TRIBUNA 251

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Consiliul Judeþean Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iR e v i s t ã d e c u l t u r ã � s e r i e n o u ã � a n u l X I I � 1 6 - 22 8 f e b r u a r i e 2 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Vasile Gheorghiþã

Alex ªtefãnescu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

interviu

Ioan Slavici

poezie

Roberto Bolaño

Un

dosar red

eschis

DespreHölderlin(III)

Jean-Paul Michel

2 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru BobocGheorghe BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuVasile Muscã

Carmen MuºatMircea MuthuPetru Poantã

Ioan-Aurel PopD.R. Popescu

Marius PorumbIon Vartic

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman(redactor-ºef)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil MleºniþãOvidiu Petca

ªtefan Socaciu(fotoreporter)

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

bloc-notes

Origami cu reviste de culturãªtefan Manasia

Contemporanul. Ideea europeanã, numãrul 1(730), din ianuarie 2013, este aceeaºi revistãmasivã, cu articole ample, încurajînd ºi

provocînd dezbaterile, polemicile. Recenziile sînt maidegrabã cronici, cronicile se deschid spre eseu � într-unmod plãcut erudit, pe cale de dispariþie azi. Editorialuldomnului Nicolae Breban, intitulat ironic Elogiuldictaturii, deplînge discreditarea breslelor � uniunilorde creaþie � artistice de dupã 1990, prãbuºireastatutului artistului/ scriitorului, a industriei cãrþii, aediþiilor critice (pe care, totuºi, ar fi trebuit poatesubliniat, Editura Academiei Române ºi, într-o formãuºor comercialã, Editura Polirom încearcã sã leresusciteze). Încheie editorialistul Contemporanului:�ªi cum de se întâmplã cã azi, supra-structuraadministrativã ºi politicã, mai ales la vârful ei, sedezintereseazã total de artã ºi culturã, miniºtrii numiþila organele de resort se ocupã, mai ales, dacã nu deraþiuni politice atunci de cele mercantile, pecuniare cusiguranþã � cum ar fi, de exemplu, licitaþiile din zonapatrimoniului! � cu bugete scandalos de infime, deparcã Scrisul românesc ºi artele au devenit un fel dezonã penibilã, obsoletã, a statului, de parcã, odatã culibertatea socialã, a trebuit pur ºi simplu decapitatãliteratura românã ºi autorii care o creeazã. A dispãrutorice interes al statului în ediþii, firmele private nu maisunt interesate � cum erau, totuºi, comuniºtii! � în a-isusþine pe îngrijitorii de ediþii, inºi extrem specializaþiºi rari, nu numai prin pricepere, dar ºi printr-undevotament faþã de zona lor, cultura, care se regãseºterar în alte domenii! � nu mai apar serii de autoriclasici ºi moderni, faptul cã poeþii, romancierii,dramaturgii, criticii ºi istoricii literari nu mai suntchemaþi la rampã vrea oare sã însemne... sfârºitulconºtiinþei de sine a acestui popor? Sau un atac prostdisimulat contra celor care nu s-au angajat iute ºi fãrãrezerve în câmpul politicii sau în cel afacerist?! Putemoare înscrie, la modul senin, cele de mai sus încapitolul numit ironic de noi � elogiul dictaturii?� Maireþinem pentru revista presei cronica lui Bogdan Creþula volumul de publicisticã al lui Nichita Danilov,avanpremiera eseului lui ªtefan Borbély, eseulacademicianului Eugen Simion despre Cioran ºi ªoculadevãrului integral, manifestul scris de Aura Christi cuocazia Zilei Culturii Naþionale ºi intitulat Resurecþiamodernismului, militînd pentru asumarea modelelorculturale majore, europene (de la pãrintele prinþuluiMîºkin la autorul Elegiilor duineze, de pildã).

Va face probabil valuri ºi numãrul 660 din 2013 alObservatorului cultural, unde Radu Cãlin�neconcesivul sãu articol, Un �Homo Sovieticus�:Vladimir Tismãneanu. Nu atît o demascare � cum s-augrãbit unii sã-l catalogheze � cît o completare ºiretuºare a biobibliografiei reputatului politolog, aziamerican, Vladimir Tismãneanu. Cu puþin înainte de aînfiera comunismul în America, iatã ce scria marxistuldîmboviþean, citat de R. C. C.: �Revoluþia socialistãschimbã radical situaþia þ. [þãrãnimii � n.m.], oelibereazã de exploatare ºi îi creeazã condiþii tot maicivilizate de existenþã. PCR a promovat o politicãagrarã flexibilã, creatoare, desfãºurînd o largã activitatepoliticã pentru a convinge þ. sã treacã pe drumulcooperativizãrii agriculturii ºi întemeierii mariiproprietãþi agricole socialiste�. Încheie partea de mijloca studiului sãu, Radu Cãlin Cristea, într-o notã care arputea crea � în anumite medii politico-intelectuale � otot mai rar întîlnitã azi stînjenealã: �Ce vor fi gîndind,la lectura acestui josnic text semnat de V.T., urmaºiicelor uciºi lent în deportãri, departe de casã, unde a

fost distrusã viaþa a zeci de mii de familii nevinovate?Cum vor fi citind aceastã contribuþie a panegiristuluicomunist V.T. foºtii deþinuþi politici ºi rudele lor? Dardescendenþii martirilor care s-au opus comunismuluiºi, în marea lor majoritate, au fost uciºi, dar au rãmascu demnitatea nebiruitã, dupã ani de rezistenþã armatãîn munþi? Dar rudele þãranilor omorîþi cu bestialitatepentru cã au înfruntat, ca niºte eroi anonimi,opresiunea comunistã, aruncaþi fiind apoi, de Miliþie ºide Securitate, în gropi comune, ca niºte animale? Sevor rãsuci oare în cimitirele lor neºtiute morþii care auales sã piarã decît sã �treacã pe drumul

cooperativizãrii agriculturii�, aºa cum i-ar fi îndrumatviitorul preºedinte al Comisiei prezidenþiale pentruanaliza dictaturii comuniste din România?�

DDeesspprree CClluubbuull ddee LLeeccttuurrãã,, îînn 22001133

Miercuri, 30 ianuarie a.c., la cafeneaua culturalã�Insomnia� s-au reluat ºedinþele Clubului de Lecturã�Nepotu� lui Thoreau�, cenaclu al revistei Tribuna. A citit poezie Oana Vãsieº - debutatã deja în paginilerevistei noastre, numãrul 248/ 1-15 ianuarie 2013.Gazde, ca de fiecare datã, au fost János Szántai ºiFrancois Bréda. A prezentat/moderat ªtefan Manasia.Prezenþi, ºi la aceastã ediþie inauguralã, scriitorii:ªtefan Baghiu, Alex Criste, Valentin Derevlean, AndreiDoboº, Emilia Faur, Medeea Iancu, Ana Ionesei, VladMoldovan, Cosmina Moroºan, Stelian Muller, OanaPughineanu, Alex Vãsieº. Despre Oana ºi poemele ei,scriam în chapeau-ul paginii din Tribuna: �Otransmisie bruiatã, ca între robotul Curiosity (Marte)ºi telescoapele NASA (Terra), sînt, la prima vedere,poemele Oanei Vãsieº: ��între margini partea roºie/stabilã/ un fel de încãrcãturã��. ªi fiecare text, dinacest ciclu care prefigureazã Poemul, aduce versuri înîntregime memorabile, citabile în compania prietenilorinteligenþi: expresii ironice ºi etice, calambururi,principii ºi definiþii (care mã duc spre o zonã poeticãante-frecventatã de Gabi Eftimie). Sintaxa e pulverizatãºi pe urmã refãcutã, aºa cum picãturile de plasmã sereadunã-n trupul Terminatorului 2: ��Din ce pornire sãfac/ Fluxul masiv ºi diferenþiat/ Din ce pornire sã fac/Doar puterea ºi trepidaþie din subsol��. Oana Vãsieº s-anãscut în 1993, a absolvit Colegiul Naþional �AndreiMureºanu� din Bistriþa, iar acum studiazã laUniversitatea de Medicina ºi Farmacie �IuliuHaþieganu� din Cluj.�

!

Nu ne mirã faptul cã într-o culturã patriarhalãcum este cea româneascã contemporanã aparla intervale de timp oarecum regulate tot felul

de ipochimeni care se cred, la modul maladiv, un felde vãtafi, de ciocoi cãþãraþi, nu se ºtie cum ºi de ce, încapul breslei scriitorilor, filosofilor, artiºtilor plastici,muzicienilor sau juriºtilor ºi care au pretenþia absurdãcã ar reprezenta tot ce e mai serios ºi important încultura româneasca, mai precis, elita acestei culturi.

Ideea aceasta, cum nu se poate mai periculoasã, afost pritocitã, probabil, în lungile seri pe careipochimenii în discuþie ºi le petreceau în companiamaestrului lor Gogu, Gogu Rãdulescu.

În mod vãdit, este asurd ca un individ de �teapa�mea, �diletant ºi veleitar�, discipol al regretatuluifilosof ºi logician de talie mondialã Anton Dumitriu,deci, unul care în toatã activitatea sa nu a fãcut decîtsã traducã, pentru prima oarã în limba românã, operade cãpãtîi a lui Heidegger Sein und Zeit ºi, mai apoi,Zeit und Sein, sã scrie mai multe cãrti dintre care aºaminti volumele I ºi II din O istorie criticã ametafizicii occidentale, Despre divin, poetic ºi filosoficîn gîndirea preplatonicã, Poezia ca adevãr ºiautenticitate � o cercetare fenomenologicã sauMetafizica Greacã (în curs de apariþie la EdituraAcademiei) toate indexate în baze de dateinternaþionale (evident, în afara celei în curs deapariþie), prin urmare, unul care nu a are decît 49 deani, un necunoscut, sã preia, în urma unui concurs,direcþia Revistei Tribuna. Nu mai conteazã cã, dupãcîte am auzit mai deunãzi, de la acelaºi membru alcomisiei consultat de dl. Manolescu,contracandidatului îi lipsea tocmai partea economicã,esenþialã în cazul unui concurs pentru funcþia demanager al Revistei Tribuna, ºi prin urmare, eranormal sã piardã concursul, nu conteazã cã nu facparte din nici un partid politic, eu, nu sunt, în opiniacelebrului discipol al lui Gogu, Gogu Rãdulescu, decîtun necunoscut, �un bãiat de mingi� provenit dinpartidele politice.

Sunt unii ipochimeni care îmbãtrînesc degeaba,urît, ºi care, deºi la �30 de ani erau complet idioþi�i

cred cã ºi-au mai revenit (zic ei cã pe la 65 de ani),ceea ce este posibil, însã, în opinia mea, idioþenia nueste o boalã care trece odatã cu vîrsta, ci una care seagraveazã pe mãsurã ce trec anii.

Însã asemenea ipochimeni gãseºti la tot pasul ºi, îngenere, sunt cei care în epoca comunistã erau, cupredilecþie, cenzori, ba pe la CC al PCR prin anii1960, ba pe la CC al UTC. Aceºti domni, uniiprobabil securiºti sau colaboratori ai securitãþii (dupãcaz, oricum, indivizi care, în vasta lor activitate auscãpat unele informãri pe la securitate, desigur îninteresul serviciului ºi al þãrii), alþii vajnici activiºti departid, iar alþii deþinînd ambele calitãþi, mincinoºi deprofesie, au meteahna de a spune, atunci cînd suntdaþi afarã de prin posturile pe care le deþin, cã audemisionat. Mai greu e atunci cînd le ceri sã probeze:nu pot, demisia e un înscris care trebuie neapãratînregistrat, act unilateral de voinþã, etc. Pot, însã, sãdea telefoane inconturnabilului discipol al lui Gogu,Gogu Rãdulescu.

Oripilat, discipolul lui Gogu pune mîna pe telefonºi întreabã cum stã cu concursul cîºtigat denecunoscutul Mircea Arman, elev al lui AntonDumitriu ºi primul traducãtor al lui Heidegger înlimba românã. ªi trage concluzia, el care nu a câºtigat

niciun concurs fiind îndeobºte numit în posturiledeþinute, cã Mircea Arman a fost numit, ca ºi el, pecriterii politice, însã, spre deosebire de el, nimic nu îlrecomandã pentru acest post. Doctoratul fãcut cuMircea Muthu nu e bun, întrucît nu a fost respinscum s-a întîmplat cu al lui, iar Mircea Arman nu e, înopinia lui, decît un client al partidelor politice. Nu emare lucru sã faci o asemenea afirmaþie, maicomplicat e cã s-ar putea sã te afli sub incidenþaarticolului 259 din Codul Penal iar juristul MirceaArman s-ar putea sã sesizeze autoritãþile, tocmaipentru ca discipolul lui Gogu Rãdulescu sã îºi poatãproba afirmaþiile, aºa cum ºade bine oricãrui membrude partid, comunist, de aceastã datã.

Totuºi, pentru a pune la punct lucrurile ºi a revenila un ton normal, neconsiderînd cã discipolul luiGogu Rãdulescu ºi vajnicii sãi tovarãºi septuagenaro-nonagenari meritã mai multã atenþie decît cea acordatãîn rîndurile de mai sus, va trebui sã accentuãm faptulcã ceea ce deranjeazã la noua direcþie a Tribunei, estelipsa oricãrei putinþe de a fi influenþatã, ºantajatã,determinatã la a servi tot soiul de interese obscure, degaºcã sau de altã naturã.

Deranjeazã apoi verticalitatea subsemnatului (mãlaud ºi nu e bine!), faptul cã nu depind material deremuneraþia pe care o încasez ca manager al Tribuneiunde, legal, am toatã dispoziþia pentru cã am toatãrãspunderea. Deranjeazã, la fel, faptul cã nu suntantisemit (nici nu ar fi posibil) cum îmi par a fi uniidiscipoli ai lui Gogu (Rãdulescu), chiar dacã sunt unadept convins al promovãrii valorilor naþionale. Dupãcum lesne se poate observa, deranjeazã faptul cãrevista Tribuna este, în sfîrºit, deschisã tuturoroamenilor de culturã din þarã ºi de aiurea, ºi cãsingura cenzurã este cea a valorii.

Se iluzioneazã cei care cred cã vor putea schimbaaceastã stare de lucruri. Tribuna este revista oamenilorde culturã români ºi nu numai, nu a gãºtilor ºiintereselor diferiþilor actori ai �vieþii literare�, întrucîtaceastã revistã este una culturalã ºi nu una literarã. Sevor regãsi în paginile revistei Tribuna atît literaþii cît ºifilosofii (din rîndul cãrora face parte ºi subsemnatul,aºadar în zadar mã cãuta discipolul lui Gogu printreliteraþi) dar ºi oamenii de teatru, muzicienii, artiºtiiplastici sau juriºtii.

Ceea ce deranjeazã încã mai mult la noua direcþiea Revistei Tribuna, este totala sa nesubordonare gãºtiicare a pus stãpînire pe cultura romãnã ºi a cãrei ºef, înpartea ei literarã este, încã, discipolul lui Gogu. Neasumãm aceastã ipostazã. Cei ce nu doresc sã maicolaboreze cu noi sunt liberi sã o facã, cei ce doresc,aºiºderea.

Iar pentru a întãri cele afirmate mai sus ºi a opri�entuziasmul gregar� al acestei gãºti literare care înmegalomania ei se considerã a fi elita culturiiromâneºti, alãturi de o alta care se considerã elitafilosofiei româneºti, dar care nu se manifestã încîmpul filosofiei ci tot în cel al literaturii, pentru a learãta cum gîndeºte un adevãrat om de culturã ºi nuun culturnic, pentru ca dl. Manolescu sã selãmureascã cu cine stã de vorbã, voi reproduce înîntregime scrisoarea maestrului meu Anton Dumitriudin data de 5 octombrie 1987:

�Bucureºti, 5 Oct. 1987Stimate domnule Armanii,Mulþumesc pentru numerele 2-3 ºi 4 (1986) ale

excelentei �Reviste de Istorie ºi teorie literarã� în care

au apãrut primele pagini traduse din Sein und Zeit,celebra lucrare a lui Martin Heidegger. Am apreciatcurajul d-lui Dorin Tilinca ºi al d-tale de a va angaja lao muncã atît de grea, dar cineva trebuia, totuºi sã aibãacest curaj.

O traducere din limba germanã este totdeaunagrea, din cauza modului cu totul specific de exprimareal acestei limbi, al topicei ei, total strãine de ale limbiiromâne, de nuanþe ºi ocoluri migãloase, pe care leredã prin compuneri de cuvinte, peste care spiritulnostru latin, direct ºi liniar, trece uºor ºi le neglijeazã.Pentru a da un exemplu, voi spune cã verbele anhaltenºi aufhalten nu pot fi traduse în româneºte decît,negijînd nuanþele, prin �a opri�. Propoziþiile �der Zughielt an� ºi �der Zug hielt auf� se traduc amîndouãprin �trenul s-a oprit�. Dacã þinem seama de ceea ceþine seama germanul cînd adaugã prepoziþiile an sauauf la halten, aceste propoziþii se traduc respectiv prin�trenul s-a oprit la (garã)� ºi �trenul s-a oprit la(semafor)�. Odatã opreºte trenul din cauza orarului, adoua din cauza unui semnal (neprevãzut).

Am dat acest exemplu, ales cît mai simplu, pentrua se vedea ce �fineþuri� are limba germanã, care, maicu seamã în filosofie, nu pot fi înlãturate fãrã aprovoca fie neînþelegerea textului, fie înþelegerea luigreºitã. De aceea se ºi fac noi ºi noi traduceri, urmîndca, de-a lungul timpului ele sã fie ameliorate. LouisVax, profesor de filozofie la Universitatea din Nancyºi un bun germanist recunoscut, îmi scria cãtraducerile din Heidegger în limba francezã suntinadmisibile. Poate cã judecata lui era prea �tare�, darnu e mai puþin adevãrat cã ºi traducerile francezã ºienglezã (eu am comparat ºi pe cea italianã) sunt demulte ori infidele faþã de textul heideggerian.

O traducere din limba germanã se poate face, îngeneral, în douã moduri: 1) sau se ia fiecare frazãgermanã ºi se cîntãreºte sensul ei în contextul în carese aflã, [aºa cum ne pretindea la seminar regretatulnostru profesor Petru Forna sau mai tînãrul FranzBenedikt Müller, n.n. Mircea Arman] ºi apoi se redã înromâneºte printr-o frazã echivalentã, dar în termenicare pot îndepãrta de original; 2) sau se traduce literal,cuvînt cu cuvînt, luptînd cu greutãþile pe care leimplicã o astfel de operaþie pentru a putea reda textulîn limba românã cu un sens acceptabil. Primul fel de atraduce prezintã pericolul îndepãrtãrii de original, darare avantajul cursivitãþii textului; al doilea mod esteexpus unei alte dificultãþi, aproape inevitabile, carepoate face traducerea greoaie, dar are avantajulacribiei. Avem în limba noastrã douã ilustrãri aleacestor douã metode: traducerile lui Faust al luiGoethe. Prima se datoreºte lui Lucian Blaga (1955).Traducãtorul nu respectã nici numãrul versurilor ºiuneori nici metrul. Dar, în unele pasaje, poezia arechiar mai mult elan ºi idei mai pregnante decît aretextul goetheian. Rezultatul este excepþional. A douatraducere a lui Faust se datoreºte poetului ªtefanAugustin Doinaº (1982). Acesta a respectat cusfinþenie textul ºi metrul german, ºi impresia mea estecã a avut de muncit mai mult decît Blaga. Este tot otraducere de excepþie. Cine vrea sã îl înþeleagã peGoethe o poate face mai uºor citind traducerea luiBlaga, cine vrea sã-l studieze pe Goethe, prininterpretãri stricte, o poate face prin versiunea luiDoinaº. Sunt convins cã traducerile lui Faust nu se voropri aici, ºi cã timpul va îmbogãþi cultura noastrã ºi cualte tãlmãciri de valoare.

Ajungem acum la traducerea dvs, din Sein undZeit. În afarã de dificultãþile intrinsece limbii germane,semnalate mai sus, existã la Heidegger o serie degreutãþi în plus, prin faptul cã gînditorul germanforjazã noi termeni sau expresii cu un sens ad hoc,sau chiar utilizeazã cuvinte obiºnuite cu un înþeles

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013 3

editorial

Discipolii lui Gogu Rãdulescuºi Noua Tribuna

Mircea Arman

(continuare în pagina 5)

S-ar putea spune despre Slavici cã este unclasic al închisorilor. El a fãcut puºcãrie laVaþ, la Domneºti, la �Luvru�, la Vãcãreºti,

la Hotel Modern ºi iar la Vãcãreºti.Gândite ca �scrisori adresate unui prieten

din altã lume�, Slavici a descris complicatelesale experienþe de viaþã ºi de conºtiinþã înlucrarea Închisorile mele. Am putea spune cãodatã cu serbarea de la Putna din 1871,concepþia lui Slavici, forjatã catalitic prinîntâlnirea cu Eminescu, s-a fondat ºi a rãmasidenticã sieºi. În puþine cuvinte, prietenul luiEminescu se exprima astfel: �Naþiunea românãvoieºte culturã, ºi cultura ei trebuie sã fie una,omogenã la Prut ºi la Someº, omogenã în sânulCarpaþilor ºi pe malurile Dunãrii bãtrâne��. În6/18 mai 1877, Maiorescu i-a trimis o scrisoarecapitalã ziaristului Slavici, pe carememorialistul o publicã în introducereaÎnchisorilor, despãrþindu-se inteligent ºi cudreptate de Maiorescu. Liderul Junimii îi scrie:�Rãu faci cã rãmâi în Sibiu ºi te jertfeºtidegeaba. Cu ramoliþi ca Bariþ ºi cu miºei caBabeº nu e politicã de fãcut. Oamenii depoliticã erau mocioniºtii, dar aceºtia suntpierduþi pentru cauza românilor. Restul nu faceparale.

Înþeleg eu foarte bine cã este important casã fie o atitudine oarecare ºi în politica actualãa românilor austro-ungari, oricâþi ºi oricum arfi ei. Dar vreau sã zic numai cã pentru aceastãpoliticã nu trebuie sã se jertfeascã cineva ca d-ta, care face mai mult pentru literaturã dacãare libertatea de spirit necesarã. Cãci aceastãpoliticã este pasivã, ºi rezultatul ei nu atârnãde la d-voastre, ci de la complicaþii europene ºide la ruina financiarã a ungurilor ºi de laraportul lor dinastic cu Austria. Aceste marievenimente însã se vor întâmpla dupã niºteîmprejurãri, asupra formei ºi efectului cãroraactivitatea d-tale nu poate avea nici o înrâurire.

Prin urmare dai prea mult din d-ta ºi câºtigiprea puþin rezultat ideal pozitiv. Nu vorbesc dechestia materialã.

N-ai sã te lecuieºti niciodatã de un idealismprea puþin real, nu în înþelesul banilor, ci înînþelesul efectului practic ideal?�

Slavici înþelesese cã, totuºi, nu este inutil sãfaci întâi marea unire a culturii românilor depretutindeni, chiar dacã marea unire a þãrii arveni dupã marea unire a culturii ºi când ar vreaunele imperii ale Europei.

Întotdeauna un imperiu se autodistruge subputerile unui alt imperiu, aºa cum ImperiulAustro-Ungar s-a descompus prin victoria Rusieiîn primul rãzboi mondial. Un lucru nu poatesã distrugã niciodatã un imperiu: simbolul. ªi oculturã înstructuratã ritualic în simbol nu poatefi distrusã niciodatã cu toþi actorii ei. Un lucrudistruge întotdeauna imperiul: pseudos, cuvân-tul grec pe care latinii l-au tradus prin falsus ºigermanii prin Fall (fals, cãdere, faliment). Cãciadevãrul este realitate, fiinþã, dezvãluire. DinÎnchisorile lui Slavici, aflãm rãspunsul generalcare i s-a dat lui Titu Maiorescu la scrisoareadin 1887. Slavici scrie clar ºi apãsat despre pro-gramul Tribunei (program în concept 1870,1871 Putna, viziune iluminatã de Eminescu): �T. Maiorescu avea toatã dreptatea când în

scrisoarea sa de la mai 1887 zicea cã rezultatulpoliticei susþinute în coloanele Tribunei nuatârnã de noi, ci de niºte mari evenimente, carese vor întâmpla �dupã niºte împrejurãri asupraformei ºi efectului cãrora activitatea d-tale nupoate avea nici o înrâurire�.

El nu þinea însã seama cã atârna de noi sãne pregãtim pentru acele �mari evenimente� ºicã era o adevãratã calamitate naþionalã dacã�marile evenimente� ne gãseau nepregãtiþi.Urma deci sã ne pregãtim lucrând cuîncordarea tuturor puterilor noastre pentrurestabilirea unitãþii în viaþa culturalã aromânilor. Noi toþi cei ce osteneam ºi aduceamjertfe pentru susþinerea Tribunei aveam învedere efectul cultural al lucrãrii noastre.Pentru ca sã putem însã obþine efectul acesta,trebuia sã facem ºi politicã, ºi anume politica

pe care o socoteam potrivitã ci sâmþãmântulcomun.

În privinþa aceasta eram dumiriþi încã la1871, când cu serbarea de la Putna.�

Slavici este încarcerat la Vaþ pentru unarticol din revista Tribuna. La Vaþ, Slavici valucra, traducând, corectând volumele dindocumentele Hurmuzaki (harnicul Slavicicontinua traducerea documentelor, dupã ceEminescu însuºi tradusese primul volum). Dinexperienþa la �Luvru�, la care se referã dosarul1138/1916, vom reþine câteva lucrurisemnificative, lãmurind câteva chestiuni pe carele ºtim din biografia lui Eminescu. Dimitriucare i-a dat vestea eliberãrii lui Slavici fiiceiscriitorului este acelaºi Dimitriu care îi scrisesedespre ascunderea lui Eminescu în baiaMitraºevski lui Mihai Brãneanu, redactorul ºefal României libere, acelaºi Dimitriu careplãteºte înmormântarea lui Eminescu(despãgubit, mai târziu de minister). Aºadar,Dimitriu avea memorie bunã. Ministrul sãu,Morþun, îl admira pe Eminescu, a suferitpentru Eminescu, l-a editat în 1890. Bavarezulde la München, cu care Slavici vroia sãînfiinþeze o revistã, este cel care îi scria lui

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

4 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

De ce este nevinovat Slaviciîn Dosarul 1138/1916

Constantin Barbu

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Slavici despre grija pentru �copilul nostrucomun�. Dosarul dovedeºte cã Slavici nufãcuse spionaj. Drama lui Slavici va rãmâne înpierderea unor manuscripte, anume romanulMusculiþa ºi partea a doua a Gramaticei.Sintaxa. Din cum scrie Slavici însuºi,manuscrisele au luat drumul Moscoveiîmpreunã cu tezaurele Bãncii Naþionale,arhivele României ºi celelalte. Din biroulinspectorului general al poliþiilor Romulus P.Voinescu s-au ridicat ºi manuscrisele lui Slavici.Nefericitul Slavici însuºi scrie: �Mi s-a dat prinmijlocirea Prefecturii rãspunsul cãmanuscriptele mele se aflã la Moscova��. CuIorga a avut douã întâlniri în aceastã epocãtristã; o datã Iorga �a scuipat spre mine tare ºicu multã ostentaþiune�; la Vãcãreºti Iorga,Preºedinte al Camerei, s-a comportat pozitiv.La Vãcãreºti s-a aflat, între alþii, ºi Arghezi carea �transportat� aceastã experienþã în Poartaneagrã.

În Procesul ziariºtilor, Slavici aminteºte decãpitanul Kremnitz, venit în Bucureºti cu arma-ta germanã ºi instalat ca ºef al cenzurii. Slaviciîl prezintã ca �fiul rãposatului doctorKremnitz, un bun prieten al meu, ºi al MiteiKremnitz, care a tradus câteva din novelelemele. Am purtat în braþe pe cãpitanulKremnitz când era copil, l-am învãþat sãciteascã ºi sã scrie româneºte�� Aºadar GeorgKremnitz era fiul lui Wilhelm ºi MiteKremnitz. Necunoscând epoca Eminescu,Nicolae Manolescu scrie în Istoria criticã a lit-

eraturii române (capitolul Slavici, pagina 441):�când soseºte la Bucureºti fratele MiteiKremnitz pe care îl învãþase cu ani în urmãromâneºte, Slavici refuzã sã-l întâlneascã ºtiindcã lucreazã la cenzura militarã�.

Nu este nici ultima datã când improvizatulcritic literar Manolescu încurcã spermatozoiziidin secolul XIX. Într-un editorial din Românialiterarã (Noua direcþie a �Tribunei� din Cluj,R.L. 6/2013) îºi permite o impertinenþã(echivalentã cu propriul necrolog literar)privitoare la textul meu despre Eminescu.Crima cea mai cumplitã din istoria României,text publicat în Tribuna 249/2013. Necalificatîn eminescologie, Manolescu n-a putut producedecât aceastã �capodoperã� hermeneuticã:�Demiurgul îi promite lui Hyperion marea cusarea� (citat din memorie). Impotent în faþageniilor culturii române el nu înþelege nimicnici din Eminescu, nici din Blaga, nici dinNoica ºi aºa mai departe.

Dar important este sã spunem câteva vorbedespre dosarul 1138/1916, prin care Slavici afost arestat incorect.

Dosarul 1138/1916

Dosarul 1138/1916 cuprinde 28 de pagini ºis-a aflat în Arhiva Ministerului de Interne.Direcþiunea Poliþiei ºi Siguranþei Generale.Dosarul s-a lucrat împotriva lui Ioan Slavici,redactor la ziarul Ziua. Aºa scrie pe copertadosarului Slavici.

Paginile 1-2 cuprind Interogatoriul (luat înziua de 10 septembrie 1916) din care aflãm cãIoan Slavici este nãscut în 23 ianuarie 1848 înªiria, este de naþionalitate românã, supusRomâniei, publicist ºi profesor, locuind înstrada Clopotarii Vechi nr. 14 , Bucureºti. Deasemenea: ultimul domiciliu în strãinãtate afost Sibiul (unde edita revista Tribuna). Slavicieste cãsãtorit cu Eleonora Tãnãsescu ºi are 6copii: Titu (30 de ani), Lavinia mãritatãGheorghiu (25 de ani), Marcel (24 ani), Fulvia,Elena ºi Ioana Mãnescu.

Slavici apare ca venit în România în 1890,intrând prin punctul de frontierã Predeal cupaºaport românesc. În þarã, a stat la Mãgurele14 ani. Apare ca pedepsit �pentru delict politicîn Ungaria� pentru care a fãcut un an deînchisoare la Vaþ. Aflãm cã Slavici vorbeºtecinci limbi, anume românã, germanã, maghiarã,francezã, italianã, cã are studii universitare dedrept la Universitatea din Viena.

Semnalmentele lui Slavici sunt: etatea 68 deani, talia scurt, pãrul cãrunt, fruntea ovalã,sprâncenele negre, ochii cãprii, nasul puþinconvex ºi un neg în partea sprâncenei stângi casemn particular. Interogatoriul este luat deinspectorul general al Poliþiilor Romulus P.Voinescu.

Pagina 3 este o copie de pe nota din 6august 1914 (aflatã în dosarul nr. 92 AS, încare citim cã fotograful Voinescu l-a auzit peSlavici susþinând o politicã filo-ungureascã, filo-

nou. Chiar într-o limbã cu atît de multe posibilitãþi, elare nevoie sã introducã termeni paraleli ca Zeitlichkeitºi Temporalität. Francezii nu au fãcut nici o distincþieîntre aceste cuvinte ºi le-au tradus otova prin�temporalité� � temporalitate. Aþi fãcut bine cã aþiþinut seama de faptul cã autorul nu putea sã fiîntrebuinþat aceºti doi termeni diferiþi ºi aþi atribuitcorect lui Zeitlichkeit înþelesul de �vremelnicie� iar lui�Temporalität� înþelesul de �temporalitate�. Tot astfel,termenul de Erschlossenheit a fost tradus de franceziprin �revelaþie�, dar el nu poate fi tradus decît prin�deschidere�, aºa cum aþi fãcut dvs., acesta fiind, dealtfel, un termen specific filosofiei lui Heidegger. Maideparte veþi întîlni cuvîntul Sorge pe care francezii l-autradus prin souci � grijã. Expresia Die Sorge als Seindes Daseins a fost tradusã de ei Le souci comme êtrede l�être-là, adicã �Grija ca fiinþã a Dasein-ului�, Sorgeare, desigur, sensul de �grijã� (souci), dar aici, þinîndseama de context, Sorge înseamnã �neliniºte�, iarpropoziþia de mai sus aº traduce-o prin �Neliniºtea cafiinþã a Dasein-ului�, în acord cu ce ni se spune înacest capitol, unde imediat se introduce conceptul de�angoasã� (Angst).

O concluzie se impune din aceastã analizã:Contextul determinã nuanþa exactã pe care o capatãun concept. Erorile fãcute de alþi traducãtori (deexemplu cei francezi) trebuie sã ne arate, ele însele,cum trebuie tradus un text ºi cum nu trebuie tradus.

Neþinînd seama de aceste subtile diferenþe,implicate în textul lui Sein und Zeit, unele pasajedevin greu de înþeles sau chiar fãrã sens. Aceastãignorare a nuanþelor a fãcut pe logicianul RudolfCarnap sã analizeze pur logic un pasaj din Heidegger(despre neant), pentru a arãta cã textul nu avea niciun înþeles, fiind numai un asamblaj de cuvinte goale

de orice conþinut (în vestitul sãu studiuÜberwinderung der Metaphysik durch logischeAnalyse der Sprache, revista Erkenntnis, II, 1931).

În traducerile strãine s-au redat unii din termeniiheideggerieni, sau unele expresii specifice filosofiei lui,prin echivalenþi ai limbii respective, dar punîndu-se demulte ori în paranteze ºi termenii germani. Deexemplu, termenul central din concepþia lui Heidegger,anume Dasein, a fost tradus în francezã prin l�être-là ��fiinþa aici�, aºa cum apare, de la prima vedere, sensullui în germanã. Dvs, aþi preferat sã-l pãstraþi în limbaromânã sub forma lui germanã, Dasein, dîndexplicaþiile de rigoare.

ªi, într-adevãr, nu vãd cum aþi fi putut forja unechivalent, chiar artificial, care sã nu fie o perifrazã, alacestui cuvînt. Îmi aduc aminte de o dificultate pecare a întîmpinat-o un poet român în traducerea dinenglezã a poemului The raven (�Corbul�) al lui EdgarAllan Poe. Fiecare strofã din acest poem se încheie cuun cuvînt croncãnit de corbul poesc, anumenevermore-�niciodatã�. Poate cã dacã n-ar fi existatchiar explicaþiile date de Poe (în �Geneza unuipoem�), prin care a arãtat cum ºi-a ales cuvintele,pentru ca prin sunete onomatopeice sã redea ideilesale, traducãtorul român, Emil Gulian, s-ar fi oprit, caºi alþi traducãtori, la �niciodatã�. Dar acest cuvînt nuaminteºte nimic din croncãnitul corbului. Astfel,Gulian s-a vãzut nevoit sã pãstreze ºi în traducerecuvîntul englezesc nevermore, ca referen la fiecarestrofã, pentru a nu altera ideea lui Poe.

Dvs., aþi pãstrat originalul heideggerian, Dasein. Sevede, astfel, cît de necesar este ca în orice traducere sãse þinã seama de context ºi de identitãþile autorului!

Examinînd traducerea dvs., se remarcã, de la bunînceput, cã v-aþi fixat pe al doilea mod de a da oversiune româneascã a lui Sein und Zeit. Este, cred,cea mai indicatã metodã de traducere, în cazul de careeste vorba, pentru a þine textul român cît mai aproapede original. Poate mai tîrziu sã poatã apãrea ºitraduceri mai libere. Prin munca dvs., neprecupeþitã �ºi numai cine ºtie cu adevãrat ce înseamnã oasemenea muncã poate sã o aprecieze în mod corect �aþi îmbogãþit cultura româneascã cu una din cele mai

comentate opere ale secolului al XX-lea. Meritul dvs.este incontestabil.

Anton DumitriuPs. Mi se pare necesar ca notele explicative sã fie

date la fiecare pas. De asemenea, un glosar german-român al termenilor specifici heideggerieni cred cã arfi binevenit la sfîrºitul lucrãrii�

Am redat în întregime scrisoarea lui AntonDumitriu, pentru a �revela� discipolului lui GoguRãdulescu ce înseamnã onestitate intelectualã ºidiferenþa între un maestru într-ale golãniei ºi unadevãrat maestru spiritual. Mai mult, am vrut sã îiaduc la cunoºtinþã, întrucît nu ºtia (îl cred pe cuvînt,deoarece nu am frecventat niciodatã aceleaºi cercuri)cine este noul director al Tribunei, ºi cum aceastãrevistã se va face dupã chipul ºi asemãnarea sa. Sper,cã mãcar acum va fi început sã se edifice ºi va încetasã mã compare cu Ion Pop sau cu nu mai ºtiu ce altipochimen.

Credem cã rãspunsul subsemnatului la articolul, înopinia noastrã, de-a dreptul golãnesc, Noua direcþie a�Tribunei� din Cluj, scris de Nicolae Manolescu în nr. 6, februarie, 2013 al României literare, este unullãmuritor, scris �spre ºtiinþã�!

Ps. Referitor la �inadvertenþele� logice din articolulnostru �Noua Tribuna� la care face referire NicolaeManolescu în ultimul numãr al revistei Românialiterarã, îi sugerãm sã reciteascã cu atentie textul ºiapoi sã consulte un compendiu de logicã. Însã, dacãnu se lãmureºte, mã ofer sã îi acord cîteva lecþii,evident contra cost. Iar de va persista în a le lua cudl. Ion Pop, va ajunge, în opinia mea, de tot rîsul.

NNoottee::i A se vedea Observatorul Cultural, nr. 258, martie,

2005, interviul lui Ovidiu ªimonca cu Nicolae Manolescuii Aceastã scrisoare a mai apãrut în �Revista de istorie

ºi teorie literarã� (1987) ºi în Zeit und Sein, Ed. JurnalulLiterar, 1995.

!

Discipolii lui GoguRãdulescu ºi NouaTribuna(urmare din pagina 3)

"

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

6 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

austriacã, filo-germanã, cã un ziarist bãtrânvroia sã-l pãlmuiascã ºi cã fiind �vândut� a fostdat de Dimitrie Sturdza afarã din AcademiaRomânã.

Pagina 4 este o altã copie de pe notaagentului numãrul 107 din 9 octombrie 1914(aflatã tot în dosarul nr. 92 AS). De aici aflãmce mai vorbea doamna Slavici în trenul dePredeal.

Pagina 5 este un extras de presã, ºi anumeRuºinea presei române ºi-a gãsit un apãrãtor!?de George Ranetti.

Pagina 6 este o copie de pe nota agentului18, din 9 aprilie 1915; paginatorul Dumitrescua tras cu urechea prin redacþia ziarului Ziuapânã când a auzit cã Slavici ºi Liviu Popescuvorbeau despre stãruinþa Germaniei �de aobþine autorizaþia Statului Român de a treceprin þarã douã corpuri de armatã pentru a letransporta în Turcia�.

Pagina 7 este o altã copie de pe o notã aagentului 18, din care aflãm cã Slavici s-a retrasde la ziarul Ziua, lãsând directoratul în mânaginerelui sãu Gheorghiu. Se mai vorbeºtedespre Papadopol Calimach, Alexandrescu,Schlawe.

Pagina 8 dã o informaþie cã legaþia germanãeste anunþatã cã în 5.V.1916 Slavici soseºte înBucureºti.

Pagina 9 (r-v) este traducerea scrisoriigermane primite în 16 mai 1916. Slavici apovestit în închisorile mele despre ce era vorba.

