenea, au fost și alții care au crezut predicile lui Noe și l-au ajutat laconstruirea corabiei, dar aceștia au murit înainte ca potopul să vină pepământ. Prin predicarea și prin exemplul dat în construirea corabiei, Noe acondamnat lumea.

Tuturor, Dumnezeu le-a dat ocazia de a se pocăi și de a se întoarce la El.

Totuși ei nu au crezut predicarea lui Noe, ci și-au bătut joc de avertizările luiși au ridiculizat construirea acelei corabii uriașe pe teren uscat. Eforturile luiNoe de a-i schimba pe semenii lui nu au avut succes. Totuși, timp de maimult de o sută de ani, el a perseverat în eforturile făcute pentru a-i întoarce peoameni la pocăință și la Dumnezeu. Fiecare lovitură de ciocan în construireacorabiei era o predică pentru oameni. Noe a îndrumat, a predicat și a lucrat întimp ce oamenii îl priveau cu uimire și îl considerau un fanatic.

CONSTRUIREA CORABIEIDumnezeu i-a dat lui Noe dimensiunile exacte ale corabiei și îndrumări

explicite cu privire la construirea fiecărui detaliu al acesteia. Din multe punctede vedere, aceasta nu a fost făcută asemenea unui vas, ci a fost construităasemenea unei case a cărei temelie era ca o corabie ce urma să plutească. Înpărțile laterale ale corabiei nu era nicio fereastră. Aceasta era înaltă cât oclădire cu trei etaje, iar lumina venea printr-o fereastră [64] aflată deasupra.Ușa era în partea laterală. Încăperile au fost pregătite pentru primirea unoranimale diferite și erau făcute în așa fel încât fereastra de deasupra să oferelumină pentru toate. Corabia a fost făcută din lemn de gofer, sau chiparos,care nu se degrada timp de sute de ani. Era o construcție foarte durabilă, pecare nicio înțelepciune omenească nu era în stare să o inventeze. Dumnezeuera Proiectantul, iar Noe era meșterul Său constructor.

Chiar dacă Noe făcuse tot ce i-a stat în putere pentru a realiza corect fiecareparte a lucrării, ar fi fost imposibil ca aceasta să reziste singură violențeifurtunii pe care Dumnezeu, în mânia Sa nemiloasă, urma să o aducă asuprapământului. Construirea corabiei a fost un proces lent. Fiecare piesă de lemna fost așezată la locul ei, potrivită cu atenție, și fiecare îmbinare a fostacoperită cu smoală. Oamenii au făcut tot ce au fost capabili să facă pentru calucrarea să fie desăvârșită, totuși, în cele din urmă, numai Dumnezeu, prinputerea Sa miraculoasă, putea să mențină construcția în mijlocul talazurilorfurioase.

La început, o mulțime de oameni au părut că primesc avertizarea lui Noe,totuși ei nu s-au întors pe deplin la Dumnezeu cu o pocăință adevărată.Înainte de venirea potopului, li s-a dat un timp de probă în care aveau să fiepuși la încercare. Ei nu au reușit să suporte încercarea. Decădereapredominantă i-a biruit și, în cele din urmă, s-au alăturat celor răi, care îlbatjocoreau și râdeau de credinciosul Noe. Ei nu au vrut să renunțe lapăcatele lor, ci au continuat să trăiască în poligamie și în îngăduirea patimilorlor degradate.

Perioada lor de probă se apropia de sfârșit. Locuitorii necredincioși șibatjocoritori ai lumii urmau să primească un semn special al puterii luiDumnezeu. Noe respectase cu credincioșie îndrumările pe care i le dăduseDumnezeu. Corabia a fost construită întocmai cum îi poruncise Dumnezeu.El depozitase înăuntru cantități uriașe [65] de hrană pentru oameni și pentru

animale. După ce această lucrare fusese îndeplinită, Dumnezeu i-a poruncitcredinciosului Noe astfel: „Intră în corabie, tu și toată casa ta, căci te-amvăzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni.”

ANIMALELE INTRĂ ÎN CORABIEÎngerii au fost trimiși să adune din pădure și de pe câmp animalele pe care

le crease Dumnezeu. Ei au mers înaintea acestor animale, iar ele i-au urmat,două câte două, parte bărbătească și parte femeiască, iar din animalele curateerau câte șapte perechi. Animalele acestea, de la cele mai feroce până la celemai blânde și inofensive, au intrat în liniște în corabie. Stoluri de păsări detoate felurile acopereau cerul ca niște nori. Ele au venit zburând spre corabie,două câte două, parte bărbătească și parte femeiască, iar din păsările curateerau câte șapte perechi. Lumea privea cu uimire – unii oameni se temeau, darajunseseră atât de împietriți de răzvrătire încât această manifestare extrem deevidentă a puterii lui Dumnezeu a avut asupra lor doar o influență demoment. Animalele au continuat să intre în corabie timp de șapte zile, iarNoe le așeza în locurile pregătite pentru ele.

În timp ce priveau soarele strălucind plin de slavă și pământul înveșmântatîntr-o frumusețe aproape ca aceea a Edenului, oamenii aceia sortiți pieirii îșialungau temerile prin petreceri zgomotoase, iar faptele lor violente păreau săîncurajeze venirea pedepsei mâniei lui Dumnezeu, care fusese stârnită deja.

Totul era pregătit acum pentru închiderea corabiei, lucru care nu putea fifăcut de Noe, din interior. Mulțimea batjocoritoare vede un înger carecoboară din cer, înveșmântat într-o strălucire asemenea fulgerului. El închideușa masivă a corabiei și se întoarce în cer.

Membrii familiei lui Noe au rămas în corabie șapte zile, înainte ca ploaia săînceapă să cadă pe pământ. [66] În timpul acesta s-au pregătit pentru ședereaîndelungată din perioada cât apele se vor afla asupra pământului. Cei dinmulțimea necredincioasă au petrecut aceste zile în petreceri defăimătoare. Eicredeau că, deoarece profeția lui nu s-a împlinit imediat după intrarea încorabie, Noe a fost înșelat și că era imposibil ca lumea să fie nimicită de unpotop. Înainte de potop, pe pământ nu fusese ploaie. Dumnezeu făcea să seridice un abur din ape, care cobora apoi ca roua în timpul nopții, înviorândvegetația și ajutând-o să crească.

În ciuda demonstrației solemne a puterii lui Dumnezeu la care fuseserămartori – a faptului nefiresc ca animalele să părăsească pădurile și câmpiile șisă intre în corabie și a faptului că îngerul lui Dumnezeu, înveșmântat într-ostrălucire și o maiestate nemaipomenită, a coborât din cer și a închis ușa –,oamenii și-au împietrit inima, au continuat să se distreze și să râdă de

manifestările evidente ale puterii divine.

IZBUCNIREA FURTUNIITotuși, în ziua a opta, cerurile s-au întunecat. Tunete nedeslușite și fulgere

vii au început să-i înspăimânte atât pe oameni, cât și pe animale. Ploaia aînceput să cadă din norii de deasupra lor. Acesta era un fenomen la care numai fuseseră martori niciodată, iar inima lor a început să fie cuprinsă despaimă. Animalele hoinăreau încoace și încolo cuprinse de groaza cea maisălbatică, iar vocile lor discordante păreau să deplângă destinul propriu șisoarta omului. Furtuna a început să fie tot mai violentă, până când apelepăreau să cadă din cer ca niște cascade puternice. Malurile râurilor au cedat,iar apele au năvălit spre văi. Izvoarele de la mare adâncime s-au deschis. Jeturide apă țâșneau din pământ cu o putere de nedescris, aruncând stânci [67]masive la sute de metri în aer, iar apoi cădeau îngropându-se adânc înpământ.

Mai întâi, oamenii au privit nimicirea lucrărilor mâinilor lor. Clădirile lorsplendide, grădinile și dumbrăvile lor frumos amenajate, unde își puseserăidolii, au fost nimicite de fulgerele venite din cer. Ruinele lor erau împrăștiatepretutindeni. Ei ridicaseră în dumbrăvi altare consacrate idolilor lor, iar pe eleaduceau jertfe omenești. Dumnezeu nu a putut să sufere aceste altare și le-adărâmat cu mânie sub ochii lor, iar ei au fost făcuți să tremure în fața puteriiviului Dumnezeu, Creatorul cerurilor și al pământului. Oamenii au fost făcuțisă știe că urâciunile lor și jertfele lor idolatre odioase au fost acelea carefăcuseră necesară nimicirea lor.

Violența furtunii s-a mărit, iar zbuciumul elementelor naturii era amestecatcu strigătele de jale ale oamenilor care disprețuiseră autoritatea luiDumnezeu. Copacii, clădirile, stâncile și pământul erau aruncate în toatedirecțiile. Groaza oamenilor și a animalelor era dincolo de orice descriere.Chiar și Satana însuși, care a fost obligat să se afle în mijlocul elementelornaturii zbuciumate, s-a temut pentru propria viață. El se desfătase să-iconducă pe oameni cu atâta putere, dorise ca ei să trăiască pentru a-și pune înpractică urâciunile și sporise răzvrătirea lor împotriva Dumnezeului cerurilor.El a rostit blesteme împotriva lui Dumnezeu, acuzându-L de nedreptate șicruzime. Mulți oameni, asemenea lui Satana, rosteau cuvinte de blasfemie, iardacă ar fi putut să-și aducă la îndeplinire răzvrătirea lor, L-ar fi doborât de petronul dreptății Sale.

În timp ce mulți rosteau cuvinte de blasfemie și Îl blestemau pe Creatorul

lor, alții erau înnebuniți de frică, întinzându-și mâinile spre corabie șiimplorând să fie primiți înăuntru. Totuși [68] lucrul acesta era imposibil.Dumnezeu închisese ușa, singura intrare, Noe se afla înăuntru, iar cei răi erauafară. El nu putea să deschidă ușa singur. Teama și pocăința lor au venit preatârziu. Ei au fost determinați să știe că există un Dumnezeu viu mai puternicdecât omul și că Acesta e Dumnezeul pe care ei Îl sfidaseră și la adresa Căruiarostiseră cuvinte de blasfemie. Ei au strigat către El stăruitor, dar urechea Luinu era deschisă pentru strigătul lor. În disperarea lor, unii au încercat săspargă corabia, dar structura aceea solidă a rezistat tuturor eforturilor lor.Unii s-au agățat de corabie, până când au fost luați de valurile furioase saupână când mâinile le-au fost desprinse de copacii și stâncile care erauaruncate în toate direcțiile.

Aceia care desconsideraseră avertizarea lui Noe și îl ridiculizaseră pe acelpredicator credincios al neprihănirii s-au pocăit prea târziu de necredința lor.Corabia era zguduită cu putere și mânată de valuri încoace și încolo.Animalele dinăuntru își manifestau prin zgomotele lor diferite groaza cea maiteribilă, totuși, în mijlocul tuturor acestor elemente dezlănțuite, al valurilor șial copacilor și stâncilor aruncate pretutindeni, corabia plutea în siguranță.Îngerii care excelează în putere au călăuzit corabia și au ferit-o de rău. Înfiecare clipă, pe parcursul furtunii înspăimântătoare de patruzeci de zile șipatruzeci de nopți, rezistența corabiei a fost o minune a puterii luiDumnezeu.

În timpul furtunii, animalele au alergat la oameni, preferând să stea înpreajma lor, ca și când așteptau ajutor de la ei. Unii și-au legat copiii și chiarpe ei înșiși de animalele puternice, în speranța că acestea vor lupta pentru a-șiscăpa viața și vor urca în locurile cele mai înalte pentru a scăpa de apa carecreștea. Furia furtunii nu a scăzut – apele au crescut mai repede ca la început.Unii s-au urcat în copacii falnici din locurile cele mai înalte ale pământului,dar copacii aceștia au fost smulși din rădăcină și purtați cu [69] violență prinaer, ca și cum ar fi fost aruncați cu furie, împreună cu stânci și bucăți depământ în valurile care se umflau și spumegau. Pe vârfurile cele mai înalte,oamenii și animalele se luptau să-și păstreze locul, până când au fost aruncațiîmpreună în valurile înspumate, care aproape că au atins punctele cele maiînalte de pe pământ. În cele din urmă, apele au atins cele mai mari înălțimi,iar oamenii și animalele au murit înecați de potop.

Noe și familia lui au așteptat cu nerăbdare scăderea apelor. Noe a dorit să

meargă din nou pe pământ. A trimis un corb care a zburat încoace și încolo,întorcându-se mereu la corabie. El nu a primit informația pe care a dorit-o șia trimis un porumbel care, negăsind niciun loc unde să se așeze, s-a întors lacorabie. După șapte zile, porumbelul a fost trimis din nou și, când a văzut ofrunză de măslin în ciocul lui, familia aceasta, alcătuită din opt persoane, carefuseseră închise în corabie atât de multă vreme, s-a bucurat mult.

Din nou, un înger a coborât și a deschis ușa corabiei. Noe a putut sădeschidă fereastra de deasupra, dar nu a putut să deschidă ușa pe careDumnezeu o închisese. Dumnezeu i-a vorbit lui Noe prin îngerul care adeschis ușa și a îndemnat familia să iasă din corabie și să scoată afara toateviețuitoarele care erau acolo.

JERTFA LUI NOE ȘI FĂGĂDUINȚA LUI DUMNEZEUNoe nu L-a uitat pe Dumnezeul care îl ocrotise cu atâta bunătate, ci a

ridicat imediat un altar, a luat din animalele și păsările curate și le-a adus caardere-de-tot pe altar, arătându-și credința în Hristos, marea Jertfă, șimanifestându-și recunoștința față de Dumnezeu pentru modalitateaminunată în care fuseseră ocrotiți. Jertfa lui Noe s-a înălțat la Dumnezeu ca omireasmă plăcută. El a primit jertfa și i-a binecuvântat pe Noe și pe cei dinfamilia lui. Aici se află o lecție pentru toți aceia care [70] vor trăi pe pământ, șianume că, pentru fiecare manifestare a milei și a dragostei lui Dumnezeu fațăde ei, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să-I aducă mulțumiri și oînchinare umilă.

Pentru ca omul să nu fie îngrozit de norii care aveau să se adune și deploaie și să nu trăiască o spaimă continuă, de teama unui alt potop,Dumnezeu a încurajat plin de bunătate familia lui Noe, prin făgăduințaurmătoare: „’Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită deapele potopului și nu va mai veni potop ca să pustiască pământul.’ ȘiDumnezeu a zis: ’Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi șiîntre toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni înveci: curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn allegământului dintre Mine și pământ. Când voi strânge nori deasuprapământului, curcubeul se va arăta în nor… Curcubeul va fi în nor; și Eu Măvoi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeuși toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.’”

Ce bunăvoință din partea lui Dumnezeu! Ce milă față de omul greșit a fostarătată prin faptul că a pus curcubeul cel frumos și multicolor în nori, ca unsemn al legământului făcut de Marele Dumnezeu cu omul! Curcubeul acestaurma să le dovedească tuturor generațiilor faptul că, din cauza răutății lormari, Dumnezeu i-a nimicit pe locuitorii pământului printr-un potop. PlanulSău a fost ca toți copiii din generațiile următoare să vadă curcubeul în nori șisă întrebe care era înțelesul acestui arc plin de slavă ce traversa cerul, iarpărinții să le poată explica, relatându-le despre nimicirea lumii vechi prinpotop, din cauză că oamenii se dedicaseră nelegiuirilor de tot felul și că [71]mâinile Celui Preaînalt întinseseră curcubeul și îl puseseră în nori, ca unsemn că nu va mai aduce niciodată un potop peste pământ.

Simbolul acesta din nori are scopul de a le întări oamenilor încrederea în

Dumnezeu, pentru că este un semn al milei și al bunătății divine față de om,care arată că, deși Dumnezeu provocase nimicirea pământului prin potop,totuși mila Sa încă mai cuprindea acest pământ. Dumnezeu spune că, atuncicând va privi la curcubeul din nori, Își va aduce aminte. El nu vrea ca noi săcredem că ne va uita vreodată, ci îi vorbește omului în limbajul lui, pentru caomul să-L poată înțelege mai bine.

CAPITOLUL 9

TURNUL BABELUnii dintre urmașii lui Noe au devenit în curând răzvrătiți și apostați. Alții

au urmat exemplul lui Noe și au respectat poruncile lui Dumnezeu. Unii audevenit necredincioși și răi și nici chiar ei nu au avut aceleași concepții cu privire la potop. O parte dintre ei negau existențalui Dumnezeu și considerau în mintea lor că potopul a avut loc din cauzenaturale. Iar alții credeau că Dumnezeu a existat și că a nimicit neamulomenesc antediluvian printr-un potop, și simțămintele lor, asemeneasimțămintelor lui Cain, erau de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu pentru cănimicise oamenii de pe pământ și pentru că blestemase pământul pentru atreia oară, printr-un potop.

Aceia care erau vrăjmași ai lui Dumnezeu s-au simțit mustrați zi de zi deconversațiile și de viața evlavioasă a acelora care Îl iubeau, Îl ascultau și Îlpreamăreau pe Dumnezeu. Cei necredincioși s-au consfătuit între ei și s-auînțeles să se despartă de cei credincioși, a căror viață neprihănită constituia opiedică neîncetată pe calea lor nelegiuită. Ei au călătorit la o anumită distanțăși au ales o câmpie întinsă pe care să o locuiască. Și-au construit o cetate, iarapoi le-a venit ideea să construiască un turn înalt, care să ajungă până la nori,așa încât să poată locui împreună în cetate și în turn și să nu mai fieîmprăștiați.

Ei au gândit că vor fi în siguranță în cazul unui alt potop, deoarece vorconstrui un turn [72, 73] mult mai înalt decât nivelul la care au ajuns apele întimpul potopului și, astfel, toată lumea îi va cinsti, iar ei vor fi ca niște zei șivor domni asupra tuturor oamenilor. Turnul acesta a fost conceput cu scopulde a-i preamări pe constructorii lui și a fost menit să abată atenția oamenilorde la Dumnezeu pentru a li se alătura în idolatria lor. Oamenii au locuit înturn încă înainte ca lucrarea de construcție să fie terminată. Încăperile au fostmobilate splendid, decorate și dedicate idolilor lor. Aceia care nu credeau înDumnezeu își imaginau că, dacă turnul lor va putea să atingă norii, vor fi înstare să descopere cauzele potopului.

Ei se înălțau pe ei înșiși împotrivindu-se lui Dumnezeu. Totuși Dumnezeunu avea să le îngăduie să-și ducă lucrarea până la capăt. Ei își ridicaseră dejaturnul până la o mare înălțime, când Domnul a trimis doi îngeri să-i încurceîn lucrarea lor. Unii oameni fuseseră rânduiți să primească mesajele de la

lucrătorii aflați pe vârful turnului, cerând material pentru munca lor, iarprimul urma să le transmită celui de-al doilea, acesta să le transmită celui de-al treilea, până când mesajele ajungeau la cei aflați jos. Când mesajele erautransmise de la unul la altul, îngerii le încurcau limba, iar când mesajulajungea la muncitorii de jos, aceștia nu trimiteau materialul care fusese cerutde sus. După un proces dificil de aducere a materialului la muncitorii care seaflau în vârful turnului, acesta nu era cel pe care îl ceruseră. Dezamăgiți șiînfuriați, ei le reproșau celor despre care se presupunea că erau vinovați.

După întâmplarea aceasta, în lucrarea lor nu a mai fost nicio armonie.Supărați unul pe celălalt și incapabili să explice neînțelegerea și cuvinteleciudate pe care le schimbau între ei, au părăsit lucrarea, s-au despărțit unii dealții și s-au împrăștiat pe suprafața pământului. Până la data aceea, oamenii[74] vorbeau o singură limbă. Un fulger din cer, ca un semn al mâniei luiDumnezeu, a lovit vârful turnului lor, doborându-l la pământ. Astfel,Dumnezeu a dorit să le arate oamenilor răzvrătiți că El este suprem.

CAPITOLUL 10

AVRAAM ȘI SĂMÂNȚA FĂGĂDUITĂ Domnul l-a ales pe Avraam pentru a aduce la îndeplinire voința Sa. El a fost

îndrumat să-și părăsească poporul idolatru și să se despartă de cei din neamulsău. Domnul i S-a descoperit lui Avraam în tinerețe și l-a ferit de idolatrie. Ela plănuit să facă din Avraam un exemplu de credință și consacrare adevăratăpentru cei din poporul Său, care urmau să trăiască mai târziu pe pământ.Caracterul lui s-a evidențiat prin integritate, generozitate și ospitalitate. Elimpunea respect, asemenea unui prinț puternic. Dragostea și venerația lui fațăde Dumnezeu, precum și ascultarea strictă în îndeplinirea voinței Sale l-aufăcut să câștige respectul slujitorilor și al vecinilor lui. Exemplul lui bun șicomportamentul său neprihănit, asociate cu învățăturile conștiincioase pecare le-a dat slujitorilor săi și tuturor celor din casa lui i-au determinat pe toțisă se teamă de Dumnezeul lui Avraam, să-L iubească și să-L venereze.

Domnul i S-a arătat lui Avraam și i-a făgăduit că urmașii lui vor fi atât denumeroși ca stelele cerului. De asemenea, printr-un întuneric mare care avenit asupra lui – un simbol al groazei –, i-a descoperit robia îndelungată aurmașilor lui în țara Egiptului.

La început, Dumnezeu i-a dat lui Adam o singură soție, arătând în felulacesta care era orânduirea Sa. El nu a plănuit niciodată ca bărbatul să aibă maimulte soții. Lameh a fost primul care [75, 76] s-a îndepărtat de orânduialalăsată de Dumnezeu în privința aceasta. El a avut două soții, fapt care a creatneînțelegeri în familia lui. Invidia și gelozia ambelor soții l-au făcut pe Lamehsă fie nefericit. Când oamenii au început să se înmulțească pe fațapământului, li s-au născut fiice, iar bărbații au luat de soții pe toate pe care le-au vrut. Acesta a fost unul dintre marile păcate ale locuitorilor din vechealume, care au adus mânia lui Dumnezeu asupra lor. Obiceiul acesta a fostpracticat după potop și a ajuns să fie atât de răspândit încât chiar și ceineprihăniți au căzut în practicarea poligamiei. Totuși ea nu a fost mai puținpăcătoasă, pentru că ei au ajuns decăzuți și s-au îndepărtat de ceea ceorânduise Dumnezeu în domeniul acesta.

Domnul i-a spus lui Noe și familiei lui, care fusese salvată în corabie: „Căcite-am văzut fără prihană înaintea Mea în neamul acesta de oameni” (Geneza7,1). Noe a avut o singură soție, iar disciplina din familia lor unită a fost

binecuvântată de Dumnezeu. Pentru că au fost neprihăniți, fiii lui Noe au fostsalvați în corabie împreună cu tatăl lor cel neprihănit. Dumnezeu nu aaprobat poligamia nici măcar într-o singură ocazie. Ea este contrară voințeiSale. El a știut că practica aceasta va nimici fericirea omului. Pacea lui Avraama fost tulburată mult de căsătoria nefericită cu Agar.

ȘOVĂIREA ÎN FAȚA FĂGĂDUINȚELOR LUI DUMNEZEUDupă ce Avraam s-a despărțit de Lot, Domnul i-a zis: „Ridică-ți ochii și, din

locul în care ești, privește spre miazănoapte și spre miazăzi, spre răsărit și spreapus; căci toată țara pe care o vezi ți-o dau ție și seminței tale în veac. Îți voiface sămânța ca pulberea pământului de mare; așa că, dacă poate număracineva pulberea pământului, și sămânța ta va putea să fie numărată.”„Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și a zis: ’Avrame, nute teme; Eu sunt scutul tău și [77] răsplata ta cea foarte mare’… Și Avram azis: ’Iată că nu mi-ai dat sămânță, și slujitorul născut în casa mea va fimoștenitorul meu.’”

Pentru că nu avea niciun fiu, Avraam a crezut la început că slujitorul lui deîncredere, Eliezer, va ajunge să fie fiul lui prin adopție și moștenitorul. TotușiDumnezeu i-a spus lui Avraam că nu slujitorul lui va fi fiul și moștenitorullui, ci el va avea cu adevărat un fiu. „Și, după ce l-a dus afară, i-a zis: ’Uită-tespre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri.’ Și i-a zis: ’Așa va fi sămânțata.’”

Dacă Avraam și Sara ar fi așteptat plini de încredere împlinirea făgăduințeide a avea un fiu, ar fi putut să fie evitată multă nefericire. Ei credeau că va fiexact așa cum făgăduise Dumnezeu, dar nu puteau să creadă că Sara, la vârstaei înaintată, va avea un fiu. Sara a sugerat un plan prin care ea credea căfăgăduința lui Dumnezeu putea să fie împlinită. Ea l-a îndemnat pe Avraamsă o ia de soție pe Agar. În privința aceasta, amândoi erau lipsiți de credință șide încrederea deplină în puterea lui Dumnezeu. Prin faptul că a ascultat deSara și a luat-o de soție pe Agar, Avraam a dat greș în a rezista încercăriicredinței lui în puterea nelimitată a lui Dumnezeu și a adus multă nefericireasupra lui și asupra Sarei. Domnul a intenționat să pună la încercarestatornicia încrederii lui Avraam în făgăduințele pe care i le făcuse.

AROGANȚA LUI AGARAgar s-a îngâmfat și s-a purtat arogant cu Sara. Ea s-a flatat cu gândul că va

fi mama unei națiuni mari, pe care Dumnezeu făgăduise să o aducă laexistență din Avraam. Avraam a fost nevoit să asculte nemulțumirile Sarei cuprivire la [78] comportamentul lui Agar, acuzându-l că greșise în privințaaceasta. Avraam a fost îndurerat și i-a spus Sarei că Agar este slujitoarea sa șică poate să-și exercite stăpânirea asupra ei, dar a refuzat să o alunge, pentru căea urma să fie mama copilului său, prin care credea că se va împlinifăgăduința. El i-a amintit Sarei că nu ar fi luat-o de soție pe Agar dacă ea nu arfi cerut în mod special lucrul acesta.

Avraam a fost, de asemenea, nevoit să asculte nemulțumirile lui Agar cuprivire la abuzul suferit din partea Sarei. Avraam se afla în încurcătură. Dacăar fi căutat să rezolve nemulțumirile lui Agar, ar fi sporit gelozia și nefericireaSarei, prima lui soție mult iubită. Agar a fugit de Sara. Un înger al luiDumnezeu a întâmpinat-o, a consolat-o, dar, de asemenea, a mustrat-opentru comportamentul ei arogant și i-a poruncit să se întoarcă la stăpâna eiși să i se supună.

După nașterea lui Ismael, Domnul i s-a arătat din nou lui Avraam și i-a zis:„Voi pune legământul Meu între Mine și tine și sămânța ta după tine dinneam în neam; acesta va fi un legământ veșnic.” Din nou, prin îngerul Său,Domnul i-a repetat făgăduința că îi va da Sarei un fiu și că ea va fi mamamultor neamuri. Avraam încă nu a înțeles făgăduința lui Dumnezeu.Gândurile lui s-au îndreptat imediat spre Ismael, ca și cum prin el vor venineamurile făgăduite, și, în dragostea față de fiul lui, a exclamat: „Să trăiascăIsmael înaintea Ta!”

Făgăduința i-a fost repetată lui Avraam cu o claritate și mai mare: „Cuadevărat, nevastă-ta Sara îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac. Eu voiîncheia legământul Meu cu el, ca un legământ veșnic pentru sămânța lui dupăel.” Îngerii au fost trimiși pentru a doua oară la Avraam, când se aflau încălătoria spre Sodoma, pe care urmau să o nimicească, [79] și au repetat cumai mare claritate făgăduința că Sara va avea un fiu.

FIUL FĂGĂDUITDupă nașterea lui Isaac, bucuria cea mare manifestată de Avraam și Sara a

făcut-o pe Agar să fie foarte geloasă. Ismael fusese învățat de mama lui că elurma să fie binecuvântat într-un mod deosebit de Dumnezeu și, ca fiu al luiAvraam, avea să fie moștenitorul tuturor lucrurilor făgăduite. Ismael aîmpărtășit simțămintele mamei lui și a fost supărat din cauza bucurieimanifestate la nașterea lui Isaac. El l-a disprețuit pe Isaac, deoarece credea că va fi preferat în defavoarea lui. Saraa văzut atitudinea manifestată de Ismael față de fiul ei Isaac și a fost foarteafectată. Ea i-a descris lui Avraam comportamentul lipsit de respect al luiIsmael față de ea și față de fiul ei Isaac și i-a spus: „Izgonește pe roaba aceastași pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cuIsaac.”

Avraam a fost foarte tulburat. Ismael era fiul lui și îl iubea. Cum putea el să-l alunge? În situația aceasta dificilă, el s-a rugat lui Dumnezeu, pentru că nuștia ce să facă. Domnul i-a spus lui Avraam, prin îngerii Săi, să asculte sfatulsoției lui, Sara, și să nu lase ca dragostea față de Ismael, fiul lui, sau față deAgar să-l împiedice să se conformeze dorințelor ei, pentru că aceasta erasingura cale prin care putea să restabilească armonia și fericirea din familialui. Îngerul i-a făcut o făgăduință mângâietoare lui Avraam, spunându-i că,deși va fi despărțit de casa tatălui său, Ismael nu va muri și nici nu va fi părăsitde Dumnezeu, ci va fi ocrotit, pentru că era fiul lui Avraam. De asemenea,Dumnezeu i-a făgăduit că va face din Ismael o națiune mare. [80]

Avraam a avut o atitudine nobilă și binevoitoare, care s-a manifestat când amijlocit atât de stăruitor pentru oamenii din Sodoma. Spiritul lui puternic asuferit mult. El a fost doborât de întristare, iar simțămintele lui părintești aufost mișcate adânc atunci când i-a alungat pe Agar și pe Ismael pentru a finiște străini rătăcitori într-o țară străină.

Dacă Dumnezeu ar fi aprobat poligamia, nu l-ar fi îndrumat pe Avraam să-i alunge pe Agar și pe fiul ei. Prin faptul acesta, El îi învață pe toți cădrepturile și fericirea din căsătorie trebuie să fie respectate și păzite, chiar șicu prețul unui mare sacrificiu. Sara a fost prima și singura soție adevărată alui Avraam. Ca soție și mamă, ea era îndreptățită să beneficieze de drepturi pecare nicio altă persoană nu putea să le aibă în familie. Ea și-a respectat soțul,numindu-l „Domnul meu”, dar a fost geloasă, temându-se ca nu cumva

sentimentele lui să fie împărțite cu Agar. Dumnezeu nu a mustrat-o pe Sarapentru calea pe care a urmat-o. Avraam a fost mustrat de îngeri pentru că nua avut încredere în puterea lui Dumnezeu, fapt care l-a determinat să o ia desoție pe Agar și să creadă că făgăduința va fi împlinită prin ea.

ÎNCERCAREA SUPREMĂ A CREDINȚEIDin nou, Domnul a considerat că este potrivit să verifice credința lui

Avraam prin încercarea cea mai îngrozitoare. Dacă ar fi rezistat primeiîncercări și ar fi așteptat cu răbdare ca făgăduința să fie împlinită prin Sara șidacă nu ar fi luat-o de soție pe Agar, el nu ar fi fost supus la încercarea ceamai grea la care a fost supus vreodată un om. Domnul i-a poruncit luiAvraam: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te înțara Moria și adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune.”

Avraam nu a manifestat necredință față de Dumnezeu și nici nu a ezitat, ci,[81] dimineața devreme, i-a luat pe doi dintre slujitorii lui și pe Isaac, fiul lui,a luat lemne pentru arderea-de-tot și a plecat spre locul pe care i-l spuseseDumnezeu. El nu i-a descoperit Sarei scopul adevărat al călătoriei lui,deoarece știa că dragostea ei față de Isaac ar fi determinat-o să își piardăîncrederea în Dumnezeu și să-l rețină pe fiul ei. Avraam nu a îngăduit casimțămintele părintești să-l domine și să-l determine să se răzvrăteascăîmpotriva lui Dumnezeu. Porunca lui Dumnezeu a fost gândită în așa fel încâtsă-l tulbure până în adâncul sufletului: „Ia pe fiul tău.” Apoi, ca și cum ar fivrut să-i încerce inima și mai adânc, a adăugat: „Ia pe singurul tău fiu, pecare-l iubești”, adică pe singurul fiu al făgăduinței, „și adu-l ca ardere-de-tot”.

Tatăl și fiul au călătorit trei zile, și Avraam a avut timp suficient să segândească și să pună la îndoială cerința lui Dumnezeu, dacă ar fi fost înclinatsă se îndoiască. Totuși el nu a manifestat neîncredere în Dumnezeu. El nu s-agândit că făgăduința se va împlini prin Ismael, deoarece Dumnezeu i-a spuscu claritate că făgăduința se va împlini prin Isaac.

Avraam a crezut că Isaac era fiul făgăduinței. El a crezut, de asemenea, căDumnezeu voia exact ce îi spusese, când i-a poruncit să-l aducă jertfă caardere-de-tot. El nu a ezitat să se bazeze pe făgăduința lui Dumnezeu, dar acrezut că Dumnezeu, care, în providența Sa, îi dăduse Sarei la vârstă înaintatăun fiu și care îi ceruse să-i ia viața fiului său, putea și să-i dea viața înapoi,putea să-l învie pe Isaac.

Avraam i-a lăsat pe slujitorii lui în urmă și a propus să meargă numaiîmpreună cu fiul său pentru a se închina la o anumită distanță de ei. El nu adorit ca slujitorii lui să-i însoțească, căci s-a gândit că dragostea lor pentruIsaac ar fi putut să-i determine să-l împiedice să aducă la îndeplinire lucrul pecare i-l poruncise Dumnezeu. El a luat lemnele din mâinile slujitorilor și le-a

pus pe umerii fiului său. De asemenea, a luat focul și cuțitul. Era pregătit [82]să execute misiunea îngrozitoare pe care i-o încredințase Dumnezeu. Tatăl șifiul au plecat împreună.

„Atunci, Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: ’Tată!’ ’Ce este, fiule?’ i-arăspuns el. Isaac a zis din nou: ’Iată focul și lemnele; dar unde este mielulpentru arderea-de-tot?’ ’Fiule’, a răspuns Avraam, ’Dumnezeu Însuși va purtagrijă de mielul pentru arderea-de-tot.’ Și au mers amândoi împreună înainte.”Cât de hotărât a continuat drumul alături de fiul său acel tată neînduplecat,iubitor și suferind! Când a ajuns în locul pe care i-l arătase Dumnezeu,Avraam a construit un altar și a pus lemnele în ordine, gata pentru jertfă.Apoi, i-a vorbit lui Isaac despre porunca lui Dumnezeu de a-l jertfi ca ardere-de-tot. El i-a repetat făgăduința pe care Dumnezeu i-a făcut-o de câteva ori, șianume că, prin Isaac, va ajunge un popor mare și că, prin împlinirea porunciilui Dumnezeu de a-l jertfi, Dumnezeu își va îndeplini făgăduința, pentru că Elera în stare să-l învie.

SOLIA ÎNGERULUIIsaac a crezut în Dumnezeu. Tatăl lui îl învățase ascultarea necondiționată,

iar el Îl iubea și Îl venera pe Dumnezeul tatălui său. El ar fi putut să se opunătatălui său, dacă ar fi ales să facă așa. Totuși, după ce l-a îmbrățișat cudragoste pe tatăl lui, s-a lăsat să fie legat și pus pe altar. Când mâna tatălui s-aridicat pentru a-l înjunghia pe fiul său, un înger al lui Dumnezeu, care observasecredincioșia lui Avraam pe drumul spre Moria, l-a strigat din cer și i-a zis:„’Avraame! Avraame!’ ’Iată-mă!’ a răspuns el. Îngerul a zis: ’Să nu pui mânape băiat și să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucâtn-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.’” [83] „Avraam aridicat ochii și a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-untufiș; și Avraam s-a dus de a luat berbecul și l-a adus ca ardere-de-tot în loculfiului său.”

Acum, Avraam suportase încercarea pe deplin și cu noblețe, iar princredincioșia lui și-a răscumpărat lipsa de încredere deplină în Dumnezeu,care îl determinase să o ia pe Agar de soție. După manifestarea încrederii luiAvraam, Dumnezeu Și-a înnoit făgăduința față de el. „Îngerul Domnului achemat a doua oară din ceruri pe Avraam și a zis: ’Pe Mine Însumi jur, ziceDomnul: pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurultău fiu, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța, șianume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta vastăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fibinecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!’” [84]

CAPITOLUL 11

CĂSĂTORIA LUI ISAAC Canaaniții erau idolatri, iar Domnul poruncise ca poporul Său să nu intre

în legături de căsătorie cu ei, ca să nu fie condus la idolatrie. Avraam erabătrân și se aștepta să moară curând. Isaac încă era necăsătorit. Lui Avraam îiera teamă de influența degradantă care îl înconjura pe Isaac și era nerăbdătorsă-i aleagă o soție care să nu-l îndepărteze de Dumnezeu. Avraam i-aîncredințat lucrarea aceasta slujitorului credincios și cu experiență, careconducea tot ce avea el.

Avraam i-a cerut slujitorului său să facă un legământ solemn înainteaDomnului, prin care se angaja să nu-i ia lui Isaac o soție dintre canaaniți, ci sămeargă la cei din neamul lui Avraam, care credeau în Dumnezeul celadevărat, și să aleagă o soție pentru Isaac. El l-a avertizat să fie atent și să nu-lducă pe Isaac în țara de unde venise, pentru că aproape toți cei de acolo erauinfluențați de idolatrie. Dacă nu va putea să găsească o soție dispusă să-șipărăsească neamul și să vină în locul unde se afla Isaac, va fi eliberat delegământul pe care îl făcuse.

Isaac nu a fost lăsat să îndeplinească independent de tatăl său lucrareaaceasta importantă de a-și alege o soție. Avraam i-a spus slujitorului său căDumnezeu va trimite un înger înaintea lui pentru a-l îndruma în alegerea pecare o avea de făcut. Slujitorul căruia i s-a încredințat misiunea aceasta apornit în călătoria sa lungă. Când a intrat în cetatea unde locuiau cei dinneamul [85] lui Avraam, s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-l îndrume înalegerea unei soții pentru Isaac. El a cerut să i se acorde o dovadă sigură, ca sănu greșească în lucrarea aceasta. S-a odihnit lângă o fântână, care era un locunde se adunau foarte mulți oameni. Acolo, a observat cu atențiecomportamentul amabil și politicos al Rebecăi și a primit toate dovezile pecare le ceruse de la Dumnezeu și care arătau că Rebeca era aceea pe careDumnezeu binevoise să o aleagă pentru a fi soția lui Isaac. Ea l-a invitat peslujitor în casa tatălui ei. Apoi, el i-a relatat tatălui Rebecăi și fratelui eidovezile pe care le primise de la Domnul și care arătau că Rebeca trebuia sădevină soția lui Isaac, fiul stăpânului său.

Apoi, slujitorul lui Avraam le-a zis: „Acum, dacă voiți să arătați bunăvoințăși credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca

să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” Tatăl și fratele fetei i-au răspuns: „Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine.Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânuluitău, cum a spus Domnul. Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-aaruncat cu fața la pământ înaintea Domnului.”

După ce totul fusese stabilit și după ce fusese obținut consimțământultatălui și al fratelui, Rebeca a fost întrebată dacă vrea să meargă împreună cuslujitorul lui Avraam la o distanță atât de mare de familia tatălui ei pentru a fisoția lui Isaac. Din împrejurările care avuseseră loc, ea a fost convinsă căDomnul o alesese să fie soția lui Isaac și a zis: „Voi merge.”

În vremea aceea, contractele de căsătorie erau făcute în general de părinți,deși copiii nu erau obligați la o căsătorie cu o persoană pe care nu puteau să oiubească. Totuși copiii [86] aveau încredere în judecata părinților lor,respectau sfatul lor și îi iubeau pe aceia pe care părinții lor temători deDumnezeu și cu experiență îi alegeau pentru ei. O modalitate contrarăacesteia era considerată a fi o nelegiuire.

UN EXEMPLU DE ASCULTARE A UNUI FIUIsaac fusese educat în temere de Dumnezeu pentru a trăi o viață de

ascultare. Când a ajuns la vârsta de patruzeci de ani, el a fost de acord caslujitorul cu experiență și temător de Dumnezeu al tatălui său să-i aleagă osoție. El a crezut că Dumnezeu îl va îndruma în alegerea aceasta.

Experiența lui Isaac este redată în raportul biblic pentru a fi un exemplu pecare copiii trebuiau să-l imite în generațiile de mai târziu, îndeosebi aceia caremărturisesc a se teme de Dumnezeu.

Calea pe care Avraam a urmat-o în educația lui Isaac și care l-a făcut să-iplacă să trăiască o viață de ascultare nobilă este raportată pentru binelepărinților și ar trebui să-i determine să le poruncească acelora care fac partedin familia lor să le urmeze exemplul. Ei trebuie să-i învețe pe copii să sesupună autorității lor și să-i respecte. Să simtă că au responsabilitatea de aîndruma simțămintele copiilor lor, așa încât să iubească persoane pe carejudecata lor înțeleaptă le va spune că vor fi parteneri de viață potriviți pentrufiii și fiicele lor. [87]

CAPITOLUL 12

IACOV ȘI ESAU Dumnezeu cunoaște sfârșitul de la început. Chiar dinainte de nașterea lui

Iacov și Esau Dumnezeu a știut cu precizie caracterul pe care avea să îldezvolte fiecare dintre ei. El a știut că Esau nu va fi înclinat să-L asculte. El arăspuns rugăciunii pline de tulburare a Rebecăi și i-a spus că va avea doi copii,iar cel mai mare îi va sluji celui mai mic. El i-a înfățișat istoria viitoare a celordoi fii ai ei, faptul că ei vor ajunge să fie două națiuni, una mai mare decâtcealaltă. Întâiul născut avea dreptul de a beneficia de avantaje și privilegiideosebite, de care nu se putea bucura niciun alt membru al familiei.

Isaac l-a iubit pe Esau mai mult decât pe Iacov, pentru că Esau îi aduceacarne de vânat. El era încântat de spiritul lui curajos și îndrăzneț, care semanifesta în vânătoarea animalelor sălbatice. Iacov era fiul preferat la mamei,deoarece atitudinea lui era blândă și potrivită pentru a o face fericită. Iacovaflase de la mama lui ce-i spusese Dumnezeu, faptul că fratele mai mare îi vasluji celui mai mic, iar raționamentul lui tineresc l-a determinat să ajungă laconcluzia că făgăduința aceasta nu putea să fie împlinită atâta vreme cât Esauavea privilegiile atribuite întâiului născut. Când Esau a venit de la câmp,istovit de foame, Iacov a folosit spre propriul avantaj această nevoie de hranăa lui Esau și [88] i-a propus să-i dea să mănânce o ciorbă dacă va renunța ladrepturile lui de întâi născut. Esau i-a vândut lui Iacov dreptul de întâi născut.

Esau s-a căsătorit cu două femei idolatre, iar lucrul acesta i-a întristat multpe Isaac și pe Rebeca. În ciuda acestui fapt, Isaac l-a iubit pe Esau mai multdecât pe Iacov. Când a crezut că este pe punctul de a muri, Isaac i-a cerut luiEsau să-i pregătească o mâncare, ca să-l binecuvânteze înainte de moarte.Esau nu i-a spus tatălui său că îi vânduse lui Iacov dreptul de întâi născut și căîntărise acest act printr-un jurământ. Rebeca a auzit cuvintele lui Isaac și și-aadus aminte de cuvintele Domnului: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.”Ea știa că Esau desconsiderase dreptul de întâi născut și i-l vânduse lui Iacov.Ea l-a convins pe Iacov să-l înșele pe tatăl său și să primească, prin fraudă,binecuvântarea lui, crezând că nu putea fi obținută pe nicio altă cale. Laînceput, Iacov nu a vrut să pună în practică această înșelăciune, dar, în celedin urmă, a fost de acord cu planurile mamei lui.

Rebeca știa bine despre părtinirea lui Isaac față de Esau și era convinsă că

argumentele nu îl vor convinge să-și schimbe planul. În loc de a se încrede înDumnezeu, Conducătorul evenimentelor, ea și-a manifestat lipsa de credințăprin faptul că l-a convins pe Iacov să își înșele tatăl. Comportamentul luiIacov nu a fost aprobat de Dumnezeu. În loc de a încerca să anticipezeevenimentele profetizate, folosind înșelăciunea, Rebeca și Iacov ar fi trebuit săaștepte ca Dumnezeu să-Și aducă la îndeplinire planurile în modalitateaproprie și la timpul rânduit de El.

Dacă Esau ar fi primit binecuvântarea tatălui său, care era revărsată asupraîntâiului născut, prosperitatea lui ar fi venit numai de la Dumnezeu, iarDumnezeu fie l-ar fi binecuvântat cu prosperitate, fie ar fi adus asupra luinecazuri, în conformitate cu viața și comportamentul lui. Dacă L-ar fi iubit peDumnezeu și L-ar fi respectat, asemenea neprihănitului Abel, [89] el ar fi fostprimit și binecuvântat de Dumnezeu. Dacă nu ar fi avut niciun respect față deDumnezeu și față de poruncile Sale, asemenea lui Cain cel nelegiuit, și ar fiurmat pe calea lui decăzută, el nu ar fi primit binecuvântarea, ci ar fi fostrespins de Dumnezeu, așa cum a fost Cain. Dacă viața lui Iacov ar fi fostneprihănită și dacă s-ar fi temut de Dumnezeu și L-ar fi iubit, el ar fi fostbinecuvântat, iar brațul ocrotitor al lui Dumnezeu ar fi fost cu el și l-ar fi făcutsă prospere, chiar dacă nu obținea binecuvântările și privilegiile care îi erauacordate în general întâiului născut.

ANII DE EXIL AI LUI IACOVRebeca s-a pocăit amar pentru sfatul greșit pe care i l-a dat lui Iacov,

deoarece acesta l-a despărțit de ea pentru totdeauna. El a fost nevoit să fugă demânia lui Esau pentru a-și scăpa viața, iar mama lui nu l-a mai văzutniciodată. Isaac a trăit mulți ani după ce i-a dat lui Iacov binecuvântarea, iarcomportamentul lui Esau și cel al lui Iacov l-au convins că binecuvântarea i-aaparținut, pe bună dreptate, lui Iacov.

Iacov nu a fost fericit în viața de căsătorie, deși soțiile lui erau surori. El afăcut un legământ cu Laban în vederea căsătoriei cu fiica acestuia Rahela, pecare o iubea. După ce Iacob i-a slujit lui Laban șapte ani pentru Rahela, Labanl-a înșelat și i-a dat-o pe Lea. Când și-a dat seama că fusese înșelat și că Lealuase parte la înșelarea lui, Iacov nu a mai putut să o iubească. Laban a doritsă profite mai mult timp de slujirea credincioasă a lui Iacov și, ca urmare, l-aînșelat dându-i-o pe Lea în locul Rahelei. Iacov l-a certat pe Laban pentru că adesconsiderat dragostea lui și i-a dat-o pe Lea, pe care nu o iubea. Laban l-arugat pe Iacov să nu o îndepărteze pe Lea, deoarece lucrul acela era considerato mare rușine nu numai pentru soție, ci și pentru întreaga familie. [90] Iacova fost pus în situația cea mai dificilă, dar a hotărât să o păstreze pe Lea și să oia în căsătorie și pe sora ei. Lea a fost iubită mult mai puțin decât Rahela.

Laban a fost egoist în felul în care l-a tratat pe Iacov. El s-a gândit numai laavantajele pe care le obținea din munca plină de credincioșie a lui Iacov. El l-ar fi părăsit pe Laban cel viclean cu mult timp înainte, dar i-a fost teamă să-lîntâlnească pe Esau. El a auzit nemulțumirile fiilor lui Laban, care spuneau:„’Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru, și cu averea tatălui nostru și-aagonisit el toată bogăția aceasta.’ Iacov s-a uitat și la fața lui Laban; și iată căea nu mai era ca înainte.”

Iacov a fost îngrijorat. El nu știa în ce direcție să se îndrepte. A adusproblema sa înaintea lui Dumnezeu și I-a cerut o îndrumare. Domnul arăspuns cu îndurare la rugăciunea lui plină de îngrijorare. „Atunci, Domnul azis lui Iacov: ’Întoarce-te în țara părinților tăi și în locul tău de naștere; și Euvoi fi cu tine.’”

„Iacov a trimis de a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. El le-azis: ’După fața tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; darDumnezeul tatălui meu a fost cu mine. Voi însevă știți că am slujit tatăluivostru cu toată puterea mea. Și tatăl vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a

schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.’”Iacov le-a relatat visul pe care îl primise de la Dumnezeu și în care i se

spusese să plece de la Laban și să se întoarcă în țara părinților lui. Rahela șiLea și-au exprimat nemulțumirea față de felul în care se purtase tatăl lor.Când Iacov le-a repetat greșelile lui Laban față de el și le-a propus să plece dincasa lui, Rahela și Lea i-au spus: „Mai avem noi oare parte și moștenire în casatatălui nostru? Nu suntem noi oare privite de el ca niște străine, fiindcă ne-avândut și ne-a mâncat și banii? Toată bogăția pe care a luat-o Dumnezeu de latatăl nostru este a noastră [91] și a copiilor noștri. Fă acum tot ce ți-a spusDumnezeu.”

ÎNTOARCEREA ÎN CANAANÎn absența lui Laban, Iacov și-a luat familia și tot ce avea și a plecat de la el.

După ce Iacov făcuse deja o călătorie de trei zile, Laban a aflat că îl părăsise șia fost foarte supărat. A pornit în urmărirea lui, hotărât să-l aducă înapoi cuforța. Totuși Domnul a avut milă de Iacov, iar când Laban era pe punctul dea-l ajunge din urmă, El i-a dat un vis în care i-a spus să nu-i spună niciuncuvânt bun sau rău lui Iacov. Adică să nu-l oblige să se întoarcă și nici să nu-lîndemne, prin flatări ademenitoare, să se întoarcă.

Când l-a întâlnit pe Iacov, Laban l-a întrebat de ce fugise pe ascuns și de cele luase pe fiicele lui „ca pe niște roabe luate cu sabia”. Laban i-a spus: „Mânamea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zisîn noaptea trecută: ’Ferește-te să spui o vorbă rea lui Iacov!’” Atunci, Iacov i-aamintit lui Laban comportamentul lipsit de generozitate pe care acesta îlavusese față de el și faptul că urmărise doar propriile avantaje. I-a atras atențiaasupra corectitudinii proprii față de acesta în timpul cât a stat în casa lui și i-aspus: „Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubitpentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea. Ziuamă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig și-mi fugea somnulde pe ochi.”

Iacov i-a zis: „Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ți-am slujitpaisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta și dezece ori mi-ai schimbat simbria. [92] Dacă n-aș fi avut cu mine pe Dumnezeultatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-aifi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea șiosteneala mâinilor mele și ieri noapte a rostit judecata.”

Atunci, Laban l-a asigurat că fusese preocupat de binele fiicelor și alcopiilor lor și că nu putea să le facă rău. El i-a propus să facă un legământîmpreună și i-a zis: „Vino, să facem amândoi un legământ, și legământulacesta să slujească de mărturie între mine și tine!” „Iacov a luat o piatră și apus-o ca stâlp de aducere-aminte. Iacov a zis fraților săi: ’Strângeți pietre.’ Eiau strâns pietre și au făcut o movilă; și au mâncat acolo pe movilă.”

Laban a zis: „Domnul să vegheze asupra mea și asupra ta când ne vompierde din vedere unul pe altul. Dacă vei asupri pe fetele mele și dacă vei mailua și alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi,ci Dumnezeu va fi martor între mine și tine.”

Iacov a făcut un legământ solemn înaintea Domnului, angajându-se că nuva lua alte soții. „Laban a zis lui Iacov: ’Iată movila aceasta și iată stâlpul acestape care l-am ridicat între mine și tine. Movila aceasta să fie martoră și stâlpulacesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta și nicitu nu vei trece la mine peste movila aceasta și peste stâlpul acesta, ca să nefacem rău. Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor săjudece între noi.’ Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.”

În timp ce Iacov își continua drumul, îngerii lui Dumnezeu i-au ieșit înîntâmpinare. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!”El i-a văzut într-un vis pe îngerii lui Dumnezeu înconjurând tabăra lui. Iacobi-a trimis lui Esau un mesaj împăciuitor și plin de umilință. „Solii s-au întorsla Iacov și au zis: ’Ne-am dus la fratele tău, Esau; și el vine înaintea ta cu patrusute de oameni.’ Iacov s-a înspăimântat foarte mult [93] și l-a apucat groaza.A împărțit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele șia zis: ’Dacă vine Esau împotriva uneia dintre tabere și o bate, tabăra care varămâne va putea să scape.’”

„Iacov a zis: ’Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meuIsaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în țara ta și în locul tău denaștere și voi îngriji ca să-ți meargă bine!» Eu sunt prea mic pentru toateîndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău;căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, și iată că acum fac douătabere. Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căcimă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească pe mine, pe mame și pe copii. Tuai zis: «Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine și-ți voi face sămânța ca nisipulmării, care, de mult ce este, nu se poate număra».’” [94]

CAPITOLUL 13

IACOV ȘI ÎNGERUL Greșeala de a primi prin fraudă binecuvântarea care îi revenise fratelui său

i-a fost înfățișată din nou lui Iacov într-o modalitate copleșitoare, iar el s-atemut că Dumnezeu îi va îngădui lui Esau să-l omoare. Cuprins deîngrijorare, Iacov s-a rugat lui Dumnezeu toată noaptea. Mi-a fost arătat unînger care stătea înaintea lui Iacov și îi prezenta greșeala, arătându-iadevăratul ei caracter. Când îngerul s-a întors pentru a-l părăsi, Iacov s-aprins de el și nu a vrut să-l lase să plece. El s-a rugat cu lacrimi, spunându-i căse pocăise adânc de păcatele lui și de greșelile făcute față de fratele său, carefuseseră cauza despărțirii de casa tatălui său timp de douăzeci de ani. El aîndrăznit să apeleze la făgăduințele lui Dumnezeu și la dovezile favorii Salecare s-au arătat față de el, din când în când, în perioada absenței din casatatălui său.

Iacov s-a luptat cu îngerul toată noaptea, implorându-l să-l binecuvânteze.Îngerul părea că se împotrivește rugăciunii lui, aducându-i aminte fărăîncetare de păcatele lui și încercând, în același timp, să se desprindă dinmâinile sale. Iacov era hotărât să-l țină pe înger prin puterea unei credințe vii,nu prin puterea fizică. În tulburarea lui, Iacov a arătat pocăința sufletului săuși umilința adâncă pe care o simțea din cauza greșelilor lui. Îngerul a tratatrugăciunea lui cu o aparentă indiferență, făcând fără încetare eforturi să seelibereze [95] din strânsoarea lui Iacov. El ar fi putut să își exercite putereasupranaturală și să scape din mâinile lui Iacov, dar a ales să nu facă așa.Totuși, când a văzut că nu poate să-l biruiască pe Iacov, Îngerul i-a atinscoapsa, care a ieșit imediat din încheietură, convingându-l pe acesta deputerea lui supranaturală. În ciuda acestui fapt, durerea fizică nu l-a făcut peIacov să renunțe la eforturile lui stăruitoare. Scopul său era acela de a obținebinecuvântarea, iar durerea fizică nu era suficientă pentru a-i abate gândurilede la acest scop. Hotărârea lui din ultimele clipe ale luptei a fost mai puternicădecât la începutul ei. Credința lui a ajuns tot mai stăruitoare și maiperseverentă până în ultima clipă, chiar până la răsăritul zorilor. El nu a vrutsă-l lase pe înger să plece fără să-l binecuvânteze. „Omul acela a zis: ’Lasă-măsă plec, căci se revarsă zorile.’ Dar Iacov a răspuns: ’Nu Te voi lăsa să plecipână nu mă vei binecuvânta.’” Atunci, Îngerul l-a întrebat: „’Cum îți este

numele?’ ’Iacov’, a răspuns el. Apoi a zis: ’Numele tău nu va mai fi Iacov, ci tevei chema Israel, căci ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai fost biruitor.’”

CREDINȚA BIRUITOARECredința perseverentă a lui Iacov a biruit. El s-a ținut cu putere de înger,

până când a obținut binecuvântarea dorită și asigurarea că păcatele îi fuseserăiertate. Numele lui a fost schimbat din Iacov, înlocuitorul, în Israel, careînseamnă un prinț al lui Dumnezeu. „Iacov l-a întrebat: ’Spune-mi, Te rog,numele Tău’. El a răspuns: ’Pentru ce Îmi ceri numele?’ Și l-a binecuvântatacolo. Iacov a pus locului aceluia numele Peniel, ’căci’, a zis el, ’am văzut peDumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.’” Domnul Hristos a fostCel care a stat cu Iacov în noaptea aceea, Acela cu care Iacov a luptat și pecare L-a ținut stăruitor, până când a fost binecuvântat de El. [96]

Domnul a ascultat cererile stăruitoare ale lui Iacov și a schimbat planuriledin inima lui Esau. El nu a aprobat nicio cale greșită pe care mersese Iacov.Până la lupta serioasă cu îngerul și până la dovada că Dumnezeu îl iertase, eltrăise o viață de îndoială, confuzie și remușcare pentru propriile păcate.

„S-a luptat cu îngerul și a fost biruitor, a plâns și s-a rugat de el. Iacov l-aîntâlnit la Betel și acolo ne-a vorbit Dumnezeu. Domnul este Dumnezeuloștirilor; Numele Lui este Domnul” (Osea 12,4.5).

Esau venea cu o armată împotriva lui Iacov, cu scopul de a-l ucide. Totuși,în noaptea aceea, în timp ce Iacov lupta cu îngerul, un alt înger a fost trimis laEsau, în timpul somnului, pentru a lucra asupra inimii lui. În visul acela, el l-avăzut pe Iacov exilat departe de casa tatălui său timp de douăzeci de ani, dincauză că se temuse să nu fie ucis. El a observat întristarea pe care Iacov osuferise când a aflat că mama lui murise. În visul lui, a văzut umilința luiIacov și pe îngerii lui Dumnezeu aflați în jurul lui. A visat că, atunci când sevor întâlni, nu va avea nicio intenție de a-i face rău. Când s-a trezit, Esau le-arelatat visul său celor patru sute de oameni care erau cu el și le-a spus că nutrebuie să-i facă rău lui Iacov, pentru că Dumnezeul tatălui său era cu el.

„Iacov a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că Esau venea cu patru sute deoameni… El însuși a trecut înaintea lor și s-a aruncat cu fața la pământ de șapteori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. Esau a alergat înaintea lui; l-aîmbrățișat, i s-a aruncat pe grumaz și l-a sărutat. Și au plâns.” Iacov l-a îndemnatpe fratele lui să primească darul de pace, pe care Esau l-a refuzat, dar Iacov a [97]insistat: „’Primește deci darul meu, care ți-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-aumplut de bunătăți și am de toate.’ Astfel a stăruit de el, și Esau a primit.”

UN EXEMPLU PENTRU TOȚIIacov și Esau reprezintă două clase de oameni: Iacov îi reprezintă pe cei

neprihăniți, iar Esau îi reprezintă pe cei nelegiuiți. Groaza pe care a simțit-oIacov când a aflat că Esau vine în marș împotriva lui cu patru sute de oamenireprezintă necazul prin care vor trece neprihăniții când se va da împotriva lordecretul de moarte, chiar înainte de venirea Domnului. Când cei nelegiuiți sevor aduna împotriva lor, ei vor fi plini de groază, pentru că, asemenea luiIacov, ei nu vor putea să vadă nicio cale de scăpare. Îngerul s-a înfățișatînaintea lui Iacov, iar el s-a prins de înger, l-a ținut și a luptat cu el toatănoaptea. Tot astfel, în timpul de necaz și groază, cei neprihăniți vor lupta cuDumnezeu în rugăciune, așa cum a luptat Iacov cu îngerul. În tulburarea lui,Iacov s-a rugat toată noaptea, cerând să fie scăpat din mâinile lui Esau. Îngroaza lor sufletească, neprihăniții vor striga zi și noapte către Dumnezeupentru a fi scăpați din mâinile celor nelegiuiți care îi vor înconjura.

Iacov și-a mărturisit nevrednicia: „Eu sunt prea mic pentru toate îndurărileși pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău.” Întulburarea lor, cei neprihăniți vor trăi un simțământ profund al nevrednicieilor, vor recunoaște cu multe lacrimi nimicnicia lor deplină și, asemenea luiIacov, vor cere ca făgăduințele pe care Dumnezeu le-a făcut tocmai unor astfelde păcătoși pocăiți, dependenți și neajutorați să fie împlinite prin DomnulHristos.

În necazul lui, Iacov l-a ținut cu putere pe înger și nu L-a lăsat să plece. Întimp ce se ruga cu lacrimi, îngerul îi amintea de greșelile lui din trecut și sestrăduia să scape de Iacov pentru a-l pune la încercare. [98] Tot astfel, în zilelenecazului lor, celor neprihăniți le vor fi puse la încercare credința,perseverența și încrederea lor nezguduită în puterea lui Dumnezeu de a-ielibera.

Iacov nu s-a lăsat abătut de la scopul său. El știa că Dumnezeu era milos și aapelat la mila Sa. El a arătat spre necazul lui din trecut și spre pocăința degreșelile lui și s-a rugat cu insistență să fie scăpat din mâinile lui Esau. El acontinuat să implore toată noaptea. Când a revăzut greșelile din trecut, asimțit că ajunge aproape la disperare. Totuși el știa că trebuie să primeascăajutorul lui Dumnezeu, altfel va muri. El l-a ținut strâns pe înger și acontinuat să se roage cu strigăte puternice și pline de agonie, până când abiruit.

Tot așa va fi cu cei neprihăniți. Când își vor revedea evenimentele vieții lordin trecut, speranța lor aproape că se va stinge. Totuși ei își vor da seama că seaflă într-o situație pe viață și pe moarte și vor striga stăruitor cătreDumnezeu, arătându-I întristarea lor din trecut și pocăința lor umilă pentrunumeroasele lor păcate, iar apoi vor face apel la făgăduința Sa: „Afară numaidacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cuMine” (Isaia 27,5). Așa vor fi rugăciunile lor stăruitoare înălțate spreDumnezeu zi și noapte. Dacă Iacov nu s-ar fi pocăit mai dinainte de greșealade a obține binecuvântarea prin înșelăciune, Dumnezeu nu ar fi ascultatrugăciunea lui și nu ar fi avut milă de el, salvându-i viața.

Asemenea lui Iacov, cei neprihăniți vor manifesta o credință neșovăitoare șio hotărâre stăruitoare, care nu va accepta niciun refuz. Ei își vor simți proprianevrednicie, dar nu vor avea nicio greșeală ascunsă de mărturisit. Dacă aravea păcate pe care nu le-ar fi mărturisit și de care nu s-ar fi pocăit deja, întimp ce sunt torturați de teamă și chin și de simțământul viu al proprieinimicnicii, ei ar fi copleșiți. Disperarea ar nimici credința lor stăruitoare, [99]ei nu ar mai putea să-I ceară lui Dumnezeu atât de insistent să-i elibereze, iarclipele acelea prețioase ar fi petrecute în mărturisirea păcatelor ascunse și îndeplângerea situației lor disperate.

Perioada de probă le este acordată tuturor ca să se pregătească pentru ziualui Dumnezeu. Aceia care neglijează să se pregătească și nu ascultă avertizărileprețioase care le sunt date vor fi lipsiți de scuză. Lupta perseverentă șistăruitoare a lui Iacov cu îngerul ar trebui să fie un exemplu pentru toțicreștinii. Iacov a biruit pentru că a fost perseverent și hotărât.

Toți aceia care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu, asemenea lui Iacov,care se bazează asemenea lui pe făgăduințele Sale și sunt la fel de serioși șiperseverenți cum a fost el vor reuși, așa cum a reușit el. Mulți dintre cei carese declară credincioși exercită atât de puțină credință adevărată și cunosc atâtde puțin adevărul, din cauză că sunt nepăsători față de lucrurile spirituale. Einu sunt dispuși să depună eforturi, să-și nege eul, să agonizeze înaintea luiDumnezeu și să se roage îndelung și stăruitor pentru a primi binecuvântarea.Ca urmare, ei nu o obțin. Credința care va rezista în timpul de necaz trebuiesă fie exercitată zi de zi acum. Aceia care nu depun acum eforturi puternicepentru a exercita o credință perseverentă vor fi întru totul nepregătiți pentru aexercita credința aceea care îi va face în stare să reziste în ziua necazului. [100]

CAPITOLUL 14

COPIII LUI ISRAEL Iosif a ascultat învățăturile tatălui său și s-a temut de Domnul. El a

respectat învățăturile drepte ale tatălui său mai mult ca oricare dintre frațiilui. El a prețuit îndrumările lui și i-a plăcut să se supună lui Dumnezeu dintoată inima. Iosif a fost întristat de comportamentul greșit al unora dintrefrații lui și i-a îndemnat cu blândețe să meargă pe o cale neprihănită și sărenunțe la faptele lor rele. Lucrul acesta nu a făcut decât să-i întărâteîmpotriva lui. Ura lui față de păcat a fost atât de mare încât nu a putut săsuporte să-i vadă pe frații lui păcătuind împotriva lui Dumnezeu. El i-a vorbittatălui său despre lucrul acesta, sperând că autoritatea lui ar putea să-idetermine să se schimbe. Pentru că le-a demascat greșelile, frații lui s-auînfuriat împotriva lui. Ei au observat dragostea puternică pe care tatăl lor omanifesta față de Iosif și l-au invidiat. Invidia lor i-a condus la ură, iar apoi laucidere.

Îngerul lui Dumnezeu l-a îndrumat pe Iosif prin câteva vise, pe care, înnevinovăția lui, le-a relatat fraților săi astfel: „’Noi eram la legatul snopilor înmijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare; iarsnopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.’Frații lui i-au zis: ’Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să necârmuiești tu pe noi?’ Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și dinpricina cuvintelor lui.” [101]

„Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților săi. El a zis: ’Am mai visatun vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înainteamea.’ L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: ’Ceînseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta șifrații tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?’ Frații săi au început să-lpizmuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.”

IOSIF ÎN EGIPTFrații lui Iosif și-au propus să-l ucidă, dar, în cele din urmă, s-au mulțumit

să-l vândă ca sclav pentru a-l împiedica să ajungă mai mare ca ei. Ei au crezutcă îl trimiseseră într-un loc de unde nu va mai putea să-i încurce prin viselelui și unde nu va mai fi nicio posibilitate ca ele să se împlinească. TotușiDumnezeu a condus lucrurile în așa fel încât însăși calea pe care au urmat-oei să aducă la îndeplinire tocmai lucrul pe care plănuiseră să nu aibă locniciodată, și anume ca el să ajungă să stăpânească peste ei.

Dumnezeu nu l-a lăsat singur pe Iosif în Egipt. Îngerii au pregătit caleapentru primirea lui. Potifar, dregătorul faraonului, căpetenia străjerilor, l-acumpărat de la ismaeliți. Domnul a fost cu Iosif, l-a făcut să prospere și să fieatât de favorizat de stăpânul lui, încât acesta a încredințat în grija lui Iosif totce avea el. El „a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât sămănânce și să bea”.

Când a fost ispitit să se abată de la calea cea dreaptă, să calce Legea luiDumnezeu și să se dovedească lipsit de credincioșie față de stăpânul lui, Iosifs-a împotrivit cu statornicie și a dovedit puterea înnobilatoare a temerii deDumnezeu, prin răspunsul pe care i l-a dat [102] soției stăpânului său. Dupăce i-a vorbit despre marea încredere pe care o avea stăpânul lui în el,încredințându-i tot ce avea, Iosif a exclamat: „Cum aș putea să fac eu un răuatât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” El nu putea să fieconstrâns să se abată de la calea neprihănirii și să calce Legea lui Dumnezeunici prin ademeniri, nici prin amenințări.

Când a fost acuzat și condamnat pe nedrept de o nelegiuire josnică, el nu s-a lăsat cuprins de disperare. Pentru că era conștient de nevinovăția lui, Iosif acontinuat să se încreadă în Dumnezeu. Iar Dumnezeu, care îl susținuse pânăatunci, nu l-a părăsit. Iosif a fost legat cu lanțuri și ținut într-o închisoareîntunecoasă. Totuși Dumnezeu a schimbat chiar și nenorocirea aceasta într-obinecuvântare. El i-a dat trecere înaintea mai-marelui închisorii și, curând, luiIosif i-a fost încredințată supravegherea tuturor celor aflați în închisoare.

Aici se află un exemplu pentru toate generațiile care vor trăi pe pământ.Deși este posibil să fie expuși ispitelor, totuși ei trebuie să-și dea seama căîntotdeauna va fi o cale de apărare în apropiere, iar dacă vor cădea, va fi doarvina lor. Dumnezeu va fi un ajutor mereu prezent în vreme de nevoie, iarDuhul Său îi va ocroti. Deși vor fi înconjurați de ispitele cele mai aspre, există

un Izvor al puterii la care pot să apeleze pentru a li se împotrivi.Cât de nemilos a fost atacul asupra caracterului moral al lui Iosif! Atacul

acesta venea din partea unei persoane influente și era cât se poate de puternicpentru a-l duce în rătăcire. Totuși cât de prompt și ferm i s-a împotrivit Iosif!El a suferit pentru virtutea și integritatea lui, deoarece femeia aceea care nu aputut să-l ducă în rătăcire s-a răzbunat tocmai împotriva virtuții pe care nu aputut să o submineze și, prin influența ei, a făcut ca Iosif să fie aruncat înînchisoare printr-o acuzație nedreaptă. El a suferit pentru că nu a renunțat laintegritatea lui. Însă și-a pus reputația și interesele în mâinile lui Dumnezeu.Cu toate că Dumnezeu a îngăduit ca Iosif să sufere pentru un timp spre a-lpregăti să ocupe o [103] poziție importantă, totuși El a păzit reputația aceeacare fusese înnegrită de acuzatoarea nelegiuită și, în cele din urmă, înmomentul rânduit de El, a făcut ca reputația aceea să strălucească. Dumnezeua făcut ca până și închisoarea să fie o cale pentru înălțarea lui Iosif. În timp,virtutea își va aduce propria răsplată. Apărarea inimii lui Iosif a constat întemerea de Dumnezeu, care l-a făcut să fie credincios și drept față de stăpânulsău și loial față de Dumnezeu.

Deși a fost înălțat în poziția de conducător asupra întregii țări, totuși Iosifnu L-a uitat pe Dumnezeu. El știa că era un străin, într-o țară străină,despărțit de tatăl său și de frații săi, fapt care îi producea adesea tristețe, daravea o încredere neclintită că mâna lui Dumnezeu Îl călăuzise pentru a-l așezaîntr-o poziție importantă. Cu o atitudine de dependență continuă față deDumnezeu, Iosif și-a îndeplinit cu credincioșie toate îndatoririle ce-ireveneau poziției lui, în calitate de conducător al Egiptului.

Iosif a umblat cu Dumnezeu. El nu a putut fi constrâns să se abată de lacalea neprihănirii și să calce Legea lui Dumnezeu nici prin ademeniri, nici prinamenințări. Stăpânirea de sine și răbdarea de care a dat dovadă în situațiilepotrivnice, precum și credincioșia lui neșovăitoare au fost scrise în raportulbiblic pentru binele tuturor acelora care urmau să trăiască pe pământ. Cândfrații lui Iosif și-au recunoscut păcatul înaintea lui, el i-a iertat fără rețineri și,prin faptele lui de bunătate și dragoste, le-a arătat că nu manifestă niciunresentiment pentru comportamentul lor nemilos pe care îl avuseseră față de el.

ZILELE DE PROSPERITATECopiii lui Israel nu au fost niște sclavi. Ei nu-și vânduseră niciodată vitele,

pământurile sau pe ei înșiși faraonului în schimbul hranei, așa cum făcuserămulți dintre egipteni. Lor le fusese acordată o parte a țării unde urmau sălocuiască împreună cu turmele și cirezile lor, datorită serviciului pe care Iosifîl făcuse pentru împărăție. Faraonul [104] prețuise înțelepciunea lui înadministrarea tuturor lucrurilor legate de împărăție, îndeosebi în pregătireapentru anii îndelungați de foamete care au venit asupra Egiptului. El a simțitcă prosperitatea întregii împărății se datora administrării înțelepte a lui Iosifși, ca semn al recunoștinței lui, i-a zis lui Iosif: „Țara Egiptului este deschisăînaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Sălocuiască în ținutul Gosen; și dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-iîn fruntea turmelor mele.”

„Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului,în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses, cum poruncise faraon.Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său,după numărul copiilor.”

Împăratul Egiptului nu a cerut niciun impozit de la frații și de la tatăl luiIosif, iar lui Iosif i-a fost acordat privilegiul de a-i aproviziona cu hrană dinbelșug. Împăratul le-a zis conducătorilor lui: „Nu suntem noi îndatorațiDumnezeului lui Iosif și lui Iosif pentru această rezervă îmbelșugată de hrană?Oare nu datorită înțelepciunii lui am adunat-o noi într-o măsură atât deabundentă? În timp ce alte țări pier, noi avem suficient! Administrarea lui aîmbogățit mult împărăția.”

„Iosif a murit și toți frații lui și toată vârsta aceea de oameni. Fiii lui Israel s-au înmulțit, s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. Și s-a umplutțara de ei. Peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif.El a zis poporului său: ’Iată că poporul copiilor lui Israel este mai mare și maiputernic decât noi. Veniți să ne arătăm dibaci față de el, ca să nu crească,pentru ca nu cumva, [105] dacă se va întâmpla un război, să se unească și elcu vrăjmașii noștri, să ne bată și să iasă apoi din țară.”

ASUPRIREAAcest împărat nou al Egiptului aflase că israeliții aduseseră un mare folos

împărăției. Mulți dintre ei erau lucrători capabili și inteligenți, iar el nu voiasă piardă contribuția muncii lor. Împăratul acesta nou îi punea pe copiii luiIsrael în aceeași categorie cu sclavii care își vânduseră turmele, cirezile,pământurile și pe ei înșiși împărăției. „Și au pus peste ei isprăvnicei, ca să-iasuprească prin munci grele. Astfel, a zidit el cetățile Pitom și Ramses, ca săslujească de hambare lui faraon.

Dar cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulțea și creștea; și s-auscârbit de poporul Israel. Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la oaspră robie. Le-au făcut viața amară prin lucrări grele de lut și cărămizi și printot felul de lucrări de pe câmp: în toate muncile acestea pe care-i sileau să lefacă erau fără niciun pic de milă.”

Ei le-au obligat pe femei să lucreze la câmp, ca și când ar fi fost niște sclave.Totuși numărul israeliților nu a scăzut. Când au văzut că ei continuau să seînmulțească, împăratul și conducătorii s-au consultat pentru a-i constrânge săîndeplinească o anumită cantitate de muncă în fiecare zi. Ei s-au gândit să-isupună prin munci grele și erau supărați că nu puteau să-i facă să scadănumeric și să zdrobească spiritul lor independent.

Pentru că nu au reușit să-și atingă scopul, ei și-au împietrit inimile și aumers mai departe. Împăratul a poruncit ca toți copiii de parte bărbătească săfie uciși chiar la naștere. Satana era acela care [106] conducea evenimentele.El știa că Eliberatorul urma să se nască din mijlocul evreilor pentru a-i scăpadin asuprire. El credea că, dacă putea să-l determine pe împărat să-i ucidă pecopiii de parte bărbătească, scopul lui Dumnezeu nu se va împlini. Femeile setemeau de Dumnezeu și nu au făcut așa cum le-a poruncit împăratulEgiptului, ci i-au lăsat în viață pe copiii de parte bărbătească.

Femeile nu au îndrăznit să-i ucidă pe copiii evrei și, pentru că nu aurespectat porunca împăratului, Domnul le-a făcut să prospere. Când a fostînștiințat că porunca lui nu fusese respectată, împăratul Egiptului a fost foartesupărat. Atunci, a dat o poruncă mai amplă și mai urgentă. El le-a spustuturor egiptenilor să fie vigilenți, spunându-le: „Să aruncați în râu pe oricebăiat care se va naște și să lăsați pe toate fetele să trăiască.”

MOISECând decretul acesta nemilos ajunsese să fie aplicat pe deplin, s-a născut

Moise. Mama lui l-a ascuns atât cât a putut să facă lucrul acesta în siguranță,iar după aceea a pregătit un mic coș de nuiele, pe care l-a uns cu lut și cusmoală, așa încât apa să nu poată pătrunde în micul vas, apoi l-a așezat pemalul apei, împreună cu copilul, în timp ce sora lui se plimba pe aproape, cuo aparentă indiferență. Ea era nerăbdătoare să vadă ce se va întâmpla cufratele ei cel mic. Îngerii vegheau, de asemenea, pentru ca niciun rău să nu i seîntâmple copilașului neajutorat, care fusese pus acolo de o mamă iubitoare șiîncredințat grijii lui Dumnezeu prin rugăciunile ei stăruitoare amestecate culacrimi.

Îngerii aceștia au îndrumat pașii fiicei faraonului spre râu, aproape de loculunde se afla micuțul străin nevinovat. Atenția ei a fost atrasă spre acea bărcuțăciudată și a trimis una dintre slujitoarele ei să o scoată din apă și să o aducă laea. [107] Când a dat la o parte acoperitoarea așezată pe această bărcuțăneobișnuită, a văzut un copil drăgălaș și iată că „era un băiețaș care plângea. I-a fost milă de el.” Ea și-a dat seama că o mamă evreică, plină de duioșie,folosise această modalitate ciudată pentru a păstra viața copilașului ei multiubit și a hotărât îndată ca acest copil să fie fiul ei. Sora lui Moise a venitîndată înaintea ei și a întrebat: „Să mă duc să-ți chem o doică dintre femeileevreilor ca să-ți alăpteze copilul?” „Du-te”, i-a răspuns fata faraonului.

Ea a alergat plină de bucurie la mama ei, i-a spus veștile bune și a condus-oîn mare grabă la fiica faraonului, care i-a încredințat mamei copilul spre a-lîngriji și a plătit-o cu generozitate pentru creșterea propriului copil. Cu multărecunoștință, mama și-a început acum lucrarea cea sigură și fericită. Ea acrezut că Dumnezeu îi scăpase viața și a folosit cu credincioșie ocaziaprețioasă de a-l educa pe fiul ei în vederea unei vieți folositoare. Ea s-a ocupatde îndrumarea lui cu mai multă atenție decât de educația celorlalți copii ai ei,pentru că a fost convinsă că el fusese salvat pentru o lucrare mare. Prinînvățăturile ei credincioase, ea a inspirat în mintea lui tânără temerea deDumnezeu și dragostea pentru adevăr și dreptate.

Mama lui Moise nu s-a oprit aici în eforturile ei, ci s-a rugat stăruitor luiDumnezeu ca fiul ei să fie păzit de orice influență degradatoare. Ea l-a învățatsă îngenuncheze și să se roage Dumnezeului celui viu, pentru că numai Elputea să-l asculte și să-l ajute în orice situație de criză. Ea a căutat să

întipărească în mintea lui înțelegerea caracterului păcătos al idolatriei. Ea știacă el urma să fie despărțit curând de influența ei și să fie dat mamei luiîmpărătești adoptive pentru a fi înconjurat de influențe menite [108] să-l facăsă nu creadă în existența Creatorului cerurilor și al pământului.

