balzac, honore de - istoria maririi si decaderii lui cesar birotteau

7/29/2019 BALZAC, Honore de - Istoria Maririi Si Decaderii Lui Cesar Birotteau

http://slidepdf.com/reader/full/balzac-honore-de-istoria-maririi-si-decaderii-lui-cesar-birotteau 1/310

1



CUPRINSCÉSAR LA APOGEU

CÉSAR ÎN LUPTĂ CU NENOROCIREA

2



Honoré de Balzac

Istoria m ririi şi dec derii luiă ă

César BirotteauNegustor de articole de parfumerie,

ajutor de primar în Arondismentul al doilea dinParis, cavaler al Legiunii de onoare etc.

Traducerea: T. Ioachimescu

3



DOMNULUI ALPHONSE DE LAMARTINE,

Admiratorul s uăDE BALZAC

CÉSAR LA APOGEU

În nop ile de iarn , g l gia nu se potoleşte decât unţ ă ă ă moment în strada Saint-Honoré; c ru ele zarzavagiiloră ţ

continu , mergând spre Hale, huruiala tr surilor care seă ă întorc de la teatru sau de la bal. În mijlocul acestei pauzecare, în marea simfonie a larmei pariziene, are loc spre oraunu noaptea, nevasta domnului César Birotteau, negustorde articole de parfumerie cu pr v lia lâng Pia a Vendôme,ă ă ă ţ fu trezit brusc de un vis însp imânt tor.ă ă ă

Se f cea c se vede dedublat , îşi ap ruse ei îns şi înă ă ă ă ă zdren e, ap sând cu o mân uscat şi zbârcit pe clan aţ ă ă ă ă ţ uşii propriei ei pr v lii, aflându-se, în acelaşi timp, şi înă ă pragul uşii, şi pe jil ul ei de la tejghea; îşi cerea ei îns şi deţ ă poman , se auzea vorbind şi la uş , şi la tejghea. Voi s seă ă ă prind de b rbatu-s u, dar d du de un loc rece. Seă ă ă ă însp imânt atunci atât de tare, încât nu-şi mai putu mişcaă ă gâtul care se în epenise, gâtlejul i se strânse, glasul îi pieri;ţ r mase intuit în capul oaselor, cu ochii m ri i şi pironi i,ă ţ ă ă ţ ţ

cu dureri la r d cina p rului, cu urechile pline de suneteă ă ă ciudate, cu inima cât un purice, dar zvâcnind tare, sim indţ cum o trec sudorile deşi e înghe at , în mijlocul unui alcovţ ă cu amândou canaturile deschise.ă

Spaima e un sentiment care te îmboln veşte peă jum tate, care atac atât de violent maşina omeneasc ,ă ă ă încât facult ile acesteia sunt dintr-o dat împinse fie la celăţ ă mai înalt grad al for ei lor, fie la ultimul grad al destr m rii.ţ ă ă Fiziologia a fost mult vreme surprins de acest fenomen,ă ă care îi r stoarn sistemele şi-i d peste cap ipotezele, deşiă ă ă

4



el nu e altceva decât un fel de tr snet interior, dar, ca toateă accidentele electrice, bizar şi capricios în manifest rile sale.ă Aceast explica ie va deveni banal în ziua când savan iiă ţ ă ţ vor recunoaşte rolul imens pe care-l joac electricitatea înă

gândirea uman .ăDoamna Birotteau tr i atunci câteva din suferin eleă ţ oarecum luminoase pe care le procur aceste teribileă desc rc ri ale voin ei r spândite sau concentrate de ună ă ţ ă mecanism necunoscut. Astfel, într-un r stimp foarte scurtă dac -l socotim dup ceasornicele noastre, dar nem surată ă ă dac e vorba de num rul impresiilor rapide, biata femeieă ă avu nemaipomenita putere de a emite mai multe idei, de atrezi mai multe amintiri decât ar fi putut s conceap într-oă ă zi întreag în starea obişnuit a facult ilor sale. Acestă ă ăţ zguduitor monolog se poate rezuma în câteva cuvinteabsurde, contradictorii şi lipsite de în eles, cum a şi fost:ţ

„Nu e niciun motiv care s -l fi putut scula pe Birotteauă din pat! O fi mâncat prea mult friptur de vi el şi i s-o fiă ă ţ f cut r u? Dar dac i-ar fi fost r u m trezea şi pe mine. Deă ă ă ă ă

nou sprezece ani de rând ne culc m al turi în patul sta, înă ă ă ă casa asta, nu i s-a întâmplat niciodat s se scoale f r s -ă ă ă ă ămi spuie, bietul sufle el! Numai când a petrecut noaptea laţ corpul de gard n-a dormit acas . Oare s-o fi culcat aseară ă ă lâng mine? P i cum de nu, Doamne Dumnezeule, tare maiă ă sunt proast !”ă

Se uit în pat şi v zu scufia de noapte a b rbatului ei,ă ă ă care p stra forma aproape conic a capului.ă ă

„O fi murit! S-o fi omorât! Dar de ce? relu ea. De doiă ani, de când l-au numit ajutor de primar, parcă nu e înapele lui. Nu e glum , z u aşa, s ai func ie public .ă ă ă ţ ă Treburile îi merg bine, c mi-a cump rat un şal. Da poate îiă ă merg r u? P i nu, c aş şti şi eu. Da parc ştii vreodat ceă ă ă ă ă are în pung un b rbat? Sau o femeie? Asta n-ar fi oă ă nenorocire. Ast zi am f cut îns vânzare de cinci mii deă ă ă

franci! De altfel, un ajutor de primar nu se poate omorî singur, c doar cunoaşte prea bine legile. Atunci unde-o fi?”ă

5



Nu-şi putea întoarce gâtul, nici întinde mâna ca s tragă ă de şnurul clopo elului care ar fi trezit pe buc t reas , pe ceiţ ă ă ă trei vânz tori, şi pe b iatul de pr v lie. Prad visului r uă ă ă ă ă ă care mai d inuia şi în starea de veghe, uitase de fiica ei,ă

care dormea liniştit într-o camer vecin , a c rei uşă ă ă ă ă d dea la picioarele patului. În sfârşit strig : „Birotteau!” şiă ă nu primi niciun r spuns. Crezuse numai c strig numele,ă ă ă de fapt nu-l rostise decât în gând,

„O fi având vreo femeie? E prea bleg, relu ea, şi deă altfel, m iubeşte prea mult pentru a face una ca asta. Nu i-ăa spus el doamnei Roguin c nu m-a înşelat niciodat , niciă ă m car cu gândul? Omul sta e cinstea coborât pe p mânt.ă ă ă ă Dac merit cineva s se duc în rai, apoi el e. Ce p cate oă ă ă ă ă fi m rturisind el în fa a duhovnicului? Îi spuneă ţ fleacuri.Regalist cum e, deşi prea bine nici el nu ştie de ce, ar trebuis fac mai mult caz de religie. S rm nelul, pleacă ă ă ă ă diminea a la opt la biseric pe ascuns, de parc s-ar duce laţ ă ă femei. Are frica lui Dumnezeu, de dragul lui Dumnezeu: nula iad se gândeşte. Cum o s aib el o femeie? Atâta nu seă ă

dezlipeşte de mine, c uneori m şi plictiseşte. M iubeşteă ă ă mai mult decât ochii din cap, şi i-ar da pentru mine.Nou sprezece anişori n-a ridicat glasul niciodat în fa aă ă ţ mea. O iubeşte şi pe fat , dar în rândul al doilea. Ei, dară Césarine e-aici… (Césarine! Césarine!) Birotteau n-a avutniciodat un gând pe care s nu mi-l spuie şi mie. Aveaă ă dreptate s pretind , când venea laă ă Micul marinar, că lapurtat o s v d eu bine din ce stof e el! Şi uite-l c nu e!…ă ă ă ă Nemaipomenit lucru!”

Întoarse cu greu capul şi privi pe furiş prin iatacul plin deacele efecte pitoreşti ale nop ii pentru care se g sesc greuţ ă cuvinte şi pe care ai zice c nu le poate zugr vi decâtă ă penelul pictorilor de interioare. Prin ce vorbe s redaiă zigzagurile însp imânt toare pe care le fac umbreleă ă înclinate, ar t rile fantastice ale perdelelor umflate deă ă

vânt, jocurile de lumin nesigur ale candelei în faldurile deă ă stamb roşie, fl c rile care parc ies dintr-un cuier al c ruiă ă ă ă ă

6



nod sclipitor seam n cu ochiul unui ho , apari ia uneiă ă ţ ţ rochii îngenuncheate, în fine tot felul de ciud enii careăţ însp imânt închipuirea în momentul când ea nu mai areă ă putere decât pentru a percepe durerile şi pentru a le

amplifica? Doamna Birotteau crezu c vede o lumină ă puternic în odaia dinaintea iatacului şi se gândi deodat laă ă foc; dar, z rind un fular roşu care i se p ru o balt deă ă ă sânge, îşi întoarse gândul la ho i, mai ales când porni sţ ă g seasc urme de lupt în pozi ia mobilelor. Amintindu-şiă ă ă ţ de suma care se afla în casa de bani, fu cuprins de oă team generoas mai tare decât fiorii reci ai coşmarului;ă ă s ri din pat, în c maş în mijlocul od ii, ca s dea ajutoră ă ă ă ă so ului ei, pe care-l credea în lupt cu asasinii.ţ ă

— Birotteau! Birotteau! strig ea în cele din urm cu oă ă voce îngrozit .ă

Îl g si pe negustorul de parfumuri în mijlocul camerei deă al turi, cu un metru în mân , m surând în dreapta şi înă ă ă stânga; halatul de cât verde cu pic ele cafenii i seăţ descheiase, şi picioarele i se înroşiser de frig, dar el nuă

sim ea nimic, atât era de preocupat. Când César seţ întoarse ca s -i spun neveste-sii: „Ei, ce e Constance, ceă ă e?”, figura lui de om cu totul cufundat în calcule era atât deextraordinar de neroad , încât doamna Birotteau începu să ă râd .ă

— Doamne, César, tare mai eşti ciudat! zise ea. De cem laşi singur f r s -mi spui? N-a lipsit mult s mor deă ă ă ă ă ă fric , nu ştiam ce s cred. Ce dracu faci aici aşa dezbr cat?ă ă ă Ai s cape i un guturai de pomin . M auzi, Birotteau?ă ţ ă ă

— Da, nevast , am venit, r spunse parfumierulă ă întorcându-se în iatac.

