bretan material

7/24/2019 Bretan Material

http://slidepdf.com/reader/full/bretan-material 1/20

A L S O A VA I L A B L E B Y N I C O L A E B R E T A N

Golem & Arald , Operas in One Act (NI 5424)

Luceafarul (The Evening Star) Opera in One Act (NI 5463)

Horia , Opera in Seven Scenes (NI 5513/4)

Ludovic Konya sings Bretan songs

My Lieder-Land Volume 1 (NI 5637)

My Lieder-Land Volume 2 (NI 5640)Sacred Songs (NI 5584)

Alexandru Agache sings Bretan songs (NI 5810)

This CD-Extra is compatible with standard audio CD players. Using a computer CD-ROM drive will give access to a PDF filecontaining the booklet note in German and the song texts in Romanian, English, French & German. The PDF file requires AdobeReader to be installed, this free application can be downloaded from http://www.adobe.com

Acest CD-Extra este compatibil cu CD-playerele audio standard. Fişierul PDF, care conţine nota introductivă a broşurii în limbagermană şi textele cântecelor în limba română, engleză, franceză şi germană, poate fi accesat cu ajutorul unităţii CD a computerului.Pentru a accesa fişierul în format PDF, trebuie să instalaţi programul Adobe Reader, care poate fi descărcat gratuit lahttp://www.adobe.com

Dieses CD-Extra kann mit gängigenAudio CD-Playern abgespielt werden.Wenn Sie einen Rechner mit CD-ROM-Laufwerk besitzen,können Sie eine PDF-Datei mit dem Broschürentext in Deutsch und den Liedtexten in Rumänisch, Englisch, Französisch und Deutschöffnen. Zum Öffnen der PDF-Datei muss Adobe Reader auf dem Rechner installiert sein. Diese kostenlose Anwendung kann vonhttp://www.adobe.com heruntergeladen werden.

Ce CD-Extra est compatible avec les lecteurs de CD audio standard. En utilisant un lecteur de CD-ROM sur ordinateur, vous accéderezà un fichier PDF contenant la brochure en allemand et les paroles des chansons en roumain, anglais, français et allemand. Il fautinstaller Adobe Reader pour lire le fichier PDF. Possibilité de télécharger cette application gratuitement sur http://www.adobe.com

The Songs of

Julius Drake, piano



Nicolae Bretan, at the age of 76, singing one of his songs. H a r r y L e B o v i t



38

Julius DrakeThepianistJulius Drakelivesin Londonandspecialisesinthefield of chamber music, working with many of the world’sleadingvocal andinstrumentalartists,both in recitaland ondisc. He appears at all the major music centres: in recentseasons concertshaveregularly taken himto theAldeburgh,Edinburgh, Munich, Salzburg, Schubertiade, andTanglewoodFestivals;to CarnegieHalland LincolnCentre,New York; the Concertgebouw, Amsterdam; the Chatelet,Paris; theMusikvereinand theKonzerthaus,Vienna;and theWigmore Hall and BBC Proms, London. Director of thePerthInternationalChamberMusic FestivalinAustralia from

2000–2003, Julius Drake was also musical director inDeborah Warner’s staging of Janacek’s Diary of One whoVanished, touring to Munich, London, Dublin,AmsterdamandNew York. Recordings includeaward-winningrecitalswithIanBostridge,HuguesCuenod,NicholasDaniel,DerekLee Ragin, Sophie Daneman, Paul Agnew, KatarinaKarneus, Annette Bartholdy, Christianne Stotijn, GeraldFinley,Joyce Didonato,ChristianPoltera,and Alice Coote.

Julius DrakePianistulJuliusDrakelocuieşteîn Londraşi estespecialistîndomeniulmuzicii de cameră,lucrândcu numeroşiinterpreţişi instrumentişti celebri ai lumii, atât în recital cât şi la înregistrări. Participă la evenimente din toate marile centremuzicale: în ultima perioadă a concertat frecvent laAldeburgh, Edinburgh, Munich, Salzburg, Schubertiade, şi

la Festivalul de la Tanglewood;la Carnegie Hallşi LincolnCentre, New York; la Concertgebouw, Amsterdam; laChatelet, Paris; la Musikverein şi Konzerthaus,Viena; şi laWigmore Hall şi BBC Proms, Londra. Director alFestivaluluiInternaţional de Muzică de Cameră de la Perth, înAustralia în perioada 2000–2003, Julius Drake a fost şidirijorulprincipalîn concertulrealizatdupă operalui Janacek,DiaryofOne whoVanished(Jurnalulceluidispărut),pusă în

scenăde DeborahWarnerşi careafăcutun turneula Munich,Londra, Dublin, Amsterdam şi New York. Înregistrările

cuprind recitalurilecare au fostpremiate, interpretatede IanBostridge, Hugues Cuenod, Nicholas Daniel, Derek LeeRagin, Sophie Daneman, PaulAgnew, Katarina Karneus,AnnetteBartholdy, ChristianneStotijn, GeraldFinley,JoyceDidonato,ChristianPolteraşi Alice Coote.

N

The

NICOLARuxandra Don

Julius D

The poets are George Coșbuc (TracCarolina Bretan, m

Mihai Eminescu (Tracks 1, 6, 10, 11

Translations of the poems into English anTranslations of the poems into G

Recorded by Nimbus Records at Wy 2007 Wyastone Estate Li



Ruxandra DonoseAmong the most renowned of her generation, Romanmezzo-sopranoRuxandraDonose has capturedcriticapopular acclaim in leading opera houses and concert hHer voice has been described as an "incredibly exciflowingmezzo-soprano, whichhasno breaks anda flawtimbre." Her expressive vocalism,thoughtful musicianand elegantstage presenceallow herto pursue an extenoperaticand orchestralrepertoire.Beginning withtheVieState Opera, engagements led her all over the world, fthe Royal Opera House Covent Garden in London toMetropolitan Opera NewYork, from San Francisco O

to The Opera National de Paris, Berlin, Madrid or Tokworking with conductors such Claudio Abbado, SeCelibidache, Seiji Osawa, Zubin Mehta, Christoph Dohnany, Mariss Jansson, Vladimir Jurowsky and mothers.It iswithgreatpassionthatsheapproachestheliedthis collection of Romanian songs by singer, poet composerBretanis theoccasion tocombinehermany vcolours,with thesavourand melody ofher ownlangua

ŞI DACĂ RAMURI BAT ÎN GEAM (And If Branches Beat Against The Window) 2.07

CUCULE, DE CE NU VII? (Cuckoo, Why Don’t You Return?) 2.30

REA DE PLATĂ (The Reluctant Debt Payer) 1.56

NU TE-AI PRICEPUT! (You Were Such A Knucklehead!) 4.10

ÎN PARCUL LUXEMBURG (In Luxemburg Gardens) 4.05

PE LÎNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ (Where Mateless Poplars Grow) 2.03

NOAPTE DE VARĂ (Summer Night) 5.42

GAZEL(Gazel) 2.25IDEAL (Illusion) 22.41

ÎN FEREASTRADINSPRE MARE (At The Window On The Sea) 2.27

O, VIN PE MARE (Come Down To The Sea) 2.14

LUNĂ, LUNĂ, STEAVICLEANĂ (Moon, Moon, You Wily Star) 1.09

PEACEEAŞI ULICIOARĂ (On The Same Lane) 2.25

LA GROAPA LUI LAIE (At The Grave Of Laie) 5.56

Ş-ACELE DULCI PĂRERI DE RĂU (And That Sweet Remorse) 1.33

PREASUS AŢI FOST! (So Far Above!) 2.59

STELELE-N CER (Stars In The Sky) 3.03

Total playing time 69.35

Nimbus Records wishes to acknowledge with gratitude The Nicolae Bretan Music Foundation for its generous co-operation in the production of this recording.

