Tema 1. Organizarea activităţii bancare Planul de la prelegere nu coincide cu cel de la seminar

1.1. Definirea şi specificul activităţii băncii în calitate de instituţie financiară1.2. Principiile de organizare şi structura organizatorică a băncii comerciale în Republica Moldova1.3. Acordarea licenţei băncilor comerciale în Republica Moldova1.4. Extinderea activităţii băncii în teritoriu1.5. Reglementarea contopirii sau absorbţiei băncii în Republica Moldova

Planul de la seminar1. Definirea băncii în calitate de instituţie financiară2. Structura organizatorică a băncii comerciale3. Funcţiile băncii comerciale şi atribuţiile BNM4. Principiile şi atribuţiile organelor de administrare a băncii comerciale5. Acordarea licenţei băncii comerciale6. Extinderea băncii comerciale în teritoriu7. Documentele necesare pentru aprobarea prealabilă a deschiderii filialei, reprezentanţei şi a oficiului secundar8. Decizia cu privire la aprobarea prealabilă privind activitatea băncii în teritoriu9. Activităţile desfăşurate de către filială, reprezentanţă şi oficiu secundar10. Închiderea filialei, reprezentanţei şi a oficiului secundar11. Reglementarea contopirii sau absorbţiei băncii în RM

- 1 - Definirea băncii în calitate de instituţie financiarăEconomia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care trebuie să asigure mobilizarea disponibilităţilor

monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente.Istoricii afirmă existenţa instituţiilor de tip bancar încă în epoca antică. Totuşi instituţiile bancare în accepţia

modernă au o mai largă recunoaştere pentru băncile italiene Veneţia (1171), Genova (1407) şi pentru cele nordice Amsterdam (1609), Hamburg (1619), Roterdam (1635). Băncile comerciale au apărut în legătură cu dezvoltarea comerţului şi acumularea capitalului bănesc – expresia a expansiunii economiei. Deci, participând la dezvoltarea operaţiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale (efectelor comerciale), băncile în mod firesc au primit atributul de „comerciale”.

Primii bancheri au fost zarafii şi cămătarii care erau principalii intermediari ai circulaţiei monetare, iar conceptul de „bancă” provine de la cuvîntul italian „banco” – scaunul zarafului sau masa pentru bani.

Banca – este o întreprindere financiară, creata pentru atragerea mijloacelor băneşti şi plasarea lor în numele său cu condiţia rambursării lor, plăţii şi exigibilităţii, intermedierii deplasării mijloacelor băneşti de la creditori la debitori şi de la vânzători spre cumpărători.

Conform Legii cu privire la instituţiile financiare „banca este instituţia financiară care atrage de la persoane fizice sau juridice depozite ori echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc” [2].

instituţie financiară – persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investi ţii pe propriul cont şi risc;

Băncile comerciale în accepţiunea modernă, au apărut în legătură cu dezvoltarea comerţului şi acumulările de capitaluri băneşti, expresie a dezvoltării producţiei şi expansiunea economiei. Participînd la dezvoltarea operaţiunilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale, în mod firesc aceste bănci au primit apelativul de bănci comerciale.

În rând cu băncile, circulaţia mijloacelor băneşti pe piaţă efectuează şi alte instituţii financiare şi creditar - financiare. Însă băncile ca subiecţi ai pieţei financiare, au două caracteristici specifice, care le deosebesc de aceşti subiecţi.

În primul rând, pentru bănci este caracteristic schimbul dublu al obligaţiunilor debitoare: ele plasează obligaţiunile lor debitoare (depozite, adeverinţe de depozit, certificate de economii, ş.a.) iar mijloacele mobilizate în baza aceasta, le plasează în obligaţiunile debitoare şi hârtiile de valore emise de alţii. Aceasta diferă băncile de brokeri şi dileri care î-şi desfăşoară activitatea pe piaţa financiară, neemiţând obligaţiuni debitoare.

În al doilea rând, băncile îşi asumă obligaţii cu suma fixată a datoriei în faţa persoanelor fizice şi juridice, de exemplu la depunerea mijloacelor clienţilor pe conturi şi în depozite, la emiterea certificatelor de depozit ş.a.

Astfel băncile diferă de diversele fonduri investiţionale, care mobilizează resursele în baza emisiei acţiunilor proprii. Fixate după suma datoriei, obligaţiunile poartă în sine un risc mai mare pentru intermediari (bănci), deoarece ele trebuie să fie plătite în suma deplină indiferent de conjunctura pieţei, în timp ce compania investiţională toate riscurile, legate de schimbarea valorii activelor şi pasivelor ei, distribuie mijloacele acţionarilor săi [27, p.45-47].

Banca modernă reprezintă un complex universal multifuncţional de creditare-finanţare, cu un larg diapazon de tranzacţii şi servicii, ce cuprinde peste 300 de denumiri. Tipul de bănci universale, care întruneşte tranzacţii de depozitare-creditare, de investire-emitere, de achitare-decontare, de informare-consultare şi o serie de tranzacţii “parabancare”, răspunde în cea mai mare măsură necesităţilor capitalului financiar contemporan, activităţii diversificate a concernelor cu mai multe ramuri.

Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare, a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în

1

circulaţia creanţe asupra lor înseşi, care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulaţiei monetare [5, p.19 – 20].Băncile s-au afirmat esenţial ca instituţii monetare , a căror caracteristică principală este posibilitatea de a pune în

circulaţia creanţe asupra lor înseşi , care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulaţiei monetare.Caracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă.Forma principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote. La început aceastã funcţie era deschisă tuturor

băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune.Totuşi, băncile comerciale tipice îşi aduc aportul lor la creaţia monetară prin transformarea activelor nemonetare

(conturi, obligaţii) fără putere liberatorie în instrumente de plată. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice, moneda scripturală.

Un timp, în Anglia, Franţa, SUA şi alte ţări, o mare parte a băncilor de depozit efectua şi operaţiuni de emisiune. Multiplicarea acestor centre de emisiune a condus la crearea condiţiilor de Încălcare a normelor de emisiune şi încărcarea canalelor circulaţiei cu bancnote emise cu sau fără justificare economică. La momentul reglementării acestei chestiuni, în 1913, în SUA, numărul băncilor împuternicite să emită bancnote depăşea 7500.

Aşa încât, la momente istorice diferite şi în funcţie de condiţiile proprii, toate ţările dezvoltate au fost nevoite să delimiteze foarte clar funcţiile băncii de emisiune, acestea concentrându-se de regulă la o singură bancă, banca centrală.

În SUA, spre exemplu, deşi există 12 bănci federale de emisiune, acestea acţionează ca un tot unitar sub egida unei autorităţi monetare unice.

O altă tendinţă care s-a manifestat în sânul băncilor o întreagă epocă, este specializarea băncilor, care deşi în descreştere, nu încetează să caracterizeze lumea băncilor. Separarea şi independenţa băncilor specializate este în momentul delimitării sferei de competenţă şi de activitate a băncilor de depozit.

Un moment important în evoluţia băncilor l-a reprezentat criza economică din anii 1929 – 1933, care s-a manifestat în toate ţările dezvoltate, dar a avut efecte devastatoare în SUA prin crahul bancar de proporţii (36 % din bănci fiind declarate în stare de faliment). Acest eveniment a impus o reglementare severă în regimul băncilor , care sã acţioneze în direcţia protejării deponenţilor.

În mod necesar, statutul băncii de depozit a trebuit să fie bine conturat, impunându-se un regim limitativ de control asupra instituţiilor de credit ce primesc depuneri şi asupra modului de folosire a acestor resurse în procesul creditării.

În acest cadru s-a delimitat, mai exact, accepţiunea de bancă de depozit, spre deosebire de celelalte bănci.S-a ajuns astfel la o delimitare clară în bănci de depozit şi bănci specializate, generalizată în toate structurile

naţionale ale sistemelor bancare în ciuda diferenţelor de la ţară la ţară, diferenţe care sunt rezultatul fie al evoluţiilor anterioare, fie al elementelor tradiţionale ce se perpetuează, fie al suflului înnoirilor la care sunt supuse.

Totuşi, operaţiunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agenţilor economici. Ele sunt organizate ca societăţi comerciale şi urmăresc obţinerea de profit .

În peisajul bancar actual, alături de banca centrală funcţionează băncile de depozit sau băncile comerciale orientate spre activităţi pe termen scurt, şi instituţiile bancare pe termen lung. În categoria acestora putem încadra: băncile de afaceri sau băncile de investiţii (Franţa şi S.U.A.) şi băncile de piaţă (Marea Britanie). Singura ţară care face excepţie la această clasificare este Germania, datorită băncilor sale universale.

În ultimele două decenii, ca urmare a globalizării financiare, asistăm la o dezvoltare a vocabularului din acest domeniu, reţinând atenţia următorii termeni: bancă universală şi bancă specializată; bancă de gros sau cu amănuntul, bănci întreprinderi sau bănci particulare; bănci de reţea sau de piaţă; banca globală, bancă la distanţă, bancă cibernetică; bancă multimedia, bancă digitală, bancă virtuală.

În faţa varietăţii şi complexităţii sporite a operaţiunilor financiare, multe dintre bănci îndeplinesc caracteristicile băncilor universale. Potrivit definiţiei date de dicţionar, banca universală este o bancă aptă de a îndeplini toate activităţile, atât la nivel naţional cât şi internaţional (în engleză se utilizează termenul full service bank, care desemnează particularităţile băncilor globale).1

Această definiţie necesită două completări:a) în primul rând, nu există bănci total universale, iar unele bănci desfăşoară activităţi care nu au, întotdeauna,

legătură cu domeniul financiar;b) în al doilea rând, definirea băncii universale ridică semne de întrebare cu privire la criteriile în funcţie de care

se desemnează conţinutul activităţii.Referitor la acest aspect, precizăm că pentru definirea conţinutului băncii universale, se pot utiliza mai multe

criterii. Criteriul semantic este acela în funcţie de care se desemnează aspectul instituţional al activităţii bancare care decurge din operaţiunile de schimb de monedă dintre ţări.

Criteriul dimensiune este cel în funcţie de care, la modul general, băncile universale sunt considerate a avea o mare dimensiune. Asupra acestui aspect, Comisia bancară din Franţa a făcut unele precizări indicând faptul că o bancă universală poate fi de mică dimensiune (chiar bancă locală), fără ca aceasta să aibă activitate internaţională.