— Hai, vino s te înc lzeşti şi spune-mi ce i-a tr snită ă ţ ă prin cap, relu doamna Birotteau dând la o parte cenuşa deă pe jeratic ca s aprind focul. Am înghe at. Proast am fostă ă ţ ă c m-am dat jos din pat în c maş . Dar credeam de-aă ă ă

binelea c te omoar cineva.ă ăNegustorul puse sfeşnicul pe c min, se înf şur în halată ă ă

7



şi se duse maşinal s -i aduc neveste-sii o fust de flanel .ă ă ă ă— Uite, dr gu , îmbrac -te, zise el. —ă ţă ă Dou zeci şi doiă

pe optsprezece, îşi continu el monologul, putem avea ună salon straşnic.

— Ce i-e, Birotteau? Ai înnebunit? Visezi?ţ— Nu, nevast , calculez.ă— Dac - i arde de prostii, aşteapt cel pu in s se facă ţ ă ţ ă ă

ziu ! exclam ea legându-şi fusta sub camizol şi ducându-ă ăse s deschid uşa camerei unde dormea fiica ei.ă ă

— Césarine doarme, zise ea, nu ne aude. Hai, Birotteau,vorbeşte. Ce-i cu tine?

— Putem s d m balul.ă ă— S d m un bal? Noi? Aiurezi, drag , z u aşa!ă ă ă ă— Nu aiurez deloc, porumbi scump . Ştii, trebuie sţă ă ă

faci întotdeauna ceea ce cere situa ia în care te afli.ţ Guvernul m-a f cut om, eu apar in guvernului; suntemă ţ obliga i s -i în elegem spiritul şi s -i slujim inten iile,ţ ă ţ ă ţ dezvoltându-le. Datorit ducelui de Richelieu, trupele deă ocupa ie au p r sit Fran a. Dup p rerea domnului de Laţ ă ă ţ ă ă

Billardière, func ionarii municipali ai Parisului au datoria,ţ fiecare în raza sa de ac iune, s s rb toreasc eliberareaţ ă ă ă ă teritoriului. S d m dovad de un patriotism adev rat, careă ă ă ă s -l ruşineze pe cei al aşa-zişilor liberali, al blestema iloră ţ lora de intrigan i, ce zici? Tu crezi c nu-mi iubesc ara?ă ţ ă ţ

Vreau s le ar t liberalilor, duşmanilor mei, c a-l iubi peă ă ă rege înseamn a iubi Fran a!ă ţ

— Vai de tine, Birotteau, crezi c ai duşmani?ă— P i da, nevast , avem duşmani. Chiar jum tate dină ă ă

prietenii noştri din cartier ne sunt duşmani. Spun to i:ţ „Birotteau are noroc, Birotteau e om de jos şi iac t -l ajutoră ă de primar, toate îi merg din plin”. Ei bine, au s mai vad eiă ă ceva. Afl tu cea dintâi c sunt cavaler al Legiunii deă ă Onoare: regele a semnat ieri decretul.

— O! dac -i aşa, spuse doamna Birotteau foarteă

emo ionat , trebuie s d m bani, drag . Dar cam ce-aiţ ă ă ă ă f cut tu ca s cape i decora ia?ă ă ţ ţ

8



— Ieri, când domnul de La Billardière mi-a spus vestea,relu Birotteau încurcat, m-am întrebat şi eu, ca şi tine,ă care sunt meritele mele, dar pe drum mi le-am recunoscutşi am aprobat guvernul. Mai întâi sunt regalist, am fost r nită

la Saint-Roch, în luna vandemiar; e pu in lucru s fi ridicatţ ă armele în vremurile acelea pentru cauza cea dreapt ? Apoi,ă dup câte spun câ iva negustori, mi-am îndeplinit func iaă ţ ţ de judec tor de comer , spre satisfac ia general . În sfârşit,ă ţ ţ ă sunt ajutor de primar, şi regele acord patru decora iiă ţ corpului municipal al oraşului Paris. Judecându-se caredintre ajutorii de primari merit s fie decora i, prefectul m-ă ă ţa pus cap de list . De altfel, regele trebuie s m ştie: doară ă ă eu îi procur, datorit b trânului Ragon, singura pudr peă ă ă care binevoieşte s-o întrebuin eze; numai noi de inemţ ţ re eta pudrei de care se servea r posata regin , nefericitaţ ă ă şi augusta victim ! Primarul m-a sprijinit energic. Ce vrei?ă dac regele îmi d decora ia f r s i-o cer, cred c nu potă ă ţ ă ă ă ă s-o refuz f r a ar ta lips de respect. Parc ajutor deă ă ă ă ă primar eu am vrut s fiu? Aşa c , nevast , de vreme ceă ă ă

avem vântul la pomp ,ă cum spune unchiul t u Pilleraultă când e ni eluş mai cu chef, sunt hot rât s tr im dup cumţ ă ă ă ă cere înalta noastr pozi ie. Dac pot s-ajung ceva, m-aşă ţ ă încumeta s deviu ce-o vrea bunul Dumnezeu, chiar şiă subprefect, dac aşa mi-e soarta. Nevast , faci o mareă ă greşeal dac crezi c un cet ean s-a achitat fa de ară ă ă ăţ ţă ţ ă fiindc a vândut timp de dou zeci de ani articole deă ă parfumerie clien ilor lui. Dac statul are nevoie de luminileţ ă min ilor noastre, noi i le dator m, aşa cum îi dator mţ ă ă impozitul mobiliar, imobiliar et caetera. Î i place s r mâiţ ă ă toat via a la tejghea? Ai stat destul, slav Domnului! Balulă ţ ă va fi s rb toarea noastr ! Pentru tine s-a zis cu vânzareaă ă ă m run işurilor. Pun pe foc firma noastr cuă ţ ă Reginatrandafirilor, şterg de pe tabl CÉSAR BIROTTEAU,ă NEGUSTOR DE ARTICOLE DE PARFUMERIE, SUCCESORUL

LUI RAGON, şi scriu numai Articole de parfumerie, cu literemari de aur. Instalez deasupra parterului biroul, casa de

9



bani şi un birouaş pentru tine. Fac depozit din od i a de dină ţ dos, din sufrageria şi buc t ria de azi. Închiriez etajul întiâiă ă al casei vecine, unde deschid o uş în perete. Mut scara, caă s trecem direct dintr-o cas în alta. Vom avea atunci ună ă

apartament mare, mobilat la marele fix! Da, î i renovezţ iatacul, î i rezerv un budoar şi-i aranjez o camer frumoasţ ă ă Césarinei. Casieri a pe care o vei angaja, vânz torulţ ă principal şi fata în cas (da, doamn , ve i avea şi o fat înă ă ţ ă cas !) vor locui la etajul al doilea. La al treilea va fiă buc t ria şi vor sta buc t reasa şi b iatul de pr v lie. Ală ă ă ă ă ă ă patrulea va fi depozitul nostru general de sticle, cristale şipor elanuri. La mansard , atelierul lucr toarelor! Trec toriiţ ă ă ă nu vor mai vedea cum se lipesc etichetele, cum se facpungile, cum se aleg flacoanele, cum se astup sticlu ele.ă ţ Asta merge pentru strada Saint-Denis; dar în strada Saint-Honoré, ce mai, e de prost-gust. Magazinul nostru trebuies fie elegant ca un salon. Pai nu suntem noi singuriiă negustori de cosmetice cinsti i cu onoruri? Exist negustoriţ ă de o et, negustori de muştar care comand Garda na ionalţ ă ţ ă

şi care sunt foarte bine v zu i la palat. S facem ca ei, să ţ ă ă d m extindere comer ului nostru şi, în acelaşi timp, să ţ ă c ut m a intra în lumea bun .ă ă ă

— Uite, Birotteau, ştii la ce m gândesc când stau şi teă ascult? Parc-ai fi un om care-şi bate singur cuie-n talp .ă Adu- i aminte ce te-am sf tuit când a fost vorba s teţ ă ă numeasc primar: liniştea ta înainte de toate! „Tu eştiă f cut, i-am spus atunci, s stai în frunte cum e f cut bra ulă ţ ă ă ţ meu s fie arip de moar . M ririle au s te piard .” Nu m-ă ă ă ă ă ăai ascultat; iat c-a sosit pierzania. Pentru a juca un rolă politic e nevoie de bani; avem noi bani? Cum aşa? Vrei să pui pe foc firma care a costat şase sute de franci şi să renun i laţ Regina Trandafirilor, adev rata ta faim ? Las -iă ă ă pe al ii s fie ambi ioşi. Cine pune mâna pe rug se-alege cuţ ă ţ focul, e-adev rat sau nu? Politica frige ast zi. Avem o sută ă ă

de mii de franci, plasa i în afara pr v liei, a fabricii şi aţ ă ă m rfii! Dac vrei s - i m reşti averea, f şi azi ca în 1793:ă ă ă ţ ă ă

10



rentele sunt la şaptezeci şi doi de franci; cump r rente şiă ă vei avea un venit de zece mii de franci f r ca plasamentulă ă s d uneze afacerilor. Profit de întors tur ca s neă ă ă ă ă ă m rit m fata, vinde pr v lia şi hai s mergem la tine laă ă ă ă ă

ar . Nu, z u! vreme de cincisprezece ani ai tot spus c aiţ ă ă ă vrea s cumperiă Les Trésorières, moşioara aceea de lângă Chinon, cu pâraie, cu fine e, cu p duri, cu vii, cu douţ ă ă ferme, care aduce o mie de scuzi, şi cu o cas care ne placeă la amândoi; o mai putem cump ra cu şaizeci de mii deă franci; da domnul vrea acuma s ajung ceva în guvern!ă ă Aminteşte- i ce suntem, nişte simpli parfumieri. Dac acumţ ă şaisprezece ani, înainte de a fi dib cită Crema dubl aă sultanelor şi Apa carminativ ,ă ar fi venit cineva s - i spuie:ă ţ „Vei avea banii necesari pentru a cump raă LesTrésorières”, n-ai fi leşinat de bucurie? Ei, iat , po iă ţ cump ra aceast proprietate, la care râvneai atâta c nuă ă ă vorbeai decât de ea; şi acum te gândeşti s cheltuieşti peă prostii banii aduna i cu sudoarea frun ii noastre, pot sţ ţ ă spun noastre pentru c am stat zi de zi la tejghea ca ună

câine în cuşc . Nu e mai bine s avem unde trage la Paris,ă ă la fata ta m ritat cu un notar, şi s tr im opt luni pe an laă ă ă ă Chinon decât s începem aici s d m iama în bani?ă ă ă Aşteapt s se urce rentele publice, îi dai opt mii de livreă ă venit fetei, p str m dou mii pentru noi şi cump r mă ă ă ă ă LesTrésorières din vânzarea întreprinderii. Acolo, de unde eştitu, sufle elule, cu mobila noastr care face multe parale, neţ ă vom l f i ca nişte prin i, pe când aici ne trebuie cel pu in ună ă ţ ţ milion ca s facem fa .ă ţă