4

1

3

4

2

5

6

7

8

9

10

11

12

13

15

16

17

14



36

STELELE-NCER

MihaiEminescu

Stelele-ncerDeasupramărilorArd depărtărilor.Pînăce pier.

După unsemnClătindcatargele,Tremurălargele

Vasede lemn.

Stolde cocoriApucă-ntinseleŞi necuprinsele

Drumuride nori.

Zboară cepotŞi-alor întrecere,Veşnică trecere...

Astae tot.

Pînănu mor,Pleacă-te,îngere,Latrista-mi plîngere

Plină de-amor.

Nue păcatCasă selepedeClipa cearepede

Ceni s-adat?

Floare de crîng,Astfel vieţileŞi tinereţile

Trec şi se stîng.

OricenorocŞ-întinde-aripele,Gonitde clipele

Stării pe loc.

STARSINTHESKY

Both themeaningoflifeandhappinessconstantlyeludeus.

Starsin theskyAbovethe seasburnThroughspace until extinction.

Obeying an unseen signal,Large shipsshaketheir mastsAnd tremble.

Cranes taketo thesky,Tothe vastundecipherableRoads of theclouds.

They flyas farastheycanTojoustwith theirown eternity.Thatis all.

Bowyourself,my angel,Before mylove-filledsobbing,UntilI die.

Isit nota shamethatOurfleetingmomentsVanishso quickly?

Likeflowers of a bloomingtree,Lifeand youthfly past,Extinguishingthemselves.

Noluckcanliftus outof pain,So firmly arewe cementedByour mortality.

17 THE SONGS OF NICOLAE BRETANb. 25 March 1887, Naszod, Hungary - d. 1 De

Bretan’s operas, and above all his monumentof work; and yet it is song that runs like a cothe operas were largely written during the timeof songs occupied him from his youth until thfor singing very early and began to cultivate songs of his own, to give musical form to his fdifferent languages for that purpose, his own lrealm of tones. With the title “My Lieder-Lanwhich our cradle rocked, and therefore we areGautier, which he placed before his collected

central manifestation of his life and work. We collection “My Lieder-Land” alone contains Hungarian, and 50 to German.

Where is the original source of his singincomposed or was he a composer who also samusic, since very few singers, even among the to such an extent as Bretan a need to be creamusic—was for him the most elemental exprefor its realization: in singing and in creating sotalents; here are two manifestations of a singland the singing human being must have been ithe same thing.

However the relationship between the sinhis songs offer proof in every line that here soknew, through and through, all the capabilitiethere is not one phrase that might do harm to thMozart, “should fit the voice like well-tailore

from the negative side, is that Bretan does noacrobatic leaps or prolonged sojourns in the tvoice.

Looking over that great number of indivpreference for certain poets, and a loyalty to tand again find Goga, Eftimiu, and Coşbuc iobviously the composer’s favourite. As for GRilke, keep cropping up. And in all three langthe names of the poets vary, it is clear that



PREASUSAŢIFOST!VictorEftimiu

Suntpasărialbe-nrotogolpe măriŞifiecare, poate,e undor deducă.Suntţipetede bucurie şi chemări.Suntpasărialbe-nrotogolpe mări...Unde-aizburat,nălucă,palidănălucă?

Sunt,în zare, pasări cenuşii...Suntrenunţări...bat aripilesombre...E sufletulce l-aiavut,făşii-făşii...Subtcer deplumb trecpasăricenuşii,Un gândnespus.Un plânsuitat.Octombre!

Suntpasărinegre pepământ,colea,colea.Cine-a trimis aşacurândai morţii îngeri?Destinulparcă se-ndura,ne ocolea...Suntpasărinegre pepământ,colea,colea.Plecaţi!Nu maivestiţidezastre şi înfrângeri!

Oh,şi maisunt, suntpasărimari albastre!Darprea departe,mult preadeparte sus,Lumini dere-nvierepe dezastre...Oh,strălucite pasări marialbastre,

Preasus aţifost şipreacurândv-aţidus!

16particular atmosphere in the poems, an atmosphere that he wanted to express in music. It was a uniqueworld that attracted him again and again, that he circled again and again, and that led him again and againto the same poets. That there was something irrational about that world, veering toward thetranscendental, can be shown when the discussion turns to individual songs.

Bretan’s songs distinguish themselves above all through a simplicity that meets all the requirementsof the category of song. The melodies are singable, graspable, and easily remembered, while theaccompaniments never strive for an independent life of their own, but rather always perfectly serve thevoice and the communication that both must make together. With that honest and natural simplicityBretan’s songs always stay near to the realm of the folk song, though without really being folk songsthemselves. And since, at the same time the composer shuns folkloristic effects, his songs havesomething to say that can be understood everywhere, something that is not addressed to one particularnation only.

It is striking how Bretan with instinctive assurance employs the individual musical elements such

as key, mode, harmony, rhythm, change of meter, fermata, and pause to capture the nuance of a wordand to amplify the statement of the poem. With the simplest means his music communicates what liesbehind the words and between the lines. The secret of poetry—the ability to go beyond the conceptualcontent of the words and to cast an atmospheric spell through the intensification of the language—istranslated by Bretan directly into music. With his tones Bretan draws aside a curtain and opens up aclear view of the metaphysical plane of a poem. Bretan did not have to speak about such things becausehe could sing them. He was a seer of souls without psychology, a mystic without philosophy, and abeliever without catechism. His religious fervour, his spiritual depth, and his all-embracing humanityflowed directly into his music without detours into the territory of the rational word, and with thatdirectness and depth his music touches and moves the listener.

Moreover, it becomes more and more evident that Bretan understood the essential homelessness of humankind, or rather, it was clear to him that human beings are searching for their true homeland, andthat this ever unfulfilled longing is alive in a deep stratum of the human soul and is a constant componentof human existence.

One can clearly hear in Bretan’s creations that they are supported by three strong pillars: anunderstanding of the human soul that penetrates its archetypal depths; a sense of the mystical correlationbetween human beings and Creation; and a religious feeling that knows no dogmas and is rooted in the

fundamentals of Christianity, the first of which is a love for one’s fellow human beings.The historical musical environment in which Bretan wrote his songs was marked by a developmentthat threatened the very nature of Song. With Richard Wagner as instigator of the tendency, but equallywith Hugo Wolf, Song had come closer and closer to opera in its style. Even Richard Strauss, GustavMahler, or Hans Pfitzner could not lead Song back to its most characteristic form. Instead they createda highly romantic category which actually ought to have a new name. Since Song had progressivelybecome more operatic or symphonic, a development that led Mahler to imbed the song form in individualmovements of his symphonies, a suitable name might be ‘orchestral song’. Gustav Mahler still made useof the word “song” when he wrote “The Song of the Earth,” for example, the “Songs of a Wayfarer,”

6



34

Ş-ACELE DULCIPĂRERIDERĂU MihaiEminescu

Ş-aceledulci păreri derăuŞ-adragostelor certe. . .Darpoate fivr-un DumnezăuÎnstaresăle ierte?