Învățăturile pe care le-a primit de la părinții lui au avut scopul de a-i întărimintea și de a-l feri de a ajunge să fie mândru și degradat de păcat și de a seîngâmfa în mijlocul splendorii și luxului vieții de la curte. El a avut o gândirelimpede și o inimă plină de înțelegere și nu a pierdut niciodată impresiileevlavioase pe care le-a primit în tinerețe. Mama lui l-a păstrat cât a putut demult, dar, când a ajuns la vârsta de doisprezece ani, a fost nevoită să sedespartă de el, iar el a ajuns să fie fiul fiicei faraonului.

Satana a fost înfrânt. Prin faptul că îl îndemnase pe faraon să-i ucidă pe copiiide parte bărbătească, el a crezut că va împiedica împlinirea planurilor luiDumnezeu și îl va nimici pe acela pe care Dumnezeu îl va aduce pentrueliberarea poporului Său. Totuși însuși decretul care îi trimitea pe copiii evreila moarte a fost mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a-l duce pe Moise înfamilia împărătească, unde a avut avantajul de a ajunge să fie un om învățat șipregătit la cel mai înalt nivel pentru a-l scoate pe poporul său din Egipt.

Faraon s-a așteptat ca nepotul său adoptiv să-i urmeze la tron. El l-a educatpentru a sta în fruntea armatelor Egiptului și pentru a le conduce în luptă.Moise a fost foarte favorizat de armata faraonului și a fost onorat, deoarece elcondusese războiul cu înțelepciune și o abilitate superioară. „Moise a învățattoată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.” Egipteniiîl considerau pe Moise o persoană remarcabilă.

PREGĂTIREA SPECIALĂ PENTRU CONDUCEREÎngerii i-au spus lui Moise că Dumnezeu îl alesese pentru a-i elibera pe

copiii lui Israel. Conducătorii lui Israel, de asemenea, au fost învățați de îngerică timpul [109] eliberării lor se apropie și că Moise era omul pe careDumnezeu îl va folosi pentru îndeplinirea acestei lucrări. Moise a crezut căpoporul Israel va fi eliberat printr-un război și că el va conduce armataevreilor împotriva armatei egiptene și îi va scăpa pe frații lui de jugulasupririi. Pentru că a avut în vedere lucrul acesta, Moise a vegheat asuprapropriilor simțăminte ca nu cumva să se lege prea puternic de mama luiadoptivă și de faraon și să-i fie mai dificil să rămână liber pentru a împlinivoia lui Dumnezeu.

Domnul l-a ferit pe Moise de influențele degradatoare din jurul lui. Moisenu a uitat niciodată principiile adevărului pe care le-a primit în copilărie de lapărinții lui temători de Dumnezeu. Când a fost cel mai necesar să fie apăratde influențele degradatoare ale vieții de la curte, învățăturile primite întinerețe au adus roade. Temerea de Dumnezeu a fost mereu în atenția lui.Dragostea față de frații lui a fost atât de puternică și respectul față de credințaevreilor a fost atât de mare, încât nu a vrut să-și ascundă apartenența dedragul cinstei de a fi un moștenitor al familiei împărătești.

Când a ajuns la vârsta de patruzeci de ani, Moise „a ieșit pe la frații săi și afost martor la muncile lor grele. A văzut pe un egiptean care bătea pe unevreu, unul dintre frații lui. S-a uitat în toate părțile și, văzând că nu estenimeni, a omorât pe egiptean și l-a ascuns în nisip. A ieșit și în ziuaurmătoare; și iată că doi evrei se certau. A zis celui ce n-avea dreptate: ’Pentruce lovești pe semenul tău?’ Și omul acela a răspuns: ’Cine te-a pus pe tine mai-mare și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine,cum ai omorât pe egipteanul acela?’ Moise s-a temut și a zis: ’Nu mai încapeîndoială că faptul este cunoscut.’ Faraon a aflat ce se petrecuse [110] și căutasă omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea faraonului și a locuit în țaraMadian.” Domnul l-a călăuzit și Moise și i-a găsit adăpost în casa lui Ietro, unom care se închina lui Dumnezeu. El era păstor și, în același timp, preot alMadianului. Fiicele lui îngrijeau turmele. Totuși, curând, turmele lui Ietro auajuns în grija lui Moise, care s-a căsătorit cu fiica lui Ietro și a rămas patruzecide ani în Madian.

Moise a fost prea pripit când l-a ucis pe egiptean. El a presupus că israeliții

au înțeles că providența deosebită a lui Dumnezeu îl chemase să-i elibereze.Totuși Dumnezeu nu a plănuit să-i elibereze pe copiii lui Israel prin război,așa cum credea Moise, ci prin puterea Sa măreață, pentru ca slava să-I fieatribuită numai Lui. Dumnezeu a folosit fapta lui Moise, ucidereaegipteanului, pentru a-Și aduce planul la îndeplinire. În providența Sa, El îldusese pe Moise în familia împărătească din Egipt, unde primise o educațiecuprinzătoare, și totuși Moise nu fusese pregătit ca Dumnezeu să-iîncredințeze lucrarea cea mare pentru care îl chemase să o îndeplinească.Moise nu putea să părăsească imediat curtea împăratului și favorurile care îierau acordate ca nepot al faraonului, ca să îndeplinească lucrarea specială a luiDumnezeu. El avea nevoie de un timp pentru a câștiga experiență și pentru afi educat în școala sărăciei și a condițiilor potrivnice. În timp ce trăia în loculsău retras, Domnul Și-a trimis îngerii pentru a-l învăța într-o modalitatedeosebită cu privire la viitor. Acolo, el a învățat mai bine importanta lecție astăpânirii de sine și a umilinței. El a păzit turmele lui Ietro și, în timp ce îșiîndeplinea îndatoririle umile de păstor, Dumnezeu îl pregătea pentru a fipăstorul spiritual al turmei Sale, adică al poporului Său, Israel.

Pe când conducea turma în deșert, Moise a ajuns la muntele lui Dumnezeu,chiar la Horeb, iar acolo „Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foccare ieșea din mijlocul unui rug”. „Domnul a zis: ’Am văzut asuprireapoporului Meu, care este în Egipt, și am auzit strigătele pe care le scoate dinpricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. M-am pogorât ca să-l izbăvescdin mâna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună șiîntinsă, într-o țară unde curg lapte și miere… Iată că strigătele israeliților auajuns până la Mine și am văzut chinul cu care îi chinuiesc egiptenii. Acum,vino, Eu te voi trimite la faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pecopiii lui Israel.’”

Sosise timpul când Dumnezeu dorea ca Moise să schimbe toiagul de păstorcu toiagul lui Dumnezeu, căruia îi dăduse puterea de a săvârși semne șiminuni pentru a elibera pe poporul Său din asuprire și pentru a-l ocroti cândva fi urmărit de vrăjmașii lui.

Moise a fost de acord să-și aducă la îndeplinire misiunea. Mai întâi l-avizitat pe socrul lui și a primit consimțământul acestuia pentru a se întoarceîmpreună cu familia în Egipt. El nu a îndrăznit să-i spună lui Ietro solia pecare o avea de transmis faraonului, ca nu cumva acesta să nu fie dispus să olase pe soția și pe copiii lui să-l însoțească într-o misiune atât de periculoasă.

Domnul l-a întărit și i-a îndepărtat temerile spunându-i: „Du-te, întoarce-teîn Egipt, căci toți cei ce umblau să-ți ia viața au murit.” [122]

CAPITOLUL 15

DESCOPERIREA PUTERII LUI DUMNEZEUCopiii lui Israel au stat mulți ani în robia egiptenilor. Când au venit în

Egipt, fuseseră doar câteva familii, dar au ajuns să fie o mare mulțime. Pentrucă erau înconjurați de idolatrie, mulți dintre ei pierduseră cunoaștereaDumnezeului adevărat și uitaseră Legea Sa. Aceștia s-au alăturat egiptenilorîn închinarea la soare, lună și stele, precum și la animale și chipuri făcute demâini omenești.

Tot ce se afla în jurul copiilor lui Israel era menit să-i facă să-L uite peDumnezeul cel viu. Totuși printre ei erau și evrei care păstraseră cunoaștereaDumnezeului adevărat, Creatorul cerului și al pământului. Ei erau întristațicând își vedeau copiii că sunt martori zi de zi la urâciunile oamenilor idolatridin jurul lor și chiar că iau parte cu ei la aceste fapte, închinându-se zeitățiloregiptene, făcute din lemn și piatră, și aducând jertfe acestor obiecte lipsite deviață. Cei credincioși au fost întristați și, în necazul lor, au strigat cătreDomnul, cerându-I să-i elibereze de jugul egiptean, să-i scoată din Egipt și să-i ducă într-un loc unde să scape de idolatrie și de influențele degradatoare dinjurul lor.

Totuși mulți evrei erau mulțumiți mai degrabă să rămână în sclavie decât sămeargă într-o țară nouă și să întâmpine dificultățile care însoțeau o astfel decălătorie. [113] Ca urmare, Domnul nu i-a eliberat prin primele semne șiminuni făcute în fața faraonului. El a condus evenimentele spre o manifestaredeplină a spiritului tiranic al faraonului, ca să-Și poată arăta marea Sa putereatât față de egipteni, cât și față de poporul Său și să-i facă nerăbdători săpărăsească Egiptul și să aleagă să-I slujească lui Dumnezeu.

Deși mulți israeliți ajunseseră să fie corupți de idolatrie, totuși ceicredincioși au rămas neclintiți. Ei nu și-au ascuns credința, ci au recunoscutîn mod deschis în fața egiptenilor faptul că Îi slujeau singurului Dumnezeuadevărat și viu. Ei au repetat dovezile existenței și ale puterii lui Dumnezeu dela creație și până în timpul lor. Egiptenii avuseseră ocazia de a se familiarizacu credința evreilor și cu Dumnezeul lor. Ei încercaseră să-i îndepărteze peînchinătorii credincioși de Dumnezeul cel adevărat și fuseseră deranjați defaptul că nu reușiseră să facă lucrul acesta nici prin amenințări, nici prinfăgăduirea unor răsplătiri, nici prin felul nemilos în care îi trataseră.

Ultimii doi faraoni care ocupaseră tronul Egiptului fuseseră tirani și îi

amenințaseră fără milă pe evrei. Bătrânii lui Israel se străduiseră să încurajezecredința tot mai slabă a israeliților, amintindu-le de făgăduința făcută luiAvraam și de cuvintele profetice pe care le spusese Iosif înainte de a muri,prevestind eliberarea lor din Egipt. Unii au vrut să asculte și să creadă. Alții auprivit la propria situație nefericită și și-au pierdut speranța.

POPORUL ISRAEL, INFLUENȚAT DE MEDIUL ÎN CARETRĂIA

Egiptenii aflaseră despre așteptările copiilor lui Israel și luau în râssperanțele lor de eliberare, vorbind batjocoritor despre puterea Dumnezeuluilor. Ei le atrăgeau atenția asupra situației lor ca popor, o simplă națiune desclavi, și le spuneau [114] cu dispreț: „Dacă Dumnezeul vostru este atât dedrept și de milos și are o putere mai mare ca zeii Egiptului, de ce nu văeliberează? De ce nu Își manifestă măreția și puterea înălțându-vă?

Apoi, egiptenii le atrăgeau atenția israeliților asupra oamenilor din propriulpopor, care se închinau chiar la idolii lor, pe care israeliții îi numeaudumnezei falși. Ei spuneau triumfători că zeii lor îi făcuseră să prospere, ledăduseră hrană, ploaie și bogății mari, că tot zeii lor îi dăduseră pe israeliți înmâinile lor pentru a le sluji și că ei aveau puterea de a-i asupri și de a-i ucide,așa încât să nu mai existe ca popor. Ei râdeau de ideea că evreii urmau să fieeliberați vreodată din sclavie.

Faraonul a declarat cu îngâmfare că ar dori să-L vadă pe Dumnezeul loreliberându-i din mâinile lui. Cuvintele acestea au nimicit speranțele multoradintre copiii lui Israel. Li se părea că declarațiile împăratului și alesfătuitorilor lui erau prea greu de suportat. Ei știau că erau tratați ca niștesclavi și că trebuie să suporte toată asuprirea pe care conducătorii șisupraveghetorii lor voiau să o aducă asupra lor. Copiii lor de partebărbătească erau căutați și uciși. Însăși viața li se părea o povară, dar credeauîn Dumnezeul cerurilor și I se închinau.

Apoi, au comparat situația lor cu aceea a egiptenilor. Ei nu credeau deloc înDumnezeul cel viu, care avea puterea de a salva sau de a nimici. Unii dintre eise închinau la idoli, chipuri de lemn și de piatră, în timp ce alții aleseseră să seînchine la soare, lună și stele, și totuși prosperau și erau bogați. Unii dintreevrei credeau că, dacă Dumnezeu era mai presus de toți zeii, nu îi va lăsa să fieniște sclavi ai unui popor idolatru.

Slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu au înțeles că [115] El îngăduise ca eisă ajungă în Egipt din cauza necredincioșiei lor față de Dumnezeu, ca popor,și din cauza înclinației lor de a întemeia căsătorii cu persoane din alte națiuni,fiind duși în felul acesta la idolatrie. Ei le-au spus cu hotărâre fraților lor căDumnezeu îi va scoate curând din Egipt și va sfărâma jugul asupririi lor.

Sosise timpul când Dumnezeu avea să răspundă la rugăciunile poporului

Său asuprit și să-l scoată din Egipt prin manifestări atât de mărețe ale puteriiSale, încât egiptenii să fie constrânși să recunoască faptul că Dumnezeulevreilor, pe care Îl disprețuiseră, era mai presus de toți zeii. El urma să-ipedepsească pentru idolatria lor și pentru că le atribuiau cu îngâmfare zeilorlor fără viață toate binecuvântările pe care le primiseră. Dumnezeu avea săslăvească propriul Nume, pentru ca popoarele celelalte să audă despre putereaLui și să tremure în fața faptelor Sale mărețe și pentru ca poporul Său,asistând la lucrările Sale minunate, să se întoarcă întru totul de la idolatriepentru a-I aduce o închinare autentică.

Prin eliberarea lui Israel din Egipt, Dumnezeu Și-a arătat într-un modvizibil înaintea tuturor egiptenilor mila Sa față de poporul Său. Dumnezeu aconsiderat că este potrivit să aducă la îndeplinire judecățile Sale asuprafaraonului, așa încât, dacă nu va putea fi convins pe altă cale, să afle dinpropria experiență nefericită că puterea Sa era mai presus de puterea tuturorcelorlalți zei. Pentru ca Numele Său să fie recunoscut pe întregul pământ, Elurma să prezinte înaintea tuturor popoarelor o dovadă exemplară șiconvingătoare cu privire la puterea și dreptatea Sa divină. Planul luiDumnezeu a fost ca manifestările acestea ale puterii să întărească credințacelor ce alcătuiau poporul Său, iar urmașii lor să I se închine cu statorniciedoar Lui, Dumnezeul care făcuse minuni atât de pline de milă pentru ei.

După ce faraonul îi ceruse poporului să confecționeze cărămizi fără să ledea paie, Moise i-a declarat că Dumnezeul pe care el pretindea că nu-Lcunoaște avea să îl oblige să se [116] supună cerințelor Sale și să recunoascăautoritatea Sa în calitate de Conducător suprem.

PLĂGILEMinunile în care toiagul a fost prefăcut într-un șarpe și apa râului, în sânge

nu au mișcat inima împietrită a faraonului, ci doar au sporit ura lui față deisraeliți. Lucrarea vrăjitorilor l-a determinat să creadă că minunile acesteafuseseră făcute prin magie, dar a avut din plin dovada că lucrurile nu erau așa,când plaga broaștelor a fost înlăturată. Dumnezeu ar fi putut să le facă sădispară și să se întoarcă în țărână într-o clipă, dar nu a făcut așa, ca nu cumva,după ce aveau să fie îndepărtate, împăratul și egiptenii să spună că acesteafuseseră rezultatul magiei, asemenea lucrării făcute de magicieni. Broaștele aumurit, și egiptenii le-au strâns grămezi, care au putut fi văzute de toți și careau poluat aerul. În minunea aceasta, împăratul și toți cei din Egipt au primitdovezi pe care logica și filozofia lor deșartă nu le-au putut înlătura și care arătau că lucrarea aceasta nu era rezultatul magiei,ci o judecată venită de la Dumnezeul cerurilor.

Vrăjitorii nu au fost în stare să producă păduchii. Domnul nu le-a îngăduitnici măcar să li se pară, nici lor, nici egiptenilor, că ei puteau să aducă plagapăduchilor. El voia să înlăture orice scuză pentru necredința faraonului. El i-aconstrâns chiar și pe vrăjitori să spună: „Aici este degetul lui Dumnezeu!”

Apoi, a urmat plaga muștelor câinești. Muștele aduse peste Egipt nu erauasemenea muștelor inofensive care ne supără în unele anotimpuri ale anului,ci erau mari și veninoase. Mușcătura lor era foarte dureroasă, atât pentruoameni, cât și pentru animale. Dumnezeu a făcut deosebire între cei dinpoporul Său și egipteni și nu a îngăduit ca muștele să apară pe teritoriilelocuite de evrei. [117]

Domnul a trimis apoi plaga ciumei animalelor, dar, în același timp, aocrotit turmele și cirezile evreilor, așa încât nu a murit niciun animal. Apoi avenit plaga bubelor, atât peste oameni, cât și peste animale, și nici vrăjitorii nuau putut să se ferească de ea. După aceea, Domnul a trimis asupra Egiptuluiplaga ploii cu piatră amestecată cu foc, cu tunete și fulgere. Fiecare plagă afost anunțată înainte de a veni, ca să nu se spună că a avut loc din întâmplare.Domnul le-a demonstrat egiptenilor că întregul pământ se afla subconducerea Dumnezeului evreilor – că tunetele, piatra și furtuna se supuneauvocii Sale. Faraon cel mândru, care întrebase la început: „Cine este Domnul,ca să ascult de glasul Lui?”, s-a umilit și a zis: „Am păcătuit. Domnul aredreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați.” El l-a rugat pe Moise să

mijlocească înaintea lui Dumnezeu, pentru ca tunetele și fulgereleîngrozitoare să înceteze.

Apoi, Domnul a trimis plaga îngrozitoare a lăcustelor. Împăratul a ales maidegrabă să vină plăgile decât să se supună lui Dumnezeu. El și-a văzutîntreaga împărăție suportând minunile acestor judecăți îngrozitoare, fără săsimtă vreo remușcare. Atunci, Domnul a trimis întunericul asupra Egiptului.Oamenii nu numai că au fost lipsiți de lumină, dar atmosfera era foarteapăsătoare, așa încât respirația era grea, totuși evreii au avut parte de aer curatși de lumină în locuințele lor.

Dumnezeu a mai adus încă o plagă înspăimântătoare asupra Egiptului, maiaspră ca oricare plagă precedentă. Doar împăratul și preoții idolatri se maiîmpotriveau ultimei cereri adresate de Moise. Poporul dorea ca evreilor să lise îngăduie să părăsească Egiptul. Moise i-a vorbit faraonului și poporuluiegiptean, precum și israeliților, despre natura și rezultatul ultimei plăgi. Înnoaptea aceea, [118] atât de îngrozitoare pentru egipteni și atât de plină deslavă pentru poporul lui Dumnezeu, a fost instituit ceremonialul solemn alsărbătorii Paștelui.

Împăratului egiptean și poporului mândru și idolatru le-a fost foarte dificilsă se supună cerințelor Dumnezeului cerului. Împăratul Egiptului a cedatfoarte greu. Când se afla sub loviturile cele mai dureroase, el era dispus săcedeze puțin, dar când loviturile erau înlăturate, el își retrăgea aprobărilefăcute. Ca urmare, asupra Egiptului a fost adusă plagă după plagă, dar el nu acedat mai mult decât fusese obligat să cedeze prin pedepsele îngrozitoare alemâniei lui Dumnezeu. Faraonul a continuat în răzvrătirea lui, chiar și după ceEgiptul fusese ruinat.

Moise și Aaron i-au spus faraonului care aveau să fie natura și rezultatulfiecărei plăgi ce avea să urmeze, din cauza refuzului său de a-l lăsa pe Israel săplece. De fiecare dată, el a văzut plăgile acestea venind exact așa cum i sespusese că vor veni, și totuși nu a vrut să se supună. Mai întâi, el a vrut să ledea doar permisiunea de a-I aduce jertfe lui Dumnezeu în țara Egiptului, apoi,după ce Egiptul suferise din cauza mâniei lui Dumnezeu, el a fost de acord săplece numai bărbații. După ce Egiptul fusese nimicit aproape în întregime deplaga lăcustelor, el a fost de acord să plece și femeile, și copiii, dar nu a vrutsă-i lase să plece împreună cu turmele lor. Atunci, Moise i-a spus faraonuluică îngerul lui Dumnezeu va ucide fiecare întâi născut din familiile lor.

Fiecare plagă fusese din ce în ce mai aspră decât precedenta, iar aceasta

urma să fie mai îngrozitoare decât toate celelalte. Totuși împăratul celmândru a fost nespus de furios și nu s-a umilit. Când au văzut pregătirilemari care aveau loc în mijlocul israeliților, în vederea acelei nopțiînspăimântătoare, egiptenii au ridiculizat acel semn al sângelui de pe pragulușii caselor lor. [119]

CAPITOLUL 16

ELIBERAREA POPORULUI ISRAEL DIN ROBIE Copiii lui Israel respectaseră îndrumările date de Dumnezeu și, în timp ce

îngerul morții trecea din casă în casă printre egipteni, ei erau pregătiți cu toțiipentru călătorie și așteptau ca împăratul cel răzvrătit și mai-marii lui să-iîndemne să plece.

„La miezul nopții, Domnul a lovit pe toți întâii născuți din țara Egiptului,de la întâiul născut al faraonului, care ședea pe scaunul lui de domnie, până laîntâiul născut al celui închis în temniță, și până la toți întâii născuți aidobitoacelor. Faraon s-a sculat noaptea, el și toți slujitorii lui, și toți egiptenii;și au fost mari țipete în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. ’Luați-vă și oile și boii, cum ați zis, duceți-vă și binecuvântați-mă.’ Egiptenii zoreaupoporul și se grăbeau să-i scoată din țară, căci ziceau: ’Altfel, toți vom pieri.’

Poporul și-a luat plămădeala, înainte de a se dospi. Și-au învelit postăvile cuplămădeala în haine și le-au pus pe umeri. Copiii [120] lui Israel au făcut cespusese Moise și au cerut egiptenilor vase de argint, vase de aur și haine.Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-auîmplinit cererea. Și astfel au jefuit pe egipteni.”

Domnul i-a descoperit lui Avraam lucrul acesta cu patru sute de ani înaintede a se împlini: „Și Domnul a zis lui Avram: ’Să știi hotărât că sămânța ta va fistrăină într-o țară care nu va fi a ei; acolo va fi robită și o vor apăsa greu timpde patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu, și peurmă va ieși de acolo cu mari bogății” (Geneza 15,13.14).

„O mulțime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau și turmeînsemnate de oi și boi.” Copiii lui Israel au ieșit din Egipt împreună cu toateproprietățile lor, care nu i-au aparținut faraonului, pentru că nu i levânduseră niciodată. Iacov și fiii lui au venit cu turmele și cirezile lor în Egipt.Copiii lui Israel ajunseseră nespus de numeroși, iar turmele și cirezile lor seînmulțiseră mult. Dumnezeu îi judecase pe egipteni, trimițând peste ei plăgileși făcându-i să-i grăbească pe israeliți să iasă din Egipt cu tot ce aveau.

„După ce a lăsat faraonul pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pedrumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zisDumnezeu: ’S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să seîntoarcă în Egipt.’ Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul

care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați dințara Egiptului. Moise a luat cu el oasele lui Iosif, căci Iosif pusese pe fiii luiIsrael să jure zicând: ’Când vă va cerceta Dumnezeu, [121] să luați cu voioasele mele de aici.’”

STÂLPUL DE FOC„Au plecat din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. Domnul

mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iarnoaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, șinoaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nicistâlpul de foc în timpul nopții.”

Domnul a știut că filistenii nu vor fi de acord să-i lase să treacă prin țaralor. Ei aveau să spună despre israeliți: „Au furat de la stăpânii lor din Egipt.”Ca urmare, filistenii ar fi luptat contra lor. Așadar, prin faptul că i-a condusprin mare, Dumnezeu S-a arătat a fi atât un Dumnezeu milos, cât și unDumnezeu înțelept. Domnul i-a spus lui Moise că faraonul îi va urmări și l-aîndrumat exact la locul unde trebuiau să-și așeze tabăra, lângă mare.Dumnezeu i-a zis lui Moise că El va fi onorat înaintea faraonului și a întregiilui oștiri.

După ce evreii se îndepărtaseră la o distanță de câteva zile de Egipt,egiptenii i-au spus faraonului că aceștia fugiseră și că nu se vor mai întoarceniciodată să-i slujească. Atunci, le-a părut rău că le îngăduiseră să plece dinEgipt. Pentru ei era o pierdere foarte mare să fie lipsiți de slujirea israeliților șiau regretat că fuseseră de acord să-i lase să plece. În ciuda tuturor suferințelorpe care le suportaseră din cauza judecăților lui Dumnezeu, ei erau atât deîmpietriți de răzvrătirea lor continuă, încât au hotărât să-i urmărească pecopiii lui Israel și să-i aducă înapoi cu forța în Egipt. Împăratul a luat oarmată foarte numeroasă și șase sute de care și i-a urmărit, ajungându-i dinurmă pe când se aflau lângă mare.

„Faraonul se apropia. Copiii lui Israel [122] și-au ridicat ochii și iată căegiptenii veneau după ei. Și copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare și austrigat către Domnul după ajutor. Ei au zis lui Moise: ’Nu erau oare morminteîn Egipt ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-aifăcut de ne-ai scos din Egipt? Nu-ți spuneam noi în Egipt: «Lasă-ne să slujimca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât sămurim în pustie?»’ Moise a răspuns poporului: ’Nu vă temeți de nimic, stațipe loc și veți vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci peegiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. DomnulSe va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.’”

Cât de curând și-au pierdut israeliții încrederea în Dumnezeu! Ei fuseseră

martori la toate judecățile aduse asupra Egiptului pentru a-l constrânge peîmpărat să-i lase să plece, dar când încrederea lor în Dumnezeu a fost pusă laîncercare, ei au murmurat, în ciuda faptului că văzuseră dovezile atât de mariale puterii Sale, care se manifestase în eliberarea lor minunată. În loc de a seîncrede în Dumnezeu în vreme de nevoie, ei au murmurat împotrivacredinciosului Moise, amintindu-i de cuvintele lor pline de necredință pe carele rostiseră în Egipt. Ei l-au acuzat ca fiind cauza tuturor suferințelor lor. El i-a încurajat să se încreadă în Dumnezeu și să nu-și exprime necredința, pentrucă vor vedea ce va face Domnul pentru ei. Moise a strigat stăruitor cătreDomnul, rugându-L să salveze poporul Său ales.

ELIBERAREA DE LA MAREA ROȘIE„Domnul a zis lui Moise: ’Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui

Israel să pornească înainte. Tu, ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare șidespic-o; și copiii [123] lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.’”Dumnezeu voia ca Moise să înțeleagă faptul că El va lucra pentru poporul Său– că însăși nevoia lor va fi ocazia Sa de a Se manifesta. După ce aveau săînainteze cât puteau de mult, Moise trebuia să-i îndemne să continue, pentrucă el urma să folosească toiagul pe care i-l dăduse Dumnezeu pentru a despicaapele.

„’Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Și faraonulși toată oastea lui, carele și călăreții lui, vor face să se arate slava Mea. Și vor știegiptenii că Eu sunt Domnul când faraonul, carele și călăreții lui vor face să searate slava Mea.’ Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei luiIsrael, Și-a schimbat locul și a mers înapoia lor, și stâlpul de nor, care mergeaînaintea lor, și-a schimbat locul și a stat înapoia lor. El s-a așezat între tabăraegiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pecealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiatuna de alta.”

Egiptenii nu au putut să-i vadă pe evrei deoarece în fața lor se afla un norfoarte întunecos, dar același nor era plin de lumină pentru Israel. DumnezeuȘi-a manifestat puterea în felul acesta pentru a-i pune la încercare pe cei dinpoporul Său, ca să vadă dacă se vor încrede în El după ce le oferise astfel desemne ale grijii și dragostei față de ei și ca să-i mustre pentru necredința șimurmurarea lor. „Moise și-a întins mâna spre mare. Și Domnul a pus mareaîn mișcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toatănoaptea; el a uscat marea, și apele s-au despărțit în două. Copiii lui Israel autrecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și lastânga lor.” Apele s-au dat la o parte și au stat de o parte și de alta, ca nișteziduri solide, [124] în timp ce israeliții au trecut prin mijlocul mării ca pepământ uscat.

În noaptea aceea, egiptenii triumfau pentru că israeliții se aflau din nou subputerea lor. Ei credeau că nu era nicio posibilitate ca aceștia să scape, deoareceîn fața lor se întindea Marea Roșie, iar armatele lor numeroase erau chiar înspatele lor. Dimineață, când au ajuns la mare, iată că era o cale liberă, apeleerau împărțite și stăteau ca niște ziduri de o parte și de alta, iar copiii lui Israel

erau la jumătatea drumului prin mare, mergând pe pământ uscat. Ei au statpuțin pentru a hotărî care era calea cea mai bună de urmat. Erau dezamăgiți șifurioși că, deși evreii erau aproape sub puterea lor, iar ei erau siguri că-i vorînvinge, o cale neașteptată s-a deschis pentru ei în mare. Și egiptenii s-auhotărât să-i urmeze.

Așa că „i-au urmărit; și toți caii faraonului, carele și călăreții lui au intratdupă ei în mijlocul mării. În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de foc și denor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeala în tabăraegiptenilor. A scos roțile carelor și le-a îngreunat mersul. Egiptenii au zisatunci: ’Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru elîmpotriva egiptenilor.’”

Egiptenii au îndrăznit să se aventureze pe calea pe care Dumnezeu opregătise pentru poporul Său, iar îngerii lui Dumnezeu le-au scos roțilecarelor astfel încât înaintarea egiptenilor a devenit foarte lentă. Au început săse îngrijoreze, amintindu-și de judecățile pe care Dumnezeul evreilor leadusese asupra lor în Egipt spre a-i constrânge să lase pe Israel să plece și s-augândit că Dumnezeu ar putea să-i dea pe toți pe mâna israeliților. Ei au ajunsla concluzia că [125] Dumnezeu lupta pentru israeliți, le-a fost îngrozitor defrică și erau pe punctul de a se întoarce și de a fugi, când „Domnul a zis luiMoise: ’Întinde-ți mâna spre mare; și apele au să se întoarcă peste egipteni,peste carele lor și peste călăreții lor.’

Moise și-a întins mâna spre mare. Și, înspre dimineață, marea și-a luatiarăși repeziciunea cursului și, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă; darDomnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării. Apele s-au întors și auacoperit carele, călăreții și toată oastea faraonului, care intraseră în mare dupăcopiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. Dar copiii lui Israel au trecut prinmijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta și lastânga lor. În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor; șiIsrael a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării. Israel a văzut mâna puternicăpe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut deDomnul și a crezut în Domnul și în robul Său, Moise.”

Când au asistat la lucrarea minunată pe care o făcuse Dumnezeunimicindu-i pe egipteni, evreii s-au unit într-un cântec inspirat care exprima,plin de elocvență, lauda și recunoștința lor. [126]

CAPITOLUL 17

CĂLĂTORIILE POPORULUI ISRAEL Copiii lui Israel au călătorit prin pustie și, timp de trei zile, nu au putut să

găsească apă bună de băut. Sufereau de sete și „poporul a cârtit împotriva luiMoise, zicând: ’Ce avem să bem?’ Moise a strigat către Domnul; și Domnul i-aarătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Și apa s-a făcut dulce. Acolo a datDomnul poporului legi și porunci și acolo l-a pus la încercare. El a zis: ’Dacăvei asculta cu luare-aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei facece este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui și dacă vei păzitoate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit peegipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.’”

Copiii lui Israel păreau să aibă o inimă rea și necredincioasă. Ei nu eraudispuși să suporte greutățile din pustie. Când se confruntau cu dificultăți pedrum, ei le priveau ca pe niște situații imposibile. Încrederea lor în Dumnezeuse pierdea și nu puteau să vadă nimic înaintea lor în afară de moarte. „Și toatăadunarea copiilor lui Israel a cârtit în pustia aceea împotriva lui Moise și a luiAaron. Copiii lui Israel le-au zis: ’Cum de n-am murit loviți de mânaDomnului [127] în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele noastre cu carne,când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca săfaceți să moară de foame toată mulțimea aceasta.’”

Ei nu suferiseră cu adevărat chinurile foamei, căci pentru prezent aveauhrană, dar se temeau pentru viitor. Ei nu puteau să înțeleagă cum va rezistaoștirea lui Israel în călătoria lungă prin pustie folosind doar hrana simplă pecare o aveau, și, în necredința lor, își vedeau copiii murind de foame. Domnulvoia ca ei să ajungă lipsiți de hrană și să se confrunte cu dificultăți pentru cainima lor să se întoarcă spre El și, amintindu-și că îi ajutase până atunci, săaibă încredere în El. Domnul era gata să fie pentru ei un ajutor mereuprezent. Dacă urmau să-L caute în vreme de nevoie, El avea să-Și manifestefață de ei dovezile dragostei și ale grijii Sale neîncetate.

Totuși ei păreau a fi dispuși să se încreadă în Domnul numai atunci cândputeau să vadă cu ochii lor dovezile continue ale puterii Sale. Dacă ar fi avut ocredință adevărată și neclintită în Dumnezeu, ar fi suportat cu voioșiepiedicile, situațiile neplăcute și chiar suferința reală, având în vedere tot cefăcuse Domnul într-o modalitate atât de minunată pentru eliberarea lor din

robie. Mai mult, Domnul le-a făgăduit că, dacă vor asculta de poruncile Sale,nu vor suferi de nicio boală, pentru că El le-a spus: „Eu sunt Domnul, care tevindecă.”

După o făgăduință atât de sigură din partea lui Dumnezeu, necredința cucare au anticipat faptul că ei și copiii lor ar putea să moară de foame era unpăcat strigător la cer. Ei suferiseră mult în Egipt din cauza muncii istovitoare.Copiii lor fuseseră uciși și, ca răspuns la rugăciunile lor disperate, Dumnezeuavusese milă de ei și îi eliberase. El le-a promis că va fi Dumnezeul lor, că îi vaalege [128] ca popor al Său și îi va călăuzi într-o țară întinsă și bună.

Totuși ei erau gata să-și piardă curajul la fiecare suferință pe care trebuiausă o suporte pe drumul spre Țara Făgăduită. Ei suportaseră mult cândfuseseră în slujba egiptenilor, dar acum nu puteau să suporte suferința înslujba lui Dumnezeu. Când erau puși la încercare, erau gata să se lase copleșițide îndoieli întunecate și să cadă în descurajare. Murmurau împotriva luiMoise, slujitorul credincios al lui Dumnezeu, și îl acuzau pentru toateîncercările lor, exprimând dorința nelegiuită de a fi rămas în Egipt, undeputeau să stea lângă oalele lor cu carne și să mănânce pâine din belșug.

O ÎNVĂȚĂTURĂ PENTRU ZILELE NOASTRENecredința și murmurările copiilor lui Israel îi reprezintă pe cei din

poporul lui Dumnezeu de astăzi. Mulți privesc înapoi și sunt uimiți denecredința și murmurările lor continue, după ce Domnul a făcut atât de multpentru ei, oferindu-le dovezi repetate ale dragostei și grijii Sale față de ei. Eiconsideră că nu ar fi trebuit să se arate nerecunoscători. Totuși unii caregândesc astfel murmură și sunt nemulțumiți pentru lucruri de micăimportanță. Ei nu se cunosc pe ei înșiși. Dumnezeu încearcă adesea credințalor prin dificultăți mărunte, iar ei nu suportă încercarea cu nimic mai binedecât Israelul din vechime.

Nevoile prezente ale multora sunt împlinite, totuși ei nu se încred înDomnul pentru viitor. Când anticipează o nevoie, ei manifestă necredință șicad în descurajare și tristețe. Unii se îngrijorează fără încetare, temându-se canu cumva să ajungă săraci, iar copiii lor să sufere. Când apar greutăți sau cândsunt aduși în situații dificile – când credința și dragostea lor față deDumnezeu sunt puse la încercare –, ei se dau înapoi din fața încercării șimurmură cu privire la modalitatea pe care Dumnezeu a ales-o pentru a lecurăța caracterul. [129] Dragostea lor nu se dovedește a fi curată și desăvârșităpentru a răbda totul.

Credința celor din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie puternică, activă șirăbdătoare – o încredere deplină în lucrurile nădăjduite. Atunci, cuvinteleunor astfel de oameni vor fi: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul și tot ceeste în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Pentru că El S-a purtat cumărinimie față de mine.”

Unii consideră că renunțarea la sine este o adevărată suferință. Ei îșiîngăduie un apetit pervertit, iar interzicerea împlinirii poftelor nesănătoase i-ar face chiar și pe mulți care se declară a fi creștini să dea înapoi imediat, ca șicând o alimentație simplă îi va duce la o adevărată înfometare. Asemeneacopiilor lui Israel, ei ar prefera sclavia, un trup bolnav și chiar moartea, maidegrabă decât să fie lipsiți de oalele lor cu carne. Tot ce i s-a făgăduit rămășițeipentru timpul de necaz sunt pâinea și apa.

MANA„Când s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște

grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pământ. Copiii lui Israel s-auuitat la ea și au zis unul către altul: ’Ce este aceasta?’ căci nu știau ce este.Moise le-a zis: ’Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană. Iată ce a poruncitDomnul: «Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, și anumeun omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentrucei din cortul lui.»’

Israeliții au făcut așa și au strâns unii mai mult, alții mai puțin. În urmă omăsurau cu omerul, și cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cinestrânsese mai puțin nu ducea lipsă de loc. Fiecare strângea tocmai cât îitrebuia pentru hrană. [130] Moise le-a zis: ’Nimeni să nu lase ceva din ea pânăa doua zi dimineață.’ N-au ascultat de Moise și s-au găsit unii care au lăsatceva din ea până dimineața; dar a făcut viermi și s-a împuțit. Moise s-a mâniatpe oamenii aceia. Astfel, în toate diminețile, fiecare strângea cât îi trebuiapentru hrană; și, când venea căldura soarelui, se topea.

În ziua a șasea, au strâns hrană îndoit, și anume doi omeri de fiecare. Toțifruntașii adunării au venit și i-au spus lui Moise lucrul acesta. Și Moise le-azis: ’Domnul a poruncit așa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinatDomnului; coaceți ce aveți de copt, fierbeți ce aveți de fiert și păstrați până adoua zi dimineața tot ce va rămâne!’ Au lăsat-o până a doua zi dimineața,cum poruncise Moise; și nu s-a împuțit și n-a făcut viermi. Moise a zis:’Mâncați-o azi, căci este ziua Sabatului; azi nu veți găsi mană pe câmp. Vețistrânge timp de șase zile; dar în ziua a șaptea, care este Sabatul, nu va fi.’”

Domnul nu este cu nimic mai puțin strict acum cu privire la Sabatul Săudecât era atunci când le-a dat copiilor lui Israel îndrumările acestea precise. Elle-a cerut să coacă tot ce aveau de copt și să fiarbă tot ce aveau de fiert în ziuaa șasea, ziua de pregătire pentru odihna Sabatului.

Dumnezeu Și-a manifestat dragostea și grija Sa cea mare față de poporulLui trimițându-i pâine din cer. „Oamenii au mâncat hrana îngerilor”, adicăhrana pe care le-au dat-o îngerii. Întreita minune a manei – o cantitate dublăîn ziua a șasea și lipsa manei de pe câmp în ziua a șaptea, precum și păstrareaei în stare proaspătă pe parcursul Sabatului, în timp ce în zilele celelalteajungea să nu mai fie bună de mâncat [131] – a avut scopul de a întipări înmintea lor sfințenia Sabatului.

După ce li s-a oferit hrană din belșug, israeliților le-a fost rușine denecredința și murmurările lor și au făgăduit să se încreadă în Domnul peviitor, dar și-au uitat curând făgăduința și au căzut la prima încercare acredinței lor.

APA DIN STÂNCĂIsraeliții au plecat din pustia Sin și și-au așezat tabăra la Refidim. Acolo nu

era apă de băut. „Atunci, poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: ’Dă-neapă să bem!’ Moise le-a răspuns: ’Pentru ce căutați ceartă cu mine? Pentru ceispitiți pe Domnul?’ Poporul stătea acolo, chinuit de sete și cârtea împotrivalui Moise. El zicea: ’Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim desete aici cu copiii și turmele noastre?’ Moise a strigat către Domnul și a zis:’Ce să fac cu poporul acesta? Încă puțin și au să mă ucidă cu pietre.’

Domnul a zis lui Moise: ’Treci înaintea poporului și ia cu tine vreo câțivadin bătrânii lui Israel; ia-ți în mână și toiagul cu care ai lovit râul și pornește!Iată, Eu voi sta înaintea ta pe stânca Horebului; vei lovi stânca și va țâșni apădin ea, și poporul va bea.’ Moise a făcut așa în fața bătrânilor lui Israel. El anumit locul acela ’Masa și Meriba’ (Ispită și ceartă), căci copiii lui Israel secertaseră și ispitiseră pe Domnul zicând: ’Este oare Domnul în mijloculnostru sau nu este?’”

Dumnezeu a fost cel care i-a îndrumat pe copiii lui Israel să își așeze tabăraîn locul acela unde nu era apă, ca să-i pună la încercare [132] pentru a vedeadacă Îl vor căuta în necazul lor sau dacă vor murmura, așa cum făcuserăînainte. Având în vedere ce făcuse Dumnezeu pentru ei în eliberarea lorminunată, ar fi trebuit să se încreadă în El în timp de necaz. Ei ar fi trebuit săștie că El nu va îngădui să moară de sete cei cărora le făgăduise că-i va face săfie poporul Său. Totuși, în loc de a-L ruga pe Domnul cu umilință să le oferecele necesare, ei au murmurat împotriva lui Moise și i-au cerut apă.

Fără încetare, Dumnezeu Își manifestase puterea într-un mod minunat fațăde ei ca să-i facă să înțeleagă faptul că toate binecuvântările pe care le-auprimit au venit de la El, că El putea să le dea sau să le ia înapoi, după cumvoia. Uneori, ei au înțeles pe deplin lucrul acesta și s-au umilit adânc înainteaDomnului, alteori, când le era sete și foame, ei îl acuzau pe Moise, de parcăplecaseră din Egipt ca să-l mulțumească pe el. Moise era întristat demurmurările lor nemiloase. El L-a întrebat pe Domnul ce să facă, deoareceoamenii erau gata să-l ucidă cu pietre. Domnul i-a poruncit să ia toiagul luiDumnezeu și să lovească stânca. Norul slavei Sale se afla chiar în fața stâncii.„A despicat stânci în pustie și le-a dat să bea ca din niște valuri cu ape multe.A făcut să țâșnească izvoare din stânci și să curgă ape ca niște râuri” (Psalmi78,15.16).

Moise a lovit stânca, dar Domnul Hristos a fost Acela care a stat lângă el șia făcut ca apa să curgă din stânca dură. Israeliții L-au ispitit pe Domnul cândle era sete și au spus: „Dacă Dumnezeu ne-a adus aici, de ce nu ne dă apă șipâine?” Faptul că israeliții au manifestat o necredință atât de strigătoare la cerl-a făcut pe Moise să se teamă că Dumnezeu îi va pedepsi pentru murmurărilelor nelegiuite. Domnul a pus la încercare credința poporului Său, dar israelițiinu au suportat [133] încercarea. Ei au murmurat cerând mâncare și apă și s-au plâns de Moise. Din cauza necredinței lor, Dumnezeu a îngăduit cavrăjmașii să pornească la război împotriva lor, ca să le poată arăta celor dinpoporul Său de unde vine puterea lor.

BIRUINȚA ASUPRA LUI AMALEC„Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim. Atunci, Moise a zis lui Iosua:

’Alege niște bărbați și ieși de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâinepe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.’ Iosua a făcut ce-ispusese Moise și a ieșit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron și Hurs-au suit pe vârful dealului. Când își ridica Moise mâna, era mai tare Israel; șicând își lăsa mână în jos, era mai tare Amalec. Mâinile lui Moise fiind trudite,ei au luat o piatră, au pus-o sub el și el a șezut pe ea. Aaron și Hur îi sprijineaumâinile, unul de o parte, iar altul de alta; și mâinile lui au rămas întinse pânăla asfințitul soarelui.”

Moise și-a ridicat mâinile spre cer, ținând toiagul lui Dumnezeu în mânadreaptă și cerând ajutor de la Dumnezeu. Atunci, israeliții au fost maiputernici și i-au respins pe vrăjmașii lor. Când Moise și-a lăsat mâinile jos, s-avăzut că israeliții au pierdut îndată tot ce câștigaseră și au fost biruiți devrăjmașii lor. Moise și-a ridicat din nou mâinile spre cer, iar israeliții au fostmai puternici și vrăjmașii au fost respinși.

Acest gest de ridicare a mâinilor spre Dumnezeu avea scopul de a-i învățape israeliți că, atâta vreme cât se încredeau în Dumnezeu și se bazau peputerea și călăuzirea Sa, El avea să lupte pentru ei și să-i biruie pe vrăjmașiilor. Dar, dacă încetau să se [134] bazeze pe puterea Sa și începeau să seîncreadă în puterea proprie, ei aveau să fie chiar mai slabi decât vrăjmașii lor,care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, iar vrăjmașii lor urmau să-i biruie. Apoi,„Iosua a biruit pe Amalec și poporul lui, cu tăișul sabiei.

Domnul a zis lui Moise: ’Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstrezeaducere-aminte, și spune lui Iosua că voi șterge pomenirea lui Amalec de subceruri.’ Moise a zidit un altar și i-a pus numele ’Domnul, steagul meu’. El azis: ’Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului,Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!’” Dacăisraeliții nu ar fi murmurat împotriva Domnului, El nu ar fi îngăduit cavrăjmașii să pornească la război împotriva lor.

VIZITA LUI IETROÎnainte de a pleca din Egipt, Moise și-a trimis soția și copiii înapoi la socrul

său. După ce a auzit despre eliberarea minunată a israeliților din Egipt, Ietrol-a vizitat pe Moise în pustie și i-a adus soția și copiii. „Moise a ieșit înainteasocrului său, s-a aruncat cu fața la pământ și l-a sărutat. S-au întrebat unul pealtul de sănătate și au intrat în cortul lui Moise. Moise i-a istorisit socrului săutot ce făcuse Domnul împotriva faraonului și împotriva Egiptului din pricinalui Israel, toate suferințele care veniseră peste ei pe drum și cum îi izbăviseDomnul din ele.

Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Israel șipentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor. Și Ietro a zis: ’Binecuvântat să fieDomnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna [135] faraonului,El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! Cunosc acum că Domnul estemai mare decât toți dumnezeii; căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El afost mai presus de ei.’ Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere-de-tot și o jertfă de mâncare. Aaron și toți bătrânii lui Israel au venit și au luatparte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu.”

În înțelepciunea sa, Ietro a înțeles îndată că răspunderile lui Moise eraufoarte mari și că oamenii din popor apelau la el pentru toate problemele lor,iar el îi învăța cu privire la poruncile și Legea lui Dumnezeu. El i-a spus luiMoise: „’Acum ascultă glasul meu; am să-ți dau un sfat, și Dumnezeu va fi cutine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea luiDumnezeu. Învață-i poruncile și legile și arată-le calea pe care trebuie s-ourmeze și ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici, temătoride Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmași ai lăcomiei; pune-i peste popordrept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci șicăpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul; să aducă înaintea tatoate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înșiși. Înfelul acesta îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine. Dacăvei face lucrul acesta și dacă Dumnezeu îți va porunci așa, vei putea face fațălucrurilor, și tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.’

Moise a ascultat sfatul socrului său și a făcut tot ce spusese el. Moise a alesoameni destoinici din tot Israelul și i-a pus căpetenii ale poporului, căpeteniipeste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii pestezece. Ei judecau [136] poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise

pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei înșiși. Apoi, Moise a trimispe socrul său în țara lui.”

Moise nu era mai presus de poziția de a fi învățat de socrul lui. Dumnezeuîl înălțase mult și făcuse minuni prin el, totuși Moise nu a considerat că, dacăDumnezeu îl alesese să-i învețe pe alții și săvârșise lucruri minunate prinmâna lui, el nu mai avea nevoie să fie învățat. Moise a ascultat cu bucurieîndemnurile socrului său și a adoptat planul său ca fiind o modalitateînțeleaptă de organizare. [137]

CAPITOLUL 18

LEGEA LUI DUMNEZEU „După ce au plecat de la Refidim, copiii lui Israel au ajuns în pustia Sinai și

au tăbărât în pustie. Israel a tăbărât acolo, în fața muntelui. Moise s-a suit laDumnezeu. Și Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: ’Așa să vorbești caseilui Iacov și să spui copiilor lui Israel: «Ați văzut ce am făcut Egiptului și cumv-am purtat pe aripi de vultur și v-am adus aici la Mine. Acum, dacă vețiasculta glasul Meu și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toatepopoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veți fi o împărăție de preoți șiun neam sfânt.» Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’Moise a venit de a chemat pe bătrânii poporului și le-a pus înainte toatecuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. Tot poporul a răspuns: ’Vomface tot ce a zis Domnul!’ Moise a spus Domnului cuvintele poporului.”

Israeliții au acceptat ca Dumnezeu să fie Conducătorul lor și au făcut cu Elun legământ solemn prin care au ajuns să fie supușii deosebiți ai autoritățiiSale divine. „Și Domnul a zis lui Moise: ’Iată, voi veni la tine într-un nor gros,pentru ca să audă poporul [138] când îți voi vorbi și să aibă totdeaunaîncredere în tine.’” Când întâlniseră greutăți pe cale, evreii fuseseră înclinațisă murmure împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și să-i acuze de faptulcă au scos oștirea lui Israel din Egipt pentru a o nimici. Dumnezeu voia să-lonoreze pe Moise înaintea lor, ca să-i îndrume să aibă încredere înînvățăturile lui și să știe că El pusese Duhul Său peste el.

PREGĂTIREA ÎN VEDEREA APROPIERII DE DUMNEZEUDomnul i-a dat lui Moise îndrumări explicite cu privire la pregătirea

israeliților pentru momentul când El urma să Se apropie de ei, așa încât săpoată auzi Legea Sa rostită nu de către îngeri, ci chiar de El Însuși. „Moise aspus Domnului cuvintele poporului. Și Domnul a zis lui Moise: ’Du-te lapopor, sfințește-i azi și mâine și pune-i să-și spele hainele. Să fie gata pentru atreia zi; căci a treia zi Domnul Se va pogorî în fața întregului popor, pemuntele Sinai.”

Poporului i s-a cerut să se abțină de la munca și grijile pământești și să îșiîndrepte gândurile spre lucrurile spirituale. De asemenea, Dumnezeu le-acerut israeliților să își spele hainele. El nu este mai puțin pretențios decât afost în vremea aceea. El este un Dumnezeu al ordinii și le cere tuturor celor cealcătuiesc acum poporul Său de pe pământ să respecte obiceiurile uneicurățenii stricte. Aceia care se închină lui Dumnezeu cu trupul și hainelemurdare nu vin înaintea Sa într-un mod vrednic de acceptat. El nu estemulțumit de lipsa lor de respect față de El și nu va primi slujirea unorînchinători murdari, deoarece ei Îl insultă pe Creatorul lor. Acela care a creatcerurile și pământul a considerat curățenia ca fiind atât de importantă încât azis: „Să își spele hainele.”

„Să hotărăști poporului anumite margini de jur împrejur și să spui: ’Să nucumva să vă suiți [139] pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine seva atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. Nicio mână să nu se atingă deel, ci pe oricine se va atinge, să-l omoare cu pietre sau să-l străpungă cu săgeți:dobitoc sau om nu va trăi.’ Când va suna trâmbița, ei vor înainta spremunte.’” Porunca aceasta a avut scopul de a-i inspira acestui popor răzvrătit oatitudine de venerare profundă față de Dumnezeu, autorul și autoritatealegilor lor.

GRANDOAREA UIMITOARE A MANIFESTĂRII LUIDUMNEZEU

„A treia zi dimineața, au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte;trâmbița răsuna cu putere, și tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă.”Oștirile îngerești care însoțeau Maiestatea Divină au convocat poporul printr-un sunet care s-a asemănat cu sunetul de trâmbiță și a răsunat din ce în cemai puternic, până când pământul întreg a ajuns să tremure.

„Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, și s-auașezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru căDomnul Se pogorâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălța ca fumulunui cuptor, și tot muntele se cutremura cu putere.” Maiestatea Divină acoborât într-un nor plin de slavă, însoțită de un alai de îngeri, care păreau caniște flăcări.

„Trâmbița răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, și Dumnezeu îirăspundea cu glas tare. Domnul S-a pogorât pe muntele Sinai, și anume pevârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Și Moise s-asuit sus. Domnul a zis lui Moise: ’Pogoară-te și poruncește poporului cu totdinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva săpiară un mare număr dintre ei. [140] Preoții care se apropie de Domnul să sesfințească și ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.’”

Domnul a rostit Legea Sa, vorbind cu o grandoare uimitoare de pe munteleSinai, pentru ca poporul să creadă. Apoi, a însoțit rostirea Legii cu manifestărinemaipomenite ale autorității Sale, pentru ca poporul să știe că El estesingurul Dumnezeu adevărat și viu. Lui Moise nu i s-a îngăduit să intre înnorul de slavă, ci numai să se apropie și să intre în întunericul dens care îlînconjura. El a stat între popor și Domnul.

PROCLAMAREA LEGII LUI DUMNEZEUDupă ce le-a dat astfel de dovezi ale puterii Sale, Domnul le-a spus cine era

El: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, dincasa robiei.” Același Dumnezeu care Își arătase înalta putere în mijloculegiptenilor rostea acum Legea Sa:

„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în

ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu teînchini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, suntun Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la altreilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miileaneam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nuva lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.

Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-țifaci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului,Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, [141] nicifiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casata. Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este înele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua deodihnă și a sfințit-o.

Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele înțara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

Să nu ucizi.Să nu preacurvești.Să nu furi.Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău,

nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucrucare este al aproapelui tău.”

Prima și a doua poruncă rostite de Iehova sunt porunci împotrivaidolatriei, pentru că, dacă era practicată, idolatria avea să-i ducă pe oamenipână departe în păcat și răzvrătire, iar rezultatul era aducerea de jertfeomenești. Dumnezeu voia să-i ferească de cea mai mică apropiere deasemenea urâciuni. Primele patru porunci au fost date pentru a le arăta

oamenilor datoria față de Dumnezeu. Porunca a patra constituie legăturadintre marele Dumnezeu și om. Îndeosebi porunca Sabatului a fost datăpentru binele omului și pentru cinstirea lui Dumnezeu. Ultimele șase porunciarată datoria omului față de semenii lui.

Sabatul urma să fie un semn veșnic între Dumnezeu și poporul Său.Modalitatea în care urma să fie un semn este următoarea – toți aceia care vorrespecta Sabatul vor arăta prin acest fapt că sunt închinători ai Dumnezeuluicelui viu, Creatorul cerurilor și al pământului. Sabatul avea să fie un semnîntre Dumnezeu și poporul Său [142] atâta vreme cât Dumnezeu urma să aibăpe pământ un popor care să-I slujească.

„Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările munteluicare fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. Eiau zis lui Moise: ’Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta, dar să nu ne maivorbească Dumnezeu, ca să nu murim.’ Moise a zis poporului: ’Nu văspăimântați; căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca săaveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.’

Poporul stătea în depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care eraDumnezeu. Domnul a zis lui Moise: ’Așa să vorbești copiilor lui Israel: «Ațivăzut că v-am vorbit din ceruri.»’” Prezența maiestuoasă a lui Dumnezeu laSinai și cutremurul provocat de prezența Sa, tunetele și fulgerele îngrozitoarecare au însoțit această apariție a lui Dumnezeu le-au inspirat oamenilor oasemenea teamă și un asemenea respect față de maiestatea Sa sfântă, încât s-au dat instinctiv înapoi din prezența uimitoare a lui Dumnezeu, ca nu cumvasă nu fie în stare să suporte slava Sa înspăimântătoare.

PERICOLUL IDOLATRIEIDumnezeu a vrut încă o dată să-i păzească pe copiii lui Israel de idolatrie.

El le-a spus: „Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur.” Ei erau înpericolul de a imita exemplul egiptenilor și de a-și face chipuri cioplite caresă-L reprezinte pe Dumnezeu.

Domnul i-a zis lui Moise: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să teocrotească pe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii înpatru înaintea Lui și ascultă glasul Lui; să nu te împotrivești Lui, [143] pentrucă nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El. Dar, dacă vei ascultaglasul Lui și dacă vei face tot ce-ți voi spune, Eu voi fi vrăjmașul vrăjmașilortăi și potrivnicul potrivnicilor tăi. Îngerul Meu va merge înaintea ta și te vaduce la amoriți, hetiți, fereziți, canaaniți, heviți și iebusiți și-i voi nimici.”Îngerul care a mers înaintea lui Israel a fost Domnul Isus Hristos. „Să nu teînchini înaintea dumnezeilor lor și să nu le slujești; să nu te iei dupăpopoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimicești cu desăvârșire și să ledărâmi capiștile. Voi să slujiți Domnului, Dumnezeului vostru, și El vă vabinecuvânta pâinea și apele și voi depărta boala din mijlocul tău.”

Dumnezeu voia ca poporul Său să înțeleagă faptul că numai El trebuia să fieobiectul închinării, iar când urmau să biruie popoarele idolatre din jurul lor,israeliții trebuiau să le nimicească întru totul, ca să nu păstreze niciunul dintreidolii la care se închinau acele popoare. Multe dintre aceste zeități păgâneerau foarte scumpe și aveau o lucrătură frumoasă, care ar fi putut să-iispitească pe aceia care fuseseră martori la închinarea idolatră ce era atât deobișnuită în Egipt, până acolo încât să privească aceste obiecte neînsuflețite cuun anumit grad de respect. Domnul voia ca poporul Său să știe că El îi foloseape israeliți ca să pedepsească aceste popoare și să nimicească dumnezeii lortocmai pentru că idolatria le dusese la cele mai mari nelegiuiri.

„Voi trimite groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fugă pe toate popoarele lacare vei ajunge și voi face ca toți vrăjmașii tăi să dea dosul înaintea ta. Voitrimite viespile bondărești înaintea ta și vor izgoni dinaintea ta pe heviți,canaaniți și hetiți. Nu-i voi izgoni [144] într-un singur an dinaintea ta, pentruca țara să n-ajungă o pustie și să nu se înmulțească împotriva ta fiarele de pecâmp. Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, până vei crește la numărși vei putea să intri în stăpânirea țării. Îți voi întinde hotarele de la MareaRoșie până la marea filistenilor și de la pustie până la Râu (Eufrat). Căci voi da

în mâinile voastre pe locuitorii țării și-i vei izgoni dinaintea ta. Să nu facilegământ cu ei, nici cu dumnezeii lor. Ei să nu locuiască în țara ta, ca să nu tefacă să păcătuiești împotriva Mea, căci atunci ai sluji dumnezeilor lor, șiaceasta ar fi o cursă pentru tine” (Exod 27-33).

După ce Dumnezeu i-a spus lui Moise care vor fi judecățile Sale și, deasemenea, care sunt făgăduințele Sale și după ce le-a scris pentru popor,Domnul i-a zis: „’Suie-te la Domnul, tu și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezecide bătrâni ai lui Israel și să vă închinați de departe, aruncându-vă cu fața lapământ. Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalți să nu se apropie șipoporul să nu se suie cu el.’ Moise a venit și a spus poporului toate cuvinteleDomnului și toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: ’Vom face tot cea zis Domnul’” (Exod 24,1-3).

Moise nu scrisese cele Zece Porunci, dar scrisese judecățile pe careDumnezeu voia ca poporul să le respecte și făgăduințele care se vor împlini cucondiția ca poporul să asculte de El. Moise a citit toate acestea înainteapoporului, iar poporul s-a angajat prin legământ că va asculta toate cuvintelepe care le spusese Domnul. Apoi, Moise a scris într-o carte legământulsolemn și a adus jertfă înaintea lui Dumnezeu pentru [145] popor. „A luatcartea legământului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: ’Vom face și vomasculta tot ce a zis Domnul.’ Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând:’Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturoracestor cuvinte.’” Poporul a repetat legământul solemn pe care l-a făcutDomnului, declarând că va face tot ce a spus El și va fi ascultător (Exod24,7.8).

LEGEA VEȘNICĂ A LUI DUMNEZEULegea lui Dumnezeu a existat înainte ca omul să fi fost creat. Îngerii au fost

guvernați de Legea aceasta. Satana a căzut pentru că a călcat principiileguvernării lui Dumnezeu. După ce Adam și Eva au fost creați, Dumnezeu le-afăcut cunoscută Legea Sa. Ea nu a fost scrisă atunci, dar Iehova a fost Cel carele-a prezentat-o.

Sabatul și porunca a patra au fost instituite în Eden. După ce a făcut lumeași după ce l-a creat pe om, Dumnezeu a făcut Sabatul pentru om. Nimic dinLegea lui Dumnezeu nu s-a înlăturat după căderea lui Adam. Principiile celorZece Porunci au existat înainte de cădere și au avut un caracter potrivitpentru niște făpturi sfinte. După cădere, principiile acelor porunci nu au fostschimbate, ci au fost adăugate porunci noi, care să corespundă stării căzute aomului.

Astfel, a fost stabilit un sistem care cerea jertfirea animalelor pentru apăstra în atenția omului căzut tocmai faptul pe care șarpele a făcut-o pe Evasă-l pună la îndoială, și anume că pedeapsa neascultării este moartea. CălcareaLegii lui Dumnezeu a făcut necesar ca Domnul Hristos să moară ca jertfă și,în felul acesta, să-i deschidă omului o cale de a scăpa de pedeapsă, menținând,în același timp, cinstea Legii lui Dumnezeu. Sistemul de jertfe avea scopul dea-l învăța pe om să fie umil, având în vedere [146] starea lui căzută, și de a-lface să se pocăiască și să se încreadă numai în Dumnezeu pentru a primi, prinRăscumpărătorul cel făgăduit, iertarea pentru călcările din trecut ale LegiiSale. Dacă Legea lui Dumnezeu nu ar fi fost călcată, moartea nu ar fi avut locniciodată și nu ar fi fost nevoie de porunci suplimentare care să se potriveascăstării căzute a omului.

Adam i-a învățat pe urmașii săi Legea lui Dumnezeu, care le-a fosttransmisă mai departe celor credincioși din generație în generație. Călcareacontinuă a Legii lui Dumnezeu a făcut necesar potopul. Legea a fost păstratăde Noe și de cei din familia lui, care au fost salvați în corabie prin minunea luiDumnezeu, datorită faptului că au făcut ce este bine. Noe i-a învățat peurmașii lui cele Zece Porunci. Încă de la Adam, Domnul a păstrat pentru Sineun popor alcătuit din oameni care aveau Legea Sa în inimă. El a spus despreAvraam astfel: „Avraam a ascultat de porunca Mea și a păzit ce i-am cerut, apăzit poruncile Mele, orânduirile Mele și legile Mele” (Geneza 26,5).

Domnul i s-a arătat lui Avraam și i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel

atotputernic. Umblă înaintea Mea și fii fără prihană. Voi face un legământîntre Mine și tine și te voi înmulți nespus de mult” (Geneza 17,1.2). „Voipune legământul Meu între Mine și tine și sămânța ta după tine din neam înneam; acesta va fi un legământ veșnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeultău și al seminței tale după tine” (Geneza 17,7).

Apoi, le-a cerut lui Avraam și urmașilor lui circumcizia, care era un cerctăiat în carne, ca o dovadă că Dumnezeu îi separase de toate celelalte popoareca fiind comoara Sa prețioasă. Prin semnul acesta, ei s-au angajat solemn sănu intre în relații de căsătorie cu persoane din alte popoare, deoarece, dacăaveau să facă așa, urmau să-și piardă respectul față de Dumnezeu și față deLegea Sa sfântă și să ajungă [147] asemenea popoarelor idolatre din jurul lor.

Prin actul circumciziei, ei și-au dat acordul solemn de a-și împlini parteacare le revenea din condițiile legământului făcut cu Avraam, de a sta separațide toate popoarele și de a fi desăvârșiți. Dacă ar fi rămas separați de celelaltepopoare, urmașii lui Avraam nu ar fi fost atrași în idolatrie. Prin aceastăseparare urma să fie înlăturată ispita cea mare de a se implica în practicilepăcătoase ale celorlalte popoare și de a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu.Pentru că s-au amestecat cu popoarele din jurul lor, ei și-au pierdut într-omare măsură caracterul deosebit și sfânt. Dumnezeu a adus foametea în țaralor, ca să-i pedepsească, iar faptul acesta i-a constrâns să meargă în Egiptpentru a-și salva viața. Totuși, datorită legământului Său cu Avraam,Dumnezeu nu i-a părăsit în Egipt. El a îngăduit să fie asupriți de egipteni ca săse întoarcă la El în necazul lor, să aleagă neprihănirea Sa și guvernarea Saplină de milă și să respecte cerințele Sale.

Când au mers în Egipt erau doar câteva familii. Acestea s-au mărit și auajuns o mare mulțime. Unii au fost atenți pentru a-i învăța Legea luiDumnezeu pe copiii lor, dar mulți dintre israeliți fuseseră martori la atât demultă idolatrie încât au ajuns să aibă idei confuze cu privire la Legea luiDumnezeu. Aceia care s-au temut de Dumnezeu au strigat către El cu sufletulcuprins de suferință, rugându-L să sfărâme jugul robiei lor cumplite și să-iscoată din țara robiei pentru a fi liberi să-I slujească. Dumnezeu a auzitstrigătele lor și l-a chemat pe Moise ca slujitor al Său pentru a aduce laîndeplinire eliberarea poporului său. După ce au plecat din Egipt și după ceapele Mării Roșii au fost despărțite, Domnul i-a pus la încercare prin semne,ispite și minuni pentru a vedea dacă se vor încrede în Acela care îi alesese săfie un popor deosebit [148] de celelalte popoare. Din cauza greutăților de pe

drum, ei au murmurat împotriva lui Dumnezeu și au dorit să se întoarcă înEgipt.

TABLELE DE PIATRĂPentru a-i lăsa fără nicio scuză, Domnul Însuși a binevoit să coboare pe

Sinai, îmbrăcat în slavă și înconjurat de îngerii Săi, și le-a făcut cunoscutăLegea Sa, cele Zece Porunci, în modalitatea cea mai grandioasă șiimpresionantă. El nu i-a încredințat nimănui sarcina de a-i învăța, nici chiarîngerilor Săi, ci a rostit Legea Sa cu o voce care a fost auzită de întregul popor.Chiar și atunci, El nu a avut încredere în memoria scurtă a unui popor careera înclinat să uite cerințele Sale, ci le-a scris cu degetul Său sfânt pe niștetable de piatră. El a dorit să îndepărteze orice posibilitate ca ei să amesteceporuncile Sale sfinte cu vreo tradiție sau să confunde cerințele Sale cupracticile omenești.

Apoi, El S-a apropiat chiar mai mult de poporul Său, care era atât deînclinat să se lase dus în rătăcire, și nu a vrut să-i lase doar cu cele ZecePorunci. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să scrie, exact așa cum îl vaîndemna El, judecățile și legile, oferindu-i îndrumări precise cu privire lalucrurile pe care le cerea să fie îndeplinite și, astfel, a ocrotit cele Zece Poruncipe care le scrisese pe tablele de piatră. Aceste îndrumări și cerințe precise aufost date pentru a atrage la ascultarea de Legea morală, pe care omul supusgreșelii era atât de înclinat să o calce.

Dacă omul ar fi păzit Legea lui Dumnezeu, așa cum i-a fost dată lui Adamdupă cădere, așa cum a fost păstrată în corabie de Noe și așa cum a fostrespectată de Avraam, nu ar fi fost nevoie de rânduiala circumciziei. Deasemenea, dacă [149] ar fi respectat legământul al cărui semn era circumcizia,urmașii lui Avraam nu ar fi ajuns niciodată în idolatrie, nu s-ar fi îngăduit caei să meargă în Egipt și nu ar fi fost necesar ca Dumnezeu să proclame LegeaSa de pe Sinai, scriind-o pe tablele de piatră și protejând-o prin îndrumărileprecise date în judecățile și regulamentele scrise de Moise.

JUDECĂȚILE ȘI REGULAMENTELEMoise a scris aceste judecăți și regulamente care i-au fost dictate de

Dumnezeu când se afla cu El pe munte. Dacă poporul lui Dumnezeu ar firespectat principiile celor Zece Porunci, nu ar mai fi fost necesare îndrumărileprecise care i-au fost date lui Moise și pe care acesta le-a scris într-o carte,arătându-le datoria pe care o au față de Dumnezeu și unul față de altul.Îndrumările precise pe care Domnul le-a dat lui Moise cu privire la datoria pecare o aveau cei din poporul Său unii față de alții și față de străini suntprincipiile celor Zece Porunci simplificate și prezentate într-o modalitateconcretă, ca să nu fie puși în situația de a greși.

Domnul l-a învățat pe Moise cu minuțiozitate care erau jertfeleceremoniale ce urmau să înceteze la moartea lui Hristos. Sistemul de jertfe erao umbră a jertfirii lui Hristos ca Miel fără cusur.

Prima dată când Domnul a instituit sistemul de jertfe a fost după căderealui Adam, iar Adam i-a învățat pe urmașii lui. Sistemul acesta a fost denaturatînainte de potop și, de asemenea, a fost denaturat de aceia care s-au despărțitde urmașii credincioși ai lui Dumnezeu și s-au angajat în construirea turnuluiBabel. În loc de a-I aduce jertfe Dumnezeului cerurilor, au adus jertfe zeilorfăcuți de ei înșiși. Ei nu au adus jertfe pentru că au crezut în Răscumpărătorulcare urma să vină, ci pentru că se gândeau că trebuie să-i împace pe zeii lor,aducând ca jertfă pe altarele lor întinate o mare mulțime de animale.Superstiția lor [150] i-a condus la exagerări mari. Ei i-au învățat pe oameni căzeii lor vor fi cu atât mai mulțumiți și că poporul lor va fi cu atât mai prosperși mai bogat cu cât jertfa lor va fi mai valoroasă. Ca urmare, adesea, acestoridoli neînsuflețiți le erau aduse ca jertfă ființe omenești. Popoarele aceleaaveau legi și regulamente care le conduceau și care erau extrem de nemiloase.Legile lor erau făcute de oameni a căror inimă nu era sensibilizată de har și, întimp ce erau dispuși să treacă peste nelegiuirile cele mai josnice, aceia caredețineau autoritatea aplicau pedepsele cele mai nemiloase pentru niște greșelimici.

Moise a avut în vedere lucrul acesta când i-a spus poporului Israel: „Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, casă le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să leîmpliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înainteapopoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: ’Acest

neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput. Care este, în adevăr,neamul acela așa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cumavem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și careeste neamul acela atât de mare încât să aibă legi și porunci așa de drepte, cumeste toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?’” (Deuteronomul 4,5-8)[151]

CAPITOLUL 19

SANCTUARUL Tabernaculul a fost făcut în conformitate cu porunca lui Dumnezeu.

Domnul a chemat oameni și i-a înzestrat cu aptitudini mai mari decât celeobișnuite pentru a realiza lucrarea cea mai ingenioasă. Nici Moise, nici aceștilucrători nu au fost lăsați să alcătuiască proiectul și planul de execuție alclădirii. Dumnezeu Însuși a conceput planul și i l-a dat lui Moise, cuîndrumări precise cu privire la dimensiune, la formă și la materialele caretrebuiau să fie folosite și a specificat fiecare piesă de mobilier care trebuia săse afle în interior. El i-a prezentat lui Moise un model în miniatură alSanctuarului ceresc și i-a poruncit să facă toate lucrurile în conformitate cumodelul care i-a fost arătat pe munte. Moise a scris toate îndrumările într-ocarte și le-a citit celor mai influente persoane.

Apoi, Domnul i-a cerut poporului să aducă daruri de bunăvoie pentru a-Iconstrui un sanctuar, pentru ca El să poată locui în mijlocul lor. „Toatăadunarea copiilor lui Israel a ieșit dinaintea lui Moise. Toți cei cu tragere deinimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrareacortului întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte. Au venitîndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă, și au adus belciuge denas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de [152] lucruri de aur; fiecare aadus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.”

Erau necesare pregătiri mari și costisitoare. Trebuiau să fie adunatemateriale prețioase și scumpe. Totuși Domnul a acceptat numai daruri debunăvoie. Mai presus de orice, pregătirea unui loc pentru Dumnezeu cereadevotament față de lucrare și un sacrificiu din toată inima. În timp ce lucrareade construire a sanctuarului era în plină desfășurare, oamenii își aduceaudarurile la Moise, iar el le prezenta lucrătorilor. Acei oameni foarte înțelepțicare îndeplineau lucrarea au examinat darurile și au stabilit că oameniiaduseseră destul și chiar mai mult decât era necesar. Atunci, Moise a pus săstrige în tabără, spunând că „nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducădaruri pentru sfântul locaș. Au oprit astfel pe popor să mai aducă daruri.”

UN RAPORT PENTRU GENERAȚIILE DE MAI TÂRZIUMurmurările repetate ale israeliților și pedepsele mâniei lui Dumnezeu care

au venit din cauza nelegiuirilor lor sunt raportate în istoria sfântă pentrubinele oamenilor lui Dumnezeu care aveau să trăiască după aceea pe pământ,dar îndeosebi pentru a le adresa o avertizare acelora care vor trăi aproape deîncheierea timpului. Tot astfel, faptele lor de devotament, energia șigenerozitatea cu care au adus la Moise darurile lor de bunăvoie sunt raportatepentru binele poporului lui Dumnezeu. Exemplul pe care l-au dat pregătindcu atâta voioșie materialele pentru tabernacul este pentru toți aceia care simtcă închinarea adusă lui Dumnezeu este o plăcere adevărată. Aceia careprețuiesc binecuvântarea prezenței sfinte a lui Dumnezeu, când pregătesc unlocaș pentru ca Domnul să Se poată întâlni cu ei, trebuie să manifeste uninteres și un zel mai mare față de lucrarea sfântă, arătând că prețuiescbinecuvântările cerești mai mult decât satisfacțiile lor pământești. [153] Eitrebuie să-și dea seama că pregătesc o casă pentru Dumnezeu.

Este destul de important ca o clădire pregătită special pentru ca Dumnezeusă Se întâlnească acolo cu poporul Său să fie amenajată cu grijă – să fieconfortabilă, curată și potrivită, deoarece urmează a-I fi consacrată și înfățișată lui Dumnezeu, iar El trebuie să fie rugat sălocuiască în casa aceea și să o sfințească prin prezența Sa. Să I se ofere debunăvoie Domnului suficient de mult și cu generozitate, pentru ca lucrarea săfie realizată, iar apoi lucrătorii să poată spune: „Nu mai aduceți daruri.”

ÎN CONFORMITATE CU MODELULDupă ce a fost încheiată construcția tabernaculului, Moise a cercetat

întreaga lucrare, a comparat-o cu modelul și cu îndrumările pe care le primisede la Dumnezeu și a văzut că fiecare parte a acesteia era corespunzătoare.Apoi a binecuvântat poporul.

Dumnezeu i-a dat lui Moise un model al chivotului și îndrumări precisepentru modalitatea în care trebuia să fie făcut. Chivotul a fost făcut pentru a fidepozitate în el tablele de piatră pe care Dumnezeu scrisese cu degetul Săucele Zece Porunci. Avea forma unui cufăr și era acoperit cu aur curat, atât îninterior, cât și în exterior. Era ornamentat cu o coroană de aur de jurîmprejurul părții superioare. Capacul acestui cufăr sfânt era făcut din aur și senumea tronul harului. Pe marginile laterale ale tronului harului se afla câte unheruvim făcut din aur. Fețele heruvimilor erau întoarse una spre cealaltă șipriveau cu respect în jos, spre tronul harului. Acești doi heruvimi reprezentauîngerii din cer, care priveau cu interes și respect Legea lui Dumnezeu aflată închivotul din Sanctuarul ceresc. Heruvimii aveau aripi. O aripă era întinsă, întimp ce aripa cealaltă îi acoperea trupul. Chivotul din sanctuarul pământesc[154] a fost făcut după modelul adevăratului chivot din cer. Acolo, îngeriistau de o parte și de alta a chivotului, fiecare având o aripă întinsă deasupratronului harului, în timp ce aripile celelalte le acoperă trupurile, ca un semn alrespectului și al umilinței.

Lui Moise i s-a cerut să pună tablele de piatră în chivotul pământesc.Acestea erau numite tablele mărturiei, iar chivotul era numit chivotulmărturiei, pentru că el conținea mărturia lui Dumnezeu aflată în cele ZecePorunci.

CELE DOUĂ ÎNCĂPERITabernaculul era alcătuit din două încăperi despărțite printr-o perdea.

Toate piesele de mobilier din tabernacul erau făcute din aur sau poleite cuaur. Perdelele tabernaculului aveau culori diverse, dispuse cât se poate defrumos, iar pe aceste perdele erau țesute cu fire de aur și argint chipuri deheruvimi, reprezentând oștirea îngerească implicată în lucrarea Sanctuaruluiceresc și îngerii care slujesc pentru sfinții de pe pământ.

În cea de a doua încăpere era pus chivotul mărturiei, iar în fața lui se afla operdea frumoasă și bogată. Perdeaua aceasta nu atingea tavanul clădirii. Slavalui Dumnezeu, care se afla deasupra tronului harului, putea să fie văzută dinambele încăperi, dar din prima încăpere era văzută într-o măsură mult maimică.

Chiar în fața chivotului, dar despărțit de perdea, era altarul de aur altămâierii. Focul de pe altar a fost aprins de Domnul și era păstrat cu sfințenie,fiind întreținut de tămâia sfântă care umplea sanctuarul [155] zi și noapte cunorul ei de fum înmiresmat. Parfumul ei se răspândea la o distanță de câțivakilometri în jurul tabernaculului. Când aducea tămâia înaintea Domnului,preotul privea spre tronul harului. Deși nu putea să-l vadă, el știa că se aflăacolo, iar în timp ce fumul de tămâie se înălța ca un nor, slava lui Dumnezeucobora peste tronul harului și umplea Locul Preasfânt, fiind vizibilă și înLocul Sfânt. Adesea, slava umplea ambele încăperi într-o asemenea măsurăîncât preotul nu mai era în stare să oficieze slujba și era nevoit să stea laintrarea tabernaculului.

Preotul din Locul Sfânt, care își trimitea rugăciunea prin credință spre tronulharului, pe care nu putea să-l vadă, îi reprezintă pe cei din poporul luiDumnezeu care își trimit rugăciunile spre Hristos, aflat înaintea tronuluiharului din Sanctuarul ceresc. Ei nu pot să-L vadă pe Mijlocitorul lor cu ochiinaturali, dar, cu ochii credinței, ei Îl văd pe Domnul Hristos stând înainteatronului harului și își îndreaptă spre El rugăciunile lor, cerând cu încrederebinecuvântările mijlocirii Sale.