— Aici aşteptam s-ajungi, nevast , zise César Birotteau.ă Nu sunt chiar aşa de prost (deşi tu m crezi foarte prost) caă s nu m fi gândit la toate. Ascult ce- i spun: Alexandreă ă ă ţ Crottat ne convine foarte bine ca ginere, şi va avea biroullui Roguin; dar crezi c se mul umeşte el cu o sut de miiă ţ ă de franci zestre (presupunând c d m toat averea noastră ă ă ă

lichid pentru a-i face un rost fetei, ceea ce m şi gândesc;ă ă m-aş mul umi cu pâine goal pentru restul vie ii numai s-oţ ă ţ

11



v d fericit ca o regin , adic so ia unui notar din Paris,ă ă ă ă ţ cum spui tu). Ei bine, cu o sut de mii de franci sau chiar cuă o rent de opt mii de livre nu se poate cump ra biroul luiă ă Roguin. B iatul sta, Xandrot, cum îi spunem noi, ne crede,ă ă

ca toat lumea de altfel, mult mai boga i decât suntem.ă ţ Dac tat l lui, fermierul la bogat da’ un zgârie-brânz ceă ă ă ă nu s-a v zut, nu se hot r şte s vând p mânt de o sut deă ă ă ă ă ă ă mii de franci, Xandrot nu va fi notar, c ci biroul lui Roguină face patru sau cinci sute de mii de franci. Dac Crottat nuă d jum tate, bani peşin, cum s-o scoat la cap t? Césarineă ă ă ă trebuie s aib dou sute de mii de franci zestre; iar noiă ă ă în eleg s ne retragem ca nişte burghezi onorabili, cuţ ă cincisprezece mii de livre venit. Ei, dac i-aş ar ta cumă ţ ă vine treaba, limpede ca lumina zilei, aşa-i c n-ai mai suflaă un cuvin el?ţ

— M rog,ă dacă ai descoperit comori…— Da, am descoperit, porumbi o. Da, spuse el, luându-şiţ

nevasta de talie şi b tând-o uşurel pe spate, plin de oă bucurie care-i lumina fa a. N-am vrut s - i vorbesc deţ ă ţ

afacerea asta înainte de a fi coapt ; dar mâine, poate, seă alege. Iat : Roguin mi-a propus o afacere atât de sigur ,ă ă încât intr şi el în combina ie împreun cu Ragon, cuă ţ ă unchiul t u Pillerault şi cu doi clien i ai lui. Vom cump ra,ă ţ ă pe lâng biserica Madeleine, nişte terenuri care după ă socoteala lui Roguin, se vând acum pe un sfert din valoareala care vor ajunge peste trei ani, când, dup expirareaă contractelor cu chiriaşii lor, suntem liberi s le exploat m.ă ă To i şase ne-am în eles ce p r i lu m fiecare. Eu aduc treiţ ţ ă ţ ă sute de mii de franci, ca s iau trei optimi. Dac vreunul dină ă noi are nevoie de bani, Roguin îi va procura prin ipotecă asupra p r ii respectivului. Ca s in tigaia de coad şi să ţ ă ţ ă ă ştiu cum se pr jeşte peştele, am vrut s figurez caă ă proprietar al unei jum t i, care ne va apar ine în comun luiă ăţ ţ Pillerault, lui moş Ragon şi mie. Roguin va fi coproprietarul

meu, sub numele unui domn Charles Claparon; el va da, caşi mine, un contraordin asocia ilor s i. Actele de cump rareţ ă ă

12



se fac prin învoial de vânzare nelegalizat , pân ajungemă ă ă st pânii tuturor terenurilor. Roguin va cerceta ce contracteă sunt de f cut, c ci nu e sigur c ne putem sustrage de laă ă ă înregistrare l sând taxele pe seama celor c rora le vomă ă

vinde în detaliu, dar e prea lung s - i explic. Dup ce pl timă ţ ă ă terenurile, nu mai avem decât s ne încruciş m bra ele şi,ă ă ţ peste trei ani, ne-am îmbog it cu un milion. Césarine vaăţ avea dou zeci de ani, fondul nostru de comer va fi vândută ţ şi, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom urca modest sprem riri.ă

— Dar cei trei sute de mii de franci de unde îi iei? zisedoamna Birotteau.

— Nu te pricepi la afaceri, pisicu o. Voi da cei o sut deţ ă mii de franci care sunt la Roguin, voi împrumuta patruzecide mii de franci pe acareturile şi gr dinile unde se află ă fabricile noastre din foburgul Temple şi mai avem dou zeciă de mii de franci lichizi; cu totul, o sut şaizeci de mii deă franci. Mai trebuie o sut patruzeci de mii, pentru careă semnez poli e domnului Charles Claparon, bancher; el vaţ

da suma, minus scontul. Iat cum am pl tit cei o sut deă ă ă mii de scuzi: cine are r gaz la plata datoriilor nu datoreaz ă ă nimic. Când poli ele ajung la scaden , le pl tim din câştig.ţ ţă ă Dac nu le putem pl ti, Roguin îmi împrumut bani cu cinciă ă ă la sut , cu ipotec pe partea mea de teren. Dar nu va fiă ă nevoie de împrumuturi: am descoperit o esen care faceţă s creasc p rul, ună ă ă Ulei comagen! Livingston mi-a instalato pres hidraulic pentru fabricarea uleiului meu din alune;ă ă alunele, supuse la mare presiune, dau tot uleiul din ele.Într-un an, dup socotelile mele, am câştigat cel pu in oă ţ sut de mii de franci. M gândesc la un afiş care s înceapă ă ă ă cu Jos perucile! Efectul va fi grozav. Tu nici nu bagi deseam c nu mai am somn. De trei luni, succesulă ă UleiuluiMacassar m împiedic s dorm. Vreau s -l dau gata peă ă ă ă Macassar!

— Astea sunt, vas zic , planurile grozave pe care le totă ă fr mân i în c p ân de dou luni f r s -mi spui mie nimic.ă ţ ă ăţ ă ă ă ă ă

13



Adineauri m-am visat cerşetoare la propria mea uş ; ceă semn al cerului! Peste pu in vreme n-o s ne mai r mâieţ ă ă ă decât ochii cu care s plângem. Cât m aflu în via , nu veiă ă ţă face aşa ceva, m-auzi, César? S ştii c-aicea sunt cevaă

sfor rii pe care tu nu le bagi de seam ; eşti prea cinstit şiă ă deschis ca s b nuieşti matrapazlâcuri la al ii. De ce vin eiă ă ţ s - i ofere milioane? Dai tot ce ai, te avân i peste puterileă ţ ţ tale, şi dacă uleiul t uă nu prinde, dac nu g sim bani, dacă ă ă valoarea terenurilor nu se ridic , cu ce-o s pl teştiă ă ă poli ele? cu cojile de alune? Ca s te coco i mai sus înţ ă ţ societate nu- i mai pui numele pe firm , vrei s sco i firmaţ ă ă ţ cu Regina trandafirilor şi s -i dai cu afişe şi prospecte care-lă vor ar ta pe César Birotteau pe to i stâlpii, pe toate ulucileă ţ şi pe toate zidurile.

— N-ai nimerit-o. Voi avea o sucursal pe numele luiă Popinot, într-o cas oarecare de pe lâng strada Lombards,ă ă unde va sta tân rul Anselme. Voi pl ti astfel datoria deă ă recunoştin c tre domnul şi doamna Ragon, f când un rostţă ă ă nepotului lor, care va putea face avere. Ragonii par

strâmtora i de cât va vreme, bie ii de ei.ţ ă ţ— S ştii c to i ştia vor s puie mâna pe banii t i.ă ă ţ ă ă ă— Dar care ştia, draga mea? Unchiul t u Pillerault, careă ă

ne iubeşte ca ochii din cap şi ia masa cu noi în fiecareduminic ? Sau bietul moş Ragon, predecesorul nostru, careă are în urma lui patruzeci de ani de cinste şi cu care juc mă regulat c r i? Sau poate Roguin, notar din Paris, om deă ţ cincizeci şi şapte de ani, cu dou zeci şi cinci de ani deă notariat în spate? Un notar din Paris, sta ar lua premiu deă cinste, dac oamenii cinsti i n-ar merita to i premiu. Laă ţ ţ nevoie, m ajut asocia ii! Aşa c unde e complotul,ă ă ţ ă porumbi scump ? Uite, sta e cusurul t u! Z u aşa, mţă ă ă ă ă ă in de mult s i-l spun. Ai fost totdeauna b nuitoare ca oţ ă ţ ă

pisic ! De îndat ce-am avut şi noi ceva bani b ga i înă ă ă ţ pr v lie, ai şi început s crezi c clien ii sunt ho i. Pe tineă ă ă ă ţ ţ

trebuie s te roage în genunchi omul care vrea s teă ă îmbog easc ! O parizianc are mai mult ambi ie, ceăţ ă ă ă ţ