DevomfiunatuşieuPământuluiasemeni,

Trădarea ta,blestemul meuRămânde-apururigemeni.

Şi toate vremilece vinAflavor delamineCesuflet aiavutîn sânCeinimă în tine.

În largulnegreiveşniciiBlestemu-mis-o renaşte,Cenumai tun-aivrutsăştiiO lumeva cunoaşte!

ANDTHATSWEETREMORSE

Theinfidelityof thepoet'smistresswillbe twinto his

bittersweetrage whentheyboth lieunder theground.

Andthat sweetremorseAndlove'squarreling.. .Mightthere bea GodcapableOf forgivingthem?

WereyouandI one,Equivalent tothe soil,

Your treasonand mycurseWouldbe eternaltwins.

In times tocome,Allwill learnfrommeWhat a heartandsoulLodged within yourbreast.

In eternity's black voidMycursewill berebornAndwhat youalone wouldnot admit,Thewholeworld willsee!

15 and “Songs on the Death of Children,” but abandoned.And when Richard Strauss wrote hthose compositions must be seen as the last of

All the more remarkable, then, that Nicolmanager, and opera composer was immersed ito turn away from that late-romantic, highlbeginnings, that is, with Wagner, Liszt, and Wprograms of his own concerts. On the other hdevelopment of Richard Strauss. In any casecorresponding direction.

Bretan made no attempt to prove himselfthe determining factor is that he was a singer but rather as a practical sphere of activity, as

assumed that a Bretan with the compositioncomposition of songs because the gulf betweesimple message of a song seemed unbridgeaba circumstance which made it possible for himfrom its category. That he could have done suitată (“Forget Your World”) in its orchestrashows that Bretan had the technique to give a did not want that; for him it was important communication that is appropriate to a songsource of primordial naturalness.

His output of songs is a return to the rootpoem “Schläft ein Lied in allen Dingen” (“ASglance appear to be an impoverishment; instAnd that is because he did not reduce the art oborders of his homeland into a multilingualisof vocabulary. Here his predestined homelesnationalism—as limitation or as the exclus

Romanian songs he was Nicolae Bretan, whenwhen he immersed himself in the worlds of LeAnd thus he successfully accomplished two tback home he also crossed boundaries with h

Musicology makes a distinction betweenbe seen as one of our greatest artistic resourcetime, though it is considered the property of aparticular language. For those reasons, mosgenerally unknown to the world beyond their



Undenorii-şiţin popasulÎn lăcaş demărgărint,ŞedeDomnulcu SîmpetruLao masăde argint.

Tusă-ţi pleci uşorgenunchiiŞi uşorsă-ţi pleci grumazul,Şi pe umerii vioareiSă-ţiapeşidomolobrazul.

Şisă cînţiun cîntec, Laie,Cumsecîntă-nsatla noi,Cîndse tînguieciobanul

După turmaluide oi.

Povesti-vaatuncistrunaÎnălţimiloralbastreVremealungăcîtă jaleScris-a-nsufletelenoastre.

S-ar întunecapămîntul,C-arveni,veni, ţigane,Toatestelele s-asculteGlasul struneinăzdrăvane.

Blînd zîmbire-arMilostivul...Iardin geana luide-argintLacrim-arcădea-n adînculNorilor demărgărint.

Ni s-arstinge-atuncinecazulCe demult nepetrecea:Întrestelele de pazăAmaveaşi noio stea!

Because Bretan never resorted to affectation or flamboyance in the accompaniments of his songs,his style has more in common with the folk song than with the late romantic art song that oftenoverwhelms the actual message of the poem with an extravagantly excessive accompaniment.

A major distinguishing feature of the art song is probably its accompaniment, which as a rule isgiven to the piano, because that instrument offers the broadest range of possibilities and can evenapproximate the sound of an orchestra. Whereas the folk song often manages without anyaccompaniment at all, or with just a few simple chords, the accompaniment is an indispensablecomponent of the art song. It takes over a significant part of the communication and can in somecircumstances—as sometimes in the songs of Richard Strauss—assume an independent role for ratherlong stretches at a time. The accompaniment of an art song, accordingly, is no longer replaceable. It isa crucial element that determines the overall form of the song, along with the voice part.

Characteristics of both categories can frequently be found side by side in Bretan’s songs. Theyoften approach the simplicity and straightforwardness that are typical of the folk song. Their melodies

touch us as something long familiar, and they impress themselves upon us, like something that will notleave our memory. And yet there is nowhere among them any quotation from a folk song, or anyfolkloristic flourish, that might explain that impression. Rather there is often that crystallization of thehighest simplicity that is found in the songs of Mozart, Schubert, or Brahms.

In Bretan’s case there is scarcely a song that could do without its very special and individualaccompaniment. A Bretan song “sung to the guitar” as Brahms’ “Lullaby” could conceivably be sung,is unthinkable. In their individual way, Bretan’s songs always join the “transcendental distance” of theart song with the “touching nearness” of the folk song. Nicolae Bretan raised the folk song to the levelof the art song. And that sentence encloses its own reversal: Nicolae Bretan raised the art song to thelevel of the folk song.

To understand that phenomenon we must revise two prejudices. The one maintains that the art songis reserved for the cultured class, that it is international, but at the same time elitist. The other prejudiceassumes that folk songs are limited because they are bound within borders, because they are tied to thelanguage of a particular people, and therefore cannot be raised to the level of the universally human.

The phenomenon of Bretan’s case is that he could write songs that according to the laws of musicare pure works of art, songs that at the same time speak a language that ordinary people can understand,that any people can understand. Bretan used the musical colour of his homeland, true: but he did not

verbalise it musically; rather he employed it only where the context of the text called for it. To thisextent it is important, after all, which language the multilingual Bretan set to music in his songs: whenhe chose German poets such as Heine, Lenau, or Rilke he spoke a musical language that was completelydifferent from the idiom he used in setting poems by his own Hungarian or Romanian compatriots. Butin all cases he achieved the same miracle: he projected the limited forms of an individual language intothe limitless vastness of the human soul. Language—be it Romanian, German or Hungarian—was forhim a lighthouse that showed the way home, and since he did not have one homeland, language was forhim a kind of anchor that one casts overboard somewhere or other, knowing that there will be no arrival.

8



PEACEEAŞIULICIOARĂ MihaiEminescu

Pe aceeaşiulicioarăBatelunaîn fereşti,Numaitu dedupăgratiiVeşnicnu temai iveşti!

Vîntul tremură-nperdeleAstăzi caşi altedăţi,Numaitu dedupăele

Veşnicnu temai arăţi!

Şi aceiaşipomi înfloareCrengi întind pestezăplaz,Numai zileletrecuteNule faci săfieazi.

ONTHESAMELANE

Unchangedin setting arethe streetand houseof the

poet’sbeloved;only she–and theirlove-affair–areabsent.