Aceste încăperi sfinte nu aveau ferestre care să permită pătrunderealuminii. Sfeșnicul era făcut din aurul cel mai curat și era păstrat aprins zi șinoapte, luminând ambele încăperi. Lumina sfeșnicului se reflecta pescândurile poleite cu aur, care se aflau pe părțile laterale ale clădirii, pemobilierul sfânt și pe perdelele frumos colorate și decorate cu heruvimii țesuți

cu fire de aur și argint, a căror imagine era de o slavă ce întrece oricedescriere. Niciun limbaj nu poate să descrie frumusețea și slava sfântă aacestor încăperi. Aurul din sanctuar reflecta culorile perdelelor, care păreau afi asemenea culorilor curcubeului.

Marele preot putea să intre în Locul Preasfânt numai o dată pe an, dupăpregătirea cea mai atentă și mai solemnă. Niciun ochi muritor, cu excepțiamarelui preot, [156] nu putea să privească splendoarea sfântă a aceleiîncăperi, pentru că era locul deosebit de ședere al slavei vizibile a luiDumnezeu. Marele preot intra acolo întotdeauna tremurând, în timp cepoporul aștepta cu o tăcere solemnă întoarcerea lui. Dorințele lor cele maiarzătoare erau ca Dumnezeu să le ofere binecuvântarea Sa. În fața tronuluiharului, Dumnezeu conversa cu marele preot. Și dacă acesta rămânea în LoculPreasfânt un timp neobișnuit de îndelungat, adesea, poporul era îngrozit,temându-se ca nu cumva slava lui Dumnezeu să-l fi ucis din cauza păcatelorlor sau din cauza vreunui păcat al preotului. Totuși, când se auzea sunetulclopoțeilor de pe haina lui, poporul se simțea eliberat de teamă. Apoi, preotulvenea în față și binecuvânta poporul.

După ce lucrarea de construire a tabernaculului a fost încheiată, un nor „aacoperit cortul întâlnirii, și slava Domnului a umplut cortul. Moise nu puteasă intre în cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, și slavaDomnului umplea cortul. Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iarnoaptea, era un foc, înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturorcălătoriilor lor.”

Tabernaculul a fost construit în așa fel încât să poată fi demontat și purtatîn toate călătoriile lor.

NORUL CĂLĂUZITORDomnul i-a călăuzit pe israeliți în toate călătoriile lor prin pustie. Când era

bine pentru popor și spre slava lui Dumnezeu ca ei să-și așeze corturile într-un anumit loc și să rămână acolo, Dumnezeu le descoperea voia Sa prinfaptul că stâlpul de nor cobora deasupra tabernaculului. Acesta rămâneaacolo până când Dumnezeu voia ca ei să pornească din nou în călătorie.Atunci, norul de slavă se ridica în înălțime deasupra tabernaculului, iar eiplecau din nou în călătorie. [157]

În toate călătoriile lor, israeliții au respectat o ordine deplină. Fiecareseminție purta un steag cu semnul casei tatălui ei și fiecare seminție primiseporunca să își așeze corturile în jurul steagului ei. Când călătoreau, diferiteleseminții se așezau în ordine, urmându-și propriul steag. După călătorie, cândse opreau pentru odihnă, tabernaculul era ridicat, iar apoi semințiile își așezaucorturile în ordine, exact în poziția pe care o poruncise Dumnezeu, la oanumită distanță în jurul tabernaculului.

Când poporul era în călătorie, chivotul legământului era purtat înaintea lui.„Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, când porneau din tabără.Când pornea chivotul, Moise zicea: ’Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăștie vrăjmașii Tăi și să fugă dinaintea Feței Tale cei ceTe urăsc!’ Iar când îl așezau, zicea: ’Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii alemiilor lui Israel!’”

CAPITOLUL 20

ISCOADELE ȘI RAPORTUL LOR Domnul i-a poruncit lui Moise să trimită niște oameni pentru a cerceta țara

Canaanului, pe care voia să le-o dea copiilor lui Israel. În acest scop trebuia săfie ales câte un conducător din fiecare seminție. Aceștia au mers în Canaan,iar după patruzeci de zile s-au întors și s-au înfățișat înaintea lui Moise șiAaron și înaintea întregii adunări a lui Israel, arătându-le roadele din țaraaceea. Toți au fost de acord că era o țară bună, iar ei au prezentat roadele pecare le aduseseră ca dovadă. Un ciorchine de strugure era atât de mare încâtera nevoie de doi oameni să îl care pe o prăjină. De asemenea, au adussmochine și rodii, care creșteau acolo din abundență.

După ce au vorbit despre fertilitatea pământului, cu excepția a doi bărbați,toți ceilalți au rostit cuvinte foarte descurajatoare cu privire la capacitatea lorde a stăpâni țara. Ei spuneau că oamenii care locuiau în țara aceea erau foarteputernici, iar cetățile erau înconjurate de ziduri mari și înalte. Mai mult deatât, ei îi văzuseră acolo pe copiii uriașului Anac. Apoi au descris cum erauașezările oamenilor de jur împrejurul Canaanului și despre faptul că nu va finiciodată posibil să ia țara în stăpânire.

Când a auzit raportul acesta, poporul a dat frâu liber descurajării, cureproșuri și jale pline de amărăciune. Israeliții nu au așteptat să reflecteze și săse gândească la faptul că [158, 159] Dumnezeul care îi adusese până acolo leva da cu siguranță acea țară. Dimpotrivă, s-au lăsat îndată cuprinși dedescurajare. Ei au avut o părere limitată despre puterea Celui Sfânt și nu s-auîncrezut în Dumnezeul care îi condusese până atunci. Ei i-au reproșat luiMoise și și-au spus unul altuia murmurând: „Așadar, acesta este sfârșitultuturor speranțelor noastre. Aceasta este țara pentru care am venit din Egipt.”

Caleb și Iosua au căutat să vorbească, dar oamenii erau atât de agitați încâtnu se puteau stăpâni pentru a-i asculta pe acești doi oameni. După ce s-au mailiniștit puțin, Caleb a îndrăznit să vorbească. El i-a zis poporului: „’Haidem săne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori!’ Dar bărbații carefuseseră împreună cu el au zis: ’Nu putem să ne suim împotriva poporuluiacestuia, căci este mai tare decât noi.’” Apoi au continuat să redea raportul lorrău, declarând că toți oamenii de acolo erau foarte înalți la statură: „Apoi ammai văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor:

înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste.”

ISRAEL MURMURĂ DIN NOU„Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul a plâns în

noaptea aceea. Toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron șitoată adunarea le-a zis: ’De ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, încare vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi dejaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?’ Și au zis unul altuia: ’Săne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt.’ Moise și Aaron au căzut cufața la pământ în fața întregii [160] adunări a copiilor lui Israel care erastrânsă laolaltă.”

Israeliții nu numai că au dat frâu liber nemulțumirilor față de Moise, ci L-au acuzat pe Dumnezeu Însuși de faptul că i-a amăgit, făgăduindu-le o țară pecare nu erau în stare să o ia în stăpânire. Spiritul lor răzvrătit s-a înălțat pânăacolo încât, uitând brațul puternic al Celui Atotputernic care îi scosese dințara Egiptului și îi condusese până acolo printr-o serie de minuni, au hotărâtsă aleagă un conducător care să-i ducă înapoi în Egipt, unde fuseseră sclavi șisuferiseră atât de multe greutăți. Ei și-au numit realmente un comandant,respingându-l în felul acesta pe Moise, conducătorul lor răbdător și îndurător,și au murmurat cu înverșunare împotriva lui Dumnezeu.

Moise și Aaron au căzut cu fața la pământ înaintea Domnului, în prezențaîntregii adunări, pentru a implora mila lui Dumnezeu în favoarea poporuluirăzvrătit. Totuși întristarea și necazul lor erau prea mari pentru a putea fiexprimate. Ei au rămas cu fața la pământ într-o tăcere deplină. Caleb și Iosuași-au sfâșiat hainele, ca o exprimare a celei mai mari supărări. „Și au vorbitastfel întregii adunări a copiilor lui Israel: ’Țara pe care am străbătut-o noi cas-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. Dacă Domnul va fi binevoitorcu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară în care curge lapte șimiere. Numai, nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți deoamenii din țara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin:Domnul este cu noi, nu vă temeți de ei!’”

„Ei nu mai au niciun sprijin.” Adică acei canaaniți umpluseră paharulnelegiuirii, iar ocrotirea divină fusese retrasă de la ei, așa încât, deși se simțeauîn siguranță deplină, erau [161] total nepregătiți pentru război. Prinlegământul lui Dumnezeu, țara ne este asigurată. În loc de a avea efectul doritasupra poporului, cuvintele acestea au sporit răzvrătirea lui hotărâtă. Oamenii

s-au înfuriat și au strigat cu mânie, spunând că Iosua și Caleb trebuie să fieuciși cu pietre, fapt pe care l-ar fi făcut dacă Domnul nu ar fi intervenit, prinmanifestarea cea mai evidentă a slavei Sale uimitoare, în tabernaculul care seafla în fața tuturor copiilor lui Israel.

RUGĂCIUNEA BIRUITOARE A LUI MOISEMoise a intrat în tabernacul pentru a vorbi cu Dumnezeu. „Și Domnul a zis

lui Moise: ’Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va credeel în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? De aceea, îl voi lovicu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare și maiputernic decât el.’ Moise a zis Domnului: ’Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei,din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. Și vor spunelocuitorilor țării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporuluiacestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; căTu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc.Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzitvorbindu-se de Tine, vor zice: «Domnul n-avea putere să ducă pe poporulacesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!»’”

Moise mijlocește din nou ca poporul să nu fie nimicit și refuză oferta luiDumnezeu ca urmașii lui să ajungă un popor mai puternic decât Israel. Acestslujitor favorizat al lui Dumnezeu își manifestă dragostea față de Israel și îșiarată zelul pentru slava Creatorului său și pentru onoarea [162] poporuluisău, spunând: „Tu ai iertat poporul acesta din Egipt și până acum ai fostîndelung răbdător și milos față de poporul acesta nerecunoscător; oricât denevrednic ar fi el, mila ta este aceeași.” Moise continuă să pledeze astfel: „Caurmare, nu vrei să-l cruți și de data aceasta și să adaugi o ocazie la multeleocazii în care Ți-ai arătat deja răbdarea divină?”

„Și Domnul a spus: ’Iert, cum ai cerut. Dar cât este de adevărat că Eu suntviu și că slava Domnului va umple tot pământul, atât este de adevărat că toțicei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egiptși în pustie, și totuși M-au ispitit de zece ori acum și n-au ascultat glasul Meu,toți aceia nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, șianume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. Iar pentru că robul MeuCaleb a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în totul calea Mea, îl voi face săintre în țara în care s-a dus, și urmașii lui o vor stăpâni.’”

ÎNAPOI ÎN PUSTIEDomnul le-a poruncit evreilor să se întoarcă în pustie pe calea spre Marea

Roșie. Ei au fost foarte aproape de țara cea bună, dar, prin răzvrătirea lornelegiuită, au pierdut ocrotirea lui Dumnezeu. Dacă ar fi aprobat raportul luiCaleb și Iosua și dacă ar fi mers imediat înainte, Dumnezeu le-ar fi dat țaraCanaanului. Totuși ei au fost necredincioși și au arătat un spirit atât deobraznic față de Dumnezeu încât au adus asupra lor tocmai condamnarea dea nu intra niciodată în țara care le-a fost făgăduită. În mila și harul Său,Dumnezeu i-a trimis înapoi spre Marea Roșie, deoarece, în timp ce eizăboveau și murmurau, amaleciții și canaaniții au auzit despre iscoade și s-aupregătit [163] să pornească război împotriva copiilor lui Israel.

„Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: ’Până când voi lăsa aceastărea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel,care cârteau împotriva Mea.’” Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron să lespună israeliților că le va face așa cum vorbiseră. Ei spuseseră: „De ce n-om fimurit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?” Acum,Dumnezeu urma să facă după cuvântul lor. El le-a zis slujitorilor Săi să lespună că vor muri în pustie toți cei de la douăzeci de ani în sus, din cauzarăzvrătirii și a murmurărilor împotriva Domnului. Numai Caleb și Iosuaurmau să intre în țara Canaanului. „Pe copilașii voștri însă, despre care ați ziscă vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care aținesocotit-o voi.”

Domnul a calculat timpul pe care îl petrecuseră de când au părăsit Egiptul,declarând că, din cauza răzvrătirii părinților lor, copiii evreilor vor trebui sărătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până când toți acei părinți vormuri. Ca urmare, ei vor trebui să suporte consecința nelegiuirii lor timp depatruzeci de ani, în conformitate cu numărul zilelor în care au cercetat țara –o zi pentru un an. „Și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de lavoi.” Ei vor trebui să înțeleagă pe deplin că aceea era pedeapsa pentruidolatria și murmurările lor răzvrătite, care Îl obligaseră pe Domnul să-Șischimbe planul cu privire la ei. Lui Caleb și lui Iosua li s-a făgăduit o răsplatămai bună decât cea dată oștirii lui Israel, pentru că oștirea lui Israel pierduseorice drept de a cere favoarea și ocrotirea lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 21

PĂCATUL LUI MOISEPoporul Israel a fost adus din nou în pustie, chiar în locul unde Dumnezeu

îl încercase imediat după ce a părăsit Egiptul. Domnul le dăduse apă dinstâncă, iar apa aceasta continuase să curgă până în clipa când au ajuns dinnou în locul acela. Atunci, Domnul a secat izvorul pentru a pune din noupoporul la încercare, ca să vadă dacă va suporta încercarea credinței sau vamurmura iarăși împotriva Sa.

Când le-a fost sete și nu au putut să găsească apă, evreii au ajunsnerăbdători și nu și-au adus aminte de puterea lui Dumnezeu care le scoseseapă din stâncă în urmă cu aproape patruzeci de ani. În loc de a se încrede înDumnezeu, ei s-au plâns lui Moise și lui Aaron și le-au spus: „Ce bine ar fifost să fi murit noi când au murit frații noștri înaintea Domnului!” Cu altecuvinte, ei doreau să fi fost printre aceia care fuseseră nimiciți de urgie întimpul răzvrătirii lui Core, Datan și Abiram.

Ei au întrebat supărați: „’Pentru ce ați adus adunarea Domnului în pustiaaceasta, ca să murim în ea, noi și vitele noastre? Pentru ce ne-ați scos dinEgipt și ne-ați adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de semănat, [164,165] nici smochin, nici viță, nici rodiu, nici apă de băut?’

Moise și Aaron au plecat de la adunare și s-au dus la ușa cortului întâlnirii.Au căzut cu fața la pământ și li s-a arătat slava Domnului. Domnul a vorbitlui Moise și a zis: ’Ia toiagul și cheamă adunarea, tu și fratele tău Aaron. Săvorbiți stâncii acesteia în fața lor și ea va da apă. Să le scoți astfel apă dinstâncă și să adăpi adunarea și vitele lor.’ Moise a luat toiagul dinainteaDomnului, cum îi poruncise Domnul.”

MOISE ÎȘI PIERDE RĂBDAREA„Moise și Aaron au chemat adunarea înaintea stâncii. Și Moise le-a zis:

’Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stâncaaceasta?’ Apoi, Moise a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori cu toiagul. Șia ieșit apă din belșug, așa încât a băut și adunarea, și au băut și vitele. Atunci,Domnul a zis lui Moise: ’Pentru că n-ați crezut în Mine, ca să Mă sfințițiînaintea copiilor lui Israel, nu voi veți duce adunarea aceasta în țara pe care i-o dau.’”

Aici Moise a păcătuit. El a ajuns să fie sătul de murmurările continue pecare poporul le adresa împotriva lui și, la porunca Domnului, a luat toiagul,dar, în loc de a-i vorbi stâncii, așa cum îi poruncise Dumnezeu, a lovit-o dedouă ori cu toiagul, după ce a zis: „Vom putea noi oare să vă scoatem apă dinstânca aceasta?” În ocazia aceasta, Moise a vorbit nechibzuit. El nu a spus:„Dumnezeu vă va arăta acum încă o dovadă a puterii Sale și vă va scoate apădin stânca aceasta.” El nu a atribuit [166] puterii și slavei lui Dumnezeu faptulcă apa va curge din nou din stâncă și, ca urmare, nu L-a preamărit înainteapoporului. Din cauza acestei greșeli, Dumnezeu urma să nu-i îngăduie luiMoise să conducă poporul în țara pe care le-o făgăduise.

Această situație în care era nevoie de manifestarea puterii lui Dumnezeu afost o ocazie foarte solemnă, iar Moise și Aaron ar fi trebuit să o foloseascăpentru a lăsa o impresie favorabilă în mintea oamenilor. Totuși Moise a fostprovocat și, pierzându-și răbdarea și fiind supărat pe popor, din cauzamurmurărilor, a zis: „Ascultați, răzvrătiților! Vom putea noi oare să văscoatem apă din stânca aceasta?” Prin vorbirea aceasta, el a recunoscut efectivfaptul că murmurările lui Israel și acuzația că el i-a scos din Egipt eraucorecte. Dumnezeu îi iertase poporului nelegiuiri mai mari decât greșealaaceasta a lui Moise, dar nu putea să privească păcatul unui conducător alpoporului Său la fel cum privea păcatul acelora care erau conduși. El nu puteasă scuze păcatul lui Moise și să-i îngăduie să intre în Țara Făgăduinței.

Domnul i-a dat poporului Său o dovadă inconfundabilă, care arăta că nuMoise era acela care îl eliberase din robia egipteană într-un mod atât deminunat și mersese înaintea lor în toate călătoriile, ci Îngerul cel puternicdespre care spusese: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să te ocroteascăpe drum și să te ducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu ochii în patruînaintea Lui și ascultă glasul Lui; să nu te împotrivești Lui, pentru că nu vă va

ierta păcatele, căci Numele Meu este în El” (Exod 23,20.21).Moise și-a atribuit sieși slava care Îi aparținea lui Dumnezeu și a făcut

necesar ca Dumnezeu să procedeze în felul acesta cu situația lui ca să-i aratepentru totdeauna Israelului răzvrătit că nu Moise fusese cel care îl scosese din Egipt, ci Însuși Dumnezeu. [167] Domnul îiîncredințase lui Moise răspunderea de a conduce poporul Său, în timp ceÎngerul cel puternic mersese înaintea lui în toate călătoriile și îl călăuzise.Pentru că israeliții erau atât de înclinați să uite că Dumnezeu îi conducea prinÎngerul Său și să-i atribuie unui om lucrările pe care numai puterea luiDumnezeu era în stare să le săvârșească, Domnul îi pusese la încercare,pentru a vedea dacă Îl vor asculta. Ei au dat greș la fiecare încercare. În loc dea crede în Dumnezeu și de a-L recunoaște ca fiind Acela care presărase pecalea lor dovezile puterii Sale și semnele vizibile ale grijii și dragostei Sale, eiau manifestat neîncredere și i-au atribuit lui Moise plecarea lor din Egipt,acuzându-l ca fiind cauza tuturor nenorocirilor lor. Moise suportase cu orăbdare remarcabilă încăpățânarea lor. Odată, l-au amenințat că-l vor omorîcu pietre.

PEDEAPSA CEA GREAPrin faptul că îi interzicea lui Moise să intre în Țara Făgăduinței, Domnul

voia să îndepărteze impresia aceasta din mintea lor pentru totdeauna.Domnul îl onorase mult pe Moise. El îi descoperise slava Sa cea mare. El îlacceptase în apropierea Sa sfântă pe munte și binevoise să-i vorbească așacum vorbește cineva cu un prieten. El comunicase cu Moise și, prin el, îiprezentase poporului voia Sa, principiile și legile Sale. Faptul că fusese înălțatși onorat în felul acesta de Dumnezeu a făcut ca greșeala lui să fie mult maimare. Moise s-a pocăit de păcatul lui și s-a umilit adânc înaintea luiDumnezeu. El i-a vorbit întregului Israel despre întristarea pentru păcatul lui.El nu a ascuns rezultatul păcatului său, ci le-a spus israeliților că, deoarecegreșise neatribuindu-I lui Dumnezeu slava cuvenită, nu putea să-i conducă înȚara Făgăduită. Apoi i-a întrebat: Dacă greșeala lui a fost atât de mare încât atrebuit să fie corectată în felul acela [168] de Dumnezeu, cum priveșteDumnezeu murmurările lor repetate și acuzațiile aduse împotriva lui și carear fi pedepsele neobișnuite pe care Dumnezeu ar trebui să le aducă din cauzapăcatelor lor?

Aceasta a fost singura ocazie în care Moise a îngăduit să fie întărităimpresia că el fusese cel care scosese apă din stâncă și nu a preamărit numeleDomnului în mijlocul poporului Său. Domnul a vrut să clarifice acest subiectpentru poporul Său, arătând că Moise era doar un om care urmase călăuzireaUnuia mai mare ca el, chiar călăuzirea Fiului lui Dumnezeu. El a vrut să nulase nicio îndoială cu privire la lucrul acesta. Cui i s-a dat mult i se cere mult.Moise fusese foarte favorizat prin faptul că văzuse maiestatea lui Dumnezeu.Lumina și slava lui Dumnezeu îi fuseseră oferite cu îmbelșugare. Chipul săureflectase în prezența poporului slava pe care Dumnezeu îngăduise săstrălucească asupra lui. Toți vor fi judecați în conformitate cu privilegiile pecare le-au avut și cu lumina și binecuvântările care le-au fost date.

Păcatele unor oameni buni, al căror comportament a fost vrednic de a fiimitat, sunt deosebit de supărătoare pentru Dumnezeu. Ele îl fac pe Satana sătriumfe, tachinându-i pe îngerii lui Dumnezeu pentru greșelile uneltelor alesede El, și le dă celor nelegiuiți ocazia de a se înălța împotriva lui Dumnezeu.Domnul îl condusese pe Moise într-o modalitate deosebită și îi descoperiseslava Sa așa cum nu făcuse pentru niciun alt om de pe pământ. El eranerăbdător din fire, dar se bazase cu putere pe harul lui Dumnezeu și

implorase cu atâta umilință înțelepciunea cerească. Ca urmare, fusese întăritde Dumnezeu și își biruise nerăbdarea, așa încât a fost numit de Dumnezeuomul cel mai blând de pe fața întregului pământ.

Aaron a murit pe muntele Hor, pentru că Domnul spusese că nu va intra înȚara Făgăduinței din cauza faptului că păcătuise împreună cu Moise cu ocaziascoaterii [169] apei din stânca de la Meriba. Moise și fiii lui Aaron l-auînmormântat pe munte, pentru ca poporul să nu fie ispitit să facă o ceremonieprea mare în jurul trupului său și să fie vinovat de păcatul idolatriei.

CAPITOLUL 22

MOARTEA LUI MOISEMoise urma să moară curând și i s-a poruncit să-i adune pe copiii lui Israel

și să le vorbească despre toate călătoriile evreilor de la plecarea lor din Egipt șipână atunci, precum și despre toate nelegiuirile cele mari ale părinților lor,care au adus judecățile lui Dumnezeu asupra lor și L-au obligat pe Dumnezeusă spună că părinții lor nu vor intra în țara care le-a fost promisă. Părinții lormuriseră în pustie, așa cum spusese Domnul. Copiii lor crescuseră, iarfăgăduința stăpânirii țării Canaanului urma să fie împlinită pentru ei. Cândfusese dată Legea, mulți dintre ei erau copii mici și nu își aminteau de mărețiaevenimentului. Alții s-au născut în pustie și, ca nu cumva să nu-și dea seamade necesitatea de a respecta cele Zece Porunci și toate legile și rânduielile datelui Moise, Dumnezeu l-a îndrumat pe Moise să recapituleze cele Zece Porunciși toate evenimentele legate de darea Legii.

Moise a scris într-o carte toate legile și rânduielile pe care i le-a datDumnezeu și a relatat cu credincioșie toate învățăturile primite de-a lunguldrumului, toate minunile pe care le făcuse Dumnezeu pentru ei și toatemurmurările copiilor lui Israel. [170, 171] De asemenea, Moise a raportatfaptul că fusese biruit de ispită ca urmare a murmurărilor lor.ULTIMELE ÎNVĂȚĂTURI DATE LUI ISRAEL

Tot poporul era adunat înaintea lui Moise, iar el a citit din cartea pe care oscrisese toate evenimentele istoriei lor. De asemenea, a citit făgăduințele pecare Dumnezeu avea să le împlinească față de ei dacă vor fi ascultători șiblestemele care vor veni asupra lor dacă vor fi neascultători.

Moise le-a spus că, din cauza răzvrătirii lor, Domnul propusese de câtevaori să-i nimicească, dar el mijlocise pentru ei atât de stăruitor încâtDumnezeu îi cruțase cu bunătate. El le-a amintit de minunile pe care le-afăcut Domnul cu faraon și cu toată țara Egiptului. Le-a spus: „Căci ați văzutcu ochii voștri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul. Astfel, să păzițitoate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteți pune mâna pe țara încare veți trece ca s-o luați în stăpânire” (Deuteronom 11,7.8).

Moise i-a avertizat pe copiii lui Israel îndeosebi cu privire la pericolul de acădea în idolatrie. El i-a îndemnat stăruitor să respecte poruncile luiDumnezeu. Dacă se vor dovedi ascultători, dacă Îl vor iubi pe Domnul și Îivor sluji cu toată inima, El le va da ploaie la timpul cuvenit, va face vegetația

să crească și le va înmulți turmele. De asemenea, ei se vor bucura de privilegiideosebite și înalte și vor triumfa împotriva vrăjmașilor lor.

Moise i-a învățat pe copiii lui Israel într-o modalitate serioasă șiimpresionantă. El știa că aceea era ultima lui ocazie de a le vorbi. Apoi aîncheiat scrierea tuturor legilor, rânduielilor și regulamentelor pe care i ledăduse Dumnezeu, precum și a diferitelor reguli cu privire la jertfe. A puscartea în mâna oamenilor aflați în slujba sfântă a sanctuarului și a cerut cascrierea să fie pusă în chivot spre a fi păstrată în siguranță, pentru căDumnezeu păzea fără încetare chivotul sfânt. Cartea lui Moise urma să fiepăstrată pentru ca judecătorii lui Israel să o poată consulta ori de câte ori eranevoie. Oamenii supuși greșelii interpretează adesea cerințele lui Dumnezeuîn așa fel încât să se potrivească situației lor. Prin urmare, cartea lui Moise afost păstrată în locul cel mai sfânt pentru a fi consultată în viitor.

Moise și-a încheiat ultimele învățături pentru popor într-o cuvântareprofetică foarte impresionantă. Aceasta a fost emoționantă și elocventă. Prininspirația lui Dumnezeu, el a binecuvântat fiecare seminție a lui Israel. Încuvintele de încheiere a insistat asupra maiestății lui Dumnezeu și asuprasuperiorității pe care Israel o va avea întotdeauna, dacă va asculta deDumnezeu și se va baza pe puterea Sa.MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI MOISE

„Moise s-a suit din Câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful munteluiPisga, în fața Ierihonului. Și Domnul i-a arătat toată țara: de la Galaad până laDan, tot ținutul lui Neftali, țara lui Efraim și Manase, toată țara lui Iuda pânăla marea de apus, partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, ValeaIerihonului, cetatea finicilor, până la Țoar. Domnul i-a zis: ’Aceasta este țarape care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: «O voida seminței tale. Ți-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea.»’Moise, robul Domnului, a murit acolo, în țara Moabului, după poruncaDomnului. Și Domnul l-a îngropat în vale, în țara Moabului, față în față cuBet-Peor. Nimeni nu i-a cunoscut mormântul până în ziua de azi. [173]Moise era în vârstă de o sută douăzeci de ani când a murit; vederea nu-islăbise și puterea nu-i trecuse” (Deuteronom 34,1-7).

Dumnezeu a vrut să nu urce nimeni împreună cu Moise pe vârful munteluiPisga. El a stat acolo, pe culmea cea mai înaltă a vârfului muntelui Pisga, înprezența lui Dumnezeu și a îngerilor. După ce a văzut Canaanul și a fost

mulțumit, s-a culcat asemenea unui războinic obosit care se așază pentru a seodihni. L-a cuprins somnul, dar a fost somnul morții. Îngerii i-au luat trupulși l-au îngropat în vale. Israeliții nu au putut să găsească niciodată locul undea fost înmormântat. Mormântul lui a fost păstrat în taină pentru a-i împiedicape oameni să păcătuiască împotriva Domnului idolatrizându-i trupul.

Satana a exaltat de bucurie pentru că reușise să-l facă pe Moise săpăcătuiască împotriva lui Dumnezeu. Din cauza acestui păcat, Moise a intratsub stăpânirea morții. Dacă ar fi continuat să fie credincios, viața lui nu ar fifost pătată de acel singur păcat pe care l-a făcut pentru că nu I-a dat slavă luiDumnezeu cu ocazia scoaterii apei din stâncă, iar el ar fi intrat în ȚaraFăgăduinței și ar fi fost strămutat la cer fără să vadă moartea. După ce a stat înmormânt o scurtă vreme, Mihail, sau Hristos, a coborât din cer împreună cuîngerii care l-au înmormântat pe Moise, l-a înviat pe Moise și l-a dus în cer.

Când Domnul Hristos și îngerii au venit la mormânt, Satana și îngerii luiau apărut acolo și au păzit trupul lui Moise, ca nu cumva să fie luat. CândHristos și îngerii s-au apropiat, Satana li s-a împotrivit, dar slava și puterea luiHristos și a îngerilor Săi l-au obligat să se retragă. Satana a pretins că trupul luiMoise îi aparține din cauza acelui singur păcat, dar Domnul Hristos i-a spus cuumilință: „Domnul să te mustre!” (Iuda 9), atribuindu-I astfel Tatălui dreptul dea-l mustra. [174]

Domnul Hristos i-a spus lui Satana că El știa că Moise se pocăise cuumilință de acea singură greșeală, că nu era nicio pată în caracterul său și cănumele lui era curat în cărțile cerului. Apoi, Domnul Hristos a înviat trupullui Moise, despre care Satana pretinsese că este al lui.

La schimbarea la față a Domnului Hristos, Moise și Ilie, care fuseseră luațila cer, au fost trimiși să stea de vorbă cu El cu privire la suferințele Sale și aufost purtătorii slavei lui Dumnezeu pentru Fiul Său iubit. Moise a fost onoratfoarte mult de Dumnezeu. El avusese privilegiul de a vorbi cu Dumnezeu fațăcătre față, așa cum vorbește cineva cu prietenul lui. Dumnezeu îi descoperiseslava Sa nemaipomenită, așa cum nu făcuse pentru nimeni altcineva.

CAPITOLUL 23

INTRAREA ÎN ȚARA FĂGĂDUITĂDupă moartea lui Moise, Iosua urma să fie conducătorul lui Israel pentru a

duce poporul în Țara Făgăduită. El fusese prim-ministrul lui Moise în cea maimare parte a timpului cât israeliții rătăciseră în pustie. El văzuse lucrărileminunate pe care Dumnezeu le făcuse prin Moise și înțelesese bine înclinațiilepoporului. El a fost unul dintre cei doisprezece bărbați trimiși ca iscoadepentru a cerceta Țara Făgăduită, unul dintre cei doi care au prezentat unraport credincios cu privire la bogățiile țării și care au încurajat poporul sămeargă și să ia țara în stăpânire prin puterea lui Dumnezeu. El era competentpentru poziția aceasta importantă. Domnul i-a făgăduit lui Iosua că va fi cu elașa cum fusese cu Moise și că, dacă va fi credincios în respectarea poruncilorSale, îl va ajuta să cucerească țara Canaanului cu ușurință. Iosua era îngrijoratcu privire la modalitatea în care își va îndeplini sarcina de a conduce poporulîn țara Canaanului, dar încurajarea aceasta i-a îndepărtat temerile.

Iosua le-a poruncit copiilor lui Israel să se pregătească pentru o călătorie detrei zile și le-a spus că toți bărbații care purtau armele vor merge la luptă. „Eiau răspuns lui Iosua și au zis: ’Vom face tot ce ne-ai poruncit și ne vom duceoriunde ne vei trimite. Te vom asculta în totul, [175, 176] cum am ascultat peMoise. Numai Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine, cum a fost cu Moise!Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale și care nu va asculta detot ce-i vei porunci să fie pedepsit cu moartea! Întărește-te numai șiîmbărbătează-te!’”

Traversarea Iordanului urma să fie făcută printr-o minune. „Iosua a zispoporului: ’Sfințiți-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate înmijlocul vostru.’ Și Iosua a zis preoților: ’Luați chivotul legământului și trecețiînaintea poporului.’ Ei au luat chivotul legământului și au pornit înainteapoporului. Domnul a zis lui Iosua: ’Astăzi voi începe să te înalț înainteaîntregului Israel, ca să știe că voi fi cu tine cum am fost cu Moise.’”

Preoții trebuiau să meargă înaintea poporului și să poarte chivotul în carese afla Legea lui Dumnezeu. Când au pășit în apele Iordanului, acestea s-audespărțit, iar preoții au trecut purtând chivotul, care era un simbol alprezenței Divine, iar oștirea evreilor i-a urmat. Când preoții au fost lajumătatea drumului prin mijlocul Iordanului, li s-a poruncit să stea acolopână va trece întreaga oștire a lui Israel. Aici, noua generație a israeliților a

fost convinsă că apele Iordanului erau supuse aceleiași puteri pe care părințiilor o văzuseră manifestându-se la Marea Roșie, cu patruzeci de ani în urmă.Mulți dintre ei trecuseră prin Marea Roșie când erau copii. Acum, treceauprin Iordan, ca niște războinici pregătiți de luptă.

După ce toată oștirea lui Israel a traversat Iordanul, [177] Iosua le-aporuncit preoților să iasă din râu. Îndată ce preoții care purtau chivotul auieșit din râu și au ajuns pe mal, Iordanul a început să curgă la fel ca înainte,umplând vadul. Această minune uimitoare care a fost săvârșită le-a măritmult israeliților credința. Pentru ca minunea aceasta să nu fie uitată niciodată,Domnul i-a poruncit lui Iosua să pună niște oameni de seamă, câte unul dinfiecare seminție, să ia pietre din vadul râului, din locul unde au stat preoții întimp ce trecea oștirea evreilor, și să le poarte pe umeri pentru a ridica unmonument la Ghilgal, ca să păstreze în amintire faptul că Israel a traversatIordanul pășind pe teren uscat. După ce preoții au ieșit din Iordan,Dumnezeu Și-a îndepărtat mâna puternică, iar apele au năvălit ca o cascadă,urmându-și cursul.

Când toți împărații amoriților și împărații canaaniților au auzit că Domnuloprise apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel, li s-a înmuiat inima defrică. Israeliții uciseseră doi dintre împărații Moabului, iar trecerea lormiraculoasă prin apele umflate și năvalnice ale Iordanului i-a umplut de ogroază cumplită. Apoi, Iosua a circumcis toți bărbații care se născuseră înpustie. După ceremonia aceasta, au ținut Sărbătoarea Paștelui în câmpiaIerihonului. „Domnul a zis lui Iosua: ’Astăzi, am ridicat ocara Egiptului dedeasupra voastră.’”

Popoarele păgâne Îi reproșaseră Domnului, precum și poporului Său faptulcă evreii nu luaseră în stăpânire țara Canaanului, pe care aceștia speraseră să omoștenească la scurt timp după ce părăsiseră Egiptul. Vrăjmașii lortriumfaseră pentru că ei rătăciseră atât de multă vreme în pustie și s-au înălțatcu mândrie împotriva lui Dumnezeu, declarând că El nu a fost în stare să-iconducă în [178] țara Canaanului. Evreii au trecut acum prin Iordan pe terenuscat, iar vrăjmașii lor de-acum nu mai puteau să le reproșeze nimic.

Mana continuase să apară până la data aceea, dar acum, când erau pepunctul de a lua în stăpânire Canaanul și de a mânca roadele țării, israeliții numai aveau nevoie de ea, iar mana a încetat să apară.CĂPETENIA OȘTIRII DOMNULUI

Iosua s-a retras într-un loc liniștit pentru a medita și a se ruga, cerând caprezența deosebită a lui Dumnezeu să-l însoțească. Atunci a văzut un bărbatde statură înaltă, îmbrăcat în veșminte de război și având o sabie în mână.Iosua nu l-a recunoscut ca fiind un soldat din armata lui Israel, și totuși nupărea să fie un vrăjmaș. În zelul său, s-a dus spre el și i-a zis: „’Ești dintre ainoștri sau dintre vrăjmașii noștri?’ El a răspuns: ’Nu, ci Eu sunt Căpeteniaoștirii Domnului și acum am venit.’ Iosua s-a aruncat cu fața la pământ, s-aînchinat și I-a zis: ’Ce spune Domnul meu robului Său?’ Și Căpetenia oștiriiDomnului a zis lui Iosua: ’Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pecare stai este sfânt.’ Și Iosua a făcut așa.”

Acesta nu era un înger obișnuit. Era Domnul Isus Hristos, care îi condusesepe evrei prin pustie, ascuns în stâlpul de foc noaptea și în stâlpul de nor ziua.Locul a fost sfințit de prezența Sa și, prin urmare, lui Iosua i s-a poruncit să-șiscoată încălțămintea.

Apoi, Domnul l-a îndrumat pe Iosua cu privire la modalitatea prin careavea să cucerească Ierihonul. Tuturor războinicilor urma să li se porunceascăsă înconjoare cetatea o dată pe zi timp de șase zile, iar în ziua a șaptea, deșapte ori. [179]CUCERIREA IERIHONULUI

„Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoți și le-a zis: ’Luați chivotullegământului și șapte preoți să poarte cele șapte trâmbițe de corn de berbecînaintea chivotului Domnului.’ Și a zis poporului: ’Porniți, înconjurați cetateași bărbații înarmați să treacă înaintea chivotului Domnului.’ După ce a vorbitIosua poporului, cei șapte preoți care purtau înaintea Domnului cele șaptetrâmbițe de corn de berbec au pornit și au sunat din trâmbițe. Chivotullegământului Domnului mergea în urma lor.

Bărbații înarmați mergeau înaintea preoților, care sunau din trâmbițe, șicoada oștirii mergea după chivot; în timpul mersului, preoții sunau dintrâmbițe. Iosua dăduse porunca aceasta poporului: ’Voi să nu strigați, să nu vise audă glasul și să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voispune: «Strigați!» Atunci să strigați.’ Chivotul Domnului a înconjurat cetateași i-a dat ocol o dată; apoi au intrat în tabără și au rămas în tabără pestenoapte.”

Oștirea evreilor a mărșăluit în ordine deplină. În față mergea un grup alesde bărbați înarmați, purtând echipament de război, dar nu pentru a-și arăta

îndemânarea în mânuirea armelor, ci numai pentru a crede și a ascultaîndrumările care le erau date. Apoi urmau șapte preoți cu trâmbițe. După eivenea chivotul lui Dumnezeu, poleit cu aur, cu un nimb de slavă care pluteadeasupra lui. Chivotul era purtat de preoții îmbrăcați în haine deosebite șisomptuoase, care arătau poziția lor sfântă. Armata cea mare a lui Israel urmaîn ordine deplină, fiecare seminție avându-și steagul ei. În felul acesta, auînconjurat cetatea, purtând chivotul lui Dumnezeu. Nu se auzea niciun sunet,ci doar zgomotul pașilor acelei armate puternice și [180] sunetul solemn altrâmbițelor, al căror ecou răsuna în văi și pretutindeni în cetatea Ierihon.

Străjerii acelei cetăți sortite pieirii observau uimiți și alarmați toatemișcările, raportându-le celor care conduceau cetatea. Ei nu puteau să spunăce însemna parada aceasta. Unii își băteau joc de ideea că Ierihonul va ficucerit astfel, în timp ce alții erau uluiți privind splendoarea chivotului șiînfățișarea solemnă și nobilă a preoților și a oștirii lui Israel, avându-l pe Iosuaîn frunte. Ei și-au adus aminte de Marea Roșie care se despărțise înainteaevreilor cu patruzeci de ani în urmă și de trecătoarea care fusese pregătităpentru ei prin mijlocul râului Iordan. Acești oameni erau prea îngrozițipentru a glumi. Ei păzeau cu strictețe porțile încuiate ale cetății, iar nișterăzboinici puternici apărau fiecare poartă.

Timp de șase zile, armatele lui Israel au făcut înconjurul cetății. În ziua așaptea, au înconjurat cetatea de șapte ori. Ca de obicei, oamenilor li s-aporuncit să păstreze tăcerea. Numai sunetul trâmbițelor trebuia să fie auzit.Oamenii trebuiau să fie atenți, iar când trâmbițele aveau să sune mai prelungdecât de obicei, toți trebuiau să strige cu putere, pentru că Dumnezeu ledăduse cetatea. „În ziua a șaptea s-au sculat în zorii zilei și au înconjurat înacelași fel cetatea de șapte ori; aceasta a fost singura zi când au înconjuratcetatea de șapte ori. A șaptea oară, pe când preoții sunau din trâmbițe, Iosua azis poporului: ’Strigați, căci Domnul v-a dat cetatea în mână!’ Poporul a scosstrigăte, și preoții au sunat din trâmbițe. Când a auzit poporul sunetultrâmbiței, a strigat tare, și zidul s-a prăbușit; [181] poporul s-a suit în cetate,fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate.”

Dumnezeu a intenționat să le arate israeliților că nu lor avea să li se atribuiecucerirea Canaanului. Căpetenia oștirii Domnului biruise Ierihonul. El șiîngerii Săi erau angajați în război. Domnul Hristos le-a poruncit armatelorcerului să dărâme zidurile Ierihonului și să pregătească o cale de intrarepentru Iosua și pentru armatele lui Israel. Prin această minune uimitoare,

Dumnezeu nu numai că a întărit încrederea poporului în puterea Sa de a-ibirui pe vrăjmașii lor, ci a și mustrat necredința lor din trecut.

Ierihon sfidase atât armatele lui Israel, cât și pe Dumnezeul cerurilor. Cândau văzut oștirea lui Israel mărșăluind în jurul cetății câte o dată în fiecare zi,locuitorii au fost alarmați, dar au privit la mijloacele lor de apărare puternice,la zidurile lor înalte și solide și s-au simțit siguri de faptul că vor putea săreziste oricărui atac. Totuși, când zidurile lor solide s-au clătinat și au căzut cuo izbitură uluitoare, asemenea zgomotului celui mai puternic tunet, ei au fostparalizați de groază și nu au putut să opună nicio rezistență.IOSUA, UN CONDUCĂTOR ÎNȚELEPT ȘI CONSACRAT

Caracterul sfânt al lui Iosua nu avea nicio pată. El era un conducătorînțelept. Viața lui era dedicată în întregime lui Dumnezeu. Înainte de a muri,el a adunat oștirea lui Israel și, urmând exemplul lui Moise, le-a recapitulatcălătoriile prin pustie și lucrările pline de milă pe care le-a făcut Dumnezeupentru ei. Apoi, li s-a adresat cu elocvență. Le-a relatat cum luptase împăratulMoabului împotriva lor și cum îl chemase pe Balaam să-i blesteme, darDumnezeu „nu a vrut să-l asculte pe Balaam și a continuat să-ibinecuvânteze”. Apoi le-a zis: „Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului,alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor [182] cărora le slujeaupărinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților în a căror țarălocuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.”

„Poporul a răspuns și a zis: ’Departe de noi gândul să părăsim pe Domnulși să slujim altor dumnezei. Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne-ascos din țara Egiptului, din casa robiei, pe noi și pe părinții noștri; El a făcutînaintea ochilor noștri acele minuni mari și ne-a păzit în tot timpul drumuluipe care l-am urmat și în mijlocul tuturor popoarelor pe la care am trecut.”

Poporul și-a înnoit legământul cu Iosua. Ei i-au spus: „Noi vom slujiDomnului, Dumnezeului nostru, și vom asculta glasul Lui.” Iosua a scriscuvintele legământului lor în cartea care conținea legile și rânduielile date luiMoise. Iosua a fost iubit și respectat de toți israeliții, iar ei au jelit multmoartea lui.

CAPITOLUL 24

CHIVOTUL LUI DUMNEZEU ȘI BOGĂȚIILE LUI ISRAEL

Chivotul lui Dumnezeu era un cufăr sfânt, făcut pentru a conține cele ZecePorunci. Legea aceasta Îl reprezenta pe Dumnezeu Însuși. Chivotul eraconsiderat a fi slava și puterea lui Israel. Dovada prezenței divine stăteadeasupra lui zi și noapte. Preoții care slujeau înaintea lui erau consacrați cusfințenie pentru slujba aceasta. Ei purtau un pieptar încrustat cu pietreprețioase diferite, aceleași pietre care alcătuiesc cele douăsprezece temelii alecetății lui Dumnezeu. Pe pietrele prețioase montate în aur erau gravatenumele celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Pieptarul era o lucrăturăbogată și frumoasă, care acoperea pieptul preotului, fiind prins de umeri.

La dreapta și la stânga pieptarului era montată câte o piatră prețioasă maimare și foarte strălucitoare. Când judecătorii erau confruntați cu problemedificile, cu privire la care nu puteau să ia o hotărâre, aceste probleme le erauprezentate preoților, iar ei Îl întrebau pe Dumnezeu, care le răspundea. Dacărăspunsul Său era favorabil și dacă El voia să le asigure succesul, un nimb delumină și slavă se așeza peste piatra prețioasă din dreapta. Dacă El nu era deacord, un nor se așeza peste piatra prețioasă din stânga. Când Îl întrebau peDumnezeu dacă trebuie să meargă la război, iar piatra prețioasă din dreaptaera înconjurată de lumină, răspunsul era: „Mergeți și biruiți.” [183, 184] Cândpiatra prețioasă din stânga era umbrită de un nor, răspunsul era: „Să numergeți, nu veți birui.”

O dată pe an, când intra în Sfânta Sfintelor și slujea înaintea chivotului și înprezența uimitoare a lui Dumnezeu, marele preot punea întrebări, iarDumnezeu îi răspundea adesea printr-o voce auzibilă. Când nu-i răspundeaprintr-o voce, Dumnezeu făcea să strălucească raze sfinte de slavă și luminăpeste heruvimul din dreapta chivotului, în semn de aprobare sau favoare.Dacă refuza cererile poporului, un nor se așeza peste heruvimul din stânga.

Chivotul lui Dumnezeu era însoțit de patru îngeri în toate călătoriile pentrua-l ocroti de orice pericol și pentru a îndeplini orice misiune li se cerea înlegătură cu chivotul. Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, urmat de îngeri, amers în fața chivotului când acesta a ajuns la Iordan, iar apele au fostdespărțite înaintea prezenței Sale. Domnul Hristos și îngerii au stat lângăchivot și lângă preoți în mijlocul râului, până când întregul Israel a traversat

Iordanul. Domnul Hristos și îngerii au însoțit înconjurarea Ierihonului și, încele din urmă, au dărâmat zidurile masive ale cetății și au dat Ierihonul înmâinile lui Israel.REZULTATUL NEGLIJENȚEI LUI ELI

Eli era mare preot și i-a înălțat pe fiii lui în poziția de preoți. Numai lui Eli is-a îngăduit să intre în Sfânta Sfintelor, o dată pe an. Fiii lui slujeau la intrareaîn tabernacul și oficiau jertfirea animalelor și aducerea lor pe altar. Ei auabuzat continuu de slujba aceasta sfântă. Fiii lui Eli erau egoiști, zgârciți,lacomi și destrăbălați. Dumnezeu l-a mustrat pe Eli pentru neglijența luinelegiuită în disciplinarea familiei. Eli i-a mustrat pe fiii lui, dar nu le-a pusrestricții. După ce au fost puși în slujba sfântă a preoției, Eli a auzit despre[185] comportamentul pe care îl aveau ei, reținând abuziv din jertfele copiilorlui Israel, despre încălcările îndrăznețe ale Legii lui Dumnezeu pe care lesăvârșeau ei și despre purtarea lor violentă, care a determinat Israelul săpăcătuiască.

Domnul i-a descoperit lui Samuel pedepsele pe care le va aduce asupra luiEli din cauza neglijenței lui. „Atunci, Domnul a zis lui Samuel: ’Iată că voiface în Israel un lucru care va asurzi urechile oricui îl va auzi. În ziua aceea voiîmplini asupra lui Eli tot ce am rostit împotriva casei lui; voi începe și voiisprăvi. I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna din pricinafărădelegii de care are cunoștință și prin care fiii lui... s-au făcut vrednici delepădat, fără ca el să-i fi oprit. De aceea jur casei lui Eli că niciodatăfărădelegea casei lui Eli nu va fi ispășită, nici prin jertfe, nici prin daruri demâncare.’”

Nelegiuirile fiilor lui Eli erau atât de îndrăznețe, de jignitoare față de unDumnezeu sfânt, încât nicio jertfă nu putea să ispășească o asemeneafărădelege săvârșită în mod intenționat. Preoții aceștia păcătoși au profanatjertfele care Îl reprezentau pe Fiul lui Dumnezeu. Prin comportamentul lorblasfemator, ei își băteau joc de sângele ispășirii, care conferea eficacitatetuturor jertfelor.

Samuel i-a spus lui Eli cuvintele Domnului, iar „Eli a zis: ’Domnul esteAcesta, să facă ce va crede!’” Eli știa că Dumnezeu fusese dezonorat și simțeacă păcătuise. El a fost de acord ca Dumnezeu să pedepsească neglijența luipăcătoasă. Eli i-a făcut cunoscut întregului Israel cuvântul pe care Domnul i l-a adresat lui. Prin faptul acesta, el s-a gândit să corecteze, într-o anumită

măsură, neglijența lui păcătoasă din trecut. Blestemul rostit asupra lui Eli nu afost amânat multă vreme.

Israeliții au intrat în război cu filistenii și au fost învinși, iar patru miidintre ei au fost uciși. [186] Evreilor le-a fost frică. Ei știau că, dacă vor auzidespre înfrângerea lor, celelalte popoare vor fi încurajate să intre în război cuei. Bătrânii lui Israel au crezut că înfrângerea lor a fost cauzată de faptul că nuau dus cu ei chivotul lui Dumnezeu și au cerut să fie adus chivotullegământului de la Șilo. Ei s-au gândit la traversarea Iordanului și la cucerireaușoară a Ierihonului, care au avut loc în timp ce purtau chivotul, și au hotărâtcă tot ce era necesar pentru a triumfa împotriva vrăjmașilor lor era aducereachivotului. Ei nu și-au dat seama că puterea lor a constat în ascultarea deLegea aflată în chivot, care era o reprezentare a lui Dumnezeu Însuși. Preoțiiimorali Hofni și Fineas au însoțit chivotul sfânt, călcând Legea lui Dumnezeu.Păcătoșii aceștia au condus chivotul în tabăra lui Israel. Încrederea soldațilora fost restabilită, iar ei au fost convinși că vor avea succes.CHIVOTUL ESTE LUAT

„Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scosstrigăte de bucurie, de s-a cutremurat pământul. Răsunetul acestor strigăte afost auzit de filisteni și au zis: ’Ce înseamnă strigătele acestea care răsună întabăra evreilor?’ Și au auzit că sosise chivotul Domnului în tabără. Filistenii s-au temut, pentru că au crezut că Dumnezeu venise în tabără. ’Vai de noi!’ auzis ei, ’căci n-a fost așa ceva până acum.’ ’Vai de noi! Cine ne va izbăvi dinmâna acestor dumnezei puternici? Dumnezeii aceștia au lovit pe egipteni cutot felul de urgii în pustie. Întăriți-vă și fiți oameni, filistenilor, ca nu cumvasă fiți robi evreilor, cum v-au fost ei robi vouă: fiți oameni și luptați!’ Filistenii[187] au început lupta, și Israel a fost bătut. Fiecare a fugit în cortul lui.Înfrângerea a fost foarte mare, și din Israel au căzut treizeci de mii de oamenipedeștri. Chivotul lui Dumnezeu a fost luat, și cei doi fii ai lui Eli, Hofni șiFineas, au murit.”

Filistenii au crezut că acest chivot era dumnezeul israeliților. Ei nu știau căDumnezeul cel viu, care a creat cerurile și pământul și care a dat Legea Sa peSinai, a trimis prosperitatea sau împrejurările potrivnice în funcție deascultarea sau călcarea Legii Sale, aflate în chivotul sfânt.

Israel a fost măcelărit. Eli stătea pe marginea drumului, așteptând cu inimatremurândă să primească vești de la armată. Îi era teamă că oștirea filistenilor

ar putea să ia chivotul lui Dumnezeu și să îl profaneze. Un sol al armatei aalergat la Șilo și l-a înștiințat pe Eli că fiii lui fuseseră uciși. El a fost în stare săaudă lucrul acesta cu un anume calm, pentru că a avut motive să se aștepte laaceasta. Totuși, când solul a adăugat: „Și chivotul lui Dumnezeu a fost luat”,Eli s-a clătinat cuprins de groază pe scaunul lui, a căzut pe spate și a murit. Ela avut parte de mânia lui Dumnezeu care venise asupra fiilor lui. El a fostvinovat într-o mare măsură pentru nelegiuirile lor, deoarece neglijase să lepună restricții. Capturarea chivotului lui Dumnezeu de către filisteni a fostconsiderată nenorocirea cea mai mare care putea să cadă peste Israel. Soția luiFineas, care năștea și era pe punctul de a muri, i-a dat copilului ei numeleIcabod, spunând: „S-a dus slava din Israel!”ÎN ȚARA FILISTENILOR

Dumnezeu a îngăduit ca vrăjmașii să ia chivotul Său pentru a le arătaisraeliților cât de zadarnic era să se încreadă în chivot, simbolul prezenței Sale,în timp ce ei profanau [188] poruncile conținute în chivot. Dumnezeu voiasă-i umilească îndepărtând de la ei chivotul sfânt, în care se încredeau cuîndrăzneală, considerându-l sursa puterii lor.

Filistenii au triumfat văzând că Îl au pe renumitul Dumnezeu al israeliților,care săvârșise minuni atât de mari pentru ei și îi făcuse să fie un motiv degroază pentru vrăjmașii lor. Ei au dus chivotul lui Dumnezeu la Așod și l-aupus într-un templu plin de splendoare, construit în cinstea celui mai popularzeu al lor, Dagon. Chivotul a fost pus lângă zeul lor. A doua zi dimineața,preoții acelor zei au intrat în templu și au fost îngroziți când au descoperit căDagon căzuse cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Ei l-au ridicatpe Dagon și l-au așezat în poziția în care s-a aflat înainte. Au crezut că zeul acăzut din întâmplare. Dar în dimineața următoare, l-au găsit din nou căzut cufața la pământ, iar capul și ambele mâini ale lui Dagon erau tăiate.

Îngerii lui Dumnezeu, care însoțiseră fără încetare chivotul, au făcut să cadăla pământ idolul acesta neînsuflețit, iar după aceea l-au mutilat pentru a arătacă Dumnezeul cel viu era mai presus de toți zeii și orice zeu păgân era unlucru de nimic înaintea Sa. Păgânii aveau un respect mare față de zeul lor,Dagon, iar când l-au găsit mutilat și zăcând cu fața la pământ înainteachivotului lui Dumnezeu au fost triști și au considerat că faptul acesta era unsemn rău pentru filisteni. Ei s-au gândit că filistenii și toți zeii lor vor urmatotuși să fie biruiți și nimiciți de evrei și că Dumnezeul evreilor va fi mai mare

și mai puternic decât toți zeii. Ca urmare, au îndepărtat chivotul luiDumnezeu din templul idolului lor și l-au pus într-un loc unde era singur.

Chivotul lui Dumnezeu a fost păstrat de filisteni timp de șapte luni. Ei îibiruiseră pe israeliți și luaseră chivotul lui Dumnezeu, în care presupuneau căse afla [189] puterea lor, gândindu-se că vor fi în siguranță pentru totdeaunași nu le va mai fi teamă de armatele lui Israel. Totuși, în mijlocul bucuriei pecare o aveau datorită succesului lor, pretutindeni în țară s-a auzit jale, iarcauza a fost atribuită, într-o mare măsură, chivotului lui Dumnezeu. Acesta afost purtat din loc în loc cu groază, iar nimicirea lui Dumnezeu venea peurma lui, până când filistenii au fost într-o mare încurcătură, pentru că nuștiau ce să facă. Îngerii care însoțeau chivotul îl păzeau de orice rău. Filisteniinu au îndrăznit să-l deschidă, pentru că zeul lor, Dagon, avusese o soartă atâtde rea încât le era teamă să-l atingă sau să stea în apropierea lui. Ei i-auchemat pe preoți și pe ghicitori și i-au întrebat cum ar trebui să procedeze cuchivotul lui Dumnezeu. Aceștia i-au sfătuit să-l trimită înapoi la poporulcăruia îi aparținea și să trimită împreună cu el un dar valoros, care, dacăDumnezeu va binevoi să-l accepte, va face să fie vindecați. De asemenea, ei auînțeles că mâna lui Dumnezeu era îndreptată împotriva lor pentru că luaserăchivotul Său, care îi aparținea numai lui Israel.ÎNAPOIEREA CHIVOTULUI ÎN ISRAEL

Unii nu erau în favoarea înapoierii chivotului. Faptul de a duce înapoichivotul era prea umilitor, iar filistenii au declarat cu insistență că niciunuldintre ei nu va îndrăzni să-și riște viața pentru a transporta chivotulDumnezeului lui Israel, care adusese moartea asupra lor. Sfătuitorii lor i-auavertizat pe filisteni să nu-și împietrească inimile, așa cum făcuseră egipteniiși faraonul, și să determine să vină asupra lor nenorociri și pedepse chiar șimai mari. Pentru că tuturor le era frică să ia chivotul lui Dumnezeu, ei i-ausfătuit spunând: „’Acum, faceți un car nou de tot și luați două vaci tinere caredau țâță și care n-au tras la jug; înjugați vacile la car și mânați înapoi acasăvițeii lor care se țin după ele. Să luați chivotul Domnului [190] și să-l punețiîn car; să puneți alături de el, într-o ladă, lucrurile de aur pe care le dațiDomnului ca dar pentru vină; apoi să-l trimiteți, și va pleca. Să-l urmăriți cuprivirea; și dacă se va sui pe drumul hotarului său spre Bet-Șemeș, Domnulne-a făcut acest mare rău; dacă nu, vom ști că nu mâna Lui ne-a lovit, ci lucrulacesta a venit peste noi din întâmplare.’ Oamenii au făcut așa. Au luat două

vaci care alăptau, le-au înjugat la car și le-au închis vițeii acasă. Vacile auapucat drept pe drum spre Bet-Șemeș; au ținut mereu același drum, mugind,și nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga.”

Filistenii știau că vacile nu puteau fi determinate să își părăsească vițeii careerau acasă decât dacă ar fi fost îndemnate de vreo putere nevăzută. Vacile aumers direct spre Bet-Șemeș, mugind după vițeii lor, și totuși îndepărtându-sede ei fără să se abată. Domnitorii filistenilor au mers după carul care purtachivotul până la hotarul Bet-Șemeșului. Ei nu au îndrăznit să lase chivotulsfânt întru totul în seama vacilor. Ei s-au temut că, dacă se va întâmpla vreunrău chivotului, asupra lor vor veni nenorociri mai mari. Ei nu știau că îngeriilui Dumnezeu însoțeau chivotul și călăuzeau vacile spre locul unde trebuiausă ajungă.PEDEPSIREA ÎNCUMETĂRII

Oamenii din Bet-Șemeș lucrau la câmp, iar când au văzut chivotulDomnului în carul tras de vaci, s-au bucurat mult. Ei știau că aceasta eralucrarea lui Dumnezeu. Vacile au tras carul în care era chivotul aproape de opiatră mare și s-au oprit. Leviții au dat jos din car chivotul Domnului și darulde la filisteni și au adus ca jertfă de ardere-de-tot lui Dumnezeu vacile, carulcare purtase [191] chivotul sfânt și darul de la filisteni. Domnitorii filistenilors-au întors la Ecron, iar pedeapsa asupra lor a încetat.

Oamenii din Bet-Șemeș s-au gândit la puterea pe care o avusese chivotul dea determina săvârșirea unor minuni atât de mari și au fost curioși să știe ce seafla în interiorul lui. Ei au considerat că acel chivot avea o mare putere în sineînsuși, și nu I-au atribuit lui Dumnezeu puterea aceasta. Numai oameniiconsacrați slujbei sfinte puteau să privească în interiorul chivotului fără a finimiciți, pentru că faptul acesta era ca și când L-ar fi privit pe DumnezeuÎnsuși. Când oamenii și-au satisfăcut curiozitatea și au deschis chivotulpentru a vedea interiorul lui sfânt, lucru pe care păgânii idolatri nu auîndrăznit să îl facă, îngerii care însoțeau chivotul au ucis peste cincizeci de miide oameni.

Ca urmare, oamenilor din Bet-Șemeș le-a fost frică de chivot și au spus:„’Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și lacine trebuie să se suie chivotul, dacă se depărtează de la noi?’ Au trimis soli lalocuitorii din Chiriat-Iearim, ca să le spună: ’Filistenii au adus înapoi chivotulDomnului; pogorâți-vă și suiți-l la voi.’” Oamenii din Chiriat-Iearim au dus

chivotul Domnului în casa lui Abinadab și l-au consacrat pe fiul lui pentruslujba de a-l păzi. Evreii fuseseră asupriți de filisteni timp de douăzeci de aniși au fost umiliți și făcuți să se pocăiască de păcatele lor. Samuel a mijlocitpentru ei, iar Dumnezeu a avut din nou milă de evrei. Filistenii au pornit unrăzboi cu ei, dar Domnul a lucrat din nou într-un mod minunat pentrupoporul Israel și israeliții i-au biruit pe vrăjmașii lor.

Chivotul a rămas în casa lui Abinadab, până când David a fost instaurat caîmpărat. El a adunat toți oamenii aleși ai lui Israel, treizeci de mii, și a mers săia chivotul lui Dumnezeu. Ei au pus chivotul într-un car nou și l-au scos din casa lui Abinadab. [192] Uza și Ahio, fiii luiAbinadab, au condus carul. David și toată casa lui Israel au cântat la diferiteinstrumente muzicale spre slava Domnului. „Când au ajuns la aria lui Nacon,Uza a întins mâna spre chivotul lui Dumnezeu și l-a apucat, pentru că erausă-l răstoarne boii. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza, șiDumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui și a murit acolo, lângă chivotullui Dumnezeu.” Uza era furios pe boi, pentru că se împiedicaseră. El amanifestat o neîncredere vizibilă în Dumnezeu, ca și când Acela care adusesechivotul din țara filistenilor nu putea să aibă grijă de el. Îngerii care au însoțitchivotul l-au lovit pe Uza pentru nerăbdarea plină de încumetare de care a datdovadă punând mâna pe chivot. „David s-a temut de Domnul în ziua aceea șia zis: ’Cum să intre chivotul Domnului la mine?’ N-a vrut să aducă chivotulDomnului la el, în cetatea lui David, și l-a dus în casa lui Obed-Edom dinGat.” David știa că el era un om păcătos și i-a fost teamă că, asemenea lui Uza,ar putea să se încumete în vreun fel și să aducă mânia lui Dumnezeu asupralui. „Chivotul Domnului a rămas trei luni în casa lui Obed-Edom din Gat, șiDomnul a binecuvântat pe Obed-Edom și toată casa lui.”

Dumnezeu voia să-i învețe pe cei din poporul Său că, deși chivotul era unmotiv de groază și moarte pentru cei care călcaseră poruncile Sale, aflate în el,totuși era o binecuvântare și o putere pentru aceia care erau ascultători deporuncile Sale. Când a auzit că toți cei din casa lui Obed-Edom au fostbinecuvântați într-o mare măsură și că toți prosperaseră datorită chivotuluilui Dumnezeu, David a fost nerăbdător să-l aducă în cetatea lui. Totuși,înainte de a îndrăzni să mute chivotul sfânt, David s-a sfințit înaintea luiDumnezeu și a poruncit ca toți oamenii aflați în pozițiile cele mai înalte [193]din împărăție să se abțină de la orice treburi lumești și de la tot ce ar fi pututsă le abată atenția de la devoțiunea sfântă. Ca urmare, ei s-au sfințit în scopul

de a duce chivotul sfânt în cetatea lui Dumnezeu. „Atunci, David a pornit și asuit chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în cetatea lui David, înmijlocul veseliei…

După ce au adus chivotul Domnului, l-au pus la locul lui în mijloculcortului pe care-l ridicase David pentru chivot; și David a adus înainteaDomnului arderi-de-tot și jertfe de mulțumire.”ÎN TEMPLUL LUI SOLOMON

După ce a terminat construirea templului, Solomon i-a adunat pe bătrâniilui Israel și pe oamenii cei mai influenți din popor, cu scopul de a aducechivotul legământului Domnului din cetatea lui David. Oamenii aceștia s-auconsacrat lui Dumnezeu și, cu o solemnitate și un respect deosebit, i-auînsoțit pe preoții care au purtat chivotul. „Au adus chivotul Domnului, cortulîntâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au adus.Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înainteachivotului. Au jertfit oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți,din pricina mulțimii lor.”

Solomon a urmat exemplul tatălui său, David. La fiecare șase pași, el a adusjertfe. Cu cântece, muzică și o mare ceremonie, „preoții au dus chivotullegământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în SfântaSfintelor, sub aripile heruvimilor. Căci heruvimii aveau aripile întinse pestelocul [194] chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra”.

Fusese construit un sanctuar plin de splendoare, în conformitate cumodelul care i-a fost arătat lui Moise pe munte și pe care Domnul i l-aprezentat după aceea lui David. Sanctuarul pământesc a fost făcut asemeneacelui ceresc. În afară de heruvimii de pe capacul chivotului, Solomon a făcutîncă doi îngeri de mărime mai mare, care stăteau de o parte și de alta achivotului, reprezentându-i pe îngerii din cer, care păzesc fără încetare Legealui Dumnezeu. Frumusețea și splendoarea acestui templu sunt imposibil dedescris. Acolo, ca și în tabernacul, chivotul sfânt a fost purtat într-o ordinesolemnă și plină de respect și a fost pus sub aripile celor doi îngeri grandioșicare stăteau în picioare în Sfânta Sfintelor.

Corul sfânt a cântat spre slava lui Dumnezeu, acompaniat de tot felul deinstrumente muzicale. În timp ce vocile răsunau pretutindeni în templu, înarmonie cu instrumentele muzicale, și în timp ce sunetul lor era purtat învăzduh pretutindeni în Ierusalim, norul lui Dumnezeu a coborât asupra

templului și l-a umplut, așa cum umpluse în trecut tabernaculul. „În clipacând au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut Casa Domnului. Preoțiin-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slavaDomnului umpluse Casa Domnului.”

Împăratul Solomon a stat pe o platformă de aramă înaintea altarului și abinecuvântat poporul. Apoi, a îngenuncheat și, cu mâinile întinse în sus, arostit rugăciunea cea mai solemnă și mai stăruitoare către Dumnezeu, în timpce adunarea era cu fața aplecată la pământ. După ce Solomon și-a încheiatrugăciunea, un foc miraculos a coborât din cer și a mistuit jertfa.

Din cauza păcatelor lui Israel, nenorocirea despre care Dumnezeu spusesecă va veni asupra templului dacă poporul Său [195] avea să se îndepărteze deEl, s-a împlinit la câteva sute de ani după construirea lui. Dumnezeu i-afăgăduit lui Solomon că, dacă va rămâne credincios și dacă poporul lui vaasculta toate poruncile Sale, templul cel plin de slavă va rămâne veșnic, cutoată splendoarea lui, ca o dovadă a prosperității și a binecuvântărilor mărețecare îi erau dăruite lui Israel datorită ascultării.ROBIA LUI ISRAEL

Din cauza călcării poruncilor lui Dumnezeu și a faptelor lor nelegiuite,Dumnezeu a îngăduit ca israeliții să ajungă în robie pentru a-i umili și a-ipedepsi. Înainte ca templul să fie nimicit, Dumnezeu le-a descoperit câtorvaslujitori credincioși ai Săi soarta templului, care era mândria lui Israel și pecare israeliții îl priveau cu un spirit de idolatrie, păcătuind împotriva luiDumnezeu. El le-a descoperit, de asemenea, și faptul că poporul Israel va fidus în robie. Chiar înainte de nimicirea templului, oamenii aceștianeprihăniți au luat chivotul sfânt care conținea tablele de piatră și, cu tristețeși jale, l-au pus într-un loc tainic, într-o peșteră, pentru a fi ascuns de poporulIsrael, din cauza nelegiuirilor lui. Chivotul avea să nu le mai fie redatniciodată și încă este ascuns. De când a fost ascuns, chivotul sfânt nu a maifost găsit și atins niciodată.

CAPITOLUL 25

PRIMA VENIRE A LUI HRISTOS Am fost purtată în timp până în vremea când Domnul Isus urma să ia

asupra Sa natura omului, să Se umilească și să îndure ispitele lui Satana.Nașterea Sa a fost lipsită de grandoare lumească. El S-a născut într-un staul,

iar leagănul Lui a fost o iesle, totuși nașterea Sa a fost onorată mai presus denașterea oricăruia dintre fiii oamenilor. Îngerii i-au înștiințat pe păstori cuprivire la venirea lui Isus, iar slava și lumina lui Dumnezeu au însoțitmărturia lor. Oștirile cerești au cântat cu harpele și L-au slăvit pe Dumnezeu.Îngerii au vestit triumfători venirea Fiului lui Dumnezeu într-o lume căzutăpentru a îndeplini lucrarea de răscumpărare și pentru a-i aduce omului, prinmoartea Sa, pacea, fericirea și viața veșnică. Dumnezeu a onorat venireaFiului Său, iar îngerii I S-au închinat.BOTEZUL LUI IOAN

Îngerii lui Dumnezeu au fost prezenți la evenimentul botezului DomnuluiIsus, iar Duhul Sfânt a coborât sub forma unui porumbel și a făcut săstrălucească lumina peste El, iar în timp ce oamenii priveau cu ochii ațintițiasupra Lui, cuprinși de uimire, vocea Tatălui s-a auzit din cer spunând: „Tuești Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Ioan nu a fost sigur că Cel care venise la Iordan ca să fie botezat de el eraMântuitorul. Totuși Dumnezeu îi făgăduise că îi va da un semn prin care Îl varecunoaște [196, 197] pe Mielul lui Dumnezeu. Semnul i-a fost dat cândporumbelul ceresc a venit asupra lui Isus și slava lui Dumnezeu a strălucit dejur împrejurul Său. Ioan și-a întins mâna, arătând spre Domnul Isus, și astrigat cu voce tare: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”(Ioan 1,29).LUCRAREA DE SLUJIRE A LUI IOAN

Ioan i-a înștiințat pe ucenicii lui că Domnul Isus era Mesia cel făgăduit,Mântuitorul lumii. Pentru că lucrarea lui se încheia, el i-a învățat pe uceniciilui să-L urmeze pe Domnul Isus ca pe un mare învățător. Viața lui Ioan a fostplină de tristețe și renunțare la sine. El a vestit prima venire a lui Hristos, darnu i s-a îngăduit să fie martor la minunile Sale și să se bucure de putereamanifestată de El. Când Domnul Isus Și-a început lucrarea de învățător, Ioan aștiut că el trebuie să moară. Vocea lui s-a auzit rareori, cu excepția timpului

când vorbea în pustie. Viața lui a fost singuratică. El nu a rămas în familiatatălui său pentru a se bucura de societatea ei, ci a părăsit-o pentru a-și împlinimisiunea. Mulțimile ieșeau din orașele și satele aglomerate și se adunau înpustie pentru a auzi cuvintele acestui profet minunat. Ioan a înfipt securea larădăcina pomului. El a mustrat păcatul fără să se teamă de consecințe și apregătit calea Mielului lui Dumnezeu.

Irod a fost impresionat când a auzit mărturiile puternice și directe ale luiIoan și, cu un interes adânc, a întrebat ce trebuie să facă pentru a ajunge să fieucenicul lui. Ioan cunoștea bine faptul că Irod era pe punctul de a se căsătoricu soția fratelui său în timp ce soțul ei era încă în viață și i-a spus cucredincioșie că faptul acesta nu era permis de lege. Irod nu era dispus să facăniciun sacrificiu. El s-a căsătorit cu soția fratelui său și, din cauza influenței ei,l-a prins pe Ioan și l-a trimis în închisoare, intenționând totuși să-l elibereze.Pe când era în închisoare, Ioan [198] a auzit de la ucenicii lui despre lucrărileminunate ale Domnului Isus. El nu a putut să asculte personal cuvintele Salepline de har, dar ucenicii lui l-au înștiințat cu privire la ele și l-au mângâiatvorbindu-i despre lucrurile pe care le auziseră. După puțin timp, Ioan a fostdecapitat din cauza influenței soției lui Irod. Am văzut că ucenicii cei maiumili, care L-au urmat pe Domnul Isus, au fost martori ai minunilor Sale șiau auzit cuvintele mângâietoare rostite de El, au fost mai mari ca IoanBotezătorul, adică au fost mai onorați și au avut o viață mai binecuvântată.

Ioan a venit în spiritul și puterea lui Ilie pentru a vesti prima venire a luiIsus. Atenția mi-a fost îndreptată spre zilele din urmă și am văzut că Ioan îireprezenta pe aceia care vor merge în spiritul și puterea lui Ilie pentru a vestiziua mâniei lui Dumnezeu și a doua venire a lui Isus.ISPITIREA

După botezul Său în Iordan, Domnul Isus a fost dus de Duhul Sfânt înpustie pentru a fi ispitit de Diavolul. Duhul Sfânt Îl pregătise pentru aceleveniment deosebit al ispitelor nemiloase. El a fost ispitit de Satana timp depatruzeci de zile, iar în zilele acelea nu a mâncat nimic. În jurul Său eraunumai priveliști neplăcute, în fața cărora natura omenească era determinatăsă se retragă. El a stat într-un loc singuratic și pustiu, înconjurat de animalesălbatice și de Diavolul. Fiul lui Dumnezeu era palid și slăbit din cauzapostului și a suferinței. Totuși, în timpul acela, i-a fost arătată calea pe careavea să o urmeze și faptul că El trebuia să îndeplinească lucrarea pe care

venise să o facă.Satana a profitat de suferințele Fiului lui Dumnezeu și s-a pregătit să-L

tulbure prin diferite ispite, sperând să câștige biruința asupra Lui, pentru căSe umilise, făcându-Se asemenea unui om. Satana a venit cu ispita aceasta:„Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.” El[199] L-a ispitit pe Domnul Isus să binevoiască să-i arate o dovadă că El esteMesia, exercitându-Și puterea divină. Domnul Isus i-a răspuns cu blândețe:„Este scris: ’Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese dingura lui Dumnezeu’” (Luca 4,4).

Satana căuta să intre într-o controversă cu Domnul Isus cu privire la faptulcă El era Fiul lui Dumnezeu. El a făcut referire la starea Lui slabă și suferindăși a afirmat cu îngâmfare că el era mai puternic decât Isus. Totuși cuvântulrostit din cer: „Tu ești Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcereaMea!” (Luca 3,22) a fost suficient pentru a-L susține pe Domnul Isus în toatesuferințele Sale. Am văzut că Domnul Hristos nu trebuia să facă nimic pentrua-l convinge pe Satana cu privire la puterea Sa și cu privire la faptul că El eraMântuitorul lumii. Satana avea dovezi suficiente în legătură cu poziția înaltăși autoritatea Fiului lui Dumnezeu. Tocmai faptul că nu voise să se supunăautorității Domnului Hristos făcuse să fie alungat din cer.

Pentru a-și manifesta puterea, Satana L-a dus pe Domnul Isus în Ierusalimși l-a așezat pe o streașină a templului. Acolo, L-a ispitit să dovedească faptulcă era Fiul lui Dumnezeu aruncându-Se de la înălțimea aceea amețitoare.Satana I s-a adresat prin cuvintele Scripturii inspirate: „Căci este scris: ’El vaporunci îngerilor Lui să Te păzească, ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Telovești cu piciorul de vreo piatră.’ Isus i-a răspuns: ’S-a spus: «Să nu ispiteștipe Domnul, Dumnezeul tău»’” (Luca 4,10-12). Satana a dorit să-L facă peDomnul Isus să Se bazeze pe mila Tatălui Său și să-Și riște viața înainte deîmplinirea misiunii Sale. El sperase că Planul de Mântuire va da greș, darplanul era alcătuit într-o modalitate mult prea serioasă pentru a fi răsturnatsau prejudiciat de Satana.

Domnul Hristos este un exemplu pentru toți creștinii. Când sunt ispitițisau când drepturile lor sunt contestate, ei trebuie [200] să suporte cu răbdare.Să nu creadă că au dreptul de a-I cere Domnului să-Și manifeste putereapentru a câștiga o biruință împotriva vrăjmașilor lor, cu excepția faptului căDumnezeu poate fi onorat și slăvit prin lucrul acesta. Dacă S-ar fi aruncat depe streașina templului, Domnul Isus nu L-ar fi slăvit pe Tatăl Său, pentru că

nimeni nu ar fi fost martor, în afară de Satana și îngerii lui Dumnezeu. Faptulacesta ar fi însemnat să-L ispitească pe Dumnezeu să-Și arate puterea față devrăjmașul Său cel mai înverșunat, binevoind să împlinească întocmai voiaaceluia pe care Isus venise să-l biruiască.

„Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiilepământului și I-a zis: ’Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății;căci mie îmi este dată, și o dau oricui voiesc. Dacă dar Te vei închina înainteamea, toată va fi a Ta.’ Drept răspuns, Isus i-a zis: ’Înapoia Mea, Satano! Estescris: «Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, și numai Lui să-I slujești»’”(Luca 4,5-8).

Satana I-a arătat lui Isus împărățiile lumii în lumina cea mai atrăgătoare.Satana s-a oferit să renunțe la drepturile lui de a stăpâni pământul, dacăDomnul Isus i S-ar fi închinat. El știa că, dacă Planul de Mântuire va fi adus laîndeplinire și Domnul Isus va muri pentru a-l răscumpăra pe om, puterea luiva fi limitată și, în cele din urmă, îi va fi luată, iar el va fi nimicit. Prin urmare,planul lui premeditat a fost acela de a împiedica, dacă era posibil, realizarealucrării celei mari ce fusese începută de Fiul lui Dumnezeu. Dacă planulrăscumpărării omului avea să dea greș, Satana urma să păstreze împărăția pecare pretindea că o deține. Iar dacă ar fi reușit, el s-ar fi flatat cu gândul că vadomni, stând împotriva Dumnezeului cerurilor. [201]MUSTRAREA ISPITITORULUI

Satana a exaltat de bucurie când Domnul Isus Și-a lăsat deoparte puterea șislava și a părăsit cerul. El a crezut că Fiul lui Dumnezeu urma să Se afle substăpânirea lui. Ispitirea perechii sfinte din Eden a mers atât de ușor încât el asperat că, prin puterea și viclenia lui satanică, Îl va birui chiar și pe Fiul luiDumnezeu, și astfel își va salva viața și împărăția. Dacă ar fi putut să-Lispitească pe Isus să Se îndepărteze de voia Tatălui Său, scopul lui ar fi fostatins. Totuși Domnul Isus l-a înfruntat pe ispititor prin mustrarea: „ÎnapoiaMea, Satano!” El Se închina numai înaintea Tatălui Său.

Satana a pretins că împărăția pământului îi aparține și a insinuat gândul căIsus ar putea să fie scutit de toate suferințele, că nu trebuia să moară pentru aobține împărățiile lumii acesteia, pentru că, dacă i s-ar fi închinat lui, ar fiputut să aibă toate bogățiile pământului și slava de a stăpâni asupra lor. TotușiDomnul Isus a fost statornic și neclintit. El știa că urma să vină timpul când,prin jertfirea vieții Sale, va răscumpăra împărăția de la Satana și că, după o

vreme, cerul și pământul I se vor supune. El a ales viața de suferință șimoartea îngrozitoare ca fiind modalitatea rânduită de Tatăl Său pentru aajunge să fie moștenitorul de drept al împărățiilor pământului, care urmau săfie date în mâinile Sale pentru a le stăpâni veșnic. Satana, de asemenea, va fidat în mâinile Sale pentru a fi nimicit prin moarte, ca să nu-i mai tulbureniciodată nici pe Domnul Isus, nici pe sfinții proslăviți.