Criteriul legislaţiei şi al reglementărilor conduce la luarea în considerare a termenului „bancă” în sensul strict sau mai larg al băncii şi al filialelor sale. 1 Luminita Ristea. Managementul societăţilor bancare şi instituţiilor financiare, Ed. Muntenia&Leda, Constanţa, 2002, p.69-70

2

Un alt criteriu de maximă importanţă îl constituie specificul activităţii practice în funcţie de care „profesia bancară este dificil segmentabilă”, întrucât îşi extrage esenţa din faptul că un anumit monopol tehnic i-a fost delegat prin lege. Acest monopol n-a dispărut, dar tehnicile sunt atât de sofisticate, iar ofertele ca şi tehnicile sunt diversificate, ceea ce face ca noţiunea de bancă universală să fie impracticabilă.

Banca universală poate fi privită şi analizată şi ca rezultat al globalizării financiare, şi de asemenea, ca rezultat al condiţiilor existente la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.

În funcţie de legislaţia în vigoare din diferite ţări şi de particularităţile activităţii practice, se pot distinge următoarele tipuri de instituţii, care se circumscriu termenului de bancă universală, astfel:

a) băncile mixte de tip german;b) versiunea britanică a băncilor universale în care filialele sunt gestionate de o manieră distinctă;c) holdingurile bancare americane;d) conglomeratele bancare japoneze.2

2. Structura organizatorică a băncii comercialeStructura organizatorică – totalitatea de unităţi teritoriale ale unii bănci coordonate printr-un sistem unic de gestiune.Tipuri de structuri organizatorice:

Bancă cu un singur sediu; Bancă cu mai multe sedii: centrală şi un număr de sucursale, filiale, agenţii; Holdingul bancar.Particularităţile de acţiune ale diferitor structuri organizatorice sunt:

1. Banca cu un singur sediu – toate serviciile sunt prestate într-un singur loc.Pozitiv Negativ Este mult mai rapid circuitul informaţiei ce

favorizează clientul. Concentrarea administraţiei bancare şi a secţiilor

comerciale ale băncii în acelaş local presupune verificarea strictă a personalului – optimizarea activităţii lui.

Economisirea cheltuielilor de întreţinere a administraţiei.

Numărul limitat de clienţi datorită arialului mic pe care-l deserveşte banca.

Banca nu are diversificarea riscului în teritoriu fiind foarte dependentă de situaţia economică a unei regiuni.

2. Banca cu mai multe sedii presupune o structură complexă formată din centrală şi o serie de sucursale, filiale, agenţii.Pozitiv Negativ Apropierea băncii de clientelă – majorîndu-şi

numărul clienţilor. Posibilităţile de diversificare a riscurilor pe

teritoriu. Posibilitatea de a lărgi sfera de activitate prin

implimentarea unor servicii pe teritoriu dat.

Cheltuieli duble de administrare. Durata operaţiunilor este mai mare. Limitarea sferei decizionale în cadrul

filialelor – pierderea clientelei. Îndepărtarea în teritoriu a administraţiei

bancare de sfera comercială – ineficienţa activităţii filialelor.

3. Holdingul bancar presupune că banca este ocomponentă a unei companii financiare mari (nu există bază legislativă). Există trei tipuri:- Holdinguri cu o singură bancă;- Holdinguri cu o bancă care are filiale;- Holdinguri cu mai multe bănci.Pozitiv Negativ Posibilitatea de diversificare pe piaţa financiară a

serviciilor. Posibilitatea de a apela la capitalul firmei

nebancare la necesitate. Posibilitatea acordării unui larg spectru de

servicii unui şi aceluiaşi client în acelaş loc.

Asumarea de către bancă a tturor riscurilor financiare inclusiv acelora din sfera nebancară.

Complicarea evaluării corecte a capitalului la un moment dat – are loc eroarea între coeficienţii de performanţă a băncii.

2

3

Referitor la băncile mixte germane, acestea îşi au originea în specificul economiei de la început de secol, când s-a instituit „o osmoză” între sistemul industrial şi cel bancar, ceea ce a condus la înregistrarea celui mai semnificativ progres din Europa. Băncile au intervenit în întreprinderi, fie prin acordarea împrumuturilor pe termen lung, fie prin constituirea de fonduri proprii, ceea ce a permis scoaterea întreprinderilor din starea de dificultate.

În prezent, ponderea băncilor germane în structurile întreprinderilor industriale sau comerciale este sporită; marile bănci sunt prezente în 300 – 400 de consilii de supraveghere ale societăţilor. În faţa transformărilor din peisajul financiar mondial, au devenit tot mai universale, pătrunzând şi în domeniul imobiliar, cel al asigurărilor şi al preluărilor de participaţie.

Fuziunea dintre băncile şi industria germană prezintă o similitudine cu cazul japonez, întrucât şi în Japonia, la sfârşitul secolului al XIX-lea, băncile au acceptat riscurile marilor întreprinderi, contribuind la construcţia unor giganţi „industriali financiari”, care sunt în prezent urmaşii acelor întreprinderi „zaibastu”. În contextul economiei japoneze, s-a dezvoltat o structură tricefală, grupul respectiv având în centru fie o întreprindere industrială, fie o bancă, iar al 3-lea element specific fiind o societate de comerţ.

În S.U.A., prin „Bank Holding Companies Act” din 1956 şi 1970, este consacrată, separarea activităţilor bancare, de cea comercială şi industrială. Ca urmare a acestui cadru strict al reglementărilor, inovaţiile financiare de diferite tipuri s-au multiplicat cu rapiditate în S.U.A. comparativ cu Europa. Deşi în S.U.A. diversificarea activităţii bancare este admisă în plan geografic, din punct de vedere al activităţii aceasta nu era încă asigurată, până în anul 1999 întrucât Glass Stegall Act a fost în vigoare până în acel moment.

Singura bancă din S.U.A. care a reuşit să se declare universală este Citicorp, (prin fuziunea din 1998, dintre societatea Travelers şi grupul Citigroup), dorind să ofere astfel, clientelei din întreaga lume toate tipurile de produse bancare pentru o categorie largă de beneficiari.

Din punctul de vedere al funcţiunilor specifice şi al modului de participare la activităţile sistemului, aparatul bancar poate fi structurat în trei mari categorii de instituţii:

- instituţii de credit;- instituţii conexe;- instituţii de reglementare şi supraveghere.Noţiunea de instituţie de credit este specifică Uniunii Monetare Europene şi grupează, la rândul ei, o serie destul

de largă de entităţi.Categorii de bănci:- bănci de afaceri ;- bănci de depozit (bănci comerciale);- bănci electronice;- bănci industriale.Modele de bancă:- modelul băncii dividende ;- modelul băncii fragmentate- modelul băncii la distanţă;- modelul băncii virtuale.Modelul băncii fragmentate, a fost propus de către economistul american L. Bryan, fiind conceput ca un mod de regândire

asupra noţiunii de intermediere clasică, prin separarea completă a activităţilor de depozit şi de creditare. Diferitele funcţii ale unei bănci trebuie să fie exercitate de entităţi juridice care alcătuiesc, de sine stătător, o bancă. După opinia autorului, banca fragmentată este mai performantă, în măsura în care fiecare funcţie bancară este luată în considerare de o categorie de operatori specializaţi şi competitivi în domeniul activităţii lor. Deja, în activitatea unor bănci se identifică aspecte ale băncii fragmentate, prin aceea că îşi exprimă oferta de produse şi servicii financiare, prin încredinţarea acestora unor firme din exteriorul băncii. Procesul de gestionare al riscurilor se realizează prin acceptare şi negociere cu clienţii, prin metoda scoring-ului, ceea ce înseamnă a subnegociere a funcţiilor băncii.

Acelaşi proces se manifestă şi în sectorul mijloacelor de plată şi al moneticii, fiind cunoscute acordurile încheiate de bănci cu societăţi specializate.

Pentru următorul deceniu se estimează că modificările tehnologice vor afecta relaţia „bancă clienţi”, ceea ce s-a produs deja, în anumite ţări, o dată cu dezvoltarea băncii la distanţă.

Acest model recurge la o serie de instrumente bazate pe telefonie şi informatică, prin care se efectuează trei categorii de operaţiuni bancare: gestionarea mijloacelor de plată, distribuirea de credite, gestionarea economiilor.

Modelul „băncilor la distanţă” a apărut în anul 1989, în Marea Britanie, unde Miland Bank a propus o formulă de bancă pentru toate operaţiunile bancare curente, constituindu-se o filială independentă First Direct care, în prezent, gestionează mai mult de 500000 clienţi, printr-o platformă telefonică. Propunerea formulată de banca engleză s-a fondat pe studii care indicau faptul că 50% dintre clienţi nu şi-au întâlnit niciodată responsabilul bancar, iar 40% dintre clienţi se plângeau de lipsa de atenţie din partea agentului bancar. Prin „banca la distanţă” se înregistrează un nivel mai scăzut al costurilor, decât în relaţia dintre bancă şi agent. Sistemul furnizează un instrument de vânzare mai bun, care permite majorarea frecvenţei contractelor cu fiecare client şi oferă mijloace de măsurare a rentabilităţii clientului pentru toate produsele şi serviciile pe care le utilizează. First Direct a dobândit un loc de primă importanţă pe piaţa băncilor la distanţă, în Europa, la baza succesului aflându-se trei factori: informatica comercială integrată perfect în platforma telefonică; strategii bazate pe calitatea serviciilor şi selectarea riguroasă a clientelei.

Altă structurare a băncilor

4

- bănci specializate în operaţiuni de retail (operaţiuni curente cu clienţii);- bănci specializate în operaţiuni de tip corporate (operaţiuni cu clienţi mari);- bănci specializate în activităţi dedicate (private banking);- bănci specializate în activităţi de investiţii financiar-bancare (investment banking);- bănci specializate în activităţi de asigurări bancare (insurance banking).Din gama instituţiilor conexe sistemului bancar se pot enumera:- fondurile de garantare a depozitelor;- societăţile de transfer de fonduri şi decontare;- fondurile de garantare a creditelor.

Figura 1.1.1. Rolul băncii de intermediar pe piaţa financiarăCaracteristica semnificativă a acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă. Forma

principală a creaţiei monetare este emisiunea de bancnote. La început această funcţie era deschisă tuturor băncilor pentru ca ulterior să fie una specifică băncii de emisiune.

Totuşi, băncile comerciale tipice îşi aduc aportul lor la creaţia monetară prin transformarea activelor nemonetare (conturi, obligaţii) fără putere liberatorie în instrumente de plată. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate (fundamentale sau garantate pe activele pe care le monetizează) constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice, moneda scripturală.

3. Funcţiile băncii comerciale şi atribuţiile BNMÎn economia de piaţă sistemul bancar îndeplineşte rolul de atragere, concentrare a economiilor societăţii şi de

canalizare a acestora prin procesul de acordare a creditelor, efectuând cele mai eficiente investiţii. În executarea acestui rol băncile, ca verigi de baza ale sistemului bancar, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare a resurselor financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor şi a altor operaţiuni pe piaţa financiară, băncile joacă rolul de intermediar între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora [17, p.18 - 22].