Thelane remains asit was,Throughthe window stillshinesthe moon,Onlyyou, behind theshutter,Will nevershow yourselfto me.

Withinthe curtainsstillmoves thebreezeToday,as itdidin days gone by,Onlyyou, behind thosemovingcurtains,

Will neverappearto me.

Ah,thesametrees infullbloomSpread theirfloweringacrossthe fence,Itis only youwhowillnotrecreateToday tobe thepast.

32

13

LAGROAPALUI LAIEOctavianGoga

Amvenit să-ţispuno vorbă

Azi, cind pleciîn ţărimaibune,Niculaie,Laie Chioru,Cîntăreţdin patru strune:

Du-lcu tinemeşteşugulCarene-ntăreasoboru:Meştere a nouăsate,Lăutare,LaieChioru!

ATTHEGRAVEOFLAIE

Atthegraveofa renownedfiddler, thepoet praysthat

themusician's heavenlyconcertwillmake Godaware

of theRomanians' earthlysuffering andpersuadeHim

to sendthem better fortune.

Today, whenyou leave fora better place,

I cometo speakto you,Niculaie,one-eyed Laie,Fiddlerof thefour strings:

Packwith youyour talentWhich inspiredour reunions,Maestro of ninevillages,Fiddler,one-eyed Laie.

14

Therefore the motive of loneliness drifts tAnd besides it, again and again, the motive of

Bretan knew the language of words failmusic can cross the last threshold. That meanof song can even touch those who do not undlanguage, he could also sense in each languagloneliness is called music. That is why Bretanor German songs. He knew only the song of teverywhere is seeking its home. And that homBretan wrote a song he was a citizen of the wto the language of a certain people. So it is notof a Fauré, or that they, on the other hand, mathe mood of an evening folk song, or that they

How shall this composer be grasped, thissongs because there was no folk to which he was too multivarious to tie himself to any ontongue other than the language of music. He with any one of them. His mother tongue wacould communicate beyond all limitations andirect, natural language of the human soul in a

© 2007 Compiled from Hartmut Gagelmann’Translated by Beaumont Glass Nicolae Bretan: His Life - His Music, Pendrag



O,VINPEMARE MihaiEminescu

O,vin pemarea ceo cuprindeUncerînaltcusteleplinŞi vântul seriiva întindeAluntreipânzăîn senin.Cua tale reci şialbebraţeTula grumazu-mi să rămâi...Şi luna-ţibate dreptîn faţă,Îţicază părul lacălcâi.

MăvoiplecaîncetspretineSă-ţibeautot sufletuliubitC-olungă, lungăsărutareUimită, fărăde sfârşit.

LUNĂ, LUNĂ, STEAVICLEANĂOctavianGoga

Lună, lună, steavicleană,Neam defirede vădană,Dece dorurilemele

Spusu-le-aila stele?

Stelele,suscălătoare,Fete mari,clevetitoare,Mi-au dusvîntuluioftatulŞimă ştiesatul.

12

11Compozitorul de lieduri

Operele lui Bretan, înaintea tuturor epopeea populară „Horia”, pot fi considerate realizareaprincipală, şi totuşi liedul e cel care străbate ca un fir roşu întreaga sa viaţă şi creaţie. în timp ce istoriacristalizării operelor are loc în mare măsură în vremea activităţii sale la cele două teatre din Cluj,compoziţia de lieduri 1-a preocupat din tinereţe până în anii săi din urmă. Bretan, care şi-a descoperitde timpuriu pasiunea pentru cântec, începând imediat să caute modalităţi de a-şi forma vocea, a simţittotodată imboldul să se exprime şi să se definească muzical în compoziţii proprii de lieduri. Cu toate că- sau tocmai pentru că - s-a folosit pentru aceasta de texte în diferite limbi, adevărata sa limbă paremuzica, şi patria sa adevărată pare fi imperiul sunetelor. Cu titlul „Mein Liederland“ - „Ţara mea decântece” şi cu motto-ul: ,,Nu întotdeauna provenim din ţara în care ne-a stat leagănul, de aceea necăutăm adevărata patrie” din Theophile Gautier, pe care le-a pus înaintea culegerii sale de lieduri, aconfirmat el însuşi că liedul i-a fost în mod conştient un eveniment central în viaţă şi creaţie.

La început nu e clar unde se află izvorul iniţial al artei sale vocale şi al compoziţiilor sale.A fostun cântăreţ care a şi compus sau a fost un compozitor care a şi cântat? Prima presupunere ar fi o excepţie în istoria muzicii, căci prea puţini cântăreţi, chiar şi dintre cei mai mari, au simţit nevoia ca, pe lângăactivitatea lor de interpreţi, să aibă şi preocupări creatoare în măsura în care aceasta este cazul la NicolaeBretan. Pentru el muzica, mai precis muzica vocală, era cea mai elementară manifestare de viaţă, aşa cătrebuia să-şi găsească drumul spre realizare în ambele direcţii: în propriul cântat şi în creaţia unor lieduriproprii. Nu e vorba aici aşadar de combinaţia fericită a două talente, ci de două feluri de manifestare aunei unice şi vehemente voinţe de exprimare. Omul creator şi omul care cântă trebuie să fi fost identicipentru Bretan. A trăi şi a cânta însemnau pentru el unul şi acelaşi lucru.

Dar indiferent de felul în care este privită relaţia dintre cântăreţul şi compozitorul Bretan,liedurile sale sunt prin fiecare rând al lor o dovadă că ele au fost compuse pentru vocea umană de cătrecineva care cunoştea până în străfunduri toate capacităţile, dar şi toate sensibilităţile ei. Nu există înliedurile sale nici o singură frază care să agreseze vocea umană, aşa cum se întâmplă în compoziţiilevocale ale lui Beethoven sau în invenţiile compozitorilor contemporani. La Bretan fiecare linie melodicăeste „potrivită vocii ca o haină”, pentru a ne exprima cu cuvintele lui Leopold Mozart, tatăl lui Amadeus.Ce înseamnă aceasta, se poate cuprinde - mai înainte de a vorbi despre liedurile sale - în pagina negativăa bilanţului: nu există la Bretan pasaje duşmănoase vocii, cu combinaţii artistice de sărituri sau un cântat

îndelungat într-o poziţie de trecere sau apariţii repetate ale unor situaţii extreme (fie în înălţime, fie înadâncime); acestea sunt folosite doar când vrea să obţină un efect deosebit, de exemplu în „Arald“.Liedurile sale vin întotdeauna în întâmpinarea vocii omeneşti, desigur a vocii formate. Liedurile sale nutrebuie cântate, ele vor să fie cântate, în esenţă, acesta este cel mai mare compliment care i se poateface acestui lied.

în acest caz e vorba de un compendiu de peste 200 de lieduri. Doar culegerea „Ţara mea decântece” conţine 218 lieduri, dintre care 90 au fost compuse pe texte româneşti, 70 ungureşti, 50 pegermane. Opt alte compoziţii se folosesc de limba latină.

10



Şi sfânta Vineri s-a plecatSpre moart-apoi, i-a sărutatÎnchişii ochi: - “Te depărteziCu dragul gând, că ai să-l vezi!Oh, omule, eşti înşelatÎn toate câte crezi!