CAPITOLUL 26

LUCRAREA DE SLUJIRE A LUI HRISTOS După ce și-a încheiat ispitele, Satana s-a îndepărtat de Domnul Isus pentru

un timp, iar îngerii I-au pregătit mâncare în pustie și L-au întărit, iarbinecuvântarea Tatălui Său a venit asupra Lui. Satana dăduse greș în ispitelelui cele mai înverșunate, totuși el a așteptat să se desfășoare lucrarea de slujirea Domnului Isus, perioadă în care urma să-și aplice planurile șirete împotrivaSa în diferite ocazii. El încă spera că va reuși să-L biruie, instigându-i pe aceiacare nu Îl vor primi să-L urască și să caute să-L nimicească.

Satana a avut o consfătuire specială cu îngerii lui. Ei erau dezamăgiți șiînfuriați pentru că nu reușiseră să câștige nicio biruință împotriva Fiului luiDumnezeu. Ei au hotărât că trebuie să fie mai vicleni și să-și foloseascăputerea până la extrem pentru a inspira în mintea celor din poporul Săunecredința cu privire la faptul că El era Mântuitorul lumii și, în felul acesta,să-L descurajeze pe Domnul Isus în îndeplinirea misiunii Sale. Oricât deminuțioși erau iudeii în ceremoniile și jertfele lor, dacă ar fi putut fi ținuțiîntr-o stare de orbire cu privire la profeții și să fie făcuți să creadă că Mesiaurma să vină ca un împărat pământesc puternic, ei ar fi putut fi determinațisă-L disprețuiască și să-L respingă pe Domnul Isus.

Mi-a fost arătat că Satana și îngerii lui au fost foarte activi în timpul lucrăriide slujire a Domnului Hristos, inspirându-le oamenilor necredință, ură șidispreț. Adesea, când Domnul Isus rostea vreun adevăr tăios, mustrându-lepăcatele, oamenii se [202, 203] înfuriau. Satana și îngerii lui îi îndemnau să-Iia viața Fiului lui Dumnezeu. De mai multe ori, ei au luat pietre pentru aarunca în El, dar îngerii L-au păzit și L-au dus într-un loc sigur, departe demulțimea furioasă. Odată, când Domnul a rostit într-un mod deschisadevărul, mulțimea a pus mâna pe El și L-a dus pe marginea unei prăpastii, cuintenția de a-L arunca. Între ei a izbucnit o ceartă cu privire la ce anume artrebui să-I facă, iar îngerii L-au ascuns din nou de privirile mulțimii și,trecând prin mijlocul oamenilor, Domnul a plecat de acolo.

Satana încă spera că marele Plan de Mântuire va da greș. El și-a exercitattoată puterea pentru a împietri inima oamenilor și pentru a le stârnisimțămintele cele mai înverșunate împotriva Domnului Isus. El a sperat căaceia care Îl vor primi ca Fiu al lui Dumnezeu vor fi atât de puțini încât El va

considera că suferințele și sacrificiul Său sunt prea mari pentru o grupă atâtde mică. Totuși am văzut că, dacă ar fi fost doar doi care L-ar fi primit peDomnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu și ar fi crezut în El pentru mântuireasufletului lor, El urma să-Și aducă planul la îndeplinire.

ALINAREA CELOR SUFERINZIDomnul Isus Și-a început lucrarea nimicind puterea lui Satana asupra celor

suferinzi. El le-a redat celor bolnavi sănătatea, le-a dat celor orbi vederea, i-avindecat pe ologi, făcându-i să sară de bucurie și să-L slăvească pe Dumnezeu.El le-a redat sănătatea celor care fuseseră infirmi și înrobiți mulți ani deputerea nemiloasă a lui Satana. El i-a mângâiat prin cuvinte pline de har pecei întristați, pe cei care tremurau și pe cei descurajați. Domnul Isus i-aeliberat pe cei slabi și suferinzi din legăturile în care Satana îi ținusetriumfător și le-a adus sănătatea trupească și o mare bucurie și fericire. El i-aînviat pe morți, iar ei L-au slăvit pe Dumnezeu [204] pentru manifestareamăreață a puterii Sale. Domnul a săvârșit lucrări mărețe pentru toți aceia careau crezut în El.

Viața lui Hristos a fost plină de cuvinte amabile și fapte de bunătate,simpatie și dragoste. El a fost atent mereu pentru a asculta și pentru a alinanecazurile celor care veneau la El. Foarte mulți oameni purtau în propriultrup dovada puterii Sale divine. Totuși, după ce fusese săvârșită o lucrarepentru ei, multora le era rușine de un Predicator atât de umil, și totuși atât deputernic. Întrucât cei care se aflau în poziții de conducere nu au crezut înDomnul Isus, oamenii nu au fost dispuși să-L primească. El era un om aldurerii și obișnuit cu suferința. Ei nu puteau să suporte să urmeze exemplulvieții Lui serioase de renunțare la sine. Ei doreau să se bucure de cinstea pecare o oferă lumea aceasta. Totuși mulți L-au urmat pe Fiul lui Dumnezeu șiau ascultat învățăturile Sale, hrănindu-se din belșug din cuvintele care ieșeaucu atâta har de pe buzele Sale. Cuvintele Sale erau pline de semnificație, dar,în același timp, atât de simple încât chiar și cei mai puțin inteligenți leînțelegeau.

ÎMPOTRIVIREA LIPSITĂ DE SUCCESSatana și îngerii lui orbeau și întunecau înțelegerea iudeilor și îi instigau pe

conducătorii poporului să-I ia viața Mântuitorului. Unii erau trimiși de aceșticonducători să-L aducă la ei pe Domnul Isus, dar când se apropiau de locul încare Se afla El, erau foarte uimiți. Ei vedeau simpatia și mila pe care lemanifesta față de suferința omenească. Ei Îl auzeau vorbind cu dragoste șiduioșie când îi încuraja pe cei slabi și necăjiți. De asemenea, ei L-au auzitvorbind cu autoritate când mustra puterea lui Satana și îi poruncea să-ielibereze pe cei înrobiți. Ei au ascultat cuvintele înțelepte care ieșeau de pebuzele Sale și au fost captivați. Ca urmare, nu au putut să se atingă de El, ci s-au întors la preoți și la conducători fără să-L aducă pe Domnul Isus.

Când au fost întrebați: „De ce nu L-ați adus?” [205] ei au povestit minunilela care fuseseră martori, cuvintele sfinte și înțelepte și lucrurile pe care leauziseră și au încheiat spunând: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca omulacesta.” Preoții cei mai de seamă i-au acuzat că fuseseră înșelați și ei, iar unoradintre aprozi le-a fost rușine că nu-L prinseseră. Preoții au întrebat cu disprețdacă vreunul dintre conducători crezuse în El. Am văzut că mulți dintrejudecători și dintre bătrâni au crezut în Domnul Isus, dar Satana i-aîmpiedicat să recunoască faptul acesta, pentru că se temeau mai mult dereproșurile oamenilor decât de Dumnezeu.

Viclenia și ura lui Satana nu reușiseră să împiedice împlinirea Planului deMântuire. Se apropia timpul împlinirii scopului pentru care Domnul Isusvenise în lume. Satana și îngerii lui s-au consultat și au hotărât să le inspirechiar celor din poporul Domnului Hristos gândul de a cere cu nerăbdaresângele Său și de a aduna asupra Lui toată cruzimea și tot disprețul. Ei ausperat că Domnul Isus nu va suporta să fie tratat astfel și va înceta să-Șipăstreze umilința și blândețea.

În timp ce Satana își alcătuia planurile, Domnul Isus le descoperea cu grijăucenicilor Săi suferințele prin care va trebui să treacă, faptul că va fi răstignitși va învia a treia zi. Totuși înțelegerea lor părea amorțită și nu puteau săpriceapă lucrurile pe care le spunea El.

SCHIMBAREA LA FAȚĂCredința ucenicilor a fost întărită mult de schimbarea la față a Domnului,

când li s-a îngăduit să vadă slava lui Hristos și să audă vocea care a mărturisitcu privire la caracterul Său divin. Dumnezeu a ales să le dea urmașilorDomnului Hristos o dovadă puternică a faptului că El era Mesia cel făgăduit,pentru ca, în necazul și dezamăgirea amară prin care urmau să treacă larăstignirea Lui, să nu renunțe [206] întru totul la încrederea lor. Cu ocaziaschimbării la față, Dumnezeu i-a trimis pe Moise și pe Ilie pentru a-I vorbiDomnului Isus despre suferințele și moartea pe care le va îndura. În loc de aalege niște îngeri care să stea de vorbă cu Fiul Său, Dumnezeu i-a ales pe aceiacare trecuseră ei înșiși prin experiența încercărilor de pe pământ.

Ilie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea lui fusese dureroasă și grea, pentru căDomnul mustrase prin el păcatele lui Israel. Deși a fost un profet al luiDumnezeu, totuși Ilie a fost nevoit să fugă din loc în loc pentru a-și scăpaviața. Propriul popor l-a vânat ca pe un animal sălbatic pentru a-l nimici.Totuși Dumnezeu l-a luat pe Ilie la cer. Îngerii l-au purtat în slavă și triumf înceruri.

Moise a fost mai mare ca orice om care trăise înaintea lui. El fusese foarteonorat de Dumnezeu pentru că i se acordase privilegiul de a vorbi cu Domnulfață către față, așa cum vorbește cineva cu un prieten. Lui i se îngăduise săvadă lumina strălucitoare și slava nespusă care Îl înconjurau pe Tatăl. PrinMoise, Domnul i-a eliberat pe copiii lui Israel din robia egipteană. Moise afost un mijlocitor pentru poporul Său, stând adesea între popor și mânia luiDumnezeu. Când mânia lui Dumnezeu era aprinsă împotriva israeliților, dincauza necredinței, a murmurărilor și a păcatelor lor grave, dragostea luiMoise față de ei a fost pusă la încercare. Dumnezeu i-a propus să nimiceascăpoporul Israel și să facă din urmașii lui o națiune puternică. Moise și-a arătatdragostea rugându-se stăruitor pentru popor. În neliniștea lui, el L-a rugat peDumnezeu să Se întoarcă de la mânia Sa înverșunată și să-l ierte pe Israel sausă șteargă numele lui din cartea Sa.

Moise a trecut prin moarte, dar Mihail a coborât și i-a redat viața, înainteca trupul lui să se descompună. Satana a încercat să rețină trupul lui,pretinzând că îi aparține, dar Mihail l-a înviat pe Moise și l-a luat la cer.Satana I s-a împotrivit cu înverșunare lui Dumnezeu, acuzându-L [207] căeste nedrept pentru că a îngăduit ca prada să-i fie luată din mâini, dar

Domnul Hristos nu l-a mustrat personal pe vrăjmaș, deși slujitorul luiDumnezeu căzuse tocmai din cauza ispitei lui Satana. El i-a spus cu umilință:„Domnul să te mustre” (Iuda 9), atribuindu-I astfel Tatălui dreptul de a-lmustra.

Domnul Isus le spusese ucenicilor Săi că unii dintre aceia care vor staalături de El nu vor gusta moartea, ci vor vedea Împărăția lui Dumnezeuvenind cu putere. Făgăduința aceasta a fost împlinită cu ocazia schimbării lafață. Chipul Domnului Isus a fost schimbat și a strălucit ca soarele. Hainele luierau albe și strălucitoare. Moise i-a reprezentat pe aceia care vor fi înviați lacea de a doua venire a lui Isus. Ilie, care a fost strămutat la cer fără săcunoască moartea, i-a reprezentat pe aceia care vor fi schimbați în nemuritorila cea de a doua venire a lui Hristos și vor fi luați la cer fără să cunoascămoartea. Ucenicii au privit cu uimire și teamă măreția nespusă a DomnuluiIsus, norul de slavă i-a acoperit și au auzit vocea lui Dumnezeu vorbind cu omaiestate grozavă și spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. De El săascultați.”

CAPITOLUL 27

TRĂDAREA LUI HRISTOS Am fost purtată în viziune, până în ocazia când Domnul Isus a mâncat cina

de Paști cu ucenicii Săi. Satana îl înșelase pe Iuda și îl determinase să creadă căera unul dintre ucenicii credincioși ai lui Hristos, dar inima lui fuseseîntotdeauna firească. El văzuse lucrările minunate ale Domnului Isus, fusesecu El pe parcursul slujirii Sale și se lăsase convins de dovezile copleșitoare carearătau că El era Mesia. Totuși Iuda era închis în sine și lacom. El iubea banii.El a fost supărat și nemulțumit cu privire la mirul scump ce fusese turnat pecapul Domnului Isus.

Maria Îl iubea pe Domnul ei. El îi iertase păcatele, care erau multe, și îlînviase pe fratele ei mult iubit, iar ea a simțit că nimic nu era prea scumppentru a-I fi dăruit lui Isus. Cu cât mirul era mai prețios, cu atât putea să-șiexprime mai bine recunoștința față de Mântuitorul ei.

Ca scuză pentru lăcomia lui, Iuda a declarat că mirul ar fi putut să fievândut, iar banii să le fie dați săracilor. Totuși el nu a spus acest lucru pentrucă îi păsa de săraci, deoarece el era egoist și adesea își însușea spre folosulpropriu banii care îi erau încredințați în grijă pentru a fi dați săracilor. Iudanu fusese atent cu privire la lucrurile necesare pentru confortul lui Isus și nicichiar cu privire la nevoile Sale și, pentru a-și scuza lăcomia, adesea făceareferire la cei săraci. Fapta aceasta generoasă a Mariei constituia mustrareacea mai tăioasă la adresa înclinației lui spre lăcomie. Astfel, a fost [208, 209]pregătită calea prin care ispita lui Satana urma să fie primită cu ușurință îninima lui Iuda.

Preoții și conducătorii iudeilor Îl urau pe Domnul Isus, dar mulțimile seadunau pentru a asculta cuvintele Sale înțelepte și pentru a fi martore lalucrările Sale minunate. În inima oamenilor era stârnit interesul cel maiadânc, iar ei Îl urmau pe Domnul Isus nerăbdători să asculte învățăturile Sale,pentru că Îl considerau un Învățător minunat. Mulți dintre conducători aucrezut în El, dar nu au îndrăznit să-și mărturisească această credință, ca nucumva să fie dați afară din sinagogă. Preoții și bătrânii au hotărât că trebuiausă facă ceva pentru a abate atenția oamenilor de la Isus. Ei s-au temut că toțioamenii vor ajunge să creadă în El. Ei nu s-au simțit în siguranță și segândeau că, dacă nu Îl vor ucide pe Isus, își vor pierde poziția. Însă chiar și

după ce Îl vor ucide, vor mai rămâne încă monumente vii ale puterii Sale.Domnul Isus îl înviase pe Lazăr, iar ei se temeau că, dacă Îl vor ucide pe

Isus, Lazăr va mărturisi despre puterea Sa minunată. Oamenii se adunau înnumăr mare pentru a-l vedea pe acela care fusese înviat, iar conducătorii auhotărât să-l ucidă și pe Lazăr și să pună capăt agitației. Apoi, urmau să-iîntoarcă pe oameni la tradițiile și învățăturile omenești, la zeciuirea izmei și amărarului, și să aibă din nou influență asupra lor. Ei s-au înțeles să-L prindăpe Isus când era singur, pentru că, dacă ar fi încercat să-L ia din mijloculmulțimii, când toată atenția oamenilor era îndreptată cu interes spre El, ar fifost uciși cu pietre.

Iuda știa cât de nerăbdători erau să-L prindă pe Domnul Isus și s-a oferitsă-L trădeze și să-L dea pe mâna bătrânilor și a preoților de seamă pentrucâțiva arginți. Dragostea de bani l-a determinat să fie de acord să-L trădeze peDomnul lui și să-L dea în mâinile celor mai înverșunați vrăjmași ai Săi. Satanalucra în mod direct prin Iuda, iar trădătorul își concepea planurile de trădarea Domnului lui chiar în timpul evenimentului impresionant [210] al ultimeicine. Domnul Isus le-a spus cu părere de rău ucenicilor Săi că toți vor găsi opricină de poticnire în El în noaptea aceea. Totuși Petru a afirmat cu zel că,dacă toți ceilalți vor găsi o pricină de poticnire din cauza Lui, el nu se vapoticni. Domnul Isus i-a zis lui Petru: „Simone, Simone, Satana v-a cerut săvă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardăcredința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi”(Luca 22,32.32).

ÎN GRĂDINĂL-am văzut pe Domnul Isus în grădină cu ucenicii. Cu o amărăciune

adâncă, El i-a îndemnat să vegheze și să se roage, ca să nu cadă în ispită. Elștia că urma să le fie pusă la încercare credința, că speranțele lor vor fidezamăgite și că vor avea nevoie de toată puterea pe care puteau să o obținăprintr-o veghere atentă și prin rugăciune fierbinte. Domnul Isus S-a rugat culacrimi și strigăte puternice, „zicând: ’Tată, dacă voiești, depărtează paharulacesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta’” (Luca 22,42). Fiul luiDumnezeu Se ruga în agonie. Picături mari de sânge se adunau pe fața Sa șicădeau pe pământ. Îngerii zburau deasupra locului aceluia, fiind martori aiscenei, dar numai unul a primit sarcina de a merge și de a-L întări pe Fiul luiDumnezeu în agonia Sa. În cer nu era nicio bucurie. Îngerii și-au dat joscoroanele și harpele și L-au privit pe Isus în tăcere și cu interesul cel maiadânc. Ei au dorit să-L înconjoare pe Fiul lui Dumnezeu, dar îngeriiconducători nu le-au îngăduit, ca nu cumva, văzând cum fusese trădat, să-Lelibereze. Fusese făcut un plan, iar acesta trebuia să se împlinească.

După ce S-a rugat, Domnul Isus a venit la ucenicii Săi, dar ei dormeau. Înacea oră îngrozitoare, El nu a avut parte nici măcar de simpatia și rugăciunileucenicilor Săi. [211] Petru, care fusese atât de zelos cu puțin timp înainte, eracufundat într-un somn adânc. Domnul Isus i-a adus aminte de declarațiile luihotărâte și i-a spus: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine!”(Matei 26,40).

IUDA ÎL TRĂDEAZĂ PE ISUSApoi, Iuda a apărut însoțit de un grup de bărbați înarmați. El s-a apropiat

de Domnul lui, ca de obicei, pentru a-L saluta. Grupul L-a înconjurat pe Isus,iar atunci El Și-a manifestat puterea divină și a zis: „Pe cine căutați?” „Eusunt.” Atunci, ei au căzut la pământ. Domnul Isus a pus întrebarea aceastapentru ca ei să poată fi martori ai puterii Sale și să aibă dovada că, dacă voia,El putea să Se elibereze din mâinile lor.

Când au văzut că mulțimea cu săbii și bastoane a căzut atât de repede lapământ, ucenicii au început să aibă speranțe. Când oamenii s-au ridicat și L-au înconjurat din nou pe Fiul lui Dumnezeu, Petru și-a scos sabia, l-a lovit peun slujitor al marelui preot și i-a tăiat urechea. Domnul Isus l-a îndemnat săpună sabia în teacă, spunând: „Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, careMi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”(Matei 26,53). Am văzut că, în timp ce au fost rostite cuvintele acestea, chipulîngerilor s-a înviorat de speranță. Ei au dorit de mai multe ori să-L înconjoarepe Comandantul lor și să risipească gloata furioasă. Totuși tristețea a coborâtdin nou pe chipul lor când Domnul Isus a adăugat: „Dar cum se vor împliniScripturile, care zic că așa trebuie să se întâmple?” (Matei 26,54). Inimaucenicilor, de asemenea, a fost cuprinsă de disperare și dezamăgire amarăcând Domnul Isus a îngăduit să fie luat de vrăjmașii Săi.

Ucenicii se temeau pentru propria viață și L-au părăsit toți, fugind.Domnul Isus a fost lăsat singur în mâinile gloatei ucigașe. Oh, cât de mult atriumfat [212] Satana atunci! Și ce tristețe, ce durere era în sufletul îngerilorlui Dumnezeu! Multe legiuni de îngeri sfinți, fiecare având înainte un îngercomandant de statură înaltă, au fost trimise pentru a fi martore aleevenimentelor. Îngerii trebuiau să înregistreze fiecare insultă și fiecare act decruzime la care a fost supus Fiul lui Dumnezeu și să rețină fiecare durerenăprasnică și chinuitoare pe care o va suferi Domnul Isus, pentru că tocmaiacei oameni care s-au implicat în scena aceasta îngrozitoare vor trebui să vadătotul din nou într-o modalitate vie.

CAPITOLUL 28

JUDECAREA LUI HRISTOS Îngerii, plecând spre cer, și-au dat jos cu tristețe coroanele sclipitoare de pe

cap. Ei nu puteau să le poarte în timp ce Comandantul lor suferea și urma săpoarte o coroană de spini. Satana și îngerii lui erau în sala de judecată șicăutau asiduu să nimicească simțămintele de simpatie omenească. Însășiatmosfera era apăsătoare și murdară din cauza influenței lor. Ei îi inspirau pepreoții cei mai de seamă și pe bătrâni ca să-L insulte și să-L chinuie peDomnul Isus într-un mod extrem de greu de suportat pentru naturaomenească. Satana spera că o asemenea batjocură și violență Îl vor determinape Fiul lui Dumnezeu să murmure și să Se plângă sau că El Își va manifestaputerea divină pentru a Se elibera din mâinile mulțimii, iar astfel Planul deMântuire ar fi putut să dea greș în cele din urmă.

NEGAREA LUI PETRUPetru L-a urmat pe Domnul său după trădare. El a fost nerăbdător să vadă

ce se va face cu Domnul Isus. Totuși, când a fost acuzat că era unul dintreucenicii Săi, teama pentru propria siguranță l-a determinat să declare că nu-Lcunoștea pe Omul acela. Ucenicii erau ușor de remarcat datorită limbajuluilor curat, iar Petru, pentru a-i convinge pe acuzatorii lui că nu era unul dintreucenicii lui Hristos, a negat acuzația pentru a treia oară, blestemând șiînjurând. Domnul Isus, care era la o oarecare distanță de Petru, i-a adresat oprivire mustrătoare și plină de tristețe. Atunci, ucenicul [213, 214] și-a adusaminte de cuvintele pe care Domnul Isus i le spusese în camera de sus și, deasemenea, de afirmația lui plină de zel: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine opricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire”(Matei 26,33). El Îl negase pe Domnul său, chiar cu blesteme și înjurături, darprivirea aceea a lui Isus a înmuiat inima lui Petru și l-a salvat. El a plâns cuamărăciune, s-a pocăit de păcatul lui cel mare și a fost convertit, iar apoi a fostpregătit să-i întărească pe frații lui.

ÎN SALA DE JUDECATĂMulțimea cerea zgomotos sângele lui Isus. Oamenii aceia L-au biciuit fără

milă, I-au pus pe umeri o haină împărătească veche, de culoare stacojie, și I-au așezat pe cap o coroană de spini. Au pus o trestie în mâna Lui, I s-auînchinat și L-au salutat batjocoritor: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” (Ioan19,3). Apoi, au luat trestia din mâna Sa și L-au lovit cu ea peste cap. Spinii I-au străpuns tâmplele, făcând sângele să se prelingă pe fața și pe barba Sa.

Îngerii suportau cu greu priveliștea aceasta. Ei ar fi vrut să-L elibereze peDomnul Isus, dar îngerii comandanți le interziceau, spunând că acesta eraprețul cel mare de răscumpărare pentru om, care trebuia plătit pe deplin șicare avea să Îl facă să moară pe Cel care avea puterea asupra morții. DomnulIsus știa că îngerii erau martori la scena umilirii Sale. Îngerul cel mai slab ar fiputut să facă gloata batjocoritoare să cadă fără putere și ar fi putut să-Lelibereze pe Domnul Isus. El știa că, dacă ar fi dorit lucrul acesta de la TatălSău, îngerii L-ar fi eliberat imediat. Totuși, pentru a aduce la îndeplinirePlanul de Mântuire, era necesar ca El să suporte violența oamenilor nelegiuiți.

Domnul Isus a stat blând și umil înaintea mulțimii înfuriate, în timp ceoamenii Îl maltratau în modul cel mai josnic. [215] Îl scuipau în față – fațaaceea de care vor dori într-o zi să se ascundă și care va lumina cetatea luiDumnezeu și va străluci mai puternic decât soarele. Domnul Hristos nu le-aadresat răufăcătorilor Săi nicio privire furioasă. Ei I-au acoperit capul cu ohaină veche, orbindu-L, iar apoi L-au pălmuit strigând: „Prorocește, cine Te-alovit?” (Luca 22,64). Îngerii se cutremurau. Ei ar fi vrut să-L scape imediat,dar îngerii comandanți îi opreau.

Unii dintre ucenici prinseseră curaj și intraseră în locul unde Se aflaDomnul Isus pentru a fi martori la judecarea Sa. Ei se așteptau ca El să-Șimanifeste puterea divină, să Se elibereze din mâinile vrăjmașilor Săi și să-ipedepsească pentru cruzimea pe care o arătau față de El. Speranțele lorapăreau și se stingeau pe măsură ce evenimentele se petreceau unul dupăaltul. Uneori, se îndoiau și se temeau că fuseseră înșelați. Totuși vocea pe careau auzit-o pe Muntele Schimbării la Față și slava pe care au văzut-o le-auîntărit credința că El era Fiul lui Dumnezeu. Ei și-au adus aminte de situațiilela care fuseseră martori, de minunile pe care Îl văzuseră pe Isus săvârșindu-le,când îi vindecase pe bolnavi, deschisese ochii orbilor, destupase urechilesurzilor, mustrase și alungase demoni, înviase morți și chiar liniștise vântul și

marea.Ei nu puteau să creadă că El va muri. Ei sperau că Se va ridica plin de

putere și, cu o voce poruncitoare, va risipi mulțimea însetată de sânge, așacum făcuse când a intrat în templu și când, alungându-i afară pe aceia carefăceau din Casa lui Dumnezeu un loc de negustorie, aceștia au fugit dinainteaLui ca și când ar fi fost urmăriți de o companie de soldați înarmați. Uceniciisperau că Domnul Isus Își va manifesta puterea și îi va convinge pe toți că Elera Împăratul lui Israel. [216]

MĂRTURISIREA LUI IUDAIuda era plin de amară remușcare și de rușine din cauza faptului că Îl

trădase pe Domnul Isus. Când a fost martor la chinul pe care l-a suportatMântuitorul, Iuda a fost zdrobit. El Îl iubise pe Domnul Isus, dar iubise baniimai mult. El nu crezuse că Domnul Isus va îngădui să fie prins de gloata pecare o condusese la El. Iuda se așteptase ca Domnul să facă o minune și să Seelibereze. Totuși, când a văzut mulțimea înfuriată și însetată de sânge din salade judecată, el s-a simțit nespus de vinovat și, în timp ce mulți Îl acuzau cuînverșunare pe Domnul Isus, Iuda a alergat prin mulțime, mărturisind căpăcătuise, pentru că vânduse sânge nevinovat. El le-a oferit preoților banii cucare îl plătiseră și i-a implorat să-L elibereze pe Isus, declarând că Isus eraîntru totul nevinovat.

Preoții, confuzi și contrariați, au amuțit un timp. Ei nu voiau ca oamenii săștie că îl plătiseră pe unul dintre așa-zișii urmași ai lui Isus pentru a-L da înmâinile lor. Ei voiau să ascundă faptul că Îl urmăriseră pe Isus ca pe un tâlharși Îl prinseseră în taină. Însă mărturisirea lui Iuda și înfățișarea lui răvășită șiplină de vinovăție i-au demascat pe preoți înaintea mulțimii, arătând cănumai ura lor îi determinase să-L prindă pe Isus. Când Iuda a declarat cuvoce tare că Domnul Isus era nevinovat, preoții au răspuns: „Ce ne pasănouă? Treaba ta” (Matei 27,4). Isus Se afla în mâinile lor, iar ei erau hotărâțisă se asigure că nu va scăpa. Copleșit de durere, Iuda a aruncat la picioareleacelora care îl angajaseră banii pe care acum îi disprețuia și, cuprins dechinuri și groază, s-a dus și s-a spânzurat.

Domnul Isus avea mulți simpatizanți printre cei aflați în jurul Său, iarfaptul că nu răspundea nimic la numeroasele întrebări care [217] i-au fostpuse îi uimea pe cei din mulțime. În ciuda batjocurilor și a violenței gloatei,trăsăturile chipului Său nu arătau nicio expresie de încruntare sau îngrijorare.El era liniștit și plin de demnitate. Spectatorii Îl priveau cu uimire. Ei aucomparat chipul Său desăvârșit, ferm și plin de demnitate cu înfățișareaacelora care stăteau pe scaunul de judecată împotriva Sa și și-au spus unulaltuia că El arăta asemenea unui împărat mai mult decât oricare dintreconducătorii de acolo. Chipul Său nu purta niciunul dintre semnele unuirăufăcător. Privirea Sa era blândă, senină, fără nicio expresie de intimidare,iar fruntea Sa era înaltă și largă. Fiecare trăsătură era puternic marcată deprincipiile bunăvoinței și ale nobleței. Răbdarea și îndurarea Sa erau atât de

neobișnuite pentru un om, încât mulți au tremurat. Chiar și Irod și Pilat aufost foarte tulburați de purtarea Sa nobilă și divină.

ISUS ÎNAINTEA LUI PILATÎncă de la început, Pilat a fost convins că Isus nu era un om obișnuit. El

credea că Isus era un personaj extraordinar și că era întru totul nevinovat deacuzațiile care se aduceau împotriva Lui. Îngerii care asistau la scena aceea auobservat convingerile guvernatorului roman și, pentru a-l salva de implicareaîn fapta îngrozitoare de a-L preda pe Hristos pentru a fi răstignit, un înger afost trimis la soția lui Pilat, înștiințând-o printr-un vis că soțul ei era angajatîn judecarea Fiului lui Dumnezeu și că Isus era un suferind nevinovat. Ea i-atrimis imediat un mesaj lui Pilat, declarând că suferise mult din cauza lui Isusîntr-un vis și avertizându-l să nu aibă nimic de-a face cu acel Om sfânt. Solulși-a făcut loc în grabă prin mulțime și a pus scrisoarea în mâinile lui Pilat.Când a citit-o, Pilat a tremurat și s-a făcut palid la față, hotârându-se imediatsă nu aibă nicio legătură cu uciderea Domnului Hristos. Dacă iudeii voiau săaibă sângele lui [218] Isus, el nu își va exercita influența în favoarea acestuifapt, ci se va strădui să Îl elibereze.

TRIMITEREA LUI ISUS LA IRODCând a auzit că Irod se afla în Ierusalim, Pilat s-a simțit foarte ușurat

sufletește, pentru că spera să se elibereze de orice responsabilitate legată dejudecarea și condamnarea lui Isus. El L-a trimis îndată pe Isus la Irod,împreună cu acuzatorii Săi. Domnitorul acesta ajunsese să fie împietrit înpăcat. Uciderea lui Ioan Botezătorul lăsase în conștiința lui o pată de care nuputea să se elibereze. Când a auzit despre Domnul Isus și despre lucrărileminunate săvârșite de El, Irod s-a temut și a tremurat, crezând că El era IoanBotezătorul înviat. Când Pilat L-a trimis pe Domnul Isus la el, Irod aconsiderat că acesta era un gest de recunoaștere a puterii, autorității șijudecății lui. Gestul acesta a avut ca rezultat împrietenirea celor doiconducători, care mai înainte fuseseră vrăjmași. Irod a fost mulțumit să-Lvadă pe Domnul Isus, așteptând de la El să facă vreo minune pentrusatisfacerea curiozității lui. Totuși lucrarea lui Isus nu era nici aceea de asatisface vreo curiozitate, nici de a căuta propria siguranță. Puterea Sa divinăși minunată trebuia să fie exercitată pentru mântuirea altora, dar nu pentruSine Însuși.

Domnul Isus nu a răspuns nimic la numeroasele întrebări care i-au fostpuse de Irod și nu le-a răspuns nici vrăjmașilor Săi, care Îl acuzau cuînverșunare. Irod s-a înfuriat, pentru că Isus nu părea să Se teamă de puterealui și, asemenea soldaților lui, L-a batjocorit și L-a torturat pe Fiul luiDumnezeu. Totuși el a fost uimit de înfățișarea nobilă și divină pe care aarătat-o Domnul Isus când a fost chinuit într-o modalitate rușinoasă și,temându-se să-L condamne, L-a trimis din nou la Pilat.

Satana și îngerii lui îl ispiteau pe Pilat și încercau să-l conducă spre proprianimicire. Ei i-au sugerat gândul că, [219] dacă el nu va lua parte lacondamnarea lui Isus, vor fi alții care vor face lucrul acesta. Mulțimea eraînsetată de sânge, iar dacă nu Îl va trimite să fie răstignit, își va pierde putereași cinstea lumească și va fi acuzat că este unul dintre aceia care cred într-unimpostor. Pentru că s-a temut să nu-și piardă puterea și autoritatea, Pilat afost de acord cu moartea lui Isus. Fără să realizeze gravitatea faptului că Pilata pus sângele lui Isus asupra acuzatorilor Săi, mulțimea a fost de acordstrigând: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei27,25). Cu toate acestea, Pilat nu a fost lipsit de vină, ci s-a făcut vinovat desângele lui Hristos. Pentru interesul egoist și pentru plăcerea de a fi onorat de

mai-marii pământului, el a trimis la moarte un Om nevinovat. Dacă și-ar fiurmat propriile convingeri, Pilat nu ar fi avut nicio implicare în condamnarealui Isus.

Înfățișarea și cuvintele Domnului Isus în timpul judecății au lăsat oimpresie adâncă în mintea multora dintre cei prezenți la ocazia aceea.Rezultatul influenței exercitate în felul acesta s-a văzut după învierea Sa.Printre aceia care au fost adăugați la numărul credincioșilor bisericii au fostmulți a căror convingere începuse din timpul judecării lui Isus.

Când a văzut că toată cruzimea care îi determinase pe iudei să o manifesteasupra lui Isus nu Îl făcuse pe Domnul să exprime nici cea mai vagămurmurare, furia lui Satana a fost mare. Deși Domnul luase asupra Sa naturaomului, El era susținut de o tărie sufletească divină și nu S-a îndepărtat nici încea mai mică măsură de voia Tatălui Său.

CAPITOLUL 29

RĂSTIGNIREA LUI HRISTOSDomnul Hristos, Fiul prețios al lui Dumnezeu, a fost dus mai departe și dat

în mâinile oamenilor pentru a fi răstignit. Ucenicii și credincioșii dinîmprejurimi s-au alăturat mulțimii care L-a urmat pe Isus spre Golgota.Mama lui Isus era acolo, susținută de Ioan, ucenicul iubit. Inima ei era lovităde o suferință de nedescris, totuși, asemenea ucenicilor, ea spera că situațiaaceea dureroasă se va schimba, iar Domnul Isus Își va afirma puterea și Se vaarăta înaintea vrăjmașilor Săi ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Apoi, din nou,inima ei de mamă avea să fie cuprinsă de descurajare, când și-a adus amintede cuvintele prin care Domnul făcuse referire la lucrurile ce aveau loc în ziuaaceea.

Domnul Isus abia trecuse de poarta casei lui Pilat, când crucea, care fusesepregătită pentru Baraba, a fost adusă și pusă pe umerii Lui răniți și plini desânge. Crucile celelalte au fost puse, de asemenea, pe umerii tovarășilor luiBaraba, care urmau să moară împreună cu Isus. Mântuitorul Și-a purtatpovara doar câțiva pași, după care, din cauza pierderii de sânge, a istoviriiexcesive și a durerii, a căzut leșinat la pământ.

Când Și-a revenit, crucea a fost pusă din nou pe umerii Săi și a fost obligatsă continue drumul. A înaintat câțiva pași clătinându-Se, purtându-Și povaragrea, iar apoi a căzut lipsit de vlagă la pământ. La început, s-a crezut cămurise, [220, 221] dar, în cele din urmă, Și-a revenit. Preoții și conducătoriinu simțeau nicio milă față de victima lor suferindă, dar au înțeles că Îi eraimposibil să poarte mai departe instrumentul de tortură. În timp ce segândeau ce să facă, Simon, un om din Cirena, venea din direcția opusă și s-aîntâlnit cu mulțimea. La instigarea preoților, au pus mâna pe el și l-au obligatsă poarte crucea lui Hristos. Fiii lui Simon erau ucenici ai lui Isus, dar elînsuși nu avusese niciodată legătură cu El.

O mare mulțime de oameni L-au urmat pe Mântuitorul pe drumul spreGolgota, mulți batjocorindu-L și râzând de El, dar unii plângeau și relataulucrările Sale vrednice de slavă. Aceia pe care Îi vindecase de diferite boli șiaceia pe care Îi înviase declarau cu voce tare minunile săvârșite de El și cereausă li se spună ce făcuse Domnul Isus ca să fie tratat ca un răufăcător. Numaicu câteva zile înainte, ei Îl întâmpinaseră cu osanale pline de bucurie șifluturaseră ramuri de palmier, pe când intra triumfător în Ierusalim. Totuși

mulți dintre aceia care strigaseră cuvinte de laudă la adresa Lui, pentru că eraceva popular să facă așa atunci, acum strigau și mai tare: „Răstignește-L!Răstignește-L!”

RĂSTIGNIREACând au ajuns la locul de execuție, condamnații au fost legați de

instrumentele de tortură. Deși cei doi tâlhari s-au zbătut în mâinile aceloracare îi întindeau pe cruce, Domnul Isus nu a opus nicio rezistență. Mama Saprivea într-o așteptare încordată și plină de agonie, sperând că El va face ominune pentru a Se salva. Ea a văzut mâinile Sale întinse pe cruce – acelemâini dragi, care împărțiseră întotdeauna binecuvântări și care fuseserăîntinse de atâtea ori pentru a-i vindeca pe cei suferinzi. Iar acum, au fostaduse cuiele și ciocanul, și în timp ce piroanele străpungeau [222] carneamoale, țintuindu-i mâinile și picioarele pe cruce, mama lui Hristos era pepunctul de a cădea lipsită de vlagă, iar ucenicii cu inima zdrobită au dus-odeparte de scena aceea plină de cruzime.

Domnul Isus nu a rostit niciun murmur. Chipul Său a rămas palid șiliniștit, dar picături mari de sudoare se aflau pe fruntea Lui. Nu era niciomână miloasă care să șteargă roua morții de pe fața Sa, nici cuvinte desimpatie și credincioșie neclintită care să susțină inima Lui de om. Domnul acălcat singur în teasc și nu a fost nimeni alături de El. În timp ce soldații îșiîndeplineau lucrarea îngrozitoare, Domnul suporta agonia cea mai cumplităși Se ruga pentru vrăjmașii Lui: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca23,34).

După ce a fost țintuit pe cruce, aceasta a fost ridicată de câțiva bărbațiputernici și înfiptă cu o mare violență în locul ce fusese pregătit pentru ea,cauzându-I Fiului lui Dumnezeu durerea cea mai chinuitoare cu putință.Apoi, a avut loc o scenă îngrozitoare. Preoții, conducătorii și cărturarii auuitat de demnitatea poziției lor sfinte și s-au alăturat gloatei josnice,batjocorind și râzând răutăcios de Fiul lui Dumnezeu care murea. Ei spuneau:„Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!” (Luca23,37). Unii repetau batjocoritor între ei: „Pe alții i-a mântuit, și pe SineÎnsuși nu Se poate mântui!” (Marcu 15,31). Demnitarii templului, soldații ceiîmpietriți, tâlharul cel rău de pe cruce și oamenii josnici și nemiloși dinmulțime – toți s-au unit pentru a-L chinui pe Hristos.

Tâlharii care erau răstigniți alături de Domnul Isus sufereau aceeași torturăfizică, dar numai unul dintre ei era împietrit și își sfida durerea cuprins dedisperare. El a preluat cuvintele de batjocură ale preoților și le-a adresat luiIsus, spunând: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și

mântuiește-ne și pe noi!” [223] (Luca 23,39). Celălalt tâlhar nu era unrăufăcător înrăit. Când a auzit cuvintele sarcastice ale tovarășului său detâlhărie, l-a mustrat zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești subaceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentrufărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut niciun rău” (Luca 23,40.41).Apoi, în timp ce inima îi era cuprinsă de milă pentru Hristos, iluminareadivină i-a inundat mintea. El a văzut în Isus cel rănit, batjocorit și atârnat pecruce Răscumpărătorul lui, singura lui speranță și s-a rugat cu o credințăumilă: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!”„Isus a răspuns: ’Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu Mine în rai’” (Luca 23,43).

Îngerii priveau cu uimire dragostea infinită a lui Isus, care, suferind agoniacea mai cumplită a trupului și a minții, Se gândea numai la ceilalți și încurajacredința acelui suflet pocăit. În timp ce Își dădea viața, El exercita o dragostepentru oameni, care era mai puternică decât moartea. Aceste evenimente dela Golgota au întărit mai târziu credința multora dintre cei care au fostmartori la ele.

Vrăjmașii lui Isus așteptau acum cu nerăbdare moartea Sa. Ei își imaginaucă evenimentul acesta va alunga pentru totdeauna zvonurile despre puterea Sadivină și despre minunile săvârșite de El. Ei se flatau cu gândul că nu vor maitremura din cauza influenței Sale. Soldații nepăsători care atârnaseră trupullui Isus pe cruce împărțeau între ei veșmintele Sale, certându-se pentru ohaină care era țesută dintr-un singur fir. În cele din urmă, au hotărât să tragăla sorți. Scripturile, inspirate, descriseseră [224] cu acuratețe scena aceasta cusute de ani înainte de a avea loc. „Căci niște câini mă înconjoară, o ceată denelegiuiți dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele:își împart hainele mele între ei și trag la sorț pentru cămașa mea” (Psalmi22,16.18).

O LECȚIE DE DRAGOSTE FILIALĂÎn timp ce privirile Sale rătăceau peste mulțimea care se adunase pentru a fi

martoră la moartea Sa, Domnul Isus l-a văzut la piciorul crucii pe Ioansusținând-o pe Maria, mama Sa. Ea se întorsese în locul acela îngrozitorpentru că nu fusese în stare să stea mult timp departe de fiul ei. Ultima lecție aDomnului Isus urma să fie una de dragoste filială. El S-a uitat la chipul lovitde întristare al mamei Sale, apoi la Ioan și a spus, adresându-Se mamei Sale:„Femeie, iată fiul tău!” Apoi, i S-a adresat ucenicului spunând: „Iată mamata!” (Ioan 19,27). Ioan a înțeles bine cuvintele lui Isus și sarcina sfântă care i-afost încredințată. El a luat-o imediat pe mama lui Hristos departe de scenaîngrozitoare a Golgotei. Din momentul acela a avut grijă de ea asemenea unuifiu respectuos, luând-o la el acasă. Exemplul desăvârșit de dragoste filială a luiHristos strălucește ca o lumină puternică de-a lungul veacurilor. În timp cesuporta tortura cea mai chinuitoare, El nu a uitat de mama Sa, ci a luat toatemăsurile necesare pentru viitorul ei.

Misiunea vieții pământești a Domnului Hristos era acum aproapeîndeplinită. Buzele Îi erau pârjolite, și a zis: „Mi-e sete.” Ei au înmuiat unburete în oțet și pelin și I l-au oferit ca să bea, dar când a gustat, El l-a refuzat.Acum, Domnul vieții și al slavei murea ca jertfă de răscumpărare pentruneamul omenesc. Simțământul păcatului, care aducea mânia Tatălui asupraLui, în calitate de înlocuitor al omului, a făcut ca paharul pe care l-a băut săfie atât de amar și a zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu. [225]

Nelegiuirile oamenilor au fost puse asupra Domnului Hristos, în calitate deînlocuitor și garant, iar El a fost socotit din rândul călcătorilor Legii, ca să-ipoată răscumpăra de blestemul Legii. Vinovăția fiecărui urmaș al lui Adamdin toate veacurile apăsa asupra inimii Sale, iar mânia lui Dumnezeu șimanifestarea îngrozitoare a repulsiei Sale față de nelegiuire au umplut despaimă sufletul Fiului Său. Faptul că Fața divină s-a întors de la Mântuitorul,în acest ceas al suferinței supreme, a străpuns inima Lui cu o durere pe careomul nu va putea să o înțeleagă niciodată pe deplin. Toate chinurile suportatede Fiul lui Dumnezeu pe cruce, picăturile de sânge care curgeau de pe capul,mâinile și picioarele Sale, convulsiile de agonie care Îi străbăteau trupul șigroaza de nedescris care Îi umplea sufletul din cauză că Tatăl Său Își întorsesefața de la El îi vorbesc omului spunându-i: Fiul lui Dumnezeu a fost de acordsă îngăduie ca nelegiuirile acestea odioase să fie puse asupra Lui din dragoste

pentru tine, El a biruit domnia morții și a deschis porțile Paradisului și alevieții veșnice pentru tine. Acela care a liniștit valurile furioase prin cuvântulSău și a umblat pe marea înspumată, Acela care a făcut demonii să tremure șiboala să fugă la atingerea Sa, care a înviat morții și a deschis ochii orbilor Seoferă ca jertfă supremă pe cruce, pentru om. El, purtătorul păcatelor, suportăpedeapsa juridică pentru fărădelege și Se face păcat pentru om.

Satana a răscolit inima lui Isus cu ispitele lui nemiloase. Păcatul care eraatât de respingător pentru privirile Sale a fost adunat asupra Sa, până cândDomnul a gemut sub povara lui. Nu este de mirare că natura Sa omenească atremurat în acea oră îngrozitoare. Îngerii au asistat cu uimire la agonia plinăde disperare a Fiului lui Dumnezeu, care era atât de mare încât abia maisimțea durerea fizică. Oștirile cerului și-au ascuns fețele, ca să nu vadăpriveliștea aceea îngrozitoare. [226]

Natura neînsuflețită își exprima simpatia față de Autorul ei insultat și aflatpe moarte. Soarele a refuzat să privească scena aceea cumplită. Razele luistrălucitoare care luminau pământul la miezul zilei, deodată… parcă au fostșterse. Un întuneric deplin a învăluit crucea și toate împrejurimile, asemeneaunui giulgiu. Întunericul a durat trei ore. În ceasul al nouălea, întunericul s-aîndepărtat deasupra oamenilor, dar a continuat să Îl învăluie pe Mântuitorulca o manta. Fulgere furioase păreau să cadă asupra Lui, în timp ce atârna pecruce. Atunci, „Isus a strigat cu glas tare: ’Eloi, Eloi, lama sabactani’, care,tălmăcit, înseamnă: ’Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-aipărăsit?’” (Marcu 15,34).

S-A ISPRĂVITOamenii au privit în tăcere sfârșitul acestei scene îngrozitoare. Soarele a

strălucit din nou, dar crucea a rămas cuprinsă de întuneric. Deodată,întunericul s-a risipit din jurul crucii și, în tonuri clare, ca de trâmbiță, carepăreau să răsune în întreaga creație, Isus a strigat: „S-a isprăvit! Tată, înmâinile Tale Îmi încredințez duhul!” (Luca 23,46). O lumină a înconjuratcrucea, iar fața Mântuitorului a strălucit de o slavă asemenea soarelui. Apoi,Și-a aplecat capul pe piept și a murit.

În clipa când Hristos murea, preoții slujeau în templu, înaintea perdeleicare despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor. Deodată, au simțit că pământul secutremură sub ei, iar perdeaua templului, care era dintr-un material rezistent,pe care îl schimbau în fiecare an, a fost sfâșiată în două, de sus până jos, deaceeași mână care scrisese cuvintele de blestem pe zidurile palatului luiBelșațar.

Domnul Isus nu Și-a dat viața până când nu Și-a dus până la capăt lucrareape care [227] venise să o îndeplinească, iar El a exclamat cu ultima suflare: „S-a isprăvit!” Îngerii s-au bucurat când cuvintele acestea au fost rostite, pentrucă marele Plan de Mântuire era adus la îndeplinire într-o modalitatetriumfătoare. În cer a fost bucurie, pentru că de acum, printr-o viață deascultare, fiii lui Adam puteau să fie înălțați, în cele din urmă, în prezența luiDumnezeu. Satana era înfrânt și știa că își pierduse împărăția.

ÎNMORMÂNTAREAIoan era în încurcătură, pentru că nu știa ce măsuri trebuie să ia cu privire

la trupul Domnului său iubit. El se cutremura la gândul că trupul Său va filuat de soldații asprii și nesimțitori și va fi pus într-o loc de înmormântaredezonorant. El știa că nu putea să obțină nicio favoare din partea autoritățiloriudaice și nu spera să obțină prea mult de la Pilat. Totuși Iosif și Nicodim auintervenit în această situație urgentă. Acești bărbați erau membri aiSinedriului și îl cunoșteau bine pe Pilat. Amândoi erau oameni bogați și cuinfluență. Ei au hotărât că trupul lui Isus trebuie să aibă o înmormântareonorabilă.

Iosif s-a dus cu îndrăzneală la Pilat și l-a rugat să-i dea trupul lui Isuspentru a-L înmormânta. Pilat a dat un ordin oficial prin care cerea ca trupullui Isus să-i fie dat lui Iosif. În timp ce ucenicul Ioan era îngrijorat cu privirela rămășițele pământești sfinte ale Domnului său iubit, Iosif din Arimateea s-aîntors cu ordinul primit de la guvernator, iar Nicodim, anticipând rezultatulîntrevederii dintre Iosif și Pilat, a venit cu un amestec prețios de mir și aloe,care cântărea aproape cincizeci de kilograme. Nici cel mai onorat dintreoamenii din Ierusalim nu putea să fie tratat un respect mai mare la moarte.

Cu blândețe și cu respect, ei au dat jos [228] trupul lui Isus de peinstrumentul de tortură, iar lacrimile lor pline de simpatie curgeau nestăvilite,în timp ce priveau trupul rănit și schilodit, pe care l-au spălat cu atenție deurmele de sânge. Iosif avea un mormânt nou, săpat în piatră, pe care îl păstrapentru sine. Acesta era aproape de Golgota, iar el a pregătit mormântul acestapentru Isus. Trupul a fost învelit cu atenție într-o pânză, împreună cumirodeniile aduse de Nicodim, iar trei ucenici au dus povara prețioasă înmormântul nou, unde nu mai fusese înmormântat nimeni până atunci.Acolo, au întins picioarele torturate, au împreunat mâinile rănite pestepieptul fără suflare. Femeile din Galileea s-au apropiat pentru a se asigura căs-a făcut tot ce se putea pentru trupul fără viață al Învățătorului lor iubit.Apoi, au văzut cum piatra aceea grea a fost rostogolită la intrareamormântului unde trupul neînsuflețit al Fiului lui Dumnezeu fusese depuspentru odihnă. Femeile au fost ultimele care au plecat de la cruce și ultimelecare au plecat de la mormântul lui Hristos.

Deși conducătorii iudei își aduseseră la îndeplinire scopul diabolic de a-Lucide pe Fiul lui Dumnezeu, nici temerile lor nu s-au liniștit, nici invidia lor

față de Hristos cel mort. Alături de bucuria răzbunării satisfăcute, în sufletullor era o teamă continuă că trupul Său mort, care zăcea în mormântul luiIosif, va reveni la viață. Ca urmare, „preoții cei mai de seamă și fariseii s-audus împreună la Pilat și i-au zis: ’Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorulacela, pe când era încă în viață, a zis: «După trei zile voi învia.» Dă poruncădar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vinăucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: «A înviat dinmorți!» Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.’”Asemenea iudeilor, Pilat dorea la fel de puțin ca Isus să învie cu putere pentrua pedepsi vina acelora care Îl uciseseră [229] și a pus la dispoziția preoților ungrup de soldați romani. El a spus: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cumputeți. Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punândstrajă” (Matei 27,65.66).

Iudeii și-au dat seama de avantajul de a avea o asemenea pază în jurulmormântului lui Isus. Ei au pus un sigiliu pe piatra care închidea mormântul,ca să nu fie mutată fără ca faptul acesta să fie cunoscut și au luat toateprecauțiile necesare ca nu cumva ucenicii să înșele pe cineva cu privire latrupul lui Isus. Totuși toate planurile și precauțiile lor nu au făcut altcevadecât ca triumful învierii să fie confirmat și dovedit pe deplin.

CAPITOLUL 30

ÎNVIEREA LUI HRISTOS Ucenicii s-au odihnit în Sabat, fiind întristați din cauza morții Domnului

lor, în timp ce Isus, Împăratul slavei, zăcea în mormânt. Când s-a lăsatnoaptea, soldații au venit să păzească locul de odihnă al Mântuitorului, întimp ce îngerii nevăzuți zburau pe deasupra locului sfânt. Noaptea a trecutîncet și, pe când era încă întuneric, îngerii veghetori au știut că se apropiasemomentul eliberării Fiului drag al lui Dumnezeu, Comandantul lor iubit. Pecând așteptau cu emoția cea mai adâncă ora triumfului Său, un înger puternica venit din cer, zburând în grabă. Chipul lui era ca fulgerul, iar hainele luierau albe ca zăpada. Lumina lui a risipit întunericul dinaintea lui și i-a făcutpe îngerii cei răi, care pretinseseră triumfători că trupul lui Isus este al lor, săfugă de strălucirea și slava lui, cuprinși de groază. Unul dintre îngerii carefuseseră martori la scena umilirii lui Hristos și care veghea asupra locului Săude odihnă s-a alăturat îngerului venit din cer și au coborât împreună lamormânt. Când s-au apropiat, pământul a fost zguduit și a avut loc un marecutremur.

Soldații din garda romană au fost cuprinși de groază. Unde era acumputerea lor de a păzi trupul lui Isus? Ei nu s-au gândit nici la datoria lor, nicila faptul că ucenicii puteau să-L fure pe Isus. Când lumina îngerilor a strălucitde jur împrejur, mai puternică decât soarele, soldații din garda romană aucăzut la pământ. [230, 231] Unul dintre îngeri a răsturnat piatra cea mare dela intrarea mormântului și s-a așezat pe ea. Celălalt a intrat în mormânt și adezlegat ștergarul de pe capul lui Isus.

„TATĂL TĂU TE CHEAMĂ”Apoi, un înger din cer a strigat cu un glas care a făcut pământul să se

cutremure, spunând: „Fiul lui Dumnezeu, Tatăl Tău Te cheamă!” Moartea numai putea să își păstreze stăpânirea asupra Lui. Isus a înviat ca un biruitorplin de triumf. Oștirea îngerească a privit scena cu o admirație solemnă. CândDomnul Isus a ieșit din mormânt, acei îngeri strălucitori s-au aplecat lapământ, I s-au închinat și L-au salutat cu cântece de biruință și triumf.

Îngerii lui Satana fuseseră obligați să fugă din fața luminii strălucitoare șipătrunzătoare a îngerilor lui Dumnezeu și i s-au plâns cu amărăciuneîmpăratului lor că prada le fusese luată cu forța și că Acela pe care Îl urâserăatât de mult înviase. Satana și oștirea lui exaltaseră de bucurie la gândul căputerea lor asupra omului căzut Îl făcuse pe Domnul vieții să fie pus înmormânt, dar triumful lor diabolic fusese scurt, pentru că, atunci când Isus aieșit din închisoarea morții ca un biruitor maiestuos, Satana a știut că, după operioadă, el va trebui să moară, iar împărăția lui să fie dată Celui căruia Îiaparținea de drept. El a regretat și s-a înfuriat pentru faptul că, în ciudatuturor eforturilor lui, Isus nu fusese biruit, ci deschisese o cale de mântuirepentru om și pentru oricine putea să meargă pe ea și să fie mântuit.

Îngerii cei răi și comandantul lor au ținut un consiliu pentru a se gândicum vor putea să continue să lucreze împotriva guvernării lui Dumnezeu.Satana le-a poruncit slujitorilor lui să meargă la preoții cei mai de seamă și labătrâni. El a spus: „Noi am reușit [232] să-i înșelăm, orbindu-i și împietrindu-le inima împotriva lui Isus. I-am făcut să creadă că era un impostor. Daracum, garda aceea romană va duce vestea odioasă că Hristos a înviat. Noi i-am determinat pe preoți și pe bătrâni să-L urască pe Isus și să-L ucidă. Acum,spuneți-le că, dacă oamenii vor ajunge să știe că Isus a înviat, ei înșiși vor fiuciși cu pietre, pentru că au trimis la moarte un om nevinovat.”

RAPORTUL GĂRZII ROMANECând oștirea îngerilor lui Dumnezeu s-a îndepărtat de mormânt și lumina

și slava lor au dispărut, soldații din garda romană au îndrăznit să privească înjurul lor. Ei au fost plini de uimire când au văzut că trupul lui Isus nu mai eraacolo. S-au dus în grabă în cetate să le spună preoților și bătrânilor cevăzuseră. În timp ce ucigașii aceia ascultau raportul lor uluitor, paloarea seașternea pe fețele lor. Erau cuprinși de groază, gândindu-se la ce făcuseră.Dacă raportul era corect, ei erau pierduți. Au rămas tăcuți pentru un timp,uitându-se unul la altul și neștiind ce să facă sau ce să spună. A acceptaraportul însemna a se condamna singuri. Au mers deoparte să seconsfătuiască cu privire la ce era de făcut. Ei au ajuns la concluzia că, dacăraportul adus de soldații din garda romană va fi răspândit printre oameni,aceia care L-au trimis pe Hristos la moarte vor fi omorâți, pentru că au fostucigașii Săi.

S-a luat hotărârea de a-i plăti pe soldați să păstreze secret lucrul acela.Preoții și bătrânii le-au oferit o sumă mare, zicându-le: „Spuneți așa: ’UceniciiLui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat’” (Matei 28,13).Când soldații au întrebat ce li se va face pentru că au dormit în post, [233]conducătorii iudei le-au făgăduit că îl vor convinge pe guvernator să-i lase înpace și vor fi în siguranță. De dragul banilor, soldații din garda romană și-auvândut onoarea și au fost de acord să urmeze sfatul preoților și al bătrânilor.

PRIMELE ROADE ALE RĂSCUMPĂRĂRIICând Domnul Isus a strigat, atârnând pe cruce, „S-a isprăvit!”, stâncile s-au

rupt, pământul s-a cutremurat și câteva morminte s-au deschis. Când El aînviat ca biruitor asupra morții și mormântului, în timp ce pământul seclătina și slava cerului strălucea în jurul locului sfânt, la chemarea Sa, mulțimorți neprihăniți au înviat ieșind din morminte pentru a fi martori că Elînviase. Acești sfinți înviați favorizați au ieșit din morminte cu un trupproslăvit. Ei au fost aleși dintre oamenii sfinți din fiecare veac, de la creație șipână în zilele Domnului Hristos. Astfel că, în timp ce acei conducători iudeicăutau să ascundă faptul învierii lui Hristos, Dumnezeu a ales să scoată dinmorminte un grup de oameni pentru a mărturisi că Isus înviase și pentru aproclama slava Sa.

Cei înviați aveau staturi diferite, unii având o înfățișare mai nobilă ca alții.Mi s-a spus că locuitorii pământului se degradaseră, pierzându-și puterea șifrumusețea. Satana are puterea bolii și a morții și, odată cu trecerea fiecăruiveac, efectele blestemului au fost tot mai vizibile, iar puterea lui Satana s-aobservat tot mai clar. Aceia care au trăit în zilele lui Noe și Adam aveau untrup, o frumusețe și o putere asemenea îngerilor. Totuși fiecare generațiesuccesivă a fost mai slabă și mai predispusă la boală, iar viața oamenilor a avuto durată tot mai mică. Satana a învățat cum să degradeze neamul omenesc.

Aceia care au ieșit din morminte după învierea lui Isus li s-au arătatmultora, spunându-le că jertfa [234] pentru om fusese adusă la îndeplinire, căDomnul Isus, pe care iudeii L-au răstignit, înviase și, ca dovadă pentrucuvintele lor, ei declarau: „Noi am înviat odată cu El.” Ei au mărturisit căfuseseră chemați să iasă din morminte prin puterea Sa cea mare. În ciudafaptului că au fost răspândite minciuni, nici Satana și îngerii lui, nici preoțiicei mai de seamă nu au putut să ascundă învierea Domnului Hristos, pentrucă acest grup de oameni sfinți, care au fost scoși din mormintele lor, aurăspândit vestea minunată și fericită. Domnul Isus, de asemenea, li S-a arătatucenicilor Săi, care erau întristați și cu inima zdrobită, risipind temerile lor șiumplându-i de bucurie.

FEMEILE DE LA MORMÂNTÎn prima zi a săptămânii, dimineața devreme, încă înainte de a se lumina,

femeile sfinte au venit la mormânt, aducând miresme pentru a-I unge trupullui Isus. Ele au descoperit că piatra grea fusese dată la o parte de la intrarea înmormânt și că trupul lui Isus nu era acolo. Inima le-a fost cuprinsă de teamacă vrăjmașii lor luaseră trupul. Deodată, au văzut doi îngeri îmbrăcați în alb,cu fețele strălucitoare. Făpturile acestea cerești au înțeles cu ce scop veniserăfemeile și le-au spus imediat că Isus nu era acolo, pentru că înviase, dar căputeau să vadă locul unde Se aflase. Îngerii le-au poruncit să meargă și să lespună ucenicilor că El îi va întâmpina în Galileea. Cu teamă, dar cu o marebucurie, femeile s-au întors în grabă la ucenicii întristați și le-au spus lucrurilepe care le văzuseră și le auziseră.

Ucenicii nu au putut să creadă că Domnul Hristos înviase, dar au alergatgrăbiți la mormânt, împreună cu femeile care le aduseseră vestea. Ei audescoperit că Isus nu era acolo, au văzut pânzele în care fusese înfășurat, dar[235] nu au putut să creadă că El înviase. S-au întors acasă, minunându-seatât de ce văzuseră, cât și de vestea care le fusese adusă de femei.

Totuși Maria a ales să mai rămână în jurul mormântului, gândindu-se la cevăzuse și fiind tulburată de gândul că ar fi putut să se fi înșelat. Ea a simțit căo așteptau încercări noi. A fost cuprinsă din nou de întristare și a început săplângă amar. S-a aplecat să privească din nou în interiorul mormântului și avăzut doi îngeri îmbrăcați în alb. Unul stătea acolo unde fusese capul lui Isus,celălalt stătea în locul unde fuseseră picioarele Sale. Ei i-au vorbit cu duioșie șiau întrebat-o de ce plângea. Ea a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meuși nu știu unde L-au pus” (Ioan 20,13).

„NU MĂ ATINGE”Când s-a întors de la mormânt, Maria L-a văzut pe Isus stând în apropiere,

dar nu L-a cunoscut. El i-a vorbit cu duioșie, întrebând-o care era cauzaîntristării ei și pe cine căuta. Ea a presupus că era grădinarul și l-a întrebatdacă El era cel care Îl luase pe Domnul ei, rugându-L să-i spună unde Îlpusese, ca să-L poată lua înapoi. Domnul Isus i-a vorbit cu vocea Sa cerească,spunându-i: „Marie!” Ea era familiarizată cu tonul vocii Sale dragi și arăspuns îndată: „Învățătorule!” Plină de bucurie, a fost gata să-L îmbrățișeze,dar Isus i-a zis: „Nu mă ține, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te lafrații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la DumnezeulMeu și Dumnezeul vostru” (Ioan 20,28). Cuprinsă de bucurie, ea s-a grăbit săle ducă ucenicilor vestea cea bună. Domnul Isus S-a înălțat repede la TatălSău pentru a auzi personal că El a acceptat jertfa și pentru a primi toatăputerea în cer și pe pământ.

Îngerii L-au înconjurat ca un nor pe Fiul lui Dumnezeu și au poruncit să fieridicate porțile veșnice, ca să poată intra Împăratul slavei. Am văzut că, întimp ce S-a aflat în prezența lui Dumnezeu, împreună cu acea oștire cereascăstrălucitoare și înconjurat de slava Tatălui, Domnul Isus nu i-a uitat peucenicii Săi de pe pământ, ci a primit putere de la Tatăl Său ca să Se întoarcăla ucenici și să le împartă puterea aceasta. El S-a întors în aceeași zi și li S-aarătat ucenicilor. Atunci, le-a îngăduit să-L atingă, deoarece Se suise la TatălSău și primise puterea.

TOMA NECREDINCIOSULToma nu a fost prezent cu ocazia aceea, dar când i s-a spus, nu a primit cu

umilință raportul ucenicilor, ci a afirmat ferm și sigur pe el că nu va credepână nu va pune degetul pe rănile cuielor și nu va atinge coasta care fusesestrăpunsă de sulița nemiloasă. Prin declarația aceasta, el a arătat o lipsă deîncredere în frații lui. Dacă toți ar fi cerut aceeași dovadă, nimeni nu L-arprimi acum pe Isus și nu ar crede în învierea Sa. Totuși voia lui Dumnezeuera ca raportul ucenicilor să fie primit de aceia care nu vor putea să-L vadă șisă-L audă ei înșiși pe Mântuitorul cel înviat.

Dumnezeu nu a fost mulțumit de necredința lui Toma. Când Domnul Isusi-a întâlnit din nou pe ucenicii Săi, Toma a fost prezent, iar când L-a văzut peIsus, a crezut. Totuși el declarase că nu va fi mulțumit fără dovada atingerii,pe lângă aceea a vederii, iar Domnul Isus i-a dat dovada pe care o dorise.Toma a strigat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Isus l-a mustrat pentrunecredința lui, spunând: „Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice [237]de cei ce n-au văzut, și au crezut” (Ioan 20,28.29).

ÎNCURCĂTURA ÎN CARE S-AU AFLAT UCIGAȘII LUIHRISTOS

În timp ce vestea se răspândea din cetate în cetate și din sat în sat, iudeii, larândul lor, se temeau pentru propria viață și își ascundeau ura pe care onutreau față de ucenici. Singura lor speranță era aceea de a-și răspândiminciuna. Aceia care doreau ca minciuna aceasta să fie adevărată o acceptau.Când a aflat că Hristos înviase, Pilat a început să tremure. El nu putea să seîndoiască de mărturia primită și, din clipa aceea, nu și-a mai găsit linișteaniciodată. El L-a trimis pe Isus la moarte de dragul onorurilor lumești și deteama de a-și pierde autoritatea și viața. Acum era pe deplin convins că omulde sângele căruia era vinovat nu a fost doar un nevinovat, ci a fost chiar Fiullui Dumnezeu. Viața lui Pilat a fost nenorocită până la sfârșitul ei. Disperareași groaza i-au distrus orice simțământ de speranță și bucurie. El a refuzat să fiemângâiat și a suferit o moarte cât se poate de cumplită.

PATRUZECI DE ZILE CU UCENICIIDomnul Isus a rămas cu ucenicii Săi patruzeci de zile, aducându-le bucurie

și fericire în suflet, pe măsură ce le descoperea tot mai amplu realitățileÎmpărăției lui Dumnezeu. El le-a încredințat misiunea de a mărturisi desprelucrurile pe care le văzuseră și le auziseră cu privire la suferințele, moartea șiînvierea Sa, cu privire la faptul că El adusese o jertfă pentru păcat și că toțiaceia care vor veni la El vor avea viața veșnică. Domnul le-a spus cusinceritate plină de dragoste că vor fi persecutați și necăjiți, dar că vor găsialinare amintindu-și de experiența lor și de cuvintele pe care li le spusese El.Le-a spus că El biruise ispitele lui Satana și câștigase această biruință [238]prin încercări și suferință. Satana nu mai avea nicio putere asupra Sa, dar îșiva îndrepta ispitele împotriva lor și împotriva tuturor acelora care vor credeîn Numele Său. Totuși ei vor putea să biruie, așa cum biruise El. Domnul Isusi-a înzestrat pe ucenicii Săi cu puterea de a săvârși minuni și le-a spus că, deșivor fi persecutați de oamenii nelegiuiți, El îi va trimite, din când în când, peîngerii Săi pentru a-i elibera. Ei nu aveau să-și piardă viața până nu își vorîndeplini misiunea, iar apoi, era posibil să li se ceară să-și pecetluiascămărturia cu propriul sânge.

Urmașii Săi au ascultat cu bucurie și nerăbdare învățăturile Sale, sorbind cunesaț fiecare cuvânt care ieșea de pe buzele Lui. Acum știau cu certitudine căEl era Mântuitorul lumii. Cuvintele Sale pătrundeau adânc în inima lor și lepărea rău că trebuiau să fie despărțiți curând de Învățătorul lor ceresc și că nuvor mai auzi cuvintele Sale pline de mângâiere și har. Totuși inima lor eraîncălzită de dragoste și de o bucurie imensă, deoarece Isus le-a spus că vamerge și va pregăti un loc pentru ei, apoi Se va întoarce și îi va lua cu Sine, casă fie pentru totdeauna împreună cu El. De asemenea, Domnul le-a făgăduitcă le va trimite Mângâietorul, Duhul Sfânt, pentru a-i călăuzi în tot adevărul.„Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat” (Luca 24,50).

CAPITOLUL 31

ÎNĂLȚAREA LUI HRISTOS Tot cerul aștepta ora triumfului, când Domnul Isus trebuia să Se înalțe la

Tatăl Său. Îngerii au venit să-L întâmpine pe Împăratul slavei și să-Lescorteze triumfător până la porțile cerului. După ce i-a binecuvântat peucenicii Săi, Isus S-a despărțit de ei și a fost luat la cer. Pe când Se înălța, toțicei care fuseseră înviați cu ocazia învierii Sale L-au urmat. De asemenea, afost însoțit de o mulțime de îngeri, în timp ce o altă oștire îngerească, fărănumăr, aștepta în cer sosirea Sa.

Pe măsură ce se înălțau spre Cetatea sfântă, îngerii care Îl însoțeau peDomnul Isus strigau: „Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă, porți veșnice, casă intre Împăratul slavei!” Îngerii din cetate strigau plini de extaz: „Cine esteacest Împărat al slavei?” Îngerii însoțitori răspundeau triumfător: „Domnulcel tare și puternic, Domnul cel viteaz în lupte. Porți, ridicați-vă capetele;ridicați-le, porți veșnice, ca să intre Împăratul slavei!” Îngerii care așteptauîntrebau din nou: „Cine este acest Împărat al slavei?” Iar îngerii însoțitorirăspundeau în tonuri melodioase: „Domnul oștirilor: El este Împăratulslavei!” (Psalmi 24,7-10).

Apoi, întreaga oștire cerească L-a înconjurat pe Comandantul ei maiestuosși s-a închinat înaintea Lui în semn de adâncă adorare. [239, 240] Îngerii și-aupus coroanele scânteietoare la picioarele Sale. După aceea, și-au luat harpelede aur și sunetele melodioase au umplut cerul de cântece adresate Mieluluicare a fost înjunghiat, dar care trăiește iarăși în maiestate și slavă.

FĂGĂDUINȚA REVENIRIIÎn timp ce ucenicii priveau cu tristețe spre cer pentru a surprinde ultima

imagine a Domnului lor care Se înălța, doi îngeri îmbrăcați în alb au venitlângă ei și le-au spus: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? AcestIsus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ațivăzut mergând la cer” (Fapte 1,11). Ucenicii și mama lui Isus, care fusesemartoră la înălțarea Fiului lui Dumnezeu alături de ei, au petrecut noapteaurmătoare vorbind despre faptele Sale minunate și despre evenimenteleciudate și pline de slavă care avuseseră loc într-o perioadă scurtă.

MÂNIA LUI SATANASatana s-a consfătuit din nou cu îngerii lui și, cu ura cea mai înverșunată

împotriva guvernării lui Dumnezeu, le-a spus că, atâta vreme cât își vor păstraputerea și autoritatea asupra pământului, eforturile lor împotriva urmașilorlui Isus vor trebui să fie de zece ori mai puternice. Ei nu reușiseră să biruie înlupta împotriva Domnului Hristos, dar, dacă era posibil, voiau să-i biruie peurmașii Săi. Generație după generație, ei trebuiau să-i prindă în capcană pecei care cred în Isus. Satana le-a spus îngerilor lui că Isus le dăduse ucenicilorSăi puterea de a certa duhurile necurate, de a scoate demonii din oameni și dea-i vindeca pe cei a căror suferință era provocată de Satana și de îngerii lui.Apoi, îngerii lui Satana au plecat ca niște lei furioși, căutând să-i nimiceascăpe urmașii lui Isus.

CAPITOLUL 32

ZIUA CINCIZECIMII Când le-a explicat ucenicilor semnificația profețiilor cu privire la Sine,

Domnul Isus i-a asigurat că toată puterea i-a fost dată în cer și pe pământ șile-a poruncit să meargă și să propovăduiască Evanghelia la orice făptură.Deodată, vechea speranță a ucenicilor că Isus Își va ocupa locul pe tronul luiDavid din Ierusalim a reînviat și L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta aide gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” (Fapte 1,6). Mântuitorul a lăsatîn mintea lor o incertitudine cu privire la subiectul acesta, răspunzându-le cănu era treaba lor să știe „vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstratsub stăpânirea Sa” (Fapte 1,7).

Ucenicii au început să spere că venirea minunată a Duhului Sfânt îi vainfluența pe iudei să-L primească pe Isus. Mântuitorul S-a abținut să le deaorice altă explicație, deoarece știa că, atunci când Duhul Sfânt va veni asupralor într-o măsură deplină, mintea lor va fi iluminată și vor înțelege întru totullucrarea pe care o aveau de făcut și pe care o vor continua chiar din punctul încare o lăsase El.

Ucenicii s-au adunat în camera de sus, rugându-se cu toții, împreună cufemeile credincioase, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Săi. Frații aceștia,care fuseseră necredincioși, erau acum pe deplin [241, 242] întemeiați încredința lor, datorită evenimentelor legate de răstignire și de învierea șiînălțarea Domnului. Numărul celor adunați era de aproximativ o sutădouăzeci.

COBORÂREA DUHULUI SFÂNT„În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Deodată a venit din

cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa unde ședeauei. Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei și s-au așezatcâte una pe fiecare din ei. Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început săvorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Faptul că DuhulSfânt a luat forma unor limbi de foc, împărțindu-Se deasupra capetelor lor șirămânând peste cei adunați, a fost un simbol al darului care le-a fost datpentru a vorbi fluent câteva limbi diferite, cu care nu fuseseră familiarizațimai înainte. Apariția focului semnifica zelul fierbinte cu care urmau sălucreze, precum și puterea care va însoți cuvintele lor.

Sub influența acestei iluminări cerești, Scripturile, pe care li le explicaseDomnul Hristos, au revenit în mintea lor cu o strălucire vie și cu frumusețeaunui adevăr clar și puternic. Vălul care îi împiedicase să înțeleagă sfârșitulrânduielilor care fuseseră abolite a fost dat la o parte, iar ei au priceput cu oclaritate deplină scopul misiunii Domnului Hristos și natura Împărăției Sale.

PUTEREA CINCIZECIMIIIudeii fuseseră împrăștiați în aproape fiecare țară și vorbeau limbi diferite.

Ei veniseră de la distanțe mari la Ierusalim și locuiau temporar acolo [243] casă poată rămâne pentru perioada sărbătorilor religioase, care erau în plinădesfășurare, și pentru a respecta cerințele ceremoniale. Când s-au adunatacolo, iudeii vorbeau toate limbile aflate în circulație la data aceea.Diversitatea limbilor era o mare piedică pentru lucrarea slujitorilor luiDumnezeu de a predica învățătura despre Domnul Hristos până în cele maiîndepărtate părți ale lumii. Faptul că Dumnezeu a împlinit această nevoie aapostolilor într-o modalitate miraculoasă a fost pentru oameni confirmareadeplină a mărturiei lor despre Hristos. Duhul Sfânt făcuse pentru ei un lucrupe care ei nu ar fi fost în stare să-l realizeze nici pe parcursul unei vieți întregi.Acum, ei puteau să răspândească adevărul Evangheliei până departe, vorbindcu acuratețe limba acelora pentru care lucrau. Darul acesta miraculos a fostdovada cea mai înaltă pe care puteau să o prezinte lumii pentru a arăta cămisiunea lor purta semnătura Cerului.

„Și se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurilecare sunt sub cer. Când s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămasîncremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. Toți se mirau, seminunau și ziceau unii către alții: ’Toți aceștia care vorbesc, nu sunt galileeni?Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-amnăscut?’”

Preoții și conducătorii s-au înfuriat peste măsură din cauza acesteimanifestări uimitoare, despre care s-a vorbit pretutindeni în Ierusalim și înîmprejurimi, dar nu au îndrăznit să dea curs răutății lor, de teama de a nu fivictimele urii oamenilor. Ei Îl uciseseră pe Domnul, dar iată că aici se aflauslujitorii Săi, niște oameni neînvățați din Galileea, care prezentau împlinireaminunată a profeției și învățătura lui Isus, vorbind în toate limbile din vremeaaceea. Ei vorbeau cu putere despre [244] lucrările minunate ale Mântuitoruluiși le explicau ascultătorilor lor Planul de Mântuire înfăptuit prin mila și jertfaFiului lui Dumnezeu. Cuvintele lor convingeau și converteau miile de oamenicare le ascultau. Tradițiile și superstițiile care le fuseseră inspirate de preoțierau spulberate din mintea lor, iar ei primeau învățăturile curate aleCuvântului lui Dumnezeu.

PREDICA LUI PETRUPetru le-a explicat că manifestarea aceasta era împlinirea directă a profeției

lui Ioel, în care vestise faptul că o putere ca aceasta va veni asupra oamenilorlui Dumnezeu ca să-i pregătească pentru o lucrare deosebită.

Petru a prezentat genealogia lui Hristos, care ajungea direct la familiaonorabilă a lui David. El nu a folosit niciuna dintre învățăturile DomnuluiIsus pentru a dovedi că poziția lui era adevărată, deoarece știa că prejudecățilelor erau atât de mari încât învățăturile Domnului nu vor avea niciun rezultat.Totuși el a îndrumat gândurile lor spre David, pe care iudeii Îl considerau a fiun patriarh respectabil al poporului lor.

Petru a spus: „Căci David zice despre El: ’Eu aveam totdeauna pe Domnulînaintea mea, pentru că El este la dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea, mise bucură inima și mi se veselește limba; chiar și trupul mi se va odihni înnădejde, căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuința morților și nu vei îngădui caSfântul Tău să vadă putrezirea.’”

Aici, Petru arată că David nu ar fi putut să vorbească despre sine însuși, ci avorbit într-o modalitate categorică despre Isus Hristos. David a murit la fel catoți ceilalți oameni, iar mormântul lui și rămășițele lui pământești respectatefuseseră păstrate cu mare grijă până la data aceea. Ca împărat al lui Israel și,de asemenea, ca profet, David fusese onorat de Dumnezeu într-o modalitatedeosebită. Într-o viziune profetică, i s-au arătat viața și lucrarea viitoare aDomnului Hristos. El a văzut [245] felul în care Domnul urma să fie respins,precum și evenimentele judecării, răstignirii, înmormântării, învierii șiînălțării la cer.

David a mărturisit că sufletul lui Hristos nu urma să fie lăsat în mormânt șinici trupul Său nu va vedea putrezirea. Petru arată că profeția aceasta s-aîmplinit prin Isus din Nazaret. Dumnezeu Îl înviase cu adevărat, înainte catrupul Său să putrezească. Acum, El era Cel înălțat în ceruri.