14



dracu! F r temerile tale veşnice, n-ar fi fost pe lume omă ă mai fericit ca mine! Dac m luam dup tine, n-aş fi f cută ă ă ă niciodată Crema sultanelor, nici Apa carminativ .ă Dinpr v lie am tr it, dar dac avem o sut şaizeci de mii deă ă ă ă ă

franci sun tori, asta o dator m celor dou descoperiri şiă ă ă s punurilor! F r geniul meu, c ci în parfumerie am talent,ă ă ă ă am fi nişte detailişti, am trage mâ a de coadţ ă s-o scoatemla cap t,ă şi nu aş fi unul din negustorii de seam din care să ă aleg judec torii tribunalului de comer , n-aş fi fost niciă ţ judec tor, nici ajutor de primar. Ştii ce aş fi? Un pr v liaşă ă ă cum a fost moş Ragon, asta o spun f r s m gândesc a-lă ă ă ă jigni, c ci respect pr v liileă ă ă – doar de acolo am prins şi noicheag! Dup patruzeci de ani de vânzare de parfumuri, amă avea, ca el, trei mii de franci venit; şi, la costul de azi alvie ii, care a crescut de dou ori, am avea, ca şi el, abia dinţ ă ce tr i. (Pe zi ce trece, mi se strânge mai mult inima cândă m gândesc la el. Trebuie s m l muresc eu cum stauă ă ă ă lucrurile şi-o voi afla mâine prin Popinot!) Dac aş fi urmată sfaturile taie, cum eşti tu mereu îngrijorat şi te întrebiă

dac o s ai şi mâine ce ai azi, n-aş avea credit pe pia , n-ă ă ţăaş fi primit crucea Legiunii de Onoare şi n-aş fi pe cale să devin om politic. Da, degeaba dai din cap, dac afacereaă noastr reuşeşte, pot s ajung şi deputat de Paris. Ah! nuă ă degeaba m cheam César; totul mi-a mers din plin. E deă ă necrezut! în afara casei, to i m considera capabil; dar aici,ţ ă în cas , singura persoan c reia vreau s -i fiu pe plac şiă ă ă ă pentru a c rei fericire m fac luntre şi punte este tocmaiă ă aceea care m ia drept un neghiob!ă

Aceste fraze, deşi întrerupte de pauze elocvente şiaruncate ca nişte mingi, cum fac to i cei care au ceva deţ reproşat, exprimau o afec iune atât de adânc şi deţ ă temeinic , încât doamna Birotteau se înduioş în sinea ei;ă ă dar, ca toate femeile, se servi de dragostea pe care oinspira pentru a avea câştig de cauz .ă

— Ei bine, Birotteau, zise ea, dac m iubeşti, las -mă ă ă ă s fiu fericit dup gustul meu. Nici tu, nici eu n-avemă ă ă

15



educa ie; nu ştim s vorbim frumos, nici s spunemţ ă ă slugadumitale ca oamenii de lume; cum vrei s reuşim în posturiă politice? Eu, una, aş fi tare fericit laă Les Trésorières! Mi-aupl cut întotdeauna dobitoacele şi p s relele; mi-aş petreceă ă ă

foarte bine via a îngrijind de g ini, f când pe fermiera. Sţ ă ă ă vindem fondul de comer , s-o m rit m pe Césarine va aveaţ ă ă dou zeci de şi las -te deă ă Imogène. Vom veni iama la Paris,la ginerele nostru; vom fi ferici i; nimic, nici politica, niciţ comer ul, nu va putea schimba felul nostru de via . De ceţ ţă vrei s -i striveşti pe ceilal i? Nu ne ajunge averea noastră ţ ă de azi? Adic , dac eşti milionar, prânzeşti de dou ori? oriă ă ă poate ai nevoie de alt femeie? Uit -te la unchiul Pillerault!ă ă S-a mul umit, ca un în elept, cu bruma lui de avere şi îşiţ ţ petrece via a cu milosteniile. Ce nevoie are el de mobileţ scumpe? Sunt sigur c mi-ai şi comandat mobilierul; l-amă ă v zut aici pe Braschon; c nu pentru parfum o fi venit el!ă ă

— Ei, da, draga mea, i-am comandat mobile, şi lucr rileţ ă vor începe mâine sub conducerea unui arhitect pe care mil-a recomandat domnul de La Billardière.

— Doamne Dumnezeule, exclam ea, fie- i mil de noi!ă ţ ă— N-ai minte, dr gu o. Vrei s te îngropi la Chinon laă ţ ă treizeci şi şapte de ani, s n toas şi frumoas cum eşti? Eu,ă ă ă ă slav Domnului, n-am decât treizeci şi nou . Norocul îmiă ă deschide un drum frumos, o iau pe el. P şind cu b gare deă ă seam , pot l sa un nume onorabil în burghezia parizian ,ă ă ă cum se obişnuia odinioar ; s se vorbeasc de Birotteau caă ă ă de alde Keller, Jules Desmarets, Roguin, Cochin, Guillaume,Lebas, Nucingen, Saillard, Popinot, Matifat, care înseamnă sau au însemnat ceva în cartierul lor. Haida de! dacă afacerea asta n-ar fi sigur cum e bulg rul de aur…ă ă

— Sigur !ă— Da, sigur . De dou luni tot socotesc. F r s se bageă ă ă ă ă

de seam ; iau informa ii asupra construc iilor, de laă ţ ţ prim rie, de la arhitec i şi de la antreprenori. Domnulă ţ

Grindot, tân rul arhitect care va renova apartamentulă nostru, e disperat c nu are bani ca s intre şi el înă ă

16



combina ie.ţ— Asta pentru c e rost de cl dit; v împinge ca să ă ă ă

c de i în plas .ă ţ ă— Pot oare c dea în plas oameni ca Pillerault, caă ă

Charles Claparon sau ca Roguin? Câştigul e sigur ca şi de laCrema sultanelor, s ştii!ă— Dar, dragul meu, ce nevoie are Roguin s facă ă

specul dac şi-a pl tit biroul şi a f cut avere? Îl v dă ă ă ă ă trecând câteodat , mai îngândurat decât un ministru, cuă priviri piezişe care nu-mi plac: sta are ceva griji. De vreoă cinci ani încoace, arat la fa ca un b trân desfrânat. Po iă ţă ă ţ fi sigur c n-o s-o ştearg când va avea în mân baniiă ă ă voştri? S-au mai v zut de-astea. Parc îl cunoaştem bine? Eă ă el de cincisprezece ani prietenul nostru, dar mâna în focpentru el n-aş pune-o. Uite, are o scurgere pe nas urâtmirositoare, şi de asta nici nu tr ieşte cu nevast -sa; sigură ă c are femei pl tite, care-l ruineaz ; alt cauz nu v dă ă ă ă ă ă pentru care ar putea fi trist. Când m îmbrac diminea a, mă ţ ă uit prin jaluzele s -l v d întorcându-se acas pe jos. Deă ă ă

unde vine? Nimeni nu ştie. Îmi face impresia unui om caremai ine o cas în oraş; el cheltuieşte pe o parte, şiţ ă nevast -sa pc alta. Asta-i via de notar? Dac câştigiă ţă ă cincizeci de mii de franci şi cheltuieşti şaizeci, în dou zeciă de ani s-a dus averea; r mâi gol-golu , ca Sfântul Ion. Dară ţ dac odat te-ai deprins s tr ieşti pe picior mare, î iă ă ă ă ţ jefuieşti prietenii f r mil ; e mai aproape c maşa decâtă ă ă ă haina. E prieten bun cu puşlamaua de du Tillet, fostvânz tor la noi. Prietenia asta nu-mi miroase a bine. Dacă ă n-a ştiut el s -l cânt reasc pe du Tillet, înseamn c e orbă ă ă ă ă de-a binelea; iar dac îl cunoaşte, atunci de ce-i caut atâtaă ă în coarne? Ai s -mi spui c nevast -sa îl iubeşte pe duă ă ă Tillet? Ei bine, ce-i de aşteptat de la un b rbat care nu ineă ţ la onoarea lui de so ? Şi, apoi, proprietarii actuali aiţ terenurilor n-au minte, de vând cu cinci franci ceea ce face

o sut ? Dac ai da de un copil care nu ştie cât valoreaz ună ă ă ludovic, nu i-ai spune valoarea? Nu vreau s te jignesc, dară

17



afacerea asta a voastr îmi face impresia unei ho ii.ă ţ— Doamne, ce ciudate sunt uneori femeile şi cum

încurc ele lucrurile! Dac Roguin n-ar fi fost în combina ie,ă ă ţ mi-ai spune: „Bag de seam , César, faci o afacere în careă ă

nu e şi Rogun; înseamn c e proast .” Acuma el reprezintă ă ă ă o garan ie în afacere şi tu îmi spui…ţ— Dar nu figureaz el, ci un domn Claparon.ă— Fiindc un notar nu-şi pate da numele într-o afacereă

de specul …ă— Atunci de ce face un lucru interzis de lege? Ce-ai de

spus tu, care nu ieşi din litera legii?— Las -m s continui. Roguin particip , şi tu îmi spuiă ă ă ă

c afacerea nu fiice dou parale! E logic? Îmi mai spui:ă ă „Face ceva împotriva legii”. Dar, dac e nevoie, va participaă pe fa . Acum vii şi spui: „E bogat”. Nu se poate spune astaţă şi de mine? Cum m-aş sim i dac Ragon şi Pillerault mi-arţ ă spune: „Ce te bagi în afacerea asta când eşti bogat ca unnegustor de porci?”

— Negustorii nu sunt în aceeaşi situa ie cu notarii,ţ

obiect doamna Birotteau.ă— Şi, în sfârşit, conştiin a mea e nep tat , continuţ ă ă ă César. Cei de la care cump r m vând pentru c au nevoieă ă ă s vând ; nu-i fur m mai mult decât pe cei de la careă ă ă cump r m rente la şaptezeci şi cinci de franci. Ast ziă ă ă cump r m terenuri la pre urile de azi; peste doi ani va fiă ă ţ altceva, ca şi pentru rente. Afl , Constance-Barbe-Joséphineă Pillerault, c n-ai s -l vezi niciodat pe César Birotteauă ă ă f când ceva împotriva cinstei celei mai severe, sauă împotriva legii, sau împotriva conştiin ei, sau împotrivaţ cuviin ei. S ai pr v lie de optsprezece ani şi s fii b nuitţ ă ă ă ă ă de necinste în propria ta cas !ă

— Hai, linişteşte-te, César! O femeie care tr ieşte al turiă ă de tine de atâ ia ani te cunoaşte pân în adâncul sufletului.ţ ă La urma urmei, tu eşti st pânul. Tu ai câştigat averea, nu?ă

e a ta şi-o po i cheltui. De-o fi s ajungem şi în sap deţ ă ă lemn, nici eu, nici fiic -ta nu- i vom face nicio mustrare. Dară ţ

18



ascult : când inventaiă Crema sultanelor şi Apa carminativ ,ă ce riscai? cinci sau şase mii de franci. Ast zi î i pui la b taieă ţ ă toat averea pe o carte; şi nu joci singur, ai asocia i careă ţ pot fi mai şmecheri ca tine. D balul, renovează ă

apartamentul, cheltuieşte zece mii de franci; sunt baniarunca i, dar nu ne ruin m dintr-asta. Cât priveşte afacereaţ ă ta de la Madeleine, m opun hot rât. Tu eşti din branşaă ă parfumeriei, vinde deci parfumuri, nu terenuri. Noi, femeile,avem un instinct care nu ne înşeal niciodat ! Eu te-amă ă prevenit, acum f dup capul t u. Ai fost judec tor laă ă ă ă tribunalul comercial, cunoşti legile, i-ai mânat bine barca,ţ te voi urma, César! Dar voi tremura pân ce voi vedeaă averea noastr temeinic aşezat şi pe Césarine m ritat .ă ă ă ă S dea Dumnezeu ca visul meu s nu fie o profe ie!ă ă ţ

Aceast supunere îl nec ji pe Birotteau, care întrebuin aă ă ţ viclenia nevinovat la care recurgea în asemenea ocazii.ă

— Ascult , Constance, nu mi-am dat cuvântul înc ; dar eă ă ca şi cum l-aş fi dat.