Pagina 10 (r-v) cuprind scrisoarea germanã,a lui G. Rupp.

Pagina 11 (r-v) este traducerea scrisoriigermane din 1916.

Pagina 12 este scrisoarea în limba germanã,a lui G. Rupp.

Paginile 13-14 (r-v) cuprind traducereascrisorii din 8 iulie 1916.

Paginile 15-17 cuprind scrisoarea în germanãa lui Rupp din 8 iulie 1916.

Paginile 18 (r-v) ºi 19 (r), scrisoare germanãsemnatã Anna Zahn, expediatã din Ploieºti.

Paginile 20 (r-v), 21 (r-v), 22 (r ) cuprindcelebrul Memoriu asupra faptelor, de care suntînvinovãþit, inedit. Îl publicãm în numãrulprezent al revistei Tribuna.Dupã nota inspec-torului general al Poliþiilor Romulus P.Voinescu, memoriul poartã data de 15 septem-brie 1916.

La pagini 23-24 este cererea cãtre

preºedintele Comisiei de Anchetã a Eleonorei I.Slavici. Soþia lui Slavici cerea cercetarea cauzeicât mai curând. Slavici se afla acum la�Louvre�.

Pagina 25 este procesul verbal din 18septembrie 1916 prin care se cerceteazã dosarullui Slavici care nu intrã �în prevederile art. 2din legea spionajului� ºi, în consecinþã,scriitorul �nu poate fi dat în judecatã�. Seconstatã cã din corespondenþa ridicatã laarestare �nu resultã nimic compromiþãtor�.Romulus P. Voinescu ºi alþii conchid: �estelocul de a fi pus în libertate ºi supravegheat�.

Pagina 26 este prima cerere a lui Slaviciprin care îi cere inspectorului general Voinescu�Manuscriptele ce mi-au fost sequestrate cândcu arestarea mea în seara zilei de 14 augusta.c.� (cererea este datatã 5.11.1916).

Pagina 27, secret urgent, este o cerere decomunicare de informaþii asupra lui �OtocarSlawe profesor la ºcoala de poduri ºi ºosele ºiIon Slavici publicist�. Informaþiile erau cerutede cartierul general rus. Delegatul afacerii eraacelaºi Romulus P. Voinescu, nota fiind datatã16 aprilie 1917.

Pagina 28 (r-v) este un concept alMinisterului de Interne. Direcþiunea Poliþiei ºiSiguranþei Generale cãtre delegatul SiguranþeiRomâne pe lângã Cartierul General Rus.Conceptul se referã la Otto Schlave,preºedintele Comisiei Germane din Bucureºti,autor de articole de propagandã filo-germanãîn ziarul Ziua; conceptual se mai referã ºi laIon Slavici, director al ziarului Ziua, susþinutde fonduri austro-ungare ºi germane.

Astãzi dosarul se aflã în Arhiva istoricãcentralã, fondul Direcþiunea poliþiei ºisiguranþei generale, conþine 28 file ºi a fostrevizitat în data de 30.VII.1981.

Publicãm, inedit, Memoriu[l] asupra faptelorde care sunt învinovãþit, prin care Slavici seexplicã ºi se apãrã.

Iatã Cuvântul lui Slavici:

�15 Septembrie 1916Vãzut Inspector General al PoliþiilorRomulus P. Voinescu

MemoriuAsupra faptelor de care sunt învinovãþit

Sunt nãscut la ªiria, unde Românii dinîmprejurimi s-au adunat la 1848, ca sã se ridiceîmpreunã asupra celor rãzvrãtiþi împotrivaÎmpãratului, ºi eram trecut de un an ºijumãtate la 13 August 1849, când oºtilemaghiare au capitulat în faþa generalului rusescPaschievici. Pot dar sã zic, cã am supt oare-cum cu laptele mamei sâmþãmântul dedevotament faþã cu Împãratul.

Ajuns apoi om tânãr, mi-am petrecut viaþauniversitarã, la Viena, sub înrâurirea sufleteascãa marelui Metropolit Andreiu ºi a ucenicilorlui, care-n urmã mi-au fost tovarãºi de luptã la�Telegraful Român� ºi la �Tribuna� din Sibiu,precum ºi la cea din Arad.

Chemat dupã terminarea studiilor în þarã,am trãit în cele mai strânse legãturi cu aºa-ziºii�Junimiºti� ºi am lucrat mulþi ani de-a rândulca secretar al comisiunii însãrcinate cupublicarea documentelor rãmase de la BaronulEudoxie Hurmuzachi, din care fãceau parterãposaþii Mihail Kogãlniceanu, Dimitrie A.Sturdza ºi B.P. Hãjdãu, precum ºi d-l TeodorRosetti. Atât aceºti membri ai comisiunii, cât ºidocumentele, pe care le publicãm, mã întãriau

"

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013 7

în convingerea, cã vederile politice ale melesunt potrivite nu numai cu tradiþiunilepoporului românesc ci ºi cu interesele luiactuale, iar �Junimiºtii�, în mijlocul cãroratrãiam, sunt ºi azi de aceeaºi pãrere.

În timpul acum nu tocmai scurtei mele vieþiam ostãnit dar mult, am adus jertve mari ºi amsuferit grav pentru propagarea acestor vederi ºinu mã pot socoti nici acum vinovat de a-mi fidat toatã silinþa sã le propag ºi dupãizbucnirea nenorocitului rãzboi, în care seistovesc puterile popoarelor din Europa.

Scriu cu toate acestea memoriul acestapentru ca prietenii ºi binevoitorii mei, copiiimei ºi nenorocita mea soþie sã nu aibã cuvintede a se plânge, cã nu am fãcut tot ceea ce înstarea în care mã aflu, puterile mã iartã, ca dinvina mea sã nu aibã dureri încã mai mari decâtacelea pe care le-au suferit pân-acum.

Nu mã voi folosi însã ºi de mijloace, decare nu sunt autorisat a mã folosi.

II..Când a isbucnit rãzboiul, aveam multe ºi

puternice cuvinte de a nu mã îndoi, cã statulromân se va orienta potrivit cu politicatradiþionalã, al cãrei aderent am fost ºi eu viaþamea întreagã, ºi, dac-aºi fi dispus de avere fiemoºtenitã, fie agonisitã, aº fi adus jertvelecuvenite, ca sã înfiinþez un organ de publicitatepentru propagarea vederilor mele.

Aceasta o ºtiau cei ce mã cunoºteau mai deaproape ºi erau în acelaºi timp dumiriþi asuprafelului meu de a gândi, ºi astfel s-au gãsitoameni, care mi-au oferit mijloacele ce-milipseau. Erau fabricanþi ºi toptangii, care þineausã-ºi creeze un organ de reclamã comercialã ºiastfel au primit condiþiunea, ca sã nu aibã niciun amestec în ceea ce priveºte redacþiuneaziarului: rãmânea ca ei sã se retragã dupã cevor fi ajuns sã nu mai poatã aprobadirecþiunea, în care eu conduc redacþiunea.

Eu am avut legãturi numai cu d-l Dr.Bernhard, atunci directorul ºcolii evanghelice,la care funcþionam ca profesor de limbaromânã, ºi-n urmã cu d-l Schlawe, preºedintelecomunitãþii evanghelice. Nici aceºtia însã n-aupublicat în coloanele ziarului nimic fãrã deºtirea ºi aprobarea mea.

E lipsitã deci de temeiu afirmarea, cã amînfiinþat un ziar pentru susþinerea causeigermane ori a celei austriece: am profitat deocasiune, ca sã pot susþinea causa neamuluiromânesc potrivit cu convingerile celor mai defrunte dintre contemporanii mei, pe care leîmpãrtãºiam ºi eu.

Eram în acelaºi timp încredinþat cã uºurezposiþiunea fraþilor mei din monarchia austro-ungarã, precum ºi a guvernului român.

Lipsitã de oriºice temeiu e cu atât maivârtos afirmarea, cã am susþinut intereselemaghiare. Ziarul a fost, din contra, în maimulte rânduri confiscat în Ardeal - ºi acesta ecel mai de cãpetenie dintre cuvintele pentrucare dupã vreo opt luni am luat hotãrârea de amã retrage.

Mai sunt învinovãþit pentru cã în coloaneleziarului au fost publicate ori reproduse fie ºtiri,fie aprecieri jignitoare pentru duºmaniiGermaniei ºi ai Austro-Ungarie. Aceste suntamãnunte, în discutarea cãrora mie în vremi cacele de azi nu mi se cuvine sã intru.

Numai oamenii liberi discutã.Eram profesor ºi dãdeam 20-24 lecþiuni pe

sãptãmânã. Rar se putea deci întâmpla ca ºiînainte de amiazã sã pot lucra la ziar.

Eram în acelaºi timp om trecut de ºase zeci

ºi ºase de ani ºi nu-mi era iertat sã stau ºinopþile în localul redacþiunii. Erau deci multelucrurile pe care eu nu puteam sã le împedecori sã le fac nefãcute. E aceasta o vinã, nutãgãduiesc, dar nu destul de mare pentru ca peurma ei sã pat ceea ce am pãþit acum un an ºijumãtate aproape dupã ce m-am retras de laziar tocmai pentru cã nu mai eram în stare sãfac peste putinþã asemenea pãcate, dacã pãcatesunt.

Âncã mai puþin pot sã fiu învinovãþitpentru viaþa anterioarã a unora dintre ceiînsãrcinaþi sã traducã corespondenþe ori depeºetelegrafice, precum ºi pentru ceea ce au fãcutori n-au fãcut administratorii ziarului, ca sãrãspândeascã ziarul înfiinþat anume ca mijlocde propagandã comercialã. Chiar ºi dacã nu m-aº fi retras încã demult de la ziar, vina nu mi-ar fi fost penalã.

Nimeni în lumea aceasta nu va putea sãsusþie, cã nu a fost curat gândul, cu care ampornit lucrarea aceasta: am putut sã greºesc orisã fiu prea slab pentru sarcina pe care am luat-o asupra mea, darã oriºice gând vrednic deosândã a fost departe de mine, ºi ori sunt totatât de nevinovat ca-n timpul anului petrecut

în temniþa de la Vaþ - pentru aceleaºi vederi.

IIII..Vina mea cea mare ar fi, dac-am înþeles

bine, cã am fost plãtit pentru muncaintelectualã, pe care am sãvârºit-o conducândredacþiunea unui ziar. Alþii, care ostãniau înrând cu mine, sunt nevinovaþi fiindcã ori aumuncit gratuit, ori nu se poate dovedi cã aufost plãtiþi.

Când, om de ºaizeci ºi nouã de ani, amfost ridicat din culcuº ºi dus la temniþa dinDomneºti, aveam în buzunar 2L. 40 b., mi-amlãsat soþia cu vreo 14 L în casã ºi nu ºtiu nicipânã în ziua de azi cum s-a ajutat numeroasamea familie în timpul celor patru sãptãmâni pecare le-am petrecut trãind pe apucate. Earastãzi mi se face o mare vinã pentru cã-n niºtevremi ca cele de azi luam câte 30 L de articol.

Pe mine nu m-a vãzut nimeni nicipetrecându-mi nopþile pe la baluri ori pe lasoarele, nici fãcând chefuri, nici îmbuibându-mã la mese bogate, nici alergând dupã alteplãceri lumeºti: mi-am petrecut viaþa muncinddin zori ºi pânã în noaptea târziu, puindu-mi

"

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

8 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

frâu ºi trãgându-ne soþia mea ºi eu de la gurãde dragul copiilor noºtri. Cu toate aceste, dac-ar fi sã mor azi, mâine soþia mea n-ar avea dince sã-mi facã îngropãciunea.

M-am bucurat de bunãvoinþa unor oamenica Mihail Kogâlniceanu, Manolache KostachiEpureanu, I.C. Brãtianu, D.A. Sturdza ºi alþiide o potrivã cu aceºtia, dar nici o datã n-amprofitat de bunãvoinþa lor, ca sã-mi agonisescavere ori sã-mi asigur posiþiuni mãnoase, iarãazi mi se face o mare vinã din cei 30 L pe care-i primeam pentru câte un articol scris cusângele inimii mele.

Eram profesor la ºcoala evanghelicã atuncicând a fost înfiinþat ziarul ºi colaboram laziarul �Minerva� unde eram retribuit cu câte 30L. pentru fiecare articol publicat ºi cu câte 50L. pentru articolul care era ºi subscris de mine.Cu atât îmi susþineam cu chiu cu vai familia ºimai plãteam ºi cametele datoriilor, pe carefusesem nevoit a le contracta spre a acopericheltuielile ce eram nevoit a le face cu creºtereacopiilor mei ºi cu mãritiºul uneia dintre fiicelemele.

De aceste venituri nu puteam sã mã lipsesc

fãrã ca sã-mi nedreptãþesc familia ºi de aceea,luând asupra mea sarcina de a conduceredacþiunea noului ziar, am stãruit sã mi seasigure cei 30 L de articol, pe care-i aveam la�Minerva�, cam 500 L pe lunã, fãrã de care nuputeam s-o duc de azi pe mâine.

Mi s-a zis cã aº fi putut sã gãsesc aiureaaceeaºi compensaþiune.

Rãspuns: umilindu-mã ºi lucrând contraconvingerilor mele chiar ºi mai mult.

Adevãrata mea vinã, dacã e vreo vinã lamijloc, a fost dar cã nu am fost în stare sã mãumilesc ºi sã lucrez contra convingerilor mele.De aceea dupã câteva luni am fost nevoit sãmã lipsesc ºi de venitul pe care-l aveam laziarul �Ziua�.

Ceea ce am luat pentru munca mea de laziarul �Ziua� n-a fost nici sâmbria, nicionorariu, nici retribuþiunea, ci o micãcontribuþiune pentru ca familia mea ºi eu s-oputem duce cu chiu cu vai de azi pe mâine, ºinu sunt puþini cei ce mã osândesc pentru cãprea puþin am luat.

IIIIII..Mi s-au mai cerut lãmuriri în ceea ce

priveºte colaborarea la foaia �Propaganda�, pecare o înfiinþase la Brãila d-l avocat I. Bercianu.

Deoarece foaia apãrea numai o datã pesãptãmânã, ea putea sã aibã în vedere numaioameni, care, fiind ocupaþi în timpulsãptãmânii, numai duminecile puteau sãciteascã. Eram deci de pãrere cã-n fiecarenumãr sã se publice notiþe în ceea ce priveºtemersul timpului ºi îndrumãri pentru muncacâmpului, precum ºi sfaturi în ceea ce priveºteîmplinirea datoriilor familiare ºi buna vieþuire -în genere.

D-l din München, un prieten al d-nei Perlau,mi-a trimis cãlindar de o sutã de ani ºicãlindarul creºtinesc al sfintei Maria, din careurma sã estrag asemenea îndrumãri ºi rãmâneasã-mi trimitã ºi niºte îndrumãri oficiale deacelaºi fel.

Luam pentru colaborarea mea la aceeaºifoaie câte 25 L. pe sãptãmânã. Socotind cã atâte prea puþin, el mi-a trimis încã câte 20 L.

Aflându-mã în preajma examenelor, aveamfoarte mult de lucru ºi nu am putut sã terminextrasele începute. Dupã încheierea anuluiºcolar am plecat apoi la Panciu, unde am statla crama ginerelui meu muncind întins, ca sãtermin sintaxa limbii române, pentru care adunmaterial de vreo zece ani de zile. Astfel amîntrerupt legãturile cu toatã lumea ºi nu maiºtiu ce s-a mai întâmplat cu �Propaganda�.

Abia dupã ce am terminat sintaxa, amînceput sã fac corecturile gramaticei românepentru Germani ºi astfel ear n-am avut timp sãmã interesez de �Propaganda� ºi de alte afacerifie literare, fie politice.

** *Faptele de care sunt învinovãþit au fost de

altminteri sãvârºite de mine într-un timp, cândRomânia trãia în bune relaþiuni cu toate þãriledin Europa ºi nu puteam nici eu sã ºtiu, dacãva intra ori nu în rãsboiu ºi anume contra cui.

Eu am scris mult ºi multe, dar nici o datã n-am putut sã îmbrãþiºez gândul cã rãsboiul e unfel de podoabã a vieþii omeneºti: dupã felulmeu de a vedea rãsboiul e una din cele maimari nenorociri ale vieþii omeneºti.

Aceasta am susþinut-o totdeauna ºi încoloanele ziarului �Ziua� ºi, dacã n-am stãruitpentru intrarea în rãsboiu a României alãtureacu Rusia, nu va putea nimeni sã mãdovedeascã nimeni vinovat de a fi stãruit vre-odatã pentru intrarea noastrã în rãsboiu contraRusiei.

Faptele, de care sunt învinovãþit, au fostpornite din iubire de neam, din dorinþa de aservi causa românã ºi din convingerea, cã,sãvârºindu-le, împlinesc o datorie de pietatefaþã cu acum reposaþii mei tovarãºi de luptã,care ºi-au petrecut viaþa ostãnind ºi aducândjertva pentru asigurarea vieþuirii pacinice.

Ioan Slavici�

Slavici a avut dreptate: nu fusese spion. Manuscrisele romanului Musculiþa ºi

Gramatica. Sintaxa au ajuns la Moscova. Levom cãuta.

Slavici meritã sã i se facã dreptate, înTribuna lui.

!

"

�Cãci nu este mai cu folos zãbavã decât cetitul cãrþilor�

Eu cred în zãbavã.Poate cel mai bun lucru iscatdin balcanism, pe care l-am moºtenit ºi îlpracticãm cu voluptate cãutatã, e zãbava. O

întâlnim sub o multitudine de forme ºi specii, maiproteice sau mai puþin proteice, ritmându-necotidianul. Adesea pare a fi la fel de pernicioasã caºi repezeala. Existã, însã, o necesitate a zãbavei careo face imperativã atunci când o construcþie (ori,horribile dictu, un construct) frizeazã temeinicia,sau, de ce nu, clasicismul în sens cãlinescian destare de spirit generând perenitate într-o culturã, fieea de ce tip va fi. E clar cã e nevoie de zãbavãpentru a reciti clasicii, într-un iureº de scriituri�emergente�, mai ales dacã, pãtrunzând sub coajade contingent a acestora din urmã ºi apoi dedându-te zãbavei, te întrebi în mod legitim ºi cu aparentãinocenþã terminologicã, de unde vor fi �emers�?Ori, altã întrebare, la fel de inocentã: de unde e�the emergency� cu care ele tind sã destituie,conform unui dictat de neînþeles, clasicii? Oriliteratura �urgentã� se strãduie în întreaga saaparenþã necanonicã sã se clasicizeze? ºi dacã e aºa,cât din ea va izbuti?

Îmi vin aceste gânduri recitindu-l pe Slavici înceas aniversar ºi, fãrã sã mã pot abþine, poate dintr-un soi de deformaþie, cu ochi de traducãtor. Adevenit un poncif aserþiunea cã nu existã lecturãmai necruþãtoare decât cea fãcutã în vedereatraducerii. Aceasta trebuie sã demanteleze textulpânã în resorturile sale cele mai intime, sã se apleceasupra acestora spre a le desluºi funcþionarea, apoisã le repunã la loc în limba-þintã spre a constitui unorganism funcþional. Nu e vorba, evident, numai deun dans printre arcanele tipurilor lingvistice, care,adesea sunt flagrant contrastante (ºi aici vorbesc,evident, pe de o parte de englezã care este o limbãaproape izolantã, cu o dictaturã imperativã a topiciiºi de românã, pe de altã parte, limbã mai sinteticã,cu permisivitãþi care frizeazã redundanþa). E vorba,mai ales, de mult hulitul (ºi niciodatã definitul)spiritus loci, mai totdeauna aproape imposibil deredat, care defineºte unicitatea scriiturii, dincolo dejocul mãrcilor stilistice.

Astfel încât, atunci când traduci, sã crezi înzãbavã devine o gramaticã a cãutãrii. Ori, mai bine,o suprapunere a unor gramatici ale cãutãrii, care sãse plieze pe gramaticile textului. Pare imposibil sãmaterializezi un sistem de algoritmi funcþionalipentru o astfel de întreprindere, dacã acesta nu ar fisusþinut de zãbavã. Zãbava de a citi ºi reciti clasiciiºi de a-i trimite apoi, dupã îndelungã ºinecruþãtoare citire, spre alþii. Mai puþin zãbavnici?

Îmi permit acest excurs, cu toate cã nu îmiplace sã vorbesc despre traducere ci, mai degrabãprin traducere, fiindcã nu eu l-am tradus pe Slavici.L-a tradus cu multã zãbavã magistrul multoradintre angliºtii clujeni (ºi nu numai), Fred Nãdãban.Evident, arãdean fiind, ca ºi Slavici, empatia lui faþãde acesta a fost mult mai mare. Dar, empatia nu edestul, dupã cum se ºtie (iar mã împiedic înnecesarele poncife), pentru a da o traducereexcepþionalã, cum e cea pe care o am sub ochi,împreunã cu textul românesc. Daþi-mi, deci, voie, sãvã port puþin prin arcanele celor douã texte. Elesunt din Pãdureanca, una din cele mai �grele�nuvele ale lui Slavici, atât din punct de vedere purlingvistic, cât ºi traductologic.

Din start, Slavici îl numeºte pe Busuioc�bogãtoi�, folosind un sufix augmentativ, dar ºiderogatoriu, greu dacã nu imposibil de redat în

englezã, unde sensul derogatoriu se combinãpredilect cu cel diminutiv. (Ar fi interesantã oanalizã contrastivã a mentalitãþilor care au datnaºtere la aceste predilecþii). Cuvântul este redatprin �gold bug�, cu sensul augmentativ în �gold�(=aur) ºi cel diminutiv-derogatoriu în �bug�(=goangã, gândac). Sensul global al compusului este�bogãtaº�.

Slavici practicã un tip de naraþiune care esteundeva la mijloc între omniscienþa purã ºi ceaselectivã; astfel, vocea autorialã, cu toate cã arecuprinderea evenimentelor în desfãºurarea ºicauzalitatea lor, se îmbracã într-un registru regional,aproare omogen cu vorbirea personajelor. E decidificilã navigarea între astfel de arcane, mai ales cãechivalarea acestui tip vernacular cu vreunul dincele existente în englezã ar aduce în text conotaþiinepotrivite.

�Iorgovan umblase cinci ani de zile la ºcolile dinArad; era vorba sã se facã �domn�, fiindcã avea pece, ºi Busuioc visa nopþi întregi de domniafeciorului sãu[...]� (s.n.). Era vorba implicã înstructura de adâncime un agentiv, de aceea ar puteafi parafrazat cu se vorbea, subînþelegându-se cãlumea, cineva vorbea. Tentaþia ar fi sã se echivalezeaceastã construcþie cu it/he was said, ceea ce arface fraza mult mai stângace decât este ºi decâtpermite limba englezã. Ea este, însã, tradusã princonstrucþia englezeascã to be to care implicã unagent la fel de vag, fiind, mai mult, o formã deviitor în englezã care aici opereazã pe postulimperfectului folosit de autor. Fiindcã avea pe ceeste o construcþie ambiguã ºi în românã, iar înacest caz pãstrarea ambiguitãþii ar face un cititorenglez sã fie confuz; what to rely on poate sãimplice ºi multe altele decât banii la care Slaviciface aluzie. În fine, folosirea lui ºi dupã virgulã l-arface pe acesta adverbial; lucru pe care sensultextului nu îl necesitã, fiindcã, ne spune zãbavniculnostru bun simþ, dacã Slavici ar fi dorit aici un ºiadverbial (�ºi Busuioc, la fel ca alþii�), în mod clar l-

ar fi pus dupã un punct ºi virgulã. Traducãtorul, însã, nu se lasã tentat de aceste

capcane ale textului, culminând cu o ne-voitãgreºealã de punctuaþie, astfel cã pasajul sunã înenglezã: �Iorgovan had been attending school inArad for five years; he was to become a�gentleman�, since there was enough money forthe purpose and Busuioc spent many a nightdreaming of his son�s gentlemanhood.�

Se vorbeºte nepermis de mult despre ceea ce sepierde dintr-un text la traducere ºi prea puþin despreceea ce el are de câºtigat astfel. Se întâmplã, însã,cazuri cum este cel de mai sus (ºi textul lui Slaviciabundã în astfel de ambiguitãþi) în care traducãtoruleste chemat sã facã luminã în locuri unde scriitorul�alunecã� în propria-i scriiturã. Evident, rãspundereaeste enormã ºi la fel de mare discernãmântul pecare îl implicã astfel de alegeri, fiindcã mai multdecât adesea ambiguitatea într-un text autorial esteo marcã de stil ºi trebuie redatã spre a fi în spiritultextului. ºi totuºi... Ceea ce face diferenþa este, cred,cunoaºterea contextului mai strâmt (adicã întreagaoperã a scriitorului) ºi a celui mai larg (de la curentla canon ºi istorie, de la dialect la idiolect, etc.) carea generat opera.

E limpede cã toate acestea duc la zãbavã... Cutoate speciile ei: una înfriguratã, una îndârjitã, unaimprecatorie, alta care amânã decizia pânã cândtextul, þinut în spatele minþii ca o subconºtientãdatorie, îºi fulgerã singur soluþia, tu, traducãtorul,neaflându-te neapãrat la masa de scris. O traducereîn curs este întotdeauna o stare de alertã într-oaparentã zãbavã. Mai ales când e vorba de clasici,care, cred eu cã necesitã mai multã cumpãnire ºi-ºiau dificultãþile lor chiar ºi la simpla lecturã, ca sãnu mai vorbim de cea care va genera o traducere.Deci, poate clasicii sunt clasici ºi fiindcã trãiesc prinzãbava noastrã. De a-i citi ºi de a-i traduce. Fiindcãne reprezintã pe toþi, inclusiv pe urgenþii emergenþi.Citindu-i ne înþelegem pe noi. Traducându-i, îifacem ºi pe alþii sã ne înþeleagã.

Deci, cred cu tãrie în zãbavã. Prelungeºte viaþa.Nu numai a clasicilor. A noastrã.

!

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

9TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Cristina Tãtaru

Despre zãbavã

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

10 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Romanul Simonei Sora (Hotel Universal,Editura Polirom, Colecþia Ego-prozã, Iaºi,2012, 270 pagini) e de înscris în categoria

pe care am numit-o altãdatã a întoarcerilor ºifugilor; dar nu fãrã rest. "A trata obiectul istoricca loc al memoriei înseamnã (dupã MonaOuzouf, unul dintre coordonatorii, alãturi dePierre Nora, ai enciclopediei Les Lieux demémoire) a da cuvântul prezentului nu camoºtenitor al trecutului, ci ca utilizator de trecut,mereu susceptibil de a reanima mize caresomnoleazã, de a refolosi materiale îngropate. Pescurt, de a recompune peisajul dupã nevoilemomentului". În manierã labirinticã (dupã aceeaºi,catedrala respectã cronologia, înãlþând rãbdãtoredificiul de la temelii la turlã fãrã a-ºi lãsalibertatea de a modifica sensibil vreun nivel alconstrucþiei, labirintul fiind "utilizareireverenþioasã, în zig-zag, aºa cum fac copiii saufluturii", a trecutului, cu reveniri legitime, accenteinedite, divagaþii), S.S. intersecteazã liber maimulte planuri temporale reunite printr-ocoordonatã spaþialã - Hotelul Universal, fostTudorache, pe Gabroveni, devenit dupã 1989cãmin studenþesc, apoi ruinã. Întoarcerea edublatã de un roman de actualitate, cãci nu puneîn parantezã neaºezarea prezentului ("La începutulanilor '90, când Hotelul Universal din stradaGabroveni de la numãrul 12 a fost transformat încãmin studenþesc, el nu se mai afla de multãvreme în centrul Bucureºtilor. Delabrat ºi igrasios,plin de ºobolani ce miºunau pe lungileculoare�"). Mai mult, Maia nu e simpluscrib/caligraf al poveºtii Mariei, ci un ascultãtorcu imaginaþie bogatã (ºi oarecum patologicã, înmai multe sensuri, aflãm în final) care complicãpovestea iniþialã fantasmatic, oniric, câteodatãcoºmaresc. "Îi povestea Maria Maiei, care transcriapovestea inovând" e refrenul romanului: "Cândîncepuse sã transcrie - în camera 308 din cãminulUniversal - epopeea obscurã, cu schimbãri de laan la an, cu erate ºi lovituri de teatru, povestitãde Maria mare în copilãria ºi adolescenþa ei, Maiase trezea repovestind ºi suprapunând peste istoriabunicã-sii câte una strãinã. κi dãdea seama, darpovestea Mariei mari era prea liniarã, amãnunteleesenþiale se împrãºtiau, poveºtile îºi pierdeaucontururile, ca niºte fotografii fãrã ºarf".Aplecarea înspre re-locuirea înmiresmatã - însensul alerteþei simþurilor puse la lucru de lecturaimaginantã - a unor epoci pe care distanþa întimp le-a încãrcat cu atmosferã, farmec, sens,gravitate, aplecare pe care o constatam în maimulte romane "istorice" de azi (vezi Marañon-ulRuxandrei Ivãncescu, Vasco da Gama navigheazãal Dianei Adamek, Zilele regelui al lui FilipFlorian, dar ºi romanele Ioanei Pârvulescu), este,pe de-o parte, reconstituire abilã ºi încântatã deperformanþele sale, punând la bãtaie ºi tehnicidetectivistice, dar ºi, pe de altã parte, exaltare alocuirii ca misterium - cum se întâmplã, de pildã,în Cara aurita al Tatianei Dragomir; mottoul dinAbsalom, Absalom! al lui Faulkner: "Era ca ºi cumcasele ar fi avut sentimente, viaþã, personalitate"ar putea sta foarte bine alãturi de cel din Vallejo,la care recurge S.S.: "Toþi pare se cã au plecat dincasã, dar în fapt toþi au rãmas. ªi ceea ce rãmînenu i amintirea lor, ci ei înºiºi". Scrutarea prelung

interpretativã a unor vieþi revolute - eseista dinRegãsirea intimitãþii escorteazã discret ºi cu folosîn planul expresivitãþii vocile naratoare - încearcãºi invocarea unor posibili lari, care sã asigureperpetuarea bunei locuiri ºi sã sprijine speranþa cãnimic esenþial nu se schimbase.

Scenele prezentului postrevoluþionar, deºi binedocumentate, rãmân cumva în ceaþã, nu eleintereseazã, sunt utile revenirii contrapuncticeîntr-un trecut aparent mai bun, cãci rãbduriu. Oîntâmplare leagã lucrurile, lãsându-le sã curgã învoia timpurilor încãlecate: "Printr-o potrivire carenu avea nimic mistic - era vorba mai degrabã deo refolosire a unui loc din buricul târgului pe careîl vâna multã lume -, Maia ajunse sã primeascã ocamerã în hotelul fãrã nicio stea unde locuise ovreme strã-strãbunica ei, Rada, fata de aur adusãde Vasile Capºa de lîngã Varna, ca suvenir alprimului lui taxid eºuat la Sevastopol." BucãtarulVasile Capºa, "cel dintâi ºi cel mai trist dintre ceidoisprezece fii ai lui Constantin cojocarul", e unuldintre pilonii romanului. Prin acest personajreconstituit cu o minuþie care dã farmec ºi mistertablourilor, se revarsã simfonia simþurilor în alertãºi parada lucrurilor bine fãcute cândva de mânaomului, în ritualuri ale închegãrii, ale germinãriipierdute azi: "toate simþurile lui o luau razna deîndatã ce le oprea din treaba lor: limba sã guste ºisã corecteze, mirosul sã adauge ºi sã concentreze,auzul sã opreascã clocotul ºi sã rãceascã crema,pipãitul sã ajusteze ºi sã încerce contururile. Cândnu voia sã fie altul, simþurile lui Vasile, ascuþitepânã la perfecþiune alãturi de Nineka (aºa onumea pe maicã-sa, Ana), pe care o iubea maimult decât se iubeºte o mamã la 30 de ani, îlfãceau cel mai fin cofetar din Bucureºti." Ca înDulcea poveste a tristului elefant (excelenta cartea Dianei Adamek), S.S. descoperã "cã lucrurilesunt alunecoase ºi se ating". Avem de-a face, înunul dintre planuri, cu o nouã carte despreatingeri ºi mângâieri, despre miresme ºi duhori,despre semne cu înþelesuri ascunse: "În fiecare an,Maria îi povestea Maiei saga gastronomicã a celuimai trist dintre cei doisprezece fii ai cojocaruluiConstantin Capºa ºi de fiecare datã adãuga unnou amãnunt uitat, inventat sau trecut pînãatunci sub tãcere". Povestea despre cofeturi fine,"gofrete, bonbonuri cu viºine ºi moka, boluri deîngheþatã ºi fructe confiate, ºerbet de flori (oarece flori?), dar ºi niºte pesmeþi dulci cum nu maivãzuse decît la Buda" se spune ºi re-spune lângãoalele în care clocotesc magic petale de trandafir,ca într-un ritual care sã asigure peste aniexcelenþa. Maria este un alt punct de reper alcãrþii, unul cu acces la trecut ºi cu gesturi menitesã-i prelungeascã valabilitatea în prezent. Istoriacapãtã ºi alte complicate irizãri prin Aliona,ghicitoarea, care "vedea viitorul aºa cum alþiireparã ceasuri sau fac pâine": "Tu ºtii cã nu-i niciofericire sã vezi ce-i înlãuntrul omului, pentru cãnici acolo, nici în afara lui lucrurile nu sîntaºezate o datã pentru totdeauna ºi se schimbãpânã sã apuci sã spui ce ºi cum". Ochiulclarvãzãtor al Alionei are nevoie de cuvinte,vedeniile ei rãmân suspendate fãrã interpretareapropusã de Diana, cea care "traducea din oricelimbã vie sau moartã, cunoscutã sau inventatã pe

loc, dar mai ales traducea din limba dezarticulatãa Alionei." "Lecturile" se bulucesc, sunt poliedrice.Prezentul e ºi el miºun de personaje dezarticulate,de provocatori ºi turnãtori sub un "reflectorbezmetic", precum Pavel Dreptu ("citise enorm ºiavea o memorie bunã, însã tonul lui jucat,segmentarea retoricã, un fel de patetism ce mimaataºamentul începuserã sã le sune prost noilor sãistudenþi încã de pe atunci, la începuturile anilor'90. Retorica se schimbase deja ºi ea"). Acesta ecompetent mai degrabã "în viermuialabucureºteanã, cu zeci de personaje celebre saudoar interesante, pe care el odatã le fascinaseofensiv ºi de la care colecþionase nu doar lucruriinavuabile, ci ºi suculente tipologiicomportamentale". Tot el pledeazã în favoareaexploatãrii clipei prezente: "condiþia lor, a celorcare locuiau în Universal, le spusese Dreptu, etocmai ignorarea prezentului, fuga înainte,amãgirea - toate astea din pricina lãcomiei, a uriiºi a ignoranþei". Deºi "arcana morþii era o carte înmiºcare ce ar fi trebuit sã aparã de câte ori cinevaîºi cãuta viitorul. Ãsta era viitorul oricui,implacabil ºi sigur, motiv de liniºte ºi veseliepentru oamenii inteligenþi", moartea suspectã aprofesorului mai adaugã un strat compoziþiei,unul de noapte, "locul" în care se coacedintotdeauna o aºteptare tainicã. Tot de noapteþine oarecum ºi întorsãtura din final. Depoziþiapsihiatrei dezvãluie o nouã posibilã interpretare."Epopeea eroicã" a unui ºir de "femei tari" ºi"romanul epistolar fragmentar" la care lucreazãsub ochii noºtri Maia ar putea fi fuga de ea însãºia pacientei Maya, care ocoleºte prin subterfugiiscripturale întâlnirea cu sine. Contrariant, finalule ºi potenþator în alb al unui adevãr care scapãmereu printre degete. Fugile narative sunt, într-adevãr, pe cât de haotice, pe atât deelocvente, cu destule valenþe muzicale simfonice,deºi oglinda ºi drumul convieþuiesc în regim deneostoitã hãrþuire reciprocã.

!

Irina Petraº

Simona Sora sau oglinda ºi drumul

cãrþi în actualitate

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

11TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Radu MareºDeplasarea spre roºuIaºi, Editura Polirom, 2012

Rar mi s-a întîmplat sã citesc pînã la capãtun roman pe care, în dese rînduri, sã-mivinã ba sã-l arunc de perete, ba sã-l citesc

dintr-o suflare, sfidînd obligaþiile zilnice.Deplasare spre roºu este o asemenea carte.Scriiturã incomodã, pariind enorm pe analitic,pe descriptiv, pe detaliul tehnic (dacã nuºtiinþific), arþãgoasã, tãioasã � aºa cum (sigurnu greºesc foarte mult) e, în apariþiile publice,însuºi autorul Radu Mareº. Septuagenarul pecare romanele publicate dupã 2000 îl aºazã înlinia întîi a prozei româneºti: Ecluza (2006),Când ne vom întoarce (2010), Deplasare spreroºu (2012).

Cel mai recent descumpãneºte ºi captiveazãîncã din titlu: deplasarea spre roºu este ometaforã din lumea fizicii ºi astronomiei, iartranslatarea ei în domeniul literar ne spune cã� observaþia îi aparþine Alinei Purcaru(Observator cultural, 623/2012) � �cu cît unobiect luminos din spaþiu se îndepãrteazã deobservator, cu atît lungimea de undã a luminiivizibile creºte aparent, ºi invers�. Tot aºamotto-urile: primul, definiþia entropiei dinLexiconul tehnic român; al doilea, aparent înrãspãr, incipitul basmului cult Hänsel ºi Gretel.Acesta din urmã influenþeazã, în chip fericit,materia romanului; convoacã drama, tragedia,deznodãmîntul: �A fost odatã ca niciodatã untãietor de lemne, ºi el îºi avea cãsuþa lamarginea unui codru nesfîrºit, unde-ºi duceaviaþa împreunã cu nevastã-sa ºi cei doi copii ailor. ªi pe bãieþel îl chema Hänsel, iar pe fetiþãGretel.�

Deplasarea spre roºu adoptã convenþiaromanului-confesiune, nefiind în niciun caz�spovedania unui înfrînt�. Epistolele, pe careprofesorul de francezã (reºapat jurnalist) Romile scrie cu intenþia de a le trimite fiului înOccident, nu au nimic lacrimogen, evadeazãdin nostalgia deformatoare, facilã. Sîntrememorãri care frizeazã anatomia, fiziologia,au obsesia unei imposibile (ºi, în definitiv,inutile pentru noi, cititorii) exactitãþi. Prezentulnaraþiunii �înrãmeazã� poveºti (la imperfect,perfect compus sau mai mult ca perfect) alcãror farmec rezidã în tonul neutru (clinic).