În ocazia aceea memorabilă, foarte mulți oameni, care până atunciridiculizaseră ideea că o persoană atât de umilă cum era Isus ar fi putut să fieFiul lui Dumnezeu, au ajuns să fie convinși pe deplin de adevăr și L-aurecunoscut ca Mântuitor al lor. Trei mii de persoane s-au adăugat la numărulbisericii. Apostolii au vorbit prin puterea Duhului Sfânt, iar cuvintele lor nuau putut să fie combătute, deoarece erau întărite prin minunile uimitoare pecare le săvârșeau ca urmare a revărsării Duhului lui Dumnezeu. Ucenicii

înșiși au fost uluiți de rezultatul acestei coborâri a Duhului Sfânt și de roadelerapide și îmbelșugate ale lucrării de câștigare a sufletelor. Toți oamenii au fostplini de uimire. Aceia care nu au renunțat la prejudecățile și la fanatismul lorau fost atât de copleșiți încât nu au îndrăznit să oprească lucrarea aceeaputernică nici prin cuvinte, nici prin violență, iar de la data aceeaîmpotrivirea lor a încetat.

Chiar dacă au fost clare și convingătoare, argumentele apostolilor nu ar fiputut să îndepărteze prejudecățile iudeilor care se împotriviseră unor doveziatât de mari. Totuși Duhul Sfânt a făcut ca argumentele acelea să pătrundă îninima lor cu o putere divină. Ele erau ca niște săgeți ascuțite ale CeluiAtotputernic, convingându-i de vina îngrozitoare de a-L fi respins și răstignitpe Domnul slavei. „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși îninimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: ’Fraților, ce să facem?’ [286]’Pocăiți-vă’, le-a zis Petru, ’și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui IsusHristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.’”

Petru i-a ajutat pe oamenii convertiți să înțeleagă faptul că ei Îl respinseserăpe Hristos din cauză că fuseseră înșelați de preoți și conducători, iar dacă vorcontinua să ceară sfatul lor și să aștepte ca acei conducători să-L recunoascăpe Hristos înainte ca ei înșiși să îndrăznească să facă astfel, nu-L vor priminiciodată pe Mântuitorul. Deși pretindeau că sunt sfinți, oamenii aceiainfluenți căutau cu ambiție și cu zel bogățiile și slava lumească. Ei nu aveau săvină niciodată la Hristos pentru a primi lumina. Domnul Isus prevestise opedeapsă îngrozitoare pentru oamenii aceia din cauza necredinței lorîncăpățânate, în ciuda celor mai convingătoare dovezi care le fuseseră date cuprivire la faptul că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu.

Din clipa aceea, limbile vorbite de ucenici au fost clare, simple și corectedin punct de vedere al accentului și exprimării, indiferent dacă au folositlimba maternă sau o limbă străină. Oamenii aceștia umili, care nu învățaserăniciodată în școlile profeților, prezentau adevărurile într-o modalitate atât declară și distinctă încât aceia care îi auzeau erau uluiți. Ei nu puteau să meargăpână în cele mai îndepărtate părți ale lumii, dar la sărbătoarea aceea se aflauoameni veniți din toate colțurile pământului, iar ei au dus adevărurile primiteîn căminele lor și le-au vestit celor din țara lor, câștigând suflete pentruHristos.

O ÎNVĂȚĂTURĂ PENTRU ZILELE NOASTREMărturia aceasta cu privire la întemeierea bisericii creștine ne este dată nu

numai ca o parte importantă a istoriei sfinte, ci și ca o învățătură. Toți aceiacare mărturisesc a crede în Numele lui Hristos trebuie să aștepte, să vegheze șisă se roage cu un singur gând. Toate neînțelegerile dintre ei [247] trebuie săfie înlăturate, iar unitatea și dragostea duioasă trebuie să predomine înmijlocul lor. Atunci, rugăciunile noastre se vor înălța unite și cu o credințăstăruitoare către Tatăl ceresc. După aceea, să așteptăm cu răbdare și cunădejde împlinirea făgăduinței Sale.

Răspunsul poate să vină pe neașteptate și cu o putere copleșitoare sau poatesă întârzie zile și săptămâni, punându-ne credința la încercare. TotușiDumnezeu știe cum și când să răspundă la rugăciunile noastre. Partea noastrăîn lucrare este să ne punem în legătură cu mijloacele prevăzute de Dumnezeu.El este răspunzător pentru partea Sa în lucrare. Dumnezeu este credincios fațăde lucrurile făgăduite. Partea cea mare și importantă care ne revine este săavem o singură inimă și un gând, înlăturând orice invidie și răutate și, ca nișteoameni umili ai rugăciunii, să veghem și să așteptăm. Domnul Isus,Reprezentantul și Conducătorul nostru, este gata să facă pentru noi acelașilucru pe care l-a făcut pentru cei care s-au rugat și au vegheat în ZiuaCincizecimii.

CAPITOLUL 33

VINDECAREA OLOGULUI La scurt timp după coborârea Duhului Sfânt și imediat după o adunare de

rugăciune stăruitoare, Petru și Ioan au mers la templu să se închine și auvăzut un olog sărman și lovit de sărăcie, în vârstă de patruzeci de ani, caretrăise o viață întreagă de suferință și boală. Acest om nefericit dorise mult sămeargă la Isus să-l vindece, dar era aproape întru totul neajutorat și s-a aflatmereu departe de locul unde lucra Marele Medic. În cele din urmă,rugămințile lui stăruitoare i-au determinat pe niște oameni buni să-l ducă lapoarta templului. Totuși, când a ajuns acolo, a descoperit că Vindecătorulspre care se îndreptaseră toate speranțele lui fusese ucis fără milă.

Dezamăgirea lui a stârnit mila acelora care știau cât de mult sperase și cucâtă nerăbdare așteptase să fie vindecat de Isus și l-au adus în fiecare zi latemplu, pentru ca trecătorii să fie impresionați de situația lui și să-i dea unbănuț pentru a-și împlini nevoile zilnice. Când Petru și Ioan au trecut peacolo, el cerșea, cerând milostenia lor. Ucenicii l-au privit cu milă. „Petru, ca șiIoan, s-a uitat țintă la el și a zis: ’Uită-te la noi!’ Atunci, Petru i-a zis: ’Argint șiaur n-am; dar ce am îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te șiumblă!’”

Chipul sărmanului om s-a întristat când Petru [248, 249] a declarat că și eleste sărac, dar a strălucit de speranță și credință când ucenicul a continuat.„L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile șigleznele; dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu eiîn Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. Tot norodul l-a văzutumblând și lăudând pe Dumnezeu. Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta’Frumoasă’ a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire șide mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.”

Iudeii erau uluiți de faptul că ucenicii puteau să săvârșească minuniasemănătoare cu acelea săvârșite de Domnul Isus. Ei presupuneau că Isus estemort și se așteptaseră ca toate aceste manifestări minunate să înceteze odatăcu moartea Sa. Totuși aici era omul acesta care fusese un olog neajutorat timpde patruzeci de ani, iar acum se bucura pentru că putea să-și foloseascăpicioarele, eliberat de durere și fericit în credința în Isus.

Apostolii au văzut uimirea oamenilor și i-au întrebat de ce sunt așa de

uluiți de minunea la care asistaseră și de ce se uită la ei cu admirație, ca șicând ar fi făcut lucrul acesta prin propria putere. Petru i-a asigurat căminunea fusese făcută prin meritele lui Isus din Nazaret, pe care ei Îlrespinseseră și Îl răstigniseră, dar pe care Dumnezeu Îl înviase a treia zi. „Princredința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-lvedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduiredeplină, cum vedeți cu toții. Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcutașa, ca și mai-marii voștri. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise maiînainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.”

După săvârșirea acestei minuni, o mulțime de oameni s-au adunat latemplu, iar Petru le-a vorbit [250] într-o parte a templului, în timp ce Ioanvorbea într-o altă parte. După ce au vorbit cu claritate despre mareanelegiuire făcută de iudei prin faptul că Îl respinseseră și Îl omorâseră peDomnul vieții, apostolii au fost atenți pentru a nu-i duce la disperare. Petruvoia să micșoreze cât mai mult cu putință atrocitatea vinei lor, presupunândcă fapta lor fusese săvârșită din neștiință. El le-a declarat că Duhul Sfânt îichema să se pocăiască de păcatele lor și să fie convertiți, arătându-le că nu eranicio altă nădejde pentru ei, cu excepția harului lui Hristos pe care ei Îlrăstigniseră și că numai prin credința în El păcatele lor puteau să fie șterse desângele Său.

ARESTAREA ȘI JUDECAREA APOSTOLILORPredica aceasta despre învierea lui Hristos și despre faptul că, prin moartea

și învierea Sa, Domnul îi va scoate în cele din urmă pe morți din mormintelelor i-a tulburat adânc pe saduchei. Ei simțeau că învățătura lor preferată seafla în pericol și că era în joc reputația lor. Unii dintre oficialii templului,precum și căpitanul templului erau saduchei. Cu ajutorul mai multorsaduchei, căpitanul i-a arestat pe cei doi apostoli și i-a lăsat în închisoare,deoarece era prea târziu pentru a fi cercetate cazurile lor în noaptea aceea.

A doua zi, Ana și Caiafa s-au adunat împreună cu alți demnitari aitemplului în vederea judecării întemnițaților care au fost aduși înaintea lor.Petru Îl negase în mod rușinos pe Domnul său chiar în aceeași încăpere șichiar înaintea acelorași oameni. Toate aceste lucruri au revenit cu claritate înmemoria ucenicului când s-a înfățișat pentru propria judecată. El avea acumocazia de a-și răscumpăra lașitatea nelegiuită de mai înainte.

Cei prezenți și-au adus aminte de partea pe care Petru a avut-o la judecareaDomnului său și se flatau cu gândul că el putea fi intimidat prin amenințareacu [251] închisoarea și moartea. Totuși Petru, care Îl negase pe Hristos înceasul celei mai mari încercări, fusese ucenicul impulsiv și încrezător în sine,foarte diferit de Petru care se afla pentru propria cercetare înainteaSinedriului în ziua aceea. El fusese convertit, iar acum era neîncrezător în sineși încetase să fie plin de mândrie. El era umplut cu Duhul Sfânt și, prinputerea Sa, ajunsese să fie neclintit ca o stâncă, plin de curaj, și totuși modest,preamărindu-L pe Domnul Hristos. El era gata să îndepărteze pata apostazieilui, cinstind Numele pe care îl dezonorase cândva.

APĂRAREA ÎNDRĂZNEAȚĂ A LUI PETRUPână atunci, preoții evitaseră să menționeze despre răstignirea și învierea

lui Isus, dar acum, pentru a-și aduce scopul la îndeplinire, au fost obligați să-iîntrebe pe acuzați cu ce putere săvârșiseră vindecarea remarcabilă a omuluineputincios. Atunci, Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a vorbit cu respectpreoților și bătrânilor și a afirmat: „S-o știți toți și s-o știe tot norodul luiIsrael! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos înNumele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe careDumnezeu L-a înviat din morți. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care aajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nueste sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.”

Cuvintele lui Petru purtau pecetea lui Hristos, iar chipul lui era luminat deDuhul Sfânt. Omul care fusese vindecat într-o modalitate miraculoasă se aflalângă el în calitate de martor. Înfățișarea acestui om, care fusese un ologneajutorat cu numai câteva ore înainte, iar acum avea un trup plin de sănătateși primise lumina cu privire la Isus din Nazaret, a [252] dat greutate mărturieicuvintelor lui Petru. Preoții, conducătorii și oamenii de acolo tăceau.Conducătorii nu aveau nicio putere de a respinge afirmația lui. Ei fuseserăobligați să audă lucrul pe care doreau cel mai mult să nu-l audă, și anume căIsus Hristos înviase și că avea putere în cer pentru a săvârși minuni prinintermediul apostolilor Săi de pe pământ.

Apărarea în care Petru a recunoscut cu îndrăzneală de unde venea puterealui i-a înspăimântat. Conducătorii au presupus că, deoarece erau niște pescarineînvățați, ucenicii vor fi întru totul încurcați când vor fi confruntați depreoți, cărturari și bătrâni. Totuși aceștia și-au dat seama că ei fuseseră cuIsus. Apostolii vorbeau așa cum vorbise El, cu o putere convingătoare, care îiaducea la tăcere pe împotrivitorii lor. Pentru a ascunde situația dificilă în careerau, preoții și conducătorii au poruncit ca apostolii să fie duși afară, ca să sepoată sfătui între ei.

Cu toții au fost de acord că ar fi inutil să nege faptul că omul fusesevindecat prin puterea dată apostolilor în Numele lui Isus cel răstignit. Ei ar fiacoperit cu bucurie minunea aceea, folosind minciuni, dar lucrarea fusesefăcută la lumina zilei și în prezența unei mulțimi de oameni și ajunsese să fiecunoscută deja de mii de persoane. Conducătorii au simțit că lucrarea trebuiesă fie oprită imediat, altfel Isus ar fi câștigat mulți credincioși, iar, ca urmare,

ei vor cădea în dizgrație [253] și vor fi considerați vinovați de uciderea Fiuluilui Dumnezeu.

În ciuda faptului că erau gata să-i nimicească pe ucenici, ei nu au îndrăznitsă le facă niciun rău, ci doar i-au amenințat cu pedeapsa cea mai aspră dacăvor continua să-i învețe pe oameni sau să lucreze în Numele lui Isus. Atunci,Petru și Ioan au declarat cu îndrăzneală că lucrarea le fusese încredințată deDumnezeu și că nu puteau să facă altceva decât să vestească lucrurile pe carele văzuseră și le auziseră. Preoții i-ar fi pedepsit cu bucurie pe acești oameninobili pentru credincioșia lor neabătută față de chemarea sfântă, dar s-autemut de mulțimile care-i însoțeau, „fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentrucele întâmplate”. Așa că, după ce li s-au repetat amenințările și poruncile,apostolii au fost eliberați din închisoare.

CAPITOLUL 34

CREDINCIOȘIA FAȚĂ DE DUMNEZEUÎN TIMPUL PERSECUȚIEI

Apostolii au continuat lucrarea lor plină de milă, vindecându-i pe cei

suferinzi și propovăduindu-L cu o mare putere pe Mântuitorul răstignit șiînviat. Mulți oameni au intrat continuu în biserică prin botez, dar niciunuldintre aceia care nu erau uniți într-o inimă și un gând cu credincioșii luiHristos nu a îndrăznit să li se alăture. Mulțimile s-au adunat în număr mare laIerusalim, aducându-i pe bolnavi și pe cei tulburați de duhuri necurate. Mulțisuferinzi erau așezați pe stradă, pentru ca, atunci când Petru și Ioan aveau sătreacă pe acolo, umbra lor să poată cădea peste ei și să-i vindece. PutereaMântuitorului înviat venise cu adevărat asupra apostolilor, iar ei săvârșeausemne și minuni care făceau ca numărul credincioșilor să crească zilnic.

Lucrurile acestea i-au încurcat într-o mare măsură pe preoți și peconducători, mai ales pe aceia care erau saduchei. Ei au înțeles că, dacăapostolilor li se îngăduia să predice despre un Mântuitor înviat și să facăminuni în Numele Său, învățătura pe care ei o promovau, aceea că nu existăînviere, urma să fie respinsă de toți, iar secta lor avea să dispară curând.Fariseii au înțeles că predicarea acestora înclina să submineze ceremoniileiudaice și să anuleze valoarea jertfelor. Eforturile lor precedente de a-i opri peacești predicatori fuseseră zadarnice, dar acum erau hotărâți să pună capătagitației. [254, 255]

ELIBERAREA LUI PETRUCa urmare, apostolii au fost arestați și duși în închisoare, iar Sinedriul a fost

chemat pentru a-i judeca. Un mare număr de oameni învățați au fostconvocați alături de membrii consiliului, iar ei s-au consfătuit cu privire la ceanume era de făcut cu acești tulburători ai păcii. „Dar un înger al Domnului adeschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară și le-a zis: ’Duceți-vă, stați în Templu și vestiți norodului toatecuvintele vieții acesteia.’”

Când apostolii au apărut în mijlocul credincioșilor și le-au relatat felul cumîngerii îi conduseseră printre soldații care păzeau închisoarea și cum leporunciseră să-și reia lucrarea care fusese întreruptă de preoți și conducători,frații s-au umplut de bucurie și de uimire.

Preoții și conducătorii din consiliu hotărâseră să-i acuze de instigarea larevoltă și de uciderea lui Anania și a Safirei (Fapte 5,1-11), precum și deconspirația în vederea subminării autorității preoților și în vederea ucideriilor. Ei au avut încredere că gloata va putea să fie instigată să preiacondamnarea apostolilor și să procedeze așa cum a procedat cu Domnul Isus.Ei erau conștienți de faptul că mulți dintre cei care nu primiseră învățăturadespre Hristos erau sătui de conducerea arbitrară a autorităților iudaice șidoreau cu nerăbdare o schimbare hotărâtă. De asemenea, ei se temeau că,dacă persoanele acelea ar fi ajuns să fie interesate de credința apostolilor și să-L recunoască pe Isus ca Mesia, furia întregului popor va fi stârnită împotrivapreoților, iar acestora li se va cere să dea socoteală pentru uciderea lui Hristos.Ca urmare, au hotărât să ia măsuri serioase pentru a împiedica lucrul acesta.În cele din urmă, au trimis să-i aducă înaintea lor [256] pe apostolii desprecare credeau că sunt în închisoare. Au fost foarte uimiți când cei trimiși auvenit înapoi cu răspunsul că ușile închisorii au fost găsite încuiate și pesoldații din gardă stând în fața lor, dar cei închiși nu se aflau niciunde.

Curând, „cineva a venit și le-a spus: ’Iată că oamenii pe care i-ați băgat întemniță stau în Templu și învață pe norod.’” Deși apostolii au fost eliberațidin închisoare într-o modalitate miraculoasă, totuși nu au fost scutiți dejudecată și pedeapsă. Pe vremea când fusese cu ei, Domnul Hristos le spusese:„Luați seama la voi înșivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătorești.”Prin faptul că îl trimisese pe înger, Dumnezeu le dăduse o dovadă a grijii Saleși o asigurare a prezenței Sale, dar acum partea lor era să sufere pentru

Domnul Isus pe care Îl predicau. Oamenii erau atât de impresionați delucrurile pe care le văzuseră și le auziseră, încât preoții și conducătorii au știutcă le va fi imposibil să-i stârnească împotriva apostolilor.

A DOUA JUDECARE„Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus; dar nu cu sila,

căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod. După ce i-au adus, i-au pusînaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat astfel: ’Nu v-am poruncit noicu tot dinadinsul să nu învățați pe norod în Numele acesta? Și voi iată că ațiumplut Ierusalimul cu învățătura voastră și căutați să aruncați asupra noastrăsângele acelui Om.’” Ei nu mai erau la fel de doritori să poarte vina pentruuciderea lui Isus ca atunci când au strigat împreună cu gloata josnică:„Sângele Lui să cadă asupra noastră și asupra copiilor noștri.”

Asemenea celorlalți apostoli, Petru a folosit aceeași modalitate de apărarepe care o folosise la judecata precedentă: [257] „Petru și apostolii ceilalți,drept răspuns, i-au zis: ’Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât deoameni!’” Îngerul trimis de Dumnezeu fusese acela care îi eliberase dinînchisoare și le poruncise să meargă în templu și să-i învețe pe oameni. Prinascultarea de îndrumările lui, ei respectaseră porunca divină și trebuiau săcontinue să o respecte cu orice preț. Petru a continuat: „Dumnezeul părințilornoștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât atârnându-L pe lemn. Pe acestIsus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, casă dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. Noi suntem martori ai acestorlucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Duhul Inspirației era cu apostolii, iar cei acuzați au ajuns să fie acuzatorii,învinovățindu-i de uciderea lui Hristos pe preoții și conducătorii carealcătuiau consiliul. Iudeii erau atât de mâniați din cauza aceasta, încât auhotărât să ia legea în propriile mâini și să-i condamne la moarte fără niciunalt proces de judecată și fără nicio autoritate din partea ofițerilor romani. Eierau deja vinovați de sângele lui Hristos, iar acum erau nerăbdători să-șipăteze mâinile cu sângele apostolilor. Totuși acolo se găsea un om învățat șiaflat într-o poziție înaltă, a cărui minte limpede a înțeles că pasul acestaviolent va duce la consecințe îngrozitoare. Dumnezeu l-a ridicat pe omulacesta în consiliul lor pentru a opri violența preoților și conducătorilor.

Gamaliel, învățat fariseu și cărturar, un om cu o mare reputație, era opersoană foarte precaută, care, înainte de a vorbi în favoarea celor închiși, acerut ca aceștia să fie scoși din încăpere. Apoi a vorbit cu mult calm și cuprudență: „Bărbați israeliți, luați seama bine ce aveți de gând să facețioamenilor acestora. Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva,

și la care s-au alipit aproape [258] patru sute de bărbați. El a fost omorât, șitoți cei ce îl urmaseră au fost risipiți și nimiciți. După el s-a ivit IudaGalileeanul, pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui: a pierit șiel, și toți cei ce-l urmaseră au fost risipiți. Și acum, eu vă spun: Nu mai necăjițipe oamenii aceștia și lăsați-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta estede la oameni, se va nimici; dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți puteanimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.”

Preoții nu au putut să nu remarce că părerile lui erau înțelepte, așa că aufost nevoiți să fie de acord cu el și i-au eliberat cu mari rețineri pe întemnițați,după ce i-au bătut cu nuiele și le-au poruncit din nou și din nou să nu maipredice în Numele lui Isus, amenințându-i că vor plăti cu viața pentruîndrăzneala lor. „Ei au plecat dinaintea soborului și s-au bucurat că au fostînvredniciți să fie batjocoriți pentru Numele Lui. Și, în fiecare zi, în Templu șiacasă nu încetau să învețe pe oameni și să vestească Evanghelia lui IsusHristos.”

Persecutorii apostolilor au fost într-o încurcătură destul de mare când și-audat seama de incapacitatea lor de a-i înfrânge pe acești martori ai lui Hristos,care au avut credința și curajul de a-și schimba rușinea în slavă și suferința înbucurie pentru cauza Domnului lor, care suportase umilința și agoniaînaintea lor. Ca urmare, ucenicii aceștia curajoși au continuat să-i învețe peoameni în public și în case particulare, în taină, la cererea celor care, de teamaiudeilor, nu îndrăzneau să-și mărturisească credința într-un mod deschis.

CAPITOLUL 35

RÂNDUIALA EVANGHELIEI „În zilele acelea, când s-a înmulțit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau

grecește cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cuvederea la împărțeala ajutoarelor de toate zilele.” Aceștia erau iudei carelocuiseră în alte țări unde se vorbea limba greacă. Numărul de convertiți iudeicare vorbeau ebraică era mult mai mare, dar ceilalți locuiseră în ImperiulRoman și vorbeau numai limba greacă. Printre ei începuseră să aparămurmurări cu privire la faptul că văduvele grecilor nu erau aprovizionate cuatâta generozitate cum erau nevoiașii din mijlocul evreilor. O părtinire defelul acesta ar fi fost gravă înaintea lui Dumnezeu și, ca urmare, au fost luatemăsuri prompte pentru restabilirea păcii și armoniei între credincioși.

Duhul Sfânt a recomandat o metodă prin care apostolii puteau să fieeliberați de sarcina de a le împărți ajutoare săracilor și de alte sarciniasemănătoare, așa încât să fie lăsați liberi să-L predice pe Hristos. „Ceidoisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: ’Nu este potrivit pentrunoi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. De aceea, fraților,alegeți dintre voi șapte bărbați, vorbiți de bine, plini de Duhul Sfânt șiînțelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stăruinecurmat în rugăciune și în propovăduirea Cuvântului.’” [259, 260]

În conformitate cu sfatul acesta, biserica a ales șapte bărbați plini decredință și de înțelepciunea Duhului lui Dumnezeu pentru a se ocupa deadministrarea lucrării. Ștefan a fost primul ales. El era un iudeu prin naștere șireligie, dar vorbea limba greacă și era familiarizat cu obiceiurile șicomportamentul grecilor. Ca urmare, el a fost considerat a fi persoanapotrivită pentru a ocupa locul de conducător care să supravegheze împărțireafondurilor corespunzătoare pentru văduve, orfani și săraci. Alegerea aceasta acorespuns părerii tuturor, iar nemulțumirea și murmurările au fost aduse latăcere.

Cei șapte bărbați aleși au fost consacrați cu solemnitate pentru îndatoririlelor, prin actul punerii mâinilor și prin rugăciune. Aceia care erau hirotoniți înfelul acesta nu erau excluși de la lucrarea de prezentare a învățăturilorcredinței. Dimpotrivă, este raportat că „Ștefan era plin de har și de putere șifăcea minuni și semne mari în norod”. Ei erau calificați pe deplin pentru a-i

învăța pe oameni adevărul. De asemenea, erau niște oameni care judecau înmod calm și cu înțelepciune, care chibzuiau bine în tratarea situațiilor dificile,a murmurărilor și invidiei.

Alegerea acestor oameni pentru a administra treburile bisericii, așa încâtapostolii să fie lăsați liberi să își îndeplinească lucrarea lor deosebită depredicare a adevărului, a fost binecuvântată de Dumnezeu. Biserica aprogresat ca număr și putere. „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot maimult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime depreoți veneau la credință.”

Aceeași ordine și rânduială trebuie să fie păstrată și în biserica de acum, lafel ca în biserica din zilele apostolilor. Prosperitatea lucrării depinde într-omăsură foarte mare de faptul ca departamentele ei diverse să fie conduse deoameni capabili, care sunt calificați pentru poziția lor. Aceia care au fost aleșide Dumnezeu pentru a fi [261] conducătorii lucrării Sale, supraveghindbinele spiritual general al bisericii, trebuie să fie eliberați cât mai mult cuputință de grijile și dificultățile efemere. Cei pe care Dumnezeu i-a chemat săslujească în domeniul predicării și al învățării trebuie să aibă timp pentrumeditație, rugăciune și studiul Scripturilor. Dacă se ocupă de detaliile maimici ale administrării și de tratarea diferitelor temperamente ale celor dinbiserică, discernământul lor spiritual va scădea. Este bine ca toate problemelede natură trecătoare să fie prezentate unor slujbași potriviți și rezolvate de ei.Totuși, dacă acestea sunt atât de dificile încât depășesc înțelepciunea lor,trebuie să fie prezentate în consiliul acelora care au responsabilitatea generalăde conducere a întregii biserici.

CAPITOLUL 36

MOARTEA LUI ȘTEFAN Ștefan era foarte activ în lucrarea lui Dumnezeu și își declara cu îndrăzneală

credința. „Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor și aAlexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început oceartă de vorbe cu Ștefan; dar nu puteau să stea împotriva înțelepciunii șiDuhului cu care vorbea el.” Acești elevi ai marilor rabini fuseseră încrezătorică, într-o dezbatere publică, puteau să câștige o biruință deplină împotriva luiȘtefan, din cauza presupusei lui lipse de educație școlară. Totuși el nu numaică a vorbit cu puterea Duhului Sfânt, dar a fost clar pentru toți cei prezenți înacea adunare numeroasă că el era un cercetător al profețiilor și un cunoscătoral tuturor detaliilor Legii. El a apărat cu pricepere adevărurile pe care lesusținea și i-a înfrânt întru totul pe împotrivitorii lui.

Preoții și conducătorii care au fost martori la manifestarea minunată aputerii ce însoțea lucrarea de slujire a lui Ștefan s-au umplut de o urăînverșunată. În loc să cedeze în fața dovezilor convingătoare pe care leprezenta el, s-au hotărât să-l aducă la tăcere omorându-l. Ca urmare, l-au prinspe Ștefan și l-au adus înaintea Sinedriului pentru a fi judecat.

Iudeii cei învățați din regiunile apropiate au fost convocați cu scopul de acombate argumentele [262, 263] celui acuzat. Saul, care se evidențiase ca fiindun împotrivitor zelos al învățăturii lui Hristos și un persecutor al tuturor celorce credeau în El, a fost de asemenea prezent acolo. Acest om învățat a avut oparte importantă în combaterea lui Ștefan. El a folosit elocvența și logicarabinilor pentru a câștiga în această controversă și pentru a-i convinge peoameni că Ștefan predica învățături amăgitoare și periculoase.

Totuși Ștefan s-a dovedit a avea o educație la fel de înaltă ca Saul și oînțelegere deplină a planului lui Dumnezeu de a răspândi Evanghelia la toatepopoarele. El credea în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov și era pe deplinlămurit cu privire la privilegiile iudeilor, totuși credința lui era vastă, iar el știacă sosise timpul când credincioșii adevărați nu se vor închina doar în templefăcute de mâini omenești, pentru că oamenii se pot închina lui Dumnezeu înduh și în adevăr pretutindeni în lume. Vălul fusese dat la o parte de pe ochiilui Ștefan, iar el a văzut sfârșitul ritualurilor care fuseseră desființate prinmoartea lui Hristos.

Preoții și conducătorii nu au reușit să câștige în fața înțelepciunii lui clare șiliniștite, în ciuda faptului că se împotriveau cu vehemență. Ei s-au hotărât săfacă din Ștefan un exemplu și, satisfăcându-și ura răzbunătoare, urmau să-iîmpiedice și pe alții să adopte credința lui prin intermediul fricii. Acuzațiilepronunțate împotriva lui au fost rostite în modalitatea cea mai impunătoare.Au fost angajați niște martori mincinoși, care să spună că îl auziseră rostindblasfemii împotriva templului și împotriva Legii. Ei au spus: „În adevăr, l-amauzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locașul acesta și va schimbaobiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”

În timp ce stătea față în față cu judecătorii lui pentru a răspunde la acuzațiade blasfemie, chipul lui Ștefan radia o lumină sfântă. „Toți cei ce ședeau [264]în sobor s-au uitat țintă la Ștefan, și fața lui li s-a arătat ca o față de înger.”Mulți dintre cei care vedeau chipul luminat al lui Ștefan tremurau și îșiacopereau fața, dar necredința și prejudecata încăpățânată nu au șovăitniciodată.

APĂRAREA LUI ȘTEFANȘtefan a fost întrebat dacă acuzațiile aduse împotriva lui sunt adevărate, iar

el și-a început apărarea cu o voce clară și impresionantă, care răsunapretutindeni în sala consiliului. El a început să repete istoria poporului ales allui Dumnezeu în cuvinte care au fermecat audiența. El a făcut o prezentarecuprinzătoare a sistemului religios iudaic și a arătat faptul că interpretarea luispirituală era evidentă acum prin Hristos. A început cu Avraam și a continuatde la o generație la alta a istoriei, parcurgând toate rapoartele cu privire lapoporul Israel până la Solomon și menționând aspectele cele maiimpresionante care justificau poziția lui.

Ștefan și-a exprimat cu claritate credincioșia față de Dumnezeu și față decredința iudaică, deși a arătat că Legea în care se încredeau ei pentru mântuirenu fusese în stare să ferească poporul Israel de idolatrie. El a făcut legăturadintre Isus Hristos și întreaga istorie iudaică. A menționat construireatemplului de către Solomon, precum și cuvintele lui Solomon și ale lui Isaia:„Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești.” „Ceruleste scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Cefel de casă Îmi veți zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu deodihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?” Locul celei mai înalteînchinări aduse lui Dumnezeu se afla în cer.

Când Ștefan a ajuns la punctul acesta, printre oameni s-a produs agitație.Întemnițatul și-a văzut soarta pe chipurile celor din fața lui. El a înțelesîmpotrivirea față de cuvintele lui, pe care le rostise la [265] îndemnul DuhuluiSfânt. El a știut că își prezenta ultima mărturie. Puțini dintre aceia care citesccuvântarea aceasta a lui Ștefan o prețuiesc așa cum se cuvine. Pentru aînțelege semnificația deplină a cuvintelor sale, trebuie să avem în atențieocazia, timpul și locul în care au fost rostite.

Când Ștefan a făcut legătura între Isus Hristos și profeții și când a vorbitdespre templu, preotul, pretinzând că este cuprins de oroare, și-a sfâșiathaina. Gestul acesta a fost pentru Ștefan un semn care îi arăta că în curândvocea îi va fi adusă la tăcere pentru totdeauna. Deși se afla doar la mijloculpredicii, el a concluzionat brusc, printr-o întrerupere neașteptată a șiruluiistoriei, și, întorcându-se către judecătorii lui înfuriați, a spus: „Oameni tari lacerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna văîmpotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe

care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteaumai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ațiomorât, voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!”

MOARTE DE MARTIRLa auzul acestor cuvinte, preoții și conducătorii au fost cuprinși de furie

peste măsură. Ei erau mai degrabă asemenea unor animale de pradă, decâtasemenea unor făpturi omenești. Ei au sărit asupra lui Ștefan scrâșnind dindinți. Totuși el nu a fost intimidat, pentru că se aștepta la faptul acesta. Fațalui era liniștită și strălucea de o lumină îngerească. Preoții înfuriați și gloataagitată nu-i stârneau groaza. „Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironitochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare ladreapta lui Dumnezeu și a zis: ’Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omuluistând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.’”

Ștefan a încetat să vadă priveliștea din jurul lui. [266] Porțile cerului erauîntredeschise, iar el a văzut prin ele slava curților lui Dumnezeu și pe DomnulHristos, care părea că tocmai Se ridicase de pe scaunul Său de domnie și stăteapregătit să-l susțină pe slujitorul Său, care era pe punctul de a suferi martirajulpentru Numele Lui. Oamenii și-au astupat urechile, ca să nu audă cuvintelelui și, strigând puternic, s-au năpustit toți cu furie asupra lui. „Și aruncau cupietre în Ștefan, care se ruga și zicea: ’Doamne Isuse, primește duhul meu!’Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: ’Doamne, nu le ține în seamăpăcatul acesta!’ Și, după aceste vorbe, a adormit.”

În mijlocul chinurilor morții celei mai nemiloase, asemenea Domnului săudivin, martirul credincios s-a rugat pentru ucigașii lui. Martorilor care îlacuzaseră pe Ștefan li s-a cerut să arunce primele pietre. Persoanele acestea și-au lăsat hainele la picioarele lui Saul, care avusese un rol activ în dezbatere șifusese de acord cu moartea întemnițatului.

Martirajul lui Ștefan a lăsat o impresie adâncă în mintea tuturor celor careau asistat la el. Aceasta a fost o încercare dureroasă pentru biserică, dar a avutca rezultat convertirea lui Saul. Credința, consecvența și proslăvireamartirului nu au putut să fie șterse din memoria lui. Semnul aprobării luiDumnezeu, care se afla pe chipul lui, cuvintele lui, care au ajuns până înadâncul sufletului tuturor celor ce le-au auzit, cu excepția acelora care și-auîmpietrit inima, împotrivindu-se luminii, au rămas în memoria privitorilor șiau mărturisit în favoarea adevărului pe care îl propovăduise Ștefan.

Deși nu s-a pronunțat nicio sentință legală cu privire la Ștefan, autoritățileromane au fost mituite cu sume mari ca să nu facă nicio investigație asupracazului. Cu ocazia judecării și a morții lui Ștefan, Saul a părut plin de un zel

frenetic. El părea să fie [267] supărat din cauza propriei convingeri interioarecare îi spunea că Ștefan a fost onorat de Dumnezeu chiar în timpul când eradezonorat de oameni.

El a continuat să persecute credincioșii bisericii lui Dumnezeu, urmărindu-i și prinzându-i în casele lor, pentru ca apoi să-i dea pe mâna preoților șiconducătorilor pentru a fi închiși și omorâți. Zelul lui în continuareapersecuției era un motiv de groază pentru creștinii din Ierusalim. Autoritățileromane nu au făcut niciun efort deosebit pentru a opri lucrarea nemiloasă, ciîi ajutau în secret pe iudei cu scopul de a ajunge la o înțelegere cu ei și de aobține favoarea lor.

Saul, care era un om educat, a fost o unealtă puternică în mâinile lui Satanapentru a-și aduce la îndeplinire răzvrătirea împotriva Fiului lui Dumnezeu,dar Cineva mai puternic decât Satana îl alesese pe Saul pentru a lua loculmartirului Ștefan și pentru a lucra și a suferi pentru Numele Său. Saul era unbărbat foarte prețuit între iudei, atât datorită educației lui școlare, cât șidatorită zelului său în persecutarea credincioșilor. El nu fusese membru alSinedriului, dar, după moartea lui Ștefan, a fost ales să facă parte din acelgrup, ca o recunoaștere a rolului pe care l-a îndeplinit cu acea ocazie.

CAPITOLUL 37

CONVERTIREA LUI SAUL Sufletul lui Saul a fost foarte tulburat de moartea triumfătoare a lui Ștefan.

Prejudecățile lui au fost zguduite, dar părerile și argumentele preoților și aleconducătorilor l-au convins în cele din urmă că Ștefan a fost un blasfemiator,că Isus Hristos, pe care L-a predicat el, a fost un impostor și că aceia careslujesc în preoția sfântă trebuie să aibă dreptate. După ce și-a clarificat înminte faptul că părerile preoților și ale cărturarilor erau corecte, el a ajuns săfie foarte înverșunat în împotrivirea față de creștinism, pentru că era un omhotărât și cu o voință puternică. Zelul lui l-a determinat să se angajeze debunăvoie în persecutarea credincioșilor. El a făcut ca oamenii sfinți să fietârâți înaintea consiliilor de judecată și să fie închiși și condamnați la moartefără dovada vreunei fărădelegi, cu excepția credinței lor în Domnul Isus. Uncaracter asemănător, dar într-o direcție diferită, l-a avut și zelul lui Iacov și allui Ioan, când au dorit să cadă foc din cer pentru a-i nimici pe aceia care L-audesconsiderat și L-au batjocorit pe Domnul lor.

Saul era pe punctul de a pleca în călătorie la Damasc pentru propriileinterese de afaceri, dar a fost hotărât să îndeplinească un scop dublu,căutându-i în drumul lui pe toți aceia care credeau în Hristos. În scopulacesta, el a primit scrisori din partea marelui preot pentru a le citi în sinagogi.Scrisorile acestea îi ofereau autoritatea de a-i aresta pe toți aceia care eraususpectați de faptul că erau credincioși ai lui Isus și de a-i trimite la Ierusalim,prin intermediul unor soli [268, 269], pentru a fi judecați și pedepsiți acolo. Ela pornit la drum plin de putere și vigoare și cuprins de focul unui zel greșit.

Pe când călătorii obosiți se apropiau de Damasc, privirile lui Saul s-auodihnit cu plăcere admirând câmpul fertil, grădinile frumoase, livezile plinede roade și pâraiele reci care curgeau murmurând printre arbuștii de un verdeproaspăt. Era foarte înviorător să privească o asemenea scenă după o călătorielungă și istovitoare prin deșert. În timp ce Saul și tovarășii lui admiraupriveliștea, deodată o lumină mai puternică decât strălucirea soarelui l-aînconjurat și „el a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: ’Saule, Saule,pentru ce Mă prigonești?’ ’Cine ești Tu, Doamne’, a răspuns el. Și Domnul azis: ’Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cupiciorul într-un țepuș.’”

VIZIUNEA LUI HRISTOSScena aceea a fost cât se poate de confuză. Tovarășii lui Saul au fost loviți de

groază și aproape orbiți de puterea luminii. Ei au auzit vocea, dar nu au văzutpe nimeni, și totul li se părea tainic și de neînțeles. Totuși Saul, care era cu fațala pământ, a înțeles cuvintele ce-i erau adresate și L-a văzut cu claritateînaintea lui pe Fiul lui Dumnezeu. O singură privire asupra acelei Făpturipline de slavă a întipărit pentru totdeauna chipul Său în sufletul iudeuluicopleșit. Cuvintele au pătruns în inima lui cu o putere înfricoșătoare. Unpotop de lumină s-a revărsat în colțurile întunecate ale minții lui,descoperindu-i propria neștiință și greșeală. El a înțeles că, în timp ce îșiimagina că Îl slujește cu zel pe Dumnezeu prin persecutarea urmașilor luiHristos, în realitate făcea lucrarea lui Satana.

El și-a înțeles lipsa de înțelepciune de care a dat dovadă prin faptul că și-abazat credința pe [270] asigurările preoților și ale conducătorilor, ale cărorpoziții sfinte făcuseră ca acele asigurări să aibă o influență mare asupra mințiilui și îl determinaseră să creadă că istoria învierii a fost o invenție iscusită aucenicilor lui Isus. Acum, după ce Domnul Hristos i S-a descoperit lui Saul,predica lui Ștefan i-a revenit în minte cu o putere impresionantă. Cuvinteleacelea pe care preoții le declaraseră a fi niște blasfemii i se păreau acum a fiîntru totul adevărate. În acel timp de iluminare specială, mintea lui a acționatcu o rapiditate remarcabilă. El a parcurs istoria profetică și a înțeles cărespingerea Domnului Isus de către iudei, răstignirea, învierea și înălțarea Sala cer fuseseră prezise de profeți și dovedeau că El era Mesia cel făgăduit. El și-a adus aminte de cuvintele lui Ștefan: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiulomului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7,56) și a știut căsfântul care murea privise Împărăția slavei.

Ce descoperire a fost aceasta pentru persecutorul credincioșilor! În sufletullui a izbucnit o lumină clară, dar îngrozitoare. Domnul Hristos i S-adescoperit venind pe pământ pentru împlinirea misiunii Sale, fiind respins,maltratat, condamnat și răstignit de aceia pe care venise să-i mântuiască șifiind înviat și înălțat la cer. În momentul acela grozav, el și-a adus aminte căsfântul Ștefan fusese omorât prin consimțământul lui și că prin intermediullui mulți sfinți vrednici muriseră din cauza persecuției nemiloase.

„Tremurând și plin de frică, el a zis: ’Doamne, ce vrei să fac?’ ’Scoală-te’, i-azis Domnul, ’intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.’” În mintea lui

Saul nu s-a strecurat nicio îndoială cu privire la faptul că persoana care îivorbea era adevăratul Isus din Nazaret și că El era cu adevărat îndelungașteptatul [271] Mesia, Mângâietorul și Răscumpărătorul lui Israel.

Când slava strălucitoare s-a retras, Saul s-a ridicat de la pământ și aconstatat că era total lipsit de vedere. Strălucirea slavei lui Hristos fusese preaputernică pentru ochii lui muritori, iar când aceasta s-a îndepărtat, pestevederea lui s-a așternut întunericul nopții. El a crezut că orbirea era pedeapsalui Dumnezeu pentru persecutarea nemiloasă a urmașilor lui Isus. Saulbâjbâia într-un întuneric îngrozitor, iar tovarășii lui, cuprinși de teamă șiuimire, l-au condus de mână în Damasc.

ÎNDRUMAREA LUI SAUL SPRE BISERICĂRăspunsul la întrebarea lui Saul este: „Scoală-te, intră în cetate și ți se va

spune ce trebuie să faci.” Domnul Isus l-a trimis la biserică pe iudeul doritorsă afle ce trebuie să facă, astfel ca cei credincioși să-i spună care era datorialui. Domnul Hristos a îndeplinit lucrarea descoperirii și a convertirii, iaracum omul pocăit era pregătit să învețe de la aceia pe care Dumnezeu îirânduise să prezinte adevărul Său. Astfel, Domnul Isus a aprobat autoritateabisericii Sale organizate și l-a pus pe Saul în legătură cu reprezentanții Săi depe pământ. Lumina cerească l-a lipsit pe Saul de vedere, dar Isus, MareleVindecător, nu i-a redat-o imediat. Toate binecuvântările vin de la Hristos,dar El avea deja o biserică pe care o întemeiase pentru a fi reprezentanta Sa pepământ, și acestei biserici îi revenea lucrarea de a-l îndruma pe calea vieții pepăcătosul pocăit. Tocmai oamenii pe care Saul își propusese să-i nimiceascăurmau să fie îndrumătorii lui în religia pe care o disprețuise și o persecutase.

Credința lui Saul a fost supusă unei încercări grele în timpul celor trei zilede post și rugăciune din casa lui Iuda din Damasc. El era întru totul orb, iarmintea îi era pe deplin întunecată [272] cu privire la ce i se cerea să facă. Elfusese îndrumat să meargă în Damasc, unde urma să i se spună ce trebuie săfacă. În nesiguranța și tulburarea lui, Saul a strigat stăruitor către Dumnezeu.„În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie:’Anania!’ ’Iată-mă, Doamne’, a răspuns el. Și Domnul i-a zis: ’Scoală-te, du-tepe ulița care se cheamă Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, unom din Tars. Căci iată, el se roagă’; și a văzut în vedenie pe un om, numitAnania, intrând la el și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete iarășivederea.”

Anania abia putea să creadă cuvintele îngerului, deoarece vestea desprepersecuția înverșunată pe care o desfășura Saul în Ierusalim împotrivasfinților se răspândise pretutindeni. El a îndrăznit să protesteze, spunând:„Doamne, am auzit de la mulți despre toate relele pe care le-a făcut omulacesta sfinților Tăi în Ierusalim; ba și aici are puteri din partea preoților celormai de seamă ca să-i lege pe toți care cheamă Numele Tău.” Totuși poruncaadresată lui Anania era imperativă: „Du-te, căci el este un vas pe care l-amales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraților șiînaintea fiilor lui Israel.”

Ucenicul a ascultat îndrumarea îngerului și l-a căutat pe omul care, până

recent, răspândise amenințări împotriva tuturor celor ce credeau în Numelelui Isus. El i s-a adresat astfel: „’Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pedrumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de DuhulSfânt.’ Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-acăpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.”

Aici, Domnul Hristos oferă un exemplu cu privire la modalitatea Sa de alucra pentru [273] mântuirea oamenilor. El ar fi putut să facă lucrarea aceastapentru Saul într-o modalitate directă, dar aceasta nu ar fi fost în conformitatecu planul Său. Binecuvântările Sale urmau să vină prin intermediulslujitorilor pe care îi rânduise El. Saul, de asemenea, avea de făcut ceva îndomeniul mărturisirii greșelilor față de aceia care fuseseră nimiciți prinintermediul lui, iar Dumnezeu avea o lucrare plină de răspundere pe caredorea să o îndeplinească oamenii pe care îi autorizase să acționeze în NumeleSău.

Saul a ajuns un elev al ucenicilor. În lumina Legii, el s-a văzut pe sine cafiind un păcătos. El a înțeles că Domnul Isus, pe care, din cauza proprieiignoranțe, Îl considerase a fi un impostor, era autorul și întemeietorul religieipoporului lui Dumnezeu încă din zilele lui Adam, precum și desăvârșitorulcredinței pe care, în urma iluminării, Îl vedea acum atât de clar ca fiindapărătorul adevărului și împlinitorul profețiilor. El considerase în trecut căIsus anulase Legea lui Dumnezeu, dar când înțelegerea lui spirituală a fostatinsă de degetul lui Dumnezeu, el a înțeles că Domnul Hristos era inițiatorulîntregului sistem de jertfe iudaic și că El a venit în lume cu scopul precis de aapăra Legea morală a Tatălui Său. De asemenea, a înțeles că, în moartea Sa,Legea tipică se întâlnise cu antitipul. În lumina Legii morale, pe care crezusecă o păzea cu zel, Saul s-a văzut pe sine ca fiind cel mai păcătos dintre toțioamenii.

DE LA PERSECUTOR LA APOSTOLPavel a fost botezat de Anania în râul Damascului. Apoi, a mâncat, s-a

întărit și a început imediat să-L predice pe Isus credincioșilor din cetate,tocmai acelora pe care, la plecarea lui din Ierusalim, stabilise să-i nimicească.De asemenea, el a predicat în sinagogi, declarând că Isus, Cel care fuseseomorât, a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Argumentele lui din profețieerau atât de concludente, iar eforturile lui erau însoțite într-o măsură atât demare de puterea lui Dumnezeu, încât iudeii care i se împotriveau erauîncurcați și nu puteau [274] să-i răspundă. Educația rabinică și fariseică a luiPavel urma să fie folosită cu mare eficiență în predicarea Evangheliei și însusținerea lucrării pe care, cândva, depusese toate eforturile să o nimicească.

Iudeii au fost întru totul surprinși și încurcați de convertirea lui Pavel. Eicunoșteau poziția lui din Ierusalim și știau care era misiunea lui principală înDamasc, precum și faptul că marele preot îl autorizase să-i prindă pecredincioșii lui Isus și să-i trimită la Ierusalim. Totuși acum îl vedeaupredicând Evanghelia lui Isus, întărindu-i pe aceia care erau deja ucenicii Săiși adăugând continuu noi convertiți la credința căreia i se împotrivise cândvacu atâta zel. Pavel le-a demonstrat tuturor celor care l-au auzit că schimbareacredinței lui nu a avut loc nici dintr-un impuls, nici din fanatism, ci datorităunor dovezi copleșitoare.

În timp ce lucra în sinagogi, credința lui a crescut și a ajuns tot maiputernică, iar zelul în susținerea faptului că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu asporit în fața împotrivirii înverșunate a iudeilor. El nu a putut să rămână untimp îndelungat în Damasc, deoarece, după ce își reveniseră din surprizaprovocată de convertirea lui uimitoare și de noua lui lucrare, iudeii au întorsspatele categoric în fața dovezilor copleșitoare prezentate în favoareaînvățăturii lui Hristos. Uluirea lor cauzată de convertirea lui Pavel s-aschimbat într-o ură puternică, asemănătoare cu aceea pe care au manifestat-oîmpotriva lui Isus.

PREGĂTIREA PENTRU SLUJIREViața lui Pavel era în pericol, iar Dumnezeu i-a poruncit să părăsească

Damascul pentru o vreme. El a mers în Arabia și, acolo, oarecum singur, aavut o amplă posibilitate de a petrece mult timp în comuniune cu Dumnezeuși de a medita. El a dorit să fie singur cu Dumnezeu pentru [275] a-și cercetainima, pentru a-și adânci pocăința și a se pregăti, prin rugăciune și studiu, învederea începerii unei lucrări care i se părea prea mare și prea importantăpentru el. Pavel era un apostol ales nu de oameni, ci de Dumnezeu și i s-aspus cu claritate că lucrarea urma să se desfășoare în mijlocul neamurilor (alneevreilor).

În timpul cât a stat în Arabia, el nu a comunicat cu apostolii, ci L-a căutatpe Dumnezeu stăruitor și cu toată inima, hotărându-se să nu aibă liniște pânăcând nu va ști cu siguranță că pocăința i-a fost primită și că păcatul i-a fostiertat. El nu voia să renunțe la luptă, până când va avea asigurarea că DomnulIsus va fi cu el în lucrarea pe care urma să o facă. Pavel a purtat pentrutotdeauna în trupul lui semnele slavei lui Hristos, pentru că ochii lui fuseserăorbiți de lumina cerească și dorea, de asemenea, să poarte fără încetare însuflet asigurarea harului susținător al lui Hristos. El a intrat într-o legăturăstrânsă cu Cerul, iar Isus a comunicat cu el și l-a întărit în credința lui,binecuvântându-l cu har și înțelepciune.

CAPITOLUL 38

LUCRAREA TIMPURIE A LUI PAVEL Pavel s-a întors la Damasc și a predicat cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

Iudeii nu puteau să facă față înțelepciunii argumentelor lui și, ca urmare, s-ausfătuit împreună să-l aducă la tăcere prin forță – singurul argument rămaspentru o cauză pierdută. Ei au hotărât să-l asasineze. Apostolul a fostînștiințat cu privire la planul lor. Porțile cetății erau păzite zi și noapte cuvigilență, ca să-l împiedice să scape. Îngrijorarea i-a determinat pe ucenici săse roage lui Dumnezeu și nu puteau să doarmă, deoarece erau preocupați cualcătuirea planurilor și a mijloacelor de scăpare a apostolului ales. În cele dinurmă, au conceput planul de a-l scoate pe fereastră și de a-l coborî peste zidîntr-un coș de nuiele, în timpul nopții. În felul acela umilitor, Pavel a reușit săscape din Damasc.

Apoi a pornit spre Ierusalim, dorind să-i cunoască mai bine pe apostolii deacolo și îndeosebi pe Petru. Era foarte nerăbdător să-l cunoască pe pescarulgalileean care trăise în vremea Domnului Hristos și care se rugase șiconversase cu El când a fost pe pământ. Pavel dorea nespus să-l cunoască pemai-marele apostolilor. Când a intrat în Ierusalim, avea deja concepțiischimbate cu privire la cetate și cu privire la templu. Acum știa că pedepselelui Dumnezeu atârnau asupra lor.

Supărarea și furia iudeilor, din cauza convertirii [276, 277] lui Pavel, nuaveau limite. Totuși el era neclintit ca o stâncă și se flata cu gândul că, atuncicând le va povesti prietenilor lui experiența minunată pe care a avut-o, ei îșivor schimba credința, așa cum făcuse el, și vor crede în Isus. El manifestase oconștiinciozitate strictă în împotrivirea față de Hristos și față de urmașii Săi,dar când a fost convins de păcatul lui, el a părăsit imediat vechile căi rele și și-a declarat credința în Isus. Acum, credea pe deplin că, atunci când prietenii șifoștii lui tovarăși vor auzi despre condițiile în care a avut loc convertirea luiminunată și vor vedea cât de schimbat era față de fariseul mândru care îipersecutase și îi trimisese la moarte pe aceia care credeau în Isus ca fiind Fiullui Dumnezeu, ei, de asemenea, vor fi convinși de propria greșeală și vor intraîn rândurile celor credincioși.

El a încercat să se alăture fraților săi, ucenicii, dar mare i-a fost întristarea șidezamăgirea când a constatat că ei nu voiau să-l accepte ca pe unul de-al lor.

Ei și-au adus aminte de persecuțiile lui din trecut și au bănuit că se prefacepentru a-i înșela și a-i nimici. Este adevărat că aflaseră despre convertirea luiminunată, dar pentru că el se retrăsese imediat în Arabia, iar ei nu maiauziseră nimic precis cu privire la el, nu au dat crezare veștii despre marea luischimbare.

ÎNTÂLNIREA CU PETRU ȘI IACOVBarnaba, care contribuise cu generozitate cu banii lui pentru a susține

lucrarea lui Hristos și pentru a împlini nevoile celor săraci, îl cunoscuse binepe Pavel pe vremea când se împotrivea creștinilor. Acum, a ieșit în față și aînnoit acea cunoștință, au auzit mărturia lui Pavel cu privire la convertirea luimiraculoasă și cu privire la experiența avută de la data aceea. El l-a crezut pedeplin și l-a primit pe Pavel, l-a luat de mână și l-a condus [278] în prezențaapostolilor. El a relatat experiența lui, pe care tocmai o auzise – și anume căDomnul Isus i S-a arătat personal lui Pavel pe când se afla pe drumul spreDamasc, că Domnul îi vorbise, că Pavel își recăpătase vederea ca răspuns larugăciunile lui Anania și că, după aceea, susținuse în sinagogile din orașulacela că Isus era Fiul lui Dumnezeu.

Apostolii nu au mai ezitat. Ei nu puteau să se opună lui Dumnezeu. Petru șiIacov, care la data aceea erau singurii apostoli aflați în Ierusalim, i-au întinsmâna dreaptă a frăției aceluia care fusese cândva un persecutor nemilos alcredinței lor și care era acum la fel de iubit și respectat, pe cât fusese de temutși de evitat în trecut. Aici s-au întâlnit două mari personaje ale noii credințe –Petru, unul dintre tovarășii aleși ai lui Hristos pe vremea când fusese pepământ, și Pavel, fariseul, care, după înălțarea lui Isus la cer, Îl cunoscusepersonal, vorbise cu El în viziune și văzuse natura lucrării Sale din cer.

Curând, vocea care îl combătuse atât de stăruitor pe Ștefan a fost auzită înaceeași sinagogă, dar propovăduind fără teamă că Isus era Fiul lui Dumnezeuși susținând exact aceeași cauză pe care Ștefan o apărase cu prețul vieții. El și-a prezentat propria experiență minunată și a arătat cu o inimă plină dedragoste pentru frații și foștii săi tovarăși argumentele aflate în profeții, așacum făcuse Ștefan, dovedind că Isus care fusese răstignit era Fiul luiDumnezeu.

Totuși Pavel prevăzuse greșit care avea să fie spiritul fraților săi iudei.Aceeași mânie care izbucnise împotriva lui Ștefan s-a manifestat și împotrivalui. El a înțeles că trebuie să se despartă de frații lui, iar inima i s-a umplut dedurere. [279] El ar fi fost dispus să-și dea viața dacă, prin faptul acesta, ei ar fiputut să fie aduși la cunoașterea adevărului. Iudeii au început să facă planuripentru a-i lua viața, iar ucenicii l-au îndemnat să părăsească Ierusalimul, darel a amânat, nedorind să părăsească locul acela și fiind nerăbdător să mailucreze puțin pentru frații lui iudei. El avusese un rol atât de activ la

martirajul lui Ștefan, încât era foarte dornic să șteargă pata aceea, apărând cuîndrăzneală adevărul care îl costase viața pe Ștefan. Să fugă din Ierusalim i sepărea o lașitate.

FUGA DIN IERUSALIMÎn timp ce Pavel se ruga stăruitor lui Dumnezeu în templu, înfruntând

toate consecințele unui asemenea fapt, Mântuitorul i S-a arătat în viziune,spunându-i: „Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primimărturisirea ta despre Mine.” Chiar și atunci, Pavel a ezitat să părăseascăIerusalimul fără a-i convinge pe iudeii cei încăpățânați cu privire la adevărulcredinței lui. El a crezut că, și dacă propria viața ar fi sacrificată pentru adevăr,nu va fi altceva decât plata pentru vina înfricoșătoare pe care și-o asumasingur pentru moartea lui Ștefan. El a răspuns: „Doamne, ei știu că eu băgamîn temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine și că, atunci când sevărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneamîncuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.” Darrăspunsul a fost mai hotărât ca înainte: „Du-te, căci te voi trimite departe, laneamuri.”

Când au aflat despre viziunea lui Pavel și despre grija lui Dumnezeu față deel, neliniștea fraților a sporit, pentru că înțelegeau că el era cu adevărat un vasales al Domnului pentru a le duce adevărul celor dintre neamuri. Ei au grăbitfuga lui tainică din Ierusalim, [280] de teamă că va fi asasinat de iudei.Plecarea lui Pavel a întrerupt pentru o vreme împotrivirea violentă a iudeilor,iar biserica a avut o perioadă de liniște, în care mulți s-au adăugat la numărulcredincioșilor.

CAPITOLUL 39

LUCRAREA DE SLUJIRE A LUI PETRU Petru și-a continuat lucrarea vizitându-i pe sfinții din Lida. Acolo, el l-a

vindecat pe Enea, care fusese țintuit la pat timp de opt ani din cauzaparaliziei. „’Enea’, i-a zis Petru, ’Isus Hristos te vindecă; scoală-te și fă-țipatul.’ Și Enea s-a sculat îndată. Toți locuitorii din Lida și din Sarona l-auvăzut și s-au întors la Domnul.”

Cetatea Iope se găsea în apropiere de Lida și, în timpul acela, Tabita –numită Dorca – a murit. Ea fusese o urmașă credincioasă a lui Isus Hristos,iar viața ei fusese caracterizată de fapte pline de bunătate și milă față de ceisăraci și necăjiți și pline de zel pentru lucrarea de predicare a adevărului.Moartea ei era o mare pierdere, pentru că tânăra biserică nu se putea lipsi deeforturile ei nobile. Când au auzit de vindecările uimitoare pe care le făcusePetru în Lidia, credincioșii au dorit mult ca el să vină la Iope. Ca urmare, autrimis soli să-l cheme să vină acolo.

„Petru s-a sculat și a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaiade sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând și i-au arătat hainele șicămășile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.” Petru a scos din camerăprietenii ei care plângeau și jeleau. Apoi, a îngenuncheat și s-a rugat fierbintelui Dumnezeu ca să redea viață și [281, 282] sănătate trupului inert al Dorcăi,„apoi, s-a întors spre trup și a zis: ’Tabita, scoală-te!’ Ea a deschis ochii și,când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor. El i-a dat mâna și a ridicat-o însus. A chemat îndată pe sfinți și pe văduve și le-a pus-o înainte vie.” Aceastămare minune a învierii Dorcăi a fost un mijloc prin care mulți oameni dinIope au fost convertiți.

SUTAȘUL„În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași

numită ’Italiana’. Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu,împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se rugatotdeauna lui Dumnezeu.” Deși era roman, Corneliu ajunsese să-L cunoascăpe Dumnezeul cel adevărat și renunțase la idolatrie. El împlinea voia luiDumnezeu și I se închina cu o inimă sinceră. Corneliu nu fusese circumcis șinici nu aducea jertfe și, ca urmare, iudeii îl considerau necurat. Cu toateacestea, el susținea religia iudaică prin donații generoase și era cunoscutpretutindeni pentru faptele lui de bunătate și milă. Viața lui neprihănită l-afăcut să aibă o reputație bună printre iudei și neamuri.

Corneliu nu ajunsese să înțeleagă credința în Domnul Hristos, deși credeaîn profeții și aștepta venirea lui Mesia. Prin dragostea și ascultarea deDumnezeu, Corneliu s-a apropiat mult de El și era pregătit să-L primească peMântuitorul, atunci când avea să i Se descopere. Condamnarea este adusănumai de respingerea luminii oferite. Sutașul era dintr-o familie nobilă și, deșiavea o poziție de mare cinste și responsabilitate, totuși situația aceasta nuînclinase să submineze [282, 283] trăsăturile nobile ale caracterului său.Bunătatea adevărată și măreția s-au unit pentru a-l face să fie un om devaloare din punct de vedere moral. Influența lui era benefică pentru toți aceiacare ajungeau în legătură cu el.

El credea în singurul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Îlrespecta pe Dumnezeu, recunoștea autoritatea Sa și căuta sfatul Său în toateaspectele vieții. El era credincios atât în îndeplinirea îndatoririlor din cămin,cât și a responsabilităților lui oficiale și ridicase un altar pentru Dumnezeu înfamilia lui. Corneliu nu îndrăznea să își aducă planurile la îndeplinire și săpoarte povara răspunderilor lui fără ajutorul lui Dumnezeu, ca urmare seruga mult și stăruitor pentru a primi ajutor. Credința caracteriza toate faptelelui, iar Dumnezeu l-a prețuit pentru curăția faptelor sale și pentrugenerozitatea lui și S-a apropiat de el prin Cuvântul Său și prin Duhul Său.

VIZITA ÎNGERULUI LA CORNELIUÎn timp ce Corneliu se ruga, Dumnezeu a trimis la el un sol ceresc, care i s-a

adresat pe nume. Sutașul s-a înspăimântat, deși știa că îngerul era trimis deDumnezeu pentru a-l îndruma, și a zis: „Ce este, Doamne?” „Și îngerul i-a zis:’Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-aadus aminte de ele. Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon,zis și Petru. El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă estelângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.”

Aici, Dumnezeu Și-a arătat din nou preocuparea pentru lucrarea de slujirepastorală și pentru biserica Sa. Nu îngerul a fost acela care trebuia să-ivorbească lui Corneliu despre istoria crucii. Un om, supus el însușislăbiciunilor și ispitelor omenești, urma să-l învețe cu privire la Mântuitorulcel răstignit, înviat și înălțat la cer. Solul ceresc a fost trimis cu scopul precisde a-l pune pe [284] Corneliu în legătură cu slujitorul lui Dumnezeu, care îlva învăța cum poate fi mântuit, el și casa lui.

Corneliu a ascultat cu bucurie mesajul și a trimis îndată soli ca să-l caute pePetru, în conformitate cu îndrumările îngerului. Caracterul precis al acestorîndrumări, în care i s-a spus chiar și ce meserie avea omul în casa căruiagăzduia Petru, dovedește faptul că Dumnezeu este familiarizat cu istoria șiproblemele oamenilor în fiecare aspect al vieții. Dumnezeu cunoașteactivitatea zilnică atât a omului de rând, cât și a împăratului. El cunoașteavariția, cruzimea, fărădelegile ascunse și egoismul oamenilor, precum șifaptele lor bune – generozitatea, milostenia și bunătatea lor. Nimic nu esteascuns de Dumnezeu.

VIZIUNEA LUI PETRUImediat după întrevederea aceasta cu sutașul Corneliu, îngerul a plecat la

Petru care, fiind foarte obosit și flămând după călătorie, se ruga pe acoperiș.În timp ce se ruga, a avut o viziune și „a văzut cerul deschis și un vas ca o fațăde masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se înjos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare șitârâtoare de pe pământ și păsările cerului.

Și un glas i-a zis: ’Petre, scoală-te, taie și mănâncă.’ ’Nicidecum, Doamne’, arăspuns Petru. ’Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.’ Șiglasul i-a zis iarăși a doua oară: ’Ce a curățit Dumnezeu să nu numeștispurcat.’ Lucrul acesta s-a făcut de trei ori și, îndată după aceea, vasul a fostridicat iarăși la cer.”

Aici putem să observăm planul lui Dumnezeu de a pune în mișcare unmecanism prin care voia Lui să [285] poată fi împlinită pe pământ așa cumeste împlinită în cer. Petru încă nu le predicase neamurilor Evanghelia. Mulțidintre ei fuseseră niște ascultători interesați de adevărurile pe care leprezentase el, dar zidul de despărțire, pe care de fapt moartea lui Hristos îldărâmase, încă mai exista în mintea apostolilor și excludea neamurile de laposibilitatea de a beneficia de privilegiile Evangheliei. Iudeii vorbitori delimbă greacă beneficiaseră de lucrarea apostolilor și mulți dintre eirăspunseseră la eforturile lor, primind credința în Domnul Isus, darconvertirea lui Corneliu urma să fie prima experiență importantă printreneamuri.

Prin viziunea cu fața de masă și conținutul ei, care au coborât din cer, Petruurma să fie eliberat de prejudecățile lui împotriva neamurilor, pentru aînțelege că, prin Hristos, popoarele păgâne urmau să fie părtașe labinecuvântările și privilegiile iudeilor și, astfel, să beneficieze la fel ca ei. Uniiau insistat, spunând că viziunea aceasta a avut scopul de a arăta că Dumnezeuînlăturase interdicția cu privire la folosirea cărnii animalelor pe care ledeclarase, în trecut, ca fiind necurate și că, prin urmare, carnea de porc erapotrivită ca aliment. Aceasta este o interpretare foarte îngustă și întru totulgreșită și se află într-o contradicție clară cu raportul biblic al viziunii șiconsecințelor ei.

Viziunea cu tot felul de animale vii care se aflau pe fața de masă și pe carePetru a primit porunca să le taie și să le mănânce, fiind atenționat că nu

trebuie să declare ca necurate lucrurile pe care le curățise Dumnezeu, a fostpur și simplu o ilustrație care l-a făcut să înțeleagă adevărata poziție aneamurilor și faptul că, prin moartea Domnului Hristos, ei au fost făcuțiîmpreună-moștenitori cu Israelul lui Dumnezeu. Viziunea aceasta i-atransmis lui Petru atât o mustrare, cât și o învățătură. Până atunci, lucrarea luifusese restrânsă numai la iudei și îi privise pe cei dintre neamuri ca fiindnecurați și excluși de la posibilitatea de a beneficia de făgăduințele lui [286]Dumnezeu. Mintea lui era îndrumată acum pentru a înțelege extindereamondială a planului lui Dumnezeu.

Chiar în timp ce se gândea la viziune, aceasta i-a fost explicată. „Când Petrunu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oameniitrimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă și auîntrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. Și pe când segândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: ’Iată că te caută trei oameni;scoală-te, pogoară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.’”

Aceasta a fost o poruncă dificilă pentru Petru, dar el nu a îndrăznit săacționeze în conformitate cu propriile simțăminte și, ca urmare, a coborât dincamera lui și i-a primit pe solii trimiși la el de Corneliu. Ei i-au spusapostolului care era misiunea unică a venirii lor și, în conformitate cuporunca pe care tocmai o primise de la Dumnezeu, Petru a fost îndată deacord să-i însoțească a doua zi. El i-a găzduit cu amabilitate pe timpul nopții,iar dimineața a pornit cu ei spre Cezareea, însoțit de șase frați de credință,care urmau să fie martori la tot ce va face și va spune în timpul vizitei făcutecelor dintre neamuri, deoarece știa că va fi chemat să dea socoteală pentru oîmpotrivire atât de directă față de credința și învățăturile iudaice.

Călătoria a durat aproape două zile, iar Corneliu a avut privilegiul fericit dea deschide porțile pentru slujitorul Evangheliei, care, în conformitate cuasigurarea dată de Dumnezeu, urma să-i învețe, atât pe el, cât și pe cei dincasa lui, cum vor putea să fie mântuiți. În timp ce solii și-au îndeplinitmisiunea, sutașul a adunat cât mai multe rude cu putință, pentru ca și ele săpoată învăța adevărul. Când [287] a ajuns Petru, era adunată o mare grupăcare aștepta nerăbdătoare să audă cuvintele lui.

VIZITA LA CORNELIUCând Petru a intrat în casa lui Corneliu, acesta nu l-a salutat ca pe un

vizitator obișnuit, ci l-a salutat ca pe un om onorat de Cer și trimis la el deDumnezeu. În Orient, era obiceiul de a te închina înaintea unui prinț sau altuidemnitar înalt, iar copiii se închinau înaintea părinților lor în semn de cinstepentru poziția lor de răspundere. Totuși Corneliu, copleșit de respect față deapostolul care fusese delegat de Dumnezeu, s-a aplecat la picioarele lui și i s-aînchinat.

Petru s-a dat înapoi cu groază din fața acestui gest al sutașului și l-a ridicatîn picioare, spunând: „Scoală-te, și eu sunt om!” Apoi, a început să conversezecu el într-un mod familiar, cu scopul de a îndepărta orice tendință devenerație și respect exagerat din partea sutașului.

Dacă ar fi fost învestit cu autoritatea și poziția care i-au fost acordate deBiserica Romano-Catolică, în loc de a opri, Petru mai degrabă ar fi încurajatvenerația lui Corneliu. Așa-zișii succesori ai lui Petru le cer regilor șiîmpăraților să se închine la picioarele lor, dar Petru însuși a declarat că estedoar un simplu om supus greșelii.

Petru a vorbit cu Corneliu și cu cei adunați în casa lui despre obiceiuliudeilor, spunându-le că le era interzis să aibă legături sociale cu cei dintreneamuri și să fie întinați din punct de vedere ceremonial. Lucrul acesta nu erainterzis de Legea lui Dumnezeu, dar tradiția oamenilor îl făcuse să fie unobicei obligatoriu. El a spus: „Știți că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să seînsoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat [288] să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. De aceea amvenit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar, cu ce gând ați trimis dupămine?”

Atunci, Corneliu și-a relatat experiența și cuvintele îngerului care i searătase în viziune. În concluzie, el a spus: „’Am trimis îndată la tine, și bine aifăcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca săascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.’ Atunci, Petru a început săvorbească și a zis: ’În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că înorice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El.’”

Deși Dumnezeu îi favorizase pe iudei mai mult decât pe alte popoare,totuși, dacă respingeau lumina și nu trăiau în conformitate cu mărturisirealor, ei nu erau mai presus de alte popoare în ochii Săi. Cei dintre neamuri,

care, asemenea lui Corneliu, se temeau de Dumnezeu și aveau o viațăneprihănită, trăind la nivelul luminii pe care o aveau, erau priviți cubunăvoință de Dumnezeu și slujirea lor sinceră era primită.

Totuși credința și neprihănirea lui Corneliu nu puteau să fie desăvârșitefără o cunoaștere a Domnului Hristos. Ca urmare, Dumnezeu i-a trimislumina și cunoașterea aceasta pentru a dezvolta în continuare caracterul luineprihănit. Mulți refuză să primească lumina pe care le-o trimite providențalui Dumnezeu și, ca o scuză pentru că procedează așa, citează cuvinteleadresate de Petru lui Corneliu și prietenilor lui: „Ci în orice neam, cine seteme de El și lucrează neprihănire este primit de El.” Ei susțin că nu esteimportant ce cred oamenii, atâta vreme cât faptele lor sunt bune. Asemeneapersoane greșesc. Credința trebuie să fie unită cu faptele lor. Ei trebuie săînainteze odată cu lumina care le este dată. Dacă Dumnezeu îi aduce înlegătură cu slujitorii Săi care au primit un [289] adevăr nou, susținut deCuvântul lui Dumnezeu, ei trebuie să-l primească bucuroși. Adevărul esteprogresiv. Pe de altă parte, aceia care pretind că vor fi mântuiți numai princredința lor se prind de o funie de nisip, deoarece credința este întărită șifăcută să fie desăvârșită numai prin fapte.

NEAMURILE PRIMESC DUHUL SFÂNTPetru L-a predicat pe Domnul Isus acelui grup de ascultători atenți,

vorbindu-le despre viața Sa, despre lucrarea Sa de slujire, minunile, trădarea,răstignirea și înălțarea Sa la cer, precum și despre lucrarea Sa în cer, în calitatede Reprezentant și Apărător care mijlocește pentru cel păcătos. În timp cevorbea, inima apostolului radia de Spiritul adevărului lui Dumnezeu pe care îlprezenta oamenilor. Ascultătorii lui erau fermecați de învățătura pe care oauzeau, pentru că inima lor fusese pregătită să primească adevărul. Apostolula fost întrerupt de coborârea Duhului Sfânt, așa cum s-a manifestat în ZiuaCincizecimii. „Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru aurămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri.Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci, Petru a zis:’Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca șinoi?’ Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”

Coborârea Duhului Sfânt asupra celor dintre neamuri nu a fost oalternativă a botezului. În toate situațiile, pașii necesari în convertire suntcredința, pocăința și botezul. Astfel, biserica creștină adevărată este unităprintr-un singur Domn, o singură credință și un singur botez. Harul sfințitormodifică temperamentele diverse și aceleași principii distinctivereglementează viața tuturor. Petru a cedat la insistențele credincioșilor dintreneamuri [290] și a rămas cu ei pentru un timp, predicându-L pe Domnul Isustuturor celor dintre neamuri care se aflau în împrejurime.

Când au auzit că Petru le predicase celor dintre neamuri, că se întâlnise cuei și mâncase cu ei în casele lor, frații din Iudeea au fost surprinși și supărațide aceste acțiuni ciudate pe care le întreprinsese. Ei s-au temut că unasemenea comportament care li se părea abuziv va înclina să contrazicătocmai învățăturile lui. Îndată ce Petru i-a vizitat, ei l-au întâmpinat cu omustrare aspră, spunând: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejurși ai mâncat cu ei.”

VIZIUNEA BISERICII ESTE LĂRGITĂApoi, Petru le-a prezentat în mod sincer întreaga situație. El și-a relatat

experiența cu privire la viziunea avută și le-a spus că viziunea aceasta l-a făcutsă nu mai respecte deosebirea ceremonială și lipsa circumciziei, nici să nu-imai considere pe cei dintre neamuri ca fiind necurați, pentru că Dumnezeunu Se uită la fața omului. El le-a spus despre porunca lui Dumnezeu de amerge la neevrei, despre venirea solilor, călătoria lui la Cezareea și despreîntâlnirea cu sutașul Corneliu și grupul adunat în casa lui. Precauția lui a fostevidentă pentru frați datorită faptului că, deși primise porunca de laDumnezeu să meargă în casa celor dintre neamuri, luase împreună cu el șasedintre ucenicii prezenți la data aceea pentru a fi martori la tot ce va spune sauva face acolo. El a redat conținutul întrevederii cu sutașul Corneliu, cândacesta i-a vorbit despre viziunea în care fusese îndrumat să trimită soli la Iopepentru a-l aduce la el pe Petru care urma să-i spună ce trebuie să facă pentru afi mântuiți atât el, cât și cei din casa lui.

Petru a redat evenimentele primei întâlniri cu cei dintre neevrei, spunând:„Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca și pestenoi la început. [291] Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis:’Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.’ Deci, dacăDumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul IsusHristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”

După ce au auzit raportul acesta, ucenicii au tăcut și au fost convinși căîntregul comportament al lui Petru a fost o împlinire exactă a planului luiDumnezeu și că vechile lor prejudecăți și exclusivismul lor au fost nimicite pedeplin de Evanghelia lui Hristos. „După ce au auzit aceste lucruri, s-aupotolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: ’Dumnezeu a dat deci și neamurilorpocăință, ca să aibă viața.’”

CAPITOLUL 40

PETRU ELIBERAT DIN ÎNCHISOAREIrod pretindea că este un adept al credinței iudaice și, în aparență, era

foarte zelos pentru perpetuarea ceremoniilor legii. Guvernul din Iudeea era înmâinile lui, supus lui Claudiu, împăratul roman, și, de asemenea, dețineapoziția de tetrarh al Galileii. Irod era foarte dornic să câștige favoarea iudeilor,sperând în felul acesta să își asigure stabilitatea pozițiilor și onorurilor lui.Prin urmare, a început să aducă la îndeplinire dorința iudeilor de a persecutabiserica lui Hristos. El a început lucrarea aceasta jefuind casele și bunurilecredincioșilor. Apoi, a început să-i trimită în închisoare pe conducători. L-aprins pe Iacov și l-a închis, iar acolo a trimis un călău să-l ucidă cu sabia, la felcum un alt Irod, guvernator, făcuse ca profetul Ioan să fie decapitat. Dupăaceea, văzând că iudeii erau mulțumiți de faptele lui, el a prins mai mult curajși l-a închis pe Petru. Aceste fapte de cruzime au fost săvârșite cu ocazia sfântăa sărbătorii Paștilor.

Poporul a aplaudat faptul că Irod a poruncit omorârea lui Iacov, deși unii s-au plâns de modul secret în care a avut loc, susținând că o execuție publică arfi avut efectul de a-i intimida întru totul pe credincioși și simpatizanți. Caurmare, Irod l-a ținut pe Petru în închisoare cu scopul de a-i mulțumi peiudei [292, 293], transformând executarea lui într-un spectacol public. Totușiconducătorului i s-a sugerat că nu ar fi sigur să-l scoată pe apostolul veteranpentru a fi executat în fața tuturor oamenilor adunați la Ierusalim pentrusărbătoarea Paștilor. Exista teama că înfățișarea lui venerabilă ar putea să lestârnească mila și respectul. De asemenea, se temeau ca nu cumva Petru săadreseze vreunul dintre apelurile acelea impresionante, care îi determinaseadesea pe oameni să cerceteze viața și caracterul Domnului Isus Hristos și pecare, în ciuda tuturor născocirilor lor, erau întru totul incapabili să lecombată. Iudeii au înțeles că, în situația aceasta, regelui ar putea să i se cearăeliberarea lui.

În timp ce, sub diverse pretexte, executarea lui Petru era amânată pânădupă sărbătoarea Paștilor, membrii bisericii lui Hristos au avut timp pentru a-și cerceta în mod profund inima și pentru a se ruga în mod stăruitor.Lacrimile și postul însoțeau cererile lor în rugăciune. Ei se rugau fără încetarepentru Petru, simțind că lucrarea creștină nu putea să se lipsească de el. Deasemenea, simțeau că ajunseseră

într-un punct în care, fără ajutorul deosebit al lui Dumnezeu, biserica luiHristos putea să apună.

În cele din urmă, executarea lui Petru a fost planificată, dar rugăciunilecredincioșilor continuau să se înalțe la cer. În timp ce toate energiile șisimpatia lor erau exprimate în rugăciuni arzătoare, îngerii lui Dumnezeu îlocroteau pe apostolul aflat în închisoare. Situația disperată a omului esteocazia favorabilă a lui Dumnezeu. Petru a fost pus între doi soldați și era legatcu două lanțuri, fiecare fiind prins la încheietura unuia dintre gardieni. Caurmare, el nu se putea mișca fără ca ei să știe lucrul acesta. Porțile închisoriierau încuiate și o gardă întărită a fost pusă în fața lor. Toate șansele de a fieliberat sau de a evada prin mijloace omenești erau nule.