În exercitarea acestei diversităţi de operaţiuni, băncile acţionează individual, pe cont propriu, depunătorii şi creditorii neavând nici o legătură de drept între ei. Băncile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie. Astfel, colectând depozitele, băncile au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora, cu randament maxim, în beneficiul propriu şi al depunătorilor.

În vederea realizării obiectivelor sale, banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale, concomitent cu punerea la dispoziţia economiei naţionale a cantităţii optime de monedă, necesară creşterii economice.

În accepţiunea Corneliei Grigoriţă, băncile comerciale au diverse funcţii, printre care cele mai principale sînt:1. Funcţia de depozit prevede:- efectuarea operaţiunilor de depozit la vedere şi la termen, în cont cu numerar şi cu titluri, constând în atragerea

resurselor băneşti de la persoane juridice şi fizice în vederea păstrării şi fructificării lor;- efectuarea de operaţiuni de depozitare şi păstrare a obiectelor de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice

şi juridice.2. Funcţia de credit/de investiţii prevede:a) acordarea de credite în moneda naţională şi în valută persoanelor fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

Deponenţi

Bancă

Persoane fizicePiaţa monetarăFirme

BunăstareLocuri de muncă

Investiţii

Producţie

Consum

5

b) participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor instituţii bancare sau nebancare în ţară ori în străinătate;c) achiziţionarea activelor financiare în nume propriu.3. Funcţia comercială prevede:1) realizarea de încasări şi plăţi în moneda naţională şi în valută, generate de activităţi de export, import, servicii

de decontări interne şi internaţionale, operaţiuni cu caracter financiar, necomercial şi alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;

2) cumpărare şi vânzare, în ţară şi în străinătate, a valutei; efecte de comerţ exprimate în moneda naţională şi în valută;

3) efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a operaţiunilor de arbitraj pe pieţele monetare internaţionale din cont propriu sau din contul clienţilor;

4) participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit, încheind cu bănci şi instituţii financiare străine angajamente şi convenţii de plăţi;

5) emiterea efectelor de comerţ ca: bilete de ordin, cambii (trate), cecuri în favoarea unor beneficiari din ţară şi din străinătate;

6) efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ;7) efectuarea operaţiunilor de brokeraj sau dealer cu valorile mobiliare corporative şi cu cele emise de stat;8) lansarea de obligaţiuni, ce asigură mobilizarea împrumuturilor prin emisiunea de obligaţiuni, garantează

emisiunea şi plasează obligaţiunile pe piaţa secundară;9) prestarea serviciilor bancare, expertiza tehnică, economică şi financiară a diferitelor proiecte, acordarea

asistenţei în probleme de gestiune financiară şi de evaluare etc. [21, p.13].Activitatea bancară se întrepătrunde cu activitatea economică, penetrând mecanismul economic al acesteia, având

totodată rolul de a servi procesul decizional şi luarea măsurilor în legătură cu politica monetar-financiară a statului.Astfel, pentru a realiza acumularea mijloacelor băneşti şi distribuirea acestora sub diferite forme, a apărut

sistemul bancar - ca o necesitate a societăţii, realizând funcţia de intermediar între agenţii economici.Banca centrală este institutul bancar aflat în fruntea întregului aparat bancar, care are atribuţii: emisiunea banilor,

concentrarea rezervelor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea creditelor acestora, influenţarea directă şi indirectă a volumului şi costului creditelor, acordarea de împrumuturi statului şi păstrarea tezaurului de stat. În Republica Moldova funcţiile băncii centrale le îndeplineşte Banca Naţională a Moldovei.

Banca Naţională a Moldovei (BNM) este o persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlamentul Republicii Moldova. Obiectivul principal al Băncii Naţionale este de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale.

În Republica Moldova, BNM are următoarele atribuţii fundamentale: stabileşte şi promovează politica monetară şi valutară în stat; acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului; întocmeşte analize economice şi monetare, adresează guvernului propuneri, aduce rezultatele analizelor la

cunoştinţele publicului; autorizează, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare; acordă credite băncilor şi statului; supraveghează sistemul de plăţi din republică şi facilitează funcţionarea eficientă a sistemului de plăţi

interbancare; activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale; păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului; întocmeşte balanţa de plăţi a statului; în numele Republicii Moldova îşi asumă obligaţii şi execută tranzacţiile rezultatele din participarea

Republicii Moldova la activitatea instituţiilor publice internaţionale în domeniul bancar, de credit şi monetar în conformitate cu condiţiile acordurilor internaţionale [1].

Conform atribuţiilor stipulate prin lege, BNM îndeplineşte următoarele funcţii:a)de emisiune monetară, adică organizează circulaţia banilor pe teritoriul RM, emite bancnote şi stabileşte cursul

monetar în raport cu valutele străine;b) stabileşte şi conduce politica monetară şi valutară a ţării;c)bancă a băncilor, adică eliberează autorizaţii, reglementează, supraveghează şi controlează activitatea

instituţiilor bancare;d) organizează achitărilor între băncile comerciale prin SAPI (Sistema Automatizată de Plăţi Interbancare);e)agent fiscal şi bancher al statului [1].Savanţii moldoveni A. Caragangiu şi G. Iliadi, referindu-se la funcţiile băncilor centrale, menţionează că sarcina

prioritară a fiecărei bănci centrale este de a menţine puterea de cumpărare şi cursul valutar al monedei naţionale şi de a asigura stabilitatea şi lichiditatea sistemului bancar, eficienţa şi fiabilitatea sistemului de plăţi. Pentru a realiza aceste obiective, potrivit autorilor banca centrală îndeplineşte următoarele funcţii de bază: reglementarea sistemului bănesc şi de credit, emiterea cu drept de monopol a bancnotelor, precum şi funcţiile – economică externă de bancă a băncilor, de bancă a guvernului, de control şi supraveghere (monitorizare) a instituţiilor de credit [14, p.13].

6

Sistemul bancar a apărut ca o necesitate a societăţii. Prin intermediul lui este realizată acumularea mijloacelor băneşti şi distribuirea acestora sub diferite forme, sistemul bancar executând funcţia de intermediar între agenţii economici. El este un ansamblu coerent de instituţii bancare, ce funcţionează într-o ţară, răspunzând necesităţilor unei etape de dezvoltare social-economică şi cuprinde:

1) cadrul instituţional - format din banca centrală (cu rol de coordonare şi supraveghere), bănci comerciale şi alte instituţii financiare;

2) cadrul juridic - format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară [14, p. 14].Cu toate că, aparent, modul de clasificare şi criteriile par a fi comune, în sistemele bancare din diferite ţări apar nuanţe în abordarea problemei şi prin urmare există particularităţi distincte de definire a unor anumite tipuri de bănci.

În Republica Moldova băncile comerciale sînt organizate cu statut de societăţi pe acţiuni conform legislaţiei referitoare la societăţile pe acţiuni.

4. Principiile şi atribuţiile organelor de administrare a băncii comercialePrincipiile activităţii băncii comerciale sînt următoarele:Primul principiu al activităţii băncii comerciale îl constituie lucrul în limitele resurselor real existente. Aceasta

înseamnă că banca trebuie să asigure nu numai corespunderea cantitativă dintre resursele proprii şi suma creditelor acordate, dar şi să obţină echilibrarea dintre caracterul activelor bancare şi specificul resurselor mobilizate. Astfel, dacă banca atrage mijloace în special pe perioade scurte de timp, şi le plasează în credite pe termen lung, atunci posibilitatea băncii de a se răsplăti pentru obligaţiunile sale (faţă de deponenţi) fără întârzieri, e pusă în pericol. Banca este liberă în desfăşurarea operaţiunilor sale active (în condiţiile respectării normativelor economice stabilite), adică volumul operaţiunilor active ale băncii nu poate fi limitat prin metode administrative de constrângere. Limitările administrative pot avea un caracter unitar şi extraordinar. Utilizarea lor permanentă submină bazele economice a activităţii băncii şi de aceea prioritate se dă măsurilor economice.

Al doilea principiu îl constituie independenţa economică care presupune şi responsabilitatea economică a băncii pentru rezultatele activităţii sale. Independenţa economică subînţelege libertatea utilizării mijloacelor proprii şi resurselor atrase, alegerii clienţilor şi deponenţilor, utilizării veniturilor.

Legislaţia bancară în vigoare a oferit tuturor băncilor comerciale această libertate economică. Responsabilitatea economică a băncii nu se limitează la veniturile ei curente ci se răsfrânge şi asupra capitalului ei. Banca comercială răspunde pentru obligaţiunile sale cu toate mijloacele ce îi aparţin şi cu averea să, asupra căreia conform legislaţiei în vigoare poate fi pusă urmărirea. Tot riscul din operaţiile sale banca le ia asupra să.

Al treilea principiu constă în aceea, că relaţiile băncii cu clienţii săi, se construiesc în baza relaţiilor de piaţă. Oferind credite, banca reesă în primul rând din criteriile rentabilităţii economice, riscului şi lichidităţii.

Al patrulea principiu constă în aceea că reglarea activităţii băncii se desfăşoară numai prin metode economice indirecte. Statul determină „regulile jocului” pentru băncile comerciale dar nu poate să le dea ordine.

Deci, principalul obiectiv al băncii comerciale în economia de piaţă constă în maximizarea profiturilor şi minimizarea riscurilor. Profitul reprezintă diferenţa dintre procentul şi alte venituri primite din operaţiile active şi procentul şi alte cheltuieli plătite de bancă pentru atragerea mijloacelor băneşti.

În Republica Moldova funcţionarea băncilor comerciale este reglementată în principal prin Legea instituţiilor financiare nr.550-XXII din 21 iulie 1995. Obiectivul prezentei legi constă în protejarea intereselor deponenţilor, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar influent şi competitiv şi facilitatea acţiunii forţelor de piaţă în prestarea serviciilor financiare.

Potrivit art.21 din Legea instituţiilor financiare, BNM stabileşte pentru persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă cerinţe privind calificarea, experienţa, reputaţia în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că astfel de persoane au purtat răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative, precum şi inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare şi de evaziune. Administratorii băncii urmează a fi confirmaţi de BNM înainte de începerea exercitării funcţiei.

Regulamentul cu privire la exigenţele faţă de administratorii băncii stabileşte cerinţe detaliate faţă de administratorii băncii, precum şi procedura de examinare şi luare a deciziei de către BNM. În calitate de administratori ai băncii sunt consideraţi:

- membrii Consiliului băncii şi ai Comisiei de cenzori;- preşedintele, vicepreşedintele, contabilul şef al băncii, precum şi alţi membri ai organului executiv;- preşedintele filialei sau conducătorul altui sediu secundar, împuternicit să încheie acte juridice în numele

băncii.Faţă de interimarii administratorilor băncii se aplică aceleaşi cerinţe ca şi faţă de administratorii băncii.