— Oh! César, atunci s-a ales, s nu mai vorbim de asta.ă

Onoarea e mai scump decât averea. Hai, culc -te, drag ,ă ă ă c nu mai sunt lemne. De altfel, dac vrei, o s putem staă ă ă de vorb mai bine în pat… Vai! ce vis urât! Doamneă Dumnezeule, s te vezi pe tine însu i! e îngrozitor!…ă ţ Césarine şi cu mine vom ine posturi şi rug ciuni de câteţ ă nou zile pentru succesul terenurilor tale.ă

— F r îndoiala, ajutorul lui Dumnezeu nu stric , ziseă ă ă grav Birotteau; dar şi esen a de alune e o putere, nevast !ţ ă Am f cut aceast descoperire din întâmplare, ca şi pe cea aă ă Cremei duble a sultanelor de odinioar ; prima dată ă deschizând o carte, de ast dat privind gravura cu Nero şiă ă Leandru. Gravura aceea cu o femeie care toarn ulei peă capul iubitului ei; dr gu , nu? Afacerile cele mai sigure suntă ţ cele care se întemeiaz pe vanitate, pe amor propriu, peă dorin a de a fi admirat. Sentimentele astea n-au moarte.ţ

— Asta v d şi eu, din nenorocire,ă— La o anumit vârst , b rba ii ar da orice ca s aibă ă ă ţ ă ă

19



p r atunci când n-au. De câtva timp, frizerii îmi spun c nuă ă vând numai Macassar, dar şi orice preparat de vopsit p rulă sau care are faim c -l face s creasc . De când e pace,ă ă ă ă b rba ii stau mai mult pe lâng femei, şi lor nu le place să ţ ă ă

ai chelie. Aşa, dr gu o. Cererea acestui articol se explic ,ă ţ ă aşadar, prin situa ia politic . Un preparat care s între inţ ă ă ţ ă p rul s n tos s-ar vinde ca pâinea cald , mai ales că ă ă ă ă esen a cu pricina va fi aprobat , f r îndoial , de Academiaţ ă ă ă ă de ştiin e. Domnul Vanquelin e aşa de cumsecade, încât mţ ă va ajuta poate şi de data asta. M duc mâine s -l consult şiă ă s -i ofer gravura pe care am g sit-o, în sfârşit, dup doi aniă ă ă de c utare prin Germania. El se ocup acuma tocmai deă ă analiza p rului. Mi-a spus asta Chiffreville, asociatul lui deă la fabrica de produse chimice. Dac descoperirea mea seă potriveşte cu a lui, uleiul meu va fi cump rat de ambeleă sexe. Ideea mea face cât o avere, î i repet. Nici nu maiţ dorm, cu gândul la ea. Ei, din fericire, tân rul Popinot areă un p r foarte frumos. Cu o casieri care s aib pân -nă ţă ă ă ă p mânt şi care va spune, dac se poate f r s -l supere niciă ă ă ă ă

pe Dumnezeu, nici pe aproapele, c asta o datoreaz şiă ă Uleiului comagen (c ci ulei va fi neap rat), to i cei vârstniciă ă ţ se vor n pusti pe el ca s r cia asupra oamenilor. Da' balul,ă ă ă dr gu ? Nu sunt om r u, dar tare aş vrea s -l întâlnesc peă ţă ă ă pramatia aia de du Tillet, care face pe grozavul cu averealui şi care m evit la Burs . Ştie c eu cunosc o fapt a luiă ă ă ă ă deloc frumoas ! Poate c-am fost prea bun cu el. Nu-i curios,ă nevast , c eşti totdeauna pedepsit pentru faptele taleă ă bune, pe p mânt, bineîn eles? M-am purtat cu el ca un tat ,ă ţ ă tu nici nu ştii ce-am f cut pentru el.ă

— Mi se încre eşte pielea numai ce te-aud vorbind de el.ţ Dac ai fi ştiut ce figur voia s - i fac , n-ai fi l sat-oă ă ă ţ ă ă moart cu furtul celor trei mii de franci, c ci am ghicit felulă ă cum s-a terminat afacerea. Dac -l trimiteai în fa a poli ieiă ţ ţ corec ionale, f ceai poate un bine multor oameni!ţ ă

— Ce figur voia s -mi fac ?ă ă ă— Nimic. Dac ai vrea s m ascul i, i-aş da un sfată ă ă ţ ţ

20



bun, Birotteau: s -l laşi în plata Domnului pe du Tillet.ă— Dar n-ar p rea foarte ciudat s nu-mi vin în cas ună ă ă ă

vânz tor care a avut girul meu pentru primii dou zeci deă ă mii de franci cu care şi-a început afacerile? Las , s facemă ă

binele de dragul binelui. De altfel, du Tillet poate c s-aă îndreptat.— Ce harababur o s mai fie la noi în cas !ă ă ă— Ce vorbeşti de harababur ? O s mearg totul ca peă ă ă

roate. Ai şi uitat ce i-am spus cu privire la scar şi laţ ă închirierea casei vecine, pe care am tratat-o cu Cayron,negustorul de umbrele? Mergem mâine amândoi laproprietarul luii, domnul Molineux; am mâine atâtea treburipe cap, de parc aş fi ministru…ă

— Atâta m-ai ame it cu planurile tale, îi spuseţ Constance, de m pierd în ele. De altfel, Birotteau, amă adormit.

— Bun diminea a, r spunse b rbatul. Auzi, î i spună ţ ă ă ţ bun diminea a, fiindc s-a f cut ziu , dr gu . Dar a şiă ţ ă ă ă ă ţă adormit, draga de ea! Las , vei fi putred de bogat sau nuă ă

mai merit s m cheme César.ă ăCâteva minute mai târziu, Constance şi César sfor iauă linişti i.ţ

O privire rapid aruncat asupra vie ii anterioare aă ţ acestei c snicii va confirma ideile pe care le va fi sugerată cearta amical a celor dou personaje principale dină ă aceast scen . Descriind moravurile detailiştilor, schi a deă ă ţ fa va explica, de altfel, prin ce împrejur ri ciudateţă ă ajunsese César Birotteau ajutor de primar şi parfumier, fostofi er în Garda na ional şi cavaler al Legiunii de Onoare.ţ ţ ă Luminând adâncimile caracterului s u şi cauzele m ririiă ă sale, se va putea în elege cum accidentele comerciale peţ care oamenii tari le înving, devin catastrofe ireparabilepentru spiritele mediocre. Evenimentele nu sunt niciodată absolute, rezultatele lor depind în întregime de indivizi:

nenorocirea este o trambulin pentru geniu, o cristelniă ţă pentru creştin, o comoar pentru omul priceput şi oă

21



pr pastie pentru cei slabi.ăUn fermier din împrejurimile Chinonului, numit Jacques

Birotteau, se c s tori cu fata în cas a unei cucoane la careă ă ă el lucra în vie şi avu cu ea trei b ie i, nevasta murindu-i laă ţ

naşterea celui de-al treilea. Bietul om nu mai tr i mult după ă ea. St pâna inea la fata în cas ; crescu împreun cu fiii eiă ţ ă ă pe cel mai mare din b ie ii fermierului, numit François, şi-lă ţ b g într-un seminar. Ieşit pop , François Birotteau seă ă ă ascunse în timpul revolu iei şi duse via a r t citoare aţ ţ ă ă preo ilor care nu prestaser jur mânt şi care erau urm ri iţ ă ă ă ţ ca fiarele s lbatice şi, în cel mai bun caz, ghilotina i. Înă ţ momentul când începe aceast povestire, el se afla vicară Catedrala din Tours şi nu ieşise decât o singur dat dină ă acel oraş, pentru a veni s -l vad pe fratele s u César.ă ă ă Circula ia din Paris îl n uci într-atât pe preot, încât nici nuţ ă îndr znea s ias din camer ; numea cabrioleteleă ă ă ă jum t iă ăţ de birjă şi se minuna de toate. Dup o s pt mân seă ă ă ă întoarse la Tours, hot rât s nu mai calce niciodat prină ă ă capital .ă

Al doilea fiu al podgoreanului, Jean Birotteau, luat înarmat , ajunse repede la gradul de c pitan în vremeaă ă primelor r zboaie ale revolu iei. La b t lia de la Trebia,ă ţ ă ă Macdonald ceru oameni s ritori pentru a cuceri o baterie;ă c pitanul Jean Birotteau porni la atac cu compania sa şi fuă omorât. Soarta familiei Birotteau cerea, pesemne, ca fiii eis fie n p stui i de oameni sau de evenimente, oriunde ară ă ă ţ fi s l şluit.ă ă

Ultimul copil este eroul acestei scene. Când ştiu să citeasc , s scrie şi s socoteasc , la vârsta de paisprezeceă ă ă ă ani, César plec de-acas şi veni pe jos la Paris s -şi facă ă ă ă un rost; avea un ludovic în buzunar. Datorit recomand riiă ă unui farmacist din Tours, intr ca b iat de pr v lie laă ă ă ă domnul şi doamna Ragon, negustori de articole deparfumerie. César avea pe atunci o pereche de bocanci cu

inte, pantaloni şi ciorapi albaştri, o vest înflorat , o hainţ ă ă ă r neasc , trei c m şi de pânz groas şi b ul de drum.ţă ă ă ă ă ă ă ăţ