Prima parte a cãrþii � ºi, cronologic, a doua�epocã� din biografia eroului � construieºteidentitatea lui Romi, acum ziarist, prins înmarasmul lumii româneºti din anii 1990:dezabuzare, alcoolism aristocratic deci solitar,participarea la mitinguri, la schimbãrile întãvãlug care, în loc sã limpezeascã climatulsocial, îl tulburã pînã la insuportabil.Personajele-oglinzi, pitorescul Alin Sîrbu ºienglezoaica Diana îl poartã, pe cel care ºi-apierdut familia, prin carnavalul politic dar ºi înlumea-tabu a orfelinatului, devenit un fel delagãr de exterminare în anii comunismuluitîrziu. Romi analizeazã/ decripteazã nesãþiosmotivaþiile tinerei ce pãrãsise benevol RegatulUnit: de a se stabili într-o þarã gri, învrãjbitã;de a trãi, autist, într-un orfelinat dependent, în

bunã mãsurã, de ajutoarele trimise prin Bisericacatolicã (din Anglia ºi Austria); de a înregistra,fãrã replicã, brutalitatea (universului nostrupost-orwelian). Vodka bãutã-n apartamentulsoþului pãrãsit dã numai cãldurã fizicã,necesitatea fiziologicã a istorisirii: �Se vede cãDiana era însã o englezoaicã atipicã, dacã nucumva, între timp, se contaminase ºi ea cuvirusul valah al poveºtii � ºi despre sine � caree o plãcere vicioasã, ceva nevindecabil, poatechiar o artã.� Continuã naratorul, cu preciziede manual ingineresc: �Aºa se face cã, parcãîmpotriva noastrã, ne-am trezit vorbind cugravitatea ºi aplicaþia celui ce ºi-a propus sãelucideze o chestiune de o complexitatecolosalã, care nu mai încape într-o întrebare ºiun rãspuns, dar nici nu-þi lasã loc sã mai daiînapoi, invocînd descurajarea sau oboseala�. (p.77) Echilibrul (entropia!), narcoza pe careapartamentul de bloc le oferise proaspãtuluiproprietar au dispãrut odatã cu rãmînereasoþiei ºi a fiului sãu într-un orãºel german.Cînd Diana descoperã, pe comodã, fotografiacopilului absent, o cruzime nouã(autoflagelare) irigã fluxul epistolar: �Vorbeamdespre fotografie, ºi nu despre ce reprezentaea, mica fiinþã gracilã, micul zeu stingher ieºitdin apa mãrii într-o explozie luminoasã care-iadera la corp ca o platoºã de aur. ªi care ºi-alepãdat substanþa de carne ºi sînge pentru ocondiþie de semn abstract.�(p. 73) Lumeaveche se îndepãrteazã de Romi, prilejuindu-ireflecþii sociologice ºi rictusul animaluluiabandonat (al celui pentru care femeia � întradiþia misoginismului autohton � este sau,potenþat sexual, �femelã�, sau, decãzut peaceeaºi scalã, �mamifer�). Un soi de golpopulat cu nãluci e lumea primei pãrþi aromanului. Ghicim Clujul, printr-un �eclerajtamizat�. Recunoaºtem momentele care îlmarcheazã politic începînd cu decembrie 1989.Englezoaica, roºcatã ºi pistruiatã, cu apeleochilor în culori schimbãtoare, e numai unartificiu epic prin care ajungem la sîmburele debasm � sadic ºi nerecomandat � al Deplasãrii�

Ca orice artificiu, naratorul îl va pãrãsi fãrãregrete, recompunînd � abia în partea a doua �eposul domestic, candorile, revelaþiile,dezgustul ºi automatismele unei cãsnicii decare s-a îndepãrtat pînã la roºu. Radu Mareºeste extrem de eficient � fãrã a fi, a dori sã fie,ºi spectaculos � în clonarea unor microclimateistorice, unor comunitãþi (aici, saºiitransilvãneni ºi relaþia acestora self-distructivecu regimul comunist), a unor exemplareveridice (în Deplasarea spre roºu, gemeniiHanzi ºi Grete Tãmaº). Admirãm ºtiinþa de aîngropa evenimentul, ºtirea, senzaþionalul subpînza de pãianjen a descrierii reci. Pentru cã,naratorul e capabil oricînd sã ne explice/justifice �tehnica arahnidei�: �Nu trecuse atîtaîncît sã intervinã semnele care desfigureazã ºifac greu de recunoscut un chip cîndva familiar.Apare doar un grad de uzurã, de înmuiere, deîngroºare a trãsãturilor, ca o pînzã de pãianjen[s.n., ªt.M.] dupã care se ascunde ceea ce parea fi neschimbabil.� (p.243)

Ecuaþia Romi � Alin Sabãu � Diana devine,în a doua parte, Romi � Livius Bucerzan(proful de mate mãsliniu, deconspirat în finalca securist, dar care i-o prezintã pe) � GreteTãmaº (sãsoaicã, violonistã, înaltã, �de rasã� ºicare i-l introduce, în 1990, pe) � Hans (fratelegeamãn al Gretei, stomatolog, emigrat înR.F.G. pe vremea lui Ceauºescu). Scrisoareacãtre fiu capãtã acum note acute. Naratoruldestãinuie o fericire conjugalã neumanã(amintind unul din filmele lui Pintilie de dupã1990), documenteazã o adevãratã arhivã denemþi (germani cu nume maghiare românizatesau române maghiarizate � într-un ecumenismdiabolic), traumele, urmãrile celui de al DoileaRãzboi Mondial (deportãrile în Siberia sauBãrãgan, asasinatele, arestãrile), tragedia �ascunsã cu ruºine ºi spaimã � care îl vaînstrãina definitiv pe cartezianul soþ demelomana lui soaþã, în vinele cãreia curge(desigur) sînge din Stirpea Walsungilor: �M-amuitat de la unul la celãlalt simþind cã, de dataasta, ameþesc, ca între douã oglinzi paralele�(p.265) descrie martorul Romi armoniadecadentã a fraþilor, ascunºi, în prima copilãrie,sub podeaua casei de unde pãrinþii fuseserã�ridicaþi�, crescuþi apoi împreunã de unînvãþãtor cu simþul rigorii, nemþesc ºi aduºi �printr-o piruetã dumasianã � sã se întîlneascãpentru a nu se mai despãrþi în chiar timpulcumplitelor mineriade.

Deplasarea spre roºu e un roman foarte bunfãrã a fi extraordinar. Ambiþia lui Radu Mareºde a descrie tot timpul tehnic (procesulzugrãvirii, lãcuirii, funcþionarea motorului deautomobil sau a instalaþiei electrice), unanumit spirit raþionalist ºi pisãlog îlsubmineazã, mai ales în prima parte. Cîºtigulmeu, de cititor, existã însã ºi este însemnat:pentru cã Diavolul ne poartã, totuºi, deasupraacoperiºurilor transparentizate, dezvãluindu-neuniversuri ºi realitãþi pe care alzheimeristasocietate le-a, în permanenþã, camuflat.

!

ªtefan Manasia

Anti-�virusul valah alpoveºtii�

Eîn tradiþia bisericii creºtine (ortodoxe, încazul de faþã) ca preotul, în cadrulLiturghiei, când se citeºte câte o pericopã

biblicã, sã explice celor prezenþi sensul parabolical textului scriptural, extinzând în predica sa, pecât posibil, discursul pânã la înãlþimea uneifrumoase învãþãturi morale, etice, filosofice etc.,pe înþelesul tuturor. Regula este ca la marilepraznice (Naºterea Domnului, Învierea º.a.)episcopul însuºi sã se adreseze tuturor enoriaºilordin cuprinsul sãu eparhial, cu un asemeneadiscurs pe care însã, scris sub formã de Pastoralã,sã-l trimitã tuturor bisericilor spre a fi citit acolo,sub cupolele acelora, ºi astfel împãrtãºit de cãtretoatã lumea. Aceste pastorale trebuie sã fie,fireºte, nu doar mai ample decât o simplã predicãpopeascã (iertatã-mi fie exprimarea... de la þarã),ci ºi mai profunde, mai elevate. Numai cã aceastãelevaþie depinde la rându-i de numeroºi facrori,oratoria omileticã nefiind o chestiune oarecare,înalþii ierarhi având, la rândul lor, fiecare în parte,mai multã sau mai puþinã vocaþie... didacticã,cuprindere culturalã în general, teologicã, nu maivorbesc, farmec în rostire, carismã la urmaurmelor, etc., în aºa mãsurã încât ascultãtorii sãfie pãtrunºi cu sinceritate de învãþãtura primitã.O asemenea Carte româneascã de învãþãturã... (încare au fost adunate, anume, pilduitoare predici lapraznicele împãrãteºti) ne-a dat, în veacul alºaptesprezecelea (1643) Varlaam, înaltulmitropolit al Moldovei. Sunt texte referenþiale ºidin punctul de vedere al istoriei literaturii, cãciautorul lor era un scriitor în toatã putereacuvântului. De-a lungul vremii nu puþini ierarhine-au lãsat ca zestre spiritualã asemenea cãrþi deînvãþãturã ce pot fi citite azi cu folos nu numai înpreajma Crãciunului sau a Paºtilor ci oricând, decãtre oricine simte nevoia unui cãlãuzitor

temeinic care sã-l însoþeascã în ... cãlãtoriile saleduhovniceºti. Un asemenea program hermeneuticºi-a propus a urma, în zilele noastre � ºi l-a dus labun sfârºit cu strãlucire � Bartolomeu,arhiepiscopul ºi mitropolitul de la Cluj, în ceioptsprezece ani de pãstorire, ai sãi (1993-2011):teolog de forþã ºi scriitor (Valeriu Anania)deopotrivã, rafinat, subtil mânuitor al cuvântului,poet prin excelenþã. Duminecã de duminecãvocea sa pãtrunzãtoare a fost ascultatã înCatedralã de mare mulþime de oameni ºi încã deºi mai mulþi (poate) urmãrind transmisiuniledirecte de la Radio Renaºterea. Iatã cã acum, înseria de Opere, ce apare la Editura Polirom, i-aufost adunate aceste scrisori, sub genericul Carteadeschisã a Împãrãþiei1, puse la îndemânacititorilor din toatã þara, structurate pe douãdimensiiuni de definire teologicã: una adiscursurilor catihetice ºi celaltã a pastoralelorpropriu-zise. �Meritele catehismului liturgicrealizat de Mitropolitul Bartolomeu � spune JanNicolae în Studiul introductiv � sunt cu atât maimari cu cât problema catehezei liturgice, acomentariului liturgic ºi a raportului dintrepropovãduire ºi comentariul liturgic, ampludezbãtute în altre spaþii confesionale, nu a atinsla noi decât în mod izolat, cu titlul de preocuparestrict personalã, cotele de atenþie ºi concretizarepracticã. Ceea ce aduce nou MitropolitulBartolomeu este, incontestabil, faptul cã pune oîntreagã culturã în slujba catehezei, fãcând-o astfelsã grãiascã teologic, dar ºi pe înþelesul cât maimultor contemporani�. Mai spectaculoase suntînsã pastoralele despre care, în studiul însoþitor,Vasile Gordon spunea:�Dacã în Memorii, Valeriu(Bartolomeu) Anania îþi dã sentimentul cãlecturezi un compendiu original de pedagogielaicã, scris cu sinceritate omeneascã surprinzãtor

de transparentã pe alocuri, citirea acestorpastorale ne îndreaptã gândul spre o altfel depedagogie, anume una creºtin ortodoxã, în toatãputerea cuvântului (...) În acelaºi timp, fiecarepastoralã poartã pecetea unor dorinþi pãrinteºtitestamentate�.

Bartolomeu Valeriu Anania pune în pastoralelesale întreaga culturã biblicã pe care a acumulat-oîn ani îndelungaþi de studiu, înþelegând însã cãorice descindere hermeneuticã în þesãtura extremde densã a tuturor textelor cuprinse în CarteaCãrþilor, nu se poate face cu folos decât urmândcalea unor vaste conexiuni istorice, literare,sociologice, morale, culturale în general, într-ocorelaþionare ideaticã ce nu poate rãmâne doar lastadiul simplelor tãlmãciri în cuvinte de-nþelespentru cei veniþi statornic sau ocazional laslujbele de duminicã. Demersul sãu pastoraldepãºeºte astfel cadrul strict liturgic ºi devine olecþie teologicã destinatã ºi acelora care nu suntnumaidecât practicanþi religioºi, dar care aunevoie, mãrturisit ori nu, de o iluminare sprecunoaºterea cât mai mult posibilã a marilor tainedumnezeieºti ce animã întreaga existenþã a lumii.El se ºi adreseazã, în acest sens, de fiecare datãascultãtorilor/cititorilor ca un pãrinte rãbdãtor ºidiligent, copiilor sãi, pentru a le desluºi stareafaptelor fiinþãrii: �iubiþii mei, sã privim lucrurilemai în adânc�. Nu este însã un dascãl rigid ºi nicipe atât dogmatic. Ci unul care se adreseazãoarecum colocvial, eseistic, în orice caz ºtiind sãalterneze tonul ºi sã varieze unghiurile abordãriitemelor în aºa fel încât explicitãrile sã nu fieplictisitoare, chiar dacã, prin forþa împrejurãrilor,referirile trebuie sã se facã, an de an, la aceleaºimiraculoase întâmplãri dintr-un acel început pecare Mântuitorul omenirii îl aduce:�A-L naºteFecioara pe Hristos înseamnã a-I da fiinþã Celuice este mai presus de fiinþã; a-L naºte-n trupomenesc pe Cel ce l-a fãcut pe om; a-L aduce întimp pe Cel ce este deasupra timpului; a-L întrupape Creator în trupul propriei sale creaþii. Aici secuprinde întreaga tainã a pogorârii lui Dumnezeupe pãmânt./ Iar pãmântul?Ce face pãmântul? Sepoartã ca o fiinþã vie: Celui neapropiat Îi aduce

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

12 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

ortodoxia

Constantin Cubleºan

Pastorala ca eseu teologic(Bartolomeu Valeriu Anania)

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

13TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

peºtera. <Cel neapropiat> nu este altcineva decâtDumnezeu veºnic ºi nesfârºit (...) Peºtera nu econstrucþie fãcutã de mânã; ea face parte dinplãmada însãºi a pãmântului. Prin faptul cã-Ladãposteºte pe Dumnezeu, ea devine cer, aºa cumprea frumos se spune în Axionul Naºterii: <cerfiind peºtera>. Din acest moment, peºteraînceteazã de a mai fi o simplã încãpere; pereþii eidispar ºi-n locul lor se deschide nesfârºitul ceresc,al Tatãlui Carele este în ceruri ºi Care-ºi trimitefiul sã se nascã pe pãmânt, anume într-o grotãdeschisã spre inima pãmântului ºi pe care el,pãmântul, I-o oferã din inimã� (NaºtereaDomnului � centrul universului ºi rãscruceaistoriei). Tãlmãcirea însemnãtãþii simbolice aelementelor care alãcãtuiesc ambientul ºiambianþa materialã a acestui eveniment ce þine deconsistenþa transcendentalã a momentului acestaunic, al naºterii lui Hristos, depãºeºte simpladogmaticã teologicã. Ea are încuibatã în explicaþieînþelegerea filosoficã a evenimentului în sine ca ovie relaþionare a teluricului cu cerul.

Alteori, pastorala are aliura unei autenticepovestiri, axatã pe o intrigã contrariantã, ai cãreieroi se desprind sau, mai exact, sunt fixaþi încadrele unei realitãþi istorice: �În Ierusalimul luiIrod cel Mare era o zi obiºnuitã, cu uliþelefremãtând de trecãtori, cu oameni care se duc sause întorc de la lucru, cu pieþe pentru vânzãtori ºicumpãrãtori, cu ostaºi care stau de pazã sau mergîn treburile lor, cu copii care se joacã în drumsau se uitã pe la porþi, cu strãini care vin dintoate pãrþile lumii, negustori cu straie ciudate,purtându-ºi marfa pe catâri ºi lãudând-o cât îi þinegura./ Aºadar, nimic neobiºnuit ca pe strãzileoraºului sã aparã încã trei cãlãtori strãini. Numaicã, dupã îmbrãcãminte, cai ºi cãmile, pãreau a fioameni învãþaþi, de neam mare, ºi cã veneau deprin pãrþile Eufratului. Adicã de acolo unde, cucâteva secole înainte, profeþii Iezechiel ºi Danielprevestiserã în exil cã din neamul Iuideilor Se vanaºte Mesia, Mântuitorul lumii. Mai mult, cei treimagi întrebau unde se aflã palatul regelui ºi seîndreptau într-acolo. Încã ºi mai mult, în totoraºul se rãspândea vestea cã strãinii îºi motivauprima întrebare printr-o alta: <Unde este Cel ce S-a nãscut rege al Iudeilor?� (Isus Hristos � Pãstorºi Miel).

În hermeneutica sa eseisticã, BartolomeuValeriu Anania nu doar cã nu evitã ci chiardeclanºeazã adesea, cu duritate, cu mijloacele ºisimbolurile teologice, polemici acuzatoare,adresate fãrã ocol actualitãþii imediate, a stãriifaptelor morale de azi, în care creºtinismul esteatacat cu perfidie de cãtre cei aflaþi în soldadistructivã a ordinei lumii:�Iuda se plimbãnestingherit prin societate, prin istoria omenirii,dar ºi prin creºtinãtate. Isprava lui cea mai mareeste aceea cã dintr-o singurã Bisericã a fãcut maimulte. Din mai multe a fãcut puzderie. ªicontinuã s-o facã, prin ceea ce îi este propriu:lãcomie, invidie, orgoliu. Se adapteazã uºor, ºi-arafinat metodele. Lucreazã la lumina nopþii ºicomunicã prin unde herþiene. E un iscusitimportator de religie, oferind-o concurenþial pepiaþa bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenistconvins. Când nu lucreazã pe furiº, te invitã ladialog frãþesc. Dacã-l refuzi sau dacã te aperi, pepomeneºti intolerant, conservator, fundamentalist,retrograd./ Cunoaºte bine Biblia, are studiiuniversitare, vorbeºte câteva limbi strãine. El ºtiecã Iscarioteanul era unul din cei doisprezece careau ascultat ºi memorat învãþãtura lui Iisus. Dacãar fi avut curãþie ºi talent, putea sã scrie oEvanghelie tot atât de bogatã ca a lui Matei./ Ascis-o postum, în cheia sãrutãrii perverse. Iuda eun excelent teolog, aºa cum este ºi patronul sãu

din dib Qarantabia, care îi oferea lui Iisus citatedin Scripturã./ Iuda e tot atât de zelos printre aisãi, devreme ce instinctul dezbinãrii îlmobilizeazã peste tot, oriunde s-ar afla. Partenerultrebuie mai întâi sedus, dominat ºi numai dupãaceea nimicit. Iuda îºi abordeazã semenul cugraþia cobrei care, întâlnind o viperã în junglã, oinvitã la un dans aerian, fascinant, ameþitor, pedurata cãruia îºi calculeazã cu precizie secundamuºcãturii mortale. Iuda e un maestru al crimeiperfecte� (Iuda printre noi).

În discursul sãu omiletic, Bartolomeu ValeriuAnania introduce cu abilitate ºi evocãri ce þin dedisciplina memorialisticii ºi vin sã sprijine într-unanume fel însãºi contribuþia culturii noastrenaþionale la ilustrarea în esenþã a filosofiecreºtinismului:�În urmã cu mai mulþi ani, pe cândmã aflam la Detroit, în timpul unei convalescenþe,reciteam cartea lui Mircea Eliade Mitul eterneireîntoarceri (Le mythe de l�Eternel retour).Fascinat, o datã mai mult, de erudiþia savantuluicare mã copleºea cu citate din folclorul universal,din Tibet pânã-n Peru ºi din Scandinavia pânã-ninima Africii, dar dezamãgit, în acelaºi timp, înabsenþa unei cât de mici incursiuni prin culturanoastrã popularã, i-am scris imediat autorului (pecare-l cunoscusem cu un an în urmã, la Paris),semnalându-i � pentru o eventualã ediþie revãzutã� convertirea timului istoric în timp mitic, princare omul devine contemporan cu fenomenuloriginal./ Imnografia Naºterii Domnului pune înluminã ºi faptul cã întruparea a unit cerul cupãmântul ºi cã, prin aceasta, cel din urmã acãpãtat o anume transfigurare. În timp ceFecioara îi oferea Logosului un trup, pãmântul îioferã o peºterã în care El sã se întrupeze.Adãpostindu-l pe Fiul ceresc, peºtera devine eaînsãºi cer, aºa dupã cum Fecioara devine scaun deheruvimi. Este o intimitate stihialã pe care numaimisterul întrupãrii a putut-o realiza� (NaºteraDomnului ºi puritatea tinereþii).

Diferite sunt, doar ca rigoare formalã,didacticã, predicile sale catihetice, în care insistãdetaliat asupra sensurilor ºi semnificaþiilor fiecãruigest, ale fiecãrui cuvânt în parte pe care preotul îlface ºi îl rosteºte în timpul ritualului maiestuos alLiturghiei. Dar ºi aici, în ciuda rigiditãþiitermenilor operanþi, înaltul ierarh are capacitateaºi chiar plãcerea unor descinderi explicative înistorie ºi în obiceiurile oamenilor, în vechimileneguroase ale antichitãþii. Este evocator de fapteºi iluminãtor de simboluri: �Pacea, împãcarea decare vorbeam mai sus au ºi o expresie liturgicã, în

altar, atunci când slujba este oficiatã de doi saumai mulþi preoþi, prin ceea ce se cheamãsãrutarea frãþeascã. Ei se îmbrãþiºeazã, doi câtedoi, sãrutându-ºi umerii ºi rostindalternativ:/Hristos în mijlocul nostru./ Este ºi vafi./ Totdeauna, acum ºi pururea ºi în veciivecilor.//Preotul: Uºile, uºile, cu înþelepciune sãluãm aminte!/ Aceastã strigare nu ar avea nici unînþeles dacã nu v-aº aminti cã în primele veacuricreºtine Liturghia avea un caracter iniþiatic, secret,o <tainã> în sensul literal al cuvântului. La primaei jumãtate, cea învãþãtoare, participau atât<credincioºii>, adicã cei botezaþi, cât ºi candidaþiila botez, care se numeau <catehumeni> sau <ceichemaþi>. Aceºtia din urmã pãrãseau în liniºtebiserica de îndat ce auzeau invitaþia preotului saua diaconului; <Cei chemaþi, ieºiþi! (...) Ca nimenidin cei chemaþi sã nu rãmânã>. Ieºirea lor eracontrolatã de strãjerii care închideau uºile dupã cese asigurau cã înãuntru nu au mai rãmas decâtcredincioºii, adicã cei îndreptãþiþi sã participe ºi lajumãtatea sfinþitoare a Liturghiei, când primeau ºiSfânta Împãrtãºanie (...) Aceastã practicã aparþineistoriei, dar avertismentul Uºile, uºile a rãmas, elfiind legat, în aceeaºi frazã cu îndemnul laînþelepciunea ºi atenþia cu care ne pregãtimpentru Simbolul Credinþei, cum se mai numeºteCrezul� (Simbolul Credinþei. Crezul).

Elevate ca expresie ºi eleganþa scriiturii/rostirii,discursurile predicale pe care ni le-a lãsatBartolomeu Valeriu Anania sunt pagini deautenticã literaturã teologicã, în primul rând, cuevidenþã, dar nu mai puþin de eseisticãhermeneuticã în buna tradiþie a strãdaniilormarilor noºtri cãrturari din totdeauna de a înlesni,prin cuvântul lor, iluminarea spiritualã a mirenilorde toate rangurile ºi categoriile sociale. Pastoraleleacestea sunt cu îndreptãþire pagini memorabile deînvãþãturã creºtinã ºi desfãtare artisticã la un loc.

1 Valeriu Anania, Cartea deschisã a Împãrãþiei.O însoþire liturgicã pentru preoþi ºi mireni. De laBetleemul Naºteri la Jerusalimul Învierii. Scrisoripastorale. Studii introductive de Jan Nicolae ºiVasile Gordun. Cronologie de ªtefan Iloaie.Editura Polirom, Iaºi, 2011. Serie de autor.

!

Vindecare

La început mulþi au crezut;li s-au pus coroane de spini ºi au rãmas din ce în ce mai puþini�

Astãzi, ce sã mai spun,niciunul nu mai crede chiar dacã îi împleteºti coroniþe din crengi de alun,

De la mari seniorila simpli plebei,urâtul, minciuna sfruntatãvindecã de tot felul de zei�

Vers din Lancrãm

Adevãrul pe care-l rostesc îl fac ploile curcubeu ºi-l aflu, pasãre, pe umãrul meu,ºi cerul e adânc ºi cerul e curat,inima devine-o planetãîn albastrul netulburat,auzi-i bãtãile, înaripatele,sfinþesc neatinsul, departele,se petrec alchimii în iubiri,câtã frunzã ºi iarbã, câte mirese ºi miri,

Începe-ne, timp, de la maretrupul prin care urcãmºi unge-l nesfârºit ºi adâncca un vers din Lancrãm

Povara frunþii tale

Povara frunþii tale-i puritatea,doar ea o-nclinã ºi-o ademeneºteo-nalþã ºi-o îmbie cu polenuri,o lumineazã ºi-o-ndumnezeieºte.

Din cerurile ce-i râvnesc seninul,spre a-l întoarce lumilor celeste,fruntea-þi alege locul de alinare -frunziºul cald al palmelor aceste,

O vietate parcã-i, nefireascã,cum stã supusã, fãrã rãzvrãtiri,povara frunþii tale-i puritateacum este ruga pentru mãnãstiri...

Trupul strãveziu al iluziei

Te-am dezmierdat, iluzie,te-am purtat în care de nuntãca pe o mireasã neîntinatã,te-am înveºmântat în albul cel mai purcu putinþãpe care nu cãzu nici umbra Pãsãrii Paradisului,am stat în genunchi înainte-þiºi þi-am sãrutat mâinile,te-am ovaþionat pânã la incandescenþãþi-am cioplit chipul

în cel mai scump lemnºi aproape am orbit privindu-te,þi-am dãruit florice cresc în alte planete,rostindu-þi numelen-am ezitat sã mã prosternecoului pe care el l-a întors,iar tu, iluzie,m-ai privit în ochispunând în sinea ta:neghiobul de el crede,neghiobul nu întreabã niciodatã,neghiobul mulþumeºte ºi pentru nimic,neghiobul este un contribuabilcumsecade la gloria mea,sã-i dau mai departe aceastã hranã � nimicul,pentru cã pe el nimicul îl îngraºãºi mult se bucurã privindu-se în oglindãneghiobul de formele lui rotunde,neghiobul e sclavul credulitãþii��Astfel vorbeai tu, iluzie,cu vocea din interiorul tãu,cea sincerã doar cu tine însãþi,pe când cu cea din afarã mã trimiteai în toate împãrãþiilepãmânteºti ºi nepãmânteºtisã mã bucur, sãrmanul,bolnav fiind de tine;

Totul a fost suportabilpânã când, iluzie,trupul tãu strãveziua devenit animal � colþi, gheareºi ochi fioroºi � De n-ar fi fost foamea,foamea imensã, dar eaþi-a ascuþit colþii, ghearele,þi-a aprins ochii,þi-a încordat turpul,foamea de animal feroce,ºi iatã-te înfruptându-tedin carnea mea,din sângele meu,din cuminþenia mea,din bucuria mea,din tristeþea mea,cu furie, cu disperarenestãpânitã, ca moartea.

Obrazul celãlalt

Am coborât pe de-a-ntregul în vidul noii utopii,crezând în nuferi ºi-n atingerineîntâmplate�Am întors ºi obrazul celãlalt.

Nu ºtiu cui i-am fãcut pe plac,mie sau lui Dumnezeu,peisajul n-are nimic de peºterã,mai ales de catedralã devastatã;din icoane au rãmas doar ramele,îngerii cerºesc sub ruina zidurilor.

Am întors ºi obrazul celãlalt.

Dar utopia râde de mineca nebunul ºtirbprin gardul Spitalului 9.

Între vârste

Ce aº putea spune despre copilãrie acum,înaintea verii ºi a spicelor coapte,ca sã mã crezi ºi tu, ziºi tu, noapte?

Cu ea am vãzut prima datã cerbii,cosind cu botul luminile ierbii,era într-o dimineaþã - rouã ºi spic,împleteau zânele zorilor,frânghii de borangic�

Din ele, sub un mesteacãn,soarta mi-a fãcut primul leagãn,dã-te în el, mi-a spus, nu-þi fie teamãastfel am putut vedea prima datãmai departe de mineprimul hotar, prima vamã�

Am vrut sã vãd mai în adânc,ºi m-a ajutat din spate vântul,dar ai grijã, mi-a spus acesta,ai putea sã cunoºti încã de pe-acumde ceea ce vei avea parte,cât te va þine sub soare pãmântul�

Am spus atunci vântului: mai încet bate,mai încet - ºi el m-a ascultat, devenind adiere,încã îi mulþumesc sub streaºina timpului�

Nicicând n-am mai întîlnit vânt ca acela;Cel de azi? Cu cât îl implor, spulberã, rupe ºispulberã,bate nãvalnic cu tot mai multã putere.

!

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

14 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

poezia

Florin Costinescu

Marcian stãtea aproape de intersecþia cubulevardul pe rotile din partea de Nord,într-un bloc ºi într-un apartament de

douã camere semicomandate, stil vagon, spãrsesejumãtate din peretele de carton dintre bucãtãrie ºisufragerie ºi realizase un soi de living cu un bar,cu o mãsuþã joasã ºi cu o garniturã de hol. Stãteaacolo înainte de a pãtrunde în proza noastrã, cãacum ºade la curte, în mahalaua dãulatã prezentãmai sus. Prezentatã, am vrut sã zic. ªi este ºefulde cartier.

Ce viaþã pisiceascã mai are ºi Ronron! Setrezeºte pe la cinci, îºi înfige cãpãþâna aia a lui înmâna personajului, stând neglijent peste margineapatului conjugal, spre noptiera din stânga, începesã toarcã ºi sã se cearã la lãdiþa lui, litierã, deh.Oricum, uºile stau deschise tot timpul ºi se poatefâþâi de câte ori vrea, din dormitor spre bucãtãrieºi spre hol, adicã între culcuºul sãu, litierã ºi cas-tronaºele cu grãunþe ºi cu apã. Dar dimineaþaºade liniºtit, îi place sã-l mângâi pe cap, sã-l tragide urechiuºe ºi sã-i dai din pliculeþul cu hranãumedã, cãrniþa lui preferatã. Se poate zice cã elmãnâncã mai bine decât oamenii, care tot din plicse hrãnesc, numai Royal Canin, cu pui ºi cupeºte, precum ºi grãunþe fie Hair and Skin, fieSensible, fie Gastrointestinal. Câteodatã, la sãp-tãmânã, i se face un ou fiert moale, pentru blanã,ca în urmã cu trei, patru sute de ani, îl însoþeºtepe Marcian la chiuvetã, sare pe marginea cãzii debaie ºi se înalþã pe lãbuþele lui pânã la savonierãunde linge puþin sãpun, este foarte curios, îi curgbalele la ciocolatã, alune, fistic, îngheþatã, peºte,brânzã camembert sau bleu, iaurt, aºa cã sãpunulnu ar fi ceva neobiºnuit. El crede cã face tot ceeace fac ºi oamenii, se spalã pe dinþi!

ªi de unde vine mania asta de a vorbi cu ºidespre aceste mici animale, chiar ºi cu ºi desprecâini, cu diminutive, de unde pasiunea asta de ale mici, de a le micºora? Ronron Dugarry, penumele lui complet, are cam vârsta lui Marcian,bate peste cincizeci de aniºori, cã el are în scaralui pisiceascã unsprezece! E o idee preconceputãsau un cliºeu, de fiecare datã când vorbeºti cuanimalele simþi nevoia sã te prosteºti, sã diminu-tivezi, deºi sunt de vârsta ta, porci bãtrâni, câinide aproape ºaptezeci de ani, în echivalenþe ome-neºti! Parcã ar fi obiecte, bibelouri de porþelan!

Gay Talese, tãtic al �noului jurnalism�,vorbeºte despre �nonficþiunea de presã�. Gazetarla NY Times prin anii 1960 a scris articole desprepersonalitãþile publice ale momentului. Într-uninterviu zice cã ºtiau totul despre amantele luiKennedy, dar pe atunci viaþa amoroasã, sexualãnu era subiect de ziar. Acum orice devine obiectde reportaj sau de anchetã, acum oricine poate sãscrie bilete pe blogul personal. Deþinãtorul deblog posteazã, cã aºa se zice, un articolaº de ofrazã sau pune douã, trei întrebãri, se defuleazãadicã, dupã care alþi complexaþi, sub masca anoni-matului, se lanseazã în diverse comentarii, care decare mai fistichii, din ce în ce mai îndepãrtate detemã sau de subiectul din capul bloggerului. Unfel de talcioc de vorbe, neglijent scrise, neglijentformulate, fãrã miez, fãrã cap ºi fãrã coadã. Stândîn baie, Costi Diniþoiu rãsfoieºte o revistã de can-canuri mediatice. Un divorþ. Viaþa noastrã este un

divorþ între vis ºi realitate. κi spune trãgând apaºi uitându-se, ca Narcis, în fundul closetului. Celcare priveºte dinspre exterior îºi aprinde în noapteo luminã numai pentru el însuºi, ne învaþãHeraclit, en euphrone phaos aptei eauto.

Intrând în sufragerie, unde erau adunaþiceilalþi doi, descoperi pe masã un maldãr de foi.Apoi intrã într-un Charleston din anii douãzeci,spre treizeci. Casa nu era provenitã din art deco,nu semãna nici cu vila Savoye, pe piloni, a lui LeCorbusier, de la Poissy, nici cu a familiei Alice ºiDavid van Buuren, cu grãdinã ºi colecþii de artã,de la Bruxelles, dar era rãcoroasã, amplã, cucamere rotunjite la colþuri, cu firide pline de cãrþiºi de busturi, aºezate sub formã de maldãre, înneorânduialã. �Ce e cu hârtiile alea?�, a întrebatPusi. �Îmi notasem niºte chestii� � a rãspunsMarcian Elias Spirescu-Diomede înhãþându-l peRonron care tocmai amuºina conþinutul paginilorîn discuþie ºi depunându-l elegant pe un fotoliuadânc, vioi colorat ºi mare aflat în preajmã.�Niºte chestii despre small bang, despre transuma-nism ºi despre moarte�, a adãugat el cãutându-ºio scrumierã ºi un loc în spatele biroului oval, delemn în culoarea mierii, acoperit cu cristal, plinde cãrþi, de telefoane mobile, de un laptop ºi otabletã Apple, o veiozã stil Galle ºi o trusã descris din marmurã verde.

- ªtii cine ar fi cel mai bun ºi cel mai nimeritde detectiv? O detectivã! ªi o ºi cunosc, Hava-Mioara Diamantescu, pãluga aia ochelaristã cupãrul vâlvoi ºi roºu ca Iadul, Doamne apãrã ºipãzeºte! E deºteaptã, rãzbãtãtoare ºi are o gurãspurcatã mai dihai decât a unui perete de closetpublic de internat ºcolar de bãieþi, zise NaeDorineanu.

Azi a murit mama, sau poate ieri, încep pre-cum Camus ºi îmi reproºez cã nu am plecat maidevreme, dis-de-dimineaþã, poate îi mai dãdeamun imbold cum mi-ar fi dat ea. Îmi propusesemsã plec pe la opt, nouã, dar ieri searã zâmbise,infirmiera ne minþise cã a ºi înghiþit, se uita cuduioºie la mine ºi la Mihaela ºi zâmbea camtâmp, Doamne iartã-mã, iar aparatele piuiau, nuînþelegeam ce se întâmplã ºi asistenta de la tera-pie intensivã spunea cã se bucurã, am senzaþia cãintra în fibrilaþii, tensiunea era scãzutã, avea zececu ºase, i se zbãtea vena aia de la gâtul slãbit ºilãsat dezgolit de cãmaºa de noapte, scâncea ca ofetiþã, nu putea vorbi. Oamenii, în moarte, seîntorc în aceeaºi nefiinþã de dinainte de naºterealor. Apoi am ars gazul prin casã, am bãut douã,trei cafele ºi am plecat pe la unºpe. De cum amintrat în salon am vãzut-o deconectatã, am încer-cat sã vorbesc cu cineva ºi toþi asistenþii, surorile,infirmierele fugeau dinaintea mea. Una m-a ºirepezit întrebându-mã ce caut eu fãrã halat.Mihaelei îi curgeau lacrimile ºi am scos-o dinsalon, din secþie, de pe culoar împingând-o sprelift. Am alergat la directoarele spitalului care m-auliniºtit, am venit înapoi ºi abia atunci am vãzutintrând douã tinere în salopete albastre ºi cu ungentoi mare pe umãr. Pãreau electricieni de-ãia deînaltã tensiune, cred cã erau fetele de la resus-citare. Dupã câteva minute, una dintre ele, oblondã, a venit înspre mine privind în jos. Multmai târziu, dupã o sãptãmânã, Mihaela îmi va

spune cã de cum a intrat în salon a zãrit olumânare micã, albã, de la Mega Image, aprinsãpe mãsuþa de tablã.

Orice aº zice, orice aº face faptul e fapt ºi nuo mai poate întoarce nimeni ºi nimic pe mamamea de pe acest drum. Ce lege imbecilã, sã mori,auzi! Dar trebuie s-o faci, sã dai liber altora sã senascã, aºa cum zice Anton Pann, semiironic, sã tedai la o parte, sã ºtii când sã ieºi din scenã, deºi eprost spus cã trebuie sã ºtii s-o faci, tu nu mai ainicio contribuþie, nu-þi cere nimeni pãrerea,verbele nu mai au persoanã, devii o stare, unhoit, din fiinþã te transformi în lucru, în pãmântde flori sau în cenuºã, depinde ce vor sã facãurmaºii cu tine. Oare ºi Pãmântul, ca planetã, totlucru o fi sau fiinþã, cãci respirã, se miºcã, arenãbãdãi, se întoarce cu capul în jos? Dar ca sã fiefiinþã, trebuie sã nascã o altã fiinþã, sã fete mãcaro cometã sau vreun satelit, ceva ! ºi din ce o fiumplut acest pãmânt? Tot din pãmânt? Adicã totdin fiinþe revenite la starea de pornire?

Urâtã mai e bãtrâneþea, chiar dacã ºtii s-o porþipe umeri, te descuameazã, te chirceºte, teîncreþeºte, te ciobeºte, îþi deformeazã pânã ºisufletul. La optzeci ºi opt de ani, dupã o greaoperaþie de fracturã de trohanter � femur, spusmai pe ocolite ºi mai pe radicale, dupã cum auobiceiul medicii, ca sã nu înþelegi cã-i de rãu! �trecutã cu bine la Colentina, a mai rezistat ºaseluni pânã la acel accident vascular cerebral care i-alãsat libere doar mâna stângã ºi privirea. Pentrualte trei sãptãmâni, fix. Mama ducea în gheba aiape care o moºtenise de la bunica ºi de la bunicabunicii, Petca, toate bolile, de inimã, de oase, destomac, de vezicã, ba o idioatã de doctoriþã îidescoperise ºi un început de cancer mamar, darcu capul stãtea excelent, avea mintea limpede ºiera extrem de prezentã, chiar afurisit de prezentãºi de tãioasã aº zice, Doamne iartã-mã! Imediat ces-a trezit dupã operaþia de femur, prima întrebarepe care mi-a pus-o a fost cât am dat!

Dupã ce dispare mama parcã dispare jumãtatedin copilãrie. Îþi vine sã rememorezi totul, sãrevezi, sã cauþi fotografii, obiecte, oameni cu caresã împarþi amintirile, sã revezi locurile pe unde aitrecut de mânã cu mama ta, sã refaci trasee, dru-muri, poteci, întâmplãri. Îþi vine sã-þi refaci pri-eteniile, sã-þi revezi viaþa ºi sã þi-o înþelegi altfel,sã þi-o primeneºti, sã þi-o schimbi.

Îmi spuneau mulþi prieteni cã e greu fãrãmamã ºi le rãspundeam cã le pot pricepe durerea,iar ei îmi replicau cã nu am cum sã le-o pricep,numai când treci tu însuþi prin proba asta înþele-gi. Mama este cea mai apropiatã legãturã cuDumnezeu, este prima fiinþã pe care o vezi, pecare o simþi, o miroºi, o guºti. Sigur cã tatãl esteprincipiul activ, vertical, fãrã el nu se poate naºtenimic, dar nuca, apa, orizontul ºi orizontala,coaja, purtãtoarea de om ºi de grijã este întot-deauna mama.