Regulamentul stabileşte de asemenea, lipsa persoanelor care nu pot fi alese în calitate de membri ai consiliului băncii sau cărora li se retrage această calitate prin decizia adunării generale.

Fiecare bancă comercială are următoarele organe de administrare:- organul suprem de conducere – Adunarea generală a acţionarilor;- organul de conducere – Consiliul băncii;- organul de control – Comisia de cenzori;- organul executiv.

7

Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de conducere al băncii cu rol deliberativ. Acesta rezolvă problemele generale privind activitatea băncii. Adunarea generală este reprezentată de toţi acţionarii băncii şi la ea participă reprezentanţii persoanelor juridice, ai statului şi persoane fizice deţinătoare de acţiuni. Perioada de convocare a Adunării Generale anuale nu trebuie să depăşească 15 luni. Adunările convocate, în afară de cea anuală, sînt extraordinare. Adunările extraordinare sînt convocate de către Consiliul băncii, Comisia de cenzori sau acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot.

De competenţa Adunării generale a acţionarilor ţine:- aprobarea şi efectuarea modificărilor statutului băncii;- aprobarea regulamentelor interne ale Consiliului băncii şi ale Comisiei de cenzori, a împuternicirilor lor şi

aprobarea alegerii membrilor în aceste consilii;- determinarea şi modificarea mărimii capitalului statutar;- determinarea numărului, tipului şi valorii nominale a acţiunilor emise de bancă;- determinarea structurii organizatorice a băncii;- extinderea reţelei bancare;- adoptarea deciziei privind distribuirea profitului;- adoptarea deciziei privind închiderea băncii;- examinarea şi aprobarea raportului financiar anual al băncii;- alte împuterniciri conform legislaţiei în vigoare.Consiliul băncii este organul de conducere al băncii în intervalul dintre adunările generale şi este responsabil cu

privire la activitatea efectuată în faţa Adunării generale a acţionarilor. Consiliul băncii este ales de către Adunarea generală a acţionarilor şi este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sunt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de până la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului. Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:

a) care este sau care va deveni membru de consiliu în două sau mai multe bănci;b) căreia i s-a retras prin lege dreptul de a fi membru al consiliului băncii;c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în consiliul de administraţie al BNM;d) care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea şi nu a fost eliberată de datorii.Şedinţele ordinare ale Consiliului băncii sînt convocate o dată pe trimestru, iar cele extraordinare la necesitate,

fiind convocate de către acţionarii ce deţin mai mult de 10% din acţiunile cu drept de vot, preşedintele băncii sau Comisia de cenzori.

Atribuţiile principale ale Consiliului băncii sînt:- determină structura organizatorică, împuterncirile şi funcţiile, competenţele organului executiv;- determină competenţele administratorilor departamentelor şi funcţionarilor bancari;- alege preşedintele şi vicepreşedintele băncii şi stabileşte împuterncirile lor;- ia decizii privind emiterea valorilor mobiliare suplimentare;- convoacă şedinţele extraordinare ale Adunării generale a acţionarilor etc.Comisia de cenzori este organul de control intern al băncii, ea este alcătuită din 3 membri aleşi de adunarea

generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de până la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori sau ai organului executiv.

Comisia de cenzori are următoarele împuterniciri:- stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentului BNM,

supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;- controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii rapoarte

respective;- prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le consideră necesare.Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului

băncii sau a 2 membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor care nu sunt în drept să se abţină de la votare.Organul executiv al băncii poate fi organizat sub două forme:1) unipersonal – preşedinte (director general) al băncii;2) colegial – comitet de conducere/de direcţie.Forma de organizare a organului executiv este menţionată în statutul băncii. Membrii organului executiv sînt aleşi de

Consiliul băncii. Numărul membrilor organului executiv este stabilit în funcţie de direcţiile de activitate ale băncii, organul executiv este ales pe o perioadă de 4 ani, prezentînd rezultatele financiare anuale ale băncii Adunării generale a acţionarilor. Şedinţele ordinare ale Comitetului de conducere au loc cel puţin o dată în două luni, iar cele extraordinare, la necesitate. Organul executiv se ocupă cu gestionarea activităţii băncii comerciale în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu normele şi ordinele elaborate de Adunarea generală a acţionarilor şi de Consiliul băncii.

Preşedintele băncii răspunde de desfăşurarea în condiţii optime şi cît mai profitabile a întregii activităţi a băncii. Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile stabilite de preşedinte, coordonează şi controlează direcţiile din centrală, filiale, agenţii sau reprezentanţe care le-au fost repartizate, iau măsuri şi răspund de activitatea acestora.

8

Directorii departamentelor din centrală (filială) organizează şi răspund de toată activitatea departamentului pe care îl conduc, în conformitate cu normele, regulamentele, ordinele, instrucţiunile şi hotărîrile organelor de conducere ale băncii; răspund de folosirea raţională a forţei de muncă, de calitatea muncii, de disciplină şi comportamentul salariaţilor.

Fiecare bancă în dependenţă de activitatea pe care o desfăşoară şi de gama de operaţiuni efectuate îşi organizează în mod specific structura funcţională, dar există o serie de componente organizatorice ce se regăsesc sub diferite forme în majoritatea băncilor comerciale datorită faptului că practic toate băncile comerciale desfăşoară aceeaşi gamă de operaţiuni.

Figura 1.1. Departamentele/direcţiile/secţiile principale ale băncii comercialeStructura organizatorică este flexibilă şi diferă de la o bancă la alta. Chiar şi pentru aceeaşi bancă ea se poate modifica în

timp, în funcţie de tipul şi strategia băncii, de natura şi volumul activităţilor desfăşurate.Principalele departamente/direcţii ale băncii comerciale sînt:1) departamentul de coordonare şi strategie este responsabil de activitatea în ansamblu privind elaborarea bazelor de

funcţionare a băncii, gestionarea activelor şi pasivelor, elaborarea strategiilor de activitate pe viitor, înfiinţarea altor unităţi subordonate băncii etc.;

2) departamentul de decontări şi instrumente de plată se ocupă de efectuarea plăţilor prin virament, prin diferite documente de plată; organizarea plăţilor prin carduri, cecuri; emiterea diferitelor instrumente de credit; cambii, certificate de depozit etc.;

3) departamentul de casierie şi trezorerie efectuează operaţiunile cu numerar şi cu alte valori, coordonate cu clienţii. Astfel, acest compartiment al băncii se ocupă de încasările şi plăţile în numerar, de efectuarea plăţilor prin bancomate, încasarea şi transportarea numerarului de la clienţi la bancă, de la filiale, agenţii la sediul central al băncii, de la băncile comerciale la BNM, ţine evidenţa numerarului băncii şi asigură păstrarea acestuia etc.;

4) departamentul de contabilitate şi control asigură organizarea şi conducerea activităţii contabile, exercitarea controlului asupra operaţiunilor contabile, finanţarea şi plăţile efectuate de unităţile operative ale băncilor pentru clienţii lor, organizarea şi exercitarea controlului asupra plăţilor reciproce între unităţile teritoriale ale băncii, elabrorarea proiectelor bugetelor de venituri şi cheltuieli, efectuarea periodică a controlului patrimonial asupra valorilor materiale ale băncii, întocmirea bilanţurilor şi rapoartelor lunare şi anuale ale băncii;

5) departamentul de relaţii externe şi operaţiuni valutare efectuează transferuri rapide de numerar şi decontări internaţionale prin anumite modalităţi de plată în favoarea persoanelor fizice sau juridice, efectuează decontări interbancare internaţionale, angajează linii de credit bancare externe, evaluează cererile de credite bancare în valută, deschid şi gestionează conturi în valută pentru persoanele fizice şi juridice, efectuează operaţiuni de schimb valutar şi alte operaţiuni în valută străină;

6) departamentul de creditare poate fi specializat în funcţie de valoarea creditelor, tipul de clienţi şi termenul de creditare şi asigură efectuarea operaţiunilor de creditare. Acest departament are următoarele atribuţii – stabilirea politicii de credit a băncii, analiza cererilor de credit şi evaluarea performanţelor finanţiare şi nefinanciare ale solicitanţilor de credit, monitoringul creditelor, urmărirea creditelor nerambursate la scadenţă, lichidarea şi prevenirea acestora etc.;

7) departamentul de sisteme informaţionale vizează informatizarea activităţii decizionale, de analiză, proiectarea, implimentarea şi întreţinerea subsistemelor informatice în legătură cu toate operaţiunile derulate de bănci, exploatarea aplicaţiilor respective, asigurarea telecomunicaţiilor interbancare etc.;

8) departamentul operaţiuni cu valorile mobiliare desfăşoară activităţi operaţionale cu valorile mobiliare corporative şi cele de stat din cont propriu, din ordinul şi contul clienţilor pe piaţa valorilor mobiliare, participă pe piaţa secundară a valorilor mobiliare de stat organizată de BNM, emite acţiuni, obligaţiuni şi alte valori mobiliare;

9) departamentul de investiţii financiare are ca obiectiv efectuarea operaţiunilor de investiţii în valorile mobiliare de stat şi corporative, gestiunea portofoliilor investiţionale, acordarea consultaţiilor privind investiţiile, administrarea şi păstrarea valorilor mobiliare şi a altor valori etc.;

10) departamentul de marketing desfăşoară cercetarea pieţei bancare naţionale şi străine, stabilirea strategiilor de preţuri la

Societatea bancară

Departamente/Direcţii/Secţii

Coordonare/Strategie

Decontări/Instrumente de plată

Casierie/Trezorerie

Contabilitate/Control

Creditare

Operaţiuni valutare/externe

Sisteme informaţionale

Valori mobiliare

Investiţii financiare

Marketing

Juridic

Organizare/Resurse umane

9

operaţiunile şi serviciile bancare prestate, segmentarea clienţilor bancari, promovarea şi gestionarea produselor etc.;11) departamentul juridic asigură legalitatea în desfăşurarea activităţii băncii şi în apărarea intereselor patrimoniale şi

nepatrimoniale proprii activităţii bancare;12) departamentul de organizare şi resurse umane se ocupă de structura organizatorică a băncii, organizarea, normarea şi

asigurarea condiţiilor de muncă ale salariaţilor, selecţionarea, încadrarea şi utilizarea forţei de muncă, elaborarea împreună cu celelalte departamente a proiectelor şi prognozelor trimestriale şi anuale privind activitatea băncii în vederea executării lor, recalificarea funcţionarilor bancari.