A ta e mergerea mereuSpre ţintă - drum îngust şi greu -Dar ţinta niciodată nu-iA ta! Şi-n gând tu tot ce-ţi puiE numai vis, căci DumnezeuTe poartă-n voia Lui!

Saint Friday bent over the dead oneTo close her eyes with a kiss."You leave with the cherished thoughtThat you will at long last see him!Oh human being, you are cheatedIn all you believe!

"Your narrow and painful roadIs constant striving toward an ideal,An ideal that is only illusion.All that you search after is but dream.It is God who dictates your destiny,It is God alone who decrees your fate."

ÎNFEREASTRADINSPREMARE MihaiEminescu

În fereastradinspremareStăcopilacea decrai...Fundul mării, fundul măriiFurăchipulei bălai.

Iarpescaru'trece-n luntreŞi înape veşnic cată...

Fundul mării, fundul măriiAh!De mult unchipi-arată.

Sprecastelvr-odată ochiiN-amîntorsşi totuşi plîng...Fundul mării, fundul măriiMă atrageîn adînc.

ATTHEWINDOWON THESEA

Afisherman fallsin love with theking'sdaughter

whosefaceis reflected inthesea,andis drawnby

lovedeeperand deeper intothe waves.

Atthewindow ontheseaSitsthe king's daughter...Thedepthsofthe oceanSteal herfair,fabledface.

Afisherman passing in hisboatPeersconstantlyinto thewaves...

Thedepthsofthe oceanCastup a constantimage.

Neverhavemy eyesonce wanderedTowardthe castle,yet I weep...Thedepthsof theoceanPullme toward depths moredeep.

30

10

La acest mare număr de titluri surprindpentru unii poeţi, cărora le-a şi rămas credinciose află Goga, Eftimiu şi Coşbuc, în timp ce dideşi recurge în repetate rânduri şi la Petofi. DLenau, iar mai târziu Rilke. Şi în toate trei limalte nume, compozitorul Bretan a căutat în potonuri. E vorba de o lume anume, care 1-a atrtot mereu la aceiaşi poeţi.

Cuvântul vrăjit prin care lumea este traun dicţionar. Totuşi arta care, în toată lumea şcare nu pot fi exprimate prin cuvinte e aceea mai frumoasă este liedul, în mod ciudat, mupopular. Dar, dacă judecăm bine, cântul popu

doar dacă creatorul lui nu poare fi identificcaracterizat prin limba sa. De aceea şi rămâne cde naţiunea sa şi fiind, în mod normal, necuno

Cântecul cult, dimpotrivă, se ridică peenunţul muzical nu mai sunt legate de evenicompozitorul Bretan, liedurile sale afirmă uaceasta, aparent, cu cel mai mic efort. El uneşunuia cult: evită orice balast decorativ, deci nTocmai pentru că Bretan renunţă la orice decose află mai aproape de cântecul popular acompaniament supradimensionat adevăratul

Pentru a-l înţelege însă pe deplin pe Bpopular” şi „cântec cult”, pentru ca ceea ce muzicale să ne ofere posibilitatea unei orientă

Se pune întrebarea în ce constă, de faptcă, în desăvârşirea sa simplă, cântecul popucompozitor, chiar dacă, probabil, există vreuncaracteristică esenţială a cântecului popular edepăşeşte cuprinderea unei octave, fiind uşor formă poate el deveni comun celor care cântămuzicală dând greş în cazul unei succesiuni c

Dar aceste caracteristici ale cânteculuicult. în acest sens avem exemple de nenumărlor au aproape caracter de cântec popular, putâsunt „Veilchen” („Vioreaua”) şi „Komm l



Veni atunci din răsărit,Pe drum o babă. S-a oprit,Căci auzise la izvorGemut ca de creştini când mor -Şi capul fetei l-a proptitÎn poala ei uşor.

- “De jale plâng... Nu pot să-necAmarul gând că, iată, plecŞi n-am putut să-l văd măcarO dată! Ah, e gând amar!Dar sus, în lumea-n care trec,Al meu va fi el iar!

Iar sfânta Vineri o priveaCu milă, - “Uite! - zise ea -Un veac de om tu aşteptândRobit-ai fost de-un singur gând -De-ai fi ştiut tu, draga mea,Acestea mai curând!

El şi-a uitat de ochii tăi!De mult s-a-ntors pe alte căi,Căci lui menire i s-a dat -S-a-ntors de mult şi s-a-nsurat;Flăcăii lui au alţi flăcăi:E Negură-mpărat.

A fost un gemet întreitDin totul inimii pornitŞi-apoi o linişte de veci!- “Din lumea asta într-alta treci.Şi nici nu ştii, tu, om trudit,Ce-i lumea-n care pleci!

„Heidenröslein” („Floarea de răsură”) şi „Am Brunnen vor dem Tore” („La fântâna din faţa porţii”) deSchubert, chiar şi „Guten Abend, gute Nacht” („Bună seara, noapte bună”) de Brahms, devenind buncomun. Cântece ca acestea le sunt cunoscute multor oameni, fiind cântate de către ei şi transmisecopiilor lor, fără să-şi fi dat vreodată seama cine le-a compus.

Simplitatea, naturaleţea şi cantabilitatea nu sunt, aşadar, caracteristici care diferenţiază în modobligatoriu cântecul popular de cel cult. Dacă un cântec se ridică însă pe acea treaptă care presupune oeducaţie muzicală pentru a corespunde pretenţiilor impuse vocii, el pierde posibilitatea de a devenicântec popular. O amploare prea mare, sărituri complicate de intervale sau figuri rapide, „artistice”,adică figuri care cer dexteritate artistică, nu pot fi interpretate de către laici, aceştia neputându-le niciexecuta nici memora. Datorită acestor rigori cântecul cult rămâne rezervat podiumului de concert,negăsindu-şi intrarea în creaţia populară.

O caracteristică a cântecului cult este, în orice caz, acompaniamentul, care de regulă este lăsatpe seama pianului, fiindcă acest instrument oferă cele mai mari posibilităţi, putând ajunge până la un

sunet orchestral. în timp ce cântecul popular se „descurcă” chiar şi fără acompaniament sau poate fisusţinut fie şi doar de acorduri simple, acompaniamentul devine în cazul liedului o parte componentăindispensabilă. El preia o mare parte din enunţ, putând deveni - în anume condiţii, ca de exemplu laRichard Strauss - independent pe o întindere destul de mare. Acompaniamentul în cazul liedului nupoate fi, aşadar, substituit, el este o parte constitutivă hotărâtoare, contribuind la realizarea întregului.

La Nicolae Bretan cele două situaţii se află adesea alături. Liedurile sale trădează mereu culimpezime că el a fost cântăreţ - „ele fiind croite pe trupul vocii omeneşti”.Totuşi ele păstrează adeseori,

în ciuda pretenţiilor impuse vocii, o simplitate şi o liniaritate care se apropie de cele ale cânteculuipopular. Adică: melodiile lor par ceva de mult cunoscut, imprimându-se în memoria auditivă ca ceva carenu-ţi mai dă drumul. Şi aceasta, cu toate că nici unde nu poate fi găsit un citat din vreun cântec popularsau vreo înfloritură folclorică care să poată explica această impresie. Ba dimpotrivă, adeseori apare aceacristalizare spre cea mai mare simplicitate care surprinde şi în lieduri de Mozart, Schubert sau Brahms.

