Balneo-fizio-terapie

Note de curs pentru o bun practic n activitatea de medicin fizic i de recuperare & balneoclimatologie

Conf. Univ. Dr. Olga SURDU Universitatea Ovidius Constana, Sanatoriul Balnear i de Recuperare Techirghiol

As. Univ. Dr. Traian Virgiliu SURDU,

ROMANIA MINISTERUL EDUCAIEI I CERCETRII TIINIFICE

UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANA B-dul Mamaia 124, 900527 Constana

Tel./Fax: 40-241- 606467, 618372, 511512 E-mail: rectorat2@univ-ovidius.ro Webpage: www.univ-ovidius.ro

1

CUPRINS CUVNT NAINTE Pag 3 CATEVA REPERE ISTORICE ALE BALNEOLOGIEI Pag 6 MEDICINA BALNEARA IN SECOLUL XXI Pag 11 FACTORII TERAPEUTICI NATURALI Pag14 CLIMA Pag 14 APELE MINERALE Pag 16 Crenoterapia Pag 17 Exploatarea i comercializare a apelor minerale naturale Pag 18 Lacurile terapeutice. Cura extern cu ape minerale Pag 19 Vectorul termic Pag 20 Raporturi termice si circulaia periferic de termoreglare Pag 21 Caracteristicile rspunsurilor fiziologice la aplicaia factorilor termici

Pag 22

Vectorul mecanic Pag 23 Vectorul chimic Pag 24 Reactivitatea cutanat, neuro-endocrino-metabolica si imuna Pag 25 Reguli generale pentru aplicarea balneoterapiei Pag 26 Dotrile necesare seciei/departamentului de balneoterapie i msuri de supraveghere (microbiologic i biochimic) a resursei terapeutice

Pag 28

NMOLURILE Pag 30 Alte proceduri termoterapice folosite n serviciile de recuperare i medicin fizic i dotrile specifice

Pag 32

Ali vectori fizici folosii n reabilitare n staiunile baneare Pag 33 CURA BALNEARA PROFILACTICA Pag 37 Cura heliomarin Pag 39 CURA BALNEAR TERAPEUTIC Pag 43 Domeniile de patologie/profilaxie potenial beneficiare ale curei balneare (asistena de specialitate RMFB

Pag 43

Contraindicaii generale pentru curele balneoclimatice la aduli i vrstnici

Pag 45

CURA BALNEAR DE REABILITARE Pag 47 BIBLIOGRAFIE Pag 50

2

CUVNT NAINTE Cunoscui i folosii nc din antichitate, factorii terapeutici naturali, par a

nu-i fi dezvluit nc toate valenele i virtuile terapeutice. Complexitatea i

diversitatea compoziiei lor biochimice, inter-relaiile dintre componentele lor,

efectele fiziologice i terapeutice (numeroase si ele) i mecanismele prin care sunt

produse (sistemice si nespecifice), fac aproape imposibil demantelarea lor conform

cu cerinele medicinii bazate pe dovezi, motiv pentru care asupra factorilor terapeutici

naturali persist aura de mister, miracol, pe care oamenii o caut pentru vindecare,

uneori ca ultim speran.

Din aceste motive (succint enumerate) definirea procedurilor de diagnostic si

terapie in conformitate cu clasele utilizate n ghidurile de practic medical,

recomandat de ctre CMR n 20021 nu poate fi aplicat i n practica balnear. Fr

indoial c unele proceduri balneo-fiziatrice sunt ncadrabile:

n clasa I electrostimularea functionala in recuperarea suferintelor neuronului

motor central sau stimularea electric transcutana in terapia durerii;

n clasa II pentru ca pot suscita divergene de opinii i prin aceasta sunt

candidate la clasa IIa peloidoterapia ca tratament patogenic in artroze sau la

clasa IIb: aplicatiile curentilor de medie frecventa cu efect antiinflamator sau a

ultrasunetelor cu efect decontracturant;

in clasa III de proceduri diagnostice/terapeutice sunt putine exemple din domeniul

balneo-fizio-terapiei pentru ca doar necunoasterea sau/si incorectitudinea

indicatiei le pot transforma in ineficiente sau chiar nocive.

Cercetarea tiinifica in domeniu, dei consistenta si de actualitate este puin

cunoscut ntruct publicarea/comunicarea rezultatelor este puin direcionat ctre

specialitile beneficiare: reumatologie, neurologie, neurochirurgie, cardiologie,

nefrologie, dermatologie, etc i mai degrab ctre cercurile restrnse ale sectoarelor de

lux: spa, wellness, body shaping, antistres, etc.

1.DEFINIREA CLASELOR UTILIZATE N GHIDURILE DE PRACTIC MEDICAL Clasa I - Acceptarea general a utilitii i eficienei unei proceduri diagnostice/ terapeutice Clasa II - Divergene de opinie asupra utilitii i eficienei unei proceduri diagnostice/ terapeutice Clasa IIa tendina opiniilor este n favoarea procedurii Clasa II b tendina opiniilor este mai puin favorabil procedurii Clasa III - Acceptarea general a inutilitii unei proceduri diagnostice/ terapeutice care, n unele situaii, poate fi chiar duntoare

3

Lucrrile tiinifice trimise publicaiilor dedicate specialitilor medicale

consacrate (deja amintite ca beneficiare) sunt redirecionate ctre medicina

alternativ, complementar. Trebuie subliniat faptul ca balneologia bazata pe dovezi este un deziderat aproape iluzoriu datorita imposibilitii realizrii studiilor dublu-orb

placebo controlate, imposibilitate generata de unicitatea si complexitatea fiecrui

factor terapeutic natural. Se adaug la aceasta amplasamentul staiunilor balneare, la

distanta de universiti si centre/instituii de cercetare si costurile legate de aspectul

hotelier. (1)

Pe plan internaional, n momentul actual se fac reevaluri ale studiilor

realizate in balneologie, metaanalize, pentru a demonstra pe baze statistice c exist o

balneologie bazat pe dovezi (evidence based balneology) n acest scop autorii

investigheaz bazele standard de date medicale: Medline, Embasse, Database, Pedro,

PubMed i Registrul studiilor controlate Cochrane, analiznd lucrrile i studiile

nregistrate prin prisma cerinelor medicinii bazate pe dovezi.

Cutnd n bazele de date lucrri referitoare la efectele fiziologice ale

balneoterapiei, Pal Geher a identificat puin peste o mie de articole n intervalul 1966-

2006, iar din acestea doar o sut treizeci i opt conineau rezultate originale referitoare

la diverse modaliti terapeutice.

Studii clinice referitoare la eficacitatea balneoterapiei n suferinele de tip

artrozic sunt i ele foarte puine: dou metaanalize, trei studii dublu-orb controlate,

cincisprezece studii asupra eficacitii balneoterapiei n artrozele de genunchi i old

i un singur studiu cost/eficien.

Se mai gsesc n aceste baze de date cinci studii fundamentale referitoare la

efectele balneoterapiei asupra citokinelor proinflamatorii, nivelului plasmatic al

cisteinei, condrocitelor, nivelului plasmatic al endorfinelor i al radicalilor liberi. (2)

Ancorarea strvechii balneologii n medicina modern este justificat de:

transversalitatea, respectiv abordarea holistic bio-psiho-medical i

socio-economic ct i de inter- i multidisciplinaritatea ei, intind spre medicina

integrativ - deziderat actual de la Hippocrates pn n zilele noastre;

4

contribuia calificat, profesionist la asigurarea/creterea calitii

vieii pacienilor noti prin mijloace specifice, adresate unor obiective precise,

identificate prin evaluare;

Transversalitatea, legat i de calitatea vieii, dimensiunea psiho-social i

economic i, mai ales, vrsta in continu cretere a potenialilor beneficiari ai

curei balneare, apropie in prezent, dou specialiti medicale prin care ara noastr

a cunoscut pe plan internaional remarcabile performane: recuperarea, medicina fizic

i balneoclimatologia si respectiv geronto-geriatria. Trebuie subliniat, i nu in ultimul

rnd faptul c Romnia este ara care - cu remarcabilul su potenial balnear - a

fost in a doua jumtate a secolului trecut una dintre principalele promotoare i

totodat destinaii pentru turismul de sntate balneogeriatric. n privina geronto-

geriatriei amintim doar faptul c prin persoana Acad. Prof. Dr. Ana Aslan i a

echipei sale, Romnia este tara care a fondat (1952) primul institut de specialitate

i prima ar care a produs medicamente biotrofice/gerontoprotectoare cu rezultate

recunoscute internaional. (3)

Modul de viaa contemporan solicit aproape imperios pstrarea tezaurului

balnear constituit din aproximativ 30% din resursele terapeutice naturale din Europa.

5

CATEVA REPERE ISTORICE ALE BALNEOLOGIEI

Bolile au aprut odat cu omul, care instinctiv i-a alinat suferinele cu

elementele care l nconjurau: apa, mineralele, plantele. Natura a fost prima care a

oferit ajutor omului aflat in suferin, fiind primul medic si primul remediu terapeutic.

Este greu de apreciat de cnd dateaz balneoterapia pentru c dovezi arheologice din

epoca bronzului au fost descoperite lng izvoare calde n Frana i n spaiul fostei

Cehoslovacii. Legendele celtice atribuie descoperirea izvoarelor de la Bath primilor

regi.

n credina multor popoare din antichitate: peri, babilonieni, egipteni, greci,

romani, scldatul n izvoare sau ruri avea rol purificator spiritual i protector sau

vindector al trupului.

In arsenalul medical oferit de natur, apa i-a ctigat, prin tradiie un

binemeritat loc pentru c:

este cel mai vechi remediu, nici un altul nu a avut o via mai lung;

se poate administra pe cale digestiv (ingestie, clisme), respiratorie

(inhalaii i aerosoli), genital (irigaii vaginale), cutanat (bi);

este folosit att pentru satisfacerea unor nevoi fiziologice, de igien dar

i ca mijloc terapeutic i de relaxare;

este cel mai ieftin i uor de gsit;

exist n toate modalitile de agregare a materiei: solid, gazoas

lichid;

nici un medicament nu a fost surs de inspiraie pentru artiti: poei,

pictori, muzicieni, att de mult timp i n attea ipostaze.

Una dintre cele mai timpurii descrieri ale practicrii bilor provine din Grecia

antic. In mitologia greac se gsesc referiri la binecuvntarea dat de zei unor

izvoare naturale sau bazine alimentate cu ap de mare. In jurul lor au fost edificate

cldiri, numite asklepion2, pentru cei care doreau s aduc ofrande zeilor n scopul

vindecrii i s practice mbierea n aceste ape. n oraele greceti existau complexe

pentru relaxare i igien personal, numite gymnasium bi publice - n care existau

sli de baie alturi de sli pentru masaj, relaxare.

2 Asklepios, fiul lui Appolo era zeul tmduirii i patronul medicinei.

6

Date despre climatologie, balneologie, helio- i talassoterapie, masaj,

gimnastic i dietetic se gsesc n Corpus Hippocraticum, opera n aptezeci i

dou de volume a printelui medicinii, Hippocrates din Kos (460 375 I.C.).