5. Acordarea licenţei băncii comercialeSistemul bancar al RM este format din 2 nivele: primul nivel este reprezentat de BNM, iar al doilea nivel aparţine băncilor

comerciale.Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera licenţe băncilor. Banca poate desfasura оn limita licentei

acordate activitatile financiare permise bancii conform art.26 din Legea institutiilor financiare.Băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale,

eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor

mobiliare), de:- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;- instrumente privind rata dobînzii;- titluri de valoare;d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de voiaj, cambii bancare etc.);f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);g) leasing financiar;h) acordarea de servicii aferente la credit;i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit.a) şi b);j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi administrarea valorilor

mobiliare şi altor valori etc.;l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;n) orice altă activitate financiară permisă de Banca Naţională.Banca nu este în drept să desfasoare activitati financiare, neprevazute în licenţă.Băncile cu autorizaţie de categoria „A” deţin un capital ce variază între cuantumul minim şi cuantumul dublu al capitalului

minim necesar. Conform autorizaţiei aceste bănci, pot efectua următoarele operaţiuni: acceptarea de depozite (la vedere sau în termen) cu sau fără dobândă; acordarea de credite (de consum, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale etc.); împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vânzarea, pe cont propriu sau din contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii, certificate de depozit etc.), futures şi opţiuni financiare privind valorile mobiliare şi ratele dobânzii, instrumente privind rata de schimb şi rata dobânzii, titluri de valoare; prestarea de servicii de decontări şi încasări; emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de călătorie, cambii bancare etc.); leasing financiar; prestarea de servicii aferente creditelor; orice alte activităţi financiare permise de Banca Naţională a Moldovei. De asemenea, banca cu autorizaţia „A” poate cumpăra şi vinde bani, inclusiv a valutei (de la populaţie), precum şi poate efectua plasări şi să deschidă conturi „Nostro” cu valută la băncile din Republica Moldova numai pentru necesităţile proprii.

Băncile cu autorizaţie de categoria „B” deţin un capital mai mare decât cuantumul dublu al capitalului minim necesar şi mai mic decât cuantumul triplu al capitalului minim necesar.

Aceste bănci, conform autorizaţiei, pot efectua toate operaţiunile, având aceleaşi drepturi ca şi băncile cu autorizaţie de categoria „A”, şi alte operaţiuni în valută străină - deschiderea conturilor curente şi de depozit persoanelor fizice şi juridice, acordarea de credite, servicii de decontări şi încasări, contracte futures de vânzare a valutei străine, precum şi prestarea de servicii fiduciare, păstrarea şi administrarea valorilor mobiliare şi a altor valori etc.

Băncile cu autorizaţie de categoria „C” deţin un capital mai mare decît cuantumul triplu al capitalului minim necesar. Aceste bănci, conform autorizaţiei, pot efectua toate operaţiunile pe care le efectuează băncile cu autorizaţie de categoria „A” şi „B” şi alte operaţiuni ca:

- prestarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;- subcsrierea şi plasarea valorilor mobiliare, orice alte activităţi financiare permise de Banca Naţională a Moldovei.Bancile se constituie sub forma de societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni.Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţi financiare în conformitate cu art.26 al Legii cu privire la instituţiile

financiare, se depune la Banca Naţională, în modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea lor profesională din ultimii

10 ani;b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul

rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;

10

d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 5 la sută sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. În scopul aplicării acestei prevederi asupra persoanelor afiliate, cota de participare a acestora se stabileşte prin agregarea cotelor lor;

e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.În cazul în care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sînt insuficiente pentru eliberarea licenţei, poate cere

solicitantului date suplimentare.Cererea de eliberare a licenţei pentru filialele şi sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta în modul stabilit

prin regulamentele Băncii Naţionale.În termen de 3 luni de la data primirii cererii în condiţiile art.6, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o respinge, aducînd

în scris la cunoştinţa solicitantului decizia să. Refuzul de a elibera licenţă trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor din alin.(2).

Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote substanţiale corespund business-

planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licenţă; c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea licenţei:a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul prevăzut;b) angajarea de specialişti;c) încheierea de contract cu o firmă de audit;d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează.Dacă cerinţele enumerate sînt satisfăcute, Banca Naţională eliberează licenţa în termen de o lună.6 Băncii străine se acordă licenţe pentru filiale şi sucursale dacă:a) în ţara de origine banca străină este licenţiată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii străine la sediul ei central au

aprobat în scris eliberarea unei astfel de licenţe;c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat, de autorităţile competente din

ţara de origine.Instituţiile financiare care practică unele activităţi financiare şi care nu sînt calificate ca bancă potrivit prezentei legi primesc

licenţă în modul stabilit de Banca Naţională.Banca Naţională nu eliberează licenţă în cazul cînd capitalul băncii ce se constituie nu corespunde cuantumului capitalului

prevăzut la art.5 plus cheltuielile necesare pentru constituirea băncii. Cheltuielile legate de constituirea băncii se efectuează în limita prevăzută în business-planul elaborat în conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) lit.c).

Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă.Pentru fiecare filială sau o altă subdiviziune separată a băncii în care se va desfăşura activitatea pe baza licenţei, băncii i se

eliberează copii autorizate de pe aceasta.Taxa pentru eliberarea licenţei se stabileşte la valoarea de 50000 de lei.Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, pentru reperfectarea licenţei/copiei autorizate de pe aceasta, precum şi

cea pentru eliberarea duplicatului licenţei/copiei autorizate de pe aceasta se stabilesc la valoarea de 450 lei.Sumele taxelor indicate se varsă la bugetul de stat şi sînt nerambursabile în cazul în care banca/filiala sau o altă subdiviziune

separată a băncii nu îşi începe activitatea sau încetează să funcţioneze.Banca Naţională ţine registrul băncilor licenţiate, în care se înscriu denumirea, adresele sediului central şi ale filialelor şi

reprezentanţelor lor şi la care se anexează copiile de pe documentele indicate la art.17 al Legii cu privire la instituţiile financiare. Acest registru va fi accesibil permanent publicului.

În toate subdiviziunile separate ale Băncii Naţionale trebuie să se afle copii de pe registrul băncilor licenţiate care vor fi accesibile permanent publicului.

Băncile ale căror licenţe au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.- 6 -

Există două tipuri de gestiune a băncii comerciale cu multe sedii: gestiunea centralizată şi decentralizată.Gestiunea centralizată presupune limitarea absolută în drepturi de decizie a filialelor cu stabilirea setului de probleme asupra

căruia filiala poate acţiona independent. Avantaje:- excluderea dublării funcţiei;- posibilitatea de a utiliza un personal mult mai competent şi calificat pentru luarea deciziilor la nivel de centrală;- micşorarea riscului datorită controlului permanent asupra filialei;- economia cheltuielilor pentru prelucrarea documentelor;- posibilitatea de a verifica în permanenţă activitatea filialelor şi de a planifica viitorul ei;- posibilitatea de a transfera excesul de mijloace băneşti de la o filială cu excedent de resurse la alta care are necesităţi

(deficit de resurse) financiare.Dezavantaje:- îngreunează transferul informaţiei de la filială la centrală în unele cazuri generând riscuri operaţionale (posibilităţi de

erori);- posibilitatea de pierdere a clientului datorită scăderii operativităţii deservirii lui;- monopolizarea deciziilor de centrală nu dau posibilitatea de formare a personalului competent la nivel de filială.

11

Gestiunea decentralizată presupune înzestrarea filialelor cu drepturi decizionale asupra unui spectru larg de probleme, lăsând în competenţa centralei doar deciziile ce prevăd strategia de dezvoltare precum şi cele implică riscuri financiare majore. Tot ce este pozitiv la sistemul centralizat este negativ la sistemul decentralizat.

Băncile au dreptul de a înfiinţa filiale în următoarele condiţii:- banca comercială care intenţionează să creeze o filială trebuie să deţină capitalul minim necesar conform autorizaţiei

eliberate şi coeficientului capitalului normativ total, corelat cu activele ponderate la risc;- banca trebuie să activeze minimum un an de zile după acordarea autorizaţiei şi cel puţin o dată să fie supusă controlului de

la BNM;- banca trebuie să îndeplinească prevederile legilor Republicii Moldova şi ale actelor normative bancare ale BNM;- banca nu trebuie să fie obiectul aplicării măsurilor de sancţionare şi remediere din partea BNM.

Banca poate deschide filiale, reprezentante numai cu aprobarea prealabilă a BNM.filială – subdiviziune separată, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţti financiare sau unele din ele;reprezentanţă – subdiviziune separată, situată în afara sediului băncii, juridic dependentă de bancă, care reprezintă şi apără interesele ei;oficiu secundar – subdiviziune structurală internă a filialei băncii, sub formă de agenţie sau punct de schimb valutar, situată în afara sediului filialei băncii, care nu are bilanţ separat şi care desfăşoară activităţile determinate de bancă în conformitate cu Regulamentul privind filialele, reprezentanţele şi oficiile secundare ale băncilor;activităţi organizatorico-tehnice – activităţi/operaţiuni tehnice de asigurare şi facilitare a activităţilor financiare ale filialei sau ale băncii, desfăşurarea cărora se realizează fără asumarea obligaţiilor de sine stătător din numele băncii sau filialei.

Banca poate deschide oficii secundare după notificarea BNM.Modul de organizare şi funcţionare a filialei, reprezentanţei se stabileşte în regulamentul filialei, reprezentanţei, iar pentru

oficiul secundar - în regulamentul filialei în cadrul căreia a fost deschis oficiul secundar, în regulamentul oficiului secundar respectiv sau în regulamentul-tip al oficiului secundar, ce reglementează activitatea tuturor oficiilor secundare aprobat de Consiliul băncii.

Denumirea filialei, reprezentanţei trebuie să includă indicarea faptului că este filială, respectiv, reprezentanţa băncii care a deschis-o.

Denumirea oficiului secundar trebuie să conţină indicarea tipului acestuia (agenţie, punct de schimb valutar) şi apartenenţa la filiala concretă în cadrul căreia a fost deschis.

Banca prezintă la BNM, pe suport hîrtie, anual, cel tîrziu pînă la data de 15 ianuarie după anul gestionar informaţia privind filialele, reprezentanţele şi oficiile secundare.

Respectarea prevederilor Regulamentului privind filialele, reprezentanţele şi oficiile secundare ale băncilor nu exonerează banca de la respectarea prevederilor Legii nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutara (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.127-130, art.496) şi ale Regulamentului cu privire la unităţile de schimb valutar, aprobat prin Hotarîrea Consiliului de administraţie al BNM nr.53 din 5 martie 2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.62-64, art.269) referitoare la înştiintarea BNM despre deschiderea punctelor de schimb valutar ale băncii, prezentarea orarului de lucru al acestora, a modificărilor datelor respective, precum şi înştiintarea privind încetarea definitivă a activităţii punctelor de schimb valutar ale băncii.