ªi iatã cã de acum nu mai e, de acum încolonu va mai fi niciodatã, nu mai ai cui sã i tedestãinui, cu cine sã te cerþi ºi sã te împaci, cinesã-þi dea un sfat pe care oricum te vei încãpãþânasã nu-l urmezi ºi pe care þi-l vei aminti atuncicând îþi vei da seama cã era bine de urmat! Pânãasearã te gândeai sã-i cumperi iaurturi, sã-i faci unpiureu din gãlbenuºuri, sã-i cumperi o nouã serin-gã cu care sã-i dai apã pe gât, atent sã nu se înecefiindcã nu mai avea reflexul deglutiþiei. Când aispus asta în faþa unor rezidenþi, ãia s-au uitatîntrebãtor ºi mirat între ei, de parcã erau propri-etarii cuvintelor, nimeni în afara lor nu mai avea

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

15TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

proza

Destinul se depune torenþialºi ranchiunos (II)

Nicolae Iliescu

"

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

16 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

dreptul sã le foloseascã. ªi când ai spus cã suferãde afazie, un doctor de gardã te-a întrebat miratdacã eºti ºi tu medic, de parcã afazia nu þine ºi delingvisticã, nu numai de neurologie!

Acum, când nimic nu mai conteazã ºi nimeninu-þi va alina durerea, afli de la o somitate îndomeniu cã secþia de neurologie, unde fuseseinternatã mama, este cea mai proastã din întreagaþarã! Doctoriþe aferate care nu se gândesc decât lacariera lor minusculã ºi la plasele cât mai încãr-cate ale pacienþilor te tratau de sus, vorbeau cutine din uºa cabinetului, nu te pofteau sã intri înîncãperea aia care era un soi de debara, dar aveaºi o infirmierã la intrare, pe post de cerber! Îþirefaci din memorie chipul ºi glasul mamei ºi teînvinuieºti cã nu ai fost destul de deºtept sã pre-vezi alunecarea în decrepitudine, cã nu i-ai luat latine pe pãrinþi, cã te-ai rezumat la a le gãti, a letrimite pe cineva sã le facã ordine ºi curãþenie �de care erau veºnic nemulþumiþi � în loc de a leface loc lângã tine, de a le amenaja camera micãºi de a-i avea alãturi ca sã-i supraveghezi. Oameniiîncep prin a fi copii ºi îºi încheie drumul prinviaþã redevenind ceea ce au fost. Boala Alzheimereste de fapt un soi de recãdere în mintea copiilor,se ºterg calupuri de deprinderi, de imagini, decuvinte, de amintiri, lucruri dobândite, învãþate,pe care puiul de om le descoperã pas cu pas ºi lebagã în visteria memoriei. Care, tocindu-se, se ra-refiazã ºi se evaporã ºi asta. Mai mult, încãpãþâ-narea aia puerilã, acel �nu� pe care îl iau în braþepuºtii, mania contrazicerii ºi a facerii pe dos revincu putere dupã optzeci de ani. Indiferent de câtãcarte s-a adunat ºi de cât de mult ºi-au folositneuronii ºi sinapsele, mintea zboarã la fel ºioamenii redevin egali, învãþatul laolaltã cu analfa-betul.

E bine ca dupã aceastã barierã biologicã sã faciexcursii, sã-þi scrii memoriile, cãci oricum cu câtsunt mai vechi cu atât apar cu mai mare claritate,sã-þi plimbi nepoþii, nepoatele ºi câinii.

Carcasa de carne se desface ºi se transformãîntr-o magmã puturoasã, în mâl, apoi în gaz.Acum mai bine de treiºpe miliarde de ani totulera un gaz plutitor în oceanul de aer fierbinte alnimicului, cã nu poþi spune al lumii. Care lume?Oamenii de ºtiinþã, ºtiinþificii, cum ar zicefrancezii, mulg cerul ºi�l scruteazã ºi-l împart ladoi, la pãmânt ºi la ape ºi fac teorii. Cine mamadracului, Doamne iartã-mã, crede în bazaconiilelor cu miliarde de ani? Sau în coborârea dinmaimuþã, din molecule, din lichid. Deºi culichidul e simplu, nu-þi trebuie multã minte sãobservi asta, toþi suntem lichide înfãþate ºiînfãºate în carcase de oase ºi de carne, venim dinlichid � cum de nu ne înecãm în burta mameinouã luni alea? � ne naºtem din lichid, dinefluviile alea de sãmânþã amestecatã ºi neterminãm în terci.

ªi ce mizerabil este sã te scurgi în neºtire, fãrãsã ai habar de ceea ce se întâmplã cu tine, ce esteîn jurul tãu, sã nu mai poþi vorbi, sã nu pricepi ceîþi spun cei din preajmã, sã nu mai înþelegi deunde vine lumina soarelui. Mama se uita în gol,înspre stânga ei, spre soarele stângaci saustingher, care mijea pe fereastrã. Odatã, i-am dattelefonul mobil, smartphone, cum se numeºte, ºil-a þinut în palmã ca pe o piatrã, holbându-se la elca lumina prin stuful bãlþii. Sper din tot sufletulsã fi fost inconºtientã sau foarte puþin conºtientã,sedatã, deºi cred cã a avut un moment când ºi-adat seama în ce stare se aflã ºi, atunci când m-amaplecat s-o mângâi, mi-a împins mâna deoparte.

Moþãi apoi ca prostul, cu capul în piept, ºi decum intri în somn îþi visezi mama, fie îl pârãºtepe ãl bãtrân cã nu ºi-a luat medicamentele, fie îþi

împinge mâna ºi te roagã sã nu mai insiºti, poate,în muþenia ei. Aºa fãcea ºi-mi dãdea de înþeles cãnu mai vrea, s-o lãsãm în pace, sã nu o maiîntoarcem. Sau poate nu mai avea încredere înmine cã o voi mai putea ajuta, salva, ridica dinmizeria în care viaþa se cuibãrise, se ascunsese cao jivinã în codru. Viaþa mai pulsa doar în privireaei opacã, mama avea ochii verzi sau un fel dealbastru turcoaz, acum erau cenuºii, decoloraþi.Ajunsese la pamperºi, ajunsese în starea de carese ferea ºi se ruga lui Dumnezeu sã nu ajungã, s-oîntorci cu pãtura, cu aºternutul. Bãtrâneþea e siguro boalã, dar moartea ce o fi?

Toate formalitãþile ce urmeazã te vindecãoarecum, trebuie sã fii punctual, sã semnezi, sãplãteºti � mai ales sã plãteºti, cãci nimeni nu-ºiimagineazã cã te apuci sã te tocmeºti în momentede-astea ! � sã alergi, sã aranjezi ºi sã aºtepþi, maiales sã aºtepþi. Sã aºtepþi dacã viaþa mai areaceeaºi culoare, dacã orele au acelaºi numãr deminute, dacã nopþile dau aceeaºi rãcoare ºiaceeaºi liniºte! Îþi dai seama cât de uºor este detrecut pragul ãsta netrebnic, îþi dai seama cã toateritualurile de trecere, toate pregãtirile, cântecele ºialte prostii literare nu au absolut nicio valoare!Oare de ce ºi le-a imaginat omul, ca sã i se parãmai uºoarã despãrþirea?

Mã simþeam încolþit din toate pãrþile, vreamsã fac o sumedenie de lucruri ºi nu izbuteam sãduc unul mãcar la bun sfârºit, citeam mai multecãrþi deodatã, cum vorbeam pe alee cu prietenulmeu Mircea, când ne depãnam lecturile, eramîntr-a unºpea sau a douãºpea, dãdeam amândoi la

românã, la filologie, nu aveam nevoie demeditatori la literaturã, la gramaticã începusem cuun nene care fuma in continuu, �agasant desimpatic�, dar care mi-a ordonat toaterãspunsurile ºi toate analizele gramaticale de maitârziu. ªtia ce se dã ºi cum trebuie împachetatesubiectele astea, logic, cu liniuþe, unele dupãaltele. Am luat ºi ceva ore de francezã pânã cândle-am spus alor mei cã pierd timpul, de fapt nuam avut niciodatã un profesor bun, bun de tot, laspecialitatea asta, la francezã, mama, adevãratãSmarandã, observând cã graseiez, mã dãdusedintr-a treia în grija unei familii, Þolescu, undeîmi plãcea sã merg, erau niºte bãtrânei simpatici,mã învãþau poezii en francais facile.

Apoi am început sã nu mai am somn. Cumadormeam, cum vã spuneam, cum o visam pemama. Dar chiar în vis ºtiam cã nu mai e, cã numai trebuie sã-i cumpãr cutare turban care îiplãcea, sau colacul de înãlþat scaunul de la closet,sau un fleac de-ãla de tablã de vârât aþa în ac. Îmifãcea semn ori ne fãcea semne, mie ºi lui taicã-meu, ºi ºtiam cã nu trebuie s-o urmãm, cã trecuseîn altã lume. Bãtrânul tatã îmi spunea cã i seîntâmplã ºi lui sã vorbeascã deseori cu ea, s-oîntrebe unde a pus cutare ºervet sau cutareprosop, unde a ascuns cãmãºile, pe care le cãlca,chiar ºi în ultima vreme, mergând cu cadrul princasã ºi sprijinindu-se în el.

Dupã ºase luni am avut prima oarã impresiacã umblã prin apartament ºi c-o vãd în cadruluºii.

!

"

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

17TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa:: � Dragã Alex ªtefãnescu, uncopil viseazã sã ajungã scriitor, cosmonaut,explorator, cel puþin aºa ne treceau prin cap celordin generaþia mea proiecþiile despre viitor. Nucritic literar. Cum ai ajuns aici?

AAlleexx ªªtteeffããnneessccuu:: � N-am intenþionat niciodatãsã mã fac critic literar. Ideea i-a aparþinut luiNicolae Manolescu, în anii studenþiei mele(1965�1970), când el era asistentul lui DumitruMicu la Catedra de literaturã românãcontemporanã a Universitãþii din Bucureºti. I-amdus pentru evaluare ºaptezeci de poeme dintr-unproiectat volum, Ospitalitate regalã, el le-a citit ºi ainsistat sã scriu... criticã literarã. Mai mult decâtatât, m-a prevenit cã mã va ajuta sã-mi publictextele numai dacã acele texte vor fi articole decriticã literarã ºi nu poeme. Poate cã mã remarcasela seminarii ºi vãzuse în mine un posibilcomentator de literaturã...

Propunerea de a scrie criticã literarã nu m-aatras deloc, dar perspectiva publicãrii a ceva scrisde mine m-a încântat. Am închis ochii ºi am intratîn apa rece a criticii literare. La recomandarea luiNicolae Manolescu, redactorul-ºef al revisteiLuceafãrul, ªtefan Bãnulescu, mi-a încredinþat (în1970, când încã nu împlinisem 23 de ani), orubricã sãptãmânalã, Comentarii critice. Printreprimele cãrþi prezentate de mine în Luceafãrul s-anumãrat una cu un titlu anodin, Versuri, semnatãde un autor de care nu mai auzisem, EmilBrumaru.

� Trebuie sã-þi fac o mãrturisire, altfel simt cãnu e ok, cã-s fals. Am o stingherealã în relaþia cutine, eºti unul dintre �naºii� mei literari, ai scrisextrem de laudativ despre cele douã volumaºe deversuri pe care le-am publicat în anii �90. ªi dupãele n-am mai scris literaturã aproape douã decenii,doar texte gazetãreºti. Poate te-am dezamãgit,poate spre sigur, hai sã n-o dau cotitã� Unuldintre motivele tãcerii a fost cã m-am speriat,laudele parcã m-au castrat. Îmi ziceam - tipule, aifost lãudat la cãrþuliile astea, iei niºte picioare îndos la urmãtoarea, dacã nu e de calitate, de nu tevezi. N-am ºtiut sã-mi administrez traiectorialiterarã, eram mucos, cu puþin peste 20 de ani, casperiat de bombe. Pe Petria de atunci îl percep ca

pe un strãin.� Talentul tãu literar poate fi sesizat chiar în

aceastã confesiune. Descrii într-un mod pitoresc ºiexpresiv starea ta sufleteascã de atunci. De talentdepinde totul. Dacã talent nu e, nimic nu e.

Fiecare e liber sã facã ce vrea cu talentul lui.Este adevãrat, mã simt dezamãgit când constat cãun tânãr talentat se lanseazã în afaceri ºi uitã deliteraturã sau cã o tânãrã talentatã se mãritã, facecopii ºi devine o gospodinã prozaicã. Memoriamea e un cimitir plin de talente. În unele cazuri,am intervenit energic pentru a-i face pe oamenii cuvocaþie de scriitori sã lupte cu amnezia ºi sã-ºiaducã aminte cu ce scop au venit pe lume.Procedez aºa cum procedeazã uneori medicii,resuscitându-l pe câte un pacient cu ºocurielectrice. Experienþa mi-a reuºit cu AncaMizumschi, care s-a relansat în ultimii ani cascriitoare într-un mod admirabil.

Tu þi-ai revenit singur. Dacã mai întârziai mult,treceam la represalii. De exemplu, sesizam Poliþiacã eºti posesorul unui talent remarcabil, care faceparte din patrimoniul cultural al þãrii, ºi cã îldistrugi prin nefolosire.

� Da, acum mi-am luat o piatrã de pe inimã înrelaþia noastrã. Dar m-aº întoarce la primulrãspuns. Ai spus cã nu te atrãgea scrisul de textecritice. Cum ai reuºit sã faci la superlativ ceva cenu-þi plãcea? Nu e ca ºi cum ai zice unei femei cão iubeºti doar ca sã ajungi în patul ei? Sau mãînºel?

� N-am iubit critica literarã, recunosc. A fost ocãsãtorie din... interes. Ani de zile am profesat-o cusentimentul provizoratului. O perioadã am scris încontinuare versuri, pe ascuns. Mã exaspera faptulcã de multe ori trebuia sã citesc atent ºi sãcomentez pe larg cãrþile unor autori mai puþintalentaþi decât mine.

Eram ºi dezamãgit de trecerea de la literaturauniversalã (Shakespeare, Cervantes, Dostoievski,Thomas Mann), studiatã în facultate, la literaturaromânã contemporanã, care mi se pãrea, princomparaþie, puerilã, narcisistã, lipsitã de mizã.Semãnam cu doamna Bovary, visând sãlile de bal,cu ferestre înalte ºi candelabre, ale marii literaturi.Marea literaturã era undeva, departe de mine, iar

eu trebuia sã-mi petrec viaþa cu Charles Bovary,ceea ce înseamnã cu Virgil Teodorescu, AlexandruIvasiuc, Paul Everac ºi C. Stãnescu.

Treptat, însã, având simþul datoriei ºiîndeplinindu-mi obligaþiile conºtiincios, amdescoperit frumuseþi discrete în literatura noastrã ºiam început sã mã ataºez de ea. Unii bãrbaþi carese cãsãtoresc din interes ajung, cu timpul, sã-ºi iubeascã soþia. Asta mi s-a întâmplat ºi mie.

Am înþeles cã literatura þãrii mele trece printr-un moment cu totul nefavorabil literaturii(comunismul) ºi cã totuºi supravieþuieºte, fie ºi cumari pierderi. M-am gândit cã va trebui sãpovestesc cândva ce s-a întâmplat cu literaturaromânã în aceastã perioadã nefastã. Am început sãmã bucur când descopeream un autor talentat ºim-am angajat într-o activitate sistematicã desusþinere a celor descoperiþi de mine (sau de alþii).Mi-am dat seama cã, scriind despre alþii, mãexprim ºi pe mine.

Pânã la urmã am devenit un pasionat al criticiiºi istoriei literare, iar astãzi nici nu-mi imaginezcum ar fi sã mã ocup de altceva.

� Oho, lista cu autorii sprijiniþi e pânã înChina, cred. Nu ºtiu câþi critici au fãcut ce ai fãcuttu, ajung degetele de la o mânã la numãrat. Scrisulcriticii nu ascunde în intimitate, pânã la urmã,totuºi, pe cinstite, dorinþa de putere, cu corolareleei? Nu mã refer la partea materialã.

� ªtiu cã te referi la China în glumã, pentru asugera cã lista este lungã, dar culmea este cã pânãºi pe un tânãr din China, Gao Xing, l-am ajutat sãpublice în România ºi am scris despre el. În treacãtfie spus, acest tânãr (care acum nu mai e tânãr) s-ahotãrât sã înveþe limba românã învârtind laîntâmplare butonul aparatului de radio ºiremarcând la un moment dat o misterioasã limbãmelodioasã, pentru care a fãcut un coup de foudre.

Cât priveºte dorinþa de putere... Puterea pe caremi-o doresc eu este aceea a scriitorului care îlpoate face pe cititor sã râdã sau sã plângã, sãviseze sau sã se revolte. Încã din copilãrie amdescoperit, cu încântare, cã banalele cuvinte, carestau, gratuit, la dispoziþia tuturor, ca aerul sau apa,pot fi folosite pentru a determina starea sufleteascãa celor din jur. Pentru a-i îngrozi sau pentru a-iseduce. Pentru a le transmite emoþii ºi convingeri.Este un adevãrat act de magie, constând în arta(ocultã) de a combina cuvintele altfel decât lecombinã oamenii în viaþa de fiecare zi.

Nu mi-am dorit niciodatã sã am putereavulgarã a unui om influent, de care depinde poziþiaaltora în societate. Nu mi-am dorit sã inspir teamã� aº fi vrut sã fiu iubit. Mã cuprinde o neagrãmelancolie când vãd autori care simuleazãprietenia sau autoare care simuleazã dragosteanumai pentru a obþine de la mine un verdict criticfavorabil. În schimb sunt fericit când vãd înmetrou câte un necunoscut (care nu ºtie cã suntprin preajmã) absorbit de lectura unei cãrþi scrisede mine.

� Referirea la China, în intenþia mea, a avutumorul pe palierul doi. Era constatareaaproximativã a unei realitãþi. Câþi dintre debutanþiipe care ai pariat au confirmat? Îþi suntrecunoscãtori? N-ar strica ºi niºte nume.

� Pe faþada Hotelului �Intercontinental� dinBucureºti un banner uriaº aduce în atenþiatrecãtorilor coperþile a douã romane recente demare succes: Matei Brunul de Lucian DanTeodorovici ºi Emoþia de Mirela Stãnciulescu. Celdintâi a fost rãsplãtit cu Premiul �Augustin Frãþilã�(10.000 de euro) oferit de Asociaþia �Casa deCulturã� pentru cel mai bun roman apãrut în

"

de vorbã cu Alex ªtefãnescu

�Pentru mulþi am devenitinamicul public nr. 1�

interviu

2011, iar cel de-al doilea, înscris la acelaºi concurs,cu Premiul de Popularitate (2.000 de euro), oferitde postul de radio Europa FM. Am fãcut parte dinjuriul concursului (ºi voi face parte încã patru ani)alãturi de Dan C. Mihãilescu ºi Daniel Cristea-Enache.

Îmi creºte inima sã vãd, când trec pe lângãHotelul Intercontinental, cã nu numai detergenþii ºitigãile, ci ºi cãrþile au parte, iatã, de vizibilitate înRomânia. Ei bine, amândoi aceºti autori de succesm-au consultat cândva, la începutul afirmãrii lor, înlegãturã cu ceea ce scriau. Lucian Dan Teodorovicimi-a trimis primele lui texte la �poºta redacþiei� ºisunt, probabil, cel dintâi critic care s-a pronunþat(favorabil) asupra lor, iar Mirela Stãnciulescu,cunoscutã ca traducãtoare, a devenit ºi prozatoare(o foarte bunã prozatoare) încurajatã de mine.

Am oroare de fanfaronadã, ºtiu bine cã niciunscriitor nu poate fi inventat de un critic literar. Cumine sau fãrã mine ºi Lucian Dan Teodorovici ºiMirela Stãnciulescu ar fi ajuns ceea ce sunt. Dar eimportant pentru un autor neexperimentat sã aflemai devreme cum se reflectã în conºtiinþa unuicritic, în ce direcþie ar avea cele mai multe ºanse sãse manifeste, dacã progreseazã sau nu odatã cutrecerea timpului, cum se situeazã în literaturaromânã actualã etc.

Ca sã nu mai vorbesc de faptul cã, în multecazuri, am devenit un avocat al cauzei tinerilorscriitori remarcaþi de mine, recomandându-i laedituri, scriindu-le prefeþe, participând la lansãrilecãrþilor lor, prezentându-i în presa literarã sau, înunele cazuri, dedicându-le capitole în lucrarea mea,Istoria literaturii române contemporane. Activitateamea de critic literar a interferat cu începuturileunor autori astãzi foarte cunoscuþi. ºtiai, deexemplu, cã Varujan Vosganian ºi Cristian TudorPopescu au frecventat în anii �80 cenaclul �NichitaStãnescu� condus de mine? Cã Ovidiu Hurduzeu,pe atunci profesor la þarã, mi-a trimis primele luiîncercãri literare? Cã Mihail Gãlãþanu, încã elev laGalaþi, m-a entuziasmat cu versurile lui, pe care ile-am publicat în SLAST? Cã Adrian Cioroianu, pevremea când urma liceul la Craiova, mi-a trimiseseuri la �poºta redacþiei�, iar eu am vãzut încã depe atunci în el un om de valoare? Cã lui Eugenªerbãnescu i-am citit cu devotament primele texte(într-o perioadã în care el se ocupa cu proiectareade avioane)? Cã mã numãr printre cei dintâi careau remarcat farmecul scrisului lui Tudor CãlinZarojanu? Cã Anca Mizumschi mi-a atras atenþia(ca prozatoare!) încã de pe vremea când era elevãla Constanþa? Cã Adrian Oþoiu (originalul prozatordin Baia Mare) se numãrã ºi el printre cei pe care i-am susþinut pe vremea când abia încerca sãpublice? Cã Mircea Bârsilã, extraordinarul poet dinPiteºti, mi-a trimis cu ani în urmã la �poºtaredacþiei� versuri semnate �Mircea Silã�? Cã luiRadu Aldulescu, încã un necunoscut acum treizecide ani, i-am prezentat un fragment de roman înSLAST? ªi cã în aceeaºi publicaþie i-am fãcut locunui text semnat de Stelian Tãnase, care era pelista neagrã a Securitãþii?

- De Cristian Tudor Popescu nu ºtiam.- Toþi cei pe care i-am menþionat (ºi probabil ºi

alþii, care nu-mi vin acum în minte) au dovedit întimp cã nu m-am înºelat atunci când am vãzut înei viitori scriitori. Sunt bineînþeles ºi mulþi autoricare s-au pierdut în neantul uitãrii (sunt, poate,singurul care îi mai þine minte), dar nu din cauzãcã n-ar fi fost talentaþi, ci pentru cã au uitat de ceau venit ei pe lume ºi s-au lãsat absorbiþi de altepreocupãri.

Cât priveºte recunoºtinþa... Cei mai mulþi îmisunt prea recunoscãtori, în sensul cã îmiexagereazã meritele, fãcându-mã sã roºesc. Existã ºi

unii care... mã urãsc pentru cã s-au sãturat sã-mi fie recunoscãtori (deºi nimeni nu le-o cere).Dar aceºtia sunt puþini...

� Te numeri printre puþinii critici literari dintextele cãrora reuºeºti sã-þi dai seama dacã o cartemeritã cititã ori e gunoi. ªi o faci cu stil, într-unlimbaj de om normal, nu de papagal uitat încuiatîntr-o bibliotecã. Nu te temi sã emiþi verdicte.

� Sã contest aceastã apreciere � aº fi ipocrit. São aprob entuziast � aº apãrea în faþa cititorilor caun megaloman. Drept urmare mã mulþumesc sãnu te contrazic!

În schimb, mã simt dator sã-þi spun câte cevadespre ce aºtept eu de la mine, când scriu. Încã dela începutul-începutului mi-am jurat (nu în barbã,pentru cã n-am purtat niciodatã) sã nu-l plictisescpe cititor. Din punctul meu de vedere, un text careplictiseºte nu existã.

Totodatã, mi-am propus ca prin scrisul meu sãfiu folositor celor din jur. Constructorul face case,medicul vindecã oameni, grãnicerul pãzeºte graniþa,pompierul stinge incendii etc. Vreau sã am ºi euun rost în lume. Sunt cititor profesionist ºi citescaproape tot ce apare pentru cã alþii, absorbiþi deîndeletnicirile lor, nu au timp sã o facã. Identificcãrþile care meritã citite ºi de alþii, le recomand,explic în ce anume constã valoarea lor.

Îmi folosesc experienþa, cultura, sensibilitatea,talentul literar � în mãsura în care le am � pentru aevalua corect cãrþile ºi pentru a mã face înþeles decãtre cei cãrora mã adresez. Eu nu scriu pentruscriitori, ci pentru cititori. Mai exact scriu DESPREscriitori adresându-mã cititorilor (care pot fi ºiscriitori în ipostaza de cititori).

M-a întrebat un autor, nemulþumit de cronicamea la o carte a sa, la ce îi ajutã comentariul meuironic. Mi-a venit sã râd: acest om crede cã scopulvieþii mele este sã-l ajut! Las la o parte faptul cã oobservaþie criticã poate sã-i fie mai utilã unuiscriitor decât un elogiu convenþional. Dar de ce sã-lajut? El când descrie un peisaj vrea sã-l... ajute?

Dacã mi-aº propune sã dau sfaturi unui scriitor,i-aº trimite o scrisoare sau un e-mail lui ºi numailui.

Sã ºtii, însã, dragul meu prieten AlexandruPetria cã am fost pedepsit nemilos, de-a lungulvieþii, pentru acest mod al meu de a înþelege criticaliterarã. Faptul cã nu vreau sã-l intimidez pe cititor,fãcând paradã de erudiþie sau de terminologiesavantã, mi-a adus calificãri dispreþuitoare: cã scriuo criticã popularã, cã Istoria... mea este o cartepentru coafeze etc. (Ce bine ar fi ca bietele coafezesã citeascã istorii ale literaturii!)

Iar obiceiul de a mã pronunþa explicit asupravalorii cãrþilor m-a transformat, pentru mulþi, îninamicul public numãrul 1.

� Eºti iubit ºi urât, totodatã. Istoria literaturiiromâne contemporane (1941-2000) scrisã de tine aprovocat valuri. Înþeleg cã pregãteºti o nouã ediþie.O sã înceapã iar scandalul, anticipez.

� Pe mine mã urãsc (ºi mã denigreazã) douãcategorii de autori: cei pe care nu i-am inclus înIstorie... ºi cei pe care i-am inclus în Cum te poþirata ca scriitor. Cei care nu se aflã în niciuna dinaceste douã situaþii mã iubesc. Despre Istorie...s-au scris aproximativ 270 de articole, dintre care,tot cu aproximaþie, 170 nefavorabile ºi 100favorabile. Dintre cei nemulþumiþi de modul în

18 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

"

19TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

care i-am tratat în aceastã lucrare de sintezã, uniiparcã ºi-au pierdut minþile, declarând la scenãdeschisã cã-mi doresc moartea (�pãstrãm mereu încasã o sticlã de ºampanie pentru momentul fericitîn care vom afla cã pe Alex. ªtefãnescu l-a cãlcatun tramvai�).

În mod paradoxal, dupã ce denunþã faptul cã i-am omis din Istorie..., adversarii mei calificãaceastã carte drept un eºec. Întrebarea este: dacãIstoria... mea nu are nicio valoare, de ce suferã atâtde mult cã n-au fost menþionaþi în ea? Este ca ºicum ai deplânge faptul cã n-ai fost invitat la un baldespre care tot tu spui cã a fost sub orice criticã.

La o întâlnire a mea cu publicul au participat,întâmplãtor, ºi mulþi scriitori care îmi sunt ostili ºieu am folosit prilejul pentru a le atrage atenþiaasupra unei contradicþii: �Dacã aceastã carte esteun eºec, de ce nu mã compãtimiþi în loc sã mãpriviþi cu urã? Aþi putea spune aºa: «Bietul Alexªtefãnescu! A muncit zece ani la Istoria lui..., darnefiind inteligent ºi nici talentat a muncit în zadar.Ce pãcat!» Faptul cã îl priviþi cu urã � nu cu milã �pe cineva care a eºuat dovedeºte cã el, de fapt, nua eºuat.�

Aº vrea sã mai adaug cã mã urãsc cu ºi maimultã vehemenþã unii critici ºi istorici literari carear fi vrut sã scrie ei cartea. Sau care au scris unaasemãnãtoare, dar lipsitã de farmec.

Da, pregãtesc o nouã ediþie a Istoriei...,revãzutã, completatã ºi actualizatã. Perioada luatãîn considerare va fi 1941�2010 (în loc de 1941�2000).

� În anii �90, la ºedinþele de redacþie alesãptãmânalului Zig-zag, unde erai director, nespuneai sã scriem despre subiecte cu mizã, nucolaterale. Faza mi-a rãmas în cap ºi nu doarpentru cã insistai pe ea asemenea unei soacrecicãlitoare. Extrapolând în domeniul literaturii, laprozã, cred cã lipsa mizelor mari face rãu literaturiiromâne ºi este unul dintre motivele pentru care nuprea e cunoscutã în lume, stare care tinde sã seschimbe pe ici ºi colo doar în ultimii ani. Încearcãºi o sumarã panoramare a literaturii românecontemporane, te rog.

� Literatura românã actualã suferã de narcisism,de imaturitate ºi de o stranie predilecþie pentruexhibarea promiscuitãþii. Dintr-un incendiu care arcuprinde depozitele de cãrþi, aº salva doar câtevazeci de volume (deºi dupã 1989 au apãrut câtevamii). M-ar preocupa, întâi, soarta unor volume dememorii (semnate de Ion Ioanid, Annie Bentoiu,Nicolae Balotã, Florin Constantin Pavlovici, Gh.Jurgea�Negrileºti, Monica Lovinescu). Aº recuperaºi câteva cãrþi de idei (de Gabriel Liiceanu, AndreiPleºu, Horia-Roman Patapievici, Sorin Lavric, Dan C.Mihãilescu). Aº mai smulge din flãcãri unele cãrþide poezie (datorate lui Emil Brumaru ºi AneiBlandiana). În ceea ce priveºte critica literarã, m-aº strãdui sã salvez puþinele volumeneplictisitoare (ºi anume cele scrise de EugenNegrici, Daniel Cristea-Enache, Tudor Cristea). Nicipentru romane n-aº intra în foc, excepþie fãcândunele care se citesc cu interes, ºi nu din obligaþieprofesionalã (cum sunt cele publicate de MirceaCãrtãrescu, Petru Popescu, Doina Ruºti, MirelaStãnciulescu ºi Claudia Golea).

� Am înþeles cã eviþi programatic plicticoºeniaîn scris, dar ce este scrisul pentru Alex ªtefãnescu?

� Nimeni nu rãspunde sincer la întrebarea asta.Poþi sã faci o experienþã ºi o sã constaþi cã primeºtirãspunsuri de genul: �Scrisul este sensul vieþii mele.Prin scris vreau sã aduc mai multã luminã înlume.�; �Scriu pentru cã n-aº putea sã nu scriu.Prin mine se exprimã o conºtiinþã supraindividualã.Eu sunt doar un intermediar.�; �Scriu din dorinþade comunicare cu semenii mei. Pentru mine scrisul

este o formã de dragoste faþã de oameni.� etc.În ceea ce mã priveºte, încã din copilãrie am

descoperit cã, folosind într-un anumit fel cuvintele,poþi sã-i faci pe oameni sã râdã sau sã plângã, sãviseze sau sã fie lucizi, sã se entuziasmeze sau sã lise parã totul pierdut. Religiile acþioneazã asupraoamenilor prin intermediul cuvintelor, regimurilepolitice � la fel. Scriitorul este ºi el unul dintreutilizatori, cel mai capabil ºi experimentat. Nuîntâmplãtor intrã de multe ori într-un raport derivalitate cu preoþii ºi cu oamenii politici.

Pentru un scriitor, viaþa sufleteascã a oameniloreste un mecanism acþionat prin intermediul unorbutoane, iar el ºtie pe ce butoane sã apese.Combinând câteva cuvinte inofensive, care se aflãla îndemâna oricui, îi poþi seduce (ºi manevra) pecei din jur. Este un act de magie care m-a atrasîncã dinainte de-a învãþa sã scriu ºi sã citesc.

Scriu criticã literarã pentru cã aºa a vrut viaþa,dar la originea scrisului meu se aflã dorinþaobscurã de a-i manipula afectiv pe cei din jur, de a-i face sã mã... iubeascã. Scriu criticã literarã relativbine, nu fiindcã ar fi genul meu preferat, ci pentrucã aºa sunt educat, sã fac orice � de la îngrijireaunei grãdini ºi pânã la mângâierea unei femei �bine.

� Deconcertant rãspunsul. Dar dorinþa de aplãcea nu e o cenzurã, un compromis?

� În primul rând, toþi cei care scriu scriu ca sãplacã (deºi nu vor s-o recunoascã). ºi Dante voia sãplacã, ºi Shakespeare voia sã placã, ºi Eminescuvoia sã placã � n-am nicio îndoialã. Numai cãfiecare a gãsit alt mijloc de seducþie. Unii � Céline,de exemplu � au mers pânã într-acolo cuingeniozitatea, încât au cucerit publicul fiind cuostentaþie antipatici.

Dorinþa de a plãcea face ca un scriitor sãvalorifice la maximum toate posibilitãþile sale deexprimare. Cei care declarã cã nu vor sã placãpublicului sunt de obicei cei care au ratat tentativade a-i cuceri pe cititori. Ei seamãnã cu acele fetebãtrâne care tunã ºi fulgerã împotriva fetelor cusucces la bãrbaþi, considerându-le frivole. Dar visullor secret era acelaºi: sã placã.

Dorinþa de a plãcea (în sensul larg alcuvântului: de a atrage atenþia, de a provoca, de aconvinge, de a stârni admiraþie, de a obþinerespect, de a dobândi afecþiune, de a inspira �eventual � teamã) nu are nimic neconvenabil saureprobabil, ci reprezintã, dimpotrivã, energiamoralã care îl mobilizeazã pe un scriitor ºi îl facecapabil de performanþã.

� Alex, ai scris un raft de cãrþi. Dacã-þi cad pepicior, sigur te alegi cu o fracturã. Câþi bani aicâºtigat cu ele? Întrebarea vreau s-o completez cualta? un autor valoros poate sã trãiascã strict dinmunca sa în mândrul spaþiu mioritic?

� Aºa e (chestia cu fractura). Despre Istoria...mea am ºi spus la o întâlnire cu publicul cã pot s-o folosesc ca sã le sparg capul adversarilor (are2.950 de grame). Am sã-þi spun cât am câºtigat, cuaproximaþie. Cu banii pe cãrþile publicate înaintede 1989 mi-am cumpãrat o maºinã (Lada 1200break). Cu cei pe care mi-au adus cãrþile apãrutedupã 1989, mi-am fãcut o casã la þarã (cu numaipatru camere, dar, oricum, cu etaj). Cel mai maresucces de librãrie au avut, înainte de 1989,Introducere în opera lui Nichita Stãnescu ºi Prim-plan (35 de profiluri de scriitori), iar dupã 1989 �Gheaþa din calorifere ºi gheaþa din whisky (jurnalpolitic), Istoria literaturii române contemporane(1941-2000), Cum te poþi rata ca scriitor (250 decãrþi proaste), Jurnal secret ºi Bãrbat adormit înfotoliu (întâmplãri).

Nu e suficient sã fii un autor valoros ca sãtrãieºti din scris, trebuie sã fii ºi foarte activ. Ceeace înseamnã sã munceºti de dimineaþa pânã seara

(eu lucrez ºi o parte din noapte). Acum, de cândam plecat de la România literarã ºi nu mai amniciun salariu, mai e ºi gândul cã, dacã mãîmbolnãvesc ºi nu mai pot sã scriu, rãmân în aer.Dar, la urma urmelor, ºi în aer e plãcut, e osituaþie care seamãnã cu zborul.

� Cum ai caracteriza viaþa noastrã literarã? Euîncerc sã evit programatic interacþiunile directe cusemenii scriitori. Prefer sã-i citesc ºi sã discut cu eipe net, când e cazul.

� Scriitorii mari sunt dificili, dar meritã sã faciorice sacrificiu ca sã-i vezi de aproape. Sunt unspectacol de inteligenþã ºi farmec. Scriitorii care n-au talent ºi suferã de o lipsã cronicã de successunt nu numai dificili, ci ºi exasperaþi într-un moddezagreabil. Ei dau vina pentru insuccesul lor pecriticii care vor sã-i distrugã, pe opacitateacititorilor, pe instituþiile care nu-ºi fac datoria de asusþine literatura românã, pe existenþa unuicomplot internaþional îndreptat împotrivaRomâniei.

În grãdina mea de la þarã cu peste 100 de pomiîi am oaspeþi adesea pe unii dintre cei mai valoroºiscriitori. M-au vizitat, primãvara, când aproape toþipomii sunt înfloriþi paradisiac, vara, când se coccireºele cu o carnaþie inocent-senzualã, toamna,când viþa de vie e plinã de struguri ruginii ºi chiariarna, când devin proprietar de zãpezi imaculate,scriitori pe care îi admir ca Nicolae Balotã, AnaBlandiana, Romulus Rusan, Adrian Pãunescu,George Pruteanu, Nicolae Breban, Gabriel Liiceanu,Nicolae Manolescu, Petru Popescu, BujorNedelcovici, Gabriel Dimisianu, Adriana Bittel,Ioana Pârvulescu, Stelian Þurlea, Dan. C.Mihãilescu, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric,Adrian Cioroianu, Tudor Cãlin Zarojanu, Pavelªuºarã, Mihail Gãlãþanu, Eugen ªerbãnescu,Micaela Ghiþescu, Mirela Stãnciulescu, AnamariaBeligan, Ioana Revnic, Anca Mizumschi. Au fostaici ºi mari actori (Radu Beligan, de exemplu), marimuzicieni (printre ei, Johnny Rãducanu), mariziariºti (Robert Turcescu, Grigore Cartianu, GabrielBasarabescu, Teodora Stanciu). Îl þin minte ºi peun scriitor care este ºi un publicist cu nerv (îmi iachiar acum un interviu!), Alexandru Petria, de caresper cã ai auzit. A venit la mine în vizitã, cu mulþiani în urmã, cu soþia lui ºi cu un tort (deci numaicu dulciuri). De multe ori trece pe la poarta mea(spre un loc bun de vânat din apropiere) ºi EugenNegrici, cu puºca în mânã.

Ca ºi tine, nu frecventez restaurantele preferateale scriitorilor, pentru cã acolo se croiesc ierarhii�din cuþite ºi paharã�, se bea mult ºi se încingspiritele. În puþinele cazuri când am intrat înasemenea restaurante, unii dintre cei de la mese m-au asaltat � într-un mod nepoliticos � insistând sãbeau cu ei ºi reproºându-mi cã nu le-am comentat cãrþile sau cã nu le-am comentatdestul de elogios.

Nu-mi place viaþa literarã în ansamblul ei. Darmomentele de viaþã literarã de la mine acasã mãîncântã. De altfel, chiar ºi când rãmân singur cuDomniþa (care, cum ºtii, este un editor de elitã ºiautoarea unor cãrþi de non-fiction apreciate), viaþaliterarã nu înceteazã. Viaþa mea conjugalã este totviaþã literarã.

� Parafrazând titlul unui film cunoscut, eºti ºiîn pat cu literatura. Ce ai vrea sã spui în finalulconvorbirii?

� Mai bine, decât �In bed with Madonna�. Spredeosebire de Madonna, literatura nu îmbãtrâneºteniciodatã.

IInntteerrvviiuu rreeaalliizzaatt ddee AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

!

Motto: �Am terminat [Pe strada Mântuleasa] în�stilul� pe care-l voiam ºi care salveazã întregul, pentru

cã prelungeºte ºi �explicã� întâmplãrile narate de Fãrâmãprin gura ºi interpretarea anchetatorilor /�/. Mã întreb

dacã Pe strada Mântuleasa ar putea pãtrunde în þarã/�/, text pe care, sunt sigur, foarte puþini îl vor înþelege

în adânc (subl. lui Mircea Eliade, JJuurrnnal, 4 ºi5.nov.1967).