Romanii i-au depit pe greci n ceea ce privete mrimea i complexitatea

edificiilor pentru bi i au extins ideea bii publice n tot Imperiul. Construcia

apeductelor a asigurat apa pentru agricultur, meteugrie dar i pentru necesitile

citadine domestice inclusiv recreerea. In teritoriile cucerite au folosit sursele de ape

minerale naturale i au construit therme la: Aix, Vichy, Bath, Achen, Wiesbaden,

multe dintre ele fiind n circuitul turistic i balnear i n zilele noastre. (1)

Thermele romane (bile publice) erau centre de recreere i activiti sociale

care conineau biblioteci, grdini i multe alte faciliti. Romanii au ridicat bile la

nivel de art rafinat i construciile rmase dovedesc cu prisosin acest lucru:

spaii largi, camere separate pentru fiecare etap a ritualului:

dezbrcarea, mbierea, sudaia, masajul, odihna;

circuite separate pentru femei i pentru brbai;

forme diferite ale czilor pentru cele dou sexe.

Interesul artat de romani igienei i factorilor naturali l-a determinat pe Pliniu

cel Btrn s scrie c: timp de 600 de ani romanii nu au cunoscut alt leac dect bile

lor.

Odat cu declinul Imperiului Roman, bile publice au devenit mai degrab,

locuri ale desfrului de unde se mprtiau bolile i nu de profilaxie sau tratare. Aa se

explic faptul c n evul mediu a aprut credina c splatul frecvent duce la apariia i

transmiterea bolilor i a suferinelor, motiv pe care biserica l-a speculat i a nchis

bile publice. Totui au rmas s fie folosite unele izvoare (cura intern) despre care

se credea c sunt binecuvntate de Dumnezeu sau de ctre unii sfini.

Istoria spa-ului ncepe n secolul al XIV-lea, cnd fierarul Collin L'Leu

cumpr o pdure lng Poujhon (n valon nsemnnd Fntna Mare), un loc de

unde oamenii aduceau ap mineral. Colin a zidit un han n 1326, iar n jurul hanului

s-a format un nou ctun, Spa3-ul Nou. n a doua jumtate a secolului al XVI-lea, apa

de Spa era foarte cutat n mprejurimi.

3 Spa (valon Sp) este un ora francofon din regiunea Valonia din Belgia. Este una din cele mai vechi i cunoscute staiuni balneare din Europa, situat la poalele munilor Ardeni, n apropiere de frontiera cu Germania.

7

In 1571 William Slingsby descoper n Yorkshire un izvor feruginos

asemntor celui din localitatea belgian pe care englezii o numeau Spaw. n jurul

izvorului din Yorkshire a fost construit The English Spaw i de aici cuvntul spa

a intrat drept substantiv comun n limba englez, cu sensul de fntn public4.

n secolele XVI - XVII aristocraii europeni i splau doar faa cu o pnz

umed, considernd obiceiul splrii corpului cu ap aparinnd claselor de jos. Spre

sfritul secolului XVII se produce revirimentul atitudinii fa de mbiere i bile

publice ca msur a igienei personale i fa de rolul profilactic sau curativ al apelor

minerale.

Dup modelul thermelor i al sofisticatelor ritualuri romane ale mbierii,

ncepnd cu secolul XVIII se dezvolt staiunile balneare europene, iar un secol mai

trziu moda ajunge i n America. Tonul a fost dat de localitatea englez Bath, unde

ntr-un trg de provincie, pe ruinele unor terme romane s-a edificat o staiune

balnear.

Oamenii veneau n staiuni s i refac sntatea folosind apele minerale n

cur intern sau extern. Staiunile balneare devin adevrate capitale de var, prilej

de contacte sociale i de etalare a bunstrii.

O zi de tratament includea cura de ape, dans, partide de cri, lectur, plimbri

pe jos, baluri, recepii, spectacole de teatru sau oper, etc, toate efectuate dup un

program echilibrat recomandat de un medic.

n secolul al XIX-lea mbierea a devenit o practic acceptat pe msur ce

medicina a prezentat beneficiile pe care le aduce curenia. Cu toate aceste progrese n

America secolului XIX, n Philadelphia, Pennsylvania, ntre nti noiembrie i

cincisprezece martie mbierea era nc n afara legii (ca msur de aprare a

sntii), iar n Boston, Massachusetts, mbierea era interzis dac nu era prescris

de un medic.

n secolele al XIX-lea i al XX-lea n Europa au nflorit staiunile balneare i

s-au efectuat studii care au pus bazele balneologiei tiinifice. Iniial, cura intern era

de o importan mai mare dect cura extern, apoi lucrurile s-au inversat, plcerea

mbierii fiind mai mare dect cea a butului apelor.

4 Astzi se ncearc acreditarea ideii c spa ar fi acronimul unor expresii latine ca: salus per aquam sau sanitas per aquam, dar acronimele au aprut n secolul al XX-lea, deci cu mult mai trziu dect atestarea documentar a folosirii acestui cuvnt ca substantiv comun. Se poate ca numele ctunului s provin din latinescul spargere care inseamn a stropi, a uda, a mprtia.

8

Cura balnear n Europa coninea multe elemente acumulate de-a lungul

timpului pe structura termalismului roman: imersia n apa cald, butul apei minerale,

sudaia n baia de aburi, relaxarea ntr-o camer rcoroas i o diet uoar. Programul

ncepea la ora ase dimineaa cu butul apei n pavilioane frumos ornamentate,

spaioase, n acorduri muzicale. Urma un mic dejun frugal, baia n ape minerale,

prnzul i apoi odihna. Dup amiaza se recomandau plimbri, apoi spectacole i cina.

Stingerea era la ora nou, pentru c a doua zi totul se relua n zori. Cura dura o lun

sau mai mult.

La nceputul secolului al XX-lea cura balnear n Europa combina dieta

strict, exerciiile fizice i procedura complex de baie. Pacienii erau examinai de

medic nainte de a ncepe cura. Dup examinare se ndreptau spre pavilionul balnear

unde plteau pentru tratament i i depozitau valorile nainte de intra n cabina de

dezbrcare. De la pavilion primeau prosoape, papuci i cearceafuri. Procedura ncepea

cu un du fierbinte dup care curanii intrau ntr-o camer de plimbare cu aer fierbinte

timp de 20 - 30 de minute, apoi efectuau o scurt baie de aburi, un du i un masaj cu

spun. Dup masaj urma notul n piscin cu apa nclzit la temperatura corpului i

apoi 15 20 minute odihna ntr-o piscin fierbinte special sprudel room pool

care coninea un strat de nisip prin care nea ap mineral naturala carbonatat.

Urmau o serie de duuri rcoritoare dup care pacienii erau frecai cu prosoape calde,

apoi mpachetai cu cearceafuri i acoperii cu pturi timp de 20 de minute. Astfel se

ncheia procedura balnear. Tratamentul mai coninea indicaii dietetice, exerciii

fizice i cura de but.

Divertismentul n staiunile europene includea: jocuri de noroc, curse de cai,

pescuit, vntoare, tenis, patinaj, dans, golf, clrie, plimbri, spectacole de teatru,

toate cu scopul crerii unui ambient care s readuc pacientul i anul urmtor. (4)

n Romnia, dei exist dovezi arheologice ale continuitii activitii n

staiunile balneare edificate n vremea stpnirii romane, revitalizarea lor se produce

n secolele al XVII-lea, al XVIII-lea dar mai ales al XIX-lea, cnd se afirm staiuni

balneare ca: Snmartin, Bazna, Homorod, Tunad, Borsec, Climneti, Cciulata,

Olneti, Govora, Slnic Moldova, Vatra Dornei, Covasna, etc.

Calitile i virtuile apelor minerale romneti devin cunoscute i apreciate n

Europa. Dr. Carol Davilla i-a recomandat lui Napoleon al III-lea o cur cu ape

minerale de la Cciulata, iar mai trziu preedintele Franei, mile Loubet a fost tratat

9

cu ape minerale mbuteliate la izvor i transportate la Paris. Apele minerale

mbuteliate la Borsec ajungeau pn la Budapesta i Viena.

Afirmarea balneologiei tiinifice romneti ncepe cu lucrarea lui Ladislau

Pop Despre apele minerale de la Arptac, Bodoc i Covasna, aprut n 1821, n

Ardeal. n 1837, tefan Vasile Episcupescul elaboreaz lucrarea Apele metalice ale

Romniei Mari n care descrie calitile apelor minerale de pe teritoriul Romniei. n

1851, Anastasie Ftu public lucrarea Despre ntrebuinarea apelor simple i a apelor

minerale n Moldova, care a fost lucrarea de referin n domeniul balneologiei timp

de peste 50 de ani. n 1889, delegaia romn la Congresul de Igien de la Paris a

prezentat un amplu articol despre nmoluri. n 1906, Al. Saabner Tuduri, considerat

printele balneologiei romneti, public monografia Apele minerale i staiunile

climaterice din Romnia.

n 1931, la Cluj se nfiineaz prima catedr de balneologie, sub conducerea

profesorului doctor Mihail Sturza, dup ce n 1925 specialitatea fusese recunoscut

oficial, iar n 1935 sub conducerea profesorului doctor Gheorghe Bltceanu ia fiin

la Bucureti catedra de Balneologie i dietetic. Anibal Teohari pune bazele

cercetrii tiinifice n balneologie fcnd primele studii experimentale i clinice

asupra crenoterapiei (cura de but) i publicnd simultan la Bucureti i Paris, n

1934, Tratatul de terapeutic.

n 1949 se nfiineaz la Bucureti Institutul Naional de Balneofizioterapie. n

cea de-a doua jumtate a secolului al XX-lea, balneologia devine locul de convergen

al mai multor specialiti medicale, subliniind caracterul integrator i nuanat

interdisciplinar al demersului terapeutic balneo-climatic i fizioterapic. (3)

n zilele noastre elegana i rafinamentul staiunilor balneare de odinioar au

diminuat sau au cptat alte dimensiuni, dar oamenii merg nc la bi pentru relaxare

i sntate.

10

MEDICINA BALNEARA IN SECOLUL XXI

Medicina modern nseamn, din punct de vedere al studiului, ptrunderea n

infrastructura celulei i n intimitatea proceselor biochimice, concomitent cu

decorticarea nucleului i descifrarea codului genetic. Dac adugm la aceasta,

avalana de medicamente cu aciune intit i apariia conceptului de

medicamente/droguri modificatoare ale evoluiei (naturale) a bolii, este de neles

dificultatea n care se gsete clinicianul n general, dar mai ales medicul de familie,

atunci cnd stabilete un plan terapeutic n care ar trebui s-i gseasc locul i o cur

balnear (balneo-climatic).

Cura balneo-climatic este o form de asisten medical care se aplic n staiunile baleno-climatice pe perioade definite de timp n scop profilactic, curativ sau

de recuperare i care utilizeaz n principal factorii terapeutici naturali ai staiunii,

aplicai dup o metodologie specific.

Balneologia sau mai complet, balneo-climatologia este tiina care se ocup cu studierea factorilor terapeutici naturali: climatul, (inclusiv microclimatul din

saline i peteri), apele minerale, lacurile, nmolurile, gazele terapeutice.

Balneoterapia este componenta aplicativ a balneo-climatologiei, care are ca

obiect utilizarea adecvat a factorilor terapeutici naturali n asistena medical

profilactic, curativ i de recuperare.