Apostolul nu era intimidat de situația în care se afla. De când fusesereabilitat, după ce Îl negase pe Hristos, el [294] înfruntase neclintit pericolulși manifestase un curaj nobil și îndrăzneală în predicarea Mântuitorului celuirăstignit, înviat și înălțat la cer. El credea că venise timpul când urma să-și deaviața pentru Hristos.

În noaptea dinaintea execuției planificate, Petru, legat în lanțuri între ceidoi soldați, a dormit, ca de obicei. Irod și-a adus aminte de evadarea lui Petruși Ioan din închisoarea unde fuseseră închiși din cauza credinței lor, așa că, dedata aceasta, a luat măsuri duble de precauție. Soldații care erau de gardăpentru a asigura o pază suplimentară erau răspunzători pentru supraveghereaatentă a întemnițatului. Așa cum s-a descris, el era legat într-o celulă săpatăîntr-o stâncă masivă, iar porțile erau încuiate și baricadate. Șaisprezece soldațiau fost rânduiți pentru paza celulei lui, schimbându-se între ei la intervaleregulate. Fiecare gardă era alcătuită din patru soldați. Totuși încuietorile,baricadele și garda romană, care împiedicau cu eficiență orice posibilitate caîntemnițatul să primească vreun ajutor omenesc, au avut rolul de a face catriumful lui Dumnezeu să fie deplin în eliberarea lui Petru din închisoare.Irod și-a ridicat brațul împotriva Celui Atotputernic și a fost umilit și înfrântîntru totul în încercarea de a-i lua viața slujitorului lui Dumnezeu.

ELIBERAT DE ÎNGERÎn această ultimă noapte dinainte de execuție, un înger puternic trimis din

cer coboară să-l salveze pe Petru. Porțile puternice în spatele cărora era închissfântul lui Dumnezeu se deschid fără ajutorul vreunei mâini omenești.Îngerul Celui Preaînalt intră, iar ele se închid la loc în spatele lui fără zgomot.El intră în celula săpată în stânca masivă, acolo unde este Petru, cufundat însomnul liniștit și binecuvântat generat de nevinovăția lui și de încredereadeplină în Dumnezeu, în timp ce este legat de soldații aflați de o parte și dealta. [295] Lumina care îl înconjoară pe înger strălucește în închisoare, dar nu îltrezește din somn pe apostol. El are parte de odihna sănătoasă care învioreazăși înnoiește și care vine dintr-o conștiință împăcată.

Petru nu se trezește, până când nu este atins de mâna îngerului și audevocea lui, spunând: „Scoală-te, iute!” El vede celula, care nu fusesebinecuvântată niciodată de o rază de soare, iluminată de lumina cerului și unînger plin de slavă stând înaintea lui. Ascultă instinctiv porunca îngerului și,când se scoală, își ridică mâinile și descoperă că lanțurile fuseseră rupte. Dinnou, aude vocea îngerului, spunând: „Încinge-te și leagă-ți încălțămintea.”

Petru se supune imediat, păstrându-și privirile mirate îndreptate sprevizitatorul lui ceresc, crezând că doarme sau are o vedenie. Soldații înarmațistau nemișcați, ca și când ar fi fost niște statui de marmură, în timp ce îngerulîi poruncește iarăși: „Îmbracă-te în haină și vino după mine.” Atunci, făpturacerească se îndreaptă spre ușă, iar Petru, cel care era vorbăreț de obicei, îlurmează cuprins de uimire. Amândoi trec peste garda nemișcată și ajung lapoarta cea mare care era bine încuiată și baricadată. Poarta se deschidesingură și se închide imediat înapoi, în timp ce soldații dinăuntru și de afarăstau nemișcați în posturile lor.

Cei doi ajung la poarta a doua, care, de asemenea, este păzită din interior șidin exterior. Aceasta se deschide la fel ca prima, fără niciun scârțâit alzăvoarelor de fier, iar după ieșirea lor se închide la loc fără zgomot. Cei doitrec de poarta a treia în aceeași modalitate și, în cele din urmă, ajung înstradă. Nu este rostit niciun cuvânt, nu se aude niciun zgomot de pași, îngerulmerge ușor înainte, înconjurat de o lumină orbitoare, iar Petru îl urmează peeliberatorul lui, fiind uluit și crezând că visează. Ei parcurg stradă dupăstradă, [296] misiunea îngerului este încheiată, iar acesta dispare subit.

Când lumina cerească s-a risipit, Petru s-a aflat înconjurat de un întuneric

adânc, dar întunericul părea că se diminuează treptat, pe măsură ce seacomoda cu el. El a constatat că se află singur pe strada tăcută, simțind pefrunte aerul rece de noapte. Atunci, și-a dat seama că nu a fost un vis sau oviziune. Era liber, într-o zonă familiară a cetății. Locul era unul pe undetrecuse adesea și se așteptase să treacă pe acolo în ziua următoare pentruultima dată, când avea să meargă pe drumul spre locul unde urma să moară.A încercat să-și aducă aminte de evenimentele din ultimele câteva clipe. Și-aadus aminte că adormise legat între cei doi soldați, desculț și dezbrăcat demanta. S-a uitat la el și a constatat că este îmbrăcat și încins cu brâul.

Încheieturile mâinii, umflate din cauza lanțurilor de fier, erau acum fărăcătușe, iar el și-a dat seama că eliberarea lui nu fusese o iluzie, ci o realitatebinecuvântată. El urma să fie dus la moarte în ziua următoare, dar un înger îleliberase din închisoare și îl scăpase de la moarte. „Când și-a venit Petru înfire, a zis: ’Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-ascăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu.’”

RĂSPUNSUL LA RUGĂCIUNEApostolul s-a îndreptat direct spre casa unde erau adunați frații lui pentru

rugăciune și i-a găsit acolo rugându-se stăruitor pentru el chiar în momentulacela. „A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venitsă vadă cine e. A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă,[297] a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. ’Eștinebună!’ i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau:’Este îngerul lui.’ Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremenițicând l-au văzut. Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îlscosese Domnul din temniță și a zis: ’Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților.’Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc.”

Bucuria și lauda au umplut inimile credincioșilor care posteau și se rugau,pentru că Dumnezeu auzise și răspunsese la rugăciunile lor eliberându-l pePetru din mâna lui Irod. Dimineața, oamenii s-au adunat pentru a fi martori la execuția apostolului. Irod a trimis ofițeriisă-l aducă pe Petru din închisoare cu o gardă bine înarmată, ca să se asigurecă nu va scăpa și, de asemenea, ca să-i intimideze pe toți simpatizanții și să-șietaleze propria putere. La poarta închisorii se afla garda, încuietorile șibaricadele de la ușă erau neatinse și solide, garda din interior era acolo, culanțurile prinse la încheieturile celor doi soldați, dar întemnițatul dispăruse.Soldații au fost condamnați la moarte pentru presupusa greșeală de a fidormit în post. În același timp, Irod a știut că Petru nu fusese eliberat de oputere omenească, dar a fost hotărât să nu recunoască faptul că o puteredivină lucrase pentru a răsturna planurile lui josnice. El nu a vrut să seumilească, ci L-a sfidat cu îndrăzneală pe Dumnezeu.

La scurt timp după eliberarea lui Petru din închisoare, Irod a plecat dinIudeea la Cezareea și a locuit acolo. A organizat o sărbătoare grandioasă, cuscopul de a stârni admirația și aplauzele oamenilor. Iubitorii de plăceri dintoate locurile s-au adunat acolo, au mâncat și au băut mult vin. Irod și-a făcutapariția înaintea oamenilor în marea lui splendoare. Era îmbrăcat într-omantie ornamentată strălucitor cu argint și aur, iar cutele scânteietoarereflectau razele soarelui, orbindu-i pe privitori. El a stat înaintea mulțimiiîntr-o ceremonie fastuoasă și le-a adresat oamenilor o cuvântare plină deelocvență.

Maiestatea înfățișării lui și puterea limbajului lui ales au pus stăpânire pe

mulțime, influențând-o foarte mult. Simțurile oamenilor erau pervertite dejade mâncare și vin, iar ei erau orbiți de ornamentele lui scânteietoare șifermecați de comportamentul lui măreț și de cuvintele lui elocvente. Caurmare, cuprinși de entuziasm, i-au adresat ovații și l-au proclamatdumnezeu, declarând că niciun muritor nu putea să aibă o asemeneaînfățișare și nici să dețină un limbaj de o elocvență atât de uimitoare. Apoi, audeclarat că îl respectaseră întotdeauna în calitate de conducător, dar că deatunci încolo i se vor închina ca unui dumnezeu.

Irod a știut că nu merita niciuna dintre laudele și omagiile acestea, totușinu a mustrat idolatria oamenilor, ci a primit-o ca și când i se cuvenea. Laauzul strigătului: „Glas de Dumnezeu, nu de om!”, fața i s-a aprins desimțământul mândriei satisfăcute. Cu numai câțiva ani înainte, aceleașiglasuri care îl slăveau acum pe păcătosul acesta meschin strigau frenetic: „La oparte cu Isus! Răstignește-L! Răstignește-L!” Irod a primit cu o mare plăcereflatările și omagiile acestea, iar inima i s-a îngâmfat peste măsură, dar,deodată, a intervenit o schimbare rapidă și îngrozitoare. Pe față i s-a așternut opaloare [299] ca de moarte și chipul i s-a schimonosit de chin. Picături maride sudoare au început să iasă din porii lui. A stat o clipă, ca și când ar fi fostîncremenit de durere și groază, apoi, întorcându-și fața lividă spre prieteniilui loviți de groază, a strigat cu tonuri disperate: „Acela pe care l-ați înălțat cape un dumnezeu este lovit de moarte!”

De la priveliștea desfrâului, veseliei, fastului și paradei, pe care acum lesimțea respingătoare în sufletul lui, Irod a fost adus în cea mai chinuitoarestare de groază. Cu o clipă înainte, primise mândru închinarea și lauda aceleimulțimi vaste, iar acum simțea că este în mâinile unui Conducător maiputernic decât el. Sufletul îi era cuprins de remușcare, amintindu-și deporunca nemiloasă de a-l ucide pe nevinovatul Iacov, de persecuția asiduă aurmașilor lui Hristos și de planul lui de a-l ucide pe apostolul Petru, pe careDumnezeu îl eliberase din mâinile lui. El își amintea cum, fiind furios dincauza dezamăgirii și a umilirii pe care le-a simțit atunci, se răzbunase fără săgândească pe soldații care îl păziseră pe întemnițat, executându-i fără milă.Irod simțea că acel Dumnezeu care îl salvase de la moarte pe apostol Se ocupaacum de el, persecutorul cel neînduplecat. Nu găsea nicio alinare pentrudurerea fizică și pentru groaza sufletească și nici nu aștepta vreo alinare. Irodera familiarizat cu Legea lui Dumnezeu, care spune: „Să nu ai alți dumnezeiafară de Mine”, și știa că, prin faptul că acceptase închinarea oamenilor,

umpluse paharul nelegiuirilor lui și adusese asupra lui mânia dreptății luiDumnezeu.

Același înger care părăsise curțile cerești pentru a-l elibera pe apostolulPetru din mâinile persecutorului său fusese solul mâniei și al judecății pentruIrod. Îngerul l-a lovit pe Petru pentru a-l trezi din somn, dar aceea a fost olovitură diferită de cea pe care a primit-o [300] regele nelegiuit, aducând oboală mortală asupra lui. Dumnezeu Și-a arătat disprețul față de mândria luiIrod, iar trupul lui, care fusese îmbrăcat într-o mantie strălucitoare când s-aînfățișat înaintea oamenilor ce îl priveau cu admirație, a fost mâncat de viermiși a putrezit cât încă era în viață. Irod a murit în chinuri trupești și sufletești,suferind pedeapsa dreptății lui Dumnezeu.

Această manifestare a judecății divine a avut o influență puternică asupraoamenilor. În timp ce apostolul lui Hristos fusese eliberat din închisoare șisalvat de la moarte într-o modalitate miraculoasă, persecutorul lui fusese lovitde blestemul lui Dumnezeu. Vestea a fost dusă în toate țările și a fost mijloculde a-i face pe mulți să creadă în Domnul Hristos.

CAPITOLUL 41

ÎN REGIUNILE ÎNDEPĂRTATE Apostolii și ucenicii care au părăsit Ierusalimul în timpul persecuției

nemiloase ce s-a dezlănțuit acolo după martirajul lui Ștefan L-au predicat peHristos în cetățile din împrejurimi, limitându-și lucrarea doar la iudeiivorbitori de limbile ebraică și greacă. „Mâna Domnului era cu ei, și un marenumăr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul” (Fapte 11,21).

Când au auzit veștile bune, credincioșii din Ierusalim s-au bucurat, iarBarnaba, „un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință”, a fost trimis laAntiohia, metropola Siriei, pentru a ajuta biserica de acolo. El a lucrat cu unmare succes. Pe măsură ce lucrarea sporea, el i-a cerut lui Pavel ajutorul, iarcei doi ucenici au lucrat împreună în orașul acela timp de un an, învățându-ipe oameni și crescând numărul membrilor bisericii lui Hristos.

Antiohia avea o populație alcătuită atât din iudei, cât și din neevrei și eraun vast loc de agrement pentru iubitorii de confort și plăceri, datorită faptuluică era așezat într-o zonă prielnică sănătății, plină de peisaje frumoase șidatorită bogăției, culturii și rafinamentului care se adunaseră acolo. Comerțulextins făcea locul acela să fie foarte important și acolo se găseau oameni detoate naționalitățile. Prin urmare, era un oraș al luxului și al viciului. În celedin urmă, din cauza nelegiuirii locuitorilor lui, pedeapsa lui Dumnezeu avenit asupra Antiohiei. [301, 302]

Acesta este locul unde ucenicii au fost numiți pentru prima dată creștini.Numele le-a fost dat deoarece Hristos era tema principală a predicării,învățăturii și conversației lor. Ei repetau mereu evenimentele vieții Sale dintimpul când ucenicii au fost binecuvântați cu prezența Sa personală. Eistăruiau neobosit asupra învățăturilor Sale, asupra minunilor de vindecare abolnavilor, asupra alungării demonilor și învierii celor morți. Ei vorbeau cubuze tremurânde și cu lacrimi în ochi despre chinul Său din grădină, despretrădarea, judecarea și execuția Sa, despre răbdarea și umilința cu care asuportat El tortura și insultele din partea vrăjmașilor Lui, precum și despremila divină cu care S-a rugat pentru aceia care L-au persecutat. Învierea șiînălțarea Sa, precum și lucrarea Sa în cer, ca Mijlocitor al omului căzut, erausubiecte pline de bucurie pentru ei. Păgânii au putut să-i numească pe bunădreptate creștini, deoarece Îl predicau pe Hristos și Îi adresau lui Dumnezeu

rugăciunile lor în Numele Său.În orașul populat al Antiohiei, apostolul Pavel a găsit un câmp de lucru

excelent, unde combinarea educației școlare cu înțelepciunea și zelul săuexercita o influență puternică asupra locuitorilor și vizitatorilor acelui centrual culturii.

Între timp, lucrarea apostolilor își avea centrul în Ierusalim, unde iudeii detoate limbile și din toate țările veneau să se închine la templu, în timpulsărbătorilor oficiale. În acele ocazii, apostolii Îl predicau pe Hristos cu uncuraj neabătut, deși știau că prin faptul acesta își puneau viața fără încetare înpericol. Mulți se converteau la credință și, întorcându-se acasă, în diferitepărți ale țării, răspândeau semințele adevărului printre toate popoarele și întoate clasele sociale.

Petru, Iacov și Ioan aveau încrederea că Dumnezeu [303] îi rânduise să-Lpredice pe Hristos printre compatrioții lor de acasă. Totuși apostolul Pavel îșiprimise propria misiune de la Dumnezeu în timp ce se ruga în templu, iarvastul său teritoriu misionar îi fusese prezentat cu o claritate remarcabilă. Casă-l pregătească pentru această lucrarea importantă și extinsă, Dumnezeu îladusese într-o legătură strânsă cu Sine și îi descoperise într-o viziune uncrâmpei din frumusețea și slava cerului.

HIROTONIREA LUI PAVEL ȘI BARNABADumnezeu a comunicat cu profeții și învățătorii devotați ai bisericii din

Antiohia. „Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: ’Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat’”(Fapte 13,3). Ca urmare, apostolii aceștia au fost consacrați lui Dumnezeu încel mai solemn mod prin post, rugăciune și punerea mâinilor și au fost trimișiîn teritoriul lor misionar printre neevrei.

Atât Pavel, cât și Barnaba lucraseră ca slujitori ai lui Hristos, iar Dumnezeubinecuvântase din belșug eforturile lor, dar niciunul dintre ei nu fusesehirotonit oficial în slujba Evangheliei, prin rugăciune și prin punereamâinilor. Acum, biserica i-a autorizat nu numai să prezinte adevărul, ci și săboteze și să organizeze biserici, fiind învestiți cu o autoritate ecleziasticădeplină. Aceasta a fost o perioadă importantă pentru biserică. Deși zidul dedespărțire dintre iudei și neevrei fusese dărâmat prin moartea lui Hristos,îngăduin-du-le celor păgâni să aibă parte de privilegiile depline aleEvangheliei, vălul de pe ochii multora dintre iudei nu fusese încă îndepărtatși, ca urmare, ei nu puteau să înțeleagă cu claritate sfârșitul lucrurilor carefuseseră desființate de Fiul lui Dumnezeu. Acum, lucrarea urma să sedesfășoare cu putere printre neevrei [304] și avea să aibă ca rezultat întărireabisericii, printr-o mare sporire a numărului de credincioși.

În lucrarea aceasta deosebită, apostolii urmau să fie expuși la suspiciune,prejudecată și invidie. Ca o consecință firească a îndepărtării lor deexclusivismul iudeilor, învățătura și concepțiile lor aveau să fie supuseacuzației de erezie, iar acreditarea lor ca slujitori ai Evangheliei urma să fiepusă la îndoială de mulți iudei zeloși și credincioși. Dumnezeu a prevăzuttoate aceste dificultăți prin care aveau să treacă slujitorii Săi și, în providențaSa înțeleaptă, a făcut să fie învestiți cu o autoritate indiscutabilă de cătrebiserica Sa, pentru ca lucrarea lor să se afle deasupra oricărei suspiciuni.

Mai târziu, hirotonirea prin punerea mâinilor a fost denaturată într-o maremăsură, atribuindu-se acestui act o importanță nejustificată, ca și când oputere ar veni îndată asupra celor ce primeau o astfel de hirotonire, care îicalifica imediat pentru orice fel de lucrare pastorală, considerându-se căvirtutea consta în însuși actul punerii mâinilor. În istoria acestor doi apostoli,avem doar un raport simplu al punerii mâinilor, precum și al efectului acestuiact asupra lucrării lor. Atât Pavel, cât și Barnaba își primiseră deja misiunea

de la Dumnezeu Însuși, iar ceremonia punerii mâinilor nu a adăugat niciunhar nou sau o calificare efectivă. Actul acesta a fost doar punerea peceții deaprobare a bisericii asupra lucrării lui Dumnezeu – o formă de recunoaștere aîncredințării unei slujbe precise.

PRIMA CONFERINȚĂ GENERALĂAnumiți iudei au stârnit o teamă generală printre credincioșii dintre

neamuri, făcând propagandă cu privire la subiectul circumciziei. Ei afirmaucu o mare siguranță că nimeni nu putea să fie mântuit dacă nu era [305]circumcis și dacă nu respecta legea ceremonială în întregime.

Acesta a fost un subiect important, care a tulburat biserica într-o maremăsură. Pavel și Barnaba l-au combătut cu promptitudine și nu au fost deacord ca subiectul acesta să le fie prezentat celor dintre neamuri. Iudeii dinAntiohia, care erau în favoarea poziției celor din Iudeea, s-au împotrivitpărerii lor. Contradicția a avut ca rezultat o mulțime de dezbateri și o lipsă dearmonie în biserică, până când, în cele din urmă, biserica din Antiohia aînțeles că o continuare a dezbaterilor asupra subiectului va aduce o dezbinareîntre credincioșii de acolo și a hotărât să-i trimită pe Pavel și Barnaba laIerusalim, însoțiți de câțiva bărbați responsabili, pentru a prezenta problemaînaintea apostolilor și prezbiterilor. Ei urmau să se întâlnească împreună cudelegați din biserici diferite și cu aceia care veniseră pentru a participa lasărbătorile anuale ce se apropiau. Între timp, orice dezbateri contradictoriitrebuiau să înceteze, până când bărbații aflați în poziții de răspundere dinbiserică vor lua o hotărâre finală. După aceea, hotărârea aceasta urma să fieuniversal acceptată de diferitele biserici de pretutindeni.

Când au sosit la Ierusalim, delegații din Antiohia au prezentat adunăriidelegaților bisericii succesul pe care îl avuseseră în lucrarea lor și confuziacare a fost produsă de faptul că anumiți farisei convertiți au declarat că aceiadintre neevrei care se convertiseră trebuiau să fie circumciși și să respectelegea lui Moise pentru a fi mântuiți.

Iudeii se mândriseră cu rânduielile lor stabilite de Dumnezeu și ajunseserăla concluzia că, odată ce Dumnezeu a precizat modalitatea de închinareebraică, era imposibil ca El să autorizeze vreodată o schimbare a vreunuiadintre detaliile acesteia. Ei au hotărât că religia creștină trebuie să se asociezecu legile și ceremoniile iudaice. Ei înțelegeau cu greu sfârșitul lucrurilor carefuseseră desființate prin moartea [306] lui Hristos și faptul că jertfele lorceremoniale nu făcuseră decât să prefigureze moartea Fiului lui Dumnezeu, încare tipul se întâlnise cu antitipul, așa încât ceremoniile și jertfele religieiiudaice rămăseseră fără valoare.

Apostolul Pavel se mândrise cu strictețea lui fariseică, dar după ce Domnul

Hristos i Se descoperise pe drumul spre Damasc, misiunea primită de laMântuitorul și lucrarea pentru convertirea neamurilor erau clare în mintealui și înțelegea pe deplin deosebirea dintre o credință vie și formalismul mort.Pavel încă mai declara că este unul dintre copiii lui Avraam și respecta celeZece Porunci în literă și spirit cu aceeași credincioșie pe care o avusese înaintede convertirea lui la creștinism. Totuși el știa că toate ceremoniile tipologicetrebuiau să înceteze pe deplin în curând, deoarece evenimentele pe care lesimbolizaseră avuseseră deja loc, iar lumina Evangheliei explica religiaiudaică, oferind o semnificație nouă ritualurilor ei străvechi.

DOVADA EXPERIENȚEI LUI CORNELIUSubiectul supus judecății conciliului părea să prezinte dificultăți imposibil

de depășit, indiferent de perspectiva din care era privit. Totuși, în realitate,Duhul Sfânt clarificase deja problema aceasta, de a cărei rezolvare depindeaprosperitatea și chiar existența bisericii creștine. Apostolilor le-a fost dat har,înțelepciune și o judecată sfințită pentru a decide cu privire la acest subiectcontroversat.

Petru a argumentat că Duhul Sfânt clarificase deja subiectul coborândasupra neevreilor necircumciși cu aceeași putere cu care coborâse asupraiudeilor circumciși. El a redat viziunea în care Dumnezeu îi înfățișase o fațăde masă plină cu tot felul de animale [307] și îi poruncise să le taie și sămănânce și că, atunci când el refuzase să facă lucrul acesta, afirmând că numâncase niciodată animale necurate, Dumnezeu îi spusese: „Ce a curățitDumnezeu, să nu numești spurcat.”

El a zis: „Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a datDuhul Sfânt ca și nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-acurățit inimile prin credință. Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și punețipe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-amputut purta?”

Jugul acesta nu era Legea celor Zece Porunci, așa cum afirmă cei care seîmpotrivesc cerințelor ei obligatorii, ci Petru s-a referit la legile ceremoniale,care au fost anulate prin răstignirea lui Hristos. Această cuvântare a lui Petrua condus adunarea la un punct în care cei prezenți au putut să asculte cuînțelegere cuvintele lui Pavel și Barnaba, când și-au povestit experiența avutăîn lucrarea printre neevrei.

HOTĂRÂREA BISERICIIIacov și-a prezentat mărturia și hotărârea că Dumnezeu a plănuit să-i aducă

în biserică pe cei dintre neamuri pentru a se bucura de toate privilegiileiudeilor. Duhul Sfânt a considerat că este bine ca acelora care erau convertițidintre păgâni să nu li se impună legea ceremonială și, după o cercetare atentăa subiectului, apostolii și prezbiterii au înțeles lucrurile în aceeași lumină și augândit la fel cum a gândit Duhul lui Dumnezeu. Iacov conducea conciliul, iarhotărârea lui finală a fost aceasta: „De aceea, eu sunt de părere să nu se punăgreutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu.”

Părerea lui a fost că legea ceremonială, și îndeosebi rânduiala circumciziei,nu trebuie să le fie impusă în niciun fel neevreilor și nici măcar să le fie [308]recomandată. Iacov a căutat să-i facă pe frații lui să înțeleagă faptul că, prinîntoarcerea de la idolatrie la Dumnezeu, cei dintre neamuri au trecut printr-omare schimbare a credinței lor și că trebuie să fie exercitată multă precauțiepentru a nu le încurca mintea cu subiecte îndoielnice și complicate, ca să nufie descurajați în a-L urma pe Hristos.

Cu toate acestea, cei dintre neamuri trebuiau să nu se comporte în vreun felcare să intre în conflict direct cu părerile fraților lor iudei sau care ar putea săcreeze în mintea iudeilor prejudecăți împotriva lor. Ca urmare, apostolii șiprezbiterii au fost de acord să le trimită neevreilor o scrisoare prin care să-iîndrume să se abțină de la consumul de carne jertfită idolilor, de ladesfrânare, de la consumarea cărnii animalelor sugrumate și a sângelui.Acestora li se mai cerea să respecte cele Zece Porunci și să trăiască o viațăsfântă. Cei dintre neamuri au fost asigurați că oamenii care le impuneaucircumcizia nu erau autorizați de apostoli.

Pavel și Barnaba le-au fost recomandați ca fiind niște oameni care îșiriscaseră viața pentru Domnul. Iuda și Sila au fost trimiși împreună cuapostolii aceștia pentru a le comunica personal celor dintre neamurihotărârea conciliului. Cei patru slujitori ai lui Dumnezeu au fost trimiși înAntiohia pentru a duce scrisoarea și solia care au pus capăt oricăreicontroverse, deoarece era vocea autorității celei mai înalte de pe pământ.

Conciliul care a luat hotărârea cu privire la situația aceea a fost alcătuit dinîntemeietorii bisericilor creștine iudaice și ai bisericilor creștine dintreneamuri. Au fost prezenți atât prezbiterii din Ierusalim, cât și delegații dinAntiohia, iar acolo au fost reprezentate bisericile cele mai influente. Conciliul

nu a pretins că hotărârile lui sunt infailibile, dar a decis pe temeiul uneijudecăți iluminate și cu demnitatea unei biserici întemeiate prin voințadivină. Participanții au înțeles că Dumnezeu Însuși hotărâse cu privire laproblema aceasta, acordându-le neevreilor favoarea primirii Duhului Sfânt,[309] iar tot ce le-a rămas lor de făcut a fost să urmeze călăuzirea Duhului.

Pentru votarea hotărârii nu au fost chemați toți membrii bisericii. Apostoliiși prezbiterii – oameni cu influență și cu judecată – au formulat și au luatdecizia care, după aceea, a fost general acceptată de bisericile creștine. Totușinu toți membrii bisericii au fost mulțumiți de hotărârea aceasta. Exista ogrupare de credincioși falși, care și-au asumat pe proprie răspundereangajarea în lucrare. Ei au căutat să murmure și să caute greșeli, propunândplanuri noi și căutând să dărâme lucrarea oamenilor cu experiență, pe careDumnezeu îi rânduise să prezinte învățătura lui Hristos. Biserica a avut încăde la început de înfruntat astfel de piedici și va avea de înfruntat până laîncheierea timpului.

CAPITOLUL 42

ANII DE SLUJIRE AI LUI PAVELApostolul Pavel a fost un lucrător neobosit. El a călătorit fără încetare din

loc în loc, uneori prin regiuni neospitaliere, alteori a călătorit pe apă,înfruntând furtuni și intemperii. El nu a îngăduit niciunui lucru să-lîmpiedice de la îndeplinirea lucrării lui. El era slujitorul lui Dumnezeu șitrebuia să împlinească voia Sa. Atât predicând, cât și scriind, el a vestit o soliecare a adus ajutor și putere bisericii lui Dumnezeu din toate veacurile. Pentrunoi, cei care trăim aproape de încheierea istoriei pământului, solia pe care avestit-o el vorbește cu claritate despre primejdiile care vor amenința bisericași despre învățăturile false pe care poporul lui Dumnezeu va trebui să leînfrunte.

Apostolul Pavel a mers din țară în țară și din oraș în oraș, predicându-L peHristos și întemeind biserici. Oriunde a găsit un auditoriu, el a lucrat pentru acombate ideile false și pentru a îndrepta pașii bărbaților și femeilor pe calealuminii. În fiecare loc unde au fost oameni conduși să-L primească pe Hristosprin lucrarea lui, el a organizat o biserică. Indiferent cât de puțini au fost canumăr, el a procedat la fel. Pavel nu a uitat bisericile pe care le-a înființat.Oricât de mică era o biserică, ea era obiectul grijii și al interesului său.

Misiunea lui i-a cerut să slujească în diferite feluri – să lucreze pentru a-șicâștiga existența, să înființeze biserici, să scrie epistole către bisericile dejaînființate. Totuși, în mijlocul acestor activități variate, [310, 311] el a declarat:„Fac un singur lucru” (Filipeni 3,13). El a păstrat cu statornicie în atenție osingură țintă – să fie credincios față de Hristos, care i Se descoperise pevremea când rostea blasfemii la adresa Numelui Său și folosea orice mijlocpentru a-i face și pe alții să-L batjocorească. Marele scop al vieții lui a fost să-Lslujească și să-L cinstească pe Acela al cărui Nume, mai înainte, îl tratase cudispreț. Singura lui dorință era aceea de a câștiga suflete pentru Mântuitorul.Evreii și neevreii puteau să i se împotrivească și să-l persecute, dar nimic nuera în stare să-l abată de la scopul lui.

PAVEL ÎȘI RELATEAZĂ EXPERIENȚAApostolul Pavel le scrie filipenilor, descriindu-le experiența lui dinainte și

de după convertire. „Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar înlucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurilepământești, eu și mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamullui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ce privește Legea,fariseu; în ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănireape care o dă Legea, fără prihană” (Filipeni 3,4-6).

După convertire, mărturia lui a fost următoarea:„Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul

nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El ampierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit înEl, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care secapătă prin credința în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, princredință” (Filipeni 3,4-6).

Neprihănirea pe care o considerase ca fiind foarte valoroasă până atunci ise părea acum lipsită de valoare. Dorința arzătoare a sufletului său era: „Și să-L cunosc pe El, și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui și să mă facasemenea [312] cu moartea Lui. Nu că am și câștigat premiul sau că am șiajuns desăvârșit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fostapucat de Hristos Isus. Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac unsingur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte,alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în HristosIsus” (Filipeni 3,10-14).

UN LUCRĂTOR ADAPTABILPriviți-l în închisoarea din Filipi, unde, în ciuda trupului său sfâșiat de

durere, cântecele lui de laudă rup tăcerea de la miezul nopții. După ce uncutremur deschisese porțile închisorii, vocea lui se aude iarăși, adresându-itemnicerului păgân cuvinte de încurajare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toțisuntem aici” – fiecare este la locul lui, reținut de prezența tovarășului lor deînchisoare. Temnicerul, convins de realitatea credinței care îl susține peapostolul Pavel, întreabă cu privire la calea mântuirii și se alătură împreunăcu toți cei din casa lui grupului persecutat de ucenici ai lui Hristos.

Priviți-l pe Pavel în Atena, aflat înaintea conciliului din Areopag,întâmpinând știința prin știință, logica prin logică și filozofia prin filozofie.Observați cum îi îndrumă pe ascultători cu un tact născut din dragosteadivină spre Iehova, ca fiind „Dumnezeul cel necunoscut”, căruia ei I seînchinau fără să știe și, citând cuvintele unuia dintre poeții lor, Îl descrie cafiind Tatăl lor ceresc. Ascultați-l cum în acea perioadă a castelor sociale, cânddrepturile demnității omului erau întru totul nerecunoscute, el prezintămarele adevăr al frățietății omenești, declarând că Dumnezeu „a făcut ca toțioamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului”. Apoi,Pavel [313] le arată cum planurile milei și harului lui Dumnezeu străbatasemenea unui fir de aur toate lucrările Sale cu oamenii. El „le-a așezatanumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute peDumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departede fiecare din noi”.

Ascultați-l vorbind în tribunalul lui Festus, când împăratul Agripa, convinsde adevărul Evangheliei, exclamă: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să măfac creștin!” Cu câtă amabilitate răspunde Pavel, arătând spre propriile lanțuriși spunând: „Fie curând, fie târziu să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți ceice mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.”

Așa s-a desfășurat viața lui, după cum este descrisă în propriile cuvinte:„Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din parteatâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii dinpartea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pemare, în primejdii între frații mincinoși. În osteneli și necazuri, în priveghiuriadesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte!” (2Corinteni 11,26.27).

El spunea: „Ne ostenim și lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâți,binecuvântăm; când suntem prigoniți, răbdăm; când suntem vorbiți de rău,ne rugăm. Până în ziua de azi am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, calepădătura tuturor. Ca niște întristați, și totdeauna suntem veseli; ca niștesăraci, și totuși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, și totuși stăpânindtoate lucrurile” (1 Corinteni 4,12.13; 2 Corinteni 6,10).

LUCRAREA DE SLUJIRE ÎN LANȚURIDeși a fost în închisoare pentru o perioadă îndelungată, totuși Dumnezeu a

dus mai departe prin el lucrarea Sa deosebită. Lanțurile lui aveau să fiemijloacele de răspândire a cunoașterii lui Hristos și un motiv de a-L slăvi peDumnezeu. Când a fost trimis dintr-un oraș în altul pentru a fi judecat, [314]mărturia lui cu privire la Isus și întâmplările interesante ale convertirii lui aufost relatate înaintea regilor și guvernatorilor, așa încât să nu aibă scuza de anu fi auzit despre Domnul Isus. Mii de oameni au crezut în Hristos și s-aubucurat în Numele Său. Am văzut că planul deosebit al lui Dumnezeu s-aîmplinit în călătoria lui Pavel pe mare. Dumnezeu a prevăzut ca echipajulcorabiei să fie martor al manifestării puterii lui Dumnezeu prin apostolulPavel și ca păgânii să poată auzi despre Numele lui Isus și mulți să poată ficonvertiți prin învățătura prezentată de Pavel și prin faptul că vedeauminunile săvârșite de el. Regii și guvernatorii au fost fascinați deraționamentul lui, iar când Îl predica pe Domnul Isus cu zel și cu putereaDuhului Sfânt, relatând evenimentele interesante ale experienței lui, eiajungeau la convingerea că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 43

MARTIRAJUL LUI PAVEL ȘI PETRU Apostolii Pavel și Petru au lucrat mulți ani la distanțe mari unul de celălalt,

deoarece Pavel a început lucrarea de a le vesti Evanghelia neevreilor, iar Petrua lucrat îndeosebi pentru evrei. Totuși, în providența lui Dumnezeu, amândoiurmau să-L mărturisească pe Domnul Hristos în metropola lumii și amândoiaveau să-și verse sângele pe pământul ei, ca o sămânță care va aduce roadeuriașe de sfinți și martiri.

Aproximativ în timpul celei de a doua arestări a lui Pavel, Petru, deasemenea, a fost prins și trimis în închisoare. El ajunsese să fie insuportabilpentru autorități, din cauza zelului și succesului său în demascarea ideiloramăgitoare și în înfrângerea comploturilor lui Simon Magul, un vrăjitor caremersese la Roma să i se împotrivească și să împiedice lucrarea Evangheliei.Nero credea în magie și îl ocrotea pe Simon. Ca urmare, el a fost foarte pornitîmpotriva apostolului și a fost determinat să poruncească arestarea lui.

Ura împăratului împotriva lui Pavel a fost intensificată de faptul că membriai casei imperiale și alți câțiva oameni distinși fuseseră convertiți la creștinismîn timpul primei lui arestări. Din acest motiv, el a făcut ca a doua arestare săfie mult mai aspră ca prima, neoferindu-i posibilitatea de a predicaEvanghelia. Nero era hotărât să pună capăt vieții lui îndată ce putea săgăsească un pretext plauzibil pentru a face lucrul acesta. [315, 316] Nero a fostatât de impresionat de puterea cuvintelor lui Pavel la ultimul lui proces dejudecată, încât a amânat decizia cu privire la cazul lui, fără să-l achite și fărăsă-l condamne. Totuși sentința a fost doar amânată. Nu a trecut mult timppână când a fost pronunțată decizia care îl trimitea pe Pavel la martiraj.Pentru că era cetățean roman, el nu putea să fie torturat și, ca urmare, a fostcondamnat la moarte prin decapitare.

Petru, fiind iudeu și străin, a fost condamnat să fie biciuit și răstignit. Înașteptarea acestei morți îngrozitoare, apostolul și-a adus aminte de păcatul luicel mare de a-L nega pe Domnul Isus în ceasul judecății Sale și singurul luigând a fost acela că era nevrednic de o onoare atât de mare, de a muri înaceeași modalitate în care a murit Domnul său. Petru se pocăise sincer depăcatul acela și fusese iertat de Domnul Hristos, așa cum s-a arătat înmisiunea înaltă ce îi fusese încredințată, de a îngriji oile și mieii turmei.

Totuși el nu s-a putut ierta niciodată pe sine însuși. Nici chiar gândul lachinurile ultimei scene îngrozitoare nu au putut să micșoreze supărarea șipocăința lui. Ca o ultimă favoare, el i-a rugat pe executorii lui să-l răstigneascăpunându-l cu capul în jos. Cererea i-a fost aprobată și așa a murit mareleapostol Petru.

MĂRTURIA FINALĂ A LUI PAVELApostolul Pavel a fost condus la locul de execuție în taină. Alarmați de

extinderea influenței lui, persecutorii s-au temut că oamenii vor fi câștigați lacreștinism chiar și numai privind scena morții lui. De aceea, nu au fostîngăduiți mulți spectatori. Totuși soldații cu inimile împietrite care au fostnumiți să-l însoțească au ascultat cuvintele lui și au văzut cu uimire că eravoios și chiar fericit în așteptarea unei astfel de morți. Spiritul iertător față deucigașii lui și încrederea neclintită în Domnul Hristos, pe care le-a manifestatpână la sfârșit, s-au dovedit a fi ca o mireasmă de viață [317] spre viață pentruunii care au fost martori la martirajul lui. După aceea, mai mulți dintre ei L-au primit pe Mântuitorul pe care l-a predicat Pavel și și-au pecetluit credințafără teamă cu propriul sânge.

Până în ultimul ceas, viața lui Pavel a fost o mărturie pentru adevărulcuvintelor sale din a doua Epistolă către Corinteni: „Căci Dumnezeu, care azis: ’Să lumineze lumina din întuneric’, ne-a luminat inimile pentru ca săfacem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui IsusHristos. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca aceastăputere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. Suntem încolțițiîn toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nudeznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtămîntotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca șiviața lui Isus să se arate în trupul nostru” (2 Corinteni 4,6-10). Mulțumirea luinu se întemeia pe meritele proprii, ci pe prezența și lucrarea Duhului Sfânt,care i-a umplut sufletul și a adus fiecare gând la supunerea față de voința luiHristos. Faptul că propria viață a exemplificat adevărul pe care îl propovăduiaa conferit o putere convingătoare atât predicării, cât și comportamentului său.Profetul spune: „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căcise încrede în Tine” (Isaia 26,3). Această pace venită din cer, care eraexprimată pe chipul lui, a câștigat multe suflete la Evanghelie.

Apostolul nu privea spre dincolo de moarte cu spaimă sau nesiguranță, cinerăbdător și plin de speranță. Când s-a aflat în locul de martiraj, el nu avăzut sabia lucioasă a călăului sau pământul care urma să primească sângelelui atât de curând, ci a privit în sus, spre cerul albastru și liniștit al acelei zilede vară, unde se afla scaunul de domnie al Celui Veșnic. Cuvintele lui erau:„O, Doamne, Tu ești mângâierea și partea mea. Când Te voi îmbrățișa? Când

Te [318] voi vedea față în față, fără vălul care mă împiedică să Te privesc?”Pe parcursul întregii lui vieți pe pământ, apostolul Pavel a purtat cu el

însuși atmosfera cerului. Toți aceia care s-au asociat cu el au simțit influențalegăturii lui cu Domnul Hristos și tovărășia îngerilor. În acest fapt constăputerea adevărului. Influența neintenționată și neprefăcută a unei vieți sfinteeste cea mai convingătoare predică pe care poate să o țină cineva în favoareacreștinismului. Argumentul, chiar dacă este imposibil de combătut, ar puteasă stârnească doar împotrivire, dar un exemplu evlavios are o putere căreianimic nu este în stare să i se împotrivească.

Deși a pierdut din vedere propriile suferințe care se apropiau, apostolul asimțit o grijă adâncă față de ucenicii pe care îi lăsa să întâmpine singuriprejudecățile, ura și persecuția. El s-a străduit să-i întărească și să-i încurajezepe puținii creștini care l-au însoțit la locul de execuție, repetându-lefăgăduințele nespus de prețioase adresate celor persecutați din cauzaneprihănirii. El i-a asigurat că niciun cuvânt spus de Domnul cu privire lacredincioșii Săi încercați nu va da greș. Ei se vor ridica și vor străluci, pentrucă lumina Domnului va răsări peste ei. Când slava Domnului se va arăta, ei sevor îmbrăca în veșmintele lor frumoase. Poate că, pentru o vreme, vor treceprin greutăți și diferite ispite, vor fi lipsiți de confortul pământesc, dar trebuiesă se încurajeze unul pe altul spunând: „Știu în cine am crezut. El este în staresă-i păzească pe aceia pe care i-am încredințat în grija Sa. Mustrarea Lui se vasfârși, iar dimineața fericită a păcii și ziua deplină vor veni.”

Căpetenia mântuirii noastre l-a pregătit pe slujitorul Său pentru ultimamare luptă. Pavel fusese răscumpărat prin jertfa lui Hristos, curățat de păcatprin sângele Său și [319] înveșmântat în neprihănirea Sa și a avut dovada căsufletul lui este prețios în ochii Răscumpărătorului său. Viața lui era ascunsăcu Hristos în Dumnezeu și era convins că Acela care biruise moartea este înstare să-i păzească pe cei care au fost încredințați în grija lui. Sufletul lui sebaza pe făgăduința Mântuitorului: „Îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6,40).Gândurile și speranțele lui erau concentrate asupra celei de a doua veniri aDomnului său. Când sabia călăului cobora și umbrele morții se adunau înjurul sufletului martirului, ultimul său gând, același care va fi primul său gândla înviere, a fost acela de a-L întâlni pe Dătătorul vieții, care îi va spune bunvenit în bucuria celor binecuvântați.

Au trecut aproape douăzeci de secole de când bătrânul Pavel și-a vărsatsângele ca martor pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru Hristos. Nicio

mână credincioasă nu a înregistrat pentru generațiile următoare ultimelescene din viața acestui om sfânt, dar inspirația a păstrat pentru noi mărturiape care a adus-o în pragul morții. Vocea lui a răsunat ca un sunet de trâmbițăde-a lungul tuturor veacurilor, inspirându-le curajul său miilor de martori ailui Hristos și comunicându-le miilor de inimi lovite de întristare ecoulbucuriei lui triumfătoare: „Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă debăutură și clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununaneprihănirii, pe care mi-o va da, în ’ziua aceea’, Domnul, Judecătorul celdrept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2Timotei 4,6-8).

CAPITOLUL 44

MAREA APOSTAZIE Când le-a descoperit ucenicilor Săi soarta Ierusalimului și evenimentele

celei de a doua veniri, Domnul Isus a vorbit, de asemenea, și despreexperiența celor din poporului Său din timpul când va fi luat din mijlocul lorși până când Se va întoarce cu putere și slavă pentru a-i elibera. De peMuntele Măslinilor, Mântuitorul a văzut furtunile care erau pe punctul săvină peste biserica apostolică și, pătrunzând mai adânc în viitor, ochii Săi auprivit loviturile nemiloase și devastatoare care urmau să vină asupraurmașilor Săi în veacurile viitoare de întuneric și persecuție. Prin câtevadeclarații succinte, de o semnificație uimitoare, El a profetizat felul în careconducătorii lumii acesteia vor nedreptăți biserica lui Dumnezeu. Urmașii luiHristos trebuiau să meargă pe aceeași cale a umilinței, ocării și suferinței pecare a mers Domnul lor. Vrăjmășia care a izbucnit împotriva Mântuitoruluilumii se va manifesta împotriva tuturor acelora care vor crede în Numele Său.

Istoria bisericii timpurii a dovedit împlinirea cuvintelor Mântuitorului.Puterile pământului și ale iadului s-au unit împotriva lui Hristos, adicăîmpotriva urmașilor Săi. Păgânismul a prevăzut că Evanghelia va triumfa, cătemplele și altarele lui vor fi spulberate și, ca urmare, și-a reunit puterilepentru a nimici creștinismul. Focurile persecuțiilor au fost aprinse. Creștiniiau fost lipsiți de proprietățile lor și alungați din casele lor. Ei „au dus o mareluptă de suferințe”. [320, 321] Ei „au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri șiînchisoare” (Evrei 11,36). Un mare număr de credincioși și-au pecetluitmărturia cu propriul sânge. Indiferent dacă erau nobili sau robi, bogați sausăraci, învățați sau fără școală, au fost uciși fără milă.

Însă eforturile lui Satana de a nimici biserica lui Hristos prin violență aufost zadarnice. Marea luptă în care și-au dat viața ucenicii lui Isus nu a încetatcând acești purtători de stindard credincioși au căzut la datorie. Deși păreaucă sunt înfrânți, ei au biruit. Lucrătorii lui Dumnezeu au fost uciși, darlucrarea Sa a înaintat fără încetare. Evanghelia a continuat să se răspândească,iar numărul credincioșilor a crescut. Ea a ajuns în regiuni care erauinaccesibile chiar și vulturilor Romei. Un creștin îi combătea pe păgânii caresusțineau persecuția, spunând: „Puteți să ne ucideți, să ne torturați, să necondamnați… Nedreptatea voastră este dovada că noi suntem nevinovați…

Cruzimea voastră nu a fost de folos nici pentru voi.” Aceasta nu a fost decât oinvitație mai insistentă de a-i supune și pe alții puterii de convingere acredincioșilor. „Cu cât suntem doborâți mai adesea de voi, cu atât numărulcredincioșilor va spori. Sângele creștinilor este ca semințele semănate înogor.”

Mii de credincioși au fost închiși și uciși, dar au apărut alții care le-auocupat locurile. Aceia care au fost martirizați pentru credința lor au murit cusiguranța mântuirii și au fost considerați de Hristos ca fiind biruitori. Ei audus lupta cea bună și urmează să li se dea cununa de slavă la revenirea Sa.Suferința pe care creștinii au suportat-o i-a adus mai aproape unul de altul șide Mântuitorul lor. Exemplul lor viu și mărturia depusă la moarte au fost odovadă continuă pentru adevăr și, acolo unde era cel mai puțin de așteptat,supușii lui Satana plecau din slujba lui și se înrolau sub steagul lui Hristos.[322]

COMPROMISUL CU PĂGÂNISMULCa urmare, Satana a plănuit să lupte cu un succes mai mare împotrivaguvernării lui Dumnezeu, înfigându-și steagul chiar în biserica creștină. Dacăputeau să fie înșelați și determinați să-L nemulțumească pe Dumnezeu,puterea urmașilor lui Hristos, fermitatea și tăria lor sufletească vor scădea, iarei vor ajunge o pradă ușoară pentru el.

Așadar, marele vrăjmaș a început să câștige prin șiretlic ce nu reușise săobțină prin forță. Persecuția a încetat, iar locul ei a fost luat de atracțiapericuloasă a prosperității trecătoare și a cinstei lumești. Idolatrii au fostdeterminați să accepte o parte a credinței creștine, în timp ce respingeau alteadevăruri esențiale. Ei declarau că Îl primesc pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu șicred în moartea și învierea Sa, dar nu aveau nicio convingere cu privire lapăcat și nu simțeau nicio nevoie de pocăință sau de schimbare a inimii. Avândîn vedere concesiile făcute de ei, acești oameni au propus ca și creștinii să facăniște concesii, așa încât să se poată uni pe platforma credinței în DomnulHristos.

Biserica s-a aflat într-un pericol îngrozitor. Închisoarea, tortura, focul șisabia au fost niște binecuvântări în comparație cu acest pericol. Unii creștiniau rămas neclintiți, declarând că nu pot să facă niciun compromis. Alții augândit că, dacă vor ceda și vor modifica unele aspecte ale credinței lor,asociindu-se cu aceia care acceptaseră o parte a creștinismului, acesta ar puteasă fie un mijloc pentru convertirea lor deplină. Urmașii credincioși ai luiHristos au trecut printr-un timp de mare suferință. Sub mantia unuicreștinism prefăcut, Satana se infiltra personal în biserică pentru a-i degradacredința și pentru a abate mintea credincioșilor de la cuvântul adevărului.

În cele din urmă, o parte tot mai mare din grupul creștinilor a coborâtstandardele și a avut loc o unire între creștinism și păgânism. Deși [323]pretindeau că sunt convertiți și intrau în biserică, închinătorii la idolicontinuau să rămână legați de idolatria lor, schimbând doar obiectele deînchinare cu chipuri ale lui Isus sau chiar ale Mariei și sfinților. Aluatul stricatal idolatriei, introdus în felul acesta în biserică, și-a continuat lucrareavătămătoare. În credința și închinarea bisericii au fost introduse învățăturilipsite de temeinicie, ritualuri superstițioase și ceremonii idolatre. Cândurmașii lui Hristos s-au unit cu idolatrii, religia creștină a ajuns să fiedenaturată, iar biserica și-a pierdut curăția și puterea. Cu toate acestea, unii

nu au fost duși în rătăcire de aceste amăgiri. Ei au continuat să-și păstrezecredincioșia față de Autorul adevărului și I s-au închinat numai luiDumnezeu.

Întotdeauna au existat două clase în mijlocul acelora care mărturisesc a fiurmași ai lui Hristos. În timp ce o clasă cercetează viața Mântuitorului șicaută stăruitor să-și corecteze defectele și să se conformeze Modelului divin,cei din cealaltă clasă evită adevărurile practice și clare care demască ideile lorfalse. Chiar și în starea ei cea mai bună, biserica nu a fost alcătuită întru totuldin credincioși adevărați, curați și sinceri. Mântuitorul nostru ne-a învățat căaceia care își îngăduie să păcătuiască intenționat nu trebuie să fie primiți înbiserică, totuși El a intrat în legătură cu oameni care aveau greșeli de caracterși le-a acordat binecuvântările învățăturilor și exemplului Său, așa încât săaibă ocazia de a înțelege și de a-și corecta ideile greșite.

Totuși între Prințul luminii și prințul întunericului nu există nicio unitateși nici între urmașii lor nu poate să existe unitate. Când au fost de acord să seasocieze cu aceia care erau doar pe jumătate convertiți de la păgânism,creștinii au pornit pe o cale care i-a dus din ce în ce mai departe de adevăr.Satana a tresăltat de bucurie pentru că reușise să amăgească un număr atât demare de urmași ai lui Hristos. Apoi, el și-a exercitat puterea într-o măsură șimai mare asupra lor, inspirându-i să-i persecute [324] pe aceia care au rămasloiali față de Dumnezeu. Nimeni nu putea să înțeleagă atât de bine cum să seîmpotrivească credinței creștine adevărate, ca aceia care fuseseră cândvaapărătorii ei, iar acești creștini apostați s-au asociat cu tovarășii lor pejumătate păgâni și au început lupta împotriva trăsăturilor esențiale aleînvățăturilor lui Hristos.

Cei care voiau să rămână credincioși și neclintiți împotriva amăgirilor șinelegiuirilor deghizate în veșminte sacerdotale și introduse în biserică au fostnevoiți să treacă printr-o luptă disperată. Biblia nu a fost acceptată ca fiindstandardul credinței. Doctrina libertății religioase a fost considerată ca fiind oerezie, iar susținătorii ei au fost exilați și tratați cu ură.

RETRAGEREA CELOR CREDINCIOȘIDupă o luptă îndelungată și aspră, puținii oameni care au rămas credincioși

au hotărât să înceteze orice asociere cu biserica apostată, dacă aceastacontinua să refuze a se elibera de ideile false și de idolatrie. Ei au înțeles că,dacă voiau să se supună Cuvântului lui Dumnezeu, separarea de biserică era onecesitate absolută. Ei nu au îndrăznit să tolereze ideile false, care erau fatalepentru sufletul lor și constituiau un exemplu ce punea în pericol credințacopiilor și urmașilor copiilor lor. Pentru pace și unitate, ei erau gata să facăorice concesie consecventă cu credincioșia față de Dumnezeu, dar simțeau căpână și pacea avea să fie obținută prea scump prin sacrificarea principiilor.Dacă unitatea putea să fie obținută numai prin compromiterea adevărului și aneprihănirii, atunci era mai bine să fie dezbinare și chiar război. Bunăstareaavea să vină în biserică și în lume dacă principiile care au motivat sufleteleacelea statornice ar fi fost reînviate în inimile celor din poporul care se declaraa fi al lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel declară că „toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie înHristos Isus vor fi prigoniți” (2 Timotei 3,12). Prin urmare, de ce se pare căpersecuțiile au scăzut [325] într-o mare măsură? Singurul motiv este căbiserica s-a conformat cu standardul lumii și, ca urmare, nu stârnește nicioîmpotrivire. Religia din zilele noastre nu are caracterul curat și sfânt care amarcat credința creștină din zilele lui Hristos și ale apostolilor Săi.Creștinismul pare să fie atât de popular în lume, numai din cauza spiritului decompromis cu păcatul, din cauză că marile adevăruri ale Cuvântului luiDumnezeu sunt privite într-o modalitate așa de indiferentă și din cauză că înbiserică este atât de puțină evlavie. Dacă ar avea loc o reînviere a credinței și aputerii din biserica timpurie, spiritul persecuției ar fi reînviat și focurilepersecuțiilor ar fi aprinse din nou.

CAPITOLUL 45

TAINA FĂRĂDELEGII În a doua Epistolă către Tesaloniceni, apostolul Pavel a profetizat marea

apostazie al cărei rezultat avea să fie instituirea puterii papale. El a declarat căHristos nu va veni „înainte să fi venit lepădarea de credință și de a sedescoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presusde tot ce se numește ’Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare. Așa căse va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” Mai mult,apostolul îi avertizează pe frații săi că „taina fărădelegii a și început să lucreze”(2 Tesaloniceni 2,3.4.7). Încă de la acea dată timpurie, el spunea că în bisericăse strecoară idei false care vor pregăti calea pentru dezvoltarea papalității.

Puțin câte puțin, la început în tăcere și pe ascuns, apoi din ce în ce maideschis, taina fărădelegii a ajuns tot mai puternică și a câștigat controlulasupra minții oamenilor, ducându-și mai departe lucrarea amăgitoare șiblasfemiatoare. Obiceiurile păgânismului și-au găsit intrarea puțin câte puținîn biserica creștină. Spiritul de compromis și de conformism a fost împiedicatpentru un timp de persecuțiile nemiloase pe care biserica le-a suportat dinpartea păgânismului. Totuși, când persecuția a încetat și când creștinismul apătruns în curțile și palatele regilor, biserica a lăsat deoparte simplitatea luiHristos și a ucenicilor Săi pentru parada și mândria preoților [326, 327] șiconducătorilor păgâni. În locul cerințelor lui Dumnezeu, biserica a instituitteoriile și tradițiile omenești.

Convertirea oficială a lui Constantin, de la începutul secolului al IV-lea, astârnit o mare bucurie, iar lumea, deghizată în veșmintele neprihănirii, a pășitîn interiorul bisericii. După aceea, corupția a progresat rapid. Deși părea să fieînvins, păgânismul a ajuns biruitor. Spiritul lui a preluat conducerea bisericii.Învățăturile, ceremoniile și superstițiile lui au fost integrate în credința șiînchinarea pretinșilor urmași ai lui Hristos.

Compromisul dintre păgânism și creștinism a avut ca rezultat aparițiaomului fărădelegii, despre care profeția spune că se va împotrivi luiDumnezeu și se va înălța mai presus de El. Acel sistem uriaș al religiei falseeste o capodoperă a puterii lui Satana – un monument al eforturilor lui de a seașeza pe scaunul de domnie pentru a conduce lumea în conformitate cuvoința lui.

Pentru a obține câștiguri și onoruri, biserica a fost determinată să cautefavoarea și susținerea mai-marilor pământului și, respingându-L în felulacesta pe Hristos, ea a fost amăgită să se supună reprezentantului lui Satana –episcopul de la Roma.

Una dintre învățăturile principale ale Bisericii Romane spune că papa estecapul vizibil al bisericii universale a lui Hristos, învestit cu o autoritatesupremă asupra episcopilor și pastorilor din toate părțile lumii. Mai multdecât atât, papa și-a atribuit chiar titlurile Divinității.

Satana știa bine că Sfintele Scripturi îi vor face pe oameni în stare săobserve amăgirile lui și să se împotrivească puterii lui. Ele constituiauCuvântul prin care chiar Mântuitorul lumii Se împotrivise atacurilor lui. Lafiecare atac, Domnul Hristos ridica scutul adevărului veșnic, spunând: „Estescris.” El S-a împotrivit fiecărei sugestii a vrăjmașului prin înțelepciunea șiputerea Cuvântului. Ca [328] să-și păstreze influența asupra oamenilor și săîntărească autoritatea uzurpatorului papal, Satana trebuia să-i țină pe oamenideparte de posibilitatea de a cunoaște Scripturile. Biblia urma să-L înalțe peDumnezeu și să-i așeze pe oameni în poziția lor adevărată, ca urmareadevărurile sfinte trebuiau să fie ascunse și reprimate. Logica aceasta a fostadoptată de Biserica Romano-Catolică. Timp de sute de ani, răspândireaBibliei a fost interzisă. Oamenilor li s-a interzis să o citească sau să o aibă încasele lor, iar preoții și prelații lipsiți de principialitate interpretau învățăturileei, așa încât să susțină pretențiile lor. Ca urmare, papa a ajuns să fierecunoscut aproape universal ca fiind locțiitorul lui Dumnezeu pe pământ,înzestrat cu autoritate supremă asupra bisericii și statului.

SCHIMBAREA VREMURILOR ȘI A LEGIIOdată ce Scriptura, detectorul ideilor false, a fost înlăturată, Satana a făcut

tot ce a vrut. Profeția declarase că papalitatea „se va încumeta să schimbevremurile și Legea” (Daniel 7,25). Lucrarea aceasta a înaintat rapid. Pentru ale oferi celor convertiți din păgânism un înlocuitor al închinării la idoli șipentru a promova în felul acesta acceptarea formală a creștinismului, treptat,în închinarea creștină au fost introduse icoanele și moaștele. În cele din urmă,prin hotărârea unui conciliu general acest sistem de idolatrie papală a fostinstituit. Ca să ducă până la capăt această lucrare profanatoare, Roma și-aasumat dreptul de a scoate din Legea lui Dumnezeu porunca a doua, careinterzicea închinarea la chipuri cioplite, împărțind în două porunca a zecea,pentru a păstra numărul poruncilor.

Spiritul concesiilor cu păgânismul a deschis calea pentru o desconsiderareși mai mare a autorității Cerului. Satana a falsificat și porunca a patra și aîncercat să înlăture Sabatul din vechime, ziua pe care Dumnezeu obinecuvântase și o sfințise, și să înalțe în locul lui sărbătoarea respectată depăgâni ca fiind [329] „ziua venerabilă a soarelui”. La început, încercareaaceasta de schimbare nu a fost făcută într-un mod deschis. În primele secole,adevăratul Sabat a fost respectat de toți creștinii. Ei erau zeloși pentru onoarealui Dumnezeu și credeau că Legea Sa este neschimbătoare, așadar respectaucu zel sfințenia poruncilor ei. Totuși Satana a lucrat cu o mare subtilitate prinslujitorii lui pentru a-și atinge scopul. Pentru ca atenția oamenilor să fie atrasăasupra duminicii, ziua aceasta a fost declarată o zi de sărbătoare în cinsteaînvierii lui Hristos. În timpul ei aveau loc servicii religioase, dar era privită cao zi de recreere, iar Sabatul continua să fie respectat cu sfințenie.

Pe vremea când încă era păgân, Constantin a dat un decret prin careimpunea respectarea generală a duminicii în calitate de sărbătoare publică înîntregul Imperiu Roman. După convertirea lui, el a rămas un susținătorhotărât al duminicii și și-a impus din nou decretul păgân în interesul noii luicredințe. Totuși cinstea arătată față de ziua aceasta nu era suficientă pentru a-iîmpiedica pe creștini să respecte Sabatul adevărat ca fiind ziua sfântă aDomnului. Era necesar încă un pas. Sabatul fals trebuia să fie înălțat pe opoziție de egalitate cu cel adevărat. La câțiva ani după emiterea decretului luiConstantin, Episcopul de la Roma i-a conferit duminicii titlul de ZiuaDomnului. În felul acesta, oamenii au fost determinați, treptat, să considere

că duminica avea o anumită măsură de sfințenie. Sabatul original a continuatsă fie respectat.

Arhiamăgitorul încă nu își încheiase lucrarea. El era hotărât să aducă lumeacreștină sub stindardul lui și să își exercite puterea prin locțiitorul său,mândrul pontif care pretindea că este reprezentantul lui Hristos. El și-a atinsscopul prin păgânii pe jumătate convertiți, prin prelații ambițioși și prinoamenii iubitori de lume din biserică. Din când în când, au fost întrunitemari concilii bisericești, la care s-au adunat demnitarii [330] bisericii dintoată lumea. În aproape fiecare conciliu, importanța Sabatului pe care îlinstituise Dumnezeu a fost micșorată puțin câte puțin, în timp ce importanțaduminicii a fost tot mai înălțată. Astfel că, în cele din urmă, sărbătoareapăgână a ajuns să fie cinstită ca fiind o instituție divină, în timp ce SabatulBibliei a fost declarat o rămășiță a iudaismului, iar aceia care îl respectau aufost declarați blestemați.

Marele apostat reușise să se înalțe „mai presus de tot ce se numește’Dumnezeu’ sau de ce este vrednic de închinare” (2 Tesaloniceni 2,4). Elîndrăznise să schimbe singura poruncă a Legii divine, care îndreaptă atențiaomenirii într-o modalitate inconfundabilă spre Dumnezeul cel viu șiadevărat. În porunca a patra, Dumnezeu este descoperit ca fiind Creatorulcerului și al pământului și, prin această calitate, El Se deosebește de toți zeiifalși. Prin faptul că a fost sfințită ca zi de odihnă pentru om, ziua a șaptea esteun memorial al lucrării creației. Ea a avut scopul de a-L păstra fără încetare înatenția oamenilor pe Dumnezeul cel viu, ca fiind izvorul existenței și obiectulrespectului și al închinării. Satana se străduiește să-i întoarcă pe oameni de lasupunerea față de Dumnezeu și de la ascultarea de Legea Sa, și, ca urmare,eforturile lui sunt îndreptate îndeosebi împotriva poruncii a patra, care Îlindică pe Dumnezeu ca fiind Creatorul.

Acum, protestanții susțin că evenimentul învierii lui Hristos a făcut caduminica să fie Sabatul creștin. Totuși dovada Scripturii lipsește. NiciDomnul Hristos, nici apostolii nu i-au acordat acestei zile o astfel de cinstire.Respectarea duminicii în calitate de sărbătoare creștină își are originea în„taina fărădelegii”, care își începuse lucrarea încă din zilele lui Pavel. Când șiunde a adoptat Domnul acest copil al papalității? Ce dovadă valabilă poate săfie adusă pentru o schimbare cu privire la care Scripturile tac?

În secolul al VI-lea, papalitatea ajunsese să fie foarte bine întemeiată.Scaunul ei de domnie a fost așezat în cetatea imperială [331], iar episcopul de

la Roma a fost declarat capul întregii biserici. Păgânismul îi oferise loculpapalității. Balaurul îi dăduse fiarei „puterea lui, scaunul lui de domnie și ostăpânire mare” (Apocalipsa 13,2). Atunci au început cei 1260 de ani deasuprire papală care au fost preziși în profețiile din Daniel și Apocalipsa(Daniel 7,25; Apocalipsa 13,5-7). Creștinii au fost obligați să aleagă fie sărenunțe la integritatea lor și să accepte ceremoniile și închinarea papală, fiesă-și piardă viața în celulele închisorii sau să fie trași pe roată, arși pe rug, oridecapitați. Atunci s-au împlinit cuvintele lui Isus: „Veți fi dați în mâinile lorpână și de părinții, frații, rudele și prietenii voștri; și vor omorî pe mulți dintrevoi. Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu” (Luca 21,16.17). Persecuțiacredincioșilor a început cu o furie mai mare ca oricând înainte, iar lumea aajuns să fie un vast câmp de luptă. Timp de patru sute de ani, biserica luiHristos și-a găsit scăparea în locuri izolate și ascunse. Așa spune profetul:„Femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănităacolo o mie două sute șaizeci de zile” (Apocalipsa 12,6).

EVUL (MEDIU) ÎNTUNECATVenirea la putere a Bisericii Romano-Catolice a marcat începutul Evului

Întunecat. Pe măsură ce puterea ei a crescut, întunericul s-a adâncit. Credințaa fost transferată de la Hristos, temelia ei adevărată, asupra papei de la Roma.În loc să se încreadă în Fiul lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor șimântuirea veșnică, oamenii priveau spre papa și spre preoții și prelații cărorael le delegase autoritatea. Ei au fost învățați că papa era mijlocitorul lor, cănimeni nu putea să se apropie de Dumnezeu decât prin intermediul lui și, maimult, că [332] el era locțiitorul lui Dumnezeu pentru ei și, prin urmare,trebuiau să-i acorde o supunere necondiționată. Orice abatere de la cerințelelui era o cauză suficientă pentru pedeapsa cea mai aspră asupra trupului șisufletului celui greșit.

În felul acesta, mintea oamenilor a fost abătută de la Dumnezeu șiîndreptată spre niște oameni fără milă și supuși greșelii și, mai mult, spreprințul întunericului însuși, care își exercita puterea prin ei. Păcatul eradeghizat în veșmântul sfințeniei. Când Scripturile sunt reprimate, iar omulajunge să se considere suprem, trebuie să ne așteptăm doar la fraudă, amăgireși nelegiuire înjositoare. Prin înălțarea legilor și tradițiilor omenești s-a arătatdecăderea care urmează întotdeauna înlăturării Legii lui Dumnezeu.

ZILELE DE PRIMEJDIEAcele zile au fost primejdioase pentru biserica lui Hristos. Într-adevăr,

purtătorii de stindard credincioși au fost puțini. Deși adevărul nu a rămaslipsit de martori, totuși uneori se părea că ideile false și superstiția vor biruiîntru totul, iar religia adevărată va fi alungată de pe pământ. Evanghelia a fostpierdută din vedere, iar formele de religie s-au înmulțit și oamenii au fostîmpovărați prin pretenții riguroase.

Ei au fost învățați nu numai să-l considere pe papa ca fiind mijlocitorul lor,ci și să se încreadă în propriile fapte pentru ispășirea păcatelor. Pelerinajelelungi, actele de penitență, adorarea moaștelor, ridicarea bisericilor și altarelor,plătirea unor sume mari către biserică – toate acestea și multe fapteasemănătoare erau impuse cu scopul de a liniști mânia lui Dumnezeu sau de aobține favoarea Sa, ca și când Dumnezeu ar fi asemenea oamenilor, ca să Seînfurie pentru lucruri de nimic sau să fie împăcat prin daruri ori acte depenitență!

Secolele care au urmat au cunoscut o sporire continuă a ideilor false dinînvățăturile propuse de Roma. [333] Chiar și înainte de instituirea papalității,învățăturile filozofilor păgâni beneficiaseră de atenție și exercitaseră oinfluență în biserică. Mulți care pretindeau că sunt convertiți încă erau atașațide învățăturile filozofiei păgâne și nu numai că au continuat să le cerceteze eiînșiși, dar le-au impus și altora ca fiind niște mijloace de a-și extinde influențaprintre păgâni. În felul acesta, în credința creștină au fost introduse unele ideifalse grave. Printre aceste idei, un loc de seamă l-a avut credința în nemurireanaturală a omului și în starea de conștiență după moarte. Învățătura aceasta apus temelia pe care Roma a instituit invocarea sfinților și adorarea fecioareiMaria. De asemenea, din ea a apărut și erezia chinului veșnic al celornepocăiți, care a fost integrată de timpuriu în credința catolică.

Apoi a fost pregătită calea pentru introducerea unei alte invenții apăgânismului, pe care Roma a numit-o purgatoriu și a folosit-o pentru aîngrozi mulțimile credule și superstițioase. Erezia aceasta susține existențaunui loc de tortură, unde sufletele care nu meritau condamnarea veșnicăurmau să sufere pedeapsa pentru păcatele lor și, după ce erau eliberate denecurăție, urmau să fie primite în cer.

Pentru a profita de teama și de greșelile adepților ei, Roma avea nevoie deîncă o născocire. Aceasta a fost asigurată prin doctrina indulgențelor. Tuturor

acelora care se înrolau în războaiele prin care papa urmărea să își extindădomnia pământească, să-i pedepsească pe dușmanii lui sau să-i extermine peaceia care îndrăzneau să nege supremația lui spirituală li se promitea iertareadeplină de păcatele trecute, prezente și viitoare și eliberarea de toate durerileși pedepsele pentru aceste păcate. De asemenea, oamenii erau învățați că, dacăvor plăti bani la biserică, vor putea să se elibereze de vina păcatelor și săsalveze [334] sufletele prietenilor lor decedați, care erau cuprinse de foculchinuitor. Prin astfel de mijloace, Roma și-a umplut vistieriile și a susținutluxul, măreția și viciul pretinșilor reprezentanți ai Aceluia care nu avuseseunde să-Și plece capul.

Rânduiala biblică a Cinei Domnului fusese înlocuită cu jertfa idolatră aeuharistiei. Preoții catolici pretindeau că prin ceremonia lor ridicolă și lipsităde viață transformă pâinea și vinul în trupul și sângele real al lui Hristos. Eideclarau deschis, cu o încumetare blasfemiatoare, că au puterea de „a-L creape Creatorul lor”. Tuturor creștinilor li se cerea, sub pedeapsa cu moartea, săcreadă această erezie îngrozitoare, care Îl insulta pe Dumnezeu. Aceia carerefuzau să o creadă erau arși pe rug.

Miezul zilei papalității a fost miezul nopții întunericului moral al lumii.Sfintele Scripturi erau aproape necunoscute nu numai de oameni, ci și depreoți. Asemenea fariseilor din vechime, conducătorii papali au urât luminacare le descoperea păcatele. După ce Legea lui Dumnezeu, standardulneprihănirii, a fost înlăturată, ei și-au exercitat puterea fără limite și aupracticat corupția fără a fi reținuți de nimic. Frauda, avariția și depravarea aupredominat pretutindeni. Oamenii nu s-au dat înapoi de la nicio nenorocireprin care ar fi putut să câștige bogății sau poziții sociale înalte. Palatele papilorși prelaților erau locurile orgiilor celor mai vulgare. Unii dintre pontifiiconducători erau vinovați de nelegiuiri pentru care conducătorii lumești auîncercat să-i detroneze pe acești demnitari ai bisericii, deoarece erau niștemonștri prea josnici ca să fie tolerați să stea pe tron. Timp de secole nu a avutloc niciun progres în învățământ, arte sau civilizație. Creștinătatea a fostlovită de o paralizie morală și intelectuală.

CAPITOLUL 46

PRIMII REFORMATORI Lumina adevărului nu a putut să fie întru totul stinsă în mijlocul

întunericului care se așternuse peste pământ în timpul perioadei îndelungatede supremație papală. În fiecare veac au existat martori ai lui Dumnezeu –oameni care au împărtășit credința în Hristos ca fiind singurul mijlocitorîntre Dumnezeu și om, care au susținut că Biblia este singura regulă a vieții șicare au sfințit Sabatul adevărat. Posteritatea nu va ști niciodată cât de mult ledatorează lumea acestor oameni. Ei au fost categorisiți ca fiind eretici,motivele lor au fost puse la îndoială, caracterul lor a fost criticat, scrierile lorau fost confiscate, răstălmăcite sau deformate. Totuși ei au rămas neclintiți dela un veac la altul, păstrându-și credința curată, ca pe o moștenire sfântăpentru generațiile viitoare.

Războiul dus împotriva Bibliei a fost atât de înverșunat încât, uneori, auexistat numai câteva exemplare, dar Dumnezeu nu a îngăduit ca acest Cuvântal Său să fie nimicit întru totul. Adevărurile lui nu urmau să fie ascunsepentru totdeauna. El a putut să dezlege lanțurile care țineau cuvintele vieții,așa cum a putut să deschidă ușile închisorii și să descuie porțile de fier pentrua-i elibera pe slujitorii Săi. În diferite țări ale Europei, oamenii au fostîndemnați de Duhul lui Dumnezeu să caute adevărul ca pe o comoarăascunsă. Ei au fost îndrumați spre Sfintele Scripturi într-o modalitateprovidențială și au cercetat paginile sfinte cu un interes adânc. Acești oamenierau dispuși să primească lumina cu orice preț. Deși nu au înțeles cu claritatetoate lucrurile, ei au fost făcuți în stare [335, 336] să înțeleagă multe adevăruride mult îngropate. Ei au fost trimiși ca niște soli ai Cerului, rupând în bucățilanțurile ideilor false și ale superstițiilor și chemându-i pe aceia care fuseserăînrobiți atât de multă vreme să se ridice și să-și afirme libertatea.

Venise timpul ca Scripturile să fie traduse și date oamenilor din diferite țăriîn limba lor natală. Lumea trecuse de miezul nopții ei. Orele de întuneric serisipeau și în multe țări apăreau dovezi ale răsăritului ce venea.

LUCEAFĂRUL REFORMEIÎn secolul al XIV-lea, în Anglia a răsărit „Luceafărul Reformei”. John

Wycliffe a fost un vestitor al reformei nu numai pentru Anglia, ci și pentrutoată creștinătatea. El a fost părintele puritanilor, iar timpul lui a fost ca ooază în deșert.

Domnul a considerat potrivit să-i încredințeze lucrarea de reformă unuiom a cărui aptitudine intelectuală avea să confere prestigiu și demnitateactivității lui. Această trăsătură a adus la tăcere vocile disprețuitoare și i-aîmpiedicat pe vrăjmașii adevărului să încerce să discrediteze lucrarea lui,ridiculizând lipsa de educație a celui ce o susținea. După ce ajunsese unerudit, Wycliffe a început să studieze Scripturile. În Scripturi, el a găsit cecăutase mai înainte în zadar. Aici, el a văzut descoperirea Planului deMântuire și pe Domnul Hristos prezentat ca fiind singurul apărător alomului. El a înțeles că Roma renunțase la căile biblice în favoarea unor tradițiiomenești. Wycliffe s-a dedicat în slujba lui Hristos și s-a hotărât săpropovăduiască adevărurile pe care le descoperise.

Marea lucrare a vieții lui a fost traducerea Scripturilor în limba engleză.Aceasta a fost prima traducere completă care fusese realizată vreodată. Pentrucă arta tipăritului încă nu era cunoscută, traducerea lui putea să fie copiată șimultiplicată numai printr-o muncă istovitoare, [337] totuși lucrarea aceasta afost făcută, iar poporul englez a primit Biblia în propria limbă. Ca urmare,lumina Cuvântului lui Dumnezeu a început să își răspândească razelestrălucitoare în mijlocul întunericului. Mâna divină pregătea calea pentrumarea Reformă.

Apelul la rațiune i-a trezit pe oameni din supunerea lor pasivă față dedogmele papale. Scripturile au fost primite favorabil de cei din clasele socialeînalte, singurii din vremea aceea care știau să citească. Wycliffe a predicatînvățăturile distinctive ale protestantismului – mântuirea prin credința înHristos și infailibilitatea unică a Scripturilor. Mulți preoți i s-au alăturat înlucrarea de răspândire a Bibliei și în predicarea Evangheliei, iar efectul acesteilucrări și al scrierilor lui Wycliffe a fost atât de mare încât noua credință a fostprimită de aproape jumătate din poporul englez. Împărăția întunericuluitremura.

Eforturile vrăjmașilor lui de a-i opri lucrarea și de a-l ucide au fost la fel delipsite de succes, iar el a murit în pace la șaizeci și unu de ani, chiar când

slujea la altar.

RĂSPÂNDIREA REFORMEIScrierile lui Wycliffe l-au determinat pe Jan Hus din Boemia să renunțe la

multe dintre ideile false ale catolicismului și să înceapă lucrarea de reformă.Asemenea lui Wycliffe, Hus a fost un creștin nobil, un bărbat învățat și de undevotament neclintit față de adevăr. Apelurile lui care făceau referire laScripturi și condamnările îndrăznețe la adresa vieții scandaloase și imorale aclerului au stârnit un interes larg răspândit, iar mii de oameni au acceptat cubucurie o credință mai curată. Faptul acesta a provocat mânia papei și aprelaților, preoților și călugărilor, iar Hus a fost convocat să se înfățișezeînaintea Conciliului de la Constance pentru a răspunde la acuzația de erezie.Împăratul german i-a garantat o călătorie sigură, [338] iar la sosirea înConstance, papa l-a asigurat personal că nu i se va face nicio nedreptate.

După un proces îndelungat, în care el și-a păstrat convingerile adevărate,lui Hus i s-a cerut să aleagă fie să își retracteze învățăturile, fie să suferemoartea. El a ales martirajul și, după ce și-a văzut cărțile aruncate în flăcări, elînsuși a fost ars pe rug. În prezența adunării demnitarilor bisericii și aistatului, slujitorul lui Dumnezeu a rostit un protest solemn și credinciosîmpotriva corupției ierarhiei papale. Execuția lui, în ciuda călcării rușinoase apromisiunii solemne și publice de protecție, i-a arătat lumii întregi cruzimeaperfidă a Romei. Deși nu știau, vrăjmașii adevărului nu făceau decât să ajutela progresul lucrării pe care căutau zadarnic să o nimicească.

În ciuda furiei persecuției, după moartea lui Wycliffe, împotriva corupțieicredinței religioase a continuat să fie adresat un protest calm, pios, stăruitor șirăbdător. Asemenea credincioșilor din zilele apostolice, mulți și-au sacrificatproprietățile pământești pentru lucrarea lui Hristos.

Deși s-au făcut eforturi aprige pentru a întări și pentru a extinde putereapapalității, totuși, în timp ce papii continuau să pretindă că suntreprezentanții lui Hristos, viețile lor erau atât de corupte încât îi dezgustau peoameni. După inventarea tiparului, Scripturile au fost răspândite mai larg, iarmulți au fost îndrumați să înțeleagă faptul că învățăturile papale nu eraususținute de Cuvântul lui Dumnezeu.