Faimosul Mircea Eliade, ales în 1966 membrual Academiei Americane de Arte ºi ªtiinþe ((11)),îl sfãtuia într-o scrisoare pe un prieten de-al

sãu bucovinean - poetul ºi romancierul VasilePosteucã ((22)) - sã nu cumva sã-l sãrbãtoreascã laîmplinirea celor 60 de ani în revista �Drum�(scoasã de poetul devenit doctor în filozofie cu olucrare despre Rilke) pentru cã �sute de ochi� [defoºti anchetatori ai temniþelor politice comuniste,experþi în lichidarea creaþiilor culturale româneºtiîmpreunã cu creatorii acestora] atât aºteaptã: sãgãseascã un pretext ca sã-i îngoape de vii peamândoi (v. 27 martie 1967 în corespondenþadintre Mircea Eliade ºi Vasile Posteucã publicatãde Ion Filipciuc în rev. �Convorbiri literare� nr.9/2001, p. 8). În toamna aceluiaºi an, recitind Pestrada Mântuleasa pentru a scoate din ea unfragment pentru revista �Destin� a lui GeorgeUscãtescu, Eliade s-a lãsat prins în mrejelepovestirii, continuând a o scrie, dupã o întreruperede doisprezece ani. El consemneazã cã a reluatmanuscrisul ultimului text literar redactat în 1955,când încã era �liber� de servituþi profesionale,probabil pentru cã n-ajunsese a trece Oceanul spreLumea cea nouã a gloriosului sãu profesorat de laChicago (M.E., Jurnal, 28 octombrie 1967).

În L�epreuve du Labyrinthe (entretiens avec Cl. H. Rocquet, Paris, 1978), este inseratã o dis-cuþie ((33)) în marginea acestei cãrþi, consideratã decritica europeanã drept una dintre capodoperele lit-erare ale scriitorului Mircea Eliade. De aici aflãmpãrerea hermeneutului credinþelor religioase cuprivire la �universul nesecat al vechilor poveºticare ne încântã mereu�.

În Le vieil Homme et l�officier (Paris, 1977, 189 p.) ceea ce conteazã ar fi în primul rând �fap-tul cã Fãrâmã se face ascultat�, cã �cititorul, ca dealtfel ºi poliþia, este sedus, fascinat�(Mircea Eliade,Încercarea labirintului, trad. rom., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 155).

Sensibil la tragedia românilor ajunºi dupã 23august 1944 sã fie martirizaþi cu sutele de mii prinpuºcãriile politice ºi în lagãre de muncã forþatã,Eliade sublimeazã �teroarea istoriei� în pagini deliteraturã filozoficã la care ºtia bine cã nu mulþivor avea acces ((44)). Cãci literatura poate deveni o�cale de cunoaºtere�, când ajunge a �mânui verbulîn toatã amploarea lui, ºi nu numai o parte din el,specializatã într-un sector sau altul al cunoaºterii�(cf. Vintilã Horia, Despre numele exact allucrurilor, în Revista Scriitorilor Români,Muenchen, 21/1984, p. 129).

Mircea Eliade (din 1970 membru al AcademieiBritanice, din 1973 al Academiei Austriece ºi din

1975 membru al Academiei Belgiene), în conver-saþia sa cu Rocquet, l-a îndemnat pe acesta sãrezume subiectul romanului sãu ((55)), foarte citit înOccident, fiind tradus în germanã ºi olandezã fãrãnicio schimbare de titlu cum s-a întâmplat cu tra-ducerea francezã ºi cu unele traduceri în altelimbi.

În Franþa, volumul Pe strada Mântuleasa fusesemediatizat de Marcel Brion (membru al AcademieiFranceze), care l-a prezentat la televiziune, însuºiautorul volumului Le vieil Homme et l�officier(Paris, 1977, 189 p.) fiind onorat în 1976 laSorbona cu titlul de �Doctor honoris causa�. Înanul apariþiei traducerii franceze a romanului eli-adesc tocmai îi fusese decernat lui Eliade PremiulAcademiei Franceze pentru Istoria credinþelor ºiideilor religioase.

Ca ºi în Noaptea de Sânziene (în traducerefrancezã roman tipãrit cu titlu schimbat în�Pãdurea interzisã�), ºi în romanul Pe stradaMântuleasa � publicat în româneºte cu vreo nouãani înainte de traducerea sa în francezã �, întâm-plãrile se succed aidoma avalanºei de nenorociridin þara sa rãmasã dupã Cortina de Fier: Teroareapoliþiei politice, în România aflatã sub �ocupaþiebolºevicã� (apud. Vasile Bãncilã), se declanºa dinsenin, fãrã a fi nevoie de motive întemeiate cât decât. Era suficientã confundarea unei persoane cu oalta purtând acelaºi nume ((66)).

S-ar putea ca tocmai arestarea ºi anchetareafostului director de ºcoalã (numit semnificativFãrâmã) ca urmare a acestui banal qui pro quo, sã-i fi fãcut pe traducãtorii francezi ºi englezi sãmodifice titlul în �Bãtrânul ºi ofiþerul�. Ei nu ºi-audat seama cã prin schimbarea de titlu sedeplaseazã în mod neinspirat accentul asupra tim-pului istoric într-o scriere literar-filozoficã, în caretimpul istoric ºi monºtrii pe care i-a fãcut posibiliaveau o importanþã cu totul secundarã.

Interesant este cã o eroare cumva similarã faceºi Vintilã Horia. Cu toate cã el sesizase - în scrier-ile literare ale prietenului sãu care-i trimisese în1955 manuscrisul Nopþii de Sânziene îndatã ce l-aterminat -, �apariþia politicului transpus pe altãdimensiune� (V.H.).

Romancierul Vintilã Horia (1915- 1992) i-areproºat lui Mircea Eliade cã ar fi acordat �preamultã umanitate� Anei Vogel, crezând cã modelulpersonajului Ana Vogel ar fi fost Ana Pauker, ceacare pusese la cale �Experimentul Piteºti� ºi care,prin �filiera NKVD�, a scãpat de judecatã datoritãprieteniei sale cu Stalin ºi cu Molotov (v. DennisDeletant, Securitatea ºi disidenþa în Romania,Bucureºti, 1998, p. 59).

În opina sa, agenta Ana Pauker care a orches-trat decimarea românilor trimiºi cu milioaneledupã gratii (v. Monumentul victimelor comunis-mului ridicat în Elveþia la Thone Chene Bourg) arfi fost din familia �monºtrilor celor mai limitaþi laurã ºi distrugere pe care i-a fãtat acest secol darnicîn teratologii� (v. scrisoarea lui Vintilã Horia cãtre M. Eliade din 23 ian. 1969). La data când fãceaaceste observaþii, laureatul Premiului Goncourt al

Academiei Franceze nu avea de unde sã ºtie pãr-erea lui Mircea Eliade:

Filozoful religiilor scrisese limpede ºi hotãrât cãAna Vogel, personaj �prea uman� pentru funcþiade anchetator, nu are corespondent în realitate (v. scrisoarea lui Eliade din 21 mai 1969 în vol.Europa, Asia, America� Corespondenþã, vol.I, A-H, p. 368-369). Dacã anchetatoarea Vogel ar fiavut vreun model, - mai adaugã el -, atunci autorulacestui personaj cu greu ar fi putut sã ignore aceletrãsãturi caracteristice sinistrei figuri politice. Or,pentru reabilitarea Anei Pauker, al cãrui portrettroneazã ºi azi la loc de cinste în clãdireaMinisterului de Externe, s-a zbãtut agentul sovieticLeon Tismãneanu la finele deceniului cinci al sec-olului trecut. Eforturi în acest sens sînt vizibile ºiîn cripto-comunismul de dupã 1990, prinprezentarea Anei Pauker la emisiunea TVR 2�Femei celebre� (v. Aristide Ionescu, Se încearcã reabilitareaagenþilor care au acþionat pe teritoriul României,în rev. �Origini/Romanian roots�, vol. VIII, No. 4-5 (82-83), April-May 2004, p. 90).

Dar Mircea Eliade, cu delimitãrile sale clar for-mulate, lasã o singurã posibilitate pentruînþelegerea personajului nefiresc de uman în postu-ra sa de anchetator: Aceea de a o considera peAna Vogel drept simplu semn pentru ceva lipsit deindividualitate. Cum scrie însuºi filozoful religiilor:un semn menit sã ilustreze �scepticismul, cruz-imea ºi încrederea oarbã în automatizare, statisticãºi tehnologie�(v. M. Eliade, Jurnal, 28 oct. 1967).

Puterea comunistã descifreazã poveºtile luiFãrâmã în cifru politic, aºa cum aveau sãdescifreze dupã 1990 cripto-comuniºtii filozofia luiNoica ((77)), sau chiar scrierile literare ºi ºtiinþificeeliadeºti ((88)). Cei care deþin puterea �sînt incapabilisã-ºi închipuie cã ar putea exista un sens în afaracâmpului lor politic� îi spunea Mircea Eliade luiRocquet (v. M. Eliade, Încercarea labirintului,1990, p. 155).

Mitologia �raþionalistã� a terorismului ideolog-ic, �mitologia oamenilor înarmaþi� (M. Eliade) cucele mai noi cuceriri ºtiinþifice în materie de tor-turã psihicã ºi fizicã, þine sã interpreteze în cheiepoliticã �ceea ce depãºeºte cu mult� cadrul eistrâmt, mai observã Eliade.

Demonismul puterii comuniste, care dupã 23august 1944 a dispus schingiuirea ºi uciderea dupãgratii a sute de mii de români nevinovaþi ((99)),ignorã în mod voit omul ca om. Drept primã ºicea mai însemnatã consecinþã a unei asemeneaviziuni deformate asupra umanitãþii, nu numaiomului devenit sursã de contabilizare a numãruluide voturi i se estompeazã trãsãturile pânã disparcu totul, dar ºi deþinãtorilor puterii, anchetatorilorde tipul Anei Vogel.

Când Mircea Eliade preciza pe 21 mai 1969 cã,în ciuda descrierii care ar face-o pe Ana Vogeloarecum asemãnãtoare cu una din figurile celemai criminale din România ocupatã de armatasovieticã, el �nu face nicio aluzie� la Ana Pauker,se pare cã avea perfectã dreptate. Cãlãii din toatevremurile au fost mereu înadins dezindividualizaþi,fiind considerati unelte. Dar ºi cei care deþin con-trolul asupra unei lumi modelate astfel încât sãreflecte dispreþul lor faþã de individualitateaumanã pe care nici n-o înþeleg ºi nici nu vor s-oînþeleagã, s-au auto-mutilat. Ieºiþi în afara tipareloromenescului, ei au devenit niºte creaturi auto-cas-trate de dimensiunea spiritualã.

În excelenta sa carte despre Eliade, PetruUrsache desprinde un citat din prima ediþie aNopþii de Sânziene (Paris, p. 311) în care MirceaEliade evidenþiazã sterilitatea contactului perma-

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

20 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

comentarii

Despre lipsa individualizãrii în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc Pe strada Mântuleasa

Isabela Vasiliu-Scraba

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

21TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

nent cu istoria aflatã prin ºtirile difuzate de mass-media care nu ne fac sã �descoperim nimic care sãmerite sã fie descoperit� (v. P. Ursache, CameraSambo, 2008, p. 113).

Ana Vogel nu are, pentru cã nici nu poateavea, vreun model în realitate. Ea este total lipsitãde individualitate. Este o funcþie într-un statpoliþienesc, o anchetatoare, o unealtã a unei lumideformate. Într-o atare lume, contactul cu istoriaaflatã prin mas-media nu este doar permanent. Echiar obligatoriu.

Dupã cum bine se ºtie, omul îºi dobândeºteindividualizarea sa prin spirit. Iar spiritul e tot cepoate fi mai strãin ºi mai de neînþeles pentru oAna Vogel, ahtiatã dupã salariile mari oferiteanchetatorilor de statul poliþienesc menþinut printeroare. Individualizat în romanul eliadesc estedoar bãtrânul director de ºcoalã care, ºi dupãtreizeci de ani, încã mai încerca sã dezlege mis-terul unor dispariþii din planul lumii fizice. El estecopil ºi bãtrân în acelaºi timp, este cel prin carerenaºte memoria (M. Eliade, Incercarealabirintului, p. 156).

ªi întrucât doar prin Fãrâmã lumea se re-vrãjeºte, revelându-se cititorului poveºtilor saleaspecte nebãnuite ale existenþei, putem presupunecã adevãratul sens al titlului scrierii eliadeºti ar fi�drumul� sau �calea� cãtre omul care dintotdeau-na ºi-a dorit sã ajungã la mântuire. Altfel spus, sãajungã: PE STRADA MÂNTULEASA. Lumeaanchetatorilor este lãsatã în urmã de �fãrâma� deom preocupat de esenþele care þin de miezul dedivinitate din sinea fiecãruia.

În opinia lui Mircea Eliade, acest roman ar fi�o parabolã a omului fragil� (p. 155). Fãrâmã -care vine de la �a fãrâma�, a îmbucãtãþi, a micºoraprin fãrâmiþare pentru a ajunge la �miez� (esenþã)- este �fragmentul� care �va supravieþui când ceiputernici vor cãdea� (Mircea Eliade, Încercarealabirintului, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 1990, p.156).

În anul în care a terminat de scris Pe stradaMântuleasa, revista �Prodromos� i-a publicat untext despre poetul, dramaturgul ºi eseistul DanBotta (1907-1958). Din acest text decupãm înîncheiere urmãtorul fragment: Fiind tot atât de�entuziasmat de geniul popular românesc pe câtera de Racine sau de Proust�, Dan Botta �credea(alãturi de alþi câþiva, printre care mã numãram)cã dacã o culturã îºi reveleazã conºtient esenþele � într-o creaþie poeticã, într-o filozofie, într-o operãspiritualã � devine prin însuºi acest concept o cul-turã majorã; chiar dacã, datoritã limbii în care aufost exprimate, valorile ei literare nu se pot bucurade o circulaþie universalã. De aici, pasiunea luiDan Botta pentru esenþe� (v. Mircea Eliade,Fragment pentru Dan Botta, în vol. Împotrivadeznãdejdii. Publicistica exilului, Bucureºti, 1992,p. 242).

NNoottee ººii ccoonnssiiddeerraaþþiiii mmaarrggiinnaallee

1. În 1964 istoricul religiilor M. Eliade primisedin partea Universitãþii din Chicago titlul �Sewell L. Avery Distinguished Service Proffesor� careacolo era de mare prestigiu, iar în iunie 1966devenise Doctor Honoris Causa al Universitãþiiamericane Yale. Chiar dacã între exilaþii românidin Canada profesorul Vasile Posteucã de la StateCollege din Mankato (v. Ion Filipciuc, Prefaþã laromanul V. Posteucã, Bãiatul drumului, Ed. Mioriþa,Câmpulung � Bucovina, 2000, p. VI) fusese oprit sã-l omagieze în revista �Drum�, Universitatea dinWindsor (Canada) i-a conferit lui Eliade la 60 deani distincþia �Christian Culture Award Gold

Medal for 1968�. În cãrþile lui Eliade tipãrite (pehârtie de calitate inferioarã) în România (comu-nistã ºi cripto-comunistã de dupã 1990) nu apartrecute nici una dintre distincþiile primite defaimosul hermeneut al religiilor, onorat pentruexcepþionala valoare a lucrãrilor sale ºtiinþifice ºiliterare de lumea academicã pe întreg mapamon-dul. Abia dupã moartea lui Eliade, în aprilie 1986(an în care lui E. Wiesel i s-a dat Nobelul pentrupace, la care Hitler fusese nominalizat în 1939 iarStalin de douã ori), neprietenii românilor au reuºitsã-ºi plaseze minciunile lor în mediile universitareoccidentale.

2. În legãturã cu poetul Vasile Posteucã (1912-1972) - de la naºterea cãruia s-au împlinit o sutãde ani în 2012, eveniment trecut neobservat deoficialii culturii cripto-comuniste � ar mai fi demenþionat faptul cã împreunã cu Nicolae Dima (n.1936), fost deþinut politic între 1956-1958(Amintiri din închisoare, 1974), ºi cu NicolaeNovac au publicat prima datã un volum cu Poemedin închisori.

3. Presimþind exagerata importanþã pe care citi-torii inculþi o vor da dupã moartea sa interviurilorsi informaþiilor cuprinse în jurnalele sale, MirceaEliade sugerase la un moment (celor interesaþi descrierile sale literare) sã dea prioritate povestirilorºi romanelor ºi doar pe urmã sã se preocupe despusele sale de prin interviuri ºi jurnale: �Sper cãcititorii de mai târziu îmi vor citi cãrþile, nu inter-viurile� (v. Mircea Eliade, Jurnal, 5 mai 1979).

4. Pãrintele Iustin Pârvu spunea cã �sufletul pecruce câºtigã adevãrata libertate� ºi cã �metodelede re-educare ale comuniºtilor au fãcut mai mulþisfinþi decât robi�. Vintilã Horia în Persecutaþi-l peBoeþius (cu subtitlul Salvarea de ostrogoþi) a abor-dat ºi el problema închisorilor comuniste cu caremercenarii ocupantului sovietic au împânzit þara:230 închisori politice (fãrã sediile de anchetã aleSecuritãþii înfiintate în 1948 de Ana Pauker) ºipeste 15 azile psihiatrice folosite în represiuneapoliticã (v. Sorin Ilieºiu, Raport pentru con-damnarea regimului comunist ca nelegitim ºi crim-inal, în �Revista 22�, suplimentul �22 plus�, AnulXIII, Nr. 188, 21 martie 2006, p. 3). Despre ilegit-imitatea comunismului din România, VirgilIerunca scria în oct. 1973 urmãtoarele: �Dacãregimul de la Bucureºti poartã un stigmat, esteacela de a fi fost instaurat de armata sovieticã deocupaþie, fãrã legitimitate ºi fãrã vreun acord,oricât de minim, al poporului român. Toatã lumeaºtie cum au fost falsificate alegerile de dupãrãzboi� (v. Virgil Ierunca, Dimpotrivã, Bucuresti,1994, p. 183). Din perspectiva cripto-comunismu-lui de azi, apare semnificativã reacþia lui AndreiPleºu la propunerea lui Sorin Ilieºiu de a ficomemoratã într-o zi anume memoria victimelorcomunismului, argumentând cã din anul 2002existã o lege pentru victimele Holocaustului.Propunerea lui Sorin Ilieºiu a stârnit opoziþia luiAndrei Pleºu, îngrijorat nevoie mare ca nu cumvasã fie �statutate� niºte �noi chermeze� (v.scrisoarea lui S. Ilieºiu cãtre Radu Filipescu, 1 febr.2012). Vintitã Horia observa cum în Româniauneltele ocupantului sovietic �au mânjit lumea cuurã ºi sânge�. Un cioban din Salvarea de ostrogoþi(v. V. Horia, Persecutez Boece!, Lausanne, 1983,trad. româneascã, 1993) spunea cã ar trebui sã-iurascã, dar el a izbutit sã nu-i urascã ºi cã: �Ei sîntcei care ne urãsc ºi se urãsc între ei� (trad. IleanaCantuniari, Ed. Europa, Craiova, 1993, p. 50).

5. Mircea Eliade nota cã literatura sa �place ºise vinde în germanã ºi în spaniolã� (Jurnal, 21martie 1985). Romanul Pe Strada Mântuleasa aapãrut la Paris, la editura lui Ioan Cuºa, înromâneºte în 1968 (129 p.). Apoi au apãrut tra-

ducerile în germanã, în 1972, ºi în olandezã în1975. În 1963 George Uscãtescu îi publicaseprimul volum de Nuvele (Ed. Destin, Madrid, 152p.), Ioan Cuºa publicându-i în 1971 cele douã vol-ume ale Nopþii de Sânziene ºi în 1977 cel de-aldoilea volum de nuvele intitulat: În curte laDionis, în care au fost cuprinse urmãtoarele pove-stiri: Les trois graces (scrisã în 1976); Sanþurile;Ivan (publicatã în 1968 în rev. �Destin�, Madrid);Uniforme de general (scrisã la New York, 1971,publicatã de V. Ierunca în rev. �Ethos�, 1973);Incognito la Buchenwald (scrisã în 1974 ºi publi-catã în rev. �Ethos�, 1975) ºi În curte la Dionis(publicatã în �Revista Scriitorilor Români�,Munchen, nr. 7/1968). În þara comunistã, unde i-afost publicatã fragmentar literatura exact dupã unsfert de secol de interdicþie, nuvelele scrise în exili-au fost întâi �expurgate� (v. Marian Popa, IstoriaLiteraturii�, 2001, vol. II, p. 206) apoi tipãrite pehârtie de calitate foarte prostã, lucru observat ºide Eliade dupã apariþia în 1981 a celui de-al doileavolum de nuvele, la doisprezece ani distanþã deprimul. Dar abia în post-comunism i s-a tipãrit încondiþii extrem de modeste Secretul doctoruluiHonigberger (�V. V. Press�, 56 p.), scriere publi-catã de Eliade în 1940 (Ed. Socec, Bucureºti, 190p.) A se remarca drastica scãdere a numãrului depagini de la 190 la 56 prin înghesuirea rândurilorla publicarea în post-comunism a lui MirceaEliade. In exil fiind, abia în 1953 a mai publicatscrieri literare cel care în România interbelicã fus-ese un faimos romancier: în germanã i-a apãrutNaechte in Serampore (1953, 178p.), tradusã treiani mai târziu ºi în francezã Minuit a Serampore(1956, 244 p.), an în care i-a apãrut Foret interdite(traducerea romanului Noaptea de Sânziene).

6. În opinia Mariucãi Vulcãnescu, suplimentulde anchetã pentru care Mircea Vulcãnescu a fostadus la Jilava în 1951 s-ar fi datorat unei confuziide nume. Tatãl ei, filozoful Mircea Vulcãnescu arfi fost adus de la Aiud în locul unui altVulcãnescu. Iar aceastã confuzie ar fi stat la bazaunei serii întregi de întâmplãri din care, înoctombrie 1952 i s-a tras lui Mircea Vulcãnescumoartea în închisoarea din Aiud(http://www.youtube.com-/watch?v=6kuhSDeAnVQ ).

7. v. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica pe lista nea-grã, �Oglinda literarã�, VIII, 91, iulie 2009, p.4743-4744 ºi I. Vasiliu-Scraba, Noica ºi discipolii sãi, în�Origini/ Romanian Roots�, XIV, 9-10 (146-147),2009, p. 22-24.

8. Ar mai fi de adãugat cã nu numai putereacomunistã a citit în cheie politicã scrierile literareale lui Mircea Eliade. Aºa l-a citit ºi Culianu peEliade. ªi tot în cheie politicã au comentat Terezaºi Dan Petrescu scrisorile lui Culianu cãtre Eliade,referitor chiar la Ana Vogel din romanul Pe stradaMântuleasa (v. notele editorilor la scrisoarea luiMircea Eliade cãtre Culianu din 17 ian. 1978 învol. Dialoguri întrerupte: Corespondenþã MirceaEliade � Culianu, Ed. Polirom, Iaºi, 2004, p. 128).

9. Pe 28 ianuarie 1943 Mircea Eliade scria înJurnalul lusitan cã agonia Europei a început cuagonia celor de la Stalingrad ºi cã faþã de ceilalþiasasini politici, comuniºtii, �asasinii roºii� opereazãla scarã mare: �de la milioane în sus� (v. M.Eliade, Jurnalul portughez, 2010, p.141). �Când îmiînchipui cum vor pieri elitele româneºti, cum sevor suprima personalitãþile, cum se vor desþãrasute de mii, poate milioane de români, ca sã piarãghimpele român din marea comunitate slavã, mãapucã un fel de disperare�, nota Eliade pe 9 mar-tie 1944 (p. 204).

!

La sfârºitul lui noiembrie al anului care atrecut, mai precis pe 23 noiembrie, înClubul Casei Universitarilor a fost

aniversat la a 85-a zi a sa de naºtere profesorulIon Aluaº, mort în plinã putere a capacitãþilorsale intelectuale, la numai 67 de ani, în 25februarie 1994. Evenimentul a strâns într-oatmosferã de pioasã amintire lume diversã:membri ai familiei, foºti colegi (Acad. prof.Camil Mureºan, care a prezentat câteva paginicomemorative de nostalgicã amintire dinperioada de câteva luni petrecutã ca bursier înFranþa, la Paris, împreunã cu cel comemorat),dar ºi foºti studenþi, a cãror formaþie a fost ºieste îndatoratã acþiunii educative desfãºuratãde prof. Ion Aluaº de la catedra sa dinUniversitatea clujeanã. Mulþi dintre aceºtia �de la generaþia mai veche a profesorilorvenerabili, care sunt ºi ei astãzi un Petre Iluþsau Traian Rotariu, la cea a generaþiei maitinere, Marius Lazãr sau Rudolf Poledna, numeconsacrate deja � formeazã ceea ce se poatesocoti, cu mândrie, pentru Universitateaclujeanã, ºcoala sociologicã de la Cluj. Bazeleacesteia au fost aºezate prin activitatea decercetare, desfãºuratã împreunã cu membriicolectivului sãu de cãtre prof. Ion Aluaº. La felºi cu principala direcþie de cercetare, orientatãtot de cãtre prof. Ion Aluaº cãtre investigareauniversului rural. Aceasta aºeazã ºcoalasociologicã clujeanã în marea tradiþie, ilustratãstrãlucit în cultura noastrã de un Lucian Blagasau Liviu Rebreanu, a interesului pentru satulromânesc. Într-o atmosferã destinsã ºi distinsã,plinã de respect ºi recunoºtinþã, au fostevocate cu cãldurã personalitatea complexã,multilateralã a Profesorului, omul Ion Aluaº,precum ºi activitatea ºi opera sa. La toateomagiile închinate atunci memoriei sale vreausã-l aduc, puþin întârziat, ºi pe al meu, plin deconºtiinþa datoriei profesionale pe careformaþia, ºi chiar cariera mea, o datoreazãmarelui Profesor.

Da, trebuie sã recunoaºtem aceasta ca un

fapt devenit între timp o evidenþã dupãdispariþia sa, cã în perioada de dupã reformaînvãþãmântului din 1948, care l-a scos dinUniversitate pe Lucian Blaga, dupã D. D.Roºca, Ion Aluaº a fost cel mai mare profesorpe care l-a avut secþia de filosofie. ªi, de fapt,Universitatea clujeanã. Generaþia mea, a celordin anii �60, ºi-a desãvârºit formaþia saintelectualã pe bãncile Universitãþii clujene subîndrumarea unor buni profesori � Cãlina Mare,Ion Irimie, Andrei Roth, Pop Traian � niºteoameni tineri pe atunci, ei înºiºi în formare,

cãrora, împotriva vicisitudinilor epocii, le suntºi le suntem îndatoraþi. Între aceºtia, însufletul ºi mintea studenþimii de atunci ºi dinanii urmãtori, profesorul Ion Aluaº a ocupatîntotdeauna un loc cu totul special, la o cotãde prestigiu intelectual ºi profesional pe carepuþini au atins-o în Universitate în acei ani.

***

În formaþia filosoficã a lui Ion Aluaº seîncruciºeazã douã drumuri care duc în direcþiiopuse, înspre meleaguri spirituale diferite.Unul l-a dus pentru câþiva ani de studii laMoscova, în Universitatea cea mai vestitã alumii comuniste, Lomonosov. Sã-i zicem un felde anti-Sorbonã, citadelã a spiritului dogmatic,scolastic, pe care îl respira în variantamaterialismului dialectic ºi istoric, sub care s-aoficializat ca dictaturã ideologicã filosofiamarxist-leninistã (stalinistã) de atunci. Aceastas-a întâmplat între anii 1955-1958 ºi l-a marcatpentru un timp pe omul ºi gânditorul IonAluaº, pe care doar niºte consistente iniþiativede gândire proprie l-au putut pune la adãpostde ravagiile dogmatismului ideologic propriuacelor ani. Prea tânãr, elev de liceu, nu amputut fi un martor direct, pe viu, al activitãþiide atunci a Profesorului, cãruia i se confiscasegândirea liberã în beneficiul unui dogmatismagresiv, constrângãtor, dizolvant. Celãlalt druml-a întors acasã în preajma marii personalitãþispirituale a profesorului D. D. Roºca, cedomina scena filosoficã clujeanã de atunci. Eraunul din ultimele puncte de rezistenþã în aceaperioadã a gândirii libere, nedogmatice, atâtcât aceasta putea fi îngãduitã de dictaturaideologicã a scolasticii marxist-leniniste. A fi înpreajma ºi în contact cu profesorul D. D. Roºca însemna, implicit, aderarea la unspaþiu intelectual dominat de spiritul critic,analitic ºi discriminativ, pe care acesta îl exersaîn scrisul sãu, dar mai ales în prelegerile sale.Un cadou al sorþii, un noroc care ni s-a oferitcâtorva dintre studenþii acelor ani, dar ºi unora

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

22 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Profesorul de gândireVasile Muscã

Graþie, de-acum (re)cunoscutei generozitãþicajvaneene � �advertizatã� pînã ºi înhexagon, pentagon, octogon, ºi încã ºi în...

trianon! � mã prenumãr printre acei muritori amaþide zei care deþin în stãpînire absolutã ºi autograficcertificat de autor, tandru-vitriolantul op LUCAPIÞU: documentele antume ale �grupului din iaºi�(întregite cu, mai ales, romanul-foileton al ArteluluiTextual, titulat, acela �Brazde peste haturi�revisited), ediþia a doua, Editura Opera Magna, Iaºi,2011. Anunþ acest fapt, demn de o bine întemeiatãinvidie, în semn de mulþumire dar ºi de neînfrîntã,în multe bãtãlii de uzurã a nervilor �care existã�,admiraþie solidarizantã pentru cel ce singur s-anumit pe sine cînd Luka Lukici Kajvanov, cîndObiektiv Obiectivovici, cînd � cu mai mult drag (darºi ironie) de sine � Ereziarhul din Kasvaneion, învreme ce securienii îl alintau DUI-os, dar cît sepoate de subiectiv, cu supranumele OObbiieeccttiivv Popa.

Aventurile livreºti ale lui Luca Piþu sunt, ºi în�bloc� ºi în �filigran�, cred, cunoscute. Arheolog,arhitect, hermeneut ºi terapeut al fiinþei limbii,rebelul (stilistic) asistent la catedra de francezã aUniversitãþii �Cuzane�, maestru emerit alfantasmaticei ºtiinþe a patafizicii, îºi desemneazãsingur acest portret, dintr-o singurã linie de cuvinte,încheiat picomirandolian: �Anarho-eseist de felul sãudoar în timpul liber, auctorele istui rotund volumen(cu poalele sumese ºi dizainul rumen) mai predã �la Universitatea Cuzanã de pe vijeliosul Bahluviu,cam pînã spre finiºul anului academic viitor � ce?Pãi, de bunã seamã, discipline înalt inactuale cît:pragmatica discursului ficþional, istoria citicienilorhexagonali sau teoria manipulãrii traducþionale atextelor paraliterare ºi cvasiartisticeºti. Sustrãgîndu-se subrepticemente orizontului impermanenþeifenomenale ori deocheatelor alianþe ideologiceconjuncturale (fie dînsele, alianþele, asemeni celeiadintre Actantul de la Podul Înalt ºi PitencantropulErect din Skornikesteion, gentis valachicaepaedicator maximus), aruncã Ereziarhul dinKasvaneion, fervent du lacher-prise hebdomadaire,priviri dezabuzate cãtre viitorul cafeniu al omeniriiglobalizate, ale carei salve manelii le auscultã cuurechea sa dextrã, singura aptã sã capteze totinaudibilul epocal� ºi încã ceva pe deasupra.�

�Priviri dezabuzate spre viitorul cafeniu alomenirii globalizate�, dar ºi trageri (de adevãratlunetist) cu ochiul � transformat într-un laserdistrugãtor � în urma (derridian derizorie) atrecutului imediat! Un original, personal �proiect detrecut�! Opul în chestiune, reuºeºte, într-un modsingular ºi exemplar, o dublã performanþã: dizolvãîn acidul superconcentrat al unei nelimitatecreativitãþi lingvistice pînã ºi ultimul firicel derumeguº din atelierele limbii de lemn, ºi ridicã larang de aventurã a conºtiinþei �banalitateaarendtianã a urmãririlor din zori pînã la miezulnopþii�. Cãci asta este, în fapt, aceastã carte a luiLuca Piþu: o ediþie comentatã a �operelor� securitãþiiconsacrate biografiei sale ��preloviluþionale��.. Dar,pentru cã nu cred sã pot depãºi prin dezvoltareconþinutul concentrat în mefora din titlu, nu voiparazita textul volumului cu alte comentarii. IonBarbu-Dan Barbilian, scria într-unul din articolelesale polemice la adresa lui Arghezi: �DomnulArghezi lucreazã cu migala unui ceasornicar. Dincînd în cînd trece ºi la bardã!� N-aº vrea ca, larîndul meu, sã aplic vreo loviturã (involuntarã,

se-nþelege) de tîmplar ucenic finului mecanism doxacare pune în miºcare cu exactitate elveþianãpreþioasele �instalaþii� lingvistice ale lui Luca Piþu!Pe de altã parte, am norocul sã fi fost comise deja(cel puþin) douã comentarii exemplare: unul,comprehensiv-analitic, al lui Dorin Tudoran ºi aldoilea, inspirat-poetic, al lui ªerban Foarþã, dupãcare, cel puþin în ce mã priveºte, rien va plus.

Astfel cã mã voi restrînge doar la a consolidastructura �plãpîndã� a metaforei titularde,exemplificînd � sper, spre desfãtarea cinstituluicetitor � cu douã serii de noumen-e (fictiv comuneºi tranzitiv proprii) extrase din �textulele�învolumate în aceastã carte:

a) concotatã, patafizeticã, manipizdaþi,conversaþionar, securieni, cenesasic, DUI-os,suputaþiune, rangofor, pecerios, postmortemic,cãgãbãuc, boþîrlan, solidarnostic, telentuos,notulator, (limbã) hexagonalã, aluzionar, piciorelnic,decãcan, memorios, universecuritari, parigotic,pornosof, manusturprater, expulzatoriu,dialogopiniºti, cuplu exilic, muvanþã, jargonemesecuroice, decãcãnie, sistem totalifont, gagademician,hebdou, incocoºabili, estivanþi, (filosof)conversaþionar, ofiþarcã, gîndirostivieþuitor,traducson, bîrfeme, bolºevicos, popîrdaucã, º.a.m.d.;

b) Adrian Van Georg, Fantomarx, Wolf Freherrvon Aichelburg, Don Nicasius, Luka LukiciKajvanov, Anglofonfeanu, locus mioriticusmicrophonicus, ªamanul din Oz, Dictotaurul,Organul mulgãtor, Cartierul Latrin, NicolaeHelicopterescovici, Blocoteþ, Ubucurencul etc..

Cred cã, dupã aceste serii de piþuleme, adevãrate�spontaneitãþi creative graþie cãrora ne hazardãm sãintromitem oleacã de coerenþã în întîmplãrilerealitãþii, irealitãþii + hiperrealitãþii imediate� (cumsingur lãmureºte autorul în alt loc), dar ºiinstrumente de deconstrucþie a tabu-urilor vremii, pecare, vorba lui Dorin Tudoran, o cam... lasã înpielea goalã!, (expresia originalã e chiar mai lipsitãde pudoare!), un fragment din Monica Lovinescu,(Unde scurte. Jurnal indirect, Limite, 1978, p. 244),datat 20 aprilie 1968, este de folos:

�Morvan Lebesque publicã într-un sãptãmânalparizian, pe o întreagã paginã, un fel de jurnal decãlãtorie prin Praga zilelor de sãrbãtoare � pentru cãaºa numita «democratizare» (de fapt o revoluþiepentru recucerirea dreptului la adevãr) a luat laPraga aspectul unei sãrbãtori. Uimit, înfiorat în faþaacestei explozii de libertate, el întreabã pe unprieten: cum e cu putinþã, cum a început? ºi în locsã-i facã teorii, sã-i povesteascã evenimentele, acestprieten ceh îl duce în studiourile lui Jiri Trnka, sprea-i arãta filmul acestuia, un scurt metraj intitulatMâna. ªi-l înºtiinþeazã: «Nu e un film. E un imn.Marseieza revoluþiei noastre din Martie. Acum treiani, în ziua în care Trnka a îndrãznit sã-l facã,tirania a început sã piarã».�

Nu cred cã e exagerat sã spun � într-un fel definal � despre Luca Piþu cã, atunci cînd a decis sã-ºiscrie textulele, din trunchiul noduros al limbii delemn � limba tiraniei � au început sã sarã aºchii ºitrunchiul însuºi a prins a fi ros de carii!

!

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

23TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

ipote(nu)ze

Luca Piþu - un �cariu� al �limbii de lemn�!

Vasile Gogea

dintre profesorii lor mai tineri, nu cu mulþiani mai în vârstã, în plinã formare ºi ei. Întreaceºtia, l-am zãrit foarte des pe Ion Aluaº încompania lui D. D. Roºca sau am trãitadevãrate clipe regale eu însumi luând partesau asistând numai la discuþiile lor. Lecþia despirit critic desprinsã din gândirea profesoruluiD. D. Roºca, consolidatã în anii ce au urmatîn ucenicia fãcutã pe lângã profesorul IonAluaº, se exprimã prin cel mai tainicsentiment de viaþã, acela al relativitãþii tuturorlucrurilor, ca cea mai solidã replicã datãdictaturii ºi absolutismului dogmatic de oricefel. Refuzul dogmei ºi al absolutismuluiconstituie, ca sã mã exprim astfel, singuradogmã pe care un asemenea spirit critic oacceptã. În viaþa profesorului meu, Ion Aluaº,o adevãratã baie de spirit critic eliberator auînsemnat cele câteva luni de bursã de laînceputul anului 1966 (ianuarie-iunie), când,împreunã cu Acad. prof. Camil Mureºan, afost trimis la Paris, unde a cunoscut exigenþelenivelului înalt din adevãrata Sorbonã. Mi-aîmpãrtãºit de multe ori cu ocazia întâlnirilornoastre din experienþa formidabilã a acelorcâteva luni.

O viaþã întreagã profesor, unul care i-aînvãþat pe alþii, la rândul meu mi-a plãcut ºi sãînvãþ de la alþii, când mi s-a oferit ocazia.Direct, frecventându-i, sau indirect, numai prinlecturã. ªi pot declara cã am cãutat,întotdeauna, sã profit fãrã reþinere sauinhibiþii atunci când ocazia mi s-a oferit. Încursul formaþiei mele intelectuale, � înBildungsroman-ul propriu � dupã D. D. Roºcapentru mine, a doua asemenea ocazie s-achemat Ion Aluaº. De fapt, cel de al doileavenea sã-mi consolideze experienþa de gândirecriticã liberã, personalã, fãcutã sub îndrumareacelui dintâi. Am învãþat de la amândoi sãgândesc. Am înþeles apoi din propria meaprestaþie la catedrã cã a învãþa gândireaconstituie lecþia cea mai dificilã pe careProfesorul o are de predat, iar Discipolul o arede învãþat. Aceasta constituie lecþia supremã agândirii ºi în aceastã privinþã profesorul IonAluaº a reprezentat pentru mine actul viu algândirii, gândirea ca viaþã, gândirea vie care sedesfãºura maiestuoasã în faþa mea. Cumziceau comentatorii latini ai lui Aristotel,scoþându-ºi Magistrul lor din greaca sa:intellectus operatio vita est. În galeria nufoarte întinsã, dar importantã pentru mine, acelor de la care am avut de învãþat ceva,recunoºtinþa mea îl aºeazã la loc de cinste peprofesorul Ion Aluaº. Favoarea ce mi-a fãcut-ooferindu-mi seminarile la cursul pe care-l þineala filosofia istoriei mi-a mijlocit descoperireaunuia din cele mai fascinante domenii alegândirii filosofice, istoria, ºi a constituitpentru mine o mare cinste ºi o rarã ºansãdeopotrivã. Pãstrez pentru aceste motive înmemoria mea imaginea luminoasã, vie pentrutotdeauna, a unuia din Profesorii mei de lacare am învãþat gândire. Un adevãrat profesorde gândire.