În orice caz, la Bretan nu există nici măcar un lied care să poată renunţa la acompaniamentul săudeosebit şi care-i este caracteristic. Un Bretan „cântat la chitară”, lucru care poate fi imaginat în cazulnocturnei lui Brahms, este de neconceput. Prin această caracteristică deosebită liedurile lui Bretan unescmereu „depărtarea transcendentală” a cântecului cult şi „înduioşătoarea apropiere” a cântecului popular.Nicolae Bretan a ridicat cântecul popular la înălţimea liedului. Iar această propoziţie include în

ea şi reversul ei: Nicolae Bretan a ridicat liedul la înălţimea cântecului popular.Pentru a înţelege acest fenomen trebuie revăzute două prejudecăţi. Una este aceea care susţinecă liedul este apanajul unei pături culte, fiind internaţional, dar fiind în acelaşi timp şi elitist. Cealaltăprejudecată susţine că orice cântec popular este „limitat”, căci este legat de anumite graniţe, fiind cuplatla limba unui popor, aşa că nu se poate ridica la un nivel general-uman.

Semnificativ la Bretan este tocmai faptul că a putut scrie lieduri care, din punctul de vedereal legilor muzicale, sunt adevărate capodopere, care însă vorbesc, concomitent, o limbă pe carepoporul o poate înţelege, o limbă pe care orice popor o poate înţelege.

12



28

Pe unde-i el? Nu s-a gătitDe-ajuns acum pentru nuntit?O, nu! Pentr-un alai domnescAtâtea lucruri trebuiescŞi-atâta vreme! N-a venitCă-i tânăr şi-l gătesc!

IVPe-atunci erau vlăstari în lunciCopacii de-azi, şi tineri prunciErau bărbaţii. Colo-n satCopile mici; ea le-a purtatPe braţe, şi e mult de-atunci,De mult s-au măritat!

Acum pe cârje să proptea!N-avea puteri, şi tot venea.- “Pe aici, pe-aici, e drumul lui...E noapte-acum... ba încă nu-i...L-am aşteptat: atât aş vreaSă pot de-acum să-i spui!

Dar într-o seară ea simţiCă azi e cea din urmă zi:Ori vine azi de undevaIubitul ei şi-o va lua,Ori dacă nu, când va veniEl n-o va mai afla.

Şi n-a venit! Nici n-a-ncercatSă se ridice de-unde-a statSărmana, căci de-ajuns simţeaCă-n veci de-acum nu va puteaSă plece, nu, şi nemişcatSta frântă, şi murea.

"Where can he be? Where can he be?Didn't he prepare for his wedding?Oh no! For such a grand court weddingMuch preparation is needed, and much time!He didn't come because he is youngAnd is being instructed, being groomed."

By now, yesterday's saplingsAre today's trees. By now,Yesterday's boys are grown men.Small daughters of the villageWho were cradled in her arms,By now long since are married.

By now she held herself on a crutch,She lacked the strength, but still she came."Here, here is his road... Has night fallen?...No, not yet... I waited for him…That is all I wish, all I wish,To be able to tell him now!"

But one evening she told herself That this was the very last day.Either her lover would comeFrom somewhere and take her,Or else, when he came at last,He would not, would not find her.

And he did not, did not come.And the sorry creature did not even tryTo lift herself from where she layBecause she felt she could never leave,Fixed there without movement,As if crucified by death.

Bretan a folosit de fapt coloritul muzicl doar acolo unde o impunea conţinutul textua

în diferite lieduri multilingvul Bretan. Când acu totul altă limbă muzicală decât atunci când asăi - români sau unguri. Dar în fiecare caz i-a limbi anume în necuprinderea sufletului omeeste pentru el doar un far care indică drumul sa fost pentru el doar forma unei ancore, pe carsosire la ţel.

Tocmai de aceea, prin toate liedurile singurătăţii. Şi lângă acesta apare tot mereu şi

Bretan a ştiut că limba exprimată prinfiind în stare să păşească peste ultimul praglimbajul muzicii îl poate impresiona şi pe cel că Bretan s-a simţit acasă în spaţiul oricărei liparticulară a fiecărei limbi. Depăşirea acesteiscris cantece romanesti, unguresti sau germane oriunde acasa, cautandu-si peste tot patrinationale.Attunci cand Bretan a scris un lied, generale, scriindu-l insa se folosea de limba apropie de impresionismul francezului Faure,ca surprind ceva din atmosfera unui cant popu

Oare cum il putem cuprinde pe acest Badevarat parte, n-a putut scrie cantece popularnatiuni, el fiind prea cuprinzator de a se fi puta putut sa denumeasca nici una ca limba sa mmuzica ea a tost limba sufletului sau, cu care in muzica limbajul nemijlocit si lipsit de artBretan si liedurile sale.

Compilat din cartea lui Hartmut Gagelmann, Nicolae Bretan Liedurile sale, Operele lui, Viaţa saTipoholding, România, 2005



IIIAuzi! ca valuri după valNăvalnic tropotit de cal!Şi sună văile-ndrăzneţ,O, ăsta e voinic drumeţ!Şi-n zarea lunei vezi pe malUn tânăr călăreţ?

- “Ochi dragi, de-atâta timp pustii!Mi-ai zis plecând: aici să fii,Şi-aici, aici tu mă găseşti!Dar uite, obosit ce eşti!Ştiam eu doar că ai să viiŞtiam că mă iubeşti!

Dar ah, cât m-ai lăsat s-aştept!Dar unde-ai fost? O, spune drept!De-acum tu nu vei mai pleca,Să-ţi laşi plângând iubita ta:O, vino, strânge-mă la piept...Ce bine mi-e aşa!

Şi nu mă-ntrebi, ce plâns nebunAm plâns de-atunci? O, cum s-adunÎn vorbe-atâta gând pribeag,Şi cum să-ncep... O, dă-mi toiag!O, cât eşti de frumos şi bunŞi cât îmi eşti de drag!

Dar n-a venit!... Şi ea cu zorOprea din drum pe călător,Râzând cu hohot îi spuneaPovestea ei; apoi plângea:Ei l-au văzut, dar ei nu vorSă-i spuie ce făcea?

ŞIDACĂRAMURIBATÎNGEAM MihaiEminescu

Şidacăramuribatîn geamŞi se cutremurplopii,EcaînmintesăteamŞi-ncetsă teapropii.

Şidacăstele batînlacAdîncu-i luminîndu-l,E cadurereamea s-o-mpacInseninîndu-migîndul.

Şidacănorii deşi seduc,De iese-n luciu luna,E caamintesă-mi aducDe tine-ntotdeauna.

ANDIFBRANCHESBEATAGAINSTTHEWINDOW

Allthatis beautiful-swayingpoplars,stars reflected

in thewater, themoon driftingthroughdensecloud –

exists onlyto remind thepoet ofhis beloved.

Andif branchesbeat againstthe window,Andif poplars suddenlyquiver,Itis only tocallyouto mind,Tohaveyou approachme slowly.

AndifstarscutthroughthelakeToshinefrom thosedepths,Itis only tosoothe mysorrow,Toturnmy thoughtsto silence.