Staiunea balneo-climatic este localitatea care dispune de factori terapeutici naturali (tradiional recunoscui i tiinific dovedii ca eficieni terapeutic), de

instalaii adecvate pentru administrarea lor i care are organizarea ce permite

acordarea asistenei medicale balneo-climatice n condiii corespunztoare. (5)

Balneologia a fost o important parte a medicinii timp de secole, dar n

ultimele decenii a pierdut mult din reputaia academic. Dovezi empirice, majoritatea

din surse vechi, sugereaz c balneologia are un mare potenial terapeutic pentru

multe din problemele de sntate care afecteaz populaia. ns, n zilele noastre

balneoterapia are un aer desuet, datorit progresului tiinific i tehnologic care a adus

substane de sintez cu aciune asupra factorilor cauzali ai bolilor sau asupra

mecanismelor patogenice oferind o modalitate mai rapid i mai uoar de tratare

dect balneoterapia.

11

n general, metodele balneoterapice sunt nenocive sau puin agresive, iar

intervenia lor nu se mrginete doar la "repararea" corpului fizic ci se extinde i

asupra strii psihice a bolnavului, respectiv asupra calitii vieii.

nelegerea conceptului de calitate a vieii n medicin (quality of life) este

important, pentru c ameliorarea calitii vieii persoanei bolnave sau cu disabiliti

este mai mult dect un obiectiv terapeutic, este un element cu impact asupra deciziei

de finanare a sistemelor de sntate i a studiilor i cercetrilor. (3)

Conceptul de calitate a vieii este un concept holistic nglobnd patru

dimensiuni eseniale: condiia i capacitile/performanele fizice, starea de bine

psihologic (stima de sine, prerea despre propria nfiare, performanele cognitive,

relaiile inter-personale), poziionarea i relaiile sociale i statusul economic.

Cristalizarea acestui concept medical alturi de redescoperirea virtuilor

medicinii holistice, a valorii terapeutice a unor remedii naturale sau provenind din

medicina tradiional a diverselor popoare a condus i la redeteptarea interesului

pentru balneologie. (6)

Balneoterapia are suportul fiziologic/fiziopatologic al efectelor sale n

mecanismele de adaptare ale organismului i n plus ofer un grad ridicat de

ameliorare a caliti vieii pacienilor cu diverse suferine.

A. Hoff si B. Jungmann au clasificat metodele terapeutice in 4 grupe5: 1.

amputaia (eliminarea), 2. substituia, 3. dirijarea funciilor si 4. stimularea

organismului in vederea elaborrii unor rspunsuri adaptative complexe. Primele trei

metode sunt definite ca mijloace terapeutice artificiale, iar a patra grupa cuprinde

metode care apeleaz la funciile de reglare ale organismului si sunt denumite metode

naturale.

5 1. amputaia sau eliminarea se refera la mijloacele chirurgicale, parial la terapia cu antibiotice si seruri si vaccinuri si terapia cu energii nalte din oncologie. 2. substituia include metode de tratament prin care sunt nlocuite artificial substane vitale imposibil de produs de ctre un organism bolnav: insulina in diabet, vitamina B12 in anemia megaloblastica etc. 3. dirijarea funciilor reprezint arsenalul farmacologic, dietetic si imunologic ce urmrete modificarea si dirijarea unor funcii tulburate: secreia gastrica, tranzitul intestinal, tensiunea arteriala etc. 4. stimularea/reglarea funciilor de adaptare presupune aplicarea sistematica, succesiva, dozata, a unor factori stimulani de natura: termica, chimica, mecanica, asupra tegumentului (balneoterapie) sau mucoaselor (crenoterapie) in scopul obinerii unor reacii fiziologice de rspuns adaptativ.

12

Rspunsurile adaptative complexe ale funciilor organismului la aplicarea

sistematica, succesiva, dozata, a unor factori stresani: termici, chimici, mecanici pe

tegument sau pe mucoase constituie terapia de adaptare.

Terapia de adaptare se adreseaz organismului in ntregul lui si urmrete

echilibrarea balanelor homeostatice. Putem compara cuplul pacient/factor terapeutic

natural cu un sistem cibernetic optimizat la nivelul sistemelor de autoreglare sub

aciunea complexa a factorilor terapeutici.

Viaa modern cu nenumratele faciliti obinute ca urmare a dezvoltrii

tehnologice aduce unele consecine nedorite asupra fiinei umane.

Reducerea contactului cu natura, desfurarea activitilor in spatii nchise,

aclimatizate, au dus la apariia noiunii de "homo domesticus" si la consecinele

acestui mod de viata, respectiv sindromul de deconditionare caracterizat prin

deperformarea capacitaii funcionale de termoreglare.

In raport de evoluia anotimpurilor termoreglarea are o ritmicitate sezoniera

prin solicitarea succesiva a celor doua aspecte majore: termoliza in sezonul estival si

termogeneza in sezonul hibernal. Cele doua funcii au o influenta reciproca negativa,

adaptarea la rece anulnd-o pe cea la cald si invers6. Cea mai cunoscuta si eficienta

modalitate de optimizare a termoreglrii este cura helio-marina care consta in

aplicarea succesiva a factorilor contrastani: cald - expunerea la soare, rece - imersia

in apa marii.

Alt consecin vieii moderne este sindromul hipokinetic manifestat prin reducerea maselor musculare, reducerea capacitaii de efort si obezitate. Acest

sindrom complex reprezint un factor de risc in apariia multor boli: reumatismele

degenerative, boli cardio-vasculare, respiratorii, etc. Prevenirea instalrii acestui

sindrom i combaterea consecinelor negative asupra strii de sntate necesit msuri

complexe care pot fi instituite n staiunile balneare. Pe durata curei pacientul este

instruit asupra dietei adecvate, asupra importanei activitii fizice i a modului

concret de realizare a ei, asupra modului n care se poate lupta cu stresul cotidian,

asupra importanei unui mod sntos de via i munc. (7)

6 Adaptarea la rece este in legtura nemijlocita cu aprarea mpotriva bolilor "a frigore" specifice sezonului rece: afeciuni respiratorii, reumatismale, ginecologice, reno-urinare, oto-rino-laringologice. Termoreglarea la rece este o funcie adaptativa, deci nestimularea ei duce la deperformarea rspunsului periferic circulator. Solicitarea ei sistematica, repetata, prin aplicarea unor stimuli reci, pe suprafee ntinse ale tegumentului, in perioada calda a anului, induce un rspuns adecvat al circulaiei periferice de termoreglare.

13

FACTORII TERAPEUTICI NATURALI I. CLIMATUL, BIOCLIMATE

Clima are un impact semnificativ asupra organismului, deseori neluat n seam nici de pacient nici de medicul care face recomandarea de cur balnear.

Climatul este factorul terapeutic natural cel mai intens i intim legat de biologia fiinei

vii, contactul cu persoana aflat la cur fiind permanent, spre deosebire de contactul

cu apele minerale sau nmolurile care sunt limitate de timpul de expunere sau de

cantitatea ingerat.

Clima reprezint totalitatea factorilor fizici (cosmici, atmosferici, teretrii i

telurici) i biologici tipici pentru o regiune, care acioneaz mpreun asupra

organismului uman.

Romania se afl n zona de clim temperat continental cu patru anotimpuri

distincte. Climatul este modulat de dispoziia armonioas a reliefului:

arcul Carpatic (30% din relief este muntos) se afl n centrul rii;

dealurile subcarpatice i podiurile (30% din relief este deluros) sunt

dispuse in continuarea munilor fcand trecerea spre zonele joase;

campiile i luncile

Impactul climatului asupra organismului se msoar prin indicele de confort

termic7 i stresul bioclimatic8.

Aclimatizarea constituie un complex de modificri funcionale prin care

organismul transpus ntr-un climat nou rspunde la solicitarea noilor factori, printr-o

restructurare vegetativ, umoral i metabolic. Ritmul i intensitatea modificrilor

depind de specificitatea factorilor i de capacitatea de adaptare/rspuns a

organismului.

7 Indicele de confort termic reprezint acea zona termica in intervalul creia pacientul are senzaia de confort termic. In medie acest indice este situat intre 16,80 si 200 C si se numete temperatura efectiv echivalenta. Ea depinde de starea generala a persoanei, adecvarea sau nu a imbracamintei, prezenta sau absenta vntului care in general este un factor de disconfort.

8 Stresul bioclimatic reprezint limitele de oscilaie ale principalelor elemente meteorologice intre care organismul uman are in echilibru principalele sisteme de reglare (balanele homeostazice) si dincolo de care sunt antrenate mecanismele de adaptare homeostazia. Se determin doi indici: stresul bioclimatic cutanat - care reprezint senzaia de cald/frig resimita de pacient la nivel tegumentar - si stresul bioclimatic respirator - care reflecta schimburile de gaze respiratorii intre organism si mediu.

14

Dup solicitrile adaptative necesare aclimatizrii se descriu urmtoarele tipuri

de bioclimat:

bioclimatul de cruare este localizat in zonele colinare si de es, zonele subalpine si mpdurite joase. Aclimatizarea se realizeaz uor, cu variaii funcionale

minime, apropiate de limitele fiziologice. Se recomanda persoanelor aflate n

convalescenta si celor cu debilitate fizica. bioclimatul excitant este localizat in zonele de step i n cele aflate la

peste 1000 m. Variaiile funcionale pe care le solicit aclimatizarea depesc

variaiile fiziologice. Se recomanda persoanelor sntoase i pacienilor cu afeciuni

hematologice si endocrine. bioclimatul stimulant tonifiant este localizat n zona litoral i n cea de

trecere de la zona alpin la cea subalpin. Prezint elemente mixte n funcie de

anotimp: vara i iarna sunt preponderente caracteristicile bioclimatului excitant iar

primvara i toamna ale bioclimatului de cruare. n sezonul estival aclimatizarea

solicit intens resursele de adaptare ale organismului, motiv pentru care trimiterea n

aceste staiuni trebuie fcut dup un examen complet al persoanei sntoase.

Beneficiaz de cura in aceasta zona convalescenii dup traumatisme, pacienii cu

afeciuni reumatismale, post-traumatice, neurologice; afeciuni dermatologice,

ginecologice, respiratorii, dar cu o funcie cardio-vascular bun.

Meteosensibilitatea este reacia unor persoane la schimbarea vremii in ceea ce nseamn amplitudinea si/sau combinaia neobinuita a unor factori climatici. Se

poate considera si ca o lipsa de adaptare la factori naturali indusa de sindromul de

deconditionare si de hipomobilitate. [(7)(8)]

15

II. APELE MINERALE

II. Apele minerale. Sunt soluii naturale9 de sruri disociate ionic sau nu, aflate in echilibru la izvor/sursa. Pentru ca o ap sa fie declarat mineral ea trebuie s

ndeplineasc cel puin una din urmtoarele condiii, n conformitate cu definiia

internaional din 1912 dat la Congresul de la Bad Nauheim:

s conin cel puin 1 g sruri/l; s conin elemente chimice solide sau gazoase cu aciune terapeutica

dovedita tiinific; sa aib la izvor cel puin 200 C; sa conin microelemente;

In funcie de concentraia srurilor, apele minerale se grupeaz in:

hipotone - conin sub 6 g sruri/l;

izotone - conin 7 - 9 g/l;

slab hipertone - conin pana la 15 g/l;

hipertone - conin peste 15 g/l.

n funcie de temperatura apei la izvor se descriu:

ape minerale reci a cror temperatura la sursa se gsete in jurul 200-220 C; ape minerale hipoterme/oligoterme cu temperatura cuprinsa intre 230-340

C; ape minerale izoterme cu temperatura in jurul valorii de 370 C; ape minerale hiperterme a cror temperatura depete 380 C.