!

Cititorul acestui articol se poate întreba ceconþinut îºi propune sã acopere un astfel detitlu. Ca sã vã rãspund, trebuie sã încep cu o

confesiune. Aceste rânduri reprezintã frãmântãrilemele, în calitate de judecãtor, deci practician aldreptului, dar ºi de profesor, deci om care areresponsabilitatea pregãtirii viitorilor juriºti, precum ºi,din ambele perspective, de om care citeºte pentru ascrie ºi scrie pentru a fi citit, frãmântãri legate deunele aspecte ale felului ºi motivaþiei de a scrie textejuridice. Am pornit de la particular pentru a ajungela general ºi a gãsi un nume sumei de idei desprecare doresc sã vã vorbesc. Voisem sã intitulez acestdemers �Etica scrierii juridice�, dar am realizat, citindce alþii au scris deja, cã ceea ce doresc eu sã tratezreprezintã o micã parte a acestui subiect, astfel cã,pentru a nu-l induce în eroare, chiar din greºealã, pecel care citeºte, am ales sã amintesc doar câtevaprobleme specifice spaþiului juridic românesccontemporan despre acest subiect, iar titlul reflectãacest lucru.

În majoritatea facultãþilor de drept, se învaþã preapuþin despre metodologia scrierii juridice, cu atâtmai puþin despre etica ei. Dacã pornim acest demerscãutând bibliografie pe internet, vom constata cã ceaîn limba românã e aproape inexistentã, iar, dacãextindem cãutarea într-o limbã de circulaþieinternaþionalã, cum ar fi engleza, descoperim cãmajoritatea studiilor se referã la conþinutul uneihotãrâri judecãtoreºti. Scrierea juridicã, însã, estedeparte de a se rezuma la atât, chiar dacã, înconcret, unele hotãrâri judecãtoreºti sunt, de multeori, dãtãtoare de ton nu doar în ceea ce priveºtejurisprudenþa, ci ºi doctrina juridicã.

Dacã ne referim doar la proces, scriere juridicãînseamnã ºi cererea redactatã de avocat, ºirechizitoriul procurorului, ºi opinia juridicã a unuiprofesor de drept, exprimatã la solicitarea uneiadintre pãrþi. Dintr-o altã perspectivã, scriere juridicãînseamnã lucrãri de licenþã, disertaþii, teze dedoctorat, studii, monografii, manuale, tratate etc.

Din perspectiva avocatului, etica scrieriiînseamnã, printre altele, sã prezinte corect starea defapt ºi sã propunã o încadrare în drept corectã dupãconºtiinþa ºi ºtiinþa sa, þinând, în acelaºi timp, seamade interesele clientului. Uneori, este dificilãmenþinerea unui echilibru între cele douã, însãinducerea în eroare a judecãtorului nu poate aveavreo justificare, nici moralã, nici legalã.

Dacã avocatul este ºi profesor de drept,responsabilitatea sa este mai mare, pentru cã, pe deo parte, numele sãu este de naturã sã dea greutateargumentaþiei juridice, iar, pe de altã parte, el trebuiesã împace interesele clientului ºi poziþia sa subiectivãdin proces cu modul în care a predat problema dedrept studenþilor sãi, cu atât mai mult cu cât, demulte ori, judecãtorul sau adversarul poate fi unuldintre ei. Nu este etic sã schimbi raþionamentuljuridic de dragul unui onorariu, decât dacã justificischimbarea în general a opticii asupra instituþiei dedrept în cauzã, iar aceastã schimbare trebuie sã sereflecte ºi în activitatea de predare viitoare. Este,însã, etic sã aduci în faþa judecãtorului, careprezentant al reclamantului, adicã al celui careinvesteºte instanþa cu o cerere, o problemã de dreptdezlegatã altfel de restul doctrinei ºi dejurisprudenþã, chiar dacã existã riscul de a pierdecauza. Aceasta deoarece o astfel de atitudineînseamnã o asumare responsabilã a unei opiniidoctrinare publicate, argumentatã anterior ºi predatã

în ºcoalã ca atare. A determina o schimbare ajurisprudenþei este un lucru firesc ºi benefic pentrusistemul juridic în general, este corect din punct devedere etic inclusiv faþã de client, dacã îi suntexplicate posibilele consecinþe negative (riscul de apierde procesul, cu consecinþa de a nu-ºi recuperacheltuielile de judecatã ºi de a fi obligat la platacheltuielilor de judecatã avansate de cealaltã parte).

Dacã rãmânem pe tãrâmul opiniilor exprimatede profesorii de drept în cazul unor procese aflatepe rolul instanþelor, constatãm cã se înmulþescsituaþiile în care, fãrã a fi avocaþi ai vreuneia dintrepãrþi, la cererea ºi cu plata corespunzãtoare dinpartea pãrþii interesate, în calitate de reputaþidoctrinari, profesori de drept exprimã o opinie cuprivire la dezlegarea în drept a cauzei. Este aceasta oîncercare de influenþare a judecãtorului? Credem cãrãspunsul este unul pozitiv. Dacã nu ar fi aºa, opiniacontra cost ar fi cuprinsã în concluziile scrise aleavocatului pãrþii, fãrã referire la autorul ei.Argumentele ar convinge în sine, fãrã ca numeleautorului sã fie pomenit în vreun fel. Din pãcate,cãdem, de multe ori, în pãcatul (ºi aceasta nu numaiîn materie juridicã) de a ne lãsa seduºi de numeleunor autori ºi de a nu mai examina critic scrierea. Oastfel de practicã este cu atât mai puþin eticã cu câtexpertiza pe interpretarea dreptului (problemacomportã anumite discuþii atunci când este vorba deaplicarea dreptului strãin) nu este admisã ca mijlocde probã, interpretarea dreptului fiind atributuljudecãtorului. Desigur, poate fi exprimatã o opinie,aprobativã sau criticã, asupra unei hotãrârijudecãtoreºti, dupã ce aceasta a fost redactatã ºiadusã la cunoºtinþã publicã. Aceasta nu implicãdimensiuni etice decât, eventual, cu privire la tonulfolosit, atunci când sunt utilizaþi termeni ce ar puteaofensa pe cel a cãrui hotãrâre este analizatã, ºi chiarpe cititor.

Dimensiuni etice are ºi opinia procuroruluiexprimatã, de exemplu, în rechizitoriu. Astfel,rechizitoriul trebuie sã reflecte starea de faptrezultând din dosar, ºi nu alta, cu trimitere la file,atunci când se fac referiri la probe ºi evitarea unorformulãri care enumerã probele cu titluexemplificativ, precum ºi sã prezinte, înargumentare, doar probele administrate curespectarea legii. Într-un exemplu recent apãrunt într-o publicaþie online ºi care a nãscut vii controverse înrândul judecãtorilor ºi procurorilor, judecãtorul carea pronunþat o soluþie de achitare face un adevãratrechizitoriu al rechizitoriului, înlãturând probeleadministrate nelegal ºi apostrofând, în cele din urmã,mai mult sau mai puþin direct, întregul Parchet,despre al cãrui dosar era vorba.

ªi aici ajungem ºi la etica scrierii judecãtorului,fãrã sã ne propunem sã epuizãm, nici pe departe,acest subiect ºi folosind doar acest exemplu, care seimpune a fi criticat din perspectiva temei pe care ne-am propus-o. Aceasta pentru cã judecãtorultrebuie sã foloseascã un limbaj neutru, chiar dacã nuneapãrat întotdeauna sec ºi formal, atunci cândredacteazã o hotãrâre ºi sã se abþinã de la a faceremarci generalizatoare.

Scrierea juridicã fãcutã în scop de publicitate,indiferent cã emanã de la procuror (ºi exemplele înacest sens sunt frecvente, din pãcate) sau de lajudecãtor ridicã probleme de eticã.

Hotãrârea judecãtoreascã este supusã criticilor îndiverse moduri, cel mai frecvent, prin exercitareacãilor de atac. Uneori, tonul folosit de pãrþi sau de

avocaþi este nepotrivit raportat la solemnitateaactului de justiþie. Alteori, cuprinsul hotãrâriipronunþatã în calea de atac reprezintã, de fapt, ocriticã a judecãtorului a cãrui hotãrâre se atacã, înloc sã fie doar a opiniei juridice exprimatã de acesta.

În ceea ce priveºte cãrþile de drept, nuintenþionãm sã vorbim despre plagiat, ci doar sãamintim dimensiunea eticã a acestuia în ceea cepriveºte alþi autori, pentru cã atunci când numeconsiderate importante din anumite puncte devedere, nu exclusiv ºi uneori nici mãcarpreponderent doctrinare, sunt dovedite cã au plagiat,oricine poate fi acuzat cu uºurinþã ºi poate fi pus însituaþia de a se apãra, deºi nu are vreo vinã. Suntsituaþii în care nici mãcar nu poate exista vreoapãrare faþã de o astfel de acuzaþie, pentru cã estegeneralã ºi formulatã de un neiniþiat.

O altã problemã de eticã, care nu cred cã estedoar a scrierii juridice, se ridicã în cazul autorilorprolifici, care scriu mai multe studii, mai nou, chiarcãrþi într-un an, uneori despre teme juridice diverse,ºi cu care cercetãtorul real nu poate concura învolum, iar calitatea scrierii este puþin controlatã, atâtde edituri, cât ºi de mediul academic, atunci cândeste vorba de evaluarea în vederea acordãrii unortitluri didactice.

În vederea obþinerii succesului de piaþã, suntfolosite mijloace de publicitate ce au doar o legãturãtangenþialã ºi greu de cuantificat cu cercetareaºtiinþificã, cum ar fi participarea la comisiile deelaborare ale noilor coduri (unde contribuþiapersonalã, mai exact, lipsa ei, e greu de dovedit) ºiconferinþe organizate pe tema acestora sau/ºiasocierea cu nume deja consacrate.

Cadre didactice din învãþãmântul universitarsau/ºi formatori ai Institutului Naþional alMagistraturii ori ai Institutului Naþional pentruPregãtirea ºi Perfecþionarea Avocaþilor folosescscrierea juridicã în scopuri aparent mercantile, prinimpunerea implicitã, ca urmare a participãriiautorilor în mod constant în comisii de examene, aunui anumit manual ca bibliografie pentruexamenele de admitere în profesii.

În fine, am lãsat la urmã o chestiune legatã denoile coduri. Deºi, aparent, asistãm la o adevãratãhemoragie a cãrþilor pe aceastã temã, nu putem sãnu observãm reticenþa autorilor Codului civil, relativrecent intrat în vigoare, de a scrie despre acesta. Esteo problemã de eticã lipsa scrierii în aceastã situaþie,precum ºi refuzul punerii la dispoziþia altorcercetãtori a surselor ºi a bibliografiei utilizate deredactori pe bani publici? Întrebarea era, desigur,retoricã.

Este greu de tras o concluzie, pentru cã subiectuleste unul vast ºi, din pãcate, inepuizabil. În acestmoment, poate singura concluzie ar fi cã încã existãmultã lipsã de eticã în scrierea juridicã româneascã.

!

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

24 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

filosofia dreptului

Despre etica scrierii juridiceAndrea Annamaria Chiº

Raþiunea umanã, organul asociat, creierul,sau funcþia asociatã, gândirea, suntelementele care au fãcut posibilã

supravieþuirea speciei pânã acum. Se considerã cã,în general, disciplina care se ocupã cu�funcþionarea corectã� ºi determinã �normativ�gândirea ar fi logica. Existã o categorie de glumedespre cum au murit filosofii (unii dintre ei ºilogicieni), în fiecare caz natura morþii fiind legatãde specificul doctrinelor acestora. Stiv Fleishmanºi D. H. Mellor, profesori la Cambridge, aucompilat o listã de acest fel1. Iatã câteva exemple:se spune cã moartea lui Anselm din Canterbury(c.1033 - 1109) ar fi fost cauzatã de ceea ce faþãde care nimic mai mortal nu poate fi conceput,Gödel (1906 - 1978) a dispãrut dintre noi atuncicând a devenit incomplet, David Lewis (1941 -2001) atunci când s-a reunit cu contrapãrþile sale,Ockham (c.1288 - c.1348) pentru cã s-ar fibãrbierit mai mult decât era necesar, Pyrrhon(c.360 î.Hr. � c.270 î.Hr.) de scepticemie, Tarski(1901 - 1983) de �moarte� ºi, poate mai celebru,Descartes (1596 - 1650) în momentul în care aîncetat sã gândeascã. Logica pare a fi aliatulnostru, dar pânã la urmã rãmâne un instrument,iar utilizarea unui instrument poate duce ºi larezultate mai puþin dorite. Despre acestea vomvorbi în continuare.

11.. LLooggiiccaa - MMooaarrtteeUn loc comun spune cã acolo unde existã

prea multã raþiune, invers proporþional, existãprea puþinã acþiune. Este celebru cazul Mãgaruluilui Buridan. Acest paradox ridicã probleme ce þinde liberul arbitru, de aºa-numitul determinismmoral ºi de fapt îi este atribut lui Buridan (c.1300- dupã 1358), prima formulare întâlnindu-se laAristotel (384 î.Hr. - 322 î.Hr.) în Despre cer II,13, 295b, unde în locul mãgarului întâlnim unom, cum era de aºteptat (fãrã a-l implica peApuleius). O persoanã cu totul raþionalã, �logicã�,fiind pusã în situaþia în care este la fel de însetatãºi înfometatã, iar la distanþe egale de ea se aflãmâncare ºi apã, va muri de foame, neputând sã-ºistabileascã prioritãþile, argumentele pentru fiecarevariantã fiind la fel de puternice.

ªi angoasele logice, cum ar fi cea creatã deparadoxul mincinosului, pot sã ne conducã laexitus. Atheneus din Naucratis, retor ºigramatician care a trãit la sfârºitul secolului al II-lea ºi începutul celui de-al III-lea e.n., ne oferã unexemplu într-un fragment care supravieþuieºte dinlucrarea sa Deipnosophistai (tradusã câteodatãprin Banchetul învãþaþilor sau Gastronomii; deasemenea dovadã cã au existat avant la lettrescrieri onfrayene prin natura ºi acurateþea celorrelatate). Se spune cã paradoxul mincinosului ar fiajuns la urechile lui Philetas din Cos (c.340 î.Hr. -c.285 î.Hr.), învãþat ºi poet grec din perioadaelenisticã timpurie, cunoscut ºi ca profesorul luiPtolemeu al II-lea Philadelphul (309 î.Hr. - 246î.Hr.). Nu a reuºit sã rezolve paradoxul, dincontrã, paradoxul l-a rezolvat pe el. Dar nu subit.De fapt încercarea de a rezolva paradoxul i-ar fiprovocat atât de multe insomnii încât la unmoment dat epuizarea l-ar fi rãpus.

Nu toþi oamenii au înclinaþii de tipul celei alui Philetas. În schimb, se pare cã inteligenþaartificialã de un anumit tip este sensibilã la acesttip de paradox (cel puþin aºa ne imaginãm). De

exemplu, în serialul Doctor Who un computermalefic numit BOSS poate fi momit ºi þinutocupat prin paradoxul mincinosului (computerelorle place joaca!). În Star Trek lucrurile stau maibine: paradoxul mincinosului nu este folosit doarpentru a trage de timp, ci în scopuri defensivo-destructive. Cel puþin asta se credea în anii 60,când a apãrut la televizor episodul I, Mudd dinseria originalã. Androidul Norman estescurtcircuitat dupã ce i se prezintã o formã aparadoxului mincinosului: personajul Mudd îispune cã minte, iar Kirk îi spune cã tot ceea cespune Mudd este o minciunã. În cazul în care ointeligenþã artificialã maleficã ar vrea sãcontroleze omenirea în viitor, putem sta liniºtiþi,avem o armã2.

Logica (informalã; da, unii au reuºit sãîncorporeze retorica în logicã) poate sã ducã ºi înalt mod la moarte: prin argumente. În antichitateera cunoscutã povestea lui Hegesias din Cirene(floruit c.290 î.Hr.), care, se spune3, ar fi provocatprin cartea lui un val de sinucideri. Ptolemeu alII-lea Philadelphul, amintit mai sus, i-ar fi interzissã predea în Alexandria din cauza acestei cãrþi.Aceastã carte ºi efectele sale i-au adus acestuiasupranumele Peisithanatos (cel care îndrumã spremoarte, cel care convinge spre moarte). AcestHegesias ne este prezentat ca retor, dar nu avemmotive sã nu credem cã nu ar fi folosit logos înargumentãrile sale, pe lângã mai-eficientele pathosºi ethos. Ceva asemãnãtor face ºi Socrate (c. 469î.Hr. - 399 î.Hr.) când încearcã sã-ºi convingãauditorii cã nu existã nici un motiv serios sã seteamã de moarte4.

Spuneam mai sus cã logica poate salva vieþi.Este cât se poate de adevãrat. Dar nu desprecazuri reale vom vorbi în continuare ºi maitrebuie sã precizãm cã în urmãtoarele rânduri nuvom vorbi nici despre mari logicieni cum ar fiBertrand Russell (1872 � 1970) sau Aristotel, cidespre oameni mai simpli, care posedã acea�capacitate dialecticã naturalã� despre care vorbeaPetrus Ramus (1515 - 1572) când criticaformalismele scolasticilor.

22.. LLooggiiccaa - ~~MMooaarrtteeCând Moartea va veni dupã noi, ce vom face

pentru a o convinge sã ne mai acorde puþin timpsau chiar sã ne salvãm? Ce fel de argumente vomfolosi? Vor fi acestea valide sau vor fi sofismedisperate de tipul ad misericordiam? O vomputea convinge prin �sofismul vârstei de aur�,spunându-i cã înainte oamenii trãiau mai mult ºicâteodatã chiar nu mureau!? Bineînþeles, putemprovoca Moartea la un joc de ºah, aºa cum facecavalerul Antonius Block în Al ºaptelea sigiliu,sau la un orice alt joc. Nu e de mirare cãMoartea ca personaj are o slãbiciune pentrujocuri, pe care oricum le câºtigã la un momentdat?

Celebrul personaj Nasreddin Hoca, cunoscutºi la noi prin Anton Pann drept Nastratin Hogea,încearcã sã înºele moartea cum poate. Existã celpuþin douã episoade în care Moartea (sau ÎngerulMorþii) este înºelatã. În prima avem de-a face cuun caz de malentendu semantic, iar în a douaacesta scapã de moarte printr-un ºiretlic careimplicã paradoxul. Prima sunã cam aºa: Nastratinîºi iubea atât de mult soþia încât îi spunea

�Sufletul meu�. În momentul în care ÎngerulMorþii a venit dupã sufletul lui, Nastratin nu erachiar mirat de faptul cã cineva-i cautã soþia. În aldoilea caz Nastratin este mai puþin sexist ºi maiiscusit. Se spune cã odatã Nastratin se plimbaprin piaþã ºi, bineînþeles, are o întâlnireneaºteptatã cu Moartea. Încearcã sã protestezeplângându-se cã nu e pregãtit sã moartã ºi astfelobþine o confesiune-concesie din partea Morþii:�Ucid doar oameni care nu sunt pregãtiþi sãmoarã.� Observând o greºealã strecuratã înstandardele Morþii, Nastratin se gândeºte sãprofite ºi pecuniar ºi propune un pariu: viaþa sacontra o sutã de arginþi. Bineînþeles, Moarteaacceptã ºi-l ia pe Nastratin peste picior pentruaparenta lui sãrãcie de duh (dupã cum am vãzutdin povestea anterioarã, a rãmas fãrã): �De ce aifãcut acest pariu ºi ce mã opreºte acum sã-þi iauviaþa?� Rãspunsul nu se lasã aºteptat: �Pentru cãºtiam cã-mi vei lua viaþa.�5.

Mult mai interesantã este o poveste culeasãdin folclorul maghiar. Aici moartea este înºelatãprin folosirea unui concept logic special:indexicali. Pe scurt, indexicalii sunt termeni careîºi schimbã referinþa în funcþie de context (câtevaexemple: �Eu�, �aici�, �acum�, �acasã�). Aceastãpoveste are ca personaj principal o bãtrânicãcãreia îi soseºte vremea, iar Moartea o viziteazãpentru a-ºi îndeplini îndatoririle. Într-o primã fazãfemeia încearcã sã convingã Moartea sã o mailase sã trãiascã o anumitã perioadã de timp, iar înurma unei negocieri convinge Moartea sã-i maidea timp �pânã mâine�. Dar �nu uitã� sã adaugecã, fiind bãtrânã, are o memorie proastã, iarMoartea ar trebui sã scrijeleascã pe uºãpromisiunea scriind �Voi veni mâine�. Dar a douazi când Moartea vine, bãtrânica îi aratã Morþii cea promis ºi tot aºa îºi amânã sfârºitul o perioadã6!

Când ne gândim cã logica nu are o trecereprea mare în rândul celor care practicã vocaþionalsau profesional filosofia, ne dãm seama cã înzilele noastre omul poate sã se sinucidã sau sãlupte cu moartea ºi prin alte mijloace. De ce sãriºte cu logica, care este greu de utilizat ºicontrolat? Existã chiar locuri comune a cãroresenþã poate fi surprinsã astfel: �logica teplictiseºte de moarte�. De aceea se recomandãevitarea contactului prelungit cu ea. Mulþi reuºescsã respecte aceastã recomandare ºi astfel seexplicã ºi curenta inflaþie de filosofi pe �piaþaculturalã� autohtonã.

1

http://people.ds.cam.ac.uk/dhm11/DeathIndex.html.

2 Sã sperãm, însã, cã aceasta nu va fi cuanticã.Secvenþa din Star Trek se gãseºte la urmãtoareaadresã:http://www.youtube.com/watch?v=wlMegqgGORY.

3 Cicero, Tusculanae Quaestiones I, 34.4 Platon, Apologia 40c-41c.5 Pentru cele douã anecdote:

http://www.rodneyohebsion.com/mulla-nasrudin.htm#231 ºihttp://u.math.biu.ac.il/~schiff/Hodja/hodja103.html.

6 Ámi Lajos, Ámi Lajos meséi I, SándorErdész (ed.), Akadémiai Kiadó, Budapest, 1968, p.437.

!

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

25TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Jovan Drehe

Logica ºi moarteaeseu

Roberto Bolaño (28 aprilie 1953, Chile � 15 iulie2003, Spania) a fost �cel mai influent ºi admiratromancier al generaþiei sale din întreaga lume hispan-icã� (Susan Sontag). Poet ºi prozator, experimentalist,teribilist, Bolaño e unul din rarisimii scriitori desprecare se poate spune cã transgreseazã limitele. Anii 1990îl impun drept figura centralã a literaturii hispanice, darîl ºi aruncã pe orbita unor traduceri glorioase. Abiadupã 2000, cîteva din volumele sale, romane sauculegeri de povestiri, vãd lumina tiparului în românã:Nocturnã în Chile, O stea îndepãrtatã (2008), Tîrfe asa-sine (2009), Anvers ºi Convorbiri telefonice (2011).Celebrele romane postume, precum ºi versurile din Losperros romanticos aºteaptã, încã, transpunerea înromâneºte. Oferim cititorilor Tribunei, în traducereadomnului Radu Niciporuc, patru din poemele luiBolaño � printre care ºi capodopera eroticii sale, Lupe �provocatoare, postbeatnice, caricaturale, tandru-bestiale,încercînd sã capteze fiecare nuanþã a omenescului, într-o cadenþã ºi o desfãºurare narativã pe care poezia(marea poezie) ºi le permite rar. (ªtefan Manasia)

CCââiinniiii rroommaannttiiccii((Los perros romanticos)

Aveam douãzeci de ani pe atunciºi eram nebun.Pierdusem o þarãdar câºtigasem un vis.ºi pentru cã aveam acel visrestul nu mai conta.Nici sã munceºti nici sã te roginici studiul de dimineaþãprintre câinii romantici.ºi visul trãia în golul din mine.O camerã cu lambriuri,în penumbrã,într-un din plãmânii tropicului.ºi mã-ntorceam în mine uneoriºi-mi vizitam visul: statuie eternizatãîn gânduri lichide,un vierme alb rãsucindu-seîn iubire.O iubire neruºinatã.Un vis în alt vis.Iar coºmarul îmi spunea: o sã creºti.Vei lãsa în urmã imaginile durerii ºi labirintuluiºi vei uita.Dar sã creºti în vremea aceea ar fi fost o crimã.Sunt aici, am spus, cu câinii romanticiºi voi rãmâne aici.

UUllttiimmuull ssããllbbaattiicc(El ultimo salvaje)

1Am ieºit de la ultimul spectacol pe strãzile pustii.Scheletultrecu pe lângã mine, tremurând, agãþat de baramaºinii pentru gunoaie. Ample caschete galbeneascundeau chipurile gunoierilor, ºi chiar aºa amcrezut cã-l recunosc:

un vechi prieten. Asta-i situaþia, mi-am spusa suta oarã,pânã ce maºina a dispãrut dupã colþ.

2Sã mã duc nu aveam unde. Am hoinãrit îndelungprin împrejurimile cinematografuluicãutând o cafenea, un bar deschis.

Toate erau ferecate, porþi ºi obloane, darcel mai curios era cã edificiile pãreau pustii, deparcãoamenii n-ar fi locuit acolo. N-aveam nimic defãcutdecât sã dau ture ºi sã-mi aduc amintedar chiar ºi memoria începuse sã-mi ºchioapete.

3Ca pe �Ultimul sãlbatic� m-am vãzutstrãbãtând drumurile din sudul Californieipe-o motocicletã albã. Pe partea stângã marea, ladreapta mareaiar la mijloc cutia cu imagini care se vor evaporaîncetiºor. Cutia va rãmâne goalã la sfârºit?La sfârºit, motocicleta va cãlãtori împreunã cunorii?La sfârºit, sudul Californiei ºi �Ultimul sãlbatic� se vor contopi cu Universul, cu Nimicul?

4.Am crezut cã-l recunosc: sub cascheta galbenã degunoier un prietendin tinereþe. Niciodatã liniºtit. Niciodatã pentrumult timpîntr-un loc. De ochii lui întunecaþi poeþii ziceau:sunt ca douã jucãrii suspendate deasupra oraºului. Fãrã îndoialãcel mai curajos. Iar ochii lui ca douã cometenegre în noaptea neagrã. Agãþatde bara maºinii scheletul dansa cu vicleniatinereþii noastre. Scheletul dansa cu cometele ºi cuumbrele.

5Strãzile erau pustii. Îmi era frig ºi mi se perindauîn creierscene din �Ultimul sãlbatic�. Un film de acþiune,cu capcanã:lucrurile se petreceau doar aparent. În fundal: ovale liniºtitã,pietrificatã, cu excepþia vântului ºi a istoriei.Motocicletele, foculmitralierelor, sabotajele, cei 300 de teroriºti morþi,erau fãcuþiîn realitate dintr-o substanþã mai uºoarã decâtvisele. Strãlucirevãzutã ºi nevãzutã. Ochi vãzut ºi nevãzut. Pânãce ecranuls-a fãcut alb, ºi am ieºit în stradã.

6Împrejurimile cinematografului, clãdirile, arborii,cutiile poºtale,gurile canalelor, toate pãreau mai mari decâtînaintede-a vedea pelicula. Acoperiºurile erau ca strãzilesuspendate în aer.Ieºisem de la un film al stabilitãþii ºi intrasemîntr-un oraºal giganþilor. O clipã am crezut cã volumele ºiperspectiveleînebuniserã. O nebunie naturalã. Fãrã obstacole.Chiar ºi þoalele-mifuseserã obiectul unei mutaþii! Tremurând, mi-amvârâtmâinile în buzunarele gecii ºi am luat-o din loc.

7.M-am þinut dupã urmele maºinilor de gunoi fãrãsã ºtiu sutã la sutã ce aºteptam sã gãsesc. Toate bule-vardele duceau la un Stadion Olimpic de dimensiunicolosale.Un Stadion Olimpic desenat în pustiul universu-lui.Mi-am amintit nopþi fãrã stele, ochii unei mexi-cane, o adolescentãcu torsul gol ºi un brici. Mã aflu într-un loc unde vezi doar cu vârful degetelor, m-am gândit. Aicinu e nimeni.

8Intrasem sã vãd «Ultimul sãlbatic» ºi la ieºirea dincinematografn-aveam unde sã mã duc. Eram într-un felpersonajul peliculei ºi neagra-mi motocicletã mãconduceadirect spre distrugere. Fãrã lunã tremurândîn vitrine, fãrã maºini de gunoi, fãrã dispãruþi. Vãzusem moartea copulând cu visulºi eram de-acum arid.

VViieerrmmeellee(El gusano)

Sã ne prosternãm pentru sãrãcia noastrã, zisetipul în zdrenþe.Aºa l-am vãzut: hoinãrea prin satul cu case tur-tite,din ciment ºi olane, între Mexic ºi Statele Unite.Sã mulþumim pentru violenþa noastrã, zise, deºiera inutilca o fantasmã, deºi nu ne duce la nimic,ºi nici drumurile acestea nu duc în vreun loc.Aºa l-am vãzut: gesticula pe un fond rozaliu,cu împotrivire la negru, ah, înserãrile de la fron-tierã,citite ºi pierdute pe vecie.Înserãrile ce-l învãluiau pe tatãl Liseila începutul anilor cincizeci.Înserãrile ce-l vãzuserã trecând pe Mario Santiago,în sus ºi-n jos, înþepenit de frig, pe scaunul dinspateîn maºina unui contrabandist. Înserãrileinfinitului alb ºi infinitului negru.

Aºa l-am vãzut: pãrea un vierme cu pãlãrie depaieºi privire de criminalhoinãrea prin satele din nordul Mexiculuica un om pierdut, un proscris al minþii,exclus din marele vis, ºi din toate,iar cuvintele le avea, Dumnezeule, înfiorãtoare.

Pãrea un vierme cu pãlãrie de paie,haine albeºi privire de asasin.ºi hãlãduia ca un þãrãnoiprin satele din nordul Mexiculuifãrã sã se încumete sã calce,fãrã sã se hotârascãsã coboare în D.F.

Aºa l-am vãzuthãlãduindprintre vânzãtori ambulanþi ºi beþivi,cu verb grosolan pe strãzilecu case de chirpici.

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

26 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Câinii romanticiRoberto Bolaño

traduceri

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

27TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Pãrea un vierme albcu o Bali între buzesau o Delicados fãrã filtru.ºi cãlãtorea dintr-o parte în altaa viselor,asemeni unui vierme de pãmânttârându-ºi, înfulecându-ºi disperarea.

Un vierme alb cu pãlãrie de paiesub soarele Mexicului de Nord,pe pãmânturile stropite cu sânge ºi cuvintemuºcãtoarede la frontierã, poarta Corpului vãzutã de SamPeckinpah,poarta Minþii proscrise, pudicul bici, ºi blestematul vierme alb aici se afla,cu pãlãria lui de paie ºi mucul de þigarã atârnatde buza de jos, cu aceeaºi privirea asasinului dintotdeauna.

L-am vãzut ºi i-am spus am trei proeminenþe pecãpãþânãiar doctorii nu-mi mai pot face nimic.L-am vãzut ºi i-am spus carã-te de pe urmelemele, sugaciule,poezia e mai curajoasã decât oricine,pãmânturile stropite cu sânge mi-au fost manglite,Mintea proscrisãabia de-mi zgâlþâie simþurile.Din coºmarurile astea voi pãstradoar casele astea amãrâte,aceste strãzi baricadate de vântnicidecum privirea lui asasinã.

Pãrea un vierme alb cu pãlãria de paieºi automatul þinut sub cãmaºãºi nu se oprea sã vorbeascã singur sau cu cinevaîn preajma vreunui loc depe puþin douã sau trei mii de ani,încolo spre nord, aproape de frontieracu Statele Unite,unul ce încã mai exista,sã zicem patruzeci de case,douã cârciumi,o bãcãnie,un sat de santinele ºi asasinica ºi el,case de chirpici ºi curþi de cimentunde ochii nu se dezlipescde orizont(de orizontul acela de culoarea cãrniica spinarea unui muribund).ºi ce aºteptau sã aparã de acolo, am întrebat.Vântul ºi praful, pesemne.Un vis minusculdar în care el fãcea dovadaîntregii sale încãpãþânãri, a întregii sale voinþe.

Pãrea un vierme alb cu pãlãria de paie ºi oDelicadosagãþatã de buza de jos.Pãrea un chilian de douãzeci ºi doi de ani ce intrãîn cafeneaua La Habanaºi se uitã la fata blondãaºezatã în spate,în Mintea proscrisã.Pãreau plimbãrile lui Mario Santiagoîn târziul nopþii.În Mintea proscrisã.În oglinzile fermecate.În uraganul din D.F.Tãiate degetele renãºteaucu o vitezã uimitoare.Degete tãiate,închircitedesfãcuteîn aerul din D.F.

LLuuppee

Lucra în cartierul Guerrero, la câteva strãzi decasa luiJulianºi avea 17 ani ºi-ºi pierduse un fiu.Amintindu-ºi de el i-au dat lacrimile în camerahoteluluiTrebol,încãpãtoare ºi întunecatã, cu baie ºi bideu, locidealpentru a locui câþiva ani. Loc ideal pentru a scrieo carte de memorii apocrife sau o culegere de poeme de groazã. Lupeera subþiricã ºi avea picioare lungi ºi pãtateca leoparzii.Prima oarã nici mãcar n-am avut erecþie:însã nici nu mã aºteptam la vreuna. Lupe vorbeadespre viaþa ei ºi ce însemna pentru ea fericirea.Ne-am revãzut dupã o sãptãmânã. Am gãsit-o laun colþde stradã, împreunã cu alte târfuliþe adolescente,rezematã de bara de protecþie a unui bãtrânCadillac.Cred cã ne-am bucurat cã ne-am vãzut. De atunci,Lupe a început sã-mi povesteascã despre viaþa ei,uneori plângeaalteori fãceam dragoste, aproape întotdeauna goiîn patholbându-ne la tavan ºi þinându-ne de mâini.Fiul ei venise pe lume bolnav ºi i-a promisFecioareicã se va lãsa de meserie dacã-l va vindeca.O lunã sau douã ºi-a þinut promisiunea dar a tre-buit sã se întoarcã.

La scurt timp fiul ei a murit ºi Lupe zicea cã dinvina eipentru cã nu-ºi respectase legãmântul faþã deFecioarã.Fecioara îl luase pe îngereraº pentru o promisiunenerespectatã.Nu ºtiam ce sã spun.Îmi plãceau copii, desigur,dar mai erau încã mulþi ani pânã sã afluce înseamnã sã ai un fiu.Aºa cã am rãmas tãcut ºi m-am gândit ce ciudatãera liniºtea acelui hotel.Sau pereþii lui erau foarte groºi, sau noi eram sin-guriisãi oaspeþisau ceilalþi nu-ºi deschiseserã gurile nici mãcarpentru gemut.Era atât de uºor sã faci dragoste cu Lupe ºi sã tesimþi bãrbat ºi sã te simþi nefericit. Era uºor s-o faci sã intre înritmul tãu. Era uºor s-o asculþi cum sporovãiadespre ultimele filme de groazãde la cinema Bucareli.Picioarele ei de leopard mi se încolãceau în jurultaliei ºi-ºi îngropa capul în pieptul meu, cãutându-misfârcurilesau bãtãile inimii.Asta vreau sã sug din tine, mi-a spus într-onoapte.Ce, Lupe? Inima ta.

Traducere din limba spaniolãde RRaadduu NNiicciippoorruucc

!

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

28 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

În spaþiul restrâns al spaþiului de artãcontemporanã M2 de pe strada Clinicilor nr.2, et. 2, în interiorul Clinicii Medicalã II,

întâlnirea cu pictura provoacã întâi surprizã, apoio reconfortantã clipã de evaziune din atmosferaplinã de seriozitate ºi implicare, proprie actuluimedical. Pacientul, aflat în aºteptarea medicului,întâlneºte aici pictura. E ultimul lucru pe care s-arfi aºteptat sã îl gãsescã într-un spital; picturascoasã din contextul decorativ, al tablourilorprimite ºi agãþate în cabinete, peste care privireatrece indiferentã. În minutele de aºteptare,petrecute privind pereþii albi, sau în cel mai buncaz tapetaþi cu afiºe ºi planºe medicale, evadãminvoluntar din carcera îngrijorãrii, lãsãm imaginiledin faþa ochilor sã se dizolve în mintea noastrã,sã acþioneze asemeni unui strop de cernealãscãpat într-un pahar cu apã. Lent, involunar, fãrãvreun efort al conºtiinþei, imaginile intrã în noi.Acþioneazã homeopat, insinuându-se în gândurilenoastre. Rãmân acolo pentru a gesta o nouã starede spirit, mai luminoasã, detaºatã de presiuneacorpului material. Sunt imagini ce-þi ies în calefãrã sã le fi dorit, fãrã sã fi venit în întâmpinarea

lor, pe care le privim eliberaþi de obligaþia de a lejudeca, înþelege, aprecia. Acesta e statutul imaginiiîn spaþiul de artã contemporanã M2, un locrestrâns ca suprafaþã, un spaþiu de pasaj, întrecoridorul comun ºi cabinetele medicilor,

Aflat la a doua expoziþie de la deschiderea dinoctombrrie, spaþiul M2, iniþiat de prof. DanDumitraºcu, se impune în mediul medical dar ºiîn cel intelectual clujean. O dovedeºte numãrulmare al participanþilor la ultimul vernisaj, din 24ianuarie: Efemeride, picturã semnatã Radu ºerban.Pictura lui Radu ªerban vorbeºte despre firesculfragilitãþii corpului uman, a nudului femininsituat în ambianþe acvatice, proprii naturii sale.Contururi incerte, aproape dizolvate în contact cuapa, redau o feminintate ezitantã, ieºitã dincanoanele frumuseþii impuse de mode. Clasicatemã a scãldãtoarelor e reinterpretatã de artist:corpuri poetice, armonice cu ambianþa sugeratã,sunt elemente vii surprinse ca parte a viului, ceconþin dimensiunea efemerului, a trecerii, aperisabilului. La fel ca natura, corpul material esupus trecerii, dar clipa de frumuseþe, de confortîn propria piele, e urma pe care o lasã spiritul în

materie. Reciproc, transparenþele acvaticeîmprumutate corpurilor probeazã materialitateaspiritului. Fundaluri abstractizate, ca spaþiu alunor jocuri de picturalitate, nasc, la rândul lor,delicate raporturi cromatice, aflate în aceeaºifamilie ideaticã a perisabilului ºi efemerului.

Privind pictura lui Radu ªerban înþelegem cãarta vindecã, face mai uºoarã acomodarea cuimpedimentele convieþuirii în propriul corp, supusuzurii timpului. Medicii o ºtiu când cautãînsoþirea artelor. Noi, ceilalþi, o redescoperim înspaþiul de artã contemporanã M2.

!

Metaforele kenning care se referã la �corb�evocã fie episoade mitologice dinpanteonul nordic, fie oferã chei de

lecturã ale codurilor culturale sedimentate întradiþiile vechii societãþi vikinge. �Limbajulpoeziei� recomandã scalzilor ca în poemele lor sãse refere la pãsãri în termeni de trupuri ºi sânge,�pentru cã rãzboinicii cãzuþi sunt hrana ºibãutura tuturor înaripatelor�. Exegeza aplicatãpoemelor scaldice distinge douã metafore kenningrecurente care se referã la rãzboinicul viking,�prietenul lupilor� ºi �regele corbilor�, sugerândprin aceasta cã un rãzboinic adevãrat lasã înurma lui atâtea leºuri cât sã sature stoluri decorbi ºi hoarde de lupi.