Când un martor a fost obligat să lase să cadă torța adevărului, un altul aprins-o din mâna lui și ținut-o sus cu un curaj neabătut. Lupta care începuseurma să aibă ca rezultat emanciparea nu numai a unor persoane particulare șia bisericilor, ci și a națiunilor. Pe parcursul [339] a o sută de ani, oamenii au

continuat să susțină cauza lollarzilor din timpul lui Wycliffe. În Germania,Reforma a început sub conducerea lui Luther; Calvin a predicat Evanghelia înFranța, iar Zwingli în Elveția. Lumea a fost trezită din somnul veacurilor și,din țară în țară, răsunau cuvintele magice: „Libertate religioasă.”

CAPITOLUL 47

LUTHER ȘI MAREA REFORMĂ Cel mai de seamă dintre aceia care au fost chemați să conducă biserica din

întunericul papalității la lumina unei credințe mai curate a fost MartinLuther. Pentru că era un om zelos, plin de râvnă și devotat, care nu cunoștea oaltă teamă decât teama de Dumnezeu și nu recunoștea nicio altă temeliepentru credința religioasă, cu excepția Sfintelor Scripturi, Luther a fost un omal timpului său, iar prin el Dumnezeu a realizat o mare lucrare pentrureformarea bisericii și pentru iluminarea lumii.

Într-o zi, pe când cerceta cărțile din librăria universității, Luther adescoperit o Biblie latină. Mai înainte, auzise fragmente din evanghelii și dinepistole cu ocazia serviciilor de închinare publică și crezuse că acesteaconstituiau întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Acum, pentru prima dată, aveaîn față întreaga Biblie. Cu uimire și admirație, el a răsfoit paginile sfinte și acitit cuvintele vieții cu pulsul grăbit și inima bătându-i puternic în piept. Seoprea din când în când pentru a exclama: „Oh, dacă Dumnezeu mi-ar da oasemenea carte, ca să fie a mea!” Îngerii din cer se aflau alături de el și razelede lumină de la tronul lui Dumnezeu descopereau înțelegerii sale comorileadevărului. Întotdeauna se temuse să nu Îl supere pe Dumnezeu, dar acum oconvingere adâncă a stării lui de păcătoșenie a pus stăpânire pe inima lui caniciodată mai înainte. Dorința stăruitoare de a fi eliberat de păcat și de a găsiîmpăcarea cu Dumnezeu [340, 341] l-a determinat în cele din urmă să meargăla mănăstire și să se dedice unei vieți monahale.

El folosea pentru studiu fiecare clipă în care putea să se retragă dinîndatoririle zilnice, lipsindu-se de somn și părându-i rău chiar și pentrumomentele petrecute în timpul meselor lui umile. El se delecta mai presus deorice cu studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Găsise o Biblie legată cu lanțuri dezidul mănăstirii și se retrăgea adesea pentru a o citi.

Luther a fost hirotonit ca preot și chemat din mănăstire să preia postul deprofesor la Universitatea din Wittenberg. Aici, s-a dedicat studiuluiScripturilor în limbile originale. A început să țină cursuri despre Biblie, iarpsalmii, evangheliile și epistolele le-au fost explicate mulțimilor de ascultătoriîncântați. Luther era un bun cunoscător al Scripturilor, iar harul luiDumnezeu era cu el. Elocvența lui îi captiva pe ascultători, claritatea și

puterea cu care prezenta adevărul îi convingeau, iar zelul lui adânc le atingeainima.

CONDUCĂTOR AL REFORMELORÎn providența lui Dumnezeu, Luther s-a hotărât să viziteze Roma. Papa le

promisese o indulgență tuturor acelora care vor urca pe genunchi treptelescării cunoscute cu numele de Scara lui Pilat. Într-o zi, Luther îndeplineaactul acesta, când, deodată, i s-a părut că îi vorbește o voce asemenea unuitunet: „Cei neprihăniți vor trăi prin credință!” El a sărit de pe genunchiîngrozit și rușinat și a fugit din locul în care se afla, din cauza nesăbuinței lui.Acel text nu și-a pierdut niciodată influența asupra sufletului său. Dinmomentul acela, el a înțeles mai clar ca oricând falsitatea faptului de a seîncrede în faptele omenești în vederea mântuirii și nevoia unei credințeneîncetate în meritele lui Hristos. Ochii îi fuseseră deschiși pentru a nu mai fiînchiși niciodată în fața amăgirilor satanice ale [342] papalității. Când a întorsspatele Romei, el a făcut lucrul acesta și în inima lui și, din momentul acela,despărțirea a fost tot mai mare, până când a rupt orice legătură cu bisericapapală.

După întoarcerea de la Roma, Luther a primit titlul de doctor în teologie laUniversitatea din Wittenberg. Acum, avea libertatea de a se dedica studiuluiScripturilor pe care le iubea, așa cum nu se mai dedicase niciodată înainte. Elfăcuse un legământ solemn de a studia cu atenție pentru tot restul vieții și de apropovădui cu credincioșie Cuvântul lui Dumnezeu, și nu declarațiile șiînvățăturile papilor. El nu mai era un simplu călugăr sau profesor, ci era unvestitor plin de autoritate al Bibliei. El fusese chemat să fie un păstor cetrebuia să pască turma lui Hristos, care flămânzea și înseta după adevăr. El adeclarat cu fermitate că toți creștinii nu trebuie să accepte nicio altăînvățătură, cu excepția acelora care se bazează pe autoritatea SfintelorScripturi. Cuvintele acestea au lovit chiar la temelia supremației papale. Eleconțineau principiul vital al Reformei.

Luther și-a început cu îndrăzneală lucrarea de apărător al adevărului.Vocea lui s-a auzit de la amvon, rostind o avertizare stăruitoare și solemnă. Elle-a prezentat oamenilor caracterul ofensator al păcatului și i-a învățat că eraimposibil ca omul să-și micșoreze vinovăția sau să scape de pedeapsă prinfapte. Nimic în afară de pocăința față de Dumnezeu și credința în Hristos nupoate să-l mântuiască pe cel păcătos. Harul lui Hristos nu poate să fiecumpărat, pentru că este un dar fără plată. El i-a sfătuit pe oameni să nucumpere indulgențe, ci să privească plini de credință la Răscumpărătorul cel

răstignit. El și-a povestit propria experiență dureroasă de căutare zadarnică amântuirii prin umilință și penitențe și i-a asigurat pe ascultătorii lui că numaiabătându-și privirile de la sine însuși și crezând în Hristos a găsit pacea șibucuria. [343]

Învățăturile lui Luther au atras atenția minților gânditoare de pretutindenidin Germania. Din predicile și scrierile lui au ieșit raze de lumină care autrezit și au iluminat mii de oameni. Credința vie lua locul formalismului mortîn care biserica fusese ținută atât de multă vreme. Pe zi ce trecea, oamenii îșipierdeau încrederea în superstițiile catolicismului. Barierele prejudecățilorerau date la o parte. Cuvântul lui Dumnezeu, prin care Luther verifica fiecareînvățătură și fiecare declarație, era ca o sabie cu două tăișuri care își deschideacalea în inima oamenilor. Pretutindeni avea loc o trezire a dorinței de progresspiritual. Pretutindeni se manifesta o asemenea foame și sete dupăneprihănire cum nu fuseseră cunoscute de veacuri. Ochii oamenilor, carefuseseră îndreptați atât de mult timp spre ritualurile și spre mijlocitoriiomenești, se întorceau acum cu pocăință și credință spre Hristos cel răstignit.

Scrierile reformatorului și învățăturile lui ajungeau la fiecare națiune acreștinătății. Lucrarea s-a răspândit în Elveția și Olanda. Copii ale scrierilorlor au ajuns în Franța și Spania. În Anglia, învățăturile lui au fost primite cafiind cuvântul vieții. Adevărul a ajuns, de asemenea, în Belgia și în Italia. Miide oameni erau treziți din amorțeala lor de moarte la o bucurie și la nădejdeaunei vieți de credință.

LUTHER RUPE LEGĂTURILE CU ROMARoma era pornită să-l distrugă pe Luther, dar Dumnezeu era apărarea lui.

Învățăturile lui erau auzite pretutindeni – în mănăstiri, în casele țăranilor, încastelele nobililor, în universități, în palatele regilor, iar nobilimea își ridicamâinile ca să-i susțină eforturile.

Într-un apel adresat împăratului și nobililor Germaniei în favoareaReformei creștinismului, [344] Luther a scris cu privire la papa: „Este cevaîngrozitor să vezi omul care se autointitulează locțiitorul lui Hristos etalândun lux pe care niciun împărat nu poate să-l egaleze. Oare înseamnă faptulacesta a fi asemenea lui Isus cel sărac ori asemenea lui Petru cel umil? Sespune că el este conducătorul lumii! Dar Hristos, al cărui locțiitor se laudă căeste, a zis: ’Împărăția Mea nu este din lumea aceasta.’ Se pot extindedomeniile unui locțiitor mai mult ca acelea ale superiorului său?”

Cu privire la universități, el a scris astfel: „Îmi este foarte teamă că, dacă nulucrează sârguincios pentru a explica Sfintele Scripturi și pentru a le întipăriîn inima tinerilor, universitățile se vor dovedi a fi porțile cele mari ale iadului.Nu sfătuiesc pe nimeni să își trimită copilul într-un loc unde Scripturile nudomnesc mai presus de orice. Fiecare instituție în care oamenii nu suntocupați fără încetare cu studiul Cuvântului lui Dumnezeu va ajunge să fiecoruptă.”

Apelul acesta s-a răspândit rapid pretutindeni în Germania și a exercitat oinfluență puternică asupra oamenilor. Întreaga națiune a fost determinată săse ralieze în jurul stindardului Reformei. Împotrivitorii lui Luther, arzând dedorința de a se răzbuna, l-au îndemnat pe papa să ia măsuri decisiveîmpotriva lui. S-a hotărât ca învățăturile lui să fie condamnate imediat.Reformatorului și adepților lui le-au fost date șaizeci de zile, după care, dacănu vor retracta, vor fi excomunicați cu toții.

Când bula papală a ajuns la Luther, el a zis: „O disprețuiesc și o atac, pentrucă este falsă și lipsită de evlavie... Hristos Însuși este condamnat în ea… Măbucur că sunt nevoit să suport astfel de rele pentru cea mai înaltă dintrecauze. Întotdeauna simt o libertate mai mare în inimă, pentru că, în sfârșit,știu că papa este antihristul și că scaunul său de domnie este al lui Satanaînsuși.”

Totuși cuvântul pontifului de la Roma încă mai avea putere. Închisoarea,tortura și sabia erau [345] niște arme puternice pentru a impune supunerea.

Totul părea să indice faptul că lucrarea reformatorului era pe punctul de a seîncheia. Cei slabi și superstițioși tremurau înaintea decretului papei și, deși semanifesta o simpatie generală pentru Luther, mulți simțeau că viața le eraprea dragă ca să și-o riște pentru cauza reformei.

CAPITOLUL 48

PROGRESUL REFORMEI Pe tronul Germaniei urcase un împărat nou, Carol al V-lea, și emisarii

Romei s-au grăbit să-i prezinte felicitările lor și să-l convingă pe monarh să-șifolosească puterea împotriva Reformei. Pe de altă parte, electorul de Saxonia,căruia Carol îi era îndatorat mult pentru coroana lui, l-a avertizat să nu facăniciun pas împotriva lui Luther înainte de a-i acorda o audiență.

Atenția tuturor părților era îndreptată acum spre adunarea reprezentanțilorstatelor germane, care au venit la Worms îndată după înălțarea lui Carol petronul imperiului. Acest consiliu național avea subiecte și interese politiceimportante de care trebuia să se ocupe, dar ele păreau de mică importanță încomparație cu lucrarea călugărului de la Wittenberg.

Carol îi poruncise deja electorului să-l aducă pe Luther cu el la Dietă,asigurându-l că reformatorul va fi protejat de orice violență și i se va îngăduisă aibă o dezbatere deschisă, cu o persoană competentă, despre punctele aflateîn dispută. Luther era nerăbdător să apară înaintea împăratului.

Prietenii lui Luther erau îngroziți și tulburați. Ei cunoșteau prejudecata șivrăjmășia îndreptate împotriva lui și se temeau că nu i se va respecta nicimăcar siguranța călătoriei. Ca urmare, l-au îndemnat să nu-și pună viața înpericol. El a răspuns: „Trimișii papei nu doresc venirea mea [346, 347] laWorms, ci doresc condamnarea și moartea mea. Nu contează. Nu vă rugațipentru mine, ci pentru Cuvântul lui Dumnezeu.”

LUTHER ÎNAINTEA CONCILIULUIÎn cele din urmă, Luther a stat înaintea conciliului. Împăratul a ocupat

tronul. El a fost înconjurat de personajele cele mai ilustre din imperiu.Niciodată nu a apărut un om în prezența unei adunări mai impunătoare caaceea în fața căreia Martin Luther avea să răspundă pentru credința lui.

Însuși faptul că avea loc acea convocare a fost o victorie importantă pentruadevăr. Faptul că un om pe care papa îl condamnase trebuia să fie judecat deun alt tribunal era în mod real o negare a autorității supreme a pontifului.Reformatorului pus în afara legii și excomunicat de papa îi fusese asiguratăprotecția și i se acordase o audiență din partea înalților demnitari ai națiunii.Roma îi poruncise să păstreze tăcerea, dar el era pe punctul de a vorbi înprezența a mii de persoane din toate părțile creștinătății. Cu o atitudine calmăși liniștită, și totuși cu un curaj grandios și cu noblețe, el a stat ca un martor allui Dumnezeu în mijlocul mai-marilor lumii. Luther răspundea cu un toncalm și umil, fără violență sau pasiune. Comportamentul lui era respectuos șirezervat, și totuși manifesta o încredere și o bucurie care surprindeaadunarea.

Aceia care și-au închis cu încăpățânare ochii în fața luminii și s-auhotărât să nu se lase convinși de adevăr erau înfuriați de puterea cuvintelor luiLuther. Când a încetat să vorbească, delegatul Dietei a spus cu mânie: „Nu airăspuns la întrebarea care ți-a fost pusă… Ți se cere să dai un răspuns clar șiprecis… Vei retracta sau nu?”

Reformatorul a răspuns: „Pentru că Luminăția și Maiestatea Voastră cerede la mine [348] un răspuns clar, simplu și precis, vă voi da unul, iarrăspunsul este acesta: Nu pot să-mi supun credința nici papei, nici conciliilor,pentru că este limpede ca lumina zilei că aceștia au greșit adesea și s-aucontrazis unul pe altul. Dacă nu sunt convins de mărturia Scripturii sau deraționamentul cel mai clar, dacă nu sunt constrâns prin intermediul pasajelorpe care le-am citat și dacă ele nu îmi leagă conștiința de Cuvântul luiDumnezeu, eu nu pot să retractez și nu voi retracta, pentru că un creștin carevorbește împotriva conștiinței lui nu este în siguranță. Aici stau, nu pot să facaltfel, așa să mă ajute Dumnezeu. Amin.”

Așa a stat omul acesta neprihănit pe temelia sigură a Cuvântului luiDumnezeu. Lumina Cerului strălucea pe chipul său. În timp ce mărturiseaîmpotriva puterii minciunii și dovedea superioritatea acelei credințe care

biruie lumea, măreția și curăția caracterului, pacea și bucuria inimii lui erauvizibile pentru toți.

El a stat neclintit ca o stâncă, în timp ce valurile cele mai nemiloase aleputerii pământești îl loveau fără să-l afecteze. Puterea simplă a cuvintelor lui,purtarea lui neînfricată, privirea lui liniștită și expresivă și hotărârea deneschimbat pe care o exprima în fiecare cuvânt și gest au făcut o impresieadâncă asupra adunării. Era evident că nu putea să fie convins să cedezeporuncii Romei nici prin promisiuni, nici prin amenințări.

Domnul Hristos vorbise prin mărturia lui Luther cu o putere și o grandoarecare, pentru un moment, le-a inspirat uimire și admirație atât prietenilor, câtși vrăjmașilor. Duhul lui Dumnezeu fusese prezent la conciliul acela,impresionând inima conducătorilor imperiului. Câțiva prinți au recunoscutdeschis dreptatea cauzei lui Luther. Mulți au fost convinși de adevăr, darimpresiile primite nu au fost durabile pentru unii. [349] Au fost unii dintr-oaltă categorie, care nu și-au exprimat convingerile la data aceea, dar care, maitârziu, după ce au cercetat Scripturile ei înșiși, au stat cu o mare îndrăznealăde partea Reformei.

Electorul Frederick așteptase cu nerăbdare apariția lui Luther înainteaDietei și a ascultat cu emoție adâncă discursul lui. El s-a bucurat de curajul,fermitatea și stăpânirea de sine a doctorului și se mândrea că era protectorullui. El a comparat părțile aflate în conflict și a văzut că înțelepciunea papilor, aregilor și a prelaților fusese anihilată de puterea adevărului. Papalitateasuferise o înfrângere care avea să fie simțită în toate țările și în toate veacurile.

Dacă reformatorul ar fi cedat un singur punct, Satana și oștirile lui ar ficâștigat o biruință. Dar fermitatea lui neșovăitoare a fost mijlocul deemancipare a bisericii și începutul unei ere noi, mai bune. Influența acestuiom care a îndrăznit să gândească și să acționeze singur în domeniul religiosavea să se extindă asupra bisericii și lumii, nu numai din timpul lui, ci și dingenerațiile viitoare. Fermitatea și credincioșia lui aveau să-i întărească până laîncheierea timpului pe toți aceia care vor trece printr-o experiențăasemănătoare. Puterea și maiestatea lui Dumnezeu au stat mai presus desfaturile omenești și mai presus de puterea lui Satana.

Am văzut că Luther a fost plin de râvnă și zelos, neînfricat și îndrăzneț înmustrarea păcatului și apărarea adevărului. El nu a ținut cont de oamenii răisau de diavoli. El știa că are de partea lui pe Unul mai puternic decât toți.Luther a avut zel, curaj și îndrăzneală și, uneori, a fost în pericolul de a ajunge

la extreme. Totuși Dumnezeu l-a chemat pe Melancthon, care avea uncaracter opus, pentru a-l ajuta pe Luther în îndeplinirea lucrării de reformă.Melancthon a fost o persoană timidă, temătoare, precaută și avea [350] omare răbdare. El a fost foarte iubit de Dumnezeu. Avea o cunoaștere vastă aScripturilor, iar judecata și înțelepciunea lui erau excelente. Dragostea luipentru lucrarea lui Dumnezeu era la fel de mare ca a lui Luther. Domnul alegat inimile acestor oameni, iar ei au fost niște prieteni nedespărțiți. Luther afost un mare ajutor pentru Melancthon când s-a aflat în pericolul de a fitemător și încet, iar la rândul lui, Melancthon a fost un mare ajutor pentruLuther când s-a aflat în pericolul de a fi prea pripit.

Precauția lui Melancthon l-a ferit adesea de necazurile care ar fi venitasupra lucrării dacă ar fi fost lăsată doar în seama lui Luther și, deseori,lucrarea nu ar fi înaintat atât de rapid, dacă ar fi fost lăsată doar în seama luiMelancthon. Mi-a fost arătată înțelepciunea manifestată de Dumnezeu prinalegerea acestor doi bărbați pentru a duce mai departe lucrarea Reformei.

ANGLIA ȘI SCOȚIA SUNT LUMINATEÎn timp ce Luther deschidea Biblia care fusese închisă pentru poporul din

Germania, Tyndale a fost îndemnat de Duhul lui Dumnezeu să facă acelașilucru pentru Anglia. El era un cercetător sârguincios al Scripturilor și apredicat fără teamă convingerile lui cu privire la adevăr, sfătuind ca toateînvățăturile să fie supuse testului Cuvântului lui Dumnezeu. Zelul său nuputea decât să stârnească împotrivire din partea slujitorilor papei. Un doctorcatolic învățat, care s-a angajat în controversă cu el, a exclamat: „Ar fi maibine pentru noi să fim lipsiți de Legea lui Dumnezeu, decât de legea papei.”Tyndale a răspuns: „Îl neg pe papa și toate legile lui, iar dacă Dumnezeu îmiva cruța viața, peste mulți ani voi face până și un băiat care mânuiește plugulsă cunoască Scripturile mai bine ca tine.”

Planul pe care începuse să-l nutrească pentru a pune în mâna poporuluiNoul Testament în propria limbă a fost întărit atunci și s-a apucat imediat delucru. Toată Anglia i [351] se părea ostilă, așa că a căutat adăpost înGermania. Aici a început să tipărească Noul Testament în limba engleză.Curând, trei mii de exemplare ale Noului Testament au fost tipărite și, înacelași an, a urmat încă o ediție.

În cele din urmă, el a dat mărturie pentru credința lui printr-o moarte demartir, dar armele pe care le-a pregătit i-au făcut în stare pe alți soldați aicredinței să lupte de-a lungul secolelor, chiar până în timpul nostru.

În Scoția, Evanghelia și-a găsit apărătorul în persoana lui John Knox. Acestreformator sincer nu s-a temut de oameni. Focurile martirajului care ardeauîn jurul lui au slujit doar pentru a-i spori zelul. Deși securea călăului amenințadeasupra capului său, el a rămas pe poziție, trimițând lovituri puternice înstânga și în dreapta pentru a dărâma idolatria. În felul acesta, el și-a menținutscopul, rugându-se și ducând luptele Domnului, până când Scoția a fostliberă.

În Anglia, Latimer a susținut de la amvon că Biblia ar trebui să fie citită înlimba poporului. Autorul Sfintei Scripturi, a spus el, „este Dumnezeu Însuși”,iar Scriptura aceasta Îi aparține puternicului și veșnicului ei Autor. „Nu existăniciun rege, împărat sau conducător…, ci toți sunt obligați să asculte de…Cuvântul Său Sfânt.” „Să nu mergem pe nicio cărare laterală, ci să fim condușide Cuvântul lui Dumnezeu: să nu umblăm pe urmele strămoșilor noștri, nicisă nu căutăm să facem ce au făcut ei, ci să facem ce ar fi trebuit ei să facă.”

Barnes și Frith, prietenii credincioși ai lui Tyndale, s-au ridicat să apereadevărul. Frații Ridley și Cranmer i-au urmat. Conducătorii aceștia dinReforma engleză au fost oameni învățați, iar majoritatea fuseseră foarteprețuiți pentru zelul și evlavia lor în comunitatea catolică. Împotrivirea lorfață de papalitate a fost rezultatul [352] cunoașterii greșelilor Sfântului Scaun.Faptul că erau familiarizați cu tainele Babilonului a dat multă puteremărturiilor lor împotriva lui.

Marele principiu susținut de Tyndale, Frith, Latimer și frații Ridley a fostautoritatea divină și suficiența Sfintelor Scripturi. Ei au respins presupusaautoritate a papilor, conciliilor, părinților bisericești și a regilor de a dominaconștiința în domeniul credinței religioase. Biblia a fost standardul lor, iar eiverificau prin ea toate învățăturile și toate declarațiile. Credința în Dumnezeuși în Cuvântul Său i-a susținut pe oamenii aceștia sfinți când și-au dat viața perug.

CAPITOLUL 49

NEREUȘITA DE A ÎNAINTA ÎN CUNOAȘTERE

Reforma nu s-a încheiat, așa cum presupun mulți, odată cu Luther. Ea

trebuie să fie continuată până la încheierea istoriei lumii acesteia. Luther aavut o lucrare mare de făcut pentru a reflecta asupra altora lumina pe careDumnezeu îngăduise să strălucească asupra lui, totuși el nu a primit toatălumina care urma să-i fie dată lumii. Din timpul acela și până acum, asupraScripturilor a strălucit continuu o lumină nouă și noi adevăruri s-audescoperit constant.

Luther și colaboratorii lui au îndeplinit o lucrare nobilă pentru Dumnezeu,dar, pentru că veneau din Biserica Catolică, după ce crezuseră și susținuserăînvățăturile ei, nu era de așteptat să discearnă toate ideile ei false. Lucrarea lora fost aceea de a rupe lanțurile Romei și de a-i da lumii Biblia, totuși au existatadevăruri importante pe care ei nu au reușit să le descopere și idei false gravela care nu au renunțat. Majoritatea au continuat să respecte duminica și altesărbători papale. Într-adevăr, ei nu au considerat că duminica avea oautoritate divină, dar au crezut că ar trebui să fie respectată ca zi de odihnăgeneral acceptată. Cu toate acestea, unii dintre ei au cinstit Sabatul poruncii apatra. Printre reformatorii bisericii, un loc de cinste ar trebui să le fie acordatacelora care au stat în apărarea unui adevăr general ignorat, [353, 354] chiar șide protestanți – acelora care au ținut cont de validitatea poruncii a patra și deobligativitatea respectării Sabatului Bibliei. Când Reforma a înlăturatîntunericul care se lăsase peste toată creștinătatea, păzitorii Sabatului au ieșitla lumină în multe țări.

Aceia care au primit marile binecuvântări ale Reformei nu au mers maideparte pe calea deschisă cu atâta noblețe de Luther. Din când în când, câțivaoameni credincioși s-au ridicat pentru a proclama un nou adevăr și pentru ademasca o idee falsă îndelung cultivată, dar majoritatea, asemenea iudeilordin zilele lui Hristos sau asemenea trimișilor papei din timpul lui Luther, s-aumulțumit să creadă ce au crezut părinții lor și să trăiască așa cum au trăit ei.Ca urmare, religia a degenerat din nou în formalism, iar ideile false șisuperstițiile care ar fi fost date la o parte dacă biserica ar fi continuat să umbleîn lumina Cuvântului lui Dumnezeu au fost păstrate și cultivate. Astfel,

spiritul inspirat de Reformă a murit treptat, până când a fost nevoie de oreformă aproape la fel de mare în bisericile protestante precum a fost cea dinBiserica Romană din timpul lui Luther. A avut loc aceeași amorțire spirituală,același respect față de părerile oamenilor, același spirit lumesc, aceeașiînlocuire a teoriilor omenești cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu.Mândria și extravaganța au fost cultivate sub masca religiei. Bisericile au ajunssă fie corupte din cauză că s-au aliat cu lumea. În felul acesta, marile principiipentru care Luther și tovarășii lui făcuseră și suferiseră atât de mult s-audegradat.

Când a văzut că nu reușise să zdrobească adevărul prin persecuție, Satana aapelat din nou la același plan al compromisului care dusese la marea apostazieși la formarea bisericii Romei. El i-a determinat pe creștini să se alieze, de dataaceasta nu cu păgânii, [355] ci cu aceia care, prin închinarea lor la dumnezeulacestei lumi, s-au dovedit a fi la fel de idolatri.

Satana nu a mai putut să țină Biblia departe de oameni, pentru că fusesepusă la îndemâna tuturor. Totuși el a determinat mii de oameni să primeascăinterpretări false și teorii nesănătoase, fără să cerceteze Scripturile ca săcunoască adevărul pentru ei înșiși. El a denaturat învățăturile Bibliei, iartradițiile care aveau să ruineze milioane de oameni au prins rădăcini adânci.Biserica a înălțat și a apărat tradițiile acestea, în loc de a lupta pentru credințadată sfinților o dată pentru totdeauna. În timp ce erau întru totul inconștientecu privire la starea lor și cu privire la pericolul în care se află, biserica și lumeas-au apropiat repede de perioada cea mai solemnă și crucială a istorieipământului – perioada arătării Fiului omului.

CAPITOLUL 50

PRIMA SOLIE ÎNGEREASCĂ Profeția din solia primului înger, prezentată în Apocalipsa, capitolul 14, și-

a găsit împlinirea în mișcarea adventistă din 1840-1844. Atât în Europa, cât șiîn America, oameni ai credinței și rugăciunii au fost adânc impresionațiatunci când atenția le-a fost atrasă asupra profețiilor și, cercetând RaportulInspirat, au înțeles dovada convingătoare că sfârșitul tuturor lucrurilor eraaproape. Duhul lui Dumnezeu i-a îndemnat pe slujitorii Săi să vesteascăavertizarea. Solia Evangheliei veșnice: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-Islavă, căci a venit ceasul judecății Lui” (Apocalipsa 14,7) s-a răspândit pânădeparte.

Vestea fericită a revenirii rapide a Domnului Hristos a fost vestită oriundeajunseseră misionarii. În diferite țări, au fost găsite grupuri izolate de creștinicare, doar prin studiul Scripturilor, ajunseseră la credința că venireaMântuitorului era aproape. În anumite părți ale Europei, unde legile erau atâtde aspre încât interziceau predicarea învățăturii adventiste, copilașii au fostîndemnați să o vestească, iar mulți au ascultat avertizarea solemnă.

Lui William Miller și colaboratorilor lui le-a fost dat să predice solia înAmerica, iar lumina aprinsă prin lucrarea lor a strălucit în țări îndepărtate.Dumnezeu Și-a trimis îngerul să impresioneze inima unui fermier care nucrezuse în Biblie și să-l determine [356, 357] să cerceteze profețiile. Îngerii luiDumnezeu l-au vizitat de repetate ori pe acest om ales pentru a-i îndrumamintea și pentru a-l ajuta să înțeleagă profețiile care fuseseră dintotdeaunaîntunecate pentru poporul lui Dumnezeu. Lui i s-a descoperit locul de undeîncepea lanțul adevărului și a fost îndrumat să cerceteze verigă după verigă,până când a privit Cuvântul lui Dumnezeu cu uimire și admirație. El a văzutacolo un lanț desăvârșit al adevărului. Cuvântul acela pe care îl considerase afi neinspirat s-a descoperit acum ochilor săi cu frumusețea și slava lui. El avăzut că o parte a Scripturii explică o altă parte, iar când nu a înțeles un pasaj,a găsit explicația într-o altă parte a Cuvântului. El a privit Cuvântul sfânt al luiDumnezeu cu bucurie și cu admirația și respectul cel mai profund.

Când a mers pe firul profețiilor, a înțeles că locuitorii pământului trăiau întimpul evenimentelor finale al lumii acesteia, și totuși nu știau. El s-a uitat labiserici și a văzut că erau corupte, că își îndepărtaseră simțămintele de la Isus

și le îndreptaseră asupra lumii, că ele căutau cinstea lumească, în locul cinsteicare vine de sus, că umblau după bogății pământești, în loc să își adune ocomoară în cer. El a putut să vadă pretutindeni ipocrizie, întuneric și moarte.Sufletul i s-a tulburat. Dumnezeu l-a chemat să-și părăsească ferma, așa cuml-a chemat pe Elisei să-și lase boii pe câmp și să-l urmeze pe Ilie.

Plin de emoție, William Miller a început să le descopere oamenilor taineleÎmpărăției lui Dumnezeu, purtându-i pe ascultătorii lui de-a lungulprofețiilor cu privire la cea de a doua venire a lui Hristos. Mărturia Scripturiicare indica venirea lui Hristos în 1843 a stârnit un interes larg răspândit.Mulți au fost convinși că argumentele din perioadele profetice erau corecte[358] și, sacrificându-și mândria părerilor proprii, au primit adevărul cubucurie. Unii pastori au renunțat la concepțiile și simțămintele lor sectare, și-au lăsat salariile și bisericile și s-au unit în lucrarea de propovăduire a veniriilui Isus.

Cu toate acestea, doar câțiva pastori au vrut să primească solia aceasta și, caurmare, ea le-a fost încredințată în mare parte unor laici umili. Fermierii și-aulăsat câmpurile, mecanicii și-au lăsat uneltele, comercianții și-au lăsatmărfurile, oamenii de afaceri și-au părăsit pozițiile înalte, și totuși numărullucrătorilor a fost mic în comparație cu lucrarea ce trebuia să fie îndeplinită.Starea unei biserici lipsite de evlavie și a unei lumi care zăcea în nelegiuire aîmpovărat sufletul adevăraților străjeri, iar ei au suportat de bunăvoie truda,lipsurile și suferința, ca să-i poată chema pe oameni la pocăință pentru a fimântuiți. Deși Satana i se împotrivea, lucrarea a înaintat cu hotărâre șiadevărul despre a doua venire a fost primit de multe mii de persoane.

O MARE ÎNVIORARE RELIGIOASĂPretutindeni se auzea mărturia cercetătoare care li se adresa celor păcătoși,

atât celor lumești, cât și membrilor bisericii, avertizându-i să fugă de mâniacare va veni. Asemenea lui Ioan Botezătorul, premergătorul lui Hristos,predicatorii înfigeau securea la rădăcina copacului și îi îndemnau pe toți săaducă roadele pocăinței. Apelurile lor tulburătoare erau într-un contrastizbitor cu asigurările de pace și siguranță care se auzeau de la amvoanelepopulare și, oriunde era predicată, solia îi impresiona pe oameni.

Mărturia simplă și directă a Scripturilor, însoțită de puterea Duhului Sfânt,aducea în inima oamenilor o convingere căreia puțini erau în stare să i seîmpotrivească întru totul. Învățătorii religioși au fost treziți din somnolențasimțământului lor fals de siguranță. Ei și-au văzut alunecările, spiritul lumesc,necredința, mândria și egoismul. Mulți L-au căutat pe Domnul cu pocăință șiumilință. Sentimentele care [359] fuseseră legate atât de multă vreme delucrurile pământești erau ațintite acum spre ceruri. Duhul lui Dumnezeu eraasupra lor și, cu inimile sensibilizate și supuse, ei se alăturau vestiriistrigătului: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a venit ceasuljudecății Lui” (Apocalipsa 14,7).

Păcătoșii întrebau cu lacrimi: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Aceiaale căror vieți fuseseră caracterizate de necinste erau nerăbdători să restituieprejudiciile. Toți cei care găseau pacea în Hristos doreau nespus să-i vadă șipe alții împărtășind această binecuvântare. Inima părinților era întoarsă cătrecopiii lor, iar inima copiilor era întoarsă către părinții lor. Barierele mândrieiși ale reținerii erau date la o parte. Aveau loc mărturisiri făcute din toatăinima, iar membrii familiei lucrau pentru salvarea celor de aproape și dedeparte.

Adesea, se auzeau rugăciuni stăruitoare de mijlocire. Pretutindeni erausuflete care se rugau lui Dumnezeu cuprinse de o neliniște adâncă. Oameniiluptau zi și noapte în rugăciune pentru a primi asigurarea că păcatele lor erauiertate sau pentru convertirea rudelor și prietenilor lor. Acea credințăstăruitoare și hotărâtă și-a atins scopul. Dacă poporul lui Dumnezeu ar ficontinuat să fie tot așa de stăruitor în rugăciune, îndreptându-și cererile cătretronul harului, ar fi ajuns să aibă o experiență mult mai bogată decât aceea pecare o are în prezent. Este prea puțină rugăciune, prea puțină convingere realăde păcat, iar lipsa unei credințe vii îi face pe mulți să fie lipsiți de harul care a

fost oferit cu atâta îmbelșugare de bunul nostru Răscumpărător.Oameni din toate clasele sociale se aglomerau la adunările adventiste. Din

diferite motive, bogați și săraci, mari și mici erau nerăbdători să audăpersonal învățătura despre a doua venire. Domnul ținea în frâu spiritul deîmpotrivire, în timp ce slujitorii Săi explicau dovezile credinței lor. Uneori,unealta lui Dumnezeu era slabă, dar [360] Duhul lui Dumnezeu confereaputere adevărului Său. Prezența îngerilor era simțită în adunările acelea șimulți se alăturau zi de zi grupului credincioșilor. Mulțimile ascultau curespirația întretăiată cuvintele solemne care erau rostite pe măsură ce eraurepetate dovezile apropiatei reveniri a lui Hristos. Cerul și pământul păreau săse apropie unul de altul. Puterea lui Dumnezeu era simțită de cei vârstnici, detineri și de cei de vârstă mijlocie. Oamenii plecau acasă cu laude pe buze, iarsunetul voios străbătea până departe în tăcerea nopții. Niciunul dintre aceiacare au participat la astfel de adunări nu poate să uite vreodată acele sceneînsoțite de cel mai adânc interes.

ÎMPOTRIVIREAPropovăduirea unei date precise pentru venirea lui Hristos a stârnit o

împotrivire mare din partea multor oameni din toate clasele, de la pastoriicare vorbeau la amvoane și până la cei mai nepăsători și mai sfidătoripăcătoși. Cuvintele: „Nimeni nu știe ziua și ceasul!” se auzeau atât de pebuzele pastorilor ipocriți, cât și de pe buzele batjocoritorilor îndrăzneți. Ei și-au astupat urechile ca să nu audă explicația clară și armonioasă a textului, așacum era prezentată de cei ce indicau încheierea perioadelor profetice șisemnele pe care Hristos Însuși le profetizase ca fiind dovezile venirii Sale.

Mulți care pretindeau că Îl iubesc pe Mântuitorul declarau că ei nu seîmpotriveau predicării venirii Sale, ci obiectau doar cu privire la stabilireaunei date precise. Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu le citea inima. Ei nuvoiau să audă despre faptul că Hristos vine ca să judece lumea după dreptate.Ei fuseseră niște slujitori necredincioși și nu voiau ca faptele lor să suporteverificarea unui Dumnezeu care cercetează inimile; ei se temeau să-Lîntâlnească pe Domnul lor. Asemenea iudeilor din timpul primei veniri a luiHristos, ei nu erau pregătiți să-I spună bun venit lui Isus. Satana și îngerii luitresăltau și Îl zeflemiseau [361] pe Hristos și pe îngerii sfinți, arătând că aceiacare se declarau a fi poporul Său aveau o dragoste atât de mică față de El, încâtnu doreau venirea Sa.

Străjerii necredincioși au pus piedici înaintării lucrării lui Dumnezeu. Cândinteresul oamenilor era stârnit și începeau să întrebe cu privire la caleamântuirii, conducătorii aceștia pășeau între ei și adevăr, căutând să leliniștească temerile prin interpretarea falsă a Cuvântului lui Dumnezeu. Înlucrarea aceasta, Satana și pastorii neconsacrați s-au unit strigând: „Pace,pace”, în timp ce Dumnezeu nu vorbise despre pace. Asemenea fariseilor dinzilele lui Hristos, mulți au refuzat să intre în Împărăția cerurilor,împiedicându-i și pe aceia care voiau să intre. Sângele acestor suflete va ficerut din mâna lor.

Oriunde era propovăduită solia adevărului, oamenii cei mai umili și maiconsacrați din biserici au fost primii care au primit-o. Aceia care studiaupersonal Biblia nu puteau să nu vadă caracterul nebiblic al concepțiilorpopulare cu privire la profeție și, oriunde oamenii nu au fost amăgiți deeforturile făcute clare pentru a perverti și răstălmăci credința, oriunde auputut să cerceteze personal Cuvântul lui Dumnezeu, învățătura adventistă a

trebuit doar să fie comparată cu Scriptura pentru a se constata autoritatea eidivină.

Mulți au fost persecutați de frații lor necredincioși. Pentru a-și păstrapoziția în biserică, unii au fost de acord să păstreze tăcerea cu privire lasperanța lor, dar alții au simțit că credincioșia lor față de Dumnezeu leinterzicea să ascundă adevărurile pe care El li le încredințase. Nu puțini aufost excluși din biserică pentru singurul motiv că își exprimau credința învenirea lui Hristos. Pentru aceia care au suportat încercări din cauza credințeilor, cuvintele profetului au fost foarte prețioase. „Iată ce zic frații voștri, care văurăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ’Să-Și arate Domnul [362]slava, ca să vă vedem bucuria!’, dar ei vor rămâne de rușine!” (Isaia 66,5)

Îngerii lui Dumnezeu așteptau cu un interes profund să vadă rezultatulavertizării. Când bisericile, ca instituții, au respins solia, îngerii s-auîndepărtat de ele cu tristețe. Totuși în biserici erau mulți care încă nu fuseserăpuși la încercare cu privire la adevărul adventist. Mulți fuseseră înșelați desoții, soțiile, părinții sau copiii lor și fuseseră făcuți să creadă că este un păcatchiar și să asculte astfel de erezii, așa cum erau numite învățăturile prezentatede adventiști. Îngerilor li s-a poruncit să vegheze asupra acestor suflete,pentru că mai era încă o lumină ce urma să lumineze asupra lor de la tronullui Dumnezeu.

PREGĂTIREA PENTRU ÎNTÂLNIREA CU DOMNULAceia care primiseră solia au așteptat cu o dorință de nedescris venirea

Mântuitorului lor. Timpul când așteptau să-L întâlnească era foarte aproape.Ei s-au apropiat de ora aceea cu mult calm și solemnitate. Au rămas într-ocomuniune plăcută cu Dumnezeu, o pregustare a păcii pe care urmau să oaibă în strălucirea vieții de apoi. Niciunul dintre cei care au trăit experiențaaceasta a speranței și încrederii nu poate să uite orele acelea prețioase deașteptare. Treburile lumești au fost lăsate la o parte pentru câteva săptămâni.Credincioșii și-au cercetat cu atenție fiecare gând și fiecare simțământ alinimii, ca și când s-ar fi aflat pe patul de moarte și urmau peste câteva ore săînchidă ochii pentru scenele pământești. Nu au fost confecționate niciun felde „haine pentru înălțare”, dar toți au simțit nevoia unei dovezi interioarecare să arate că erau pregătiți să-L întâlnească pe Mântuitorul, iar hainele loralbe au fost curăția sufletului și un caracter curățat de păcat prin sângeleispășitor al lui Hristos.

Dumnezeu a plănuit să pună la încercare poporul Său. Mâna Sa a acoperitgreșeala din calculul perioadelor profetice. Nici adventiștii nu au descoperitgreșeala aceasta, nici [363] cei mai învățați dintre împotrivitorii lor nu audescoperit-o. Cei din a doua categorie au spus: „Calculul pe care îl faceți cuprivire la perioadele profetice este corect. Un eveniment mare este pe punctulde a avea loc, dar nu este evenimentul prezis de Miller, ci este convertirealumii, și nu a doua venire a lui Hristos.”

Timpul de așteptare a trecut, iar Hristos nu a venit să-Și elibereze poporul.Aceia care Îl așteptaseră pe Mântuitorul lor cu o dragoste și o credință sincerăau trecut printr-o dezamăgire amară. Totuși Domnul Își adusese laîndeplinire scopul: El încercase inima acelora care declaraseră că așteaptăvenirea Sa. Printre ei au fost mulți care fuseseră motivați doar de teamă.Mărturisirea lor de credință nu le influențase inima și viața. Cândevenimentul așteptat nu a avut loc, persoanele acestea au declarat că nufuseseră dezamăgite, deoarece nu crezuseră niciodată că Hristos va veni. Eleau fost printre primele care au batjocorit întristarea credincioșilor adevărați.

Totuși Domnul Isus și întreaga oștire îngerească priveau cu dragoste șisimpatie la cei încercați și credincioși, care fuseseră dezamăgiți. Dacă vălulcare despărțea lumea nevăzută de cea vizibilă ar fi fost dat la o parte, îngerii arfi fost văzuți apropiindu-se de aceste suflete statornice și apărându-le de

săgețile lui Satana.

CAPITOLUL 51

SOLIA ÎNGERULUI AL DOILEA Bisericile care au refuzat să primească solia primului înger au respins

lumina venită din cer. Solia aceea a fost transmisă din milă pentru a-i ajuta peoameni să își vadă adevărata stare lumească și alunecarea și să caute să sepregătească spre a-L întâmpina pe Domnul.

Prima solie îngerească avea scopul de a despărți biserica lui Hristos deinfluența degradatoare a lumii. Totuși, în situația multora, chiar și a celor cese declarau creștini, legăturile care îi țineau atașați de pământ au fost maiputernice decât atracțiile căii spre ceruri. Ei au ales să asculte voceaînțelepciunii lumești și s-au îndepărtat de solia adevărului care le cercetainima.

Dumnezeu dă lumina ca să fie îndrăgită și ascultată, nu să fie disprețuită șirespinsă. Lumina pe care o trimite El ajunge să fie întuneric pentru aceia careo disprețuiesc. Când Duhul lui Dumnezeu încetează să întipărească adevărulîn inima oamenilor, atât auzirea, cât și predicarea Cuvântului sunt zadarnice.

Când bisericile au nesocotit sfatul lui Dumnezeu, prin respingerea solieiadventiste, Domnul le-a respins. Primul înger a fost urmat de al doilea,proclamând: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toateneamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14,8). Adventiștii auînțeles solia aceasta ca fiind un anunț [364, 365] cu privire la căderea morală abisericilor, ca o consecință a respingerii primei solii. Proclamația: „A căzutBabilonul” a fost vestită în vara anului 1844 și, ca rezultat, aproximativcincizeci de mii de persoane s-au retras din biserici.

Aceia care au predicat prima solie îngerească nu s-au așteptat și nici nu auavut scopul de a produce dezbinări în biserici sau de a forma organizațiiseparate. „În toată activitatea mea”, a spus William Miller, „nu am avutniciodată dorința sau gândul de a înființa vreo confesiune separată de celeexistente sau de a face vreo biserică să beneficieze de pe urma alteia. M-amgândit să le aduc un beneficiu tuturor. Eu am presupus că toți creștinii se vorbucura de perspectiva venirii lui Hristos și că aceia care nu puteau să înțeleagăașa cum am înțeles eu nu-i vor iubi cu nimic mai puțin pe aceia care voradopta învățătura aceasta, ca urmare, eu nu am conceput că va fi nevoievreodată de adunări separate. Întregul meu scop a fost acela de a-mi arăta

dorința de a converti suflete la Dumnezeu, de a anunța lumea cu privire lavenirea judecății și de a-i convinge pe semenii mei să își pregătească inimapentru a fi în stare să-L întâlnească pe Dumnezeu în pace. Majoritatea celorconvertiți prin lucrarea mea s-au alăturat diferitelor biserici existente. Cândunele persoane au venit la mine să mă întrebe cu privire la datoria lor, eu le-am spus întotdeauna să meargă acolo unde se vor simți ca acasă și nu amfavorizat niciodată vreo confesiune în sfatul adresat acestor persoane.”

Pentru un timp, multe dintre biserici au primit bine lucrarea lui, dar cândau hotărât să se împotrivească adevărului adventist, ele au dorit să reprimeorice agitație cu privire la subiectul acesta. Ca urmare, aceia care acceptaserăînvățătura au trecut prin dificultăți grele și prin încercări. Ei își iubeaubisericile și nu voiau să se despartă de ele, dar când au fost ridiculizați șiasupriți și când li s-a refuzat privilegiul de a vorbi despre speranța lor sau de a[366] participa la adunările unde se predica despre venirea Domnului, în celedin urmă, mulți s-au ridicat și au aruncat de pe umeri jugul care le fuseseimpus.

Când au văzut că bisericile au respins mărturia Cuvântului lui Dumnezeu,adventiștii nu au mai putut să le considere ca fiind biserica lui Hristos,„stâlpul și temelia adevărului”, iar când solia: „A căzut Babilonul” a început săfie propovăduită, ei s-au simțit îndreptățiți să se despartă de legătura lor dintrecut cu biserica.

După respingerea primei solii, în biserici a avut loc o schimbare tristă.Pentru că adevărul a fost disprețuit, ideile false au fost primite și îndrăgite.Dragostea de Dumnezeu și credința în Cuvânt s-au răcit. Bisericile au întristatDuhul lui Dumnezeu, iar acesta a fost retras într-o mare măsură.

TIMPUL DE ÎNTÂRZIERECând anul 1843 a trecut fără să fi venit Domnul Isus, aceia care așteptaseră

cu credință venirea Sa au fost lăsați să treacă printr-un timp de îndoială șidificultate. Totuși, fără a ține cont de dezamăgirea lor, mulți au continuat săcerceteze Scripturile, examinând din nou dovezile credinței lor și studiind cuatenție profețiile pentru a obține o lumină mai mare. Mărturia Bibliei, caresusținea poziția lor, părea clară și convingătoare. Semnele inconfundabileindicau apropierea venirii lui Hristos. Credincioșii nu au putut să își explicedezamăgirea, totuși s-au simțit siguri că Dumnezeu îi condusese în experiențalor din trecut.

Credința lor a fost întărită într-o mare măsură prin înțelegerea directă șiconvingătoare a acelor pasaje din Scriptură care evidențiau un timp deîntârziere. Încă de la începutul anului 1842, Duhul lui Dumnezeu îlîndemnase pe Charles Fitch să alcătuiască o hartă profetică, iar adventiștii oconsiderau în general ca fiind o împlinire a poruncii date de [367] profetulHabacuc de a „scrie prorocia și de a o săpa pe table”. Cu toate acestea, nimeninu a înțeles atunci timpul de întârziere care era evidențiat de aceeași profeție.După dezamăgire, semnificația deplină a acestui pasaj din Scriptură a ajuns săfie clară. Profetul spunea astfel: „Scrie prorocia și sapă-o pe table, ca să sepoată citi ușor! Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie deîmplinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteaptă-o, căci va veni și se vaîmplini negreșit” (Habacuc 2,2.3).

Așteptătorii venirii lui Isus s-au bucurat că Acela care cunoaște sfârșitul dela început privise peste veacuri și, prevăzând dezamăgirea lor, le adresasecuvinte de curaj și speranță. Dacă nu ar fi fost astfel de pasaje ale Scripturii,care să arate că se aflau pe calea cea dreaptă, credința lor ar fi dat greș înceasul încercării.

În parabola celor zece fecioare din Matei, capitolul 25, experiențaadventiștilor este ilustrată de o întâmplare dintr-o căsătorie orientală.„Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele eraunechibzuite și cinci, înțelepte. Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cuele și untdelemn în vase.”

Mișcarea larg răspândită sub influența propovăduirii primei solii a

corespuns fecioarelor care au ieșit înaintea mirelui, iar trecerea timpului deașteptare, dezamăgirea și întârzierea au fost reprezentate de întârziereamirelui. După ce data stabilită trecuse, credincioșii adevărați au continuat săfie uniți prin credința că sfârșitul tuturor lucrurilor era aproape, dar curând aajuns să fie evident că ei își pierdeau, într-o anumită măsură, zelul șidevotamentul și cădeau în starea descrisă în parabolă, prin adormireafecioarelor în timpul întârzierii mirelui. [368]

În acel timp a început să apară fanatismul. Unii care declarau că sunt niștecredincioși zeloși ai soliei au respins Cuvântul lui Dumnezeu ca îndrumătorinfailibil și, pretinzând că sunt călăuziți de Duhul Sfânt, s-au lăsat conduși depropriile simțăminte, impresii și fantezii. Unii care manifestau un zel orb șifanatic i-au condamnat pe toți aceia care nu aprobau comportamentul lor.Ideile și practicile lor fanatice nu au fost simpatizate în niciun fel demajoritatea adventismului, și totuși au fost un motiv de reproș la adresacauzei adevărului.

Predicarea primei solii în anul 1843 și solia strigătului de la miezul nopțiidin anul 1844 au avut înclinația directă de a reprima fanatismul și dezbinarea.Cei care au luat parte la aceste evenimente solemne au fost în armonie unii cualții. Inimile lor erau pline de dragoste unul față de altul și față de Isus, pe carese așteptau să-L vadă curând. O singură credință și o singură speranțăbinecuvântată i-au ridicat mai presus de conducerea oricărei influențeomeneșt i și s-au dovedit a fi un scut de apărare împotriva atacurilor luiSatana.

CAPITOLUL 52

STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚII„Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate și au adormit. La miezul nopții, s-a

auzit o strigare: ’Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!’ Atunci, toate fecioareleacelea s-au sculat și și-au pregătit candelele” (Matei 25,5-7).

În vara anului 1844, adventiștii au descoperit greșeala din calculul anterioral perioadelor profetice și au stabilit o poziție corectă. S-a crezut că acele 2.300de zile din Daniel 8,14, despre care toți credeau că vor dura până la cea de adoua venire a lui Hristos, se vor încheia în primăvara anului 1844, dar acumau înțeles că perioada aceasta se întindea până în toamna aceluiași an, iaratenția adventiștilor a fost ațintită asupra acestui punct ca fiind data veniriiDomnului. Propovăduirea acestei solii cu privire la data venirii Domnului afost încă un pas în împlinirea parabolei celor zece fecioare, a cărei aplicare laexperiența adventiștilor fusese deja înțeleasă cu claritate.

Așa cum, în parabolă, strigătul de la miezul nopții s-a auzit anunțândapropierea mirelui, tot așa în împlinirea parabolei, la mijlocul perioadeidintre primăvara anului 1844, când s-a presupus la început că se vor încheiacele 2.300 de zile, și toamna anului 1844, dată pe care au descoperit-o ulteriorca fiind aceea la care se vor încheia în realitate, a fost vestit strigătul de lamiezul nopții, folosindu-se exact cuvintele Scripturii: „Iată, Mirele vine, ieșiți-i în întâmpinare.” [369, 370]

Mișcarea a cuprins toată țara, asemenea unui val. Ea a mers din oraș înoraș, din sat în sat și până în locurile izolate din țară, până când poporulașteptător al lui Dumnezeu a fost pe deplin deșteptat din somn. Înainte deproclamarea acesta, fanatismul a dispărut, asemenea primelor picături dechiciură care dispar odată cu răsăritul soarelui. Credincioșii și-au consolidatpoziția din nou, iar speranța și curajul le-au însuflețit inimile.

Lucrarea a fost liberă de acele extreme care se manifestă întotdeauna cândentuziasmul omenesc nu se află sub influența stăpânitoare a Cuvântului și aDuhului lui Dumnezeu. Ea a avut un caracter asemănător cu acele perioadede umilință și întoarcere la Domnul, care s-au văzut în mijlocul poporuluiIsrael din vechime după soliile de mustrare adresate de slujitorii Săi. Ea apurtat trăsăturile care caracterizează lucrarea lui Dumnezeu din fiecare veac.Nu s-a manifestat o bucurie plină de extaz, ci mai degrabă o cercetare adâncăa inimii, mărturisirea păcatului și renunțarea la lume. Sufletele cuprinse de

agonie erau împovărate de pregătirea pentru a-L întâmpina pe Domnul. Seînălțau rugăciuni perseverente și se arăta o consacrare fără rețineri față deDumnezeu.

Strigătul de la miezul nopții nu a fost vestit prin multe argumente, deșidovada Scripturii a fost clară și concludentă. Solia a fost însoțită de o putereconvingătoare care impresiona sufletul. Nu a existat nicio îndoială și niciunsemn de întrebare. Cu ocazia intrării triumfătoare a Domnului Hristos înIerusalim, oamenii care erau adunați din toate părțile țării pentru a participala sărbătoare s-au aglomerat pe Muntele Măslinilor și, pe când se alăturaumulțimii care Îl însoțea pe Isus, au fost inspirați de momentul acela și austrigat: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana încerurile preaînalte!” [371]

La data aceea, credința a adus răspunsuri la rugăciune – era o credință careavea în vedere răsplata. Asemenea ploilor care cad pe pământul însetat, Duhulharului a coborât peste cei ce se rugau stăruitor. Aceia care s-au așteptat săstea curând față în față cu Răscumpărătorul lor au simțit o bucurieinexprimabilă. Puterea Duhului Sfânt le-a sensibilizat inima, pe măsură ce valdupă val de slavă a lui Dumnezeu a venit peste cei credincioși și încrezători.

Aceia care au primit solia se apropiau cu atenție și solemnitate de timpulcând sperau să-L întâlnească pe Domnul lor. În fiecare dimineață, simțeau căprima lor datorie era să obțină dovada că sunt primiți de Dumnezeu. Inimilelor erau strâns unite, iar ei se rugau mult împreună și unul pentru altul.Adesea, se adunau împreună în locuri retrase pentru comuniune cuDumnezeu, iar rugăciunile de mijlocire se înălțau spre cer de pe câmpuri șidin dumbrăvi. Pentru ei, asigurarea aprobării Mântuitorului era mai necesarădecât hrana zilnică, iar dacă un nor le întuneca mintea, nu își găseau linișteapână când nu era îndepărtat. Când simțeau mărturia harului iertător, eidoreau nespus să-L vadă pe Acela pe care îl iubeau în sufletul lor.

DEZAMĂGIȚI, DAR NU PĂRĂSIȚITotuși ei au fost dezamăgiți din nou. Timpul de așteptare a trecut, iar

Mântuitorul lor nu a venit. Ei așteptaseră venirea Sa cu o încredere neclintită,iar acum se simțeau așa cum s-a simțit Maria când, venind la mormântulMântuitorului și găsindu-l gol, a vorbit plângând: „Au luat pe Domnul meu șinu știu unde L-au pus” (Ioan 20,13).

Pentru un timp, lumea necredincioasă a fost reținută de un simțământ deuimire și de teamă că solia ar putea să fie adevărată. [372] După trecerea dateistabilite, simțământul acesta nu a dispărut dintr-odată, iar cei din lume nu auîndrăznit să triumfe asupra celor dezamăgiți, dar când nu s-a văzut niciunsemn al mâniei lui Dumnezeu, ei și-au revenit din temerile lor și au început săridiculizeze și să batjocorească din nou. O mare parte dintre aceia caredeclaraseră credința în apropiata venire a Domnului au renunțat la aceastăconvingere. Unii care fuseseră foarte încrezători au fost răniți atât de adâncîncât, în mândria lor, au simțit că ar vrea să fugă de lume. Ei s-au plâns deDumnezeu asemenea lui Iona și au ales mai degrabă moartea decât viața.Aceia care își întemeiaseră credința pe opiniile altora, și nu pe Cuvântul luiDumnezeu erau acum gata să-și schimbe din nou părerile. Batjocoritorii i-aucâștigat în rândurile lor pe cei slabi și lași și s-au unit cu toții, crezând că deacum nu vor mai fi nici temeri, nici așteptări. Timpul trecuse, Domnul nuvenise, iar lumea putea să rămână la fel pentru mii de ani.

Credincioșii serioși și sinceri renunțaseră la totul pentru Hristos șiavuseseră parte de prezența Sa ca niciodată înainte. Ei au crezut că îi vestiserălumii ultima avertizare și, așteptând să fie primiți în curând în societateaDomnului lor divin și a îngerilor cerești, ei se retrăseseră într-o mare măsurădin mulțimea necredincioasă. Ei se rugaseră cu o dorință arzătoare: „Vino,Doamne Isuse, vino repede.” Totuși El nu venise. Iar acum, faptul de a lua dinnou asupra lor povara grea a grijilor și dificultăților vieții și de a suportatachinările și disprețul unei lumi batjocoritoare era o încercare grea pentru ei.

Totuși dezamăgirea aceasta nu a fost atât de mare ca aceea prin care autrecut ucenicii în timpul primei veniri a lui Hristos. Când Domnul Isus aintrat triumfător în Ierusalim, urmașii Săi au crezut că era pe punctul de aurca pe tronul lui David și de a elibera poporul Israel de [373] asupritorii lui.Cu mari speranțe și cu sufletele pline de bucurie, ei se întreceau unul pe altulîn a-I arăta cinste Împăratului lor. Mulți își așterneau hainele ca pe un covor

pe calea Sa ori fluturau înaintea Lui ramuri de palmier. În bucuria lor plină deentuziasm, ei se uneau aclamând bucuroși: „Osana, Fiul lui David!”

Când fariseii, tulburați și înfuriați de această izbucnire de bucurie, au doritca Domnul Isus să-i mustre pe ucenicii Săi, El a răspuns: „Vă spun că, dacăvor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19,40). Profeția trebuia să seîmplinească. Ucenicii au împlinit planul lui Dumnezeu, și totuși au fost sortițiunei dezamăgiri amare. La numai câteva zile după aceea, ei au fost martoriimorții pline de agonie a Mântuitorului și L-au depus în mormânt. Nici măcaruna dintre așteptările lor nu se împlinise, iar speranțele lor muriseră odată cuIsus. Până când Domnul lor nu ieșise triumfător din mormânt, ei nu auînțeles tot ce fusese prezis de profeție și „că Hristosul trebuia să pătimească șisă învie din morți”. În aceeași modalitate a fost împlinită profeția în perioadavestirii primei și a celei de a doua solii îngerești. Ele au fost vestite la timpulpotrivit și au adus la îndeplinire lucrarea pe care Dumnezeu a prevăzut-o.

Lumea se așteptase ca întregul sistem al adventismului să fie abandonat,pentru că timpul a trecut și Domnul Hristos nu a venit. Totuși, în timp ce,sub ispite puternice, mulți au renunțat la credința lor, unii au rămas fermi. Einu au putut să sesizeze nicio greșeală în calculul perioadelor profetice. Ceimai abili dintre împotrivitori nu reușiseră să răstoarne poziția lor. Esteadevărat că dăduseră greș cu privire la evenimentul așteptat, dar nici chiarfaptul acesta nu a putut să zguduie credința lor în Cuvântul lui Dumnezeu.[374]

Dumnezeu nu Și-a părăsit poporul. Duhul Său a rămas cu aceia care nu și-au negat în grabă lumina pe care o primiseră și nu au început să condamnemișcarea adventistă. Apostolul Pavel, privind peste veacuri, a scris cuvinte deîncurajare și de avertizare pentru așteptătorii greu încercați din criza aceasta:„Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!Căci aveți nevoie de răbdare ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, săputeți căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puțină, foarte puțină vreme, și Cel cevine va veni și nu va zăbovi. Și cel neprihănit va trăi prin credință: dar, dacădă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceiacare dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuireasufletului” (Evrei 10,35-39).

Singura lor cale de a fi în siguranță a fost aceea de a cultiva lumina pe care oprimiseră deja de la Dumnezeu, de a se ține strâns de făgăduințele Sale, de acontinua să cerceteze Scripturile, de a veghea și de a aștepta răbdători să

primească mai multă lumină.

CAPITOLUL 53

SANCTUARUL Pasajul din Scriptură care, mai presus de toate celelalte pasaje, fusese atât

temelia, cât și pilonul central pentru credința adventistă era declarația: „Pânăvor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul Locaș va ficurățit!” (Daniel 8,14). Acestea fuseseră niște cuvinte familiare pentru toțiaceia care crezuseră în apropiata revenire a Domnului. Profeția aceasta erarepetată cu bucurie de buzele a mii de oameni ca fiind cuvântul de ordine alcredinței lor. Toți au simțit că de evenimentele evidențiate în această profețiedepindeau așteptările lor cele mai strălucite și speranțele lor cele mai dragi. Sedovedise că aceste zile profetice se vor încheia în toamna anului 1844.Asemenea restului lumii creștine, adventiștii de atunci susțineau că pământul,sau o parte din el, era sanctuarul, iar curățirea sanctuarului însemna curățireapământului prin foc în ultima mare zi. Ei au înțeles că evenimentul acesta vaavea loc la a doua venire a lui Hristos. De aceea, au ajuns la concluzia căHristos Se va întoarce pe pământ în anul 1844.

Timpul stabilit sosise, dar Domnul nu a venit. Credincioșii au știut cădeclarațiile Cuvântului lui Dumnezeu nu puteau să dea greș și căinterpretarea lor cu privire la profeție trebuia să fie greșită, dar unde eragreșeala? Mulți au tăiat în grabă nodul dificultății, negând că acele 2.300 dezile s-au încheiat în anul 1844. Totuși, pentru poziția aceasta, nu putea să fieadusă nicio dovadă, [375, 376] cu excepția faptului că Domnul Hristos nuvenise la data așteptată. Ei au argumentat că, dacă zilele profetice seîncheiaseră în 1844, Hristos ar fi trebuit să fi venit pentru a curăți sanctuarul,curățind pământul prin foc și că, având în vedere că El nu venise, zilele nuputeau să se fi încheiat.

Deși majoritatea adventiștilor au renunțat la calculul anterior al perioadelorprofetice și, în consecință, au negat corectitudinea mișcării întemeiate pe acelcalcul, câțiva nu au fost dispuși să renunțe la punctele de credință și laexperiența care au fost susținute de Scripturi și de mărturia deosebită aDuhului lui Dumnezeu. Ei au crezut că adoptaseră principii de interpretaretemeinice în studiul Scripturilor și că datoria lor era să rămână cu fermitate laadevărurile pe care le obținuseră deja și, ca urmare, au continuat să meargă peaceeași cale a cercetării biblice. Ei și-au revizuit poziția cu rugăciune

stăruitoare și au studiat Scripturile ca să-și descopere greșeala. Pentru că nuau putut să vadă nicio greșeală în explicarea pe care au dat-o perioadelorprofetice, au fost determinați să examineze mai îndeaproape subiectulsanctuarului.

SANCTUARUL PĂMÂNTESC ȘI CEL CERESCÎn cercetarea lor, ei au aflat că sanctuarul pământesc, construit de Moise la

porunca lui Dumnezeu în conformitate cu modelul care i-a fost arătat pemunte, a fost „o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri șijertfe”, că acele două încăperi sfinte erau „chipurile lucrurilor care sunt înceruri”, că Hristos, Marele Preot, este un „slujitor al Locului Preasfânt și aladevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul”, că „Hristosn-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipuladevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, [377] ca să Seînfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” (Evrei 9,9.23; 8,2; 9,24).

Sanctuarul din cer, în care Domnul Isus slujește pentru noi, este mareleoriginal, iar sanctuarul construit de Moise a fost o copie a acestuia. Așa cumsanctuarul de pe pământ a avut două încăperi, Sfânta și Sfânta Sfintelor, totastfel în Sanctuarul ceresc sunt două locuri sfinte. Chivotul care conțineaLegea lui Dumnezeu, altarul tămâierii și alte unelte folosite în serviciulsanctuarului pământesc își au corespondentul în Sanctuarul ceresc. Într-oviziune sfântă, lui Ioan i s-a îngăduit să intre în cer și acolo a văzut sfeșnicul șialtarul tămâierii, iar când „templul lui Dumnezeu a fost deschis”, el a văzut„chivotul legământului” (Apocalipsa 4,5; 8,3; 11,19).

Cei care căutau adevărul au găsit o dovadă indiscutabilă a existenței unuisanctuar în ceruri. Moise a făcut sanctuarul pământesc după modelul care i-afost arătat. Apostolul Pavel a declarat că modelul acela era adevăratulSanctuar din cer (Evrei 8,2.5). Apostolul Ioan a mărturisit că văzuse unsanctuar în ceruri.

În anul 1844, la încheierea celor 2.300 de zile, pe pământ nu mai exista demulte secole niciun sanctuar, prin urmare, sanctuarul scos în evidență îndeclarația: „Până vor trece două mii trei sute de zile, apoi sfântul Locaș va ficurățit”, trebuia să fie Sanctuarul din cer. Dar cum putea Sanctuarul din cer săaibă nevoie de curățire? Cercetătorii profeției s-au întors din nou la Scripturiși au aflat că acea curățire nu era o îndepărtare a murdăriei fizice, deoarecetrebuia să fie făcută cu sânge și, ca urmare, trebuia să fie o curățire de păcat.Apostolul spune astfel: „Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri,au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca însăși [378] lucrurile cerești să fiecurățite cu jertfe mai bune decât acestea” (Evrei 9,33).

Pentru a cunoaște mai bine curățirea la care face referire profeția, era

necesară înțelegerea lucrării de slujire din Sanctuarul ceresc. Aceasta putea săfie cunoscută numai din lucrarea de slujire care s-a desfășurat în sanctuarulpământesc, deoarece apostolul Pavel declară că preoții care au oficiat acolo aufăcut „o slujbă care este chipul și umbra lucrurilor cerești” (Evrei 8,5).

CURĂȚIREA SANCTUARULUIDupă cum păcatele oamenilor din vechime erau transferate simbolic asupra

sanctuarului pământesc, prin sângele jertfei pentru păcat, tot așa păcatelenoastre sunt transferate în fapt asupra Sanctuarului ceresc, prin sângele luiHristos. Și după cum curățirea tipică a sanctuarului pământesc era îndeplinităprin îndepărtarea păcatelor care îl întinaseră, tot așa curățirea reală a celuiceresc trebuia să fie îndeplinită prin îndepărtarea, sau ștergerea, păcatelorcare sunt înregistrate acolo. Faptul acesta făcea necesară o examinare acărților cerești pentru a stabili cine este îndreptățit să beneficieze de ispășireasăvârșită de Domnul Hristos, prin pocăința de păcat și prin credința în El. Caurmare, curățirea Sanctuarului implică o judecată de cercetare. Lucrareaaceasta trebuia să fie îndeplinită înainte ca Domnul Hristos să vină pentru a-isalva pe cei din poporul Său, deoarece atunci când vine, răsplata Sa este cu El,ca să dea fiecărui om după faptele lui (Apocalipsa 22,12).

Astfel, aceia care au urmat lumina progresivă a cuvântului profetic auînțeles că, în loc de a veni pe pământ, în 1844, la încheierea celor 2.300 de zileprofetice, Domnul Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc, înprezența lui Dumnezeu, pentru a îndeplini lucrarea finală a ispășirii, carepregătea venirea Sa.

CAPITOLUL 54

A TREIA SOLIE ÎNGEREASCĂ Când a intrat în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc pentru a îndeplini

lucrarea finală a ispășirii, Domnul Hristos le-a încredințat slujitorilor Săiultima solie a milei, care urma să-i fie vestită lumii. Aceasta este avertizareaîngerului al treilea din Apocalipsa, capitolul 14. Imediat după proclamarea ei,profetul Îl vede pe Fiul omului venind în slavă pentru secerișul pământului.

Așa cum era profetizat în Scripturi, lucrarea de slujire a Domnului Hristosîn Sfânta Sfintelor a început odată cu încheierea zilelor profetice, în anul1844. Aceasta este data la care se aplică declarațiile lui Ioan în Apocalipsa:„Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-a văzut chivotullegământului Său” (Apocalipsa 11,19). Chivotul legământului lui Dumnezeuse află în cea de a doua încăpere a Sanctuarului. Când Domnul Hristos aintrat acolo pentru a sluji în favoarea celor păcătoși, templul a fost deschis șis-a văzut chivotul lui Dumnezeu. Maiestatea și puterea lui Dumnezeu le-aufost descoperite celor care Îl priveau prin credință pe Mântuitorul îndeplinindlucrarea de mijlocire. Când slava Sa a umplut templul, lumina care venea dinSfânta Sfintelor a fost revărsată asupra poporului așteptător al Său de pepământ.

Prin credință, ei L-au urmat pe Marele Preot din Sfânta în Sfânta Sfintelorși L-au văzut prezentându-Și sângele înaintea chivotului lui Dumnezeu. Închivotul sfânt se află Legea Tatălui, aceeași care a fost rostită de [379, 380]Dumnezeu Însuși în mijlocul tunetelor de pe Sinai și care a fost scrisă cudegetul Său pe tablele de piatră. Nicio poruncă nu a fost anulată, nicio iotăsau o frântură nu a fost schimbată. Când i-a dat lui Moise o copie a Legii Sale,Dumnezeu a păstrat marele original în Sanctuarul ceresc. Pe măsură ceparcurge poruncile sfinte, căutătorul adevărului găsește, chiar în mijloculDecalogului, porunca a patra, așa cum a fost proclamată pentru prima dată:„Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Să lucrezi șase zile și să-țifaci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului,Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiicata, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este înele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de

odihnă și a sfințit-o” (Exod 20,8-11).Duhul lui Dumnezeu a impresionat inima acestor cercetători ai Cuvântului

Său. Ei au fost convinși că, fără să știe, călcaseră porunca a patra, prindesconsiderarea zilei de odihnă a Creatorului. Ei au început să examinezedovezile pentru respectarea primei zile a săptămânii în locul zilei pe careDumnezeu o sfințise, dar nu au putut să găsească în Scripturi nicio dovadă căporunca a patra fusese anulată sau că Sabatul fusese schimbat și căbinecuvântarea care a sfințit ziua a șaptea nu fusese înlăturată niciodată. Eicăutaseră cu sinceritate să cunoască și să împlinească voia lui Dumnezeu, iarcând au înțeles că sunt niște călcători ai Legii Sale, inima li s-a umplut deîntristare. Îndată, și-au dovedit credincioșia față de Dumnezeu respectândsfințenia Sabatului Său.

Eforturile depuse pentru a răsturna credința lor au fost multe și serioase.Nimeni nu putea să nu înțeleagă faptul că [381] sanctuarul pământesc era unsimbol sau o copie a modelului ceresc, că Legea aflată în chivotul de pepământ era o transcriere exactă a Legii aflate în Sanctuarul din cer și că oacceptare a adevărului cu privire la Sanctuarul ceresc implica o recunoaștere acerințelor Legii lui Dumnezeu, precum și obligația de a respecta Sabatulporuncii a patra.

Aceia care primiseră lumina despre lucrarea de mijlocire îndeplinită deHristos și perpetuitatea Legii lui Dumnezeu au descoperit că acestea erauadevărurile scoase în evidență de solia a treia. Îngerul declară: „Aici esterăbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”(Apocalipsa 14,12). Afirmația aceasta este precedată de o avertizare solemnăși îngrozitoare: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnulei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnatneamestecat în paharul mâniei Lui” (Apocalipsa 14,9.10). Pentru înțelegereaacestei solii era necesară o interpretare a simbolurilor folosite. Ce reprezentaufiara, chipul și semnul? Din nou, aceia care căutau adevărul s-au întors lastudiul profețiilor.

FIARA ȘI CHIPUL EIPrima fiară reprezintă Biserica Romană, o organizație ecleziastică

îmbrăcată în veșmintele puterii civile, care avea autoritatea de a-i pedepsi petoți disidenții ei. Chipul fiarei reprezintă o altă organizație religioasăîmbrăcată în veșmintele unei puteri asemănătoare. Formarea acestui chip estelucrarea acelei fiare a cărei apariție pașnică și ale cărei declarații blânde o facsă fie un simbol atât de izbitor al Statelor Unite. Aici trebuie să fie găsit unchip al papalității. Când bisericile din țara noastră se vor uni asupra unorpuncte de credință pe care le susțin în comun și [382] vor influența statul săimpună hotărârile lor și să susțină instituțiile lor, atunci America protestantăva fi format un chip al ierarhiei romane. Atunci, biserica adevărată va fiasaltată de persecuție, la fel cum a fost poporul lui Dumnezeu din vechime.

Fiara cu coarne ca de miel le poruncește tuturor, „mici și mari, bogați șisăraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, șinimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adicănumele fiarei sau numărul numelui ei” (Apocalipsa 13,16.17). Acesta estesemnul cu privire la care avertizează îngerul al treilea. Este semnul primeifiare, sau al papalității, și, ca urmare, trebuie să fie căutat printre trăsăturiledistinctive ale acelei puteri. Profetul Daniel a declarat că Biserica Romană,simbolizată de cornul cel mic, urma să se gândească să schimbe vremurile șiLegea (Daniel 7,25), în timp ce apostolul Pavel o descrie ca fiind omulfărădelegii (2 Tesaloniceni 2,3.4), care avea să se înalțe mai presus deDumnezeu. Papalitatea putea să se înalțe mai presus de Dumnezeu numaischimbând Legea Sa, pentru că oricine respectă în cunoștință de cauză o legeschimbată în felul acesta va acorda cinstea supremă acelei puteri care a făcutschimbarea.

Porunca a patra, pe care Roma a îndrăznit să o înlăture, este singuraporuncă a Decalogului care Îl indică pe Dumnezeu ca fiind Creatorulcerurilor și al pământului, deosebindu-L în felul acesta pe Dumnezeul celadevărat de dumnezeii falși. Sabatul a fost instituit pentru a comemoralucrarea creației și, ca urmare, pentru a îndrepta mintea oamenilor spreDumnezeul cel adevărat și viu. Puterea Sa creatoare este citată pretutindeni înScripturi ca fiind dovada că Dumnezeul lui Israel este superior zeitățilorpăgâne. Dacă Sabatul ar fi fost respectat întotdeauna, gândurile șisentimentele oamenilor ar fi fost conduse la Creatorul lor, ca obiect al

venerației și închinării și [383] nu ar mai fi existat niciun idolatru, ateu saunecredincios.

Instituția care Îl indică pe Dumnezeu ca fiind Creatorul este un semn aldreptului Său de a avea autoritate asupra făpturilor pe care le-a făcut.Schimbarea Sabatului este semnul autorității Bisericii Romane. Aceia care,deși înțeleg cerințele poruncii a patra, aleg să respecte un sabat fals, în loculSabatului adevărat, prin faptul acesta, îi aduc omagiu puterii care a impussabatul fals.

O SOLIE SOLEMNĂSolia îngerului al treilea conținea amenințarea cea mai înspăimântătoare

care le-a fost adresată vreodată muritorilor. Un păcat care face să coboaremânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă trebuie să fie îngrozitor. Oameniinu trebuie să fie lăsați în întuneric cu privire la acest subiect important, iaravertizarea împotriva acestui păcat trebuie să-i fie vestită lumii înainte devenirea judecăților lui Dumnezeu, pentru ca toți să știe de ce urmează să fieloviți și să aibă șansa de a scăpa.

În miezul acestui mare conflict s-au dezvoltat două clase opuse. O clasă „seînchină fiarei și chipului ei și primește semnul ei”, aducând asupra eijudecățile înspăimântătoare cu care a amenințat îngerul al treilea. Cealaltăclasă, aflată într-un contrast izbitor cu lumea, „păzește poruncile luiDumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14,9.12).

Adevărurile care li s-au descoperit celor ce primiseră solia îngerului altreilea erau cruciale. Când și-au revăzut experiența de la prima vestire a celeide a doua veniri și până la trecerea datei prevăzute în 1844, ei au înțelesexplicația dezamăgirii lor, iar speranța și bucuria le-au însuflețit inima dinnou. Lumina sanctuarului a iluminat trecutul, prezentul [384] și viitorul, iarei au știut că Dumnezeu îi condusese prin providența Sa negreșită. Acum, cuun curaj și o credință mai fermă, ei s-au unit în vestirea avertizării îngerului altreilea. De la 1844, ca o împlinire a profeției din solia îngerului al treilea,atenția lumii a fost atrasă spre Sabatul adevărat și un număr tot mai mare deoameni se întorc fără încetare la respectarea zilei sfinte a lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 55

O PLATFORMĂ NECLINTITĂAm văzut un grup de oameni care stăteau neclintiți și atenți, care nu îi

aprobau în niciun fel pe aceia care voiau să tulbure credința lor bineîntemeiată. Dumnezeu îi privea cu o expresie de aprobare. Mi-au fost arătațitrei pași – prima, a doua și a treia solie îngerească. Îngerul meu însoțitor a zis:„Vai de cel care ar muta o piatră sau ar clinti un ac din cele trei solii! Înțelegereaacestor solii este de o importanță vitală. Destinul sufletelor depinde de felul încare sunt primite.”

Am fost condusă din nou prin istoria vestirii acestor solii și am văzut cât descump plătiseră cei din poporul lui Dumnezeu pentru experiența lor. Eafusese obținută prin multă suferință și lupte aspre. Dumnezeu îi condusesepas cu pas până când îi așezase pe o platformă solidă și neclintită. Am văzutpersoane care se apropiau de platformă și cercetau temelia. Unele pășeauimediat pe ea cu bucurie. Altele începeau să găsească defecte la temelie. Eledoreau să fie făcute îmbunătățiri pentru ca platforma să fie mai bună, iaroamenii, mai fericiți.

Unii au coborât de pe platformă pentru a o cerceta și au declarat că fusesepusă greșit. Totuși am văzut că aproape toți au stat cu fermitate pe platformăși i-au îndemnat pe aceia care coborâseră de pe ea să înceteze a-și exprimanemulțumirile, pentru că Dumnezeu [386] era Maestrul Ziditor, iar ei luptauîmpotriva Sa. Ei și-au adus aminte de lucrarea minunată a lui Dumnezeu, careîi condusese pe platforma cea neclintită, și-au ridicat ochii spre cer și, launison, L-au lăudat pe Dumnezeu cu voce tare. Faptul acesta i-a influențat peunii dintre aceia care se plânseseră și părăsiseră platforma și, cu un chipumilit, au urcat iarăși pe ea.