22



Purta el p rul tuns ca al copiilor din cor, dar avea spinareaă voinic a ranului din Touraine; se l sa el uneori pradă ţă ă ă lenei obişnuite în inutul s u, dar ea era compensat deţ ă ă dorin a de a face avere; nu prea avea el inteligen şi carte,ţ ţă

dar moştenise de la mam -saă – fiin care, dup o expresieţă ă din Touraine, era o inim de aur ă – o cinste instinctiv şiă sentimente nobile. César fu angajat cu şase franci, pe lun ,ă mas şi cas : dormea pe-un teanc de boarfe, în pod, lângă ă ă buc t reas ; vânz torii care îl înv ar s fac pachete şiă ă ă ă ăţ ă ă ă comisioane, s m ture pr v lia şi trotuarul, glumeau peă ă ă ă socoteala lui, dar îl înv au în acelaşi timp treaba, aşa cumăţ se obişnuieşte pe la pr v lii, unde principalul element deă ă instruire e gluma; domnul şi doamna Ragon îi vorbeau caunui câine. Nimeni nu lua în seam oboseala ucenicului,ă deşi seara îl dureau cumplit picioarele de atâta alerg tură ă iar umerii îi erau frân i. Aceast crud aplicare a devizeiţ ă ă fiecare pentru sine, evanghelia tuturor capitalelor, îl f cu peă César s vad cât de grea e via a la Paris. Seara, plângeaă ă ţ gândindu-se la Touraine, unde ranul munceşte mai înţă

voie, unde zidarul aşaz c r mizile în tihn , unde lenea eă ă ă ă în elept îmbinat cu munca; dar adormea înainte de aţ ă apuca s se gândeasc la fug , c ci îl aşteptau alerg turileă ă ă ă ă de a doua zi diminea , iar el îşi f cea datoria ca un câineţă ă de paz . Când se întâmpla s se plâng , vânz torulă ă ă ă principal zâmbea plin de voie bun :ă

— Ei, b iete, spunea el, nu sunt toate trandafirii laă Regina trandafirilor, şi puii frip i nu- i cad de-a gata în gur ;ţ ţ ă trebuie s alergi dup ei, s -i prinzi şi apoi s ai cu ce s -iă ă ă ă ă g teşti.ă

Buc t reasa, o picard gras , îşi oprea pentru eaă ă ă ă buc elele cele mai bune şi nu vorbea cu César decât ca săţ ă se plâng de domnul sau de doamna Ragon, care nu seă l sau fura i. C tre sfârşitul primei luni, aceast fat ,ă ţ ă ă ă trebuind s stea acas într-o duminic , intr în vorb cuă ă ă ă ă

César. Ursule era acum curat şi g tit şi-i p ruă ă ă ă încânt toare bietului b iat de corvoad , c ruia pu in i-aă ă ă ă ţ

23



lipsit s nu se poticneasc de primul bolovan ieşit în cale.ă ă Ca toate fiin ele lipsite de ocrotire, se îndr gosti de primaţ ă femeie care îl privi cu bun voin . Buc t reasa îl lu peă ţă ă ă ă César sub aripa ei: urm o dragoste tainic , de careă ă

vânz torii f ceau un haz necru tor. Din fericire pentruă ă ţă César, buc t reasa îl p r si dup doi ani, pentru un tân ră ă ă ă ă ă dezertor din inutul ei, ascuns la Paris, un picard deţ dou zeci de ani, care avea vreo câteva pogoane de p mântă ă şi care se l s luat de b rbat de Ursule.ă ă ă

În cei doi ani, buc t reasa îl hr nise bine pe tân rulă ă ă ă César, îi l murise multe mistere ale vie ii pariziene,ă ţ ar tându-i-o de jos, şi îi insuflase, din gelozie, o adâncă ă oroare pentru localurile r u famate, ale c ror primejdii eiă ă nu-i erau necunoscute. În 1792 César era tr dat, dară picioarele i se obişnuiser cu caldarâmul, umerii cu l zile şiă ă mintea cu ceea ce ei numea balivernele Parisului. De aceease consol repede când îl p r si Ursule, c ci ea nuă ă ă ă corespunsese sentimentalismului s u. Pornit spre desfrâuă ă şi ursuz , linguşitoare şi hoa , egoist şi be ivan , jigneaă ţă ă ţ ă

cur ia lui Birotteau f r s -i ofere vreo speran financiar .ăţ ă ă ă ţă ă Uneori, bietul b iat se vedea cu durere unit, prin leg turiă ă considerate drept cele mai strânse de c tre inimile naive,ă de o fiin pentru care nu avea simpatie. În momentul cândţă deveni st pân pe inima sa, crescuse şi împliniseă şaisprezece ani. Spiritul lui, dezvoltat de Ursule şi deglumele vânz torilor, îl f cu s studieze comer ul cu oă ă ă ţ privire inteligent , mascat de simplitate: observ clien ii,ă ă ă ţ cerea în timpul liber explica ii asupra m rfurilor şi inuţ ă ţ minte sorturile şi locul fiec reia; într-o bun zi ajunse să ă ă cunoasc articolele, pre urile şi cifrele mai bine decâtă ţ vânz torii cei noi; de-aici încolo, domnul şi doamna Ragonă se deprinser s -l aib în pr v lie.ă ă ă ă ă

În vremea când recrutarea de pomin din anul II, îl l să ă ă f r vânz tori pe cet eanul Ragon, César Birotteau, ajunsă ă ă ăţ

vânz tor secund, profit de împrejurare pentru a ob ineă ă ţ cincizeci de livre pe lun şi lu loc la masa Ragonilor cu oă ă

24



bucurie de nedescris, Vânz torul secund ală Regineitrandafirilor, care strânsese pân atunci şase sute de franci,ă c p t şi o camer ; unde putu s -şi aşeze ca lumea, înă ă ă ă ă mobile de mult râvnite, lucruşoarele pe care le adunase. În

zilele de decadi, îmbr cat ca tinerii din vremea lui, pe careă moda îi silea s -şi dea aere brutale, acest ran blând şiă ţă modest p rea cel pu in egalul lor; astfel trecu pesteă ţ barierele care erau ridicate alt dat între servitorime şiă ă burghezie. C tre sfârşitul acestui an, datorit cinstei sale,ă ă ajunse casier. Impun toarea cet ean Ragon îi vedea deă ăţ ă rufe, şi cei doi negustori se deprinser cu el.ă

În luna vandemiar 1794, César, care strânsese o sut deă ludovici de aur, îi preschimb pe asignate de şase mii deă franci, cump r rente la treizeci de franci, le pl ti în ajunulă ă ă zilei când mai erau depreciate la Burs şi le puse bine cuă nespus satisfac ie. Din acea zi urm ri mişcarea fonduriloră ţ ă şi evenimentelor publice cu o îngrijorare tainic , palpitândă la povestirea înfrângerilor sau succeselor din această perioad a istoriei noastre. Domnul Ragon, fost furnizor ală

maiest ii-sale regina Maria-Antoaneta, îi împ rt şi înăţ ă ă aceste momente critice ataşamentul s u pentru tiraniiă r sturna i. Aceast m rturisire a fost unul din evenimenteleă ţ ă ă capitale ale vie ii lui César. Convorbirile de sear , dupţ ă ă închiderea pr v liei, potolirea str zii şi încheiereaă ă ă socotelilor de cas , îl fanatizar pe ranul din Touraine,ă ă ţă încât deveni regalist, ascultând astfel de sentimente înn scute. Istorisirea faptelor virtuoase ale lui Ludovic ală XVI-lea, povestirile prin care cei doi so i prosl veau meriteleţ ă reginei aprinser imagina ia lui César. Soarta îngrozitoare aă ţ acestor dou capete încoronate, retezate la doi paşi deă pr v lie, revolt inima lui sim itoare, şi-l umplu de ură ă ă ţ ă pentru un regim care nu se sfia s verse sânge nevinovat.ă Interesul comercial îl f cu s vad moartea nego ului înă ă ă ţ legea maximal şi în furtunile politice, totdeaunaă

neprielnice afacerilor. Ca un adev rat negustor de articoleă de parfumerie, ura de altfel o revolu ie care adusese modaţ

25



tunsului a la Titus şi care suprima pudra. Liniştea pe care oaduce puterea absolut fiind singura în stare s dea viaă ă ţă banului, César deveni un regalist fanatic. Când domnulRagon îl v zu pe drumul cei bun, îl numi vânz tor şi-l ini ieă ă ţ

în secretele Reginei trandafirilor; câ iva clien i erau cei maiţ ţ devota i şi mai activi emisari ai Bourbonilor şi aici se f ceaţ ă leg tura între Vest şi Paris. Târât de înfl c rarea tinere ii,ă ă ă ţ m gulit de rela iile sale cu alde Georges, La Billardière,ă ţ Montauran, Bauvan, Longuy, Mandat, Bernier, du Guénic şiFontaine, César se arunc în conspira ia condus de c treă ţ ă ă regalişti şi terorişti, la 13 vandemiar , împotriva Conven ieiţ care era pe moarte.

César avu cinstea s lupte împotriva lui Napoleon peă treptele bisericii Saint-Roch şi fu r nit chiar la începutulă înc ier rii. Toat lumea cunoaşte rezultatul acesteiă ă ă tentative. Dac aghiotantul lui Barras deveni atunciă cunoscut, Birotteau sc p tocmai pentru c era necunoscut.ă ă ă Câ iva prieteni îl transportar pe r zboinicul prim-vânz torţ ă ă ă la Regina trandafirilor, unde st tu ascuns în pod, fu îngrijită

de doamna Ragon şi din fericire, dat uit rii. César Birotteauă nu avusese decât o fulgerare de curaj, militar. Timp de olun , cât dur convalescen a, b iatul reflect serios laă ă ţ ă ă alian a ridicol dintre politic şi parfumerie. R maseţ ă ă ă regalist, dar hot rât s nu fie altceva decât un parfumieră ă regalist, f r a se mai compromite, şi se consacr trup şiă ă ă suflet branşei sale.