Datorit complexitii compoziiei chimice si a proprietilor fizice apele

minerale au fost grupate in trei grupe ce conin 11 categorii, dup cum urmeaz:

9 Dup modul de formare, apele minerale se clasifica astfel: @ juvenile - nscute din condensarea vaporilor din magma; @ veterice - provenite din fostele mari; se gsesc in vecintatea cmpurilor petrolifere; @ meteorice/vadoase - formate din apa din precipitaii la care s-a adugat bioxidul de carbon

din atmosfera si mineralele din solul strbtut; @ mixte - provenite din amestecul apelor juvenile si vadoase; in aceasta grupare se pot ncadra

majoritatea apelor din Romnia;

16

grupa A: ape minerale cu mineralizare peste 1 g/l - ape cloruro-sodice,

alcaline, alcalino-teroase, sulfatate-sodice-magneziene, carbogazoase;

grupa B: ape minerale cu mineralizarea sub 1 g/l, ce conin

oligominerale sau au termalitate - oligometalice, feruginoase, arsenicale,

iodurate, sulfuroase;

grupa C: apele radonice/radioactive. [(7)(8)(9)]

Crenoterapia/cura interna cu ape minerale. Prin cura intern cu ape minerale se urmrete mbuntirea capacitii de reglare a mecanismelor

homeostazice. Aciunea apelor minerale in cura interna are caracter trifazic: etapa

reflex, etapa neuro-chimic i etapa post-cur.

1. etapa reflexa, cuprinde o sum de reflexe condiionate si

necondiionate redeteptate de ingestia propriu-zisa;

2. etapa neuro-chimic ncepe cnd apa i componentele chimice ale ei

ptrund n mediul lichid al organismului, determinnd rspunsuri nespecifice pentru

meninerea echilibrului hidric, acido-bazic, ionic. Proprietile fizico-chimice ale apei

minerale genereaz rspunsuri specifice: modificarea dinamicii colecistului i cilor

biliare, a peristalticii intestinale, fluidificarea secreiilor bronice, etc. n aceast etap

sunt fructificate calitile intrinseci ale resursei naturale. Efectele produse depesc

simpla substituire a apei i unor electrolii care ar putea fi deficitari n organism,

antrennd rspunsuri adaptative locale i sistemice. Rspunsurile locale aparin

organelor digestive (stomac, ficat, pancreas, intestine) i constau n modularea

ritmului, cantitii i calitii secreiilor digestive, reflectivitii osmo-i

chemoreceptorilor din tractul digestiv i/sau organelor de excreie (rinichi, ci

urinare). Rspunsurile sistemice constau n modularea reactivitii/regimului secretor neuro-endocrin cu consecine asupra metabolismului hidric, electrolitic, osmotic.

3. etapa post-cur este reprezentat de funcionarea optim a balanelor

homeostatice, exprimat prin rspunsuri adaptative eficiente ca urmare a

antrenamentului la care a fost supus organismul pe durata curei.

Aciunea profilactic a curei interne se bazeaz pe faptul ca organismul este

supus unui aport controlat de apa si electrolii fata de care se adapteaz prin

17

mecanisme homeostatice. In cursul curei balneare aceste mecanisme sunt

antrenate/corectate/perfecionate.

n funcie de calitile intrinseci ale apei minerale i efectele lor asupra

organismului, se disting mai multe tipuri de cur interna:

Cura de drenaj bilio-duodenal si intestinal realizeaz o mai bun eliminare a bilei

si golire a intestinului de coninut. Se realizeaz cu ape sulfuroase, sulfuroase-

sulfatate sau cloruro-sodice (in unele tari se folosete apa de mare.). Este indicat

persoanelor sntoase care lucreaz n condiii stresante, obositoare care determin

modificri ale dinamicii cilor biliare i a crei singur manifestare poate fi

constipaia habitual.

Cura de diureza, necesara "splrii" cailor urinare si ndeprtrii din organism a

deeurilor metabolice se realizeaz cu ape hipotone, oligominerale, sulfuroase. Poate

fi indicat persoanelor cu malformaii reno-ureterale care predispun la staz renal cu

toate consecinele ulterioare.

Cura de echilibrare hidro-electrolitic a persoanelor care lucreaz n condiii care

presupun efort de termoreglare i pierdere de sruri i lichide: mineri, siderurgiti la

care crenoterapia reface aceste pierderi.

Cura excito-secretorie gastrica este indicata celor cu inapetena, cu tendina la

constipaie si se realizeaz cu ape hipertone. [(8)(9)]

Exploatarea i comercializare a apelor minerale naturale. Apele minerale folosite/indicate n cur intern se beau de cele mai multe ori la izvor/surs.

Ele pot fi mbuteliate i se pot comercializa pentru consumul alimentar, cotidian. Prin

HOTRREA nr.1.020 din 1 septembrie 2005 au fost stabilite Normele tehnice de

exploatare i comercializare a apelor minerale naturale. Acest act normativ (inclusiv

anexele) conine elementele necesare unei corecte exploatri i valorificri a apelor

minerale. Etichetarea apelor minerale naturale trebuie s conin informaii referitoare

la compoziia chimic precizndu-se constituenii caracteristici, locul unde este

exploatat sursa i numele acesteia. Pe etichete pot fi nscrise indicaii precum:

"stimuleaz digestia", "poate facilita funciile hepato-biliare" sau indicaii similare.

(10)

18

Izvoarele de ape minerale trebuie protejate microbiologic i biochimic

conform cu legislaia n vigoare i analizate periodic.

n pavilionul de crenoterapie fiecare buvet trebuie s fie inscripionat cu

numele/numrul izvorului, tipul apei minerale, indicaiile, modul de administrare si

contraindicaiile izvorului/sursei respective. Calea de acces la izvor trebuie s fie

marcat cu indicatoare, trebuie s fie pavat, prevzut cu balustrade si bnci pentru

odihna curanilor.

Pacienii primesc indicaiile necesare efecturii curei de la medicul specialist

din staiune. Pe fia de tratament sunt trecute: sursa, cantitatea de ap ingerat, ritmul

administrrii, momentul administrrii n funcie de tipul afeciunii.

Unele ape minerale pot fi administrate i sub form de aerosoli sau/i irigaii

vaginale. Pentru acest tip de aplicaii sunt necesare dotrile corespunztoare: aparate

de aerosolizare, irigatoare, a cror folosire s fie aprobat de ctre Ministerul

Sntii. (11)

n staiunile cu ape minerale pentru crenoterapie se gsesc i dotri pentru cura

extern: piscine acoperite sau n aer liber cu diferite tipuri de ape sau cu apa din

reeaua comunal. Serviciile de electroterapie, masoterapie, kinetoterapie sunt

organizate similar n toate staiunile balneo-climatice. Prescripia medical adecvat

afeciunii principale i n acord cu comorbiditile i polipatologia pacientului este

fcut de ctre medicul specialist rmfb i efectuat de ctre terapeui (asisteni) cu

studii medicale de scurt durat de profil.

III. Lacurile terapeutice. Sunt suprafee de apa care au luat natere prin unul din mecanismele de geneza ale apelor minerale si care pot fi folosite la scldat,

in scop profilactic/terapeutic/recuperator.

In tara noastr sunt trei tipuri de lacuri:

de liman - aprute la locul de vrsare in mare a unui ru;

de cmpie - a cror compoziie chimica este determinata de compoziia solului

din vecintate;

din masivele de sare.

19

Cura extern cu ape minerale se practic sub form de bi n czi/vane sau piscine, folosind ape minerale din mare, lacuri sau de la izvoare minerale de

diferite tipuri la care se pot aduga alte proceduri: micarea, presiuni, friciuni. Este

apreciata de ctre pacieni imersia in apa lacului, a marii acolo unde exista amenajri

sub forma plajelor, sau solariilor.

Baia mineral acioneaz asupra organismului prin factori/vectori fizici

(mecanici, termici) si chimici. Daca apa minerala este folosit in piscine,

hidrokinetoterapia, reprezint, ea nsi un factor terapeutic deosebit de eficient in

cadrul tratamentului complex balnear.

1. Vectorul termic Totalitatea rspunsurilor organelor si sistemelor la

aciunea vectorului termic depinde de: starea fiziologica a organismului (nutriie,

irigaia tegumentara, tipul reacional/constituional), proprietile fizice ale agentului

termic folosit (greutate specifica, capacitate calorica, termoconductibilitate,

termopexie) si temperatura tegumentului in momentul aplicrii factorului terapeutic.

Temperatura influeneaz sistemele vii ncepnd de la nivelele fundamentale

ale energiei biofizice si moleculare, pana la sistemele de cea mai mare complexitate

funcionala de integrare. De temperatura depinde structura membranelor celulare si a

constituenilor protoplasmatici - legturile non-covalente (ionice, van der Waals,

punile de hidrogen), numrul punilor de hidrogen din structura helicoidala a acizilor

nucleici si a proteinelor, mezomorfismul fosfolipidelor, starea fazelor lamelare sau

hexagonale ale membranelor, starea lanurilor de hidrocarburi si acizi grai. Tot

temperatura este cea care influeneaz funcii si reacii biochimice din membrana si

citosol - mobilitatea receptorilor membranari (cu implicaii in procesele de aprare ca,

de exemplu, formarea bonetei limfocitare), formarea de vezicule plasmalemale,

legarea hidrofoba a insulinei pe receptori, activitatea adenilciclazei, sinteza enzimelor,

prezenta/apariia sau nu a izoenzimelor, viteza de difuziune, echilibrul Donnan,

consumul de oxigen, etc.

Temperatura influeneaz activitatea celulara bioenergetica, de multiplicare,

de aprare, randamentul funcional al diverselor sisteme de reglare si aprare. Pentru

toate procesele biologice, temperatura reprezint una din condiiile eseniale ale

desfurrii optime. Temperatura mediului la care solicitarea mecanismelor de

termoreglare este minimala constituie zona de neutralitate termica, sau altfel spus individul nu are nici o trebuina termica.

20

Hipertermia este creterea temperaturii centrale peste 37,30C prin aport pasiv de cldura. Creterea temperaturii centrale are drept consecine: creterea factorului

de inhibare a migrrii leucocitelor (LIF), macrofagelor (MIF), activarea

transformrii limfoblastice, stimularea activitii plachetare, a sistemului fibrinolitic,

creterea sintezei de interferon. Sub influenta cresterii temperaturii se produc nu

numai modificri funcionale ci si structurale, ca de exemplu, formarea bonetei

limfocitare (capping), vezicule ale plasmalemei, etc. Aprarea celulara si imunitatea

sunt doua domenii cu beneficiu deosebit de pe urma hipertermiei. La o temperatura

centrala de 380-390 C este activat sistemul serotoninergic central (care inhiba

activitatea sistemului nervos simpatic de la nivel central), sistemul hipotalamo-

hipofizar (cu eliberare de A.C.T.H., endorfine, melanotropina) si sinteza de

prolactina. (12)

Sub aciunea bilor hiperterme ntreg organismul este "bulversat", toate

aparatele si sistemele "lucreaz tranzitoriu" intr-un regim care solicita toate mijloacele

de reglare antientropica pentru meninerea homeostaziei mediului intern.