7. CONDIŢIILE DESCHIDERII FILIALEI, REPREZENTANŢEI ŞI A OFICIULUI SECUNDARFiliala, reprezentanţa şi oficiul secundar se deschide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii. Statutul băncii trebuie să conţină informaţia privind filialele, reprezentanţele băncii.Pentru a deschide filială, banca trebuie să corespundă la data depunerii cererii următoarelor cerinţe:a) să posede capitalul de gradul I şi coeficientul suficienţei capitalului ponderat la risc în conformitate cu cerinţele stabilite în Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc;b) să activeze cel puţin un an după obţinerea licenţei de desfăşurare a activităţilor financiare şi cel puţin o dată să fie supusă controlului complex pe teren de către BNM;c) să respecte în perioada ultimelor 6 luni limitele indicatorilor de prudenţă conform actelor normative ale BNM elaborate în conformitate cu art. 28 din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995;d) să nu fie aplicate din partea BNM sancţiuni şi măsuri de remediere prevăzute la art.38 alin.(1) lit.f), alin.(2) pct.2), pct.3) lit.b), e), g), k) şi pct.4) din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.Pentru a deschide reprezentanţă, banca trebuie să corespundă la data depunerii cererii cerinţelor mentionate la lit.a), c) şi d).

DOCUMENTELE NECESARE ÎN VEDEREA APROBARII PREALABILE A DESCHIDERII FILIALEI ŞI REPREZENTANŢEI ŞI A NOTIFICARII PRIVIND DESCHIDEREA OFICIULUI SECUNDAR

Pentru obţinerea aprobării prealabile privind deschiderea filialei, reprezentanţei banca depune la BNM o cerere. Cererea pentru obţinerea aprobării prealabile privind deschiderea filialei, reprezentanţei trebuie să fie întocmită în limba de stat şi semnată de către preşedintele consiliului băncii. La cerere se anexează următoarele documente întocmite în limba de stat:a) extrasul din procesul-verbal al organului de conducere al băncii la care a fost luată decizia privind deschiderea filialei, reprezentanţei şi privind aprobarea regulamentului filialei, reprezentanţei;b) regulamentul filialei, reprezentanţei, aprobat de consiliul băncii, care va conţine, cel puţin, denumirea, sediul, lista activităţilor permise filialei, reprezentanţei, în două exemplare, cusute şi ştampilate;c) informaţia cu privire la sediul filialei, reprezentanţei, telefonul de contact sau faxul (dacă există);d) copiile confirmate de bancă ale documentelor ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra încăperii în care filiala, reprezentanţa va avea sediu sau extrasul din registrul bunurilor imobile ce confirmă înregistrarea drepturilor respective;e) informaţia cu privire la numele/prenumele persoanei înaintate în funcţia de conducător al filialei, reprezentanţei;f) în cazul deschiderii filialei - setul de documente necesar pentru confirmarea în funcţie de conducător al filialei, întocmit în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la exigenţele faţă de administratorii băncii;g) argumentarea economică privind deschiderea filialei, reprezentanţei, care va conţine, dar nu se va limita la următoarele informaţii şi date: scopul şi oportunitatea deschiderii filialei, reprezentanţei; coordonarea indicatorilor preconizaţi ai activităţii filialei, reprezentanţei cu prevederile business-planului băncii; activităţile preconizate şi volumul acestora, rentabilitatea etc.

12

Banca este obligată să obţină avizul BNM privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau privind redacţia nouă a acestuia) în cazurile prevazute mai jos.1) cererea pentru obtinerea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau privind redacţia nouă a acestuia) trebuie să fie întocmită în limba de stat şi semnată de către conducătorul organului executiv. La cerere se anexează următoarele documente întocmite în limba de stat:a) extrasul din procesul-verbal al consiliului băncii, la care a fost luată decizia privind modificarea (completarea) regulamentului filialei, reprezentanţei (sau aprobarea redactiei noi a acestuia);b) modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia) aprobate de consiliul băncii, în două exemplare, cusute şi ştampilate;c) în cazul schimbării sediului filialei, reprezentanţei sau oficiului secundar – copiile confirmate de bancă ale documentelor ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra încăperii în care filiala, reprezentanţa sau oficiul secundar va avea sediu sau extrasul din registrul bunurilor imobile ce confirmă înregistrarea drepturilor respective.Banca notifică BNM privind deschiderea oficiului secundar prin cererea pentru obţinerea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei (sau privind redacţia nouă a acestuia) în legătură cu deschiderea oficiului secundar respectiv, la care se anexează documentele menţionate în continuare.Cererea pentru obţinerea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei (sau privind redacţia nouă a acestuia) în legătură cu deschiderea oficiului secundar trebuie să fie întocmită în limba de stat şi semnată de către conducătorul organului executiv şi să conţină referinţa la oficiul secundar respectiv. La scrisoarea de notificare se anexează următoarele documente întocmite în limba de stat:1) extrasul din procesul-verbal sau decizia organului de conducere al băncii privind deschiderea oficiului secundar şi extrasul din procesul-verbal al consiliului băncii, la care a fost luată decizia privind modificarea (completarea) regulamentului filialei (sau aprobarea redacţiei noi a acestuia);2) modificările (completările) la regulamentul filialei (sau redacţia nouă a acestuia), aprobate de consiliul băncii, în două exemplare, cusute şi ştampilate, care vor cuprinde următoarele informaţii referitoare la oficiul secundar respectiv: a) indicarea tipului oficiului secundar;b) denumirea oficiului secundar, care va conţine indicarea tipului şi a apartenenţei la filiala concretă în cadrul căreia se deschide;c) sediul oficiului secundar;d) organizarea şi funcţionarea oficiului secundar, inclusiv specificarea activităţilor permise, în cazul în care oficiul secundar va activa în baza regulamentului filialei;3) în cazul în care oficiul secundar va activa în baza regulamentului oficiului secundar sau în baza unui regulament-tip al oficiului secundar ce reglementează activitatea tuturor oficiilor secundare - o copie autorizată de bancă a regulamentului respectiv, care conţine prevederi referitor la organizarea şi funcţionarea oficiului secundar, inclusiv specificarea activităţilor permise;4) copiile confirmate de bancă ale documentelor ce confirmă dreptul de proprietate sau de locaţiune asupra încaperii în care oficiul secundar va avea sediu sau extrasul din registrul bunurilor imobile ce confirmă înregistrarea drepturilor respective.BNM are dreptul să solicite prezentarea documentelor şi informaţiilor suplimentare, în cazul în care documentele şi informaţiile prezentate sînt insuficiente pentru a lua o decizie privind aprobarea prealabilă a deschiderii filialei, reprezentanţei sau eliberarea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia).

8. DECIZIA CU PRIVIRE LA ELIBERAREA APROBARII PREALABILE PRIVIND DESCHIDEREA FILIALEI, REPREZENTANŢEI ŞI NOTIFICAREA PRIVIND DESCHIDEREA OFICIULUI SECUNDAR

În termen nu mai mare de 30 zile lucrătoare - în cazul filialelor, reprezentanţelor şi 20 zile lucrătoare - în cazul oficiilor secundare din data primirii documentelor şi informaţiilor complete BNM eliberează, după caz, aprobarea prealabilă privind deschiderea filialei, reprezentanţei, avizul privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia) sau respinge cererea, aducînd în scris la cunoştinţa băncii decizia sa, cu indicarea motivelor respingerii.

Drept motiv de respingere a cererii pentru aprobarea prealabilă a deschiderii filialei, reprezentanţei serveşte:a) necorespunderea activităţii băncii condiţiilor stabilite;b) necorespunderea activităâilor preconizate ale filialei, reprezentanţei activităţilor permise acestora, iar în cazul în care

regulamentul filialei va conţine şi activităţile oficiilor secundare – necorespunderea acestora activităţilor permise;c) neprezentarea documentelor şi informaţiilor prevăzute şi/sau prezentarea documentelor şi informatiilor incomplete,

contradictorii, neveridice sau insuficiente;d) cazul în care rezultatele examinării posibilităţii de deschidere a filialei, reprezentanţei nu permit BNM să fie pe deplin

convinsă că banca se va conforma cerinţelor Legii institutiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 sau situaţia financiară a acesteia va fi satisfăcătoare.

Drept motiv de respingere a cererii pentru obţinerea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia), serveşte necorespunderea cererii şi/sau documentelor şi informaţiilor prezentate. În acest caz BNM eliberează aviz negativ.

Drept motiv de respingere a cererii pentru obţinerea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei (sau privind redacţia nouă a acestuia) în legătură cu deschiderea oficiului secundar serveşte:

a) necorespunderea cererii şi/sau documentelor şi informaţiilor prezentate;b) necorespunderea activităţilor preconizate ale oficiului secundar activităţilor permise acestuia. În acest caz BNM eliberează

aviz negativ.În cazul în care BNM consideră că este necesară o investigaţie suplimentară pentru luarea deciziei de aprobare prealabilă a

deschiderii filialei, reprezentanţei sau pentru eliberarea avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia), termenul stabilit poate fi prelungit cu 30 zile lucrătoare, cu informarea ulterioară a băncii.

13

În cazul eliberării aprobării prealabile pentru deschiderea filialei, reprezentanţei, a avizului privind modificările (completările) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia), BNM restituie cele două exemplare ale regulamentului filialei, reprezentanţei, cu aplicarea pe ultima pagină a ştampilei secretariatului BNM.

Aprobarea prealabilă de către BNM a deschiderii filialei, reprezentanţei este valabilă pe perioada de 6 luni de la data eliberării acesteia. În cazul în care filiala, reprezentanţa nu a fost deschisă în acest termen aprobarea prealabilă îşi pierde valabilitatea, iar banca este obligată să obţină aprobarea nouă în condiţiile regulamentului cu privire la filiale, reprezentanţe şi oficii secundare.

Filiala, reprezentanţa băncii îşi pot începe activitatea după obţinerea aprobării prealabile a BNM privind deschiderea filialei, reprezentanţei, înregistrarea de stat a acesteia şi obtinerea copiei autorizate de pe licenţa băncii.

Înregistrarea filialei, reprezentanţei la organul înregistrarii de stat se efectuează în modul stabilit de lege, la prezentarea aprobării prealabile a BNM privind deschiderea filialei, reprezentanţei (inclusiv a regulamentelor acestora, cu aplicarea pe ultima pagină a ştampilei secretariatului BNM), care în baza Legii nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzatorilor individuali se consideră aviz pozitiv al BNM.