Andif densecloudsdriftawayTolet themoon illuminate thesky,Itis only toremindme ofyouThroughouteternity.

1

14



26

- “Dar totuşi, azi el va veni...Nici azi nu vine... unde-o fi?Dar mâine va veni! Ştiu eu,Că-mi spune inima! Şi-al meu,Al meu de-acum în veci va fi;Ce bun e Dumnezeu!

Tu, vânt de seară,-n calea taNu l-ai văzut venind cumva?Şi nici tu, nor, nu l-ai văzutPrin multe lumi câte-ai trecut?Să-i spui, te rog, de-l vei aflaCă-l plâng şi că-l sărut!

Să-i spui că florile din stratLe ud şi cresc mai răvărsat,Dar florile-pe-obrazul meuPălesc, că prea le ud mereu;Şi câte-amaruri am răbdatŞtiu, biata, numai eu!

Că pentru dânsul, că-l iubesc,Părinţii-n drum mă ocolescŞi m-au gonit din casa lor;Că toţi ai mei azi nu mă vor!Sânt singură, pe căi trăiesc,Sunt singură, şi mor!

Treceau drumeţi pe lângă ea,Şoptind, dar fata nu-i vedea.Treceau şi zilele zburând,Treceau şi luni, treceau pe rând,Treceau şi ani, ei nu-i treceaRăbdarea, aşteptând.

"He must come today,But today, again, he did not come.Where could he be? He must come tomorrow!I know because my heart tells me so.He will be mine throughout eternity;How good God is! How good God is!"

"Winds of evening, did you notPass him along the road?Clouds, have you not seen himIn the many countries over which you glide?If you find him, tell him for meThat I yearn for him, that I kiss him.

"Tell him that the roses in the villageThat I water bloom more richly,But the roses in my cheeks grow paleBecause I water them constantly.How much bitterness must I endure,Alas, only I can know!

"Because I love him so,My parents avoid me on the roadAnd have cast me from my home.My family does not want me,I am alone, I live on the roads.I am alone, and near death!"

Travelers passed by her, whispering,But the maid did not see them.Days flew by, months flew by,Years and years flew by.But she waited for her traveler.Only her patience remained.

CUCULE,DECENUVII?CarolinaBretan, mama compozitorului

Cucule, dece nuviiPreste codrii,prestevii?Codru mândrua-nfrunzit,Tun-ai gându de venit.

Vino cucela isvorŞi-micântăcă multmi-edor!

Vino cucela vâlceleŞi-micântăcă multmi-ejele!

Bietul codru frunza-şilasă,Rândunicazboar-acasă,Viiles-au veştejit,Tun-ai gându de venit.

2



Apoi plecă în grabnic pas...Avea atâta dor în glas!Era voinic şi tinerel,Înalt şi tras ca prin inel:De-atunci şi ochii i-au rămasŞi inima la el.

IIŞi fata de-mpărat veniŞi-a doua zi, şi-a treia zi,Şi-n toate zilele pe rând,Încete clipe numărând,Tot aştepta doar o veniFlăcăul mai curând.

Grăbitul soare scăpăta,Şi fata tot acolo sta;Şi noaptea umedă din văiVenea pe-ntunecate căi;Târziu în noapte-abia plecaŞi fata la ai săi.

“O fi bolnav! O fi murit!O, Doamne, el ar fi venitDe-atâta timp! mai ştiu şi eu!Şi doru-i plângător mereuCreştea de presimţiri hrănit,Din ce în ce mai greu.

Trecu şi vara, şi trecuŞi toamna, şi pe văi căzuZăpada iernii, şi-apoi iarSosi-nfloritul Cireşar -Dar nici acum voinicul nu,Doritul ei drumar!

16

READE PLATĂGeorgeCoşbuc

Eavine delamoarăŞi josîn ulicioarăPunîndu-şisacul,iacăNu-lpoateridica.

"Ţi-lduc eu!""Cum?""Pe plată!"Iarea, cumintefată,Se şi-nvoeşte-ndată,Dece-ar şiziceba?

Euplec cusacu-n spate;Lacalea jumătate,Cerplata,trei săruturi.Daruite, felulei:Stă-ndrumşi se socoate,Şi-mispune cîte-toate,Că-s scump,căea nupoate,Căprea suntmultetrei!

Cu douăse-nvoeşteŞi unulmi-lplăteşte,Cu altul să-mi rămîieDatoarepe-nsărat.Darn-am să-lvădCît veacul!Şi iată-mă,săracul,Să-i duco poştiesaculP-unsingursărutat!

THERELUCTANTDEBT PAYER

Aprettyvixen cheatsthepoetofhis payment ofkisses for

carryingher heavy sack.

ShecomesdownthelaneFromthe mill,Sets hersackdownAndcannotlift it.

"I'll carryit foryou!""Inexchangefor what?" "Payment!"Andshe, pretty vixen, immediatelyagrees,Whyshouldshe refuse?

I gowiththesackon myback;Halfwaythere I askpayment:threekisses.Butlook ather manner!Shestops there to calculate,Toinventeveryexcuseunder thesun:ThatI amtoo expensive,Thatshe cannot agree,Thatthreekissesare toomany!

SheagreestotwoAndpaysmeone,Thesecondtobe owed tomeUntil thisevening.ButI will notseeit,Notin eternity!Look atme,cheateddunce thatI am,To carryhersacksucha long wayForjustonekiss!

3



24

IDEALGeorge Coşbuc

Venise fata de-mpăratCu alte fete pe-nseratS-aducă apă din izvor -Din zări un tânăr călător,Sosind pe-acolo, s-a rugatSă bea din cana lor.

Iar fata de-mpărat i-a dusCofiţa ei; şi când i-a spusFlăcăul cel dintâi cuvânt,Ea să uită speriată-n vânt,Şi ca certat-apoi şi-a pusPrivirile-n pământ.

- “Aş vrea, ca şi la-ntorsul meu,Să fii aici să-mi dai să beuIar ea, tot nemişcată stândCu ochii-n jos, şi tremurândDe lupta ei, târziu şi greuRosti sfioasă: - “Când?î

- “Şi mâine poate... Mai târziu...Ori peste-un an! Nici eu nu ştiu.Sunt fiu de crai. Cărarea meaPe-aici va fi... Ne vom vedea:De-acum iubitul tău să fiu,Iar tu iubita mea.

ILLUSION

The saga of a maiden wasting her life waiting in

vain for a lover who will never appear, illustrates

how our deepest human yearnings are fragmented

dreams which a higher power refuses to make real.

The daughter of the emperor,With her companions, came at duskTo draw water from the spring.Appearing over the horizon,A young horseman asked herIf he might drink from her pitcher.

The daughter of the emperorGave the horseman her pitcher;When the young man addressed her,She turned her frightened headToward the evening breeze and,As if scolded, cast eyes downward.

"Upon my return, I would likeTo see you here once moreAnd once more give me water."Still not moving, with eyes downcast,Trembling from turmoil within,She said shyly and hesitantly: "When?"

"Perhaps tomorrow, perhaps after that.Perhaps, after a year! I myself know not.I am an emperor's son. My road will bringMe here again. Again we will see each other.From this moment forth, I shall beYour eternal sweetheart, and you mine."