Raporturi termice si circulaia periferic de termoreglare Gradientul termic intern (gradient intern de cldura) reprezint diferena de

temperatura dintre zona centrala (370 C) si zona periferica (340 350 C) si msoar

aproximativ 2-30 C10.

Gradientul termic extern (gradient extern de cldura) reprezint diferena de

temperatura dintre zona periferica de termoreglare si mediul ambiant (confortul termic

se situeaz la 22-24 grade C). Msoar 9-11 grade C.

Deficitul caloric reprezint cantitatea de cldura care trebuie adugat

temperaturii periferice pentru a ajunge si aceasta la 37 grade C. Cnd temperatura

zonei periferice a ajuns la 37 grade C deficitul caloric este 0 si nu mai exista fluxuri

calorice.

Aprecierea subiectiva a reaciei termoterapice. Senzaiile subiective ale pacientului apar precoce sau tardiv si sunt pozitive

sau negative in raport de corectitudinea alegerii si dozrii factorului terapeutic ales.

Senzaiile precoce negative sunt sub forma de durere la nivelul extremitilor la

9.Exista un raport de proportionalitate intre valoarea/cresterea temperaturii si circulatia periferica stabilit la 220 300 C pentru mediul ambiental si 280 350 C pentru tegument. La 220 C temperatura

21

aplicaia de factor rece sau arsura la aplicaia de factor termic cald. Tardiv, ca urmare

a supradozrii intensitii. duratei, ritmului de administrare pot apare tulburri de

somn, apetit, termoreglare, cefalee, vertij, palpitaii. Senzaiile subiective pozitive

sunt de confort termic, relaxare, tonus psihic bun (buna dispoziie), odihna, cooperare

sporita la actul terapeutic.

Aprecierea obiectiva a reaciei in hidroterapie. Prin coeficientul Hildebrand se apreciaz raportul dintre puls si respiraie

care in condiii normale este de 80/16=5. Cnd acest raport este mai mare de 4 -5

nseamn ca frecventa cardiaca este mai mare de 120 bat/min si cea respiratorie mai

mare de 20 resp/min, ceea ce se traduce prin dispnee, palpitaii. (8)

Reacia dermo-vasculara traduce valoarea circulaiei periferice. Se apreciaz

de ctre terapeut prin metoda Dalmody: se apas/comprima cu degetul tegumentul

pana ce acesta se albete si apoi se cronometreaz timpul de revenire a culorii. In mod

normal coloraia pielii se reface in 2 - 5 sec. O durata de revenire a coloraiei mai

mare de 8 - 10 sec nseamn un rspuns patologic. Aceasta reacie (rdv), se produce in

trei faze, din care primele doua au durate diferite in funcie de domeniul termic al

factorului terapeutic iar a treia este similara. Etapa finala este staza vasculara tradusa

prin pierderea tonusului vascular care se soldeaz cu scderea tensiunii arteriale pana

la colaps. Pentru a stimula tonusul vascular, orice procedura calda se ncheie cu o

aplicaie rece scurta si orice procedura rece se aplica pe tegumente calde si se ncheie

cu o aplicaie scurta calda. (13)

Caracteristicile rspunsurilor fiziologice la aplicaia factorilor termici in raport de tipul reacional (dupa Lampert si col. 1961)

parametrul tipul microkinetic tipul macrokinetic

temperatura centrala stabila,joasa labila, relativ ridicata

eritemul caloric si vasodilataia la rece (dup Lewis)

eritem intens la 43 grade C si

vasodilataie sub 10 grade C

eritem intens la 41 grade C si

vasodilataie la rece la 15-18

grade C

rspunsul la stimuli reci si

calzi.

vasoconstricie si vasodilataie

slaba, lenta si incompleta.

vasoconstricie si vasodilataie

puternica, rapide, exagerata.

bile pariale calde

stocarea cldurii redusa crescuta

22

creterea temperaturii

centrale

nensemnat, cu transpiraie accentuata.

bile pariale reci

cedarea cldurii accentuata slaba

temperatura centrala redusa constanta sau crescuta

bile hiperterme

rspunsul imuno-biologic redus puternic

stocarea cldurii accentuata mai redusa

tipul metabolismului trofotrop, stabil ergotrop, nestabil

TA sistolica/diastolica cretere tardiva/scdere cretere rapida/cretere

puls stabil tahicardic

respiraie linitit tahipneica

rspuns nervos somnolenta, apatie excitaie, teama

dozarea parametrilor

temperatura extrema (38-42 grade C) medie (34-36 grade C)

durata mare mica

distanta dintre aplicaii mare mica

nclzirea extremitilor la 43-45 grade C 43-45 grade C

suprafaa corporala mare mica

2. Vectorul mecanic. In conformitate cu legea lui Arhimede la imersia corpului in apa de baie se produce pierderea aparenta a greutii corporale, pierdere cu

att mai evidenta cu cat concentraia apei este mai mare. Astfel, micrile devin mai

uoare, mai puin dureroase, iar grupele musculare acioneaz mai uor asupra

segmentelor corpului.

Prin imersie sunt reduse informatiile gravitationale si cele termoestezice, deci

si activarea corticala este minimala, ceea ce permite stabilizarea homeostaziei neuro-

endocrine si umorale la parametrii de confort neuropsihic si biologic.

In acelasi timp cu reducerea substantiala a informatiilor gravitationale si

termice incep sa creasca informatiile de la interoceptori, mai cu seama de la

baroreceptorii stimulati de noile conditii hemodinamice si se activeaza procesele

neuroendocrine depresoare cardiace (efectul Bainbridge), se amorseaza reflexul

23

Henry-Gauer de inhibare a secretiei de vasopresina cu consecinta lui fireasca-

scaderea tensiunii arteriale.

Prelungirea imersiei peste 20 min duce la predominanta proceselor de reglare

endocrino-umorale cu secretarea unui factor natriuretic si diuretic A.N.F. (atrial

natriuretic factor), legat cu o bucla de feed-back de vasopresina. Vasopresina

stimuleaza secretia de A.N.F. care la randul lui inhiba secretia de vasopresina. Astfel,

o baie de termoneutralitate cu o durata de 30-40 min poate duce la scaderea tensiunii

arteriale cu aproximativ 30%. (9).

Presiunea hidrostatica a apei din baie exercita asupra prilor moi ale

organismului o apsare mai evidenta la nivelul toracelui si abdomenului (scade

circumferina toracica si abdominala, creste presiunea intrapleural si

intraabdominal) si al circulaiei venoase a membrelor. [(8)(12)]

3. Vectorul chimic. Compoziia chimica a apei, confer individualitate sursei

si prin aceasta si terapiei. La imersia corpului in apa de baie se produce:

@ stimulare/aciune nespecific - produsa de factorul termic si mecanic;

@ stimulare/aciune specific - prin resorbia tegumentara a diverselor

substane.

In cazul apelor cloruro-sodice, cristalele si srurile ramase pe tegument

constituie "mantaua de sare", care alturi de aciunea higroscopica a NaCl stimuleaz

"a la longue" terminaiile nervoase din piele si rein apa din atmosfera realiznd

schimburi osmotice tegumentare diferite fata de condiiile cotidiene ale organismului.

PH-ul tegumentar acid confer tegumentului permeabilitate numai pentru cationi.

Modificarea pH-ului in cursul curei externe cu ape srate creste permeabilitatea

tegumentara si pentru anioni. Bile minerale calde alcaline ncarc pielea

electronegativ, in timp ce bile acide (cele care conin ioni bivaleni Ca+2) o ncarc

electropozitiv. Fixarea ionilor in piele modifica metabolismul acesteia. O parte din

ioni prsesc pielea si trec in apa de baie. Exista, deci un pasaj dublu al ionilor care

modifica excitabilitatea tegumentara ca si reflexele cu punct de plecare tegumentar.

Bile srate concentrate stimuleaz circulaia cutanata cu repercursiuni asupra

circulaiei generale. La bile carbogazoase intervine masajul fin al bulelor de CO2

care acioneaz asupra tegumentului. (8) (11)

24

Aciunea apelor minerale aplicate sub forma curei externe se manifest mai

pregnant sau mai discret de la nivel celular pana la nivelul tuturor aparatelor si

sistemelor din organismul uman. Aceasta caracteristica este in acelai timp punctul

forte si veriga slaba a balneoterapiei. Este punctul forte pentru ca adresndu-se

ntregului organism, medicina balneara este medicina holistica, abordare din ce in ce

mai necesara practicii moderne din cauza fragmentarii prin supraspecializare a

domeniilor medicale, fapt ce conduce la ignorarea ntregului. Se constituie in veriga

slaba pentru ca multitudinea de elemente interdependente ce compun factorul

terapeutic fac dificila studierea lor dup cerinele medicinii bazate pe dovezi, cerine

care ignora persistenta balneoterapiei de-a lungul existentei umane.

Cura balnear produce efecte favorabile ce persist timp ndelungat prin

modificarea capacitii de rspuns adaptativ la diveri stimuli.

1. Reactivitatea cutanat prezint creteri ale excitabilitii cutanate, ameliorarea capacitii de difuziune a hialuronidazei i stimularea sistemului reticulo-

endotelial. Tot la nivel cutanat au fost evideniate modificri metabolice i enzimatice

tisulare sub influena aplicaiilor calde de nmol. Este vorba despre: creterea

fosfatazelor alcaline i a oxidazelor, scderea reaciei PAS pentru evidenierea

mucopolizaharidelor neutre din piele i o accentuare a reaciei Hale pentru

mucopolizaharidele acide (acidul hialuronic). Baia general de nmol la 43 0C

modific starea coloidal a substanei fundamentale din piele i activeaz funciile

enzimatice oxido-reductoare i eliberatoare de energie cu consum de glicogen (1)

2. Reactivitatea neuro-endocrin. Modificrile enzimatice i metabolice aprute n glandele endocrine dup balneoterapie difer dup specificul secretor al

glandei, dup stadiul funcional n care se gsete glanda i sunt legate de tipul

aplicaiei terapeutice. De exemplu, sub aciunea nmolului se produce o stimulare

armonic n toate glandele n sensul creterii activitii enzimatice i de sintez cu

pstrarea specificitii fiecreia. (11)

Corelat cu activitatea de armonizare funcional endocrin este i stimularea

activitii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian tradus prin optimizarea

nivelurilor plasmatice ale: -endorfinelor, A.C.T.H.-ului i cortizolului.

Mecanismul endocrin este implicat i n inducerea efectelor antiinflamatorii

ale balneoterapiei prin modularea activitii axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian

25

i prin echilibrarea general a balanei endocrine, efecte persistente i post-cura [(1)

(14)]

Reactivitatea fa de mediatorii chimici acetilcholina i adrenalina ca i

cea fata de ionii corelai cu activitatea vegetativ Ca, Mg, K este crescut dup

cura extern cu nmol, iar tonusul vegetativ prezint o tendin spre

reglare/normalizare, ceea ce duce la remedierea stigmatelor vegetative.(14).