Înregistrarea modificărilor (completărilor) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia) se efectuează în modul stabilit de lege, la prezentarea avizului pozitiv al BNM (inclusiv a modificărilor (completărilor) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia), cu aplicarea pe ultima pagină a ştampilei secretariatului BNM.

Oficiul secundar al băncii îşi poate începe activitatea după primirea avizului pozitiv al BNM privind modificările (completările) la regulamentul filialei (sau redacţia nouă a acestuia) aferente deschiderii oficiului secundar respectiv şi înregistrarea acestora la organul înregistrarii de stat.

În termen de 10 zile după înregistrarea filialei, reprezentanţei, la organul înregistrării de stat, banca prezintă la BNM documentele enumerate la cap.VII1 din Regulamentul cu privire la licenţierea băncilor. Deschiderea filialei, reprezentanţei se consemnează în registrul băncilor licentiate prin înscrierea denumirii şi sediului acestora.

În termen de 10 zile după înregistrarea modificărilor (completărilor) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia), la organul înregistrării de stat, banca prezintă la BNM copia autorizată de bancă a documentului ce confirmă înregistrarea respectivă, precum şi copia autorizată de bancă a modificărilor (completărilor) la regulamentul filialei, reprezentanţei (sau redacţia nouă a acestuia). În cazul schimbării denumirii şi/sau sediului filialei, reprezentanţei, banca prezintă la BNM documentele enumerate la cap.VII2 din Regulamentul cu privire la licenţierea bancilor. Schimbarea denumirii şi/sau sediului filialei, reprezentanţei se consemnează în registrul băncilor licenţiate prin înscrisul corespunzător.

În cazul deschiderii filialei, reprezentanţei fără obţinerea aprobării prealabile, iar în cazul deschiderii oficiului secundar - fără notificarea BNM în condiţiile regulamentului cu privire la filiale, reprezentanţe şi oficii secundare, BNM poate aplica sancţiuni prevăzute de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.

9. ACTIVITATILE DESFASURATE DE CĂTRE FILIALA, REPREZENTANTA ŞI OFICIUL SECUNDARFiliala băncii poate desfăşura toate sau unele activităţi financiare prevăzute de licenţa eliberată băncii şi acţionează în limitele

împuternicirilor acordate de bancă prin regulamentul filialei.Reprezentanţa băncii nu are dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi alte activităţi, cu excepţia celor de informare,

reprezentare şi apărare a intereselor băncii.Agenţia poate desfăşura următoarele activităţi organizatorico-tehnice:1) acceptarea depozitelor (platibile la vedere sau la termen etc.), cu sau fără dobîndă, în baza contractelor încheiate şi/sau

gestionate de filială, recepţionarea şi prelucrarea documentelor şi a datelor aferente deschiderii contului de depozit;2) vînzarea certificatelor de depozit;3) acordarea serviciilor de încasări, în baza contractelor încheiate şi/sau gestionate de filială;4) operaţiuni de schimb valutar în conformitate cu prevederile Legii nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea

valutară;5) operaţiuni cu cecuri de călătorie;6) acordarea serviciilor de pastrare în siguranta a bunurilor;7) acordarea serviciilor aferente transferului de credit: recepţionarea, prelucrarea documentelor de plată, încasarea

mijloacelor băneşti în cazul în care clientul nu are deschis cont bancar şi transmiterea tuturor datelor spre executare către filială sau sediul central al băncii;

8) operaţiuni de administrare a debitării directe: recepţionarea, prelucrarea documentelor de plată şi transmiterea tuturor datelor spre executare către filială sau sediul central al băncii, în baza contractelor încheiate şi/sau gestionate de filială;

9) operaţiuni de deservire a deţinătorilor de carduri bancare prin intermediul POS terminalelor instalate la sediul agenţiei: eliberarea numerarului, suplinirea contului cu numerar, asigurarea posibilităţii de efectuare a plăţilor prin intermediul cardurilor, recepţionarea şi prelucrarea documentelor şi a datelor aferente deschiderii contului de card;

10) acordarea serviciilor aferente transferurilor băneşti prin intermediul sistemelor de transfer internaţional de mijloace băneşti, în baza contractelor încheiate şi/sau gestionate de bancă cu sistemele de transferuri internaţionale;

11) acordarea serviciilor de consultanţă financiară;12) operaţiuni de recepţionare, prelucrare şi eliberare a documentelor şi informaţiilor necesare pentru acordarea şi

supravegherea creditelor, realizarea acţiunilor în vederea rambursării (recuperării) creditelor şi a altor creanţe ale băncii, precum şi pentru efectuarea altor operaţiuni cu clienţii.

Lista activităţilor concrete permise agenţiei se stabileşte de bancă în regulamentul filialei, în regulamentul oficiului secundar sau în regulament-tip al oficiului secundar ce reglementează activitatea tuturor oficiilor secundare aprobat de Consiliul băncii.

Punctul de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr.62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.

Pentru exercitarea funcţiei de conducător al filialei persoana respectivă trebuie să dispună de confirmarea BNM, eliberată în condiţiile prevăzute de Regulamentul cu privire la exigenţele faţă de administratorii băncii. În cazul eliberării din funcţie sau absenţei temporare (concediul, deplasarea, etc.) a conducătorului filialei şi a existenţei funcţiei vacante, această filială va fi administrată temporar (nu mai mult de 6 luni) de către un alt administrator al băncii, cu informarea BNM despre acest fapt.

14

Conducătorul reprezentanţei şi şeful oficiului secundar nu are dreptul să-şi asume obligaţii, de sine stătător sau împreună cu alţii, în numele şi în contul băncii şi nu necesită confirmarea BNM în funcţie de administrator. Conducătorul filialei, reprezentanţei şi şeful oficiului secundar îşi exercită atribuţiile în temeiul şi limitele regulamentului filialei sau reprezentanţei, altor regulamente, politici şi proceduri interne ale băncii şi al mandatului (procurii) eliberat.

10. ÎNCHIDEREA FILIALEI, REPREZENTANŢEI ŞI A OFICIULUI SECUNDARÎnchiderea filialei, reprezentanţei şi a oficiului secundar presupune încetarea efectuării activităţilor (operaţiunilor) de către

filială, reprezentanţă şi oficiul secundar respectiv.Filiala, reprezentanţa şi oficiul secundar al băncii se închide prin decizia organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat

acest drept în conformitate cu statutul băncii.În cazul în care a fost luată decizia privind închiderea filialei, banca notifică despre aceasta BNM în termen de 10 zile

lucrătoare. La notificarea respectivă banca anexează următoarele documente şi informaţii:1) extrasul din procesul-verbal sau decizia organului de conducere împuternicit al băncii, care va conţine cel puţin

următoarele:a) decizia privind închiderea filialei;b) măsurile ce urmează a fi întreprinse în vederea închiderii filialei, în special modul de executare a obligaţiilor băncii

asumate prin filială, cum ar fi plata acestora, transmiterea către o altă filială, plata (preluarea) acestora de către o alta bancă;c) termenele preconizate de începere şi încheiere a procesului de închidere a filialei, inclusiv de executare a obligaţiilor faţă

de clienţi (creditori);d) organul de conducere (sau administratorul) responsabil de procesul de închidere a filialei;2) informaţia privind activele şi obligaţiunile (pasivele) gestionate de filială la data luării deciziei de închidere a acesteia,

întocmită conform formatului Raportului 1 „Bilanţul contabil” al Instrucţiunii cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a unor rapoarte referitoare la activitatea financiară.

În cazul în care a fost luată decizia privind închiderea oficiului secundar, banca notifică despre aceasta BNM în termen de 10 zile lucratoare, anexând la notificarea respectivă extrasul din procesul-verbal sau decizia organului de conducere împuternicit al băncii cu privire la închiderea oficiului secundar.

În cazul luării deciziei privind închiderea filialei sau a agenţiei, banca, în termen de 10 zile, este obligată să notifice clienţii (creditorii) deserviţi de filială sau agenţia respectivă şi să ia măsuri privind executarea obligaţiilor filialei respective. Notificarea trebuie să conţină informaţia privind modul executării sau privind asumarea de răspundere pentru executarea acestor obligaţii şi trebuie să fie efectuată prin una din următoarele modalităţi:

a) notificarea în scris a fiecărui client (creditor);b) publicarea anunţului într-un ziar de circulaţie generală sau ziar din localitatea în care filiala sau agenţia îşi are sediul sau

prin alte mijloace de informare în masă şi afişarea acestuia la un loc vizibil în sediul filialei sau agenţiei respective.După încheierea procesului de închidere a filialei, banca, în termen de 10 zile lucrătoare, informează despre aceasta BNM şi

prezintă informaţia privind rezultatele procesului de executare a obligaţiilor asumate prin filiala respectivă. Dacă obligaţiile respective au fost plătite (preluate) de o altă bancă se prezintă confirmarea scrisă a acesteia din urmă privind plata (preluarea) obligaţiilor.

În cazul luării deciziei privind închiderea reprezentanţei, banca, în termen de 10 zile lucrătoare, notifică despre aceasta BNM. La notificarea respectivă banca anexează extrasul din procesul-verbal al organului de conducere împuternicit al băncii, care va conţine decizia privind închiderea reprezentanţei, termenele de începere şi încheiere a procesului de închidere a reprezentanţei, organul de conducere (sau administratorul) responsabil de procesul de închidere.

Radierea filialei, reprezentanţei din registrul de stat se efectuează la organul înregistrării de stat în modul prevăzut de lege. După radierea filialei, reprezentanţei din registrul de stat, banca, în termen de 10 zile, prezintă la BNM copia documentului ce confirmă radierea filialei, reprezentanţei.

Închiderea filialei, reprezentanţei se consemneaza în registrul bancilor licentiate printr-un înscris de radiere.- 11 -

Orice contopire sau absorbţie a băncilor se efectuează cu permisiunea scrisă a BNM.Contopirea este procesul de reorganizare, care are ca efect încetarea existenţei a două sau mai multe bănci (băncile

contopite) în rezultatul căreia este înfiinţată o nouă bancă (banca succesoare).La contopirea băncilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din băncile contopite trec, potrivit actului de

transfer şi bilanţului consolidat, la banca succesoare.Neincluderea în bilanţul consolidat şi în actul de transfer a unor obligaţiuni contractate, angajamente şi garanţii emise etc. a

băncii contopite nu scuteşte banca succesoare de îndeplinirea acestora după înregistrarea contopirii.Absorbţia este procesul de reorganizare, care are ca efect încetarea existenţei unei sau mai multor bănci (băncile absorbite) şi

trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la o bancă (banca absorbantă) devenind succesor de drepturi şi obligaţii ale băncii (băncilor) absorbite.