La 18 brumar , domnul şi doamna Ragon, pierzând oricen dejde în soarta regalit ii, se hot râr s ias dină ăţ ă ă ă ă negustorie şi s tr iasc onorabil din venit, f r s se maiă ă ă ă ă ă in de politic . Ca s -şi recupereze capitalul investit înţ ă ă ă

pr v lie, le trebuia un om mai mult cinstit decât ambi ios,ă ă ţ mai plin de bun-sim decât de capacit i; Ragon îi f cu deciţ ăţ ă propunerea vânz torului s u principal. Birotteau, posesor laă ă dou zeci de ani a o mie de franci venit în rent de stat, nuă ă

se hot rî uşor. Visul lui era s se aşeze lâng Chinon deă ă ă îndat ce avea o mie cinci sute de franci rent şi de îndată ă ă

26



ce primul-consul avea s consolideze împrumutul public,ă consolidându-se pe sine la palatul Tuileries. De ce s -şiă primejduiasc independen a lui cinstit şi simpl prin riscuriă ţ ă ă comerciale? îşi spunea el. Nu-şi închipuise niciodat c o să ă ă

câştige o avere atât de mare, datorit tocmai acestoră riscuri pe care nu i le permi i decât la tinere e; se gândeaţ ţ ţ s se însoare în Touraine cu o femeie la fel de înst rit caă ă ă s poat cump ra şi cultivaă ă ă Les Trésorières, o moşioar laă care râvnea de când ieşise din copil rie, pe care visa s-oă rotunjeasc , cu care s ajung la o mie de scuzi rent , şiă ă ă ă unde s duc o via pe cât de retras , pe atât de fericit .ă ă ţă ă ă Era pe cale s refuze, când dragostea îi schimb deodată ă ă hot rârile, înzecindu-i cifra ambi iei.ă ţ

De la tr darea Ursulei, César fusese cuminte atât deă teama primejdiilor care te pândesc în dragoste la Paris, câtşi din cauza treburilor sale. Când pasiunile nu suntsatisf cute, ele se transform în cerin e; c s toria devineă ă ţ ă ă atunci o idee fix pentru oamenii din clasa de mijloc, c ci eă ă singura lor cale de a cuceri sau dobândi o femeie. César

Birotteau acolo ajunsese. Ducea în spate tot magazinulRegina Trandafirilor: n-avea niciun moment de datpetrecerilor. Într-o asemenea via , cerin ele sunt şi maiţă ţ imperioase; aşa încât întâlnirea unei fete frumoase, la careun vânz tor uşuratic abia de s-ar fi gândit, era de natur să ă ă produc cea mai vie impresie asupra retrasului César. Într-oă zi frumoas de iunie, intrând în insula Saint-Louis pe Podulă M rie, v zu o fat în pragul unei pr v lii aşezate în col ulă ă ă ă ă ţ cheiului Anjou. Constance Pillerault era vânz toareă principal la magazinul de nout iă ăţ Micul marinar, cel dintâidintre magazinele care au început de-atunci încoace s seă deschid la Paris, având firme zugr vite, banderole în vânt,ă ă vitrine pline de şaluri întinse ca un leag n, cravate aranjateă ca un castel din c r i de joc şi multe alte atrac iiă ţ ţ comerciale, pre uri fixe, benzi cu anun uri, afişe, iluzii şiţ ţ

efecte optice atât de perfec ionate încât vitrinele pr v liilorţ ă ă deveniser nişte poeme comerciale. Pre urile ieftine aleă ţ

27



tuturor articolelor, aşa-numite Nout i care se g seau laăţ ă Micul marinar îi crear o faim nemaipomenit , deşiă ă ă magazinul se afla în locul din Paris cel mai pu in favorabilţ modei şi comer ului. Se vorbea mult de frumuse eaţ ţ

vânz toarei prime, cum s-a vorbit mai târziu de Frumoasaă Limonadier de la cafeneauaă O mie de coloane şi de multealte fiin e neînsemnate care au f cut s se lipeasc deţ ă ă ă geamurile modistelor, limonadierelor, de geamurilemagazinelor mai multe nasuri tinere şi b trâne decât areă Parisul pietre pe str zile sale. Vânz torul prim de laă ă Reginatrandafirilor, care locuia între Saint-Roch şi strada Sourdièreşi era ocupat numai cu de-ale parfumeriei, habar n-avea deexisten aţ Micului marinar, c ci micile negustorii din Parisă sunt cam str ine unele de altele. César fu atât de puternică prins de frumuse ea Constancei, încât intr vijelios laţ ă Miculmarinar ca s -şi cumpere şase c m şi de pânz ; se tocmiă ă ă ă mult pentru ele şi puse s i se desfac mun i de pânz , deă ă ţ ă parc ar fi fost o englezoaic la târguială ă ă (shoping).Vânz toarea prim binevoi s se ocupe ea de César,ă ă ă

b gând de seam , dup câteva simptome cunoscute deă ă ă toate femeile, c el venise mai mult pentru vânz toareă ă decât pentru cump r turi. César dict numele şi adresa saă ă ă domnişoarei, care, dup cump r tur , se ar t foarteă ă ă ă ă ă nep s toare în fa a admira iei clientului. Bietul vânz tor nuă ă ţ ţ ă se ostenise prea mult ca s intre în gra iile Ursulei; bleg caă ţ un vi el, dragostea îl blegea şi mai tare; nu îndr zni sţ ă ă spun un cuvânt şi, de altfel, fu prea uluit ca s bage deă ă seam nep sarea care luase locul zâmbetului pe fa aă ă ţ acestei sirene de magazin.

Opt seri la rând st tu pironit în fa aă ţ Micului marinar,cerşind o privire, cum cerşeşte un câine un os la uşavreunei buc t rii, nep s tor la ironiile vânz torilor şi aleă ă ă ă ă domnişoarelor, dându-se umil la o parte în fa aţ cump r torilor şi a trec torilor, atent la orice mişcare dină ă ă

magazin. Dup câteva zile intr din nou în paradisul undeă ă se afla îngerul s u, nu atât ca s cumpere batiste, cât caă ă

28



s -i comunice o idee luminoas .ă ă— Dac ave i nevoie de articole de parfumerie,ă ţ

domnişoar , v pot servi şi eu la rândul meu, zise elă ă pl tind.ă

Constance Pillerault primea zilnic propuneri str lucite, înă care nu era niciodat vorba de c s torie; şi, cu toate că ă ă ă avea sufletul tot atât de curat pe cât era fruntea de alb ,ă abia dup şase luni, timp în care César ar tase, prină ă marşuri şi contramarşuri, cât de neobosit îi era dragostea,ă consim i s -i primeasc curtea, dar f r s se pronun e: eraţ ă ă ă ă ă ţ prudent , c ci avea un num r nesfârşit de admiratoriă ă ă angrosişti de vinuri, cafegii boga i şi al ii care-i f ceau ochiţ ţ ă dulci. Îndr gostitul se bizuia pe tutorele Constancei, domnulă Claude-Joseph Pillerault, pe atunci marchitan pe cheiulFerraille, pe care ajunsese s -l descopere prin spionajulă discret al dragostei adev rate. Rapiditatea acestei povestiriă ne oblig s nu mai vorbim de bucuriile dragostei parizieneă ă nevinovate, s trecem sub t cere aten iile caracteristiceă ă ţ vânz torilor: pepeni galbeni trufanda, mese scumpe laă

Vénua urmate de teatru, plimb ri cu birja duminica afară ă din oraş. F r s fie b iat frumos, César n-avea o înf işareă ă ă ă ăţ care s îndep rteze dragostea. Via a la Paris şi şedereaă ă ţ într-un magazin întunecos p liser rumeneala obrazului s uă ă ă de ran. P rul s u negru şi bogat, grumazul de calţă ă ă normand, mâinile şi picioarele mari, aerul simplu şi cinstit,toate vorbeau în favoarea lui. Unchiul Pillerault, careveghea la fericirea fetei fratelui s u, îşi luase informa ii: fuă ţ de acord cu inten iile tân rului din Touraine. În 1800, înţ ă frumoasa lun mai, domnişoara Pillerault consim i s seă ţ ă c s toreasc cu César Birotteau, care leşin de bucurie înă ă ă ă momentul când, sub un tei la Sceaux, Constance-Barbe- Joséphine îl accept de so .ă ţ

— Feti o, îi zise domnul Pillerault, cape i un b rbat bun.ţ ţ ă Are inim cald şi sentimente cinstite: e deschis ca o carteă ă

şi cuminte ca pruncul Isus; pâinea lui Dumnezeu, nualtceva.

29



Constance renun hot rât la visurile pe care şi le f cuseţă ă ă uneori, ca toate fetele de pr v lie; se învoi s fie o femeieă ă ă de treab , o bun -mam de familie, şi alese via a pe care oă ă ă ţ tr ieşte clasa mijlocie dup un program urmat cuă ă

religiozitate. Acest rol se potrivea de altfel mai bine cuideile ei, decât vanitatea primejdioas care ademeneşteă imagina ia atâtor tinere parizience. Nu prea inteligent ,ţ ă Constance era tipul micii burgheze care îşi vede de treburinu f r s bomb ne, care mai întâi refuz ceea ce doreşteă ă ă ă ă şi se sup r când i se ia în serios refuzul, a c rei activitateă ă ă mereu îngrijorat merge de la buc t rie la casa de bani, deă ă ă la chestiunile cele mai grave pân la cârpitul rufelor; careă iubeşte cic lind, nu concepe decât ideile cele mai simple,ă un fel de m run iş al spiritului, are p reri despre toate, seă ţ ă teme de toate, le cânt reşte pe toate şi se gândeşte mereuă la viitor. Frumuse ea ei rece, dar nevinovat , aerul eiţ ă gingaş, prospe imea ei îl f cur pe Birotteau s nu seţ ă ă ă gândeasc la cusururi, care, de altfel, erau compensate prină onestitatea delicat şi fireasc a femeilor, prin spiritul ei deă ă

ordine, prin râvna în munc şi prin iscusin a de vânz toare.ă ţ ă Constance avea atunci optsprezece ani şi unsprezece miide franci avere. César, îmboldit de dragoste spre cea mainem surat ambi ie, cump r fondul comercial ală ă ţ ă ă Regineitrandafirilor şi îl transport lâng Pia a Vendôme, într-oă ă ţ cl dire impozant . În vârst numai de dou zeci şi unu deă ă ă ă ani, însurat cu o femeie frumoas pe care o adora,ă proprietar al unei întreprinderi pe trei sferturi pl tite, nuă putea vedea viitorul altfel decât trandafiriu, mai ales dacă m sura drumul pe care-l f cuse de la punctul de plecare.ă ă Roguin, notarul Ragoniior, care redactase contractul dec s torie, d du sfaturi în elepte noului parfumier, oprindu-lă ă ă ţ s achite complet datoria cu zestrea nevestei.ă

— P streaz - i ceva bani lichizi, tinere, ea s faci cu ei oă ă ţ ă afacere, dou , îi spusese el.ă

Birotteau îl privi pe notar cu admira ie, lu obiceiul s -lţ ă ă consulte şi se împrieteni cu el. Ca şi Ragon şi Pillerault,