Numit �cel care ciuguleºte þeasta uriaºuluiYmir� (pentru cã cerul a fost fãcut din þeastauriaºului), �vulturul valkyriei Hildr� (pentru cãvalkiria Hildr îi recheamã la viaþã pe rãzboiniciicãzuþi în bãtãlia fãrã sfârºit dintre Hedin ºiHogni), �pescãruºul lui Odin� (pentru cã zeulpurta pe umeri doi corbi, Hugin semnificândiuþimea gândului ºi Munin, aducerea-aminte),�corbul� va face întotdeauna parte dininstrumentarul poetic care descrie o bãtãlie chiarºi atunci când scaldul nu recurge la imaginarulmitologic, în metafore precum �întâiul chemat laospãþul trupurilor� sau �vulturul întunecat alvalului din ranã�.

Corbul pictat pe flamurã rãmâne unul dintresimbolurile bãtãliei în toatã perioada vikingã.�Cronica Anglo-Saxonã� oferã cea mai timpuriedescriere a unei flamure vikinge. �În iarna anului878, spune Cronica, fraþii Ívarr and Hálfdan au

ajuns cu cele 23 de corãbii pânã în Wessex, undeau fost masacraþi, iar steagul lor de rãzboi, cãruiaîi spuneau �corbul�, a fost capturat.� Evenimentulmarcheazã victoria deplinã împotriva vikingilor,nu numai în bãtãlie, ci ºi în plan simbolic,capturând pasãrea lui Odin, sursa de putere ainvadatorilor vikingi.

În poemul �Hrynhenda�, dedicat regeluiMagnus cel Bun ºi recitat în faþa lui, în anul1046, evocând faptele de vitejie ale regelui întimpul bãtãliei de la Lyrskogsheden (28 septembrie 1043), scaldul Arnor Tordsson vacompune un poem ºi pentru regele HaraldSigurdsson, care se afla în salã. Poemul�Blagagladrapa� (Cântecul lebedei negre) ºi-a luatnumele de la porecla �blagagl� (lebãda neagrã),un kenning pentru corb, pe care regele Harald oprimise în Bizanþ. Abia revenit dinConstantinopol, unde condusese garda varegã atrei împãraþi bizantini, Harald mai purta aceastãporeclã, datã de bizantini pentru cã nu renunþasela scutul viking pictat cu un corb negru cu aripidesfãcute. Se spune cã la sfârºitul poemului�Hrynhenda�, regele Harald ar fi exclamat: �Acestpoem nu va fi dat uitãrii atâta timp cât fiecarenorvegian îi va cunoaºte versurile. În schimb,poemul dedicat mie va fi uitat în curând�.Profeþia lui Harald s-a adeverit de vreme ce�Hrynhenda� este un poem pãstrat aproape înîntregime, în timp ce �Blagagladrapa� s-a pierdutîn istorie.

O altã legendã asociatã cu Harald Sigurdssonºi simbolul corbului este cea a flamurei clanului

MacLeod din Dunvegan, Scoþia. Membrii clanuluipretind ºi azi cã acest steag vechi de aproape omie de ani a aparþinut varegului Harald, dinperioada în care se afla în Ierusalim pentru asupraveghea ºi pãzi lucrãrile la biserica SfântuluiMormânt. Þesut din mãtase galbenã ºi albastrã ºiavând lungimea de 46 de cm, steagul esteacoperit cu puncte mici ºi roºii numite �cusãturileelfilor�. Numeroºi experþi au hotãrât cã þesãturaeste, într-adevãr, de origine orientalã, ºi cã ar fifost cusutã în secolul al XI-lea. Legenda conformcãreia ar fi aparþinut varegului Harald care, revenitîn Constantinopol, i l-a dat unui vareg anglo-saxon pe nume Leod, iar acesta din urmã îl vadepune printre artefactele preþioase ale familieidin Scoþia este doar una dintre variantele luate înseamã de specialiºti. De altfel, flamura regeluiHarald, numitã �Landøyðan� (cuceritorul), reapareîn �Saga regelui Harald� ºi dupã întoarcerea sadin Constantinopol. Întrebat de regele SveinnTjúguskegg (barbã despicatã) care sunt lucrurilecele mai valoroase pe care le are, regele rãspundecã flamura sa, pentru cã i s-a profeþit victoria oride câte ori o va duce cu el în luptã. Ultimareferire la flamura regelui Harald apare înainte debãtãlia de la Stamford Bridge, unde regele Haraldîºi pierde viaþa, iar armata norvegianã estedecimatã, marcând prin aceasta sfârºitul ereivikinge.

Oamenii nordului ne-au lãsat ºi un scurtmanual de interpretare a zborului corbilor carespune astfel: dacã vezi un corb zburând sprerãsãrit înseamnã cã veºti bune vor veni în curând;dacã un corb va zbura spre nord ºi tu îl veziînseamnã cã trebuie sã te ocupi mai bine detreburile casei. Dacã spre sud va zbura corbulcare îþi trece prin faþã sã ºtii cã îi va aduce pe ceidragi în preajmã-þi, iar dacã un corb va zbura spreapus ºi tu îl vezi pregãteºte-te pentru marischimbãri în viaþa ta.

!

metaforele nordului

Corbul - întâiul chemat laospãþul trupului

Flavia Teoc

din expoziþii

Puterea curativã a arteiOana Cristea Grigorescu

Secretul atotputerniciei efectului lecturii saleeste aici: pentru ceea ce Hölderlin a iubit înmod absolut el poate fi, în schimb, iubit în

mod absolut. Ne vom strãdui în zadar sã cãutãm,vom avea cele mai mari dificultãþi sã gãsim la elcea mai micã manifestare de urã. Critica însãºieste aici în întregime purtatã de o iubire.Hölderlin ºtie, ca Spinoza, ca Nietzsche, cãrãutatea este întotdeauna semnul unei mizeriisuferite, al unei nemulþumiri de sine, al uneidureri care diminueazã. Ea înseamnã o slãbiciune,o lipsã. Iluzia nefericitã a urii þine de faptul cã easperã sã creascã micºorând obiectul aversiuniisale, atunci când nu existã, pentru subiectulsuferind de insuficienþa sa, ieºire posibilã decâtprin înalt.

Hölderlin debordeazã de un prea-plin de forþe.Nu fiindcã nu a fost rãnit de o mie de ori, demicimea condiþiilor ambiante, de meschinãrie, dejosnicia oamenilor. Nimeni mai mult decât el nule-a suferit cu durere1. Mereu, el le va fi întorssãgeata vulnerantã spre sine însuºi, alimentându-ºimelancolia mai degrabã decât sã calmezeexteriorul.

La capãtul lecturii sale, aceastã dilatare alumii, sporim. Ne regãsim singuri când ea încetea-zã, într-un univers care se îngusteazã. Nostalgiaprofundã pe care ea o trezeºte, a infinitului iubiriica infinit al fiinþei, este aceastã torturã delicioasãpe care, �infiniturile rele� odatã potolite, lecturilesuverane, �înãlþãtoare ºi miºcãtoare�, da, Jean-LucNancy, sunt singurele care ne-o procurã încã.

Aceastã iubire are o armã proprie, despre careBaudelaire a spus cã poate fi suficientã, singurã,pentru a face geniul: o sinceritate absolutã.Aceastã sinceritate, în anumite condiþii foarterare, dobândeºte, ca aici, o putere irezistibilã. Ease înrudeºte cu puterea cu care o intensã ºiputernicã emoþie atinge inima în mod direct.Scrisorile din tinereþe, deja, spun totul. Proiectulunei întregi vieþi este conceput ºi enunþat în ele înmod literal.

Extremã luciditate în predicþia, presentimentul,diagnosticul (ambiþia de eternitate), ºi sancþiuneadisperãrii. Totul va fi fost acolo parcã gândit ºiapoi executat 2. Copilul care a avut forþa sãpromitã va avea dupã aceea inima sã se þinã decuvânt.

În diferitele perioade ale vieþii sale, Hölderlina jucat din nou, mereu mai sus, acelaºi joc alafirmaþiilor tragice; întoarcerea indefinitã a lipseide mãsurã a infinitului real împotriva figurilorfinite ale vieþii sensibile concrete, a cunoaºterilorºi a cânturilor sensibile constituite - asumându-ºimereu mai mult poziþia cea mai dificilã; pânã la ase sfãrâma datoritã acestei încercãri: nu sãrenunþe, dar sã se recunoascã învins de lipsa sa demãsurã.

În fiecare din aceste momente (Hyperion,Empedocle, Marile Poeme, Ultimii ani, pentru arelua diviziunile ediþiei franceze a Operelor oferitãsub direcþia lui Philippe Jaccottet3), afirmareatragicã este simþitã, situatã, gânditã - pãstratã cugelozie nerezolvatã. Putem doar urmãri în timpmodulaþia vie a câtorva accente, într-atât este demiºcãtoare unitatea acestei vieþi.

Empedocle, �idealul eului�, - figurã paternã ºipremoniþie scrupuloasã a destinului tragicpersonal, intim unite, în fluidul viu al drameigândite4.

Aproape cã nu �existã vers care, pentru noi, sãnu rãsune ca o izbucnire a inimii personale-nepersonale.

Pentru noi, LegeaDe ce la capãtul acestei lecturi aproape orice

poezie pare atât de grea? sumarã? limitatã? Cuatât de puþine mize?

De ce nu rezistã, în faþa ei, în afarã de primiigreci, decât un foarte mic numãr de opere:Leopardi, Hopkins, Nietzsche, pentru a indicanumai, din trecutul nostru apropiat, prezentulnostru nedepãºit?

De ce acest sentiment unic de a fi atunci înprezenþa gândirii ca ºi cânt, a cântului ca gândire?

În cele din urmã, am vãzut foarte puþini care,ajunºi la sfârºitul tinereþii (ea nu are alegereaignoranþei sale)5, sã fi avut curajul sã spunã, ºi, înmod sobru, sã porneascã din nou, �instruiþi desuferinþa cumplitã�.

Atâta timp cât inepuizabila vigoare a tinerelorzile câºtigã în bãtãlia în dezordine sunt numeroºicei care fac sã pocneascã drapele pestriþe, darcând vine timpul cugetat, descreºterea forþelor,câmpul se goleºte, liniºtea cade asupra oraºelorodinioarã traversate de strigãte. Atunci ne-amaºtepta ca dintr-o miºcare sobrã sã se ridice unom maturizat de încercãri, care sã vorbeascã.

Hölderlin îi dã o tinereþe nouã VechiuluiTestament, primilor greci, lui Dante, Spinoza,Leopardi, Hopkins, Nietzsche. Enorma lor puterede înviere a ceea ce este mai bun, de reactivare amomentanului retras este Legea, pentru noi. Eisunt �secretul�.

Misterul este poate cã ceea ce are valoaretrebuie, pentru a acþiona, sã rãmânã voalat; ºi cãlarmele înseºi, ca eroare, sunt un moment deadevãr - ceea ce ar da deplinul sens acestei foartehegeliene propoziþii a lui Hölderlin cã �adevãrulcel mai complet este cel care primeºte ºi conþinetoate momentele erorii: el le înapoiazãmomentului lor ºi locului lor�.

Nu ne-am vindecat de oprirea poeticã a luiRimbaud. El mergea spre Lege. El a practicat-o, înmod viril, pentru el singur, producând în masivulfrancez, intr-un sens nou, unitatea naivului, aeroicului ºi a idealului. Dupã el poezia îndoliatãpe care am primit-o moºtenire a rãtãcit. Noisuntem copiii acestui doliu.

Rimbaud a rãmas fãrã posteritate. Puterile sales-au separat. Cine oare ar putea sã redevinãstãpân pe fire? Sã înnoade din nou gândirea ºicântul? În dezordinea care ne-a revenit, strigãm.O frumuseþe justã, totuºi, nu ne va fi datã, cum edrept, decât cu condiþia de a o întemeia din nou,depãºind încã o datã limita.

Ceea ce face din Hölderlin, pentru noi, astãzi,Legea, e faptul cã, de la un capãt la altul,resursele limbii ºi ale vocii, ale gândirii ºi aleartei, ale memoriei divinului ºi ale îndrãzneliiunei gândirii a posibilei sale pierderi, vor fi fost lael desfãºurate în mod loial fãrã negare, dispreþ,îndoialã iniþialã - fãrã ca vreodatã sãgeata josnicãa ironiei ricanante a modernilor sã-l atingã ºi sã-lstrice. De la un capãt la celãlalt o loialitate, unscrupul, conºtiinþa celei mai înalte datorii,interdicþia majorã, pentru sine6, de a le coborîvreodatã scopul - ºi încercarea imposibilului fãrã adisimula vreodatã ceva, toate îndoielile enunþate

în fiecare moment, ºi biciul provocãrilor derelansat ºfichiuind în mod viril sufletul feminin -pânã la închidere ºi la veghea nesfârºitã - atuncimonedã de supliciu.

Acest dispozitiv rãmâne, pentru noi,neschimbat, cel al tragicului modern, al luciditãþiimoderne, al acuitãþii cunoaºterii moderne - alîndrãznelii nebuneºti de care ar fi nevoie acumpentru a cuteza sã încerci, din nou, la înãlþimeacerutã, contrapartida poeticã necesarã: sã nudisperi pur ºi simplu (da, noi ceilalþi, aici ºiacum), datoritã artei ºi puterilor gândirii, aºa cuau avut nebunia, mereu, sã îndrãzneascã sãparieze încã, cei care, fãrã mult mai multegaranþii, au îndrãznit totuºi. Aceasta estemoºtenirea lui Hölderlin: provocarea de a fiîntotdeauna noi înºine la înãlþimea candorii sale,a îndrãznelii, a forþei sale.

De-abia am aflat ceva ce el nu a ºtiut - întoate ordinile divinului ºi ale omenescului, înordinea politicului ºi a Istoriei, a poeticului ºi agândirii.

Nu vãd decât acest lucru, pe care l-am puteaºti ºi pe care el însuºi nu l-a putut cunoaºte fãrãsã tremure, ºi anume cã pentru noi el, �învinsul�,este cel mai înalt punct pe care îl poate vreodatãatinge o cunoaºtere de om: meditaþia fiinþei &contrapartida artei. Dacã existã un lucru de careel s-a putut îndoi - pânã când acesta l-a sfãrâmat -ºi de care nouã ne este imposibil sã ne îndoim -pânã când acesta ne este Provocarea irelevabilã - ecã el a atins moneda vie, în cel mai înalt punct almeditaþiei fiinþei ºi al fiinþei artei. Ar fi nevoie deo inocenþã de copil comparabilã cu a sa pentru aîndrãzni sã riscãm încã întreprinderea nebuneascãde a voi sã numim în adevãr, la înãlþimea destrãlucire de care e nevoie, totalitateaimposibilului de numit, cunoscut ca fiind, totuºi,realul realului. Un om matur ar gãsi în asta toatemotivele sã renunþe.

Nu cã, în interval, ideea �eºecului� s-ar fiputut schimba - acesta este uneori felul de ºansãcare le surâde celor îndrãzneþi. ªi cã am aveapoate dreptate sã privim textul-Hölderlin dreptpunctul cel mai înalt pe care l-a atins vreodatãtextul - etalonul viu al oricãrui merit poetic încãposibil.

Hölderlin ar valora astfel drept figuraprovocãrii pornind de la care s-au putut schimbaideile înseºi de �succes� ºi de �eºec�, îngustele

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

29TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

"

excelsior

Despre Hölderlin (III)Jean-Paul Michel

Despre tenisul de cîmp am scris mai puþin.Sincer sã fiu, nu am prea avut motive sã ofac, se intrã dintr-un turneu în altul, o

competiþie majorã este urmatã de alta, jucãtoriiurcã sau scad în clasamente, nimic nou sub soare.Cît ne priveºte, un singur lucru este de spus,România cautã sã revinã în Grupa Mondialã aCupei Davis, o muncã de Sisif sã recunoaºtem,sperãm sã fie ºi una încununatã de succes.

Dacã scriu despre tenisul de cîmp o facdatoritã unei aniversãri ce se apropie cu paºirepezi. 1 martie 1913 este o datã istoricã, eamarcheazã naºterea unie noi organizaþii profesion-ale ºi profesioniste în tenisul de cîmp,International Lawn Tennis Federation (ILTF), cusediul la Paris. 13 sînt statele care semneazã actulîntemeierii ILTF, Australasia (Australia ºi NouaZeelandã), Austria, Belgia, Danemarca, Franþa,Germania, Marea Britanie, Olanda, Rusia, Africade Sud, Suedia, Elveþia, Spania. Sînt adoptateprimele acte, printre care Constituþia ILTF (13paragrafe), limba oficialã � franceza cu traducereîn limba englezã, stabilirea sediului la Paris.Acesta este începutul... Ceea ce a urmat este la felde spectaculos, referindu-mã la un ºir de eveni-mente care trebuie cunoscute, fiecare în partecontribuind la dezvoltarea tenisului în întreagalume. Sînt de reþinut în acest caz urmãtoarele :

1914 : Norvegia, Canada ºi Statele Unitedecid sã nu accepte statutul de þãri membre

1919 : doar zece þãri mai rãmîn în structuraILTF, multe retrãgîndu-se din cauza rãzboiului ºi aurmãrilor sale

1922 : adoptarea mãsurilor care sã întãreascãrolul ILTF în organizarea tenisului de cîmp înîntreaga lume, de la recunoaºterea internaþionalãla stabilirea regulilor de joc

1923 : Statele Unite devine membrã a ILTF;sînt adoptate regulile jocului de tenis, reguliintrate în circuit de la 1 ianuarie, 1924; se punbazele primelor campionate internaþionale �Marea Britanie, Franþa, Statele Unite, Australia �precursoarele actualelor turnee de Grand Slam

1924 : ILTF are parte de recunoaºterea inter-naþionalã doritã, fiind singura organizaþie cu dreptde organizare a competiþiilor tenisului de cîmp

1927 : tenisul de cîmp dispare din programulJocurilor Olimpice

1939 : numãrul þãrilor membre ILTF se ridicãla 59; cum puterea francului scade ºi Elveþia estetot mai aproape de a fi invadatã de naziºti, sediulILTF se muta la Londra

1946 : are loc prima întîlnire post rãzboi,Londra, 5 iulie; numãrul de þãri membre este 23;multe þãri vor deveni membre sau se vor retragedin ILTF din diferite motive, politice mai ales

1963 : aniversarea celor 50 de ani de existenþãa ILTF ºi lansarea unei noi competiþii FederationCup/Cupa Federaþiei pentru echipe feminine;prima cîºtigãtoare este reprezentativa Statelor

Unite1968 : ILTF deschide era ... Open, 30 martie,

Paris (jucãtorii profesioniºti pot juca ºi în turneelede Grand Slam dar ºi în Cupa Davis)

1970 : se introduce tie � break � ul (primacompetiþie � Open-ul Statelor Unite); în CupaDavis, tie � break-ul se introduce în 1989

1972 : se introduc mingile de culoaregalben/verzuie

1976 : primul program internaþional de dez-voltarea a tenisului se implementeazã în Africa

1977 : ILTF devine International TennisFederation

1978 : sînt anunþaþi primii campioni mondialipe baza noilor clasamente introduse; ei sînt ChrisEvert ºi Bjorn Borg la seniori, Hana Mandlikovaºi Ivan Lendl la juniori

1979 : ia fiinþã National Foundation ofWheelchair Tennis, fundaþie dedicatã persoanelorcu nevoi speciale, dar practicante de tenis

1981 : Cupa Davis are parte de o restructuraremajorã : Grupa Mondialã (cu 16 þãri), zonegeografice (alte patru grupe)

1988 : tenisul reintrã în programul JocurilorOlimpice, Seoul, Coreea de Sud

1992 : introducerea programului antidrog1995 : Federation Cup devine Fed Cup2006 : introducerea sistemului Challenge/sis-

temul electronic Hawk � Eye, prima competiþiefiind Cupa Hopman, Perth

Acestea sînt datele cele mai importante, rele-vante pentru tenisul de cîmp ºi dezvoltarea lui întimp. Urmeazã festivitãþile celor 100 de ani. Ovîrstã frumoasã, trãitã intens, departe de a fiîncheiatã.

!

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

30 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

noastre priviri profane convertindu-se în altepriviri - strãlucire oferitã fiinþei, putere în jocul dea spune, nouã tinereþe pentru gândire ºi limbã.

Presimþim cã nu mai avem de aºteptat nimic -dacã nu de la o inocenþã secundã, învãþatã cuimposibilul ºi nerenunþând. Nihilismul carelocuieºte slãbiciunea modernã este mai întâi oîndoialã referitoare la sine. Aºa cum �înfrângerea�,�sacrificiul� �virtuþii� lui Robespierre vor fi fondatpoliticul modern - (nu am terminat cu ideea dedemocraþie, presimþim în aceste momente dedecadenþã ale utopiilor secolului al XIX-lea) - lafel �eºecul�, �sacrificiul� lui Hölderlin în faþã�imposibilului� sarcinilor poeticului, �luate înserios�, vor fi întemeiat, pentru noi, posibilitãþilenoi ale poeticului, ale gândirii poeticului. (Cãci nuam terminat nici cu poeticul).

�Întoarcerea spre cãmin�, iatã de negânditulmodern. Totuºi, va trebui ca spiritul, într-o zi, sãse întoarcã în el însuºi, dacã nu vrea pur ºisimplu sã se desfacã, sã lase loc liber simpleiexterioritãþi mecanice sau sãlbãticiei animale.Trebuie inventate figuri demne ale acestei�întoarceri�, care nu ar putea fi o simplã�întoarcere�. Aceasta este sarcina poeþilorviitorului. Conteazã sã dãm cãldurã miºcãriirecunoºtinþei, într-o formã fãrã moliciune, aºacum se cuvine unor îndrãgostiþi de vigoare ºi delege. Aceasta este sarcina poeþilor viitorului.

Cunoaºtem prea bine dinainte ceea ce vapãrea de neînþeles în aceste cuvinte. Sentimentulnostru este totuºi cã ele trebuie respectate. ºi cã

trebuie aici sã sacrificãm aprobarea datã unorfrumuseþi cu mai puþine consecinþe în faþaenunþului injoncþiunii care, pentru noi, în acestmoment al culturii ºi al vieþii, este o datorie.

Cel mai greu este de altfel mai puþin sã-lînþelegem, ºi chiar sã-l spunem, decât sã ajungemla justele efecte pe care acest lucru le cheamã prinmijloacele artei - ºi în opere care ridicã acest timpla ceea ce este, îl poartã la înãlþimea sa justã, dacãnoi nu suntem neputincioºi ºi nedemni.

NNoottee::1 Laurul, pp. 6-7. Conflictul absolutului Iubirii cu

meschinãria vecinãtãþilor profane a fost scris, ºi ranaofensei :

�Sã suferi persecuþiile lumii,Orice constrângere, ºi cel mai mic prejudiciu,Toate dispreþurile amare ale invidioºilor....(...)În veghile îndurerate ale nopþii,Atât de des din adâncul suferinþei mele,... Când mândria mã mãsura, dispreþuitoareCând îºi bãtea joc de mine vanitosulCând sentinþele mele fãcuserã sã tremureCând mã evita chiar ºi sufletul cel mai nobilPoate, îmi spuneam, aceste încercãriÎi vor da forþã spiritului tãu,ºi tãcerea, întinzându-þi din nou coardele,Te va ajuta la cânturi mai virile ?Dar tãcere ! visele copilãreºtiNu sunt auzite de viitor în noaptea sa,ºi din cele mai frumoase seminþe atâtea fructeM-au fãcut deja sã îndur minciuna.�

2 Nu existã, pânã la recluziunea din « ermitaj »,ceva care sã nu fi fost, literal, anticipat, meditat ºirecunoscut ca o posibilã posturã poeticã în faþa

Nelimitatului.Cãtre Nast: [p.29] �Am avut ideea, odatã anii mei

de universitate încheiaþi, sã mã fac pustnic, (...) aceastãidee mi-a plãcut atât de tare, cã vreme de o orã, cred,am fost pustnic în gând.�

Hölderlin îºi reprezintã aceastã posibilitate cu atâtarealism, incât vede, dintr-odatã, cã ea ar fi suficientãpentru a-i aduce reputaþia de nebunie, ºi îi cerecorespondentului sãu sã þinã aceastã scrisoare secretã :�Ai grijã mai ales ca aceastã scrisoare sã nu cadã înmâinile cuiva strãin, ostil, cãci s-ar spune : iatã unnebun !�

Se ºtie în ce mãsurã aceastã reputaþie face încãimaginea publicã. se va spune oare cã dupã ce a fostmai întâi întrezãritã într-o reverie de tinereþe,recluziunea se va fi întors apoi în dramã, cioplindîndelung durerea, ºi cã ea a fost poate, ca atare, aleasã

3 Paris, 1967, Gallimard, la Pléiade.4 Ne amintim ultimele douã versuri ale poemului

dedicat memoriei omului din Agrigente :�Aº vrea, dacã n-ar fi iubirea care mã reþine,Sã-l urmez în abis pe acest erou.�Putem privi Empedocle ca o scenã pentru �idealul

eului� tragic. Scriitura sa nu va avea sfârºit. 5 �(...) Într-adevãr mai degrabã bãrbaþilor/ Le

aparþine lumina. Nu tinerilor.� (Unicul I, notã p. 1217). 6 Ea nici mãcar nu îi era necesarã, se nãscuse loial,

egalul lui Ahile, �copil rãsfãþat� al naturii. Cf. p. 597.Despre Ahile : �acest genial fiu al zeilor, puternic,melancolic în mod tandru, Ahile, acest copil rãsfãþat alnaturii; (...) acest adolescent cu forþã leoninã, înîntregime inteligenþã ºi graþie, se menþine pe linia demijloc între înþelepciune precoce ºi asprime (...) ominune a artei (...) nespus de miºcãtoare�.

!

sport & culturã

Federaþia Internaþionalã deTenis la ... 100 de ani !

Demostene ªofron

"

În prima searã de februarie � orã spaniolã laColegiul Academic. Nu ravelianã ci clujeanã,adicã împlinitã cu oameni ai locurilor sau cu

îndrãgostiþi de aceste meleaguri. OrchestraFilarmonicii Transilvania, mezzosoprana IuliaMerca (localnicii), violonistul Gabriel Croitoru ºidirijorul Mihail Agafiþa (clujenii cu sufletul), audepãnat poveºti cu vrãjitori într-ale iubirii,morãriþe focoase, tropot îndrãcit de flamenco,fieste ºi suferinþe din dragoste. Douã tabere ºiprintre creatori: de dincolo de Pirinei � Manuel deFalla, de dincoace � Éduard Lalo ºi EmanuelChabrier.

Vã mãrturisesc sincer cã dintru bun începutam pus ochii pe Gabriel Croitoru ºi SimfoniaSpaniolã. Dincolo de amorul meu (vrãjitor)pentru viori ºi violoniºti mari, combinaþia seanunþa a fi, de departe, punctul fierbinte al serii.Am ºi aflat, vorbind cu Gabi (e om, Gabriel, ºiîncã unul de un firesc neprihãnit, fãrã urmã defumuri în cap!), cã în jurul acestui nucleu �concertul lui Lalo � s-au închegat cele douã orespaniole: � când Mihail Agafiþa m-a întrebat ce-aºvrea sã cânt la Cluj, i-am spus cã SimfoniaSpaniolã ºi, probabil, dup-aceea el a hotãrât sãcontinue in acelaºi stil toatã seara�. Norocoaseîmprejurãri, bunã ideea celui care a urzit basmulcu plete negre ºi ochi scãpãrãtori. Era sortitã a fipe placul publicului larg, istorisirea.

Suita din Amorul Vrãjitor a încãlzit asistenþala flãcãrile Dansului Focului, în fapt, singurascenã din balet cunoscutã îndeobºte. M-amamuzat de remarca violistului lângã care stãteam,vechi filarmonist: vezi câte triluri are viola?! Da,iatã o paginã de glorie din repertoriul acestuicompartiment orchestral atât de luat pestepicior... Valurile de triluri ale viorilor maipântecoase ºi-au îndeplinit chemarea de-a neîmpinge în tenebrele exorcismului prin careCandela îºi alungã din suflet fantoma soþului daroboiul a fost umbrit dinamic în momentulesenþial al expunerii temei principale. Tot aºa,partida vocalã din suitã n-a fost suficient reliefatãprin reducerea intensitãþii substratului orchestral,or mezzosoprana coboarã mult uneori. Înabordarea genului cante jondo, Iulia Merca s-aarãtat spaniolã mai mult prin... înfãþiºare.

La rapsodia España de E. Chabrier am suferitdin cauza intrãrilor înºurubate ale dirijorului, preaînvârtejite ºi, de-aceea, nu întotdeauna precise.Rezultatul a fost, printre altele, cã celebra temãde vals, cu intrare pe timpul doi al mãsurii, s-aclãtinat neplãcut în mai multe rânduri. Odatãtrecut ºi vârful gloriei lui Chabrier, a venitevenimentul serii, simfonia-rapsodie pentru vioarãºi orchestrã de E. Lalo. Vrãjitorul cu nume dearhanghel dar cu figurã de adolescent nu ºi-aîmbrãþiºat Catedrala ci a pãtruns sub arcele eigotice, stârnind nu numai ºoapte ci ºi strigãte dinnebunia dansului, cãci capodopera lui GiuseppeGuarneri del Gesù este un dom al spirituluiomenesc în plinãtatea lui. M-am gândit cã toatãþigãnia cu Stradivarius-ul Elder-Voicu a fost mânadestinului, ca Gavriil sã ajungã la Catedralã iarMãdãlin sã-ºi dea culoarea pe faþã. Gabriel a iubitacea vioarã Stradivarius, a dobândit-o prin luptãdreaptã (de s-a ridicat Yehudi Menuhin de pescaun, la o vreme ºi-a zis cã-i destul cu�concursul�, lui îi este limpede la cine trebuie sãajungã instrumentul acela ), a dus-o la ºaman

când a bolit cu sufletul crãpat (de abia a putut-otãmãdui omul-arbore, Pavel Onoaie, în venelecãruia curge sevã nu sânge), a revendicat-o demncând i se smulgea din mânã, însã... n-a fost sã fie.Mia bine-aºa, mai zic o datã! Glas tunãtor înstrãfundurile carstice, dulceaþã plinã pe strunelemijlocii ºi lucire de katana pe piscuri, cum areCatedrala, nu ºtiu zãu dacã gãseºti la vreunStradivarius. Credeþi cã degeaba a iubit-o atât demult Enescu, aproape ca pe Maruca cea care nu l-a iubit niciodatã? A fost o încântare Simfonia luiGabriel, ºtiutã din pruncie, acum aºezatã ºicoaptã, visatã, cum se spune. Nu numai chipulviolonistului este juvenil ci întreaga fiinþã,energiile sale îmboldindu-l uneori sã tragãtempoul înainte, ca un cal pur-sânge care se simtebine numai în fruntea plutonului. Publicul avibrat, marele public s-a repezit cu labele poc(rãmâne genial jocul de cuvinte cu La BelleÉpoque, din bancul ceauºist!) dupã partea a III-a(ºtiau ei ceva, cum cã un concert instrumental aretrei pãrþi, de unde naiba sã bãnuiascã formaneobiºnuitã a Simfoniei Spaniole?!), pânã la urmãaplauzele au erupt, îndelungi, unde le era locul,ba ne-am ales ºi cu un bonus � Sarabanda dinPartita I pentru vioarã solo de J. S. Bach. Pentru

mulþi, vioara cu pseudonim ecleziastic a fostvrãjitoarea care a transformat seara într-oadevãratã fiesta.

Suita a II-a din baletul Tricornul, de M. de Falla, a venit ca reexpoziþia unei forme desonatã, dând rotunjime concertului. Jotaaragonezã ne-a rãmas pe timpane ºi, prin sugestie,pe retine � unduiri de braþe, volane fluturateaþâþãtor, jerbe de artificii, tot ce a fost în stare sãbrodeze imaginaþia fiecãruia.

O umbrã veche m-a amãrât iarãºi, pentru anu-ºtiu-câta oarã: cu ce-o fi sfântul nostru folclormai prejos de temperamentala moºtenire muzicalãpopularã ibericã? Câte ritmuri au, pânã la urmã,meridionalii aceºtia? ªi ce s-ar fi fãcut fãrã vânaarãbeascã? Cum s-ar putea asemui vreodatãmelodica lor, variatã ºi nu prea, cu fantezianoastrã melodicã fãrã pereche? Avantajulbogatului... Bogãþie din înrobiri, piraterie ºigenocid cu crucea-n mânã! Au catedrale, cu miiledar în penumbra lor încã rãsunã gemetelepretinºilor eretici, schingiuiþi de inchiziþia aceleiaºiIzabele care ºi-a dezlegat punga în faþa luiColumb. Intuiþia diavoleascã a crudei regine, aveasã aducã coroanei iberice aurul unui întregcontinent. Catedrala lui Enescu ºi acum a luiGabriel Croitoru, este credinþã purã. Credinþã înmâinile unui muritor cu nume ºi har dearhanghel.

!

31TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Arhanghelul ºi CatedralaMugurel Scutãreanu

muzica

Oopþiune ce s-a dovedit inspiratã a avutregizorul Laurian Oniga de a monta clasicapiesã molierescã, Tartuffe sau Impostorul, în

studioul �Euphorion� al Teatrului Naþional din Cluj(cu premiera în 1 februarie 2013). Datoritãcondiþionãrii spaþiale, spectacolul a devenit oarecumminimalist, accentul cãzând pe actori ºi susþinândastfel cheia de lecturã regizoralã.

Oniga ºi-a conceput singur decorul, simplu,eficient-clasic-ilustrativ, cu o masã ºi scaune stil, niºtedraperii roºii, configurând o casã burghezã înlesnitã,dar ºi un tabernacol cu icoana lui Isus, semn alderivei bigote a stãpânului. Crucea aflatã pe masã ºiîngeraºii cu mîinile împreunate în rugãciune, Bibliilemembrilor familiei ºi clopotul dintr-un colþ auîntregit atmosfera intrigii. La fel, în contrast, a fostcreatã ºi þinuta protagoniºtilor, majoritatea strident-baroc-pudraþi, cu peruci ample ºi elaborate, cugesturi preþioase, snoabe, afectate, cu batiste agãþatede deget, ca niºte pãpuºi împopoþonate, în timp ce�oamenii Domnului� purtau veºminte simple ºitichii austere ºi fãceau gesturi onctuoase, mãsurate,

smerit-cumpãnite, la fel de stridente ca ale primilor.Autoarea costumelor, Cãtãlina Chirilã, a conturat cuhar caracteristicile eroilor, din detalii inteligent puseîn valoare.

Acþiunea a fost astfel amorsatã, permiþândactorilor sã-ºi potenþeze partiturile, în aceastã grilãostentativ-teatralã, jucând povestea imposturii luiTartuffe, vicleanul �credincios� dispus sã �calcestrâmb� cu soþia protectorului sãu, pe care-l ºiescrocheazã, lãsându-l, vorba ceea, calic. Oniga arenunþat la �pedepsirea� lui Tartuffe, acestarãmânând în cele din urmã victorios înmatrapazlâcuri � se poate bãnui aici ºi o trimitere laactualitate, eroul molieresc fiind un soi de arhetip alafaceriºtilor veroºi de azi.

La prima reprezentaþie mi s-a pãrut cãspectacolul nu are încã fluxul potrivit cu intenþiaregizoralã, iar �istoria� personajelor nu e îndeajunspusã în valoare, astfel cã interacþiunile dintre ele auo dozã de schematism. Tartuffe, de pildã, e maidegrabã un ºarlatan de provincie decât un maestru alimposturii, membrii familiei lui Orgon nu sunt niºte

imitatori ai etichetei de la curtea regalã, ci doarsimpli histrioni ridicoli � asta oarecum în rãspãr cuce enunþã regizorul în caietul-program (opiniiconsemnate de autoarea caietului, Eugenia Sarvari).

Dacã am avut însã impresia cã Laurian Oniga seadreseazã unui public deja familiarizat cu intrigapiesei, de aici ºi lipsa de carnaþie a personajelor, amsalutat excelente momente ale interpreþilor, aicimeritul fiind atât al actorilor Naþionalului, cât ºi alregizorului. Savuroasã e caracterizarea onomatopeicãfãcutã de Orgon lui Tartuffe (�e un om....ohohoooo.... oooo.... un Om�) ca ºi criza de nervi�temperatã� a burghezului bigot, în care DanChiorean, titularul rolului, a strãlucit. O altãsecvenþã bine pusã în valoare a fost cea în careOrgon vrea sã-ºi convingã fiica, pe Mariane (EvaCriºan, în ipostazã docil-pisicoasã, dar cu gheruþepregãtite), sã se mãrite cu Tartuffe, tentativã bruiatãgãlãgios de slujnica Dorine (Adriana Bãilescu, de untonus remarcabil aici, o prezenþã scenicã notabilã).Teatralitatea situaþiei dramatice s-a vãzut în scenelede grup, cu afectarea îngrijoratã a rudelor lui Orgon� fiul Damis (Ruslan Bârlea), imberb-arþãgos,cumnatul Cléante (Emanuel Petran), �rezonabil�, dardepãºit de evenimente, sau Madame Pernelle (IrinaWintze), mama ce gireazã poziþia lui Tartuffe ºiprostia fiului sãu. În Tartuffe, Ovidiu Criºan s-aremarcat în momentul �cuceririi� Elmirei, soþia luiOrgon (Romina Merei, cu aceeaºi bunã ºtiinþã anuanþei pe care i-am mai remarcat-o), dar a fãcut ºiun duet admirabil cu Dan Chiorean în �pantomima�semnãrii contractului de cedare a averii. Fãrã forþãmi s-a pãrut în schimb secvenþa �disculpãrii�.

În fine, un frumos crescendo marcheazã finalul,cel al evacuãrii familiei, dupã anunþul mieros-ameninþãtor al executorului Loyal (bine conturatscenic de Miron Maxim), un artificiu de regie plãcut-surprinzãtor.

Tartuffe e un spectacol agreabil, jucat cuacurateþe de actori, inteligent în �reglajele fine�, pecare cu siguranþã spectatorii �normali� îl vor gustafãrã �nodurile în papurã� gãsite de critici. Aºadar,vedeþi ºi zâmbiþi!

!

Aþi prins la ºcoalã clasele cu numãr mic deelevi? Douãzeci de elevi nu pot scãpaochiului vigilent al profesorului în decursul

unei ore. Aflaþi într-un grup restrâns, toatã lumeavede pe toatã lumea, iar atât de puþini spectatori laun experiment teatral nonverbal nu se pot sustrageinvitaþiei de a deveni parteneri de joc, antrenaþi deactorii din scenã. Aceasta e miza spectacoluluiexperiment FEED(me)BACK, pe care CompaniaPasaj l-a prezentat în ianuarie la Fabrica de Pensule.Autocaracterizatã �laborator de spectacoleexperimentale la graniþa dintre teatru, dans, muzicã,arte vizuale�, compania Pasaj amenajeazã cu acestspectacol un spaþiu de comunicare directã întrefiecare spectator în parte ºi scenã.