La absorbţie toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile băncii absorbite trec la banca absorbantă în conformitate cu actul de transfer şi bilanţul consolidat.

Neincluderea în bilanţul consolidat şi în actul de transfer a unor obligaţiuni contractate, angajamente şi garanţii emise etc. a băncii absorbite nu scuteşte banca succesoare de îndeplinirea acestora după înregistrarea absorbţiei.

Vânzare unei părţi substanţiale din activele băncii valoarea căreia constituie mai mult de 10 la sută din valoarea activelor băncii conform bilanţului la ultima dată gestionară se efectuează cu permisiunea scrisă a BNM.

Vânzarea unei părţi substanţiale din activele băncii, ce constituie de la 10 până la 50 la sută din valoarea activelor băncii se efectuează în baza deciziei consiliului băncii.

Vânzarea unei părţi substanţiale din activele băncii, ce constituie mai mult de 50 la sută din valoarea activelor băncii se efectuează în baza deciziei adunării generale a acţionarilor.

REGLEMENTAREA CONTOPIRII SAU ABSORBŢIEI

15

BNM va aproba contopirea sau absorbţia băncilor comerciale numai în cazul în care nu va fi admis riscul excesiv în sistemul financiar şi va contribui la promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv.

Băncile care se află în proces de reorganizare continuă să efectueze decontările prin intermediul conturilor sale corespondente şi să-şi onoreze obligaţiile până la efectuarea înregistrării în conformitate cu Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.

În cazul contopirii BNM va elibera băncii succesoare licenţa de desfăşurare a activităţilor financiare.În cazul absorbţiei banca succesoare va desfăşura activitatea după absorbţie în baza licenţei deţinute de ea anterior.Banca succesoare poate să-şi deschidă filiale în baza băncii (băncilor) cedente în conformitate cu Regulamentul cu privire la

deschiderea filialelor de către bănci.La contopire sau absorbţie toate drepturile privind activităţile financiare şi procedeele tehnice aferente acestora ale băncilor

contopite sau absorbite trec la banca succesoare (cu excepţia documentelor de remediere, ţinând cont de prevederile aliniatului trei şi a cazurilor, în care a fost decis altfel, ţinând cont de prevederile alineatului doi din punctul dat) .

La eliberarea permisiunii BNM poate lua decizia de a nu transmite băncii succesoare unele drepturi privind activităţile financiare şi procedeele tehnice aferente acestora, acordate anterior băncilor care au participat la procesul de contopire (absorbţie). O astfel de decizie poate fi luată conform prevederilor actelor normative în baza cărora au fost acordate drepturile respective.

Documentele de remediere emise faţă de banca contopită sau absorbită se referă la banca succesoare în măsura în care acestea nu limitează activităţile financiare anterior permise uneia din băncile cedente.

LIMITELE POZIŢIEI DOMINANTE PE PIAŢA BANCARĂPentru promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv este necesară respectarea de către bănci a următoarelor limite:

- activele totale ale băncii succesoare în raport cu activele totale pe întregul sector bancar nu trebuie să depăşească 30%;- depozitele persoanelor fizice ale băncii succesoare în raport cu depozitele totale primite de la persoanele fizice pe întregul sector bancar nu trebuie să depăşească 30%.

Respectarea limitelor poziţiei dominante pe piaţa bancară este obligatorie pentru toate băncile comerciale din Republica Moldova în activitatea lor cotidiană.

RISCUL DEPENDENT DE SISTEMBanca Naţională va evalua potenţialul riscului dependent de sistem în baza următoarelor criterii:

a) argumentarea economică a contopirii sau absorbţiei (scopul, motivele şi impactul reorganizării asupra situaţiei financiare a băncii succesoare);b) existenţa unui plan operaţional rezonabil pentru derularea procesului de contopire sau absorbţie;c) respectarea de către banca succesoare a valorilor indicatorilor prudenţiali prevăzute în actele normative în vigoare ale Băncii Naţionale. În cazul în care va fi constatată încălcarea acestora la momentul contopirii sau absorbţiei, banca succesoare va conforma activitatea să în domeniul respectiv în termen de un an, argumentând această conformare prin activităţi concrete, cu reflectarea acestora în business-plan;d) impactul poziţiei financiare a băncii succesoare asupra sistemului financiar, inclusiv asupra competitorilor (situaţia curentă şi dezvoltarea ulterioară), luând în consideraţie limitele poziţiei dominante, concentrarea creditelor şi depozitelor, efectele asupra pieţei monetare şi valutare.

PROCEDURA DE OBŢINERE A ACORDULUI PRELIMINAR AL BNMÎn scopul obţinerii acordului preliminar, solicitanţii înştiinţează BNM referitor la intenţia de contopire sau absorbţie, cu

prezentarea actelor respective în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.a. Organele de administrare ale băncilor vor prezenta în comun cerereapentru obţinerea acordului preliminar pentru contopirea sau absorbţia băncilor cel mai târziu cu treizeci de zile până la data desfăşurării adunărilor generale ale acţionarilor la care va fi luată decizia de reorganizare;b. Cererea scrisă şi setul de acte, întocmite în conformitate cu prevederile stipulate în anexa nr.1 la Regulament, se înaintează Guvernatorului Băncii Naţionale de către preşedinţii Consiliilor băncilor care au intenţia de contopire sau absorbţie;c. BNM este în drept să solicite prezentarea informaţiei suplimentare, în cazul în care informaţia prezentată conform anexei nr.1 la Regulament este insuficientă pentru luarea deciziei privind eliberarea acordului preliminar.

În termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii BNM, în condiţiile prevăzute la Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM, eliberează acordul preliminar sau respinge cererea, informând în scris solicitanţii cu indicarea motivelor.Acordul preliminar privind contopirea sau absorbţia băncilor eliberat de BNM este valabil pentru perioada de un an de la data eliberării acestuia.

PROCEDURA DE OBŢINERE A PERMISIUNII BNM ŞI ÎNREGISTRAREAÎn scopul obţinerii permisiunii şi înregistrării contopirii sau absorbţiei prin efectuarea înscrierilor respective în registrul

central al băncilor comerciale, eliberării şi/sau retragerii licenţelor de desfăşurare a activităţilor financiare solicitanţii prezintă cererea şi setul respectiv de acte în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.a. Cererea scrisă şi setul respectiv de acte, întocmite în conformitate cu prevederile stipulate în anexa nr.2 la Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM, se înaintează Guvernatorului BNM de către preşedinţii Consiliilor băncilor antrenate în contopire sau absorbţie în termen de 15 zile lucrătoare după intrarea în vigoare a hotărârilor respective ale adunărilor generale ale acţionarilor;b. BNM este în drept să solicite prezentarea informaţiei suplimentare, în cazul în care informaţia prezentată conform anexei nr. 2 la Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM este insuficientă pentru luarea deciziei privind eliberarea permisiunii şi înregistrarea contopirii sau absorbţiei băncilor.În termen de 45 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii pentru eliberarea permisiunii şi înregistrării contopirii sau absorbţiei, Banca Naţională examinează cererea în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi Regulamentului cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.

16

În cazul în care cererea (întocmită în corespundere cu anexa nr.2) corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare Banca Naţională efectuează următoarele: a) în cazul contopirii- acordă permisiunea;- aprobă statutul băncii succesoare;- retrage licenţa de desfăşurare a activităţilor financiare a băncilor contopite şi eliberează licenţa de desfăşurare a activităţilor financiare băncii succesoare;- înregistrează banca succesoare în registrul central al băncilor cu excluderea simultană din registru a băncilor contopite;b) în cazul absorbţiei- acordă permisiunea;- aprobă modificările la statut (în caz de necesitate);- retrage licenţa de desfăşurare a activităţilor financiare a băncii absorbite;- efectuează înscrierile privind excluderea din registrul central al băncilor a băncii absorbite.

VÂNZAREA UNEI PĂRŢI SUBSTANŢIALE DIN ACTIVELE BĂNCIIVânzarea unei părţi substanţiale din activele băncii se efectuează în două etape:

- obţinerii acordului preliminar al BNM la iniţierea procesului de vânzare a unei părţi substanţiale din activele băncii;- obţinerii permisiunii BNM.

În scopul obţinerii acordului preliminar, solicitanţii înştiinţează BNM referitor la intenţia de vânzare şi procurare a unei părţi substanţiale din activele băncii vânzătoare, cu prezentarea actelor respective în conformitate cu Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.a. Organele de administrare a solicitanţilor vor prezenta în comun cererea pentru obţinerea acordului preliminar pentru vânzarea şi procurarea unei părţi substanţiale din activele băncii vânzătoare cel mai târziu cu 30 de zile până la data desfăşurării şedinţei organului abilitat de a primi decizia corespunzătoare;b. În termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii BNM, în condiţiile prevăzute la Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM, eliberează acordul preliminar sau respinge cererea, informând în scris solicitanţii cu indicarea motivelor.

În scopul obţinerii permisiunii pentru vânzarea şi procurarea unei părţi substanţiale din activele băncii vânzătoare, solicitanţii prezintă cererea şi setul respectiv de acte în conformitate cu anexa nr.5 la Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.

În termen de 30 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii privind vânzarea şi procurarea unei părţi substanţiale din activele băncii vânzătoare, Banca Naţională examinează cererea în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi Regulamentului cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.

În rezultatul examinării eliberează permisiunea sau respinge cererea, informând în scris solicitanţii cu indicarea motivelor.Banca Naţională este în drept să solicite prezentarea informaţiei suplimentare, în cazul în care informaţia prezentată conform

anexelor nr. 4 şi 5 la Regulamentul cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM este insuficientă pentru luarea deciziei privind eliberarea acordului preliminar.

MOTIVELE DE RESPINGERE A CERERIIBNM poate respinge cererea depusă de solicitanţi în cazul în care:

a) procesul de contopire, absorbţie sau vânzarea unei părţi substanţiale din activele băncii contravine art.27 din Legea instituţiilor financiare;b) Banca Naţională nu este pe deplin convinsă că:- banca se va conforma condiţiilor Legii instituţiilor financiare; - calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote substanţiale corespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca deţine deja sau va primi licenţa;- situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare;c) nu se respectă limitele poziţiei dominante pe piaţa bancară;d) Banca Naţională nu este satisfăcută de rezultatul evaluării viitoarei activităţi a băncii bazate pe criteriile riscului dependent de sistem;e) nu toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile (conform bilanţului) băncilor contopite sau absorbite trec la banca succesoare;f) procesul de contopire sau absorbţie nu evoluează în conformitate cu legislaţia în vigoare;g) setul de acte n-a fost prezentat în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la contopirea sau absorbţia băncilor din RM.

17