9 NU TE-AI PRICEPUT!George Coşbuc

Nu te-ai priceput!Singur tu nu mi-ai plăcut,Că eu tot fugeam de tine?O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!Ţi-am fost dragă, ştiu eu bine,Dar să-mi spui, tu te-ai temut.Şi eu toate le-am făcut

Ca să poţi să-mi spui odată,Să mă-ntrebi: “Mă vrei tu, fată?”Şi plîngeam de supărată,Că tu nu te-ai priceput!

Nu te-ai priceput!Zici că-s mîndră şi n-am vrutCa s-ascult vorbele tale?Dar de unde ştii? În caleTi-am umblat şi-n deal şi-n vale,Şi-orişiunde te-am ştiut.Zile lungi mi le-am pierdut,Să mă-mprietenesc cu tine;Tu-mi umblai sfios, Sorine,Şi plîngea durerea-n mine,Că tu nu te-ai priceput!

4



GAZELGeorge Cosbuc

Oameniimă-nvinuesc,Că sunttînărşi iubesc.Tumi-ai zissă vinlamoarăPe-nsărat,să te-ntîlnesc,Darlamoarădaude prieteniŞi de prietenimă feresc.

Te-amvăzutşi eripeo cale,M-amtemutsă teopresc.Căde mamami-eruşineŞide tinemă sfiesc.

Mi-enecazpe toată lumeaŞi mi-eciudăcă trăesc:Te-aşlăsa şi mi-ecu jale,Te-aşiubi şi nu-ndrăsnesc.

8

18

Nu te-ai priceput!Am fost rea şi n-aş fi vrutSă te las, ca altă fată,Să mă strîngi tu sărutată?Dar m-ai întrebat vr-odată?Mă-nvingea să te sărutEu pe tine! Pe-ntrecutChip cătam cu viclenieSă te fac să-ntrebi, şi mieMi-a fost luni întregi mînieCă tu nu te-ai priceput!

Nu te-ai priceput!Zici că, de m-ai fi cerutMamei tale noră-n casă,N-aş fi vrut să merg? Ei lasă!Că de-o fată cui-îi pasă,Nu se ia după părut!De-ntrebai, ai fi văzut!Tu să fi-nceput iubitul,Că-i făceam eu isprăvitul!Tu cu pînea şi cuţitulMori flămînd, nepriceput!

You were such a knucklehead!So I played the bitch, was that it?And didn’t let you hug and kiss meLike a nice girl would?But did you ever think of asking me?I was literally dyingTo kiss you. I triedEvery conceivable trick I knewTo get you to pop the question.Months on end I was beside myself with anger,That you could be such a knucklehead!

You were such a knucklehead!You say that if you had asked meTo become your mother’s daughter-in-law,That I would have said: “You’ve got to be kidding!”Come off it. If you really go for a girl,You’re not taken in by appearances.If you had asked me, you’d have found out all right.It was up to you to take the first step,Since the last step is supposed to be mine.There you stand, with your knife and loaf of breadAnd die of hunger, knucklehead!



22

Focule-n-vălitpe vatră,Iar opaiţele-aumurit;Şi prinsatuladormitDoarvrun cîne-n somnmai latră

Răguşit.

Iat-o! Plină, despre munteIeseluna dinbrădetŞi se-nalţă-n-cet,încet,Gînditoareca o frunte

De poet.

Caun glas domolde clopotSunăcodriimari debrad,Ritmicvalurilecad,Cumse zbate-ndulce ropot

Apa-nvad.

Dintr-untimp şi vîntul tace:Satuldoarmeca-nmormînt;Totu-iplin deduhul sfînt:Linişte-nvăzduhşi pacePe pămînt.

Numai dorulmai colindă,Dorultînărşi pribeag.Tainicse-n tîlneşte-n prag,Dorcudor săse cuprindă,

Dragcu drag.

Firesare banked inthe hearth,Candleshave died;Withinthe slumbering villageAdog barkshoarsely in sleep.

Behold thefull moon, glidingoutFromthe pineforest,Slowly,slowly ascending,As thoughtfulas a poet's forehead.

Thetall pineforestwhispersWith bell-likegentlevoice;Rhythmically, thewaves riseand fallAs thewaterswirls insweet cadenza.

In time, thewind toofalls silent,Thevillagesleeps asin agrave,Theairis filledwith a sacredspirit:Thereis silenceabove,andpeaceon earth.

Onlydesire,young andwandering,Moves, to encounteritselfin doorways,Desire embracesdesire,Belovedembracesbeloved.

ÎN PARCULLUXEMBURGVictorEftimiu

În parcpluteşte,Doamnă,Parfumultrist alanilor,Cad frunzeleplatanilor,În Luxemburge toamnă.

AlunecăuşorGrămadaporumbeilorPe linişteaaleilor,

Pe frunzelece mor.

Ca un duiosrefren,Se-nalţăsmirnafînuluiSprestatuiabătrînuluiŞi bunuluiVerlaine.

În parcpluteşte,Doamnă,Parfumultrist alanilor,Cad frunzeleplatanilor,În Luxemburge toamnă.

5



NOAPTEDE VARĂGeorge Coşbuc

Zările,de farmecpline,Strălucesc în luminiş;Zboarămierlele-ntufişŞi dincodri noaptea vine

Pe furiş.

Care cupoveride muncăVinîncetşi scîrţîind;Turmeles-aud mugind,Şiflăcăiivinpe luncă

Hăulind.

Cu cofiţa,pe-ndelete,Vinnevestede larîu;Şi,cupoala prinsă-nbrîu,Vincîntînd în stoluri fete

Dela grîu.

De lagîrlă-npîlcurideseZgomotoşicopiiivin;Satule devuiet plin;Fumulalb alene ieseDincămin.

Dardince ince s-alinăToatezgomotele-n sat.Muncitorii s-auculcat.Liniştea-iacum deplină

Şi-a-noptat.

7

20

PELÎNGĂPLOPIIFĂRĂSOŢ MihaiEminescu

Pe lîngă plopii fărăsoţAdesea am trecut;Mă cunoşteauvecinii toţi. . .Tunu m-aicunoscut.

Lageamultău cestrălucea,

Privii atîtde des,O lume toată-nţelegea. . .Tunu m-aiînţeles.

Azinici măcar nu-miparerăuCătreccumultmairar,Căcu tristeţecapultăuSe-ntoarce înzadar

Căciazi lesemenituturorLaumbletşi laportŞi teprivescnepăsătorC-unrece ochide mort.

WHEREMATELESSPOPLARS GROW

Passing thehouseof thewoman whospurnedhimin his

youth,thepoetregards herwithoutemotion:she,perhaps

atlong lastinterestedin him,cannotcapture hisinterest

because forhimtoomuchtimeandpainhavepassed.

Where matelesspoplarsgrow,I often walked;Yourneighborsknewme.. .You didnot.

When I sooftenstared

At yourlightedwindow,Thewholeworldunderstood . . .You didnot.

Today itdoesnottouchmeThat I pass this wayso seldom,Thatyour headsadlyTurns toward mein vain;

Becausetoday youare likethe rest,Likethemin yourmovements;Indifferent,I regard youWith a deadman'sunseeingeye.

6

bretan material

Documents