3. Reactivitatea imunologic. Cura balnear determin creterea capacitaii de aprare antimicrobian prin creterea puterii fagocitare a leucocitelor-

evideniat prin modificrile indicelui opsonocitofagic (I.O.C.).

De asemenea, a fost evideniat efectul antiinflamator de aproximativ 50% din

cel al diclofenacului produs de extractul din nmol [(7) (11)[

Un alt studiu a investigat dinamica citokinelor plasmatice i a moleculelor

solubile de adeziune plasmatica asupra subiecilor sntoi. Aciunea aplicaiei peloide asupra reelei de citokine ar putea fi legat de efectele proteinelor de stres

termic asupra funciilor plachetare i ale celulelor endoteliale. (15)

Alte studii demonstraser ca termoterapia cu nmol influeneaz nivelul seric

al unor citokine implicate n metabolismul condrocitelor i n patogenia artrozelor

prin modularea producerii lor: [(14) (16)]

Scderea nivelului prostaglandinelor PGE2 i a leucotrienelor LTB4 n sngele

pacienilor artrozici supui tratamentului mpachetri cu nmol, conduce la concluzia

ca aplicaia de nmol exercit un efect protector asupra cartilagiului i este n stare sa

induc scderea durerii prin scderea inflamaiei. (17)

Reguli generale pentru aplicarea balneoterapiei Forma cea mai comuna de folosire a apelor minerale este baia calda. Pentru o

aplicare adecvata a bii asistentul/terapeutul din serviciul de hidrotermoterapie trebuie

respectate anumite reguli:

1. Inspecia bolnavului nainte de a intra in cada.

2. Balneaia majora nu se executa dup mese abundente (prnz), dup stres, eforturi,

stri tensionale. Este de preferat ca aplicaia hidrotermoterapic s se fac n cursul

dimineii.

26

3. Daca se aplica doua proceduri majore in cursul aceleiai diminei, intre ele trebuie sa

fie obligatoriu o pauza de 2 ore. Se va evita ncrcarea prescripiei cu prea multe

proceduri.

4. Apariia menstruaiei contraindica orice tratament balnear in primele 2-3 zile iar in

urmtoarele zile se permit doar aplicaii minore la membrele superioare.

5. Golirea emonctoriilor.

6. Aplicaia de hidrotermoterapie rece se va face pe tegumentele calde sau nclzite n

prealabil i se ncepe totdeauna cu excitantul cald.

7. Aplicaiile calde, fierbini vor fi obligatoriu urmate de o aplicaie rece pentru a

combate vasoplegia ce urmeaz.

8. La ieirea din baie pacientul va ters cu un cearceaf, iar intensitatea tergerii va fi n

raport cu intenia urmrita: cu micri mai viguroase (pentru tonifierea pacientului)

sau mai blnde (pentru diminuarea rspunsului).

9. Aplicarea exacta a prescripiei: temperatura, durata, nivelul de imersie sau regiunea pe

care se face aplicaia. Asistentul/terapeutul va putea sa adauge excitani minori

friciunea sau periatul pentru a grbi apariia reaciilor dermo-vasculare

10. Asigurarea suportului psihic al pacientului prin explicaii asupra procedurii aplicate i

evitarea discuiilor neplcute sau in contradictoriu.

11. Asistentul/terapeutul va urmri starea pacientului pe durata aplicaiei pentru a preveni

apariia incidentelor sau accidentelor posibile n hidrotermoterapie.

Daca apa este de tip carbogazos, sulfuros sau radioactiv i se va recomanda

pacientului sa nu se mite in baie pentru a nu ndeprta gazul din apa care adera la

piele si acioneaz ca un excitant mecanic foarte fin. (13)

In timpul bii kineto, micrile pasive sau active se vor efectua sistematic,

dup un program supravegheat de personal calificat.

Baia la cada poate fi generala sau pariala, atunci cnd medicul considera ca

procedura este prea solicitanta pentru pacient. Bile pariale, prin faptul ca acioneaz

moderat, solicita discret mecanismele circulatorii sau metabolice ale organismului.

Bile minerale se mai pot face si in piscine - nchise sau in aer liber -, in lacurile

terapeutice sau in mare.

Reacia balnear va fi urmrit si corectat; dac este prea intens se vor face

pauze chiar in cursul curei sau se va recurge la medicaie simptomatica pentru

combaterea semnelor si simptomelor caracteristice crizei balneare.

27

Folosirea apelor minerale in inhalaii si aerosoli. Folosirea apelor minerale pe cale respiratorie se bazeaz pe efectele locale ale

apelor minerale care se adaug efectelor farmacodinamice generale dup ce apa s-a

resorbit la nivelul epiteliului alveolar pulmonar. Efectul terapeutic depinde de factori

fizici (temperatura apei, cantitatea de apa - 6-9 l/min - desimea ceii, coninutul ei,

gradul de pulverizare/dispersie al apei, presiunea osmotica si gradul/fora de izbire

asupra mucoasei) si de factori chimici:

~ apele cloruro-sodice fluidifica secreiile mucoasei si stimuleaz micrile

cililor vibratili.

~ apele sulfuroase produc vasodilataie locala si au efect trofic asupra

mucoasei respiratorii.

~ apele bicarbonatate favorizeaz eliminarea secreiilor, neutralizeaz

aciditatea locala din inflamaiile cronice si au efect sedativ asupra mucoasei iritate.

~ apele arsenicale au efect hiperemiant asupra mucoasei respiratorii

~ apele iodurate stimuleaz secreia de mucus si resorbia secreiilor.

~ apele cu siliciu sunt spasmolitice si desensibilizante.

Inhalaiile colective se practica in camere special amenajate, ceata fiind

produsa de pulverizatoare de mare capacitate. Aerul din ncpere este nclzit

corespunztor. La inhalaiile individuale pacientul participa activ controlndu-si

ritmul respirator si profunzimea respiraiei, fcndu-si toaleta rino-bronica prin

eliminarea secreiilor. Temperatura lichidului pulverizat este de 350 -400 C, iar timpul

de expunere este de 15-20 min. Aerosolii naturali, se administreaz in cursul

plimbrilor in aer liber, prin parcuri sau faleze. (4)

Folosirea apelor minerale n irigaiile vaginale Se folosesc ape minerale de izvor sau din lacuri terapeutice in scopul

ndeprtrii secreiilor, stimulrii reepitelizrii mucoasei, creterii troficitii locale,

tratarea inflamaiilor, mai ales cronice, locale, asociate sau nu cu tampoane vaginale

cu nmol. Se asociaz cu bai generale/pariale sau cu mpachetri cu nmol. Apele

indicate sunt cele cloruro-sodice, iodurate, sulfuroase.

28

Dotrile necesare seciei/departamentului de balneoterapie i

msuri de supraveghere (microbiologic i biochimic) a resursei

terapeutice. ncperea pentru procedura de balneoterapie trebuie s fie prevzut cu un spaiu dedicat dezbrcrii pacientului (cabina de dezbrcare), cu o van de

dimensiuni adecvate i dus. Dimensiunile vanei trebuie s fie cuprinse ntre 80x175

cm i 100x190 cm, iar volumul de ap folosit este ntre 180 220 l. Suprafaa minim

alocat unei vane este de 8 m2 , iar pentru dispozitivul de du 2 - 3 m2. Este preferabil

ca aceste spaii s fie complet separate dar este posibil s existe i spaii n care se afl

mai mult de o van iar intimitatea pacienilor s fie asigurat de perei incomplei sau

paravane. Scurgerea czilor i robinetele de umplere trebuie sa fie astfel dimensionate

nct s permit umplerea, respectiv scurgerea vanelor in 3 -5 minute.

Pentru aplicarea duurilor terapeutice (duul contrastant, duul scoian, duul

masaj, etc) spaiul minim necesar pentru o cabin este de 3 4 m2 , iar pentru duul

scoian este necesar o distan de 3 3,5 m ntre duz i pacient.

ncperea pentru mpachetri trebuie s aib o suprafa optim de 4 m2, o

nlime de 2,5 3,5 m, s fie dotat cu paturi cu dimensiunile cuprinse ntre 80x175

cm i 100x190, cu o nlime de 70 pn la 80 cm.

Pardoselile ncperilor de balneoterapie trebuie s fie acoperite cu materiale

antiderapante, s fie prevzute cu scurgeri n pant, grtare de lemn i iluminate

natural. Iluminatul artificial este indicat s fie realizat cu lmpi fluorescente care

permit vizualizarea reaciei dermo-vasculare.

Pereii trebuie acoperii cu faian pn la tavan sau cel puin pn la o

nlime de 2 m de la podea.

Ventilaia ncperilor de hidroterapie trebuie s asigure ndeprtarea vaporilor

rezultai n timpul aplicaiei n aa fel nct umiditatea aerului s nu depeasc

nicicum 75%. Temperatura optim n slile/camerele de baie este 220 C 240 C, iar

pe holuri si slile de ateptare 200 C 220 C. Este indicat s existe termometre

ambientale n fiecare ncpere pentru o mai bun supraveghere a confortului termic

necesar pe durata curei.

Durata unei bi calde este de 20-30 min. dup care se impune repaosul de 1-2

ore. Pentru supravegherea duratei bii este bine s existe n fiecare cabin un ceas

semnalizator sau o clepsidr cu nisip. Sudaia i repausul se efectueaz n ncperea de

hotel iar n cazul n care serviciul de hidrotermoterapie aparine unui ambulatoriu de

29

specialitate este necesar prezena spaiilor special amenajate n acest scop: camere

pentru odihn i/sau sudaie n care pacientul s primeasc lichide pentru hidratare:

ap mineral, ceai.

O atenie deosebit trebuie acordat supravegherii suprafetei/sursei de ap

mineral, protejarea perimetrului conform cu legislaia n vigoare, controlnd periodic

parametrii microbiologici i biochimici. Personalul implicat n aceast activitate va

efectua periodic control medical, conform normativelor epidemiologice i de protecie

a muncii. O atenie deosebit se va acorda autocontrolului realizat ritmic de ctre

deintorul bazei respective. [(7)(8)(11)]

IV. Nmolurile. Sunt mase plastice naturale, roci de consistenta pstoasa,

folosite ca remediu terapeutic. Ele au luat natere fie prin depozitare subacvatic a

materialului organic si anorganic (sedimente curative), fie prin descompunerea unor

roci sub aciunea agenilor atmosferici (pmnturi terapeutice). In funcie de

materialul depus, sedimentele curative sunt de doua feluri: biolitice (din material

organic) si abiolitice (din material anorganic). Din categoria pmnturilor terapeutice

fac parte: lutul, marna. loessul.

In Romnia se gsesc urmtoarele tipuri de nmol:

@ Nmolurile sapropelice: sunt depozite sulfuroase, onctuoase, formate pe

fundul lacurilor de liman, litorale, de cmpie, din fostele mari (Techirghiol,

Amara).

@ Turbele: sunt depozite de culoare bruna (Poiana-Stampei, Mangalia-

singura turba marin-, Stobor - singura turba vitriolic).