REPETAREA EXPERIENȚEI IUDEILORAtenția mi-a fost îndreptată înapoi spre propovăduirea primei veniri a

Domnului Hristos. Ioan Botezătorul a fost trimis în duhul și puterea lui Iliepentru a pregăti calea lui Isus. Aceia care au respins mărturia lui Ioan nu aubeneficiat de învățăturile lui Isus. Împotrivirea față de solia care a vestitvenirea Sa i-a pus într-un loc unde nu au putut să primească imediat dovadacea mai puternică a faptului că El era Mesia. Satana i-a determinat pe aceiacare au respins solia lui Ioan să meargă mai departe, și anume să-L respingă șisă-L răstignească pe Hristos. Prin faptul acesta, ei s-au pus într-o situație încare nu au putut să primească binecuvântarea din Ziua Cincizecimii, care i-arfi învățat calea spre Sanctuarul ceresc.

Sfâșierea perdelei din templu a arătat că jertfele și rânduielile iudaice nuaveau să mai fie primite. Jertfa cea mare fusese adusă și fusese primită, iarDuhul Sfânt, care a coborât în Ziua Cincizecimii, a condus gândurileucenicilor de la sanctuarul pământesc la cel ceresc, unde Domnul Isus intrasecu propriul sânge pentru a le împărtăși ucenicilor Săi beneficiile ispășirii Sale.Dar iudeii au rămas într-un întuneric deplin. Ei au pierdut toată lumina pecare ar fi putut să o aibă cu privire la Planul de Mântuire și au continuat să seîncreadă în jertfele și darurile lor inutile. Sanctuarul ceresc luase locul celuipământesc, totuși evreii nu știau despre [387] schimbarea aceasta. Ca urmare,ei nu au putut să beneficieze de mijlocirea Domnului Hristos în Locul Sfânt.

Mulți privesc cu oroare comportamentul iudeilor care L-au respins și L-aurăstignit pe Hristos și, când citesc istoria acestui abuz rușinos, ei cred că Îliubesc și că nu L-ar fi negat niciodată, așa cum a făcut Petru, nici nu L-ar firăstignit așa cum au făcut iudeii. Totuși Dumnezeu, care citește inimiletuturor, a pus la încercare dragostea pe care ei au declarat că o simt pentruIsus.

Tot cerul a privit cu interesul cel mai adânc primirea soliei primului înger.Totuși mulți care au declarat că Îl iubesc pe Isus și care au vărsat lacrimi cândau citit povestea crucii au râs de vestea bună a revenirii Sale. În loc de a primisolia cu bucurie, ei au declarat că aceasta era o amăgire. Ei i-au urât pe aceiacare au iubit venirea Sa și i-au dat afară din biserici. Aceia care au respinsprima solie nu au putut să beneficieze de cea de a doua, nici de soliastrigătului de la miezul nopții, care urma să-i pregătească să intre cu Isus, princredință, în Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Prin respingerea celor

două solii anterioare, și-au întunecat înțelegerea într-o asemenea măsurăîncât nu pot să vadă nicio lumină în solia îngerului al treilea, care arată caleaspre Sfânta Sfintelor.

CAPITOLUL 56

AMĂGIRILE LUI SATANA Satana a început să amăgească încă din Eden. El i-a zis Evei: „Hotărât că nu

veți muri.” Aceasta a fost prima lecție a lui Satana cu privire la nemurireasufletului, iar el a continuat să prezinte amăgirea aceasta din vremea aceea șipână în prezent și va continua să o prezinte până când robia copiilor luiDumnezeu se va încheia. Atenția mi-a fost îndreptată spre Adam și Eva înEden. Ei au mâncat din pomul oprit, iar apoi în jurul pomului vieții a fostpusă o sabie de foc, iar Adam și Eva au fost alungați din grădină, ca nu cumvasă mănânce din pomul vieții și să ajungă niște păcătoși nemuritori. Roadeleacestui pom aveau rolul de a perpetua nemurirea. Am auzit un îngerîntrebând: „Cine din familia lui Adam a trecut de acea sabie de foc și amâncat din pomul vieții?” Am auzit un alt înger răspunzând: „Nimeni dinfamilia lui Adam nu a trecut de sabia de foc și nu a mâncat din pomul acela,ca urmare nu există niciun păcătos nemuritor.” Sufletul care păcătuiește vasuferi o moarte veșnică – o moarte din care nu va fi nicio speranță a învierii,iar mânia lui Dumnezeu va fi împăcată.

Eu m-am mirat că Satana a putut să aibă un succes atât de mare în a-i facepe oameni să creadă că declarația lui Dumnezeu: „Sufletul care păcătuieșteacela va muri” (Ezechiel 18,4) înseamnă că sufletul care păcătuiește nu vamuri, ci va trăi veșnic în chinuri. Îngerul a spus: „Viața este viață, indiferent[388, 389] dacă este în durere sau în fericire. Moartea este lipsită de durere, debucurie și de ură.”

Satana le-a spus îngerilor lui să facă un efort deosebit pentru a răspândiminciuna care i-a fost repetată Evei în Eden – „Hotărât că nu veți muri”.Când ideea aceasta falsă a fost primită de oameni și au fost determinați săcreadă că omul era nemuritor, Satana i-a determinat pe oameni să creadă căpăcătosul va trăi într-un chin veșnic. Apoi, a fost pregătită calea ca Satana sălucreze prin reprezentanții lui și să-L înfățișeze pe Dumnezeu înainteaoamenilor ca fiind un tiran răzbunător – unul care îi aruncă în iad pe toțiaceia care nu Îl mulțumesc și îi face să simtă pentru totdeauna mânia Sa, iarîn timp ce ei suferă un chin de nedescris și se zvârcolesc în flăcări veșnice, Eleste arătat privind la ei cu satisfacție. Satana a știut că, dacă ideea aceasta falsăva fi primită, Dumnezeu va fi urât de mulți, în loc de a fi iubit și adorat, și de

asemenea a știut că mulți vor fi determinați să creadă că amenințărileCuvântului lui Dumnezeu nu se vor împlini literal, pentru că ar fi împotrivacaracterului Său binevoitor și iubitor să trimită în chinuri veșnice făpturile pecare le crease.

O altă extremă pe care Satana i-a determinat pe oameni să o adopte esteaceea de a trece cu vederea în totalitate dreptatea lui Dumnezeu șiamenințările Cuvântului Său și de a-L reprezenta ca fiind atât de milos încâtva face să nu piară nimeni, ci toți, atât cei sfinți, cât și cei păcătoși, vor fimântuiți, în cele din urmă, și primiți în Împărăția Sa.

Ca urmare a ideilor populare false cu privire la nemurirea sufletului și lachinul fără sfârșit, Satana profită de o altă clasă de oameni și îi determină săconsidere că Biblia este o carte neinspirată. Ei cred că ea prezintă multelucruri bune, dar nu se pot baza pe ea și nu pot să o iubească, pentru că aufost învățați că ea promovează învățătura despre iadul veșnic. [390]

O altă clasă de oameni este condusă de Satana chiar mai departe, așa încâtsă nege existența lui Dumnezeu. Ei nu pot să vadă nicio consecvență încaracterului Dumnezeului Bibliei, dacă El va aduce torturi îngrozitoarepentru veșnicie asupra unei părți din familia omenească. Ca urmare, ei neagăatât Biblia, cât și pe Autorul ei și consideră că moartea este un somn veșnic.

Mai există și o altă clasă de oameni care sunt temători și timizi. Pe aceștia,Satana îi ispitește să săvârșească păcate și, după ce au păcătuit, el le spune căplata păcatului nu este moartea, ci o viață de torturi îngrozitoare, careurmează a fi suportate de-a lungul veacurilor fără sfârșit ale veșniciei. Printr-oasemenea exagerare a ororilor unui iad fără sfârșit, el pune stăpânire pemintea lor slabă, iar ei își pierd rațiunea. Apoi, Satana și îngerii lui tresaltă, iarcei necredincioși și ateii se unesc pentru a aduce reproșuri creștinismului. Eideclară că aceste rele sunt rezultatele naturale ale credinței în Biblie și înAutorul ei, în timp ce ele sunt rezultatele acceptării unei erezii populare.

SCRIPTURILE SUNT O APĂRARE SIGURĂAm văzut că oștirile cerești erau pline de indignare din cauza acestei lucrări

nerușinate a lui Satana. Am întrebat de ce trebuia să se îngăduie ca toateaceste amăgiri să aibă influență asupra minții oamenilor, în timp ce îngerii luiDumnezeu erau atât de puternici și, dacă li s-ar fi poruncit, ei ar fi putut săanihileze cu ușurință puterea vrăjmașului. Apoi, am văzut că Dumnezeu știacă Satana va încerca orice șiretlic pentru a-l nimici pe om, prin urmare Elfăcuse în așa fel încât Cuvântul Său să fie scris, iar planurile Sale cu privire laneamul omenesc să fie prezentate cu atâta claritate încât nici cel mai slab sănu fie nevoit să greșească. După ce i-a dat omului Cuvântul Său, El l-a păstratcu atenție, ca să nu fie nimicit de Satana, de îngerii lui sau de vreunul dintrereprezentanții săi. În timp ce alte cărți puteau să fie distruse, aceasta urma săfie nemuritoare. Aproape de încheierea timpului, [391] când amăgirile luiSatana vor spori, Cuvântul lui Dumnezeu este multiplicat, așa încât oricinedorește să poată avea un exemplar și, dacă vor dori oamenii, vor putea să seînarmeze împotriva amăgirilor și a minunilor mincinoase ale lui Satana.

Am văzut că Dumnezeu păzise Biblia într-o modalitate deosebită, totuși,când exemplarele erau puține, oamenii învățați au schimbat cuvintele încâteva locuri, crezând că o fac să fie mai clară, în timp ce, în realitate, ei aufăcut de neînțeles ce era clar, așa încât textul a înclinat spre susținereaconcepțiilor lor prestabilite, care erau guvernate de tradiție. Cu toate acestea,am văzut că, în ansamblu, Cuvântul lui Dumnezeu constituie un lanțdesăvârșit, în care verigile sunt legate între ele și o parte explică o altă parte.Căutătorii adevărați ai adevărului nu sunt nevoiți să greșească, deoarece nunumai că Biblia este simplă și clară în prezentarea căii vieții, dar și DuhulSfânt este dat spre a călăuzi în vederea înțelegerii acelei căi a vieții care estedescoperită în ea.

Am văzut că îngerii lui Dumnezeu nu exercită niciodată un control asupraminții oamenilor. Dumnezeu îi prezintă omului viața și moartea, iar omulpoate să aleagă. Mulți doresc viața, dar continuă să meargă pe calea cea largă.Ei aleg să se răzvrătească împotriva guvernării lui Dumnezeu, fără a lua înconsiderare harul și mila Sa cea mare, care s-au manifestat prin faptul că L-adat pe Fiul Său să moară pentru ei. Aceia care nu aleg să primească mântuireaplătită atât de scump trebuie să fie pedepsiți. Totuși am văzut că Dumnezeunu-i va trimite în iad ca să suporte un chin fără sfârșit, nici nu îi va lua în cer,

deoarece, dacă i-ar duce în tovărășia celor curați și sfinți, ei s-ar simți nespusde nefericiți. Dumnezeu îi va nimici cu desăvârșire, ca și când nu ar fi existatniciodată, iar atunci dreptatea Sa va fi împlinită. El l-a făcut pe om din țărânapământului, iar cei neascultători și nesfinți vor fi mistuiți de foc și se vorîntoarce înapoi în țărână. Am văzut că bunăvoința și [392] mila luiDumnezeu în această privință ar trebui să-i determine pe toți să admirecaracterul Său și să adore Numele Său sfânt. După ce nelegiuiții sunt nimicițide pe pământ, întreaga oștire îngerească va spune: „Amin!”

Satana privește cu o mare satisfacție la aceia care, deși pretind că poartănumele lui Hristos, totuși se prind strâns de amăgirile pe care le-a inventat elînsuși. Lucrarea lui continuă să fie aceea de a concepe amăgiri noi, iar putereași iscusința lui în direcția aceasta sporesc fără încetare. El i-a determinat pereprezentanții Săi, papi și preoți, să se înalțe pe ei înșiși și să-i stârnească peoameni să-i persecute cu înverșunare și să-i nimicească pe aceia care nu suntdispuși să accepte amăgirile lui. Oh, ce suferință și agonie vor fi făcuți săîndure urmașii prețioși ai lui Hristos! Îngerii au păstrat un raport credincioscu privire la toate aceste suferințe. Satana și îngerii lui le-au spus triumfătoriîngerilor care le slujeau acestor sfinți suferinzi că nu va mai rămâne niciuncreștin adevărat pe pământ, pentru că toți vor fi uciși. Am văzut că, în timpulpersecuțiilor, biserica lui Dumnezeu era curată. Nu era niciun pericol caoamenii corupți să intre în ea, pentru că, toți creștinii adevărați, careîndrăzneau să-și declare credința, erau în pericolul de a fi trași pe roată, arșipe rug și de a suferi toate torturile pe care Satana și îngerii lui răi puteau să leinventeze sau să le inspire minții oamenilor.

CAPITOLUL 57

SPIRITISMULÎnvățătura despre nemurirea naturală a sufletului a pregătit calea pentru

spiritismul modern. Dacă morții sunt primiți în prezența lui Dumnezeu și aîngerilor sfinți și au privilegiul de a cunoaște mult mai mult decât au cunoscutînainte, de ce nu s-ar întoarce pe pământ pentru a-i ilumina și învăța pe ceivii? Cum ar putea aceia care cred în starea conștientă în moarte să respingăceva care ar veni la ei ca o lumină transmisă de spirite proslăvite? Aici se aflăun mijloc considerat sfânt, prin care Satana lucrează pentru realizareascopurilor lui. Îngerii căzuți, care împlinesc poruncile lui Satana, apar subforma unor soli veniți din lumea spiritelor. În timp ce pretind a-i pune pe ceivii în legătură cu cei morți, Satana își exercită influența fascinantă asupraminții lor.

El are chiar și puterea de a face să apară înaintea oamenilor prietenii lordecedați. Contrafacerea este perfectă, înfățișarea familiară, cuvintele și tonulvocii sunt reproduse cu o claritate uimitoare. Mulți sunt mângâiați deasigurarea că persoanele care le-au fost dragi se bucură de fericirea cerului,fără să suspecteze pericolul de a asculta duhurile amăgitoare și învățăturiledracilor.

Odată ce au fost făcuți să creadă că morții se întorc realmente pentru a stade vorbă cu ei, Satana va face să apară înaintea lor oameni care au muritnepregătiți pentru a-L întâlni pe Hristos la a doua Sa venire. [393, 394] Eipretind că sunt fericiți în cer și chiar că ocupă o poziție înaltă acolo, iar astfelse răspândește larg ideea falsă că nu se face nicio deosebire între ceineprihăniți și cei nelegiuiți. Pretinșii vizitatori din lumea spiritelor adresează,uneori, avertizări și atenționări care se dovedesc a fi corecte. Apoi, după ceîncrederea este obținută, ei prezintă învățături care subminează directcredința în Scripturi. Cu aparența unui interes profund pentru bunăstareaprietenilor lor de pe pământ, ei introduc ideile false cele mai periculoase.Faptul că afirmă unele adevăruri și, uneori, sunt în stare să prezicăevenimente viitoare conferă declarațiilor lor o aparență de temeinicie, ca șicând ar fi adevărurile cele mai sfinte ale Bibliei. Legea lui Dumnezeu este datăla o parte, Duhul harului este disprețuit, sângele legământului este tratat ca unlucru nesfânt. Spiritele neagă divinitatea lui Hristos și Îl așază chiar și peCreator pe același nivel cu ele însele. Astfel, sub o deghizare nouă, marele rebel

continuă să-și ducă mai departe lupta împotriva lui Dumnezeu, care a începutîn cer și a continuat pe pământ aproape șase mii de ani.

Mulți caută să explice manifestările spiritiste atribuindu-le întru totulfraudei și dexterității mediilor spiritiste. Deși este adevărat că rezultateleînșelăciunii au fost înfățișate adesea ca fiind niște manifestări adevărate, auexistat și manifestări evidente ale unei puteri supranaturale. Ciocăniturilemisterioase cu care a început spiritismul modern nu au fost rezultatulînșelăciunii sau al șireteniei omenești, ci au fost lucrarea directă a îngerilorrăi, care au inițiat în felul acesta una dintre amăgirile cele mai pline de succesîn nimicirea sufletelor. Mulți vor fi prinși în capcană prin credința căspiritismul este doar o impostură omenească, dar când vor fi puși față în fațăcu manifestări pe care nu vor putea să le considere altfel [395] decâtsupranaturale, vor fi amăgiți și determinați să le accepte ca fiind marea puterea lui Dumnezeu.

Oamenii aceștia trec cu vederea mărturia Scripturilor cu privire la minunilesăvârșite de Satana și îngerii lui. Magicienii faraonului din timpul lui Moiseau fost făcuți în stare să contrafacă lucrarea lui Dumnezeu cu ajutorul luiSatana. Apostolul Ioan a descris puterea făcătoare de minuni care se vamanifesta în zilele din urmă, declarând: „Săvârșea semne mari, până acolo căfăcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor. Și amăgeape locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fațafiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana desabie și trăia” (Apocalipsa 13,13.14). Aici nu este menționat un simpluimpostor. Oamenii sunt amăgiți de minunile pe care slujitorii lui Satana auputerea de a le face, nu de minuni pe care se prefac a le face.

VRĂJITORIE ÎN FORMĂ MODERNĂÎnsuși numele de vrăjitorie este tratat în prezent cu dispreț. Pretenția căoamenii pot să aibă contacte cu spiritele rele este considerată o fabulă a EvuluiÎntunecat. Totuși spiritismul, ai cărui adepți sunt în număr de sute de mii șichiar milioane și care și-a făcut loc în cercurile științifice, a invadat bisericileși a găsit favoare printre organizațiile legislative și chiar la curțile regilor.Acest mamut al amăgirii nu este altceva decât o reînviere, cu o nouă mască, avrăjitoriei care a fost condamnată și interzisă în vechime.

Satana îi ademenește pe oamenii de acum așa cum a amăgit-o pe Eva,stârnind dorința de a obține cunoașterea interzisă. El spune: „Veți fi caDumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3,5). Totuși înțelepciunea pecare o oferă spiritismul este aceea pe care a descris-o apostolul Iacov și care„nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească” (Iacov 3,15). [396]

Prințul întunericului are o minte iscusită și își adaptează cu abilitate ispitelepentru oameni din orice mediu cultural sau social. El lucrează „cu toateamăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-auprimit dragostea adevărului ca să fie mântuiți”, ca să câștige controlul asupraoamenilor, dar nu poate să își atingă scopul, dacă ei nu se supun de bunăvoieispitelor lui. Aceia care se așază sub puterea lui, îngăduindu-și propriiletrăsături rele de caracter, nu-și dau seama unde se va sfârși calea lor.Ispititorul îi ruinează, iar apoi îi folosește pentru ruinarea altora.NIMENI NU TREBUIE SĂ FIE ÎNȘELAT

Nimeni nu trebuie să fie înșelat de declarațiile mincinoase ale spiritismului.Dumnezeu i-a dat lumii suficientă lumină pentru a-i face în stare pe oamenisă descopere capcana. Dacă nu ar fi existat nicio altă dovadă, ar trebui să fiesuficient pentru creștini faptul că spiritele nu fac nicio deosebire întreneprihănire și păcat, între cel mai nobil și mai curat dintre apostolii luiHristos și cel mai degradat dintre slujitorii lui Satana. Prin faptul că îi prezintăpe oamenii cei mai josnici ca fiind în cer și aflându-se pe o poziție înaltăacolo, Satana îi declară realmente lumii: „Nu contează cât de nelegiuit ești, nucontează dacă tu crezi sau nu în Dumnezeu și în Biblie. Trăiește cum îți place,cerul este căminul tău.”

Mai mult, apostolii personificați de aceste spirite mincinoase sunt făcuți săcontrazică lucrurile pe care le-au scris la îndemnul Duhului Sfânt când au fost

pe pământ. Ei neagă originea divină a Bibliei și, astfel, dărâmă temelianădejdii creștine și înlătură lumina care descoperă calea spre cer.

Satana face lumea să creadă că Biblia este o simplă ficțiune sau cel puțin ocarte potrivită pentru perioada copilăriei omenirii, dar acum nu mai trebuiesă fie luată în considerare, ci să fie dată la o parte ca fiind învechită. El susținecă manifestările spiritiste au luat locul Cuvântului lui Dumnezeu. [397]Spiritismul este un mijloc aflat în totalitate sub controlul lui și, prinintermediul său, poate face lumea să creadă ce vrea el. Satana pune în umbră,exact acolo unde vrea el, Cartea care urmează să-i judece atât pe el, cât și peurmașii lui și Îl prezintă pe Mântuitorul lumii ca fiind doar un simplu om.Așa cum soldații gărzii romane care au păzit mormântul lui Isus au răspânditminciuna sugerată de preoți și conducători pentru a nega învierea Sa, totastfel, credincioșii manifestărilor spiritiste încearcă să facă să pară că în viațaMântuitorului nu se află nimic miraculos. După ce încearcă să-L pună înumbră pe Isus, ei atrag atenția asupra propriilor minuni, declarând că acesteadepășesc cu mult lucrările lui Hristos.

Profetul Isaia spune: „Dacă vi se zice însă: ’Întrebați pe cei ce cheamămorții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc’, răspundeți: ’Nuva întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morțipentru cei vii? La lege și la mărturie!’ Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mairăsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8,19.20). Dacă ar fi fost dispuși săprimească adevărul care este prezentat atât de clar în Scripturi și care spunecă morții nu știu nimic, oamenii ar vedea în declarațiile și manifestărilespiritismului lucrarea lui Satana care acționează cu putere, semne și minunimincinoase. Totuși, în loc să renunțe la libertatea care e așa de plăcută inimiifirești și la păcatele pe care le iubesc, mulțimile își închid ochii în fața luminiiși merg înainte, neținând cont de avertizări, în timp ce Satana continuă să-șiîntindă capcanele în jurul lor, iar oamenii ajung să fie prada lui. „Pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți”, de aceea „Dumnezeu letrimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună”. (2 Tesaloniceni2,10.11)

Aceia care se împotrivesc spiritismului [398] nu se împotrivesc doar unoroameni, ci lui Satana și îngerilor săi. Ei au întrat într-o luptă împotrivacăpeteniilor, puterilor și duhurilor rele care se află în locurile înalte. Satana nuva ceda niciun centimetru de teren, în timp ce este respins de puterea solilorcerești. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie în stare să-l înfrunte așa

cum l-a înfruntat Mântuitorul, prin cuvintele: „Este scris.” Satana poate săciteze Scriptura și acum ca în zilele lui Hristos, iar el va perverti învățăturile eiașa încât să susțină amăgirile lui. Totuși declarațiile clare ale Bibliei vorasigura arme puternice pentru fiecare luptă.

Aceia care vor rezista în timpul primejdiei trebuie să înțeleagă mărturiaScripturilor cu privire la natura omului și cu privire la starea omului înmoarte, deoarece în viitorul apropiat mulți vor fi confruntați de spiritelediavolilor, care vor personifica rude sau prieteni dragi și vor declara ereziilecele mai periculoase. Acești vizitatori vor face apel la simpatiile noastre celemai duioase și vor săvârși minuni ca să-și susțină pretențiile. Trebuie să fimpregătiți să ne opunem, prezentând adevărul Bibliei care arată că morții nuștiu nimic și că aceia care apar în felul acesta sunt duhurile diavolilor.

Satana s-a pregătit multă vreme pentru efortul lui final de a înșela lumea.Temelia lucrării lui a fost pusă prin asigurarea dată lui Eva în Eden: „Hotărât,că nu veți muri: … în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii șiveți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3,4.5). El a pregătitpuțin câte puțin calea pentru capodopera amăgirii lui prin dezvoltareaspiritismului. Satana nu a ajuns încă la realizarea deplină a planurilor lui, darva ajunge la ea în timpul rămășiței, iar lumea va fi atrasă în rândurile acesteiamăgiri. Oamenii sunt adormiți repede într-o stare de siguranță fatală și vor fitreziți doar de revărsarea mâniei lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 58

STRIGĂTUL DE LA MIEZUL NOPȚIIAm văzut îngeri care alergau încoace și încolo în cer, coborând pe pământ

și urcând din nou la cer pentru a pregăti împlinirea unui evenimentimportant. Apoi, am văzut un alt înger puternic a cărui misiune era săcoboare pe pământ pentru a se alătura îngerului al treilea și pentru a întărisolia lui. Îngerului i-a fost dată o slavă și o mare putere, iar când acesta acoborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care îl însoțea peîngerul acesta a pătruns pretutindeni, în timp ce el striga cu o voce foarteputernică: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, oînchisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate șiurâte” (Apocalipsa 18,2).

Solia căderii Babilonului, așa cum a fost vestită de îngerul al doilea, esterepetată cu o menționare suplimentară a corupției care a intrat în bisericidupă 1844. Lucrarea acestui înger vine la timpul potrivit, pentru a se alăturaîn ultima mare lucrare a vestirii soliei îngerului al treilea, care ajunge să fiefoarte puternică. În felul acesta, cei din poporul lui Dumnezeu sunt pregătițisă reziste în ceasul ispitirii, cu care urmează să se confrunte curând. Am văzutcă o lumină mare se afla peste ei, iar ei se uneau pentru a proclama fără teamăsoliei îngerului al treilea.

Îngerii au fost trimiși să îl ajute pe îngerul cel puternic din cer și am auzitvoci care păreau să răsune pretutindeni: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu,ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți [399, 400] cu urgiile ei!Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei” (Apocalipsa 18,4.5). Solia aceasta părea să fieo adăugare la solia a treia, alăturându-i-se atunci când strigătul de la miezulnopții s-a unit cu solia îngerului al doilea, în 1844. Slava lui Dumnezeu s-aaflat peste sfinții care așteptau cu răbdare, iar ei au vestit fără teamă ultimaavertizare solemnă, proclamând căderea Babilonului și chemându-i pe ceicare alcătuiesc poporul lui Dumnezeu să iasă din Babilon, ca să scape desoarta lui îngrozitoare.

Lumina care a fost răspândită peste cei care așteptau venirea lui Hristos apătruns pretutindeni, iar aceia care se aflau în biserici și aveau o oarecarelumină, care nu auziseră și nu respinseseră cele trei solii, au ascultat chemareași au părăsit bisericile căzute. De când soliile acestea fuseseră vestite, unii

copii crescuseră, ajungând la vârsta responsabilității, iar lumina a strălucitasupra lor și ei au avut privilegiul de a alege viața sau moartea. Unii au alesviața și au trecut de partea acelora care Îl așteptau pe Domnul lor și respectautoate poruncile Sale. Solia a treia trebuia să își îndeplinească lucrarea, pentrucă toți oamenii urmau să fie puși la încercare cu privire la ea, iar cei prețioșiau fost chemați să iasă din organizațiile lor religioase.

O putere convingătoare i-a impresionat pe cei sinceri, în timp cemanifestarea puterii lui Dumnezeu i-a făcut pe prietenii și rudele lornecredincioase să se teamă și să fie reținuți, așa încât aceștia nici nu auîndrăznit, nici nu au avut puterea de a-i împiedica pe aceia care simțeaulucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Ultima chemare le-a fost vestităpână și sclavilor sărmani, iar cei evlavioși dintre ei și-au înălțat cântecele debucurie nespusă în așteptarea eliberării lor fericite. Stăpânii lor nu au putut[401] să-i oprească, deoarece teama și uluirea i-au făcut să păstreze tăcerea.Au fost săvârșite minuni uimitoare, bolnavii au fost vindecați, iar semnele șiminunile i-au însoțit pe cei credincioși. Dumnezeu a fost prezent în lucrare șifiecare sfânt și-a urmat propria conștiință fără să se teamă de consecințe și s-aalăturat acelora care păzeau toate poruncile lui Dumnezeu. Ei au vestit cuputere solia a treia până la mari depărtări. Am văzut că vestirea soliei acesteiase va încheia cu o putere nespus mai mare decât solia strigătului de la miezulnopții.

Slujitorii lui Dumnezeu, înzestrați cu putere de sus, cu fețele luminate,strălucind de o consacrare sfântă, au înaintat pentru a proclama solia din cer.Sufletele care erau răspândite în toate organizațiile religioase au răspuns lachemare, iar cei prețioși au fost grăbiți să iasă din bisericile blestemate, așacum Lot a fost grăbit să iasă din Sodoma înainte de nimicirea ei. Cei dinpoporul lui Dumnezeu au fost întăriți de slava nespusă care se afla asupra lordin abundență și îi pregătea să suporte ceasul ispitirii. Am auzit pretutindenio mulțime de voci spunând: „Aici este răbdarea sfinților, care păzescporuncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14,12).

CAPITOLUL 59

ÎNCHEIEREA TIMPULUI DE PROBĂ Atenția mi-a fost îndreptată spre timpul când vestirea soliei îngerului al

treilea se încheia. Puterea lui Dumnezeu se aflase peste cei din poporul Său, eiîși îndepliniseră lucrarea și erau pregătiți pentru ceasul încercării care îiaștepta. Ei primiseră ploaia târzie, sau înviorarea de la fața Domnului, iarmărturia a fost înviorată. Ultima mare avertizare răsunase pretutindeni și îiînfuriase pe locuitorii pământului care nu au vrut să primească solia.

Am văzut îngerii alergând încoace și încolo în cer. Un înger cu o călimarăla brâu s-a întors de pe pământ și I-a raportat lui Isus că lucrarea lui eraîndeplinită, iar sfinții erau numărați și sigilați. Apoi, L-am văzut pe Isus, careslujise înaintea chivotului cu cele Zece Porunci, lăsând jos cădelnița. El Și-aridicat mâinile și a zis cu voce tare: „S-a încheiat!” Întreaga oștire îngereascăși-a depus coroanele la picioarele lui Isus și a făcut declarația solemnă: „Cineeste nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și maideparte; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cineeste sfânt să se sfințească și mai departe!” (Apocalipsa 22,11).

Fiecare caz fusese hotărât pentru viață sau moarte. Când Domnul Isusslujise în Sanctuar, judecata trecuse de la neprihăniții cei morți la neprihăniții[402, 403] cei vii. Hristos Își primise Împărăția, după ce a făcut ispășirepentru poporul Său și i-a șters păcatele. Supușii Împărăției erau răscumpărați.Nunta Mielului avusese loc. Împărăția Cerurilor și măreția ei Îi fuseseră datelui Isus și moștenitorilor mântuirii, iar Domnul Isus urma să conducă încalitate de Împărat al împăraților și Domn al domnilor.

Când Domnul Isus a ieșit din Sfânta Sfintelor, am auzit zgomotulclopoțeilor de pe veșmântul Său, iar când a plecat, un nor întunecat i-aacoperit pe locuitorii pământului. Nu mai era niciun mijlocitor între omulvinovat și Dumnezeul cel ofensat. Când Domnul Isus stătuse între Dumnezeuși omul vinovat, oamenii au fost ținuți în frâu, dar când El a plecat din pozițiade mijlocitor între om și Tatăl, frâul a fost îndepărtat, iar Satana a avutcontrolul deplin asupra celor care au rămas nepocăiți până la sfârșit.

Atâta vreme cât Domnul Isus a slujit în Sanctuar a fost imposibil ca plăgilesă fie revărsate, dar când lucrarea Lui s-a încheiat și mijlocirea Lui a încetat,nu a mai rămas nimic în calea mâniei lui Dumnezeu, iar aceasta a izbucnit cu

furie asupra păcătoșilor vinovați lipsiți de apărare, care desconsideraserământuirea și urâseră mustrarea. În acel timp îngrozitor, după încheiereamijlocirii lui Isus, sfinții au trăit înaintea unui Dumnezeu sfânt fără niciunmijlocitor. Fiecare caz era deja stabilit, fiecare nestemată era numărată.Domnul Isus a întârziat o clipă în curtea de afară a Sanctuarului ceresc, iarpăcatele care fuseseră mărturisite în timp ce Se aflase în Sfânta Sfintelor aufost puse asupra lui Satana, autorul păcatului, care trebuie să sufere pedeapsapentru ele.* [404]

PREA TÂRZIU! PREA TÂRZIU!Apoi, am văzut că Domnul Isus a dezbrăcat mantia preoțească și S-a

îmbrăcat cu veșmintele Sale împărătești. Pe capul Său erau multe coroane,coroană în coroană. El a părăsit curțile cerului înconjurat de oștireaîngerească. Plăgile cădeau peste locuitorii pământului. Unii Îl acuzau peDumnezeu și Îl blestemau. Alții s-au grăbit la cei din poporul lui Dumnezeuși i-au rugat să-i învețe cum să scape de judecățile Sale. Totuși sfinții nu maiaveau nimic pentru ei. Ultima lacrimă pentru cei păcătoși fusese vărsată,ultima rugăciune plină de agonie fusese înălțată, ultima povară fusese purtată,ultima avertizare fusese vestită. Vocea plăcută a milei nu mai urma să leadreseze nicio invitație. Când sfinții și tot cerul au fost interesați de mântuirealor, ei nu au avut niciun interes pentru ei înșiși. Viața și moartea le fuseserăprezentate. Mulți au dorit viața, dar nu au făcut niciun efort pentru a ocâștiga. Ei nu au ales viața, iar acum nu mai era niciun sânge ispășitor pentrua le spăla vinovăția, niciun Mântuitor plin de milă care să pledeze pentru ei șisă strige: „Mai cruță-i puțină vreme pe cei păcătoși.” Tot cerul se unise cuIsus, iar ei au auzit cuvintele îngrozitoare: „S-a sfârșit!” Planul de Mântuirefusese îndeplinit, dar puțini aleseseră să îl accepte. Când vocea milei încetasesă se audă, cei nelegiuiți au fost cuprinși de groază. Ei au auzit cuvintelerostite cu o claritate îngrozitoare: „Prea târziu! Prea târziu!”

Aceia care nu prețuiseră Cuvântul lui Dumnezeu alergau încoace și încolo,rătăcind de la o mare la alta și de la nord la est pentru a căuta CuvântulDomnului. [405] Îngerul a spus: „Ei nu îl vor găsi. În țară este foamete, nufoamete de pâine, nu sete de apă, ci de auzirea cuvintelor Domnului. Ce ar daei pentru un cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu vor priminimic, ci vor trebui să sufere de foame și sete în continuare. Ei audesconsiderat zi după zi mântuirea, prețuind bogățiile și plăcerile pământeștimai mult decât orice altă comoară sau atracție cerească. Ei L-au respins peIsus și i-au disprețuit pe sfinții Săi. Cei întinați trebuie să rămână întinațipentru totdeauna.”

Mulți dintre cei nelegiuiți erau foarte înfuriați în timp ce sufereau efecteleplăgilor. Era o scenă de agonie îngrozitoare. Părinții le reproșau cuamărăciune copiilor, iar copiii le reproșau părinților, frații le reproșausurorilor, iar surorile le reproșau fraților. Strigăte și vaiete puternice se auzeaudin toate direcțiile: „Tu m-ai împiedicat să primesc adevărul, care m-ar fi

salvat de această oră îngrozitoare.” Oamenii se întorceau împotriva pastorilorlor cu o ură înverșunată și le reproșau zicând: „Tu nu ne-ai avertizat. Ne-aispus că toată lumea urmează să fie convertită și ai strigat: ’Pace, pace!’ pentrua liniști orice temere. Nu ne-ai spus despre ora aceasta și ai declarat despreaceia care ne-au avertizat că sunt niște oameni fanatici și răi, care ne vorruina.” Totuși am văzut că pastorii nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu.Suferința lor a fost de zece ori mai mare decât suferința celorlalți.

CAPITOLUL 60

TIMPUL STRÂMTORĂRII LUI IACOV I-am văzut pe cei sfinți părăsind orașele și satele, unindu-se în grupe și

trăind în locurile cele mai singuratice. Îngerii le aduceau mâncare și apă, întimp ce nelegiuiții sufereau de foame și sete. Apoi, i-am văzut pe conducătoriipământului consultându-se, iar Satana și îngerii lui erau în jurul lor. Amvăzut o scriere ale cărei copii erau răspândite în diferite părți ale pământului,din care reieșea că, dacă sfinții nu vor renunța la credința lor deosebită, laSabat, și dacă nu vor respecta prima zi a săptămânii, oamenii aveau libertateade a-i ucide după un anumit timp. Totuși, în acest ceas al încercării, sfințiierau calmi și liniștiți, încrezându-se în Dumnezeu și bazându-se pefăgăduința Sa care spunea că li se va deschide o cale de scăpare.

În unele locuri, înainte de sosirea timpului pentru aplicarea decretului, ceinelegiuiți s-au năpustit asupra sfinților ca să-i ucidă, dar îngeri în chip derăzboinici au luptat pentru ei. Satana a dorit să aibă privilegiul de a-i nimicipe sfinții Celui Preaînalt, dar Isus le-a poruncit îngerilor Săi să vegheze asupralor. Dumnezeu avea să fie onorat printr-un legământ cu aceia care păziserăLegea Sa sub privirile păgânilor din jurul lor, iar Domnul Isus va fi onoratprin faptul că îi va strămuta la cer, fără să vadă moartea, pe cei credincioșicare Îl așteptaseră o vreme atât de îndelungată. [406, 407]

Curând, i-am văzut din nou pe sfinții suferinzi trecând printr-o mareîncercare sufletească. Ei păreau a fi înconjurați de locuitorii nelegiuiți aipământului. Toate circumstanțele păreau a fi împotriva lor. Unii au începutsă se teamă că Dumnezeu îi lăsase în cele din urmă să piară în mâna celornelegiuiți. Dar, dacă ochii lor ar fi putut să fie deschiși, ei ar fi văzut că suntînconjurați de îngerii lui Dumnezeu. Apoi a urmat mulțimea nelegiuițilorînfuriați, iar în urma lor era număr mare de îngeri răi, grăbindu-i pe ceinelegiuiți să-i ucidă pe sfinți. Totuși, înainte de a putea să se apropie depoporul lui Dumnezeu, cei nelegiuiți trebuiau să treacă mai întâi de grupulacesta de îngeri puternici și sfinți. Faptul acesta era imposibil. Îngerii luiDumnezeu îi făceau să se retragă și îi făceau pe îngerii răi să dea înapoi.

STRIGĂTUL DUPĂ ELIBERAREPentru sfinți, aceasta a fost o oră de agonie îngrozitoare. Ei strigau zi și

noapte către Dumnezeu după eliberare. În aparență, nu era nicio posibilitatede scăpare. Cei nelegiuiți începuseră să triumfe strigând: „De ce nu văeliberează Dumnezeu din mâinile noastre? De ce nu încercați să vă salvațiviața?” Totuși sfinții nu le acordau atenție. Asemenea lui Iacov, ei luptau cuDumnezeu. Îngerii doreau nespus să-i elibereze, dar ei trebuiau să mai așteptepuțin. Poporul lui Dumnezeu trebuia să bea paharul și să îndure botezulsuferinței. Îngerii, credincioși față de misiunea lor, continuau să veghezeasupra lor. Dumnezeu nu va îngădui ca Numele Său să fie făcut de rușineprintre păgâni. Aproape că a sosit timpul când El Își va manifesta putereanespusă și-i va elibera pe sfinții Săi într-o modalitate plină de slavă. Pentruslava Numelui Său, El îi va elibera pe toți aceia care L-au așteptat și ale cărornume au fost scrise în Carte.

Atenția mi-a fost îndreptată spre timpul credinciosului Noe. Când a [408]venit potopul, Noe și familia lui intraseră în corabie, iar Domnul îi închiseseînăuntru. Noe îi avertizase cu credincioșie pe locuitorii lumii antediluviene, întimp ce ei îl batjocoreau și râdeau de el. Când apele au venit pe pământ, iar eise înecau unul după altul, au privit corabia pe seama căreia făcuseră multeglume și au văzut că aceasta plutea în siguranță pe ape, salvându-l pecredinciosul Noe și pe familia lui. Tot astfel, am văzut eliberarea poporului luiDumnezeu, care avertizase lumea cu credincioșie cu privire la venirea mânieiSale. Dumnezeu nu le va îngădui celor nelegiuiți să-i nimicească pe aceia careau așteptat să fie luați la cer și care nu au vrut să se supună poruncilor fiareisau să primească semnul ei. Am văzut că, dacă nelegiuiților le-ar fi fostîngăduit să-i ucidă pe sfinți, Satana și toată oștirea lui rea, precum și toți aceiacare L-au urât pe Dumnezeu ar fi fost satisfăcuți. Dar, oh, ce triumf ar fi fostpentru maiestatea lui satanică, în conflictul final, să aibă putere asupra aceloracare au așteptat atât de mult să-L vadă pe Acela pe care L-au iubit! Cei care aurâs de ideea că sfinții se vor ridica la cer vor fi martori ai grijii lui Dumnezeufață de poporul Său și vor vedea eliberarea Sa plină de slavă.

Când au părăsit satele și orașele, sfinții au fost urmăriți de cei nelegiuiți,care căutau să-i ucidă. Totuși săbiile ridicate să-i ucidă pe cei din poporul luiDumnezeu s-au rupt și au căzut fără putere, ca niște paie. Îngerii luiDumnezeu i-au apărat pe cei sfinți. În timp ce ei strigau zi și noapte după

eliberare, strigătul lor a ajuns la Domnul.

CAPITOLUL 61

ELIBERAREA SFINȚILOR La miezul nopții, Dumnezeu a ales să elibereze poporul Său. În timp ce

nelegiuiții râdeau de ei, deodată, soarele s-a arătat strălucind cu toată puterea,iar luna a rămas în locul ei. Cei nelegiuiți priveau scena plini de uimire, întimp ce sfinții se uitau la ea cu o bucurie solemnă, recunoscând dovadaeliberării lor. Semnele și minunile au urmat într-o succesiune rapidă. Totulpărea să fie abătut de la cursul natural. Râurile au încetat să curgă. Noriîntunecați și grei au apărut și s-au izbit unul de altul. Totuși, când s-a auzitvocea lui Dumnezeu, asemenea sunetului multor ape, care zguduia cerul șipământul, s-a așternut o liniște deplină și plină de slavă. Apoi, a avut loc uncutremur puternic. Mormintele s-au deschis, iar aceia care muriseră încredință, în timpul vestirii soliei îngerului al treilea, respectând Sabatul, auieșit proslăviți din patul lor de țărână să audă legământul de pace pe careDumnezeu urma să-l facă împreună cu cei ce respectaseră Legea Sa.

Cerul se deschidea și se închidea, fiind într-o mișcare continuă. Munțiitremurau ca o trestie bătută de vânt și aruncau stânci furioase pretutindeni înjur. Marea fierbea ca un cazan și arunca pietre pe pământ. Când a spus carevor fi ziua și ceasul venirii lui Isus și a declarat legământul cel veșnic cupoporul Său, Dumnezeu a rostit propoziție după propoziție, întrerupte decâte o pauză, iar cuvintele Sale se rostogoleau pe pământ. Israelul [409, 410]lui Dumnezeu stătea cu privirile ațintite în sus, ascultând cuvintele careveneau de pe buzele lui Iehova și care se rostogoleau pe pământ ca tunetelecelei mai puternice furtuni. Era o solemnitate înspăimântătoare. La sfârșitulfiecărei propoziții, sfinții strigau: „Glorie! Aleluia!” Fețele lor erau luminatede slava lui Dumnezeu și străluceau ca fața lui Moise când a coborât de pemuntele Sinai. Cei nelegiuiți nu au putut să se uite la ei, din cauza slavei.Când binecuvântarea nesfârșită a fost pronunțată pentru aceia care Îlcinstiseră pe Dumnezeu prin respectarea Sabatului Său sfânt, s-a auzit unstrigăt puternic de biruință împotriva fiarei și chipului ei.

Apoi, a urmat jubileul, când țara trebuia să se odihnească, și i-am văzut pesclavii evlavioși ridicându-se biruitori și triumfători și scuturându-și lanțurilecare îi legau, în timp ce stăpânii lor nelegiuiți erau încurcați și nu știau ce săfacă, deoarece nelegiuiții nu puteau să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu.

A DOUA VENIRE A LUI HRISTOSCurând a apărut un nor mare și alb, pe care stătea Fiul omului. De la

distanță, norul acesta părea foarte mic. Îngerul a spus că acesta era semnulFiului omului. Pe măsură ce se apropia de pământ, am putut să vedem slava șimaiestatea extraordinară a lui Isus, care venea ca un biruitor. Era însoțit de unalai de îngeri sfinți, cu coroane strălucitoare și sclipitoare pe capete.

Niciun limbaj nu poate să descrie slava acelei priveliști. Norul maiestății șial slavei de nespus s-a apropiat tot mai mult și am putut să vedem cu claritatechipul frumos al lui Isus. El nu mai purta o coroană de spini, ci pe fruntea Luisfântă se afla o coroană de slavă. Pe haina Lui și pe tivul ei era scris numele:[411] Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Chipul Său era strălucitorca soarele de la miezul zilei, ochii Săi erau ca o flacără, iar picioarele Salepăreau ca de aramă strălucitoare. Pământul tremura înaintea Lui, cerurile s-au dat la o parte ca un sul adunat și fiecare munte și insulă au fost mișcate dinlocul lor. „Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și ceiputernici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncilemunților. Și ziceau munților și stâncilor: ’Cădeți peste noi și ascundeți-ne deFața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului, căci a venitziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?’”

Aceia care, cu puțin timp înainte, i-ar fi șters de pe fața pământului pecopiii credincioși ai lui Dumnezeu, erau acum martori ai slavei lui Dumnezeucare se așternea peste ei. În mijlocul groazei lor, au auzit vocile sfințilorspunând cu tonuri pline de bucurie: „Iată, Acesta este Dumnezeul nostru încare aveam încredere că ne va mântui” (Isaia 25,9).

PRIMA ÎNVIEREPământul s-a cutremurat cu putere când vocea Fiului lui Dumnezeu i-a

chemat afară pe sfinții cei adormiți. Ei au răspuns la chemare și au ieșitînveșmântați în nemurirea plină de slavă, strigând: „Biruință, biruință asupramorții și mormântului! O, moarte, unde îți este boldul? O, mormântule, undeîți este biruința?” (Vezi 1 Corinteni 15,55.) Apoi, sfinții aflați în viață și sfințiicei înviați și-au înălțat vocile într-un strigăt prelung de biruință. Trupurileacela care coborâseră în mormânt purtând semnele bolii și ale morții au ieșitcu o sănătate și putere nepieritoare. Sfinții aflați în viață sunt schimbați într-oclipă, într-o clipeală de ochi, [412] și sunt ridicați în văzduh împreună cu ceiînviați, întâmpinându-L împreună pe Domnul. Oh, ce întâlnire plină de slavă!Prietenii pe care moartea îi despărțise au fost reuniți, pentru a nu mai fidespărțiți niciodată.

Pe fiecare parte a carului ceresc se aflau aripi, iar sub el erau niște roți vii. Întimp ce se înălța carul, roțile strigau: „Sfânt”, iar aripile care se mișcau strigau:„Sfânt”, iar alaiul de îngeri sfinți din jurul norului strigau: „Sfânt, sfânt, sfânteste Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic!” Sfinții de pe nor strigau: „Slavă!Aleluia!” Carul se înălța spre Cetatea sfântă. Înainte de a intra în cetate, sfințiiau fost aranjați într-un careu perfect, iar Domnul Isus stătea în mijloc. Capulși umerii Lui erau mai sus de sfinți și îngeri. Trupul Său maiestuos șiînfățișarea frumoasă puteau să fie văzute de toți cei aflați în careu.

CAPITOLUL 62

RĂSPLATA SFINȚILOR Apoi, am văzut un număr foarte mare de îngeri care aduceau din cetate

niște coroane de slavă – o coroană pentru fiecare sfânt, cu numele lui scris peea. Când Domnul Isus a cerut coroanele, îngerii I le-au prezentat, Isus le-aașezat cu mâna Sa dreaptă pe capetele sfinților. În același fel, îngerii au adusharpe, iar Domnul Isus le-a oferit sfinților. Îngerii comandanți au dat tonul,apoi toate vocile s-au înălțat într-un cântec fericit de recunoștință și fiecaremână a atins cu pricepere corzile harpei, făcând să răsune o muzicămelodioasă, cu acorduri bogate și desăvârșite.

Apoi, L-am văzut pe Domnul Isus conducând mulțimea celor răscumpărațispre poarta cetății. El a deschis poarta care era prinsă în balamalescânteietoare și a îndemnat să intre popoarele care păziseră adevărul. Încetate, totul era o delectare pentru privire. Sfinții vedeau pretutindeni o slavăîmbelșugată. Apoi, Domnul Isus S-a uitat la sfinții Săi răscumpărați. Chipurilelor radiau de slavă și, în timp ce Își ațintea privirile pline de dragoste asupralor, a rostit, cu vocea Sa frumoasă și melodioasă, următoarele: „Văd rodultrudei sufletului Meu și sunt mulțumit. Slava aceasta îmbelșugată vă aparține,ca să vă bucurați pentru totdeauna. Necazurile voastre s-au sfârșit. Nu vormai fi moarte, întristare și plâns, nici nu va mai fi vreo durere.” Am văzut cătoți cei din oștirea celor răscumpărați s-au închinat și și-au pus coroanelescânteietoare la picioarele [413, 414] lui Isus, apoi, când mâna Sa iubitoare i-aridicat, ei și-au atins harpele de aur și au umplut cerul cu o muzică frumoasăși cântece adresate Mielului.

Apoi, L-am văzut pe Domnul Isus conducându-Și poporul la pomul vieții șiam auzit din nou vocea Sa plăcută, mai frumoasă ca orice melodie care aajuns vreodată la urechile muritorilor, spunând: „Frunzele acestui pom suntpentru vindecarea neamurilor. Mâncați toți din ele.” În pomul vieții se aflaufructele cele mai frumoase, din care sfinții puteau să mănânce fără rețineri, iarîn cetate era un scaun de domnie plin de slavă, din care izvora râul curat alapei vieții, limpede precum cristalul. Pomul vieții se afla de o parte și cealaltăa râului, iar pe malurile lui erau alți pomi frumoși, ale căror fructe erau bunede mâncat.

Limbajul este întru totul prea sărac pentru a încerca o descriere a cerului.

În timp ce priveliștea aceasta se desfășura înaintea mea, eram copleșită deuimire. Purtată de splendoarea neîntrecută și de slava minunată, am lăsat la oparte instrumentul de scris și am exclamat: „Oh, ce dragoste! Ce dragosteuimitoare!” Limbajul cel mai înalt nu reușește să descrie slava cerului, niciadâncimile inegalabile ale dragostei Mântuitorului.

CAPITOLUL 63

MILENIUL Atenția mi-a fost îndreptată din nou spre pământ. Cei nelegiuiți fuseseră

nimiciți, iar trupurile lor moarte zăceau la suprafață. Mânia lui Dumnezeu încele șapte plăgi finale venise asupra locuitorilor pământului, făcându-i să-șimuște limba de durere și să-L blesteme pe Dumnezeu. Păstorii falși fuseserăținta specială a mâniei lui Iehova. Ochii le fuseseră mistuiți în orbite și limbale pierise, în timp ce stăteau în picioare. După ce sfinții fuseseră eliberați deDumnezeu, cei nelegiuiți s-au întors cu furie unul împotriva altuia. Pământulpărea să fie inundat de sânge, iar trupurile moarte se aflau pretutindeni de laun capăt la altul.

Pământul părea ca o pustie. Orașele și satele, zguduite de cutremur, zăceauîn ruină. Munții fuseseră mutați din locurile lor, lăsând în urmă caverneuriașe. Stâncile furioase aruncate afară de mare și cele desprinse de pe pământerau împrăștiate pretutindeni pe suprafața lui. Copaci mari fuseserădezrădăcinați și erau risipiți pe pământ. Acesta urma să fie căminul lui Satanași al îngerilor răi timp de o mie de ani. Aici va fi închis pentru a rătăci încoaceși încolo pe suprafața distrusă a pământului și pentru a vedea efectelerăzvrătirii lui împotriva Legii lui Dumnezeu. Timp de o mie de ani, el vaculege roadele blestemului pe care l-a determinat. [415, 416]

Pentru că va fi închis pe pământ, el nu va avea privilegiul de a merge pe alteplanete să-i ispitească și să-i deranjeze pe cei care nu au căzut. În timpulacesta, Satana suferă enorm. Încă de la cădere, el și-a exercitat continuutrăsăturile rele. Totuși atunci va fi lipsit de putere și lăsat să reflecteze asuprarolului pe care l-a avut încă de la căderea lui și să aștepte plin de cutremur șigroază viitorul înspăimântător, când va trebui să sufere pentru tot răul pe carel-a făcut și să fie pedepsit pentru toate păcatele pe care le-a cauzat.

Am auzit strigătele de triumf ale îngerilor și ale sfinților răscumpărați, caresunau ca zece mii de instrumente muzicale, pentru că nu vor mai fi supărați șiispitiți de Satana și pentru că locuitorii altor lumi erau eliberați de prezența șiispitele lui.

Apoi, am văzut niște scaune de domnie, iar Domnul Isus și sfințiirăscumpărați stăteau pe ele, iar sfinții domneau ca împărați și preoți ai luiDumnezeu. Domnul Hristos, împreună cu poporul Său, îi judeca pe

nelegiuiții cei morți, comparând faptele lor cu Cartea Legii, Cuvântul luiDumnezeu, și hotărând cu privire la fiecare caz în conformitate cu păcatelefăcute în viață. Apoi, le-a măsurat celor nelegiuiți partea pe care trebuiau să osufere, după faptele lor, iar aceasta a fost scrisă în dreptul numelor lor dinCartea Morților. Domnul Isus și sfinții i-au judecat pe Satana și slujitorii lor.Pedeapsa lui Satana urma să fie mult mai mare decât pedeapsa acelora pe careîi înșelase. Suferința lui urma să o depășească pe a lor într-o asemenea măsurăîncât nu suportă comparație. După ce toți aceia pe care îi înșelase au pierit,Satana încă urma să trăiască și să sufere mult mai mult.

Când judecata morților nelegiuiți s-a încheiat, la sfârșitul celor o mie deani, Domnul Isus [417] a părăsit cetatea, iar sfinții și un alai al oștirii îngereștiL-au urmat. Isus a coborât pe un munte mare, care, îndată ce a fost atins depicioarele Sale, s-a împrăștiat în toate direcțiile, iar în locul lui s-a așternut ocâmpie. Apoi, am privit în sus și am văzut cetatea cea mare și frumoasă, cudouăsprezece temelii și douăsprezece porți, câte trei pe fiecare latură, iar unînger se afla la fiecare poartă. Noi am strigat: „Cetatea! Marea cetate coboarăde la Dumnezeu din ceruri!” Aceasta a coborât cu toată splendoarea și slavaorbitoare și s-a așezat pe câmpia cea mare pe care Domnul Isus o pregătisepentru ea.

CAPITOLUL 64

ÎNVIEREA A DOUA Apoi, Domnul Isus, alaiul de îngeri sfinți și toți sfinții răscumpărați au

părăsit cetatea. Îngerii L-au înconjurat pe Comandantul lor și L-au escortatpe cale, iar alaiul sfinților răscumpărați a mers după ei. După aceea, cu omaiestate înfiorătoare, Domnul Isus i-a chemat pe morții nelegiuiți, iar ei auînviat cu aceleași trupuri slabe și bolnave cu care au intrat în mormânt. Cespectacol! Ce priveliște! La prima înviere, toți au ieșit din morminte într-ostare de nemurire înfloritoare, dar la cea de a doua înviere, semneleblestemului sunt vizibile asupra tuturor. Împărații și nobilii pământului, ceirăi și josnici, cei învățați și cei neînvățați, ies din morminte împreună. Toți Îlprivesc pe Fiul omului, iar tocmai acei oameni care L-au disprețuit și L-aubatjocorit, care au pus coroana de spini pe fruntea Lui rănită și L-au lovit cutrestii, Îl văd în toată maiestatea Sa împărătească. Aceia care L-au scuipat înceasul încercării Sale fug de privirile Lui pătrunzătoare și de slava chipuluiSău. Aceia care au bătut cuiele în mâinile și în picioarele Sale privesc acum lasemnele răstignirii Sale. Aceia care au înfipt sulița în coasta Lui văd pe trupulSău semnele cruzimii lor. Ei știu că El este chiar Acela pe care L-au răstignit șiL-au batjocorit în agonia Sa de moarte. Atunci, se aude un vaiet lung deagonie, în timp ce ei fug să se ascundă [418, 419] de prezența Împăratuluiîmpăraților și Domnului domnilor.

Toți caută să se ascundă în peșteri, ca să se apere de slava îngrozitoare aAceluia pe care L-au disprețuit cândva. Copleșiți și cuprinși de durereavederii maiestății și a slavei Sale nespuse, ei își înalță vocile ca unul și exclamăcu o claritate uluitoare: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”

Apoi, Domnul Isus și îngerii sfinți, însoțiți de toți sfinții, intră din nou încetate, iar plângerile și vaietele amare ale nelegiuiților blestemați umpluvăzduhul. Atunci, am văzut că Satana și-a început iarăși lucrarea. El a făcutînconjurul supușilor lui și i-a întărit pe cei slabi și neputincioși, spunându-lecă el și îngerii lui erau plini de putere. El a arătat spre nenumăratele milioanecare fuseseră înviate. Acolo erau războinici puternici și împărați foarte abili înluptă, care cuceriseră imperii. Acolo erau uriași puternici și bărbați neînfricațicare nu pierduseră niciodată o bătălie. Acolo era Napoleon cel mândru șiambițios, a cărui apropiere făcuse împărățiile să tremure. Acolo stăteau

bărbați de statură înaltă și purtare demnă, care căzuseră în luptă în timp ceînsetau după biruință.

Ei ies din morminte și își reiau cursul gândurilor care fusese întrerupt demoarte. Ei au aceeași dorință de a birui, care i-a stăpânit când au căzut. Satanase consultă mai întâi cu îngerii lui, apoi cu acei împărați, cuceritori și bărbațiputernici. Apoi, se uită la armata cea vastă și le spune tuturor că grupul dincetate este mic și slab și că pot să meargă și să o cucerească, să-i alunge pelocuitori și să pună mâna pe bogățiile și slava ei.

Satana are succes în a-i amăgi și toți încep imediat să se pregătească pentrurăzboi. În armata aceea vastă sunt oameni abili, iar ei construiesc [420] totfelul de dispozitive de luptă. Atunci, mulțimea înaintează avându-l pe Satanaîn frunte. Împărații și războinicii urmează imediat după Satana, iar după eivin companiile. Fiecare companie își are propriul conducător, iar ordinelesunt respectate, pe măsură ce mărșăluiesc pe suprafața distrusă a pământului,mergând spre Cetatea Sfântă. Domnul Isus închide porțile cetății, armata ceavastă o înconjoară și se aliniază în poziție de război, așteptându-se la unconflict nemilos.

CAPITOLUL 65

ÎNCORONAREA LUI HRISTOS Acum, Hristos apare din nou înaintea vrăjmașilor Săi. Mult deasupra

cetății, pe o platformă de aur curat, se află un scaun de domnie foarte înalt. Pescaunul de domnie stă Fiul lui Dumnezeu, iar în jurul Său sunt supușiiÎmpărăției Sale. Puterea și maiestatea lui Hristos nu pot fi descrise de niciolimbă și nu pot fi redate de nicio scriere. Slava Tatălui Îl înconjoară pe FiulSău. Strălucirea prezenței Sale umple cetatea lui Dumnezeu și se revarsădincolo de porți, umplând întregul pământ cu razele ei.

Cel mai aproape de scaunul de domnie se află aceia care au fost cândvazeloși în lucrarea lui Satana, dar care, ca niște tăciuni smulși din foc, L-auurmat pe Mântuitorul lor cu o devoțiune adâncă și intensă. Lângă ei se aflăaceia care și-au desăvârșit caracterul creștin în mijlocul minciunii șinecredinței, aceia care au cinstit Legea lui Dumnezeu, în timp ce lumeacreștină declara că este anulată, precum și milioanele de oameni care au fostmartiri pentru credința lor de-a lungul tuturor veacurilor. Dincolo de ei seaflă „o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, dinorice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioareînaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, curamuri de finic în mâini”. Lupta lor s-a încheiat, biruința este câștigată. Ei și-au încheiat alergarea și au primit premiul. Ramura de finic din mâinile loreste un simbol al [421, 422] triumfului lor, haina albă este simbolulneprihănirii nepătate a lui Hristos, care le aparține acum.

Cei răscumpărați înalță un cântec de laudă al cărui ecou răsună în bolțilecerești. „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul dedomnie, și a Mielului!” Un înger și un serafim și-au unit vocile în cântecul deadorare. Când au văzut puterea și răutatea lui Satana, cei răscumpărați auînțeles mai bine ca niciodată că nicio putere în afară de puterea DomnuluiHristos nu era în stare să-i facă să fie biruitori. Nicio persoană din aceamulțime strălucitoare nu își atribuia mântuirea sieși, ca și când ar fi biruitprin propria putere și bunătate. Nu se spune nimic despre ce au făcut sau ausuferit cei răscumpărați, ci subiectul fiecărui cântec, nota fundamentală afiecărui imn este: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pescaunul de domnie, și a Mielului!” (Apocalipsa 7,10)

În prezența locuitorilor pământului și ai cerului, care sunt adunați laolaltă,are loc încoronarea finală a Fiului lui Dumnezeu. Iar acum, învestit cumaiestate și putere, Împăratul împăraților pronunță sentința cu privire laaceia care s-au răzvrătit împotriva guvernării Sale și îi pedepsește pe aceiacare au călcat Legea Sa și au asuprit poporul Său. Profetul lui Dumnezeuspune: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea peel. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Șiam văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului dedomnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care esteCartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erauscrise în cărțile acelea” (Apocalipsa 20,11.12).

Îndată ce cărțile cerului sunt deschise și privirile lui Isus sunt îndreptatespre cei nelegiuiți, ei își dau seama de fiecare păcat pe care l-au săvârșitvreodată. Ei văd cu precizie locul în care picioarele li s-au abătut de pe calea [423] curăției și a sfințeniei și cât de departe au fostpurtați de mândrie și de răzvrătire pe calea călcării Legii lui Dumnezeu.Ispitele ademenitoare pe care le-au încurajat prin îngăduirea păcatului,binecuvântările de care au abuzat, valurile de har pe care le-au respins dincauza inimii lor încăpățânate și nepocăite – toate apar înaintea lor ca și cândar fi scrise cu litere de foc.

IMAGINEA PANORAMICĂ A MARII LUPTEDeasupra scaunului de domnie se arată crucea și, ca într-o imagine

panoramică, apar evenimentele ispitirii și căderii lui Adam, precum și pașiisuccesivi ai marelui Plan de Mântuire. Nașterea umilă a Mântuitorului, viațaLui simplă de copil ascultător, botezul Său în Iordan, postul și ispitirea dinpustie, lucrarea Sa publică, în care le-a descoperit oamenilor cele maiprețioase binecuvântări ale cerului, zilele pline de fapte de dragoste și milă,nopțile de rugăciune și veghere în singurătatea munților, comploturile plinede invidie, ură și răutate cu care au fost răsplătite binecuvântările Sale, agoniatainică și îngrozitoare din Ghetsemani, sub povara zdrobitoare a păcatelorîntregii lumi, trădarea Sa în mâinile gloatei ucigașe, evenimenteleînspăimântătoare din noaptea aceea de groază, când a fost părăsit de cei maiiubiți dintre ucenicii Săi, condus cu cruzime pe străzile Ierusalimului fără săopună nicio rezistență, Fiul lui Dumnezeu adus înaintea lui Ana de cătrevrăjmașii Săi care jubilau, apoi înfățișat în palatul marelui preot, în sala dejudecată a lui Pilat și după aceea dus înaintea lui Irod cel laș și nemilos,batjocorit, insultat, torturat și condamnat la moarte – toate aceste scene suntprezentate în imagini vii.

Apoi, mulțimii care se clatină i se descoperă evenimentele finale: Suferindulcel plin de răbdare mergând pe calea spre Golgota, Prințul cerului atârnândpe cruce, preoții aroganți și gloata răutăcioasă batjocorind agonia Sa demoarte, întunericul [424] supranatural, pământul care se cutremură, stâncilecare se desprind din munți, mormintele care se deschid, marcând momentulcând Răscumpărătorul lumii Și-a dat viața.

Spectacolul uluitor apare exact așa cum a fost. Satana, îngerii și supușii luinu au nicio putere de a întoarce spatele tabloului propriei lucrări. Fiecareactor își aduce aminte de partea pe care a jucat-o. Irod, care i-a ucis pe copiiinevinovați din Betleem, ca să-L nimicească pe Împăratul lui Israel, Irodiadacea josnică, asupra sufletului căreia apasă vinovăția pentru vărsarea sângeluilui Ioan Botezătorul, Pilat cel slab și ipocrit, soldații batjocoritori, preoții,conducătorii și gloata înnebunită care a strigat: „Sângele Lui să cadă asupranoastră și asupra copiilor noștri” – toți văd enormitatea vinovăției lor. Eicaută în zadar să se ascundă de maiestatea divină a feței Sale, care străluceștemai puternic decât slava soarelui, în timp ce răscumpărații își depuncoroanele la picioarele Mântuitorului, exclamând: „El a murit pentru mine!”

În mijlocul mulțimii celor răscumpărați se află apostolii lui Hristos, Pavelcel plin de eroism, Petru cel zelos și Ioan cel iubitor, precum și frații lorsinceri, iar alături de ei se află oștirea vastă a martirilor, în timp ce în afaracetății, împreună cu toate lucrurile necurate și respingătoare, se află aceia carei-au persecutat, i-au pus în închisoare și i-au ucis. Acolo se află Nero, acelmonstru al cruzimii și răutății, care privește bucuria și înălțarea celor pe carei-a torturat cândva și în al căror chin extrem și-a găsit el plăcerea satanică.Mama lui se află acolo pentru a fi martora rezultatului lucrării ei, ca să vadăfelul în care amprenta rea a caracterului transmis fiului ei, patimile pe care le-a încurajat și le-a dezvoltat prin influența și exemplul ei au adus ca roadenelegiuirile ce au făcut lumea să se înfioare.

Acolo sunt preoții și prelații papali, care au pretins că sunt ambasadorii luiHristos, și totuși au folosit roata, [425] închisoarea și rugul pentru a punestăpânire pe conștiința poporului Său. Acolo sunt papii cei mândri, care s-auînălțat mai presus de Dumnezeu și au îndrăznit să schimbe Legea CeluiPreaînalt. Acei pretinși părinți ai bisericii trebuie să dea înaintea luiDumnezeu o socoteală de care ar fi bucuroși să fie scutiți. Prea târziu, ei suntfăcuți să înțeleagă faptul că Cel Atotștiutor este gelos pentru Legea Sa și că Elnu-i va elibera în niciun fel de vinovăția lor. Ei văd acum că Domnul Hristoseste interesat de binele poporului Său suferind și simt puterea cuvintelor Sale:„Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din aceștifoarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut” (Matei 25,40).

LA BARA JUDECĂȚIIÎntreaga lume nelegiuită va sta aliniată la bara judecății lui Dumnezeu, fiind

acuzată de înaltă trădare împotriva guvernării cerului. Oamenii aceia nu au penimeni care să pledeze pentru cauza lor, ei sunt lipsiți de scuză, iar sentințamorții veșnice este pronunțată asupra lor.

Acum este evident că plata păcatului nu este independența nobilă și viațaveșnică. Sclavia, ruina și moartea sunt plata păcatului. Cei nelegiuiți văd ce aupierdut prin viața lor de răzvrătire. Ei au disprețuit slava nespus de mare șiveșnică atunci când le-a fost oferită, dar cât de vrednică de dorit li se pareacum. Sufletul cel pierdut strigă: „Aș fi putut să am toate aceste lucruri, daram ales să le îndepărtez. Oh, ce orbire ciudată! Am dat pacea, fericirea șicinstea pentru ticăloșie, infamie și disperare.” Toți înțeleg că excluderea lordin cer este dreaptă. Ei au declarat de-a lungul vieții: „Nu vrem ca acest Isussă domnească peste noi.”

Ca fermecați, cei nelegiuiți au privit încoronarea Fiului lui Dumnezeu. Eivăd în mâinile Sale tablele Legii divine, poruncile pe care [426] le-audisprețuit și le-au călcat. Ei sunt martorii izbucnirii uimirii, încântării șiadorării celor mântuiți și, în timp ce tonurile cântecului ajung la mulțimilecelor din afara cetății, toți exclamă ca unul: „Mari și minunate sunt lucrăriletale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale,Împărate al neamurilor!” (Apocalipsa 15,3), și cad cu fața la pământ,închinându-se Domnului vieții.

CAPITOLUL 66

MOARTEA A DOUACând vede slava și maiestatea lui Hristos, Satana pare să fie paralizat. Acela

care a fost cândva un heruvim ocrotitor își aduce aminte de unde a căzut.Fusese un serafim strălucitor, „un fiu al zorilor”, dar cât de schimbat și dedegradat era acum!

Satana vede că răzvrătirea lui intenționată l-a făcut să fie nepotrivit pentrucer. El și-a antrenat puterile ca să lupte împotriva lui Dumnezeu, iar curăția,pacea și armonia cerului ar fi fost tortura supremă pentru el. Acuzațiile luiîmpotriva milei și dreptății lui Dumnezeu sunt aduse la tăcere acum. Reproșulpe care a îndrăznit să I-l adreseze lui Iehova se află acum întru totul asupra luiînsuși. Iar acum Satana se închină și mărturisește dreptatea pedepsei lui.

Fiecare subiect cu privire la adevăr și minciună care a fost adus înîndelungata controversă este clarificat acum. Dreptatea lui Dumnezeu esteîndreptățită pe deplin. Înaintea lumii întregi este prezentată cu claritate jertfacea mare adusă de Tatăl și Fiul pentru om. A sosit ceasul când DomnulHristos Își preia poziția cuvenită de drept și este slăvit mai presus de toatecăpeteniile și domniile și mai presus de orice nume care poate fi rostit.

În ciuda faptului că Satana a fost constrâns să recunoască dreptatea luiDumnezeu și să se închine înaintea supremației lui Hristos, caracterul luirămâne același. Spiritul de răzvrătire izbucnește din nou asemenea unuitorent puternic. Cuprins de o furie frenetică, el se hotărăște să nu cedeze înmarea controversă. A sosit timpul pentru un ultim efort [427, 428] disperatîmpotriva Împăratului cerului. El aleargă în mijlocul supușilor lui și încearcăsă le inspire propria furie și să-i conducă într-o luptă imediată. Totuși, dintremilioanele nenumărate de făpturi pe care le-a atras la răzvrătire, niciuna numai recunoaște supremația lui. Puterea lui s-a încheiat. Cei nelegiuiți suntplini de aceeași ură împotriva lui Dumnezeu, care îl inspiră și pe Satana, darei înțeleg faptul că situația lor este fără speranță și că nu pot birui luptândîmpotriva lui Iehova. Furia lor se aprinde împotriva lui Satana și împotrivaacelora care au fost slujitorii lui în vederea amăgirii. Ei se întorc împotriva lorcu furia demonilor și urmează o scenă de luptă universală.

FOCUL DIN CERAtunci se împlinesc cuvintele profetului: „Căci Domnul este mâniat pe

toate neamurile și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cudesăvârșire, le măcelărește de tot” (Isaia 34,2). „Peste cei răi plouă cărbuni, focși pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte” (Psalmi 11,6).Din cer, de la Dumnezeu, coboară focul. Pământul se deschide. Armeleascunse în adâncurile lui ies la suprafață. Flăcări mistuitoare izbucnesc dinfiecare prăpastie ce se deschide. Stâncile sunt incandescente. A sosit ziuaaceea care „arde ca un cuptor” (Maleahi 4,1). „Trupurile cerești se topesc demare căldură și tot ce este pe el arde” (2 Petru 3,10). „Căci de multă vremeeste pregătit un rug, gătit și pentru împărat: adânc și lat”, iar „suflareaDomnului îl aprinde ca un șivoi de pucioasă” (Isaia 30,33). Suprafațapământului pare a fi ca o masă de plumb topit – un iaz de foc uriaș clocotind.Este timpul judecării și al pierzării celor răi [429] – „este o zi de răzbunare aDomnului, un an de răsplătire și răzbunare pentru Sion” (Isaia 34,8).

Cei răi și-au primit deja răsplata când au fost pe pământ. Ei „vor fi camiriștea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oștirilor” (Maleahi 4,1). Uniisunt nimiciți într-o clipă, în timp ce alții suferă multe zile. Toți sunt pedepsițidupă faptele lor. Păcatele celor neprihăniți au fost transferate asupra luiSatana, autorul răului, care trebuie să suporte pedeapsa pentru ele. În felulacesta, el este făcut să sufere nu numai pentru răzvrătirea proprie, ci pentrutoate păcatele pe care i-a determinat pe cei din poporul lui Dumnezeu să lesăvârșească. Pedeapsa lui trebuie să fie mult mai mare ca pedeapsa acelora pecare i-a amăgit. După ce toți aceia care au căzut prin amăgirile lui vor muri, elîncă mai trebuie să trăiască și să sufere. Cei răi sunt nimiciți în cele din urmăde flăcările curățitoare, nu mai rămâne nici ramură, nici rădăcină – Satanaeste rădăcina, urmașii lui sunt ramurile. Dreptatea lui Dumnezeu esteîmplinită, iar sfinții și oștirile îngerești spun cu voce tare: „Amin!”

În timp ce pământul este cuprins de focul răzbunării lui Dumnezeu, ceineprihăniți stau în siguranță în Cetatea Sfântă. Moartea a doua nu mai arenicio putere asupra acelora care au avut parte de prima înviere (Apocalipsa20,6). Deși este un foc nimicitor pentru cei răi, Dumnezeu este un soare și unscut pentru poporul Său (Psalmi 84,11).

CAPITOLUL 67

NOUL PĂMÂNT „Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și

pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era” (Apocalipsa 21,1). Focul careîi nimicește pe cei nelegiuiți curăță pământul. Fiecare urmă a blestemului esteîndepărtată. Niciun iad care arde veșnic nu va păstra sub privirile celorrăscumpărați consecințele îngrozitoare ale păcatului. O singură amintirerămâne: urmele răstignirii, pe care Răscumpărătorul nostru le va purtamereu. Pe capul Său rănit, pe mâinile și picioarele Sale se află singurele urmeale lucrării nemiloase săvârșite de păcat.

„Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine vaajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului” (Mica 4,8). Împărățiapierdută prin păcat a fost recâștigată de Hristos, iar cei răscumpărați urmeazăsă o stăpânească împreună cu El. „Cei neprihăniți vor stăpâni țara și vor locuiîn ea pe vecie” (Psalmi 37,29). Teama că moștenirea celor sfinți pare a fi preamaterială i-a făcut pe mulți să interpreteze spiritual tocmai adevărurile carene conduc să privim Noul Pământ ca fiind căminul nostru. Domnul Hristos i-a asigurat pe ucenicii Săi că va merge să le pregătească un loc. Aceia careacceptă învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi întru totul neștiutoricu privire la locașul ceresc. Totuși apostolul Pavel declară: „Lucruri pe careochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așasunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1Corinteni 2,9). Limbajul [430, 431] omenesc nu este suficient pentru a descrierăsplata celor neprihăniți. Ea va fi cunoscută numai de aceia care o vor privi.Nicio minte limitată nu poate să înțeleagă slava Paradisului lui Dumnezeu.

În Biblie, moștenirea celor mântuiți este numită patrie (Evrei 11,14-16).Marele Păstor Își conduce turma la izvoarele de apă vie. Pomul vieții își oferăroadele în fiecare lună, iar frunzele pomului sunt pentru vindecareaneamurilor. Acolo sunt râuri ce curg neîncetat, limpezi ca și cristalul, iar pemalurile lor pomii unduitori umbresc calea pregătită pentru cei răscumpărațiai Domnului. Acolo sunt câmpii largi, care se întind până la dealurile pline defrumusețe, iar munții lui Dumnezeu își înalță vârfurile mărețe. Pe acelecâmpii liniștite, de o parte și de alta a râurilor, cei din poporul lui Dumnezeu,care au fost atâta vreme peregrini și rătăcitori, își vor găsi căminul.

NOUL IERUSALIMAcolo se află cetatea Noului Ierusalim, „având slava lui Dumnezeu. Lumina

ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul”(Apocalipsa 21,11). Domnul a zis: „Eu Însumi Mă voi veseli asupraIerusalimului și mă voi bucura de poporul Meu” (Isaia 65,19). „Cortul luiDumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și DumnezeuÎnsuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochiilor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere,pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21,3.4).

În cetatea lui Dumnezeu „nu va mai fi noapte”. Nimeni nu va avea nevoie șinu va dori să se odihnească. Nu va fi nicio oboseală în împlinirea voinței luiDumnezeu și în laudele aduse Numelui Său. Vom simți fără încetareprospețimea dimineții [432] și vom fi departe de încheierea ei. „Și nu vor maiavea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că DomnulDumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22,5). Lumina soarelui va fi depășită deo strălucire care nu va fi orbitoare, și totuși va întrece mult strălucireamiezului zilei din timpul nostru. Slava lui Dumnezeu și a Mielului inundăcetatea sfântă cu o lumină care nu se diminuează. Cei răscumpărați trăiesc înslava unei zile continue.

„În cetate n-am văzut niciun Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, CelAtotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei” (Apocalipsa 21,22). Cei dinpoporul lui Dumnezeu au privilegiul unei comunicări deschise cu Tatăl și cuFiul. „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos” (1 Corinteni 13,12).Noi vedem chipul lui Dumnezeu reflectat, ca într-o oglindă, în lucrărilenaturii și în legăturile Sale cu oamenii, dar atunci Îl vom vedea față în față,fără vălul care ascunde parțial chipul Său. Vom sta în prezența Sa și vom privislava înfățișării Sale.

Acolo, mințile celor nemuritori vor cerceta cu o plăcere ce nu va scădeaniciodată minunile puterii creatoare și tainele dragostei răscumpărătoare. Nuva mai fi niciun vrăjmaș nemilos și amăgitor care să ne ispitească să-L uitămpe Dumnezeu. Fiecare însușire va fi dezvoltată și fiecare capacitate va fisporită. Acumularea cunoașterii nu va obosi mintea și nu va epuiza energiile.Acolo, cele mai mărețe întreprinderi vor putea fi duse mai departe, cele maiînalte aspirații vor putea să fie atinse, cele mai nobile ambiții vor putea firealizate și încă vor apărea noi înălțimi de escaladat, noi minuni de admirat,

noi adevăruri de înțeles, noi obiective care vor angaja puterile minții, alesufletului și ale trupului.

Pe măsură ce vor trece, unul după altul, anii veșniciei vor aduce descoperirimai bogate și mai pline de slavă cu privire la Dumnezeu și cu privire laHristos. După cum cunoașterea este progresivă, tot așa dragostea, respectul șifericirea vor crește. Cu cât oamenii vor învăța mai mult despre Dumnezeu, cuatât admirația lor față de [433] caracterul Său va fi mai mare. Când DomnulIsus le va descoperi bogățiile răscumpărării și reușitele uimitoare din marealuptă cu Satana, inima celor răscumpărați va bate cu un devotament maiputernic, iar ei își vor atinge harpele de aur cu o mână mai sigură și zeci demii și de zece ori câte zece mii de mii de voci se vor uni într-un imn măreț delaudă.

„Și pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, șitot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: ’Ale Celui ce șade pe scaunulde domnie și ale Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în veciivecilor!’” (Apocalipsa 5,13).

Nu va mai exista păcat și nu vor mai exista păcătoși. Întregul Univers al luiDumnezeu va fi curat, iar marea luptă va fi încheiată pentru totdeauna.