Maximum douãzeci ºi cinci de spectatori suntaºezaþi pe scaune în jurul unei arenedreptunghiulare, albe, faþã în faþã cu trei actori careîþi cautã privirea, te provoacã sã reacþionezi lajocurile lor. Imaginaþia audienþei e regizorul acestuiwork in progress, numit semnificativFEED(me)BACK. În englezã feedback, ºtie toatãlumea, înseamnã reacþie, rãspuns. Mai peromâneºte, Rãspunde-mi ar fi titlul ce dã ºi cheia de

înþelegere a relaþiei actorilor cu publicul. Actoriiprovoacã rãspunsul spectatorilor la mici sceneimaginare: luãm împreunã ºampanie ºi saumonfumé. Apoi, mângâiem, consolãm, empatizãm cupersonaje fãrã identitate ce ne solicitã atenþiapentru câteva secunde. Sunt mici scene ce trimit laexerciþiile studenþeºti, dar care verificã calitateaprezenþei scenice a actorilor. Mai mult, se dezvoltãîn scene ce fructificã tehnicile lui Augusto Boal, alemetodelor de intervenþie socialã cunoscute subnumele de �Teatrul Oprimaþilor�. Treptat, ne lãsãmcontaminaþi de verva ºi tempoul impus de tineriiactori Andreea Gabor, Raluca Uzunov ºi MarosánCsaba (toþi absolvenþi ai Facultãþii de Teatru ºiTeleviziune a UBB Cluj). Regizoarea AdrianaChiruþã pune în valoare personalitatea ºitemperamentul fiecãruia în parte, schiþeazãcaractere din tuºe lejere. De la un personaj la altul,trecerea se face prin mici accente de identitate:miºcãri sugerat feline, un anume mers, un accesoriude costum, o marcã sonorã nonverbalã. O privireîncurajatoare dar insistentã din partea actorilorimpune fiecãrui spectator în parte relaþia directã cupersonajele. Atenþi la disponibilitatea publicului,

actorii îi încurajeazã pe cei dornici sã intre în joc,nu îi preseazã pe cei nehotãrâþi ºi trateazãindividual asistenþa. O metodã eficientã destimulare a publicului, care parcurge înlãnþuireascenelor scurte, de doar câteva minute, ºi rãmânecu impresia cã a trãit o fantasmã în care a cãzutconvenþia celui de al patrulea perete. La final, teîndoieºti dacã ceea ce ai vãzut e real sau þi s-anãzãrit doar. Totuºi careul magic al scenei, în carepãºim pânã la urmã, la propriu, ne transformã petoþi în involuntari actori, participanþi la un joc cerenaºte în noi plãcerea ludicã de a imagina. Sceneîn doi, de la actor la spectator, amorseazã jocuri cepun în relaþie directã doi spectatori, apoi mai mulþi.Ajungem la capãtul orei de spectacol sã jucãmîmpreunã o imaginarã partidã de volei, sã ieºim dinsalã într-un alai de nuntaºi, format ad hoc, cu mirialeºi din public. Paharul de vin bãut la final e real,semn cã teatrul transformã plãsmuirile imaginaþieiîn senzaþii ºi sentimente concrete. Aºa e ºi gustulastringent al vinului roºu ciocnit de toatã lumea însãnãtatea artei.

Teatrul e comunicare, iar ultimele decenii aucãutat în variate formule sã implice participareapublicului ca element activ la acþiunea din scenã. Înlogica comunicãrii, îmi imaginez un indicator plasatla intrarea în salã care sã avertizeze: Spaþiu de jocamenajat. Publicul este rugat sã lase la garderobãpasivitatea. !

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

32 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Atenþie! Spaþiu de joc amenajatOana Cristea Grigorescu

teatru

Molière de studioClaudiu Groza

Foto Nicu Cherciu

De dansat, s-a dansat din totdeauna. Primelemiºcãri dansate ale omului au fost legate demodul în care acesta-ºi câºtiga existenþa �

vânãtor, cultivator � ele fiind ritmice. Pentru adansa ºi pentru a bate un ritm, nu este nevoie deun instrument anume. Ritmul se poate bate dinpalme, lovind o anumitã parte a corpului, lovindobiecte cu anume rezonanþã... obiecte care cutimpul s-au specializat, devenind instrumente depercuþie. Cele mai vechi instrumente muzicale ºiinstrumentele de percuþie. Ceea ce dovedeºte cãmuzica nu a fost aceea care a impulsionat dansul cidansul, acela, care a impulsionat muzica. Înconsecinþã, pe bunã dreptate, se poate afirma cãarta dansului este cea mai veche dintrea arte. �ºicea mai grea!� va adãuga imediat dansatorulprofesionist. Noi nu vom spune cã baletul este ceamai grea dintre arte. Nici cã este cea mai greadintre meserii. Dar vom afirma cu toatã fermitateacã este sportul cel mai greu. Un haltelofil trebuie sãridice greutãþi, ºi toate antrenamentele lui suntcanalizate în acest sens.un fotbalist sau unhandbalist trebuie sã fugã, sã sarã, sã facã fente, -dar trebuie sã ridice. Un gimnast îºi ridicã propriulcorp ºi jongleazã cu acesta, dar nu trebuie sã ridiceun alt corp. Un luptãtor trebuie sã-ºi învingãadversarul dar trebuie sã o facã pe ritm ºi sãzâmbeascã dulce.

Dansatorul amestecã fuga, sãriturile, ridicãturile,contorsiunile cu cel mai suav zâmbet ºi cea maiseninã expresivitate, indiferent ce este în sufletul ºimuºchii lui.

Din dans de vânãtoare ºi cules, dansulevolueazã în dans sacru, caracteristic misterelormarilor religii. Executanþii lor devin profesioniºtianume selectaþi ºi educaþi. Preoþii din Theba ºiMemphis executau dansuri mistice, dansurifunebre, dansuri astronomice. La greci, apoi laromani, preoþii zeului Marte executau dansurirãzboinice. În templele indiene � baiaderele �dansatoarele fecioare, dansau în cinstea zeului Shivaetc. Astfel apare denumirea BALET: dans artistic alecãrui figuri reprezintã un anume subiect, executatde cãtre una sau mai multe persoane, dupã omuzicã anume compusã. Apoi � compoziþiemuzicalã dupã care se executã acest gen de dans.Apoi � reprezentaþie compusã din pantomimeinterpretate muzicã. Astfel, ajungem laCOREGRAFIE � arta creãrii unui balet. Coregrafieºi nu coreografie. Cuvântul vine de la numele

insulei Cores, din Arhipelagul Egee, unde-ºi aveareºedinþa THERPSIHORE � Muza dansului.

Don Juan a sedus 1004 femei. Casanova nu s-alãsat mai prejos, cucerind tot cam atâtea. SolimanMagnificul câteva decenii la rând pretindea înfiecare noapte o fecioarã � dar nu-l punem lasocotealã întrucât, cu siguranþã, le avea pe bandãrulantã de pe poziþie de forþã.

Ibu Saud (1880-1953) de la 11 ani esteproprietarul unui numeros harem. August celPuternic era tatã a 354 de copii. Pãstrândproporþiile... teritoriale, al nostru ºtefan cel Mare �avea ºi el, acolo, 40 de copii. Însã toþi aceºtia,pãlesc pe lângã marele ZEUS � Pater Deorum �stãpânul fulgerelor ºi tunetelor. Printre nenumãratefrumuseþi, zeiþe ºi muritoare, pe care nu le-a iertat,a cunoscut-o ºi pe zeiþa memoriei � Mnemosine,fiica lui Uranus, cãreia i-a turnat nouã fete � aºa, casã-l þinã minte! Nouã zeiþe. Muze care ocroteau ºiinspirau artele ºi ºtiinþele. Cele nouã muze sunt:Clio-istoria, Euterpe � muzica, Thalia � comedia,Melpomene � tragedia, THERPSIHORE � DANSUL,Erato � Elegia, Polymnie � poezia liricã, Urania �astronomia, Calliope �elocvenþa.

Apoi dansul evolueazã, tratând subiecte dinviaþa cotidianã, apelând la sentimente de tristeþe,bucurie, urã, iubire...

Se dansa ºi se danseazã cu prilejul unorevenimente mai speciale � nunþi, sãrbãtori,petreceri... când tinerii � ºi nu numai tinerii � seadunã spre a se cunoaºte ºi prin dans, spre a seapropia. ºi dacã apropierea este reciproc favorabilrecepþionatã, se amplificã. Astfel iau naºteredansurile populare cu forme caracteristiceîndeletnicirii, temperamentului ºi aspiraþiilorgrupelor de indivizi ale diferitelor zone geografice.La popoarele de cãlãreþi ce purtau cizme ºi pintenivom gãsi dansurile ritmice, spectaculoase cu bãtãide tureci, iar la cele agrare paºi mãrunþi ºi uneoritropotiþi, legaþi de nivelul solului.

Prin dezvoltarea ºtiinþelor ºi artelor, dar mai alesdatoritã rãzboaielor de mari proporþii, aparconducãtorii. Conducãtorii de oºti. Apare clasanobiliarã, apare ceremonialul, apare Curtea. Înfruntea cãreia, prin gust ºi rafinament, se situeazãCurtea Franþei. Curtea Regalã cu ale ei dansuripompoase. Despre care ne-au rãmas documenteprecise încã de la începutul secolului al XVI-lea.Astfel Thoinot Arbeau � pseudonim provenit prin

anagramarea numelui � Jean Taboret, de la care vinenumele scãunelului taburet, ne-a lãsat o care numitãOchesographia, cu subtitlul �descierea asupratemelor prin care orice persoanã va putea uºor sãînveþe nobila artã a dansului�. Dupã care datedespre stiluri, maniere, costume, le qvem dincronici, picturã, opere literare.

Dansurile de curte se studiau cu foarte multãexigenþã ºi rãbdare respectându-se anumite reguli ºirigori. Numai un singur �reverence� menuetului sestudia luni întregi, urmãrindu-se executarea luidesãvârºitã.

În evoluþia dansului de curte apar paºi noi,forme noi orientate cât mai mult spre perfecþiuneaesteticã. Aceste evoluþii, dominate de exigenþã, tindspre profesionalism. Care impune apariþia unei noimeserii � aceea a profesorului de dans. Acesta,împreunã cu marii pasionaþi, cautã ºi pânã la urmãgãsesc, perfecþiunea în plastica ei. Însuºi Ludovic alXIV-lea este autorul a patru figuri a genului de dansce se desãvârºeºte.

Ludovic XIV � Regele Soare. Începe în 1660 sãguverneze personal într-o nouã viziune dominatã degrandoare ºi strãlucire. Dansator desãvârºit ºipasionat. În timpul lui baletul devine principalapreocupare esteticã a Curþii, montãrile coregraficeavând caracter de mãreaþã somptuozitate. �Baletuleste cel mai superb moment am mãreþiei luiLudovic XIV�, Jean Jaques Rousseau. Timp de 20de ani îºi va face plãcere ºi onoare sã întruchipezepe Apolo ºi Jupiter în diferite balete. �Nimic n-acontribuit mai mult sã-l îmbete pe Rege decâtaceastã perpetuã apoteozã a mãreþiei sale�, GustaveLanson.

În 1661 Ludovic XIV înfiinþeazã la ParisAcademia de Dans pe care o pune sub conducereaprofesorului sãu Charles Beauchamps. În aceastãºcoalã începe profesionalizarea propriu zisã abaletului. Ea elaboreazã coregrafia ºtiinþificã. Aici,maeºtri ca Beauchamps, Bicquet sau d�Olivert nuacceptã dansul la întâmplare, în forme rudimentare.Astfel începe ºlefuirea ºi perfecþionarea unor miºcãriºi genuri trecute prin filtrul raþiunii. Se stabileºte unanumit cod privind miºcarea dansantã. Se fixeazãîn tehnica baletului acele norme ºtiinþifice bazate pedeschiderea picioarelor în afarã la 90 de grade ºicele cinci poziþii. Astfel apare dansul perfect, dansulºtiinþific, dansul artificial, dansul absolut profesionalcare se numeºte Baletul Clasic. Profesorul de dansdevine Maestrul de Balet. Iar Baletul Clasic sesitueazã ºi se studiazã la fel ca oricare dintre ºtiinþe.Cu timpul apar tot felul de curente, de genuricoregrafice. Cum ar fi dansul expresionist, dansulliber, dansul liber sau conteporan etc. Practicieniiacestor genuri, însã, pentru a putea fi cu adevãratprofeioniºti, trebuie neapãrat sã aibã la bazã DansulClasic. Chiar dacã un spectacol se creazã într-omanierã în care cu tot dinadinsul sã se renunþe laorice figurã cuprinsã în canoanele clasice se va simþiimediat dacã respectivul interpret are sau nu labazã ºcoala Dansului Clasic. Va face lucrurideosebit, de efect, cu mare prizã la public, dar caamator, nu ca profesionist. Nu întâmplãtor studiulDansului Clasic s-a introdus, pe lângãantrenamentele specifice în patinajul artistic ºigimnastica de performanþã � atât în cea sportivã câtºi în cea artisticã. ºi pentru cã la Curtea Franþei aînceput totul, denumirile, pe plan mondial, înDansul Clasic, sunt în limba francezã. Astfel,dansatorii profesioniºti din lumea întreagã, în salade balet se pot îneþege perfect.

!

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Terpsihore - Arta DansuluiAlexandru Iorga

balet

Iconoclastul Haneke a ales parcã sã portretizezebãtrâneþea la limita conformismului. Degradare,neputinþã, împovãrare, surpare � o disperare surdã

peste criza cronicã a demnitãþii ultragiate. Tonalitatea euniversalã, chiar dacã filtratã de o neobiºnuitã politeþeurbanã ºi intelectualã (personajele sunt venerabilimuzicieni parizieni) ori cu bemolul unei temeiniceafecþiuni de-o viaþã. Deznodãmântul însuºi e, de dataaceasta, previzibil. Atâta solicitudine, atâta rãbdare,atâta compasiune în fond, nu puteau conduce decât laeutanasia din dragoste. Toate motivele concurã, darmai ales respectul pentru un statut uman acumsubminat ireversibil. A curma suferinþa celei iubite, acurma umilirea sa senilã în ochii celor care cândva ocinstiserã, a opri absurdul unei relaþii care devineimposibilã prin inconºtienþa unuia, iatã aproape odatorie moralã. Michael Haneke aparent nu oferãnimic nou dezbaterii actuale asupra eutanasiei.Înmulþeºte în schimb argumentele, cu impresia dedezinteres faþã de coerenþã: ridicolul înmormântãrilorpostmoderne, combinaþia hilarã de elevaþie artisticã ºicotidian pragmatic, de iubire ºi infidelitate (o fiicãmuzicianã cu preocupãri de broker ºi dependentã deun soþ cam adulterin), mondenitatea intrinsecã aconsumului contemporan de artã (scena concertuluiplus cea a forfotei din foaier). Tabloul general amestecãplanurile, pe mãsura confuziei ºi improvizãrii înconfruntarea cu moartea a contemporanilor. Darnuanþele nu sunt de trecut cu vederea. O adolescentãcare propune Yesterday ca audiþie funebrã e totuºi maiprovocatoare în autenticitatea sa decât preferinþapentru Highway to Hell (unul din hiturile de laînmormântãrile britanice, dupã statistici); în schimb,urna cu cenuºa incinerãrii plasatã într-un mormânt de

dimensiuni umane obiºnuite nu e decât rezultatul �demn de reflecþie pentru o minte criticã � al uneimode. Ceea ce nu poate sã nu atragã atenþia e raportuldintre o politeþe interiorizatã, mostra unui etos rafinat,ºi lipsa oricãrei perspective creºtine. Singura religie aprotagoniºtilor pare arta, prelungitã într-o delicatãcivilizaþie a solicitudinii binevoitoare. Viaþa celor doistã sub semnul unei estetici aparte, sublimarea datoratãvârstei conjugându-se (ca într-o analogie) cu cea ameºteºugului artistic. Regizorul austriac alege în acestsens un anumit minimalism al mijloacelor: majoritateacadrelor sunt fixe, toate sunt interioare (chiar ºi cel dinautobuz). Cromatica e implicit una în tonuripreponderent reci (albastrul veºmintelor, de exemplu),dominatã de obscuritate (coridoare umbroase, colþurislab luminate, nopþi). Miºcãrile sunt cumpãnite (înciuda infirmitãþilor, nu sunt dizgraþioase), chipurile auo expresivitate interiorizatã (chiar ºi uºoara exoftalmiea lui Jean-Louis Trintignant denotã o contenitã mirare),dialogurile sunt în general limitate (fiica interpretatã deIsabelle Huppert e doar contrapuncticã, cu logoreea eiuºor zãnatecã). E o bãtrâneþe frumoasã, de oconcentratã alchimie sufleteascã, surdina neputinþelorrelevând chiar o fineþe altfel imperceptibilã în firesculei. Dar þesãtura e atât de fragilã încât degradareafiziologicã sfârºeºte prin a o sfâºia. În Pianista, Hanekeexplorase proximitatea ambiguã a artei ºi perversiunii.În Amour, trece în extrema cealaltã, preocupându-se dedivorþul dintre artã ºi decreptitudine. Desigur, contextulmoral e diferit, nemaifiind vorba de un gest liber, ci dereacþia la inevitabilul morþii, de confruntarea cu unduºman dinainte victorios. Dar de ce iubirea trebuie sãducã la eutanasie? E durerea (fizicã, dar ºi existenþialã)atât de inesteticã, încât sã nu mai poatã fi integratã

unui gest de iubire sacrificialã? Fiindcã jertfa nu e atâta soþului rãbdãtor, ci a soþiei, pendulând între frica dea-ºi pierde demnitatea proprie ºi lãsarea în grijaceluilalt. Din prea mult rafinament sufletesc, eticulpierde în faþa unei estetici consolatoare. De fapt, nuarta ca atare seduce în acest caz, ci o civilizaþieestetizantã, care valorizeazã inedit consumismulcultural. Filmul lui Haneke ar fi putut prelua titlul luiThomas de Quincey: Despre omor considerat ca unadintre artele frumoase. Fiindcã eutanasia devine astfelîncununarea unei vieþi desãvârºite estetic. Careseamãnã, în acest context, cu o sinucidere asistatã.Cãci uneori (chiar deseori) momentul potrivit � pentruun asemenea gest radical � poate fi ratat. Camus n-afost suficient luat în serios: problema sinuciderii(filosofice) e crucialã. Una din scenele filmului, staticãca majoritatea, dar ºi mutã ºi aproape imobilã (fiicapriveºte pe fereastrã spre oraº, iar în spatele perdelei sedistinge, foarte discret un autobuz, care un timp seopreºte), aminteºte de Antonioni (cel din Eclipsa, cuprecãdere), ceea ce dã o altã perspectivã unei altfelaparent banale apologii a eutanasiei (precum, printrealtele, Il y a longtemps que je t`aime al lui PhilippeClaudel). De fapt, omorul/eutanasia rãmâne semnulunei rupturi, al unei despãrþiri. Specificã lui Haneke,inefabila subversiune rãstoarnã de aceastã datã oevoluþie altfel de neclintit în aparenta ei legitimitate(datorate unei mai încâlcite alianþe dintre etic ºiestetic). O scenã mai enigmaticã (spre finalul filmului)concentreazã dilema metafizicã: bãtrânul vâneazã unporumbel ce tot se insinua pe fereastra lasatã deschisã.Îl prinde o clipã (învãluindu-l cu o pãturã � o posibilãmetaforã a întrupãrii unui suflet), dar doar pentru a-lmângâia. Moartea poate fi astfel privitã ca o eliberare(platonician vorbind) de servituþile trupeºti. Dar acelfugitiv gest de tandreþe trimite ºi la altceva: cel iubit nupoate fi reþinut lângã noi decât preþ de o mângâiere.Mai mult ar însemna sã-l þinem captiv ºi sã-i facemrãu. Suferinþa rãmâne însã o tainã, ireductibilã la oricâtde rafinata raþiune. Fie cã suntem creºtini ori nu.

!

Fãrã a fi neapãrat inovator, Michael Haneke esteun regizor iconoclast �cu mãsurã� (un iconoclast�pragmatic�), lipsit de complexe, cu o largã

mobilitate tematicã: de la frisoanele cu accente horrordin Jocuri periculoase (Funny Games, 1997), trece cudezinvolturã la demersul (aproape) sociologic din Codnecunoscut (Code inconnu: Récit incomplet de diversvoyages, 2000) sau la studiul clinic al unei sexualitãþimai mult sau mai puþin morbide din Pianista (Lapianiste, 2001, ecranizare a romanului omonim alviitoarei nobelizate Elfride Jelinek). Ascuns (Caché,2005) este un studiu despre condiþia umanã, delocmãgulitor: cu toþii avem ceva de ascuns, ceva de carene este ruºine, ceva ce regretãm, o vinã mai mult saumai puþin concretã, am vrea, uneori, sã dãm timpulînapoi ºi sã reparãm greºeala; pentru toþi vine o vremea scadenþei ºi, mai ales, existã cineva/ceva de caredepinde destinul nostru, cineva/ceva care nesupravegheazã miºcãrile, faptele, erorile, cineva/cevacare se joacã, serios ºi grav, cu liberul nostru arbitru.Panglica albã (Das weiße Band � Eine deutscheKindergeschichte, 2009) a fost interpretat ca un filmdespre inocularea germenilor nazismului, asemeniOului de ºarpe al lui Ingmar Bergman (The Serpent�sEgg, 1977), dar este mai degrabã un film despreputerea ºi insinuarea în fiinþa umanã a rãului în starepurã, �necontaminat� ideologic. Am amintit (doar)aceste cinci titluri dintr-o filmografie mai bogatã, dintr-un motiv obiectiv: au rulat pe marile noastre ecrane, ºi

dintr-unul subiectiv: sunt singurele filme ale luiHaneke pe care le-am vãzut.

La prima vedere, ai spune cã Iubire (Amour,Franþa / Austria / Germania, 2012; sc. ºi r.: MichaelHaneke; cu: Jean-Louis Trintignat, Emmanuelle Riva,Isabelle Huppert), cel mai recent film al lui Haneke,distins cu Palme d�Or la Cannes anul trecut (al doileadupã cel obþinut pentru Panglica albã) nu se înscrie însfera preocupãrilor regizorului austriac, respectiv amilitantismului sãu social ºi, potrivit unui tânãr criticromân, a �sãnãtoaselor lui idei de stânga în prezentuldominat de capitalism ºi globalizare� (Adrian ªerban).Este o falsã impresie pentru cã, dincolo de povesteapropriu-zisã, a cuplului de octogenari parizieni a cãrorviaþã tihnitã este rãvãºitã, scoasã din matcã, datã pestecap de o operaþie nereuºitã în urma cãreia femeiarãmâne în cãrucior, paralizia avansând ireversibil,Haneke tot despre alienare vorbeºte, tot despredezumanizarea, la fel de ireversibiã ca boalaprotagonistei, a societãþii consumiste în care trãim.Relevant este dialogul dintre fiicã ºi mamã, de faptmonologul fiicei, mama nemaiputând articula decât cugreu cuvinte disparate, aparent fãrã sens. Þinându-imâna între palmele sale ºi abia reþinându-ºi plânsul,fiica îi vorbeºte muribundei despre ce? Despre bani!Despre investiþiile pe care ea ºi soþul intenþioneazã sãle facã, despre criza de pe piaþa imobiliarelor, desprecriza din lumea afacerilor... La atât se reducecomunicarea interumanã azi. Impactul este cu atât

mai puternic cu cât într-un moment de slãbiciune fiicaîi mãrturiseºte tatãlui: �Când eram micã vã auzeamcum faceþi dragoste ºi eram fericitã: ºtiam cã vã iubiþiºi credeam cã vom fi mereu împreunã...� Existã otandreþe aproape insuportabilã în aceastã frazã, repedeînnãbuºitã însã de ferocitatea cotidianului. Dupã cumtot de o tandreþe nãucitoare, la limita melodramei,este secvenþa ce premerge gestul disperat al soþului.Acesta îi povesteºte bolnavei o întâmplare dincopilãrie, iar cuvintele ºi mângâierile lui afectuoase oliniºtesc, gemetele înceteazã ºi umbra unui zâmbet,putem bãnui cã de fericire, îi lumineazã chipul,moment în care soþul o înnãbuºã cu perna...

Film intimist, de camerã, practic în douãpersoanje, Iubire este, dincolo de orice interpretãri maimult sau mai puþin �abisale�, în primul rând un filmdespre bãtrâneþe, despre decrepitudine, despre sfârºituldeloc încântãtor al omului ca persoanã, ca individ.Rutina, inerþia, resemnarea, acceptarea seninã (sau nu)a unei stãri de fapt � care se accentueazã odatã cuvârsta � totul poate fi spulberat într-o clipã ºi �ieºireadin scenã� poate deveni un coºmar. Pare banal, darcred cã asta e esenþa filmului lui Haneke: finitudineafiinþei umane la propriu, în sens fizic. Un fel deMoartea domnului Lãzãrescu mai elegant, dar ºi mairadical.

Dupã ce a realizat peste douãzeci de filme,septuagenarul Michael Haneke rãmâne unul dintre ceimai interesanþi ºi mai viguroºi regizori contemporani,care refuzã compromisul sau comoditateaautopastiºãrii, atât de frecvente chiar la case... maimici.

!

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

34 TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

film

Iubire /AmourIoan-Pavel Azap

Despre omor considerat ca unadintre artele frumoase

Cãtãlin Bogdan

Quentin Tarantino revine pe ecrane cu apatra poveste în care partea slabãconsemnatã în istorie ajunge sã fie

rãzbunatã imaginar pentru durerile reale pe carele-a contabilizat. Beatrix Kiddo e super-eroulfeminin care taie cohorte de bãrbaþi plãtiþi sã oucidã, în Kill Bill; fetele powerpuff din DeathProof au grijã ca ucigaºul Mike McKay (soþulabuziv sau violatorul din realitate) sã fie pus lapunct definitiv; capii celui de-al Treilea Reich sîntridicaþi în slãvi, la propriu, de o trupã demercenari evrei ºi americani în InglouriousBastards; iar sclavul afro-american Django devineimaginea unei rãzbunãri post-factum a celorprihãniþi (bãºtinaºi ºi afro-americani) în istoriaStatelor Unite de pistolarii civilizatori albi.

Ca orice film semnat de Quentin Tarantino,Django Unchained abundã în situaþii spumoase,mãrcile obiºnuite ale autorului american �dialogul inteligent, violenþa extremã ºi extrem debine coregrafiatã � fiind ºi aici bine dozate ºitrecute printr-un filtru postmodern ale cãruirepere sînt pastiºa, parodia, prefabricarea sauintertextul.

Tarantino reuºeºte sã punã spectatorii în faþalãzii cu cowboy ºi indieni de plastic, pe care îiaranjeazã în aºa fel încît mãcar o datã, dupãsecole de istorie realã ºi dupã jumãtate de secolde western clasic american, cei din faþa ecranuluisã îºi doreascã din tot sufletul ca întîmplãrile sãcapete alte coordonate decît cele obiºnuite. ªiceea ce transformã vizionarea într-o încîntare aochiului ºi a minþii, deopotrivã, este caracteristicape care o au filmele postmoderne reuºite � toatejoacã la douã capete ºi niciunul dintre acestecapete nu este pierzãtor. ªi la Lynch, ºi la fraþiiCoen ºi la Tarantino, dincolo de simpla acceptarea unui fir epic palpitant, dincolo de vizionarea

filmului ca poveste, se deschide un alt tãrîm,acela al povestirii, al modului în care autorulistoriseºte, filtrul postmodern re-întorcîndneîncetat ironia dulce a autorului tocmai asupraproiectului urmãrit în sala de cinema.

Lucru care, în cazul de faþã, într-o primãinstanþã, e anunþat încã din titlu, prin dublul senspe care îl transmite termenul dezlãnþuit: Django edez-lãnþuit, scos din robie; Django e dezlãnþuit,nãvalnic, impetuos. O situare susþinutã din start,odatã cu genericul filmului. Grafica pastiºeazãwesternurile spaghetti ale anilor �60, lucruamendat constant prin derularea datelor scrise pegeneric conform ritmului dictat din banda sonorãa filmului. Unde cîntecul compus de Luis Bacalovrelateazã zbuciumul sufletesc al celui ce va fierou în acest film ºi, prin ceea ce relateazã, faceºi un rezumat (avant-la-lettre) al evenimentelor (cevor fi) vãzute de spectator.

La Tarantino, cheia de construcþiepostmodernã are drept rezultat o complicitatecaldã între autor/film ºi spectator, care aici sevede cel mai bine în secvenþa în care Django îºirecîºtigã dreptul la rãzbunare ºi demnitate. Felulîn care îi prosteºte pe cei care ar fi trebuit sã-lescorteze spre carierele morþii e atît de superficialconstruit, cei trei gardieni se lasã atît de uºorpãcãliþi încît e imposibil sã îi iei în serios în cheierealistã. Prin precaritatea realistã a acesteisecvenþe, Tarantino evidenþiazã copilul visãtorexistent în fiecare spectator, gata oricînd sã îºiinvesteascã toate resursele pentru a construi joculperfect, care nu respectã nici condicile oficiale,nici logica lui suspension of disbelief, ci numaipura plãcere de a visa cu ochii deschiºi. ªi tocmaifiindcã spectatorul îºi recunoaºte condiþia,gratuleazã conceptul lui Tarantino printr-ocufundare completã în joc. Un joc în care ºtie toþi

termenii, tocmai de aceea nu conteazã cãdinamita a apãrut un deceniu mai tîrziu faþã detimpul acþiunii de pe ecran, sau cã Für Elise va fipublicatã ºapte ani dupã clipa în care einterpretatã în film; totul e posibil, chiar ºi unduet între 2Pac ºi James Brown, care mitraliazãistoria genului western aºa cum Django îºimitraliazã oponenþii. În acest duet vedem (într-oreplicã ironicã, bineînþeles) adevãrata staturã apersonajului imaginat de Tarantino: cîntecul seîncheie cu o chemare profeticã adresatã deDjango � Expect me, nigger, like you expect Jesusto come back!

Cînd Paul din Funny Games face cu ochiulcelor din salã, Haneke atenþioneazã spectatorulasupra uºurinþei cu care el, autorul de cinema,poate reconstrui optica privitorului în timpul unuispectacol, dacã doreºte. Privitorul realizeazã cã peecran e doar un film în care e clar cã autoruldicteazã cursul poveºtii, conform intereselor sale(spectatorul fiind chemat sã îºi judece condiþiaatunci cînd cel care dicteazã în cinema e sistemul,conform politicii sale dominante); ºi, totuºi,privitorul sperã cã va vedea rãzbunatã situaþia ºicã ordinea va fi restabilitã prin pedepsireatinerilor cãlãi. Tarantino merge pe cealaltã cale,calea Tom ºi Jerry, în care cel slab, cel prigonit,iese învingãtor, spre bucuria privitorului care selasã condus pe acest drum de autorul-prieten pecare îl întîlneºte în sala de cinema. Reverenþa clind�oeil pe care autorul o face în faþa spectatoruluifiind zîmbetul tip Woody Woodpecker pe care-lafiºeazã Django cînd se întoarce cãtre iubita sa (ºicãtre spectatorii din salã), care aplaudã, imediatce conacul familiei Candie explodeazã, curmîndvorbele bãtrînului Stephen, vorbe prin carepersonajul actual repetã cuvintele lui Tuco dinultima secvenþã a lui The Good, The Bad andThe Ugly.

!

Cu ocheadele lui Tarantino la adresaIstoriei ne-am obiºnuit de la Ticãloºifãrã glorie, unde corozivul cineast

american pune capãt conflagraþiei mondialecu aproape doi ani înainte ºi unde toþi lideriinaziºti pier pe altarul cinematografului.

Recentul Django dezlãnþuit repune în dis-cuþie nedemocratica relaþie instauratã, de maibine de un secol, între albii ºi negrii StatelorUnite, din pricina cãreia va ºi izbucniRãzboiul Civil, cunoscut ºi sub numele deRãzboiul de Secesiune. Un western, metamor-fozat dupã locul acþiunii, în southern, prop-une spectatorului urmãtoarele întâmplãri. Unvânãtor de recompense, ce acþioneazã subacoperirea unui dentist ambulant (dr. KingSchultz, jucat de Christoph Waltz � colonelulLanda din Inglorious Bastards), cautã perãufãcãtorii denumiþi fraþii Brittle, pe care nu-ipoate gãsi decât cu ajutorul sclavului Django(Jamie Foxx). Acesta e eliberat ºi va deveni, larândul sãu, vânãtor de recompense,recunoscând cã ,,sã omori albi ºi sã maiprimeºti bani, cum sã nu-þi placã?� Alãturi dementorul sãu, Django va porni în cãutarea ºi

recuperarea iubitei sale soþii, violate ºi închisepe plantaþia rãului Calvin Candie (excelentjucat de Leonardo DiCaprio). Un motiv înplus, în declanºarea aventurii, este numeleacestei soþii, Broomhilda (Kerry Washington),care naºte nostalgii mitologice ariene în sufle-tul pragmaticului dr. Schultz. Mãcelul termi-nat în incendiul colosal din finalul filmuluiInglorious Bastards este o glumã faþã definalul din Django, apoteotic, strãlucitor,sangvin, exploziv.

Dacã una dintre paradigmele scenariuluilui Tarantino, premiat, de altfel, cu Globul deAur, dar ºi cu ºanse la Oscar, este rãzbunarea,nu mai puþin adevãrat este faptul cã, chiarrasismul este luat peste picior, este drept încheie caricaturalã, precum în secvenþa cuurmãritorii aparþinând Ku-Klux-Klan-uluiprovincial, care au nenorocul sã înfrunte pecei doi amatori de recompense. Coada detopor a rasei albe, Stephen, este interpretatãde Samuel L. Jackson, autentic în opþiuni dic-tate de analfabetism politic. ªi aici se poatedescoperi o nuanþã ironicã la adresa opor-tunismului celor vânduþi ºi cumpãraþi pentru

calitatea forþei de muncã. Tarantino nupolemizeazã cu Istoria, doar o face mai acce-sibilã, în detaliile ei uneori macabre, uneorivulgare, construite mereu pe antagonisme ire-ductibile (naziºti-evrei în Inglorious Bastards,albi-sclavi negri în Django Unchained).

Construcþia filmului, destul de lung, dealtfel, nu duce lipsã de flash-back-uri demon-strative, de inserturi explicative, de ocheadeapãsate adresate spectatorului amator dedelicii cinefile. Trimiterile la westernurilespaghetti sau la parodiile lui Mel Brooks suntsurprinzãtoare ºi elocvente semne de punctu-aþie într-o extrem de elaboratã operã de refer-inþã a cineastului american.

Dacã Django, asemãnãtor filmelor prece-dente, face apel la folclorul cinemtografiei înîntreg corpus-ul ei, nu este mai puþin adevãratcã violenþa, ca laitmotiv, rãmâne un, poate,inspirat semnal de alarmã pentru chiar vio-lenþa care domneºte în contemporaneitate,cetãþeni înarmaþi pânã în dinþi, masacre laºcoli, prezenþa rãzboaielor planetare etc.Formã de catharsis sau lecþie de cinema, darcinematograful însuºi este o rafinatã formã decatharsis. ªi, cine mai bine decât QuentinTarantino îl slujeºte cu mai multã credinþã înautenticitatea lui. Iar Fellini a murit de mult�

!

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

35TRIBUNA � NR. 251 � 16-28 februarie 2013

Cowboy ºi indieni de plasticLucian Maier

Tarantino ºi aventura în ficþiune sau istoria revizitatã

Cãlin Stãnculescu

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notes

ªtefan Manasia Origami cu reviste de culturã 2

editorial

Mircea Arman Discipolii lui Gogu Rãdulescu ºi

Noua Tribuna 3

dosar

Constantin Barbu De ce este nevinovat Slavici în

Dosarul 1138/1916 4

Cristina Tãtaru Despre zãbavã 9

cãrþi în actualitate

Irina Petraº Simona Sora sau oglinda ºi drumul 10

ªtefan Manasia Anti -"virusul valah al poveºtii" 11

ortodoxia

Constantin Cubleºan Pastorala ca eseu teologic 12

poezia

Florin Costinescu 14

proza

Nicolae Iliescu Destinul se depune torenþial ºi

ranchiunos (II) 15

interviu

de vorbã cu Alex ªtefãnescu "Pentru mulþi

am devenit inamicul public nr. 1" 17

comentarii

Isabela Vasiliu-Scraba Despre lipsa individualizãrii

în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc Pe strada

Mântuleasa 20

Vasile Muscã Profesorul de gândire 22

ipote(nu)ze

Vasile Gogea Luca Piþu - un "cariu" al "limbii de

lemn"! 23

filosofia dreptului

Andrea Annamaria Chiº Despre etica scrierii juridice 24

eseu

Jovan Drehe Logica ºi moartea 25

traduceri

Roberto Bolano Câinii romantici 26

metaforele nordului

Flavia Teoc Corbul - întâiul chemat la ospãþul

trupului 28

din expoziþii

Oana Cristea Grigorescu Puterea curativã a artei 28

excelsior

Jean-Paul Michel Despre Hölderlin (III) 29

sport & culturã

Demostene ªofron Federaþia Internaþionalã de Tenis

la ... 100 de ani ! 30

muzica

Mugurel Scutãreanu Arhanghelul ºi Catedrala 31

teatru

Oana Cristea Grigorescu Atenþie! Spaþiu de joc

amenajat 32

Claudiu Groza Moliere de studio 32

balet

Alexandru Iorga Terpsihore - Arta Dansului 33

film

Ioan-Pavel Azap Iubire /Amour 34

Cãtãlin Bogdan Despre omor considerat ca una

dintre artele frumoase 34

Cãlin Stãnculescu Tarantino ºi aventura în ficþiune

sau istoria revizitatã 35

Lucian Maier Cowboy ºi indieni de plastic 35

din lirica universalã

Traduceri de Cristina Tãtar 36

din lirica universalãsumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei � trimestru, 36 lei � semestru, 72 lei � un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei � trimestru, 54 lei � semestru, 108 lei � un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

WWiilllliiaamm BBllaakkee Trandafirul bolnav

Boleºti, trandafir!Cel vierme ascuns,Ce-n noapte pe aripiDe vifor e dus,

Culcuºu-þi aflãDe desfãt purpuriuºi sumbru-i amorTe ucide de viu.

(din Songs of Experience)

RRoobbeerrtt FFrroosstt Oprind lângã codru, într-oo searã cu ninsoare

Al cui i-ãst codru, cred cã ºtiu.Dar stã în sat. ªi e târziu.N-o sã mã vadã-acum, oprind,Sã-i vãd pãdurea-nzãpezind.

Cãluþul poate mi-e miratCã ne-am oprit afar� din sat.De-o parte-i tãul îngheþat,De alta codrul... ºi, din leat,E cel mai negru înnoptat.

ªi zurgãlãul ºi-a smucit,Sã-ntrebe dacã n-am greºit.ªi-alt sunet nu-i; doar vânt uºor,Fulgi fâºâind cad lin, în zbor.

E codru-adânc... Sur... Liniºtit...Dar mai am multe de-mplinit,ªi mult de mers pân� la-aþipit,Da, mult de mers pân la-aþipit...

RRaaiinneerr MMaarriiaa RRiillkkeeZi de toamnã

E vremea, doamne. Vara-a fost prelungã.Pe-un ceas de soare umbra îþi mãsoarã,ºi lasã vântul pe câmpii sã plângã.

Las'sã se coacã fructele din ceaþã;Mai dã-le douã zile-n toi de soare,Zoreºte-le la pârg; din vinul tareSã sorbi, avid, ºi ultima dulceaþã.

De-acum, cel fãr'de casã, nu-ºi mai face,Cel care-i singur, singur va sã fie,Veghind, citind, scrisori prelungi va scrie,ºi pe alei, încolo ºi încoace,Va rãtãci, când frunza va sã vie.

JJ..VV.. CCuunnnniinngghhaamm (fãrã titlu)

Când am sã-mi pierd pãrerile de rãuªi o sã uit cã-s muritor ºi eu,Când eu, ce cred în astea, voi fi scrum,N-oi mai dori tot ce doresc acum. ªi voi, ce unde sunt vedeþi mereu,Nu mã-ntrebaþi de nume. Nu e eu.

Traduceri de Cristina Tãtaru

!