@ Nmolurile minerale: provenite din sedimentarea srurilor unor izvoare

carbogazoase, calcice, feruginoase, sulfuroase.

Din punct de vedere fizic, nmolurile sunt alctuite dintr-o faza lichida ce

conine apa si sruri minerale solubile, dintr-o faza solida ce conine sruri cristaline,

argiloase (acid silicic si silicai) si substane coloidale organo-minerale (acizii humici)

si uneori o faza gazoasa (ce conine hidrogen sulfurat). Aciunea este indusa att prin

mecanisme fizice cat si chimice.

1. Datorita proprietilor fizice, nmolul acioneaz prin factorul termic. Se

modifica circulaia cutanata, difuziunea substanelor si schimbul ionic. Creterea

temperaturii, modifica starea coloidelor plasmatice si viteza schimburilor.

30

2. Nmolurile acioneaz ca schimbtor de ioni prin substanele humice care

au capacitate mare de gonflare si aciune inhibitorie enzimatica dovedita asupra

hiluronidazei. (7)

3. Nmolurile sapropelice si cele de turba au aciune antibacteriana

(bacteriostatica si bactericida) i antiinflamatorie.

5. Accelereaz viteza metabolica stimulnd respiraia tisulara.

Nmolul se folosete sub form de onciuni reci, bi calde de nmol i.

mpachetri calde.

Onciunea cu nmol rece este un complex terapeutic alctuit din contrastul

succesiv cald rece. Onciunea cu nmol rece se practic n sezonul estival, pe plaja

special amenajat, unde este adus zilnic sau la 2 zile, nmol extras din zcmnt.

Dup expunerea la soare timp de 15 20 de minute pacientul i aplic pe toat

suprafaa corpului un strat de nmol de 1 - 1,5 cm. n raport de temperatura mediului

ambiant uscarea nmolului se produce n 15 -30 de minute. Urmeaz imersia

complet n apa lacului pentru ndeprtarea nmolului, care se asociaz cu micri

active ale tuturor segmentelor corpului. La sfritul aplicaiei pacientul face un du cu

ap dulce. Durata expunerii la soare crete zilnic (de la 5 - 10 minute n prima zi pn

la 30-40 minute la sfritul curei) ca i numrul imersiilor n lac. Numrul de aplicaii

de nmol pe zi rmne constant. Pe toat durata curei nu se face dect o aplicaie de

nmol pe zi. (1)

Baia general cald de nmol se face folosind 10 kg de nmol diluat n 120

150 l ap cloruro-sodic din lac. Temperatura de aplicare este de 370 390 C,

termoneutralitatea pentru nmol fiind situat la 380 C. Dureaz 20 25 de minute i

temperatura este meninut cvasiconstant prin adugarea unei cantiti de ap cald

la duratei bii. Dup expirarea timpului pacientul face un du cald pentru

ndeprtarea nmolului i apoi unul rece scurt, pentru mpiedicarea vasodilataiei

sistemice. Baia general de nmol se practic odat la dou zile, alternativ cu o baie

salin (n piscina de hidrokinetoterapie sau n van) sau cu extract de plante. (6)

mpachetarea general hiperterm se face folosind 10-15 kg de nmol

nclzit la 420 C 450 C. Nmolul este ntins pe toat suprafaa corpului, de la

regiunea cervical pn la picioare. Pacientul este nvelit cu un cearceaf i o ptur, i

se aplic o compres rece pe frunte pentru a preveni o prea mare vasodilataie a

vaselor cerebrale i efectueaz procedura timp de 30 min. Dup expirarea timpului

31

nmolul este ndeprtat la duul cu ap cald. Procedura se ncheie cu o aplicaie rece

scurt, pentru prevenirea vasoplegiei produs de cldur. mpachetarea se face odat

la 2 zile, alternativ cu baia general cald cu ap din lac sau baia cu extract de plante.

[(1)(14)]

V. GAZELE TERAPEUTICE

Una din bogatiile naturale cu care tara noastra se poate mandri este mofeta.

Provenind din termenul latin mephitis, care inseamna emanatie puturoasa,

mofetele sunt emanatii de gaz ce pot aparea prin crapaturile scoartei terestre in fazele

finale ale activitatii vulcanice, prin foraje, prin degazeificarea apelor minerale, sau pot

fi facute artificial.

Desi mofete mai gasesc si in Franta, Italia, Insula Java sau in Parcul National

Yellowstone (SUA) cele din Romania sunt unice prin emanatiile de gaz uscat foarte

bogat in bioxid de carbon ( in proportie de 95-98%), un factor terapeutic foarte

eficient. De asemenea, mofetele din tara noastra contin gaze rare precum heliu si

radon, ce completeaza efectul curativ al mofetoterapiei.

Mofetariul este o incapere amenajata in trepte, asemanator unui mic

amfiteatru, creata astfel incat in partea inferioara sa se acumuleze gazul respectiv. Prin

coborare treptata se pot face bai controlate in gaz. Evacuarea gazelor din mofeta se

efectueaza in mod continuu prin guri de evacuare care nu trebuie sa fie in directia

vanturilor dominante. Orice mofeta trebuie prevazuta cu un sistem de avertizare a

nivelului gazului, fie ca acest lucru se face printr-un sistem automatizat sau prin

observatie directa. O metoda simpla si la indemana oricui de a verifica nivelul (pana

la ce nivel te-ai scufundat in amestecul de gaze) este aceea a utilizarii unui chibrit

aprins, care la atingerea interfetei intre aer si acumulare, se va stinge.Pacientul trebuie

expus doar de la partea inferioara a trunchiului in jos, unde se exercita actiunea

benefica si pentru a evita producerea unor intoxicatii, nivelul bioxidului de carbon

trebuie controlat din jumatate in jumatate de ora, cu ajutorul unui chibrit aprins.

Inaintea tratamentului prin mofeta se recomanda ca pacientul sa se odihneasca 5-10

minute. Trebuie evitata orice miscare sau chiar vorbitul deoarece gazul, care este mai

dens decat aerul, se misca foarte usor si pacientul il poate inhala. Intre cele doua

tratamente zilnice trebuie sa existe o pauza de 4-8 ore.

Tratamentul la mofeta se poate face numai la recomandarea medicului iar

durata unei sedinte nu ar trebui sa depaseasca 20 minute. Pentru a avea un efect de

durata, sunt necesare 10 pana la chiar 28 zile de tratament.

32

Efectele terapeutice i indicaiile aplicaiei mofetelor Prin baile de gaz se pot trata in special afeciunile cardio-vasculare, bolile

dermatologice, ginecologice si endocrine, precum si unele afectiuni ale aparatului

locomotor - reumatisme cronice degenerative articulare. Mofeta mai este recomandata

si in scop profilactic pentru persoanele cu risc cardiovascular, pentru cei care sufera

de hipertensiune, nivel crescut al colesterolului, este indicata si fumatorilor,

persoanelor care au probleme cu circulatia precum si celor care lucreaza in frig. De

asemenea, este cunoscut faptul ca gazul mofetarian are efecte benefice si asupra

potentei, fiind recunoscut ca un foarte bun afrodisiac natural intrucat dinamizeaza

potenta sexuala la barbati prin procesul de vasodilatatie. Foarte interesant de

mentionat este faptul ca in straturile superioare ale gazelor, concentratia de bioxid de

carbon este mult mai scazuta, fapt care stimuleaza transportul de oxigen catre

tesuturile organismului, inclusiv catre creier, ceea ce duce la cresterea randamentului

intelectual. Se stie ca multi scriitori si pictori celebri veneau pentru baile de gaz

pentru ca acestea le generau adevarate explozii de inspiratie.

Contraindicatiile mofetelor Ca orice alta terapie, pe langa efectele pozitive, exista si contraindicatii.

Aceasta procedura este interzisa persoanelor care sufera de cardiopatie ischemica,

celor cu tulburari de ritm cardiac, sau celor care au suferit un infarct miocardic recent.

De asemenea, mofeta este contraindicata in hipertensiunea arteriala de gradul II si III,

in insuficienta cardiaca, in ateroscleroza celebrala, in insuficiente venoase stadiul II-

III precum si in bolile digestive sau renale, in afectiunile respiratorii cronice.

Procedura se face numai pe baza recomandarii medicului si sub supraveghere, iar cei

care prezinta riscuri trebuie instiintati asupra acestor riscuri, intrucat exsita multe

persoane tentate sa incerce mofetele care se gasesc in aer liber, nestiind la ce pericol

se supun.

Terapia prin scufundarea in gaze terapeutice se poate face la noi in tara in

Slanic Moldova, insa cele mai frecventate sunt cele din Covasna, acestea fiind vizitate

de straini de pretutindeni. Cunoscuta si sub denumirea de statiunea inimii sau

Orasul celor 1000 de izvoare, Covasna dispune de mofete publice traditionale, cum

ar fi mofetele Bardcz, Bene si Banu. Una dintre cele mai cunoscute si mai mari

mofete naturale din regiune este Pestera Puturosu din Baile Blvnyos, de unde sunt

eliberati zilnic in atmosfera peste 3000 de metri cubi de gaz sulfuros, de unde si

numele de puturosul.

33

34

Alte proceduri termoterapice folosite n serviciile de recuperare i

medicin fizic i dotrile specifice

Baia cu aburi general sau parial Dotri necesare efecturii bii cu aburi sunt: dulap special - orizontal sau

vertical -, cearceafuri, comprese pentru cap si ceafa, surs de apa rece, prosoape.

Pentru bile pariale este necesar un dulap special pentru segmente mai mici (membre,

ezut). Procedura dureaz 5 pana la 30 min., timp in care pacientului i se poate da ceai

sau apa -250 - 500 ml - pentru creterea sudoraiei. Procedura de rcire de la sfritul

bii, obligatorie, este o splare rece, simpl sau o afuziune fulger.

Baia de lumina general sau parial Pentru efectuarea bilor de lumin generale sunt necesare: dulap hexagonal

prevzut pe una din laturi cu un perete mobil care permite accesul in incinta si cu un

colac care nchide la polul superior dulapul in care se afla un scaun care are nlimea

reglabila in aa fel nct pacientul sa stea comod i cu capul in afara. Pereii sunt

cptuii cu un material izolator si prevzui cu 40 de becuri cu putere de 25 - 60 W

fiecare astfel ca puterea totala este de 1000 - 2000 W. Instalaia mai are pe un perete

lateral tabloul electric, comutatoarele si termometrul. Pentru baia parial,

dispozitivele au forma unor 1/2 de cilindru cptuite in interior cu material izolant si

prevzute cu 12 - 16 becuri de 25 -60 W i canapea pe care se aeaz pacientul. Baia

de lumin dureaz 5 - 20 min. si se ncheie cu o aplicaie rece la 220 C.

Sauna Este o procedura cu aer foarte uscat (umiditatea relativa 2-9%) si la o

temperatura foarte ridicata 80 -1000 C.

Sauna finlandeza originala este o cabana din lemn de pin de 10-40 m2 nclzita

cu pietre ncinse, (nuiele de mesteacn care sunt foarte flexibile pentru flagelare),

prevzut cu un bazin cu apa rece sau situat n vecintatea unui lac. In condiii

citadine se folosete o ncpere lambrisata cu lemn de pin sau brad si in absenta unei

piscine cu apa rece se folosete un dus rece. Peste pietrele ncinse se toarn 0,5 - 1 l

apa care se evapora si produce aburi in ncpere genernd senzaia tegumentara de

cldur umeda. Peste cteva minute se efectueaz flagelarea cu nuielele de mesteacn

care are ca efect eliberarea de histamina cu efect vasodilatator si de supranclzire.

35

Dup alte cteva minute se face baia rece cu o durata de 10 -20 min iar la ieirea din

bazin se efectueaz o alta flagelare. Persoana se mbrac cu haine uscate, confortabile

si se odihnete 1-2 ore.

Bile de soare (helioterapia) Expunere totala sau pariala la aciunea directa a radiaiei solare naturale.

Pentru helioterapie sunt necesare amenajarea plajei, ngrijirea nisipului, dotarea

solariilor cu duuri, grupuri sanitare, umbrele, ezlonguri, posibilitatea hidratrii

persoanei. Vor fi afiate zilnic temperatura apei: mrii, piscinei, lacului, umiditatea

aerului. Se vor afla la vedere afie, postere referitoare la modalitatea corect de

efectuare a bilor de soare, orarul cel mai indicat de expunere la soare i

contraindicaiile helioterapiei. Piscinele i trandurile vor avea in apropiere un cabinet

de prim ajutor medical, iar pljile de pe malul mrii i al lacurilor vor fi prevzute cu

posturi de supraveghere salvamar.

Baia de nisip (psamoterapia) Reprezint nvelirea corpului cu nisip la o anumita temperatura. Actual, se

practica spre amuzament, pierzndu-si valoarea terapeutica. (13)

Ali vectori fizici folosii n reabilitare n staiunile baneare

Energia, ca mrime fizica, exista si se definete prin formele de manifestare,

de exemplu: produce cldura se numete energie calorica, produce lucru mecanic -

se numete energie mecanica, produce micare - se numete energie cinetica si tot

astfel. In medicina fizica se folosesc aproape toate formele de energie: electrica ( cu

toate variantele de frecventa), magnetica, lumina (in toate formele ei), cmpurile

energetice, energia kinetic, termica, etc.

1..Electroterapia ntrebuineaz semnalul electric, electromagnetic, cuantic

drept purttor de informaie in modelarea unor programe biologice de sanogenez.

Semnificaia particularitilor acestora nu trebuie in nici un caz minimalizata intru cat

ne poate duce la semnificaia placebo care nu este adevrat in acest caz, iar

cunoaterea riguros tiinific ne ajuta sa depim etapa empirismului terapeutic:

36

curentarea bolnavului care simte cum lucreaz curentul. Structura int a

electroterapiei este membrana celular care sub aciunea diverselor forme de energie

rspunde variat si specific: depolarizare, activarea/inhibarea pompelor enzimatice, a

canalelor ionice etc. In raport de frecventa de oscilaie a undei de energie (electrice

sau electromagnetice) sau a cmpului penetraia in esuturi este mai mare sau mai

mica, prin urmare si membranele influenate aparin diverselor structuri. [(3)(18)]

Curentul continuu/galvanic, care are frecventa de oscilaie zero are penetraia

cea mai mica, doar la nivel tegumentar, unde produce depolarizarea membranelor si

disocierea electroliilor. La trecerea curentului galvanic prin esuturile organismului,

acestea se comporta ca o soluie hidroelectrolitic si se disociaz, ionii migrnd prin

diaelectroliz spre electrozii de semn contrar. Expresia biologica a acestor fenomene

fizico-chimice este vasodilataia activa semnificativa si accelerarea metabolismului

celular. Se adaug efectele particulare ale undei de depolarizare asupra structurilor

nervoase. Rezultanta acestor procese se constituie in efecte terapeutice: analgetic,

vasoactiv, rezorbtiv, decontracturant. Aplicarea acestui curent se face prin

intermediul electrozilor de plumb de diferite dimensiuni, sau prin bile

hidroelectrolitice generale (baia Stenger) sau pariale (bai galvanice). Folosind

migrarea ionilor sub aciunea curentului galvanic se pot introduce in organism diverse

substane cu diverse scopuri terapeutice: analgetice, miorelaxante etc.

Prin ntreruperea curentului galvanic se obine un curent ritmat, cu impulsuri a

cror frecventa se situeaz intre 1 si 1000 Hz, care poate avea diverse forme:

exponenial, triunghiular, trapezoidal, sinusoidal si care la fel ca si curentul galvanic

au efecte polare si produc disociere hidroelectrolitic. Este domeniul de joasa

frecventa, domeniul in care se afla si curentul sinusoidal de la reea. Modularea

acestui curent a dus la obinerea curenilor diadinamici. Efectele terapeutice ale

curenilor de joasa frecventa sunt analgetic si de stimulare musculara. Explicaia

analgeziei indusa de aceti cureni se gsete in fenomenele locale produse

(vasodilataie, accelerare a metabolismului local), in interferarea transmisiei nervoase

a durerii (fenomenul de acoperire descris de Lulies, teoria porii a lui Melczak si Wall,

control axonal) si in modularea secreiei de endorfine endogene la nivel central. In

aceasta categorie de cureni se ncadreaz si curenii TENS (neurostimularea electric

transcutan), produi de aparate de folosin individuala, in suferinele dureroase

37

cronice. Prin intermediul joasei frecvente se stimuleaz in condiii fiziologice

musculatura striata normal inervata, musculatura neteda si musculatura striata

spastica. (13)

Curenii de medie frecventa sunt cureni sinusoidali avnd perioada de

oscilaie de 2500 - 10000 Hz la care cu cat frecventa este mai mare cu att efectele de

stimulare motorie si senzoriala sunt mai reduse si penetraia in esuturi este mai mare

(depesc tegumentul si ajung pana la nivelul muchilor). Efectele terapeutice sunt

analgetic antiinflamator, vasculoactiv.

Terapia cu nalta frecventa cuprinde curenii electrici si electromagnetici si

undele electromagnetice cu frecventa peste 300 KHz cunoscui sub numele de unde

scurte, ultrascurte, unde decimetrice, centimetrice, microunde. In practica medicala se

folosesc anumite frecvente, stabilite prin convenii internaionale. Datorita frecventei

foarte mari de oscilaie aceste unde au o penetraie foarte buna in esuturi unde

energia undei se transforma in cldura si nu au efecte excitomotorii. Deci, efectele

terapeutice ale naltei frecvente sunt efectele cldurii profunde: vasodilataie,

spasmoliza, analgezie.

Ultrasunetele folosite in fizioterapie reprezint o banda ngusta de frecvente:

800 - 1000 KHz, produse de un cristal piezoelectric sub aciunea diferenei de

potenial a unui curent de nalta frecventa. Ultrasunetul este o unda mecanica

vibratorie care produce in profunzime un adevrat micromasaj. Efectele terapeutice

ale ultrasunetului se datoresc cldurii profunde si oscilaiei mecanice. Acestea sunt:

spasmolitic, analgetic, miorelaxant, decontracturant, fibrolitic, simpaticolitic. (14)

Oscilaiile electromagnetice de nalta frecventa - lumina - att din sursa

naturala cat si artificiala, se constituie intr-un aliatin fizioterapie denumit

fototerapie. Aici se plaseaz terapia laser (un fascicol ordonat si cilindric de lumina),

lumina polarizata, terapia cu radiaii ultraviolete si infraroii (baia generala si pariala

de lumina, soluxul). Efectele terapeutice ale acestor forme de terapie sunt analgetice,

vasodilatatoare, antiinflamatorii.

38

Terapia cu cmpuri electromagnetice de joasa frecventa 1 - 100 Hz aduce

organismului o forma de energie cu o foarte buna penetraie si distribuie in tot corpul

cu efect biotrofic general, sedativ si trofic vascular. Stimuleaz circulaia periferica,

ameliornd troficitatea esuturilor.

2. Masoterapia reprezint un domeniu deosebit de complex care a suferit

permanent modificri si mbuntiri. Masajul medical clasic este definit ca o suita de

prelucrri mecanice manuale desfurate la suprafaa organismului, aplicate

sistematic, intr-o anumita ordine, in funcie de scopul urmrit, regiunea pe care se

aplica si starea generala si locala a organismului. Efectele terapeutice sunt analgetic,

decontracturant/miorelaxant, antiinflamator, rezorbtiv, sedativ sau tonifiant toate

depinznd de tipul de masaj si de manevrele folosite. In afara masajului medical clasic

se mai folosesc si alte forme de mesaj care se bazeaz in fundamentarea lor tiinific

pe organizarea metameric (masajul reflex segmentar, masajul esutului conjunctiv,

terapia zonala Fitzgerald si altele), pe prezenta zonelor energetice ale organismului si

proiecia organelor si sistemelor la diverse nivele: tegumentar, ureche, ochi,

plante/palme endonazal, etc. [(18)(19)]

3. Kinetoterapia. Kinetologia sau kineziologia (un termen creat in 1857 de

ctre Dally) se ocupa cu studiul micrii organismelor vii si structurilor ce participa la

aceste micri, mecanismelor neuro-musculare si articulare ce asigura activitatea

motrice normala. Kinetoterapia reprezint aplicarea acestor cunotine in activitatea

de refacere/recuperare a afeciunilor sistemului neuro-mio-artro-kinetic. Obiectivele

terapeutice ale kinetoterapiei sunt: refacerea forei de contracie si a rezistentei

musculare, refacerea mobilitii articulare, pstrarea/refacerea aliniamentului si

posturii corporale, pstrarea/refacerea coordonrii, echilibrului si controlului actului

motor, corectarea deficitului respirator si antrenamentul pentru efort. Metodologia de

lucru este vasta si variata incluznd diverse tehnici de la posturi (tehnici akinetice)

pana la diverse forme de mobilizare articulara si musculara (asistata sau nu), micri

contra rezistentei, efectuate pe anumite traiecte, intr-o anumita succesiune, etc. (20)

39

CURA BALNEARA PROFILACTICA

Privit n ansamblu, demersul terapeutic poate fi etapizat astfel (5):

1. profilaxia primar care se adreseaz prevenirii mbolnvirilor i

eliminarea/ndeprtarea factorilor de risc;

2. terapia, respectiv tratarea unei afeciuni acute sau cronice;

3. profilaxia secundar care conine msurile pentru prevenirea

cronicizrii bolii sau a recidivelor;

4. profilaxia teriar care are ca obiect mpiedicarea constituirii

sechelelor sau/i a cronicizrii deficitelor funcionale. Profilaxia teriar este

oarecum echivalent cu recuperarea.

Coninutul medical al activitii profilactice primare este variat si se adreseaz

unei largi categorii de oameni sntoi sau aparent sntoi, obosii de ritmul alert al

vieii cotidiene, care au o alimentaie care solicita aparatul digestiv i/sau rinichiul, la

regimuri secretorii nefiziologice.

Profilaxia primar urmrete creterea capacitii adaptative a unor funcii

sau a organismului in ansamblu, eventual corectarea/nlturarea unor tulburri de

reglare neuro-endocrin.

Profilaxia recidivelor consta in corectarea unor modificri funcionale

restante, a unor mecanisme de reglare perturbate dup rezolvarea pro