30



avea atâta încredere în notari, încât îi spunea lui Roguin totce f cea, f r cea mai mic b nuial . Cum, datorit sfatuluiă ă ă ă ă ă ă dat, César dispunea de cei unsprezece mii de franci aiConstancei pentru a începe afacerile, nu şi-ar fi schimbat

atunci situa ia ţ nici cu primul-consul, oricât de str lucită ă p rea s fie situa ia lui Napoleon. La început, Birotteauă ă ţ angaj numai o buc t reas ; îşi instal locuin a la mezanin,ă ă ă ă ă ţ deasupra magazinului, într-o chi imie scund , altfel bineţ ă aranjat de un tapi er, unde tinerii însur ei începur să ţ ăţ ă ă tr iasc o nesfârşit lun de miere. Stând la cas , doamnaă ă ă ă ă César uimea prin frumuse ea ei, care avea mare greutate înţ vânzare; nu se vorbea decât de frumoasa doamnă Birotteau printre elegan ii Imperiului. C César fu acuzatţ ă deregalism, asta nu împiedic s i se recunoasc cinstea; că ă ă ă unii negustori dintre vecini îi pizmuir fericirea, tot eiă m rturisir c e demn de ea. Glon ul primit pe treptele deă ă ă ţ la Saint-Roch îi f cu faim de om amestecat în secreteleă ă politice şi de om curajos, deşi n-avea niciun fel de curajmilitar în inim şi nicio idee politic în cap. Crezându-seă ă

toate acestea, oamenii de treab din arondisment îl numiră ă c pitan în Garda na ional ; dar numirea fu anulat deă ţ ă ă Napoleon, care, dup p rerea lui Birotteau, îi p straă ă ă duşm nie pentru înc ierarea lor dină ă vandemiar . Din atâtalucru, César trecu drept un fel de persecutat, ceea ce-l f cuă interesant în lag rul opozi iei şi îi d du oarecareă ţ ă importan .ţă

Iat care fu soarta acestei c snicii, care, din punctul deă ă vedere al sentimentelor, era neclintit de fericit , fiindă fr mântat numai de griji comerciale.ă ă

În primul an, César Birotteau o puse la curent penevast -sa cu vânzarea articolelor de parfumerie, meserieă pentru care ea ar t mult pricepere; parc-ar fi fost f cută ă ă ă ă şi n scut pentru a-i atrage pe clien i. La sfârşitul acelui an,ă ă ţ ambi iosul parfumier fu îns însp imântat de inventar:ţ ă ă

sc zând cheltuielile, îi trebuiau dou zeci de ani ca să ă ă câştige modestul capital de o sut de mii de franci la cât îşiă

31



calculase el fericirea. Hot rî atunci s fac avere maiă ă ă repede şi se gândi mai întâi s se apuce pe lâng vânzareă ă şi de fabrica ie. F r s-o asculte pe nevast -sa, închirie oţ ă ă ă barac şi nişte terenuri în foburgul Temple şi puse s seă ă

scrie cu litere mari: FABRICA LUI CÉSAR BIROTTEAU. Adusede la Grasse un lucr tor cu care începu s fabrice s punuri,ă ă ă parfumuri şi ape de Colonia, împ r ind profitul pe din dou .ă ţ ă Asocia ia sa cu acest lucr tor nu dur decât şase luni şi seţ ă ă încheie cu pierderi pe care le suport singur. F r s seă ă ă ă descurajeze, Birotteau urm ri un rezultat cu orice preă ţ numai pentru a nu fi certat de nevast -sa, c reia îiă ă m rturisi mai târziu c în perioada aceea de disperare îiă ă fierbea capul ca o oal care clocoteşte şi c , de mai multeă ă ori, numai sentimentele lui religioase îl împiedicaser s seă ă arunce în Sena.

Odat mergea alene pe bulevard, venind spre cas ,ă ă nec jit din cauza unor experien e care nu reuşiser , c ci ună ţ ă ă hoinar parizian poate fi şi un om dezn d jduit, nu numai ună ă gur -casc . D du de nişte c r i de câte trei gologani, puseă ă ă ă ţ

la vedere într-un coş pe jos. Printre ele z ri una cu titlulă îng lbenit de praf:ă Abdeker sau Arta de a- i p stra ţ ă frumuse ea. ţ Deschise aceast carte aşa-zis arab , un fel deă ă roman scris de un medic din secolul trecut, şi nimeri la opagin unde era vorba de parfumuri. Se rezem de ună ă copac de pe bulevard pentru a r sfoi cartea şi citi o not înă ă care autorul explica natura dermei şi a epidermei şidemonstra de ce cutare crem sau cutare s pun producă ă adesea un efect contrar celui aşteptat dac crema sauă s punul strâng pielea care are nevoie de destindere sauă destind pielea c reia îi trebuie ceva astringent. Birotteauă cump r cartea, care i se p ru c închide o avere. Totuşi,ă ă ă ă încrezându-se prea pu in în cunoştin ele sale, se duse la unţ ţ chimist celebru, Vauquelin, c ruia îi ceru cu naivitateă mijlocul de a prepara un cosmetic dublu, care s aibă ă

efecte potrivite cu diversele feluri de epiderm . Adev ra iiă ă ţ savan i, oameni cu adev rat mari, în sensul c nu ob inţ ă ă ţ

32



niciodat în via renumele care ar trebui s r spl tească ţă ă ă ă ă munca lor nem surat şi necunoscut , sunt aproape to iă ă ă ţ serviabili şi binevoitori fa de cei s raci cu duhul.ţă ă Vauquelin acord deci protec ia sa negustorului deă ţ

parfumuri şi îi îng dui s se declare inventatorul uneiă ă creme de albit mâinile, a c rei re et i-o indic . Birotteauă ţ ă ă botez acel cosmetică Crema dubl a sultanelor.ă Îşi completă opera aplicând procedeul cremei pentru mâini şi unei apede fa , pe care o numiţă Apa carminativ .ă Imit în branşa saă sistemul de la Micul marinar: introduse cel dintâi în nego ulţ de parfumerie puzderia de afişe, anun uri şi reclame,ţ numite, poate pe nedrept, şarlatanie.

Crema sultanelor şi Apa carminativ ă se f cură ă cunoscute în lumea galant şi comercial prin afişe colorateă ă în fruntea c rora se aflau cuvintele:ă Aprobate de Institut!Aceast formul , pentru prima dat folosit , avu un efectă ă ă ă magic. Nu numai Fran a, ci şi întregul continent furţ ă pavoazate cu afişe galbene, roşii, albastre de c treă suveranul Reginei trandafirilor, care inea, furniza şi fabrica,ţ

la pre uri moderate, tot ce privea branşa sa. Într-o vremeţ când nu se vorbea decât de Orient, a boteza un cosmeticoarecare Crema sultanelor, contând pe mirajul produs deaceste cuvinte într-o ar unde orice b rbat viseaz s fieţ ă ă ă ă sultan şi orice femeie sultan , putea s -i vin în gând şiă ă ă unui om obişnuit, şi unuia inteligent; dar, cum publicul judec dup rezultate, Birotteau fu considerat drept un omă ă superior din punct de vedere comercial, şi aceasta cu atâtmai mult cu cât el singur redactase un prospect, care avusucces şi prin frazeologia lui ridicol : în Fran a nu se râdeă ţ decât de lucrurile şi de oamenii care intereseaz şi nimeniă nu se intereseaz de ceea ce nu reuşeşte. Deşi Birotteau nuă f cuse pe prostul, i se atribui talentul de a şti s fac peă ă ă prostul când trebuie. Un exemplar din acest prospect a fostg sit, nu f r greutate, în magazinul Popinot şi asocia ii,ă ă ă ţ

droghişti din strada Lombards. Acest document curios senum r printre cele pe care, într-o sfer mai înalt , istoriciiă ă ă ă

33



le numesc piese justificative.Aşadar iat -l:ă

CREMA DUBL A SULTANELORĂ

ŞI APA CARMINATIVĂale lui

CÉSAR BIROTTEAU

DESCOPERIRE MIRACULOASĂ

APROBAT DE INSTITUTUL FRAN EI Ă Ţ

De mult vreme, o crem pentru mâini şi o ap pentruă ă ă fa care s dea rezultate superioare celor ob inute cu Apa ţă ă ţ de Colonia în domeniul toaletei erau în general dorite deambele sexe din Europa. Consacrând veghi îndelungate

studiului dermei şi epidermei la ambele sexe, care, şi unulşi cel lalt, dau mare importan , pe bun dreptate, fine ei,ă ţă ă ţ suple ei, luciului şi catifel rii pielii, domnul Birotteau, ţ ă parfumier apreciat în capital şi în str in tate, a descoperit ă ă ă o Crem şi o Ap pe drept cuvânt numite, din primulă ă moment, miraculoase de c tre elegan ii şi elegantele dină ţ Paris. În adev r, aceast Crem şi aceast Ap auă ă ă ă ă propriet i surprinz toare, ac ionând asupra pielii f r aăţ ă ţ ă ă

produce riduri premature, ceea ce se întâmpla nelipsit cu preparatele întrebuin ate imprudent pân azi şi inventate ţ ă de l comie şi de ignoran . Aceast descoperire seă ţă ă întemeiaz pe deosebirea dintre temperamente, care seă împart în dou mari clase, indicate de culoarea Cremei şi aă Apei: roze pentru derma şi epiderma persoanelor deconstitu ie limfatic , albe pentru cele ale persoanelor ţ ă

dotate cu un temperament sanguin. Aceast Crem este numit ă ă ă Crema sultanelor, pentru că aceast descoperire a fost f cut şi de un medic arabă ă ă

34



pentru seraiul sultanelor. Ea fost aprobat de Institut, înă urma raportului ilustrului nostru chimist VAUQUELIN, ca şi Apa preparat dup aceleaşi principiuă ă

Aceast pre ioas Crem , din care eman cel mai suav ă ţ ă ă ă

parfum, face aşadar s dispar pistruii cei mai rebeli,ă ă albeşte epidermele cele mai recalcitrante şi suprimă transpira ia mâinilor, de care se plâng atât femeile, cât şi ţ b rba ii.ă ţ Apa carminativă înl tur micile coşuri, care, înă ă anumite momente, apar brusc la femei şi le împiedic s seă ă duc la bal; ea împrosp teaz şi învioreaz tenul,ă ă ă ă deschizând sau închizând porii dup cerin eleă ţ temperamentului; ea s-a şi f cut cunoscut ca fiind în stareă ă s in piept ultragiilor vârstei, fapt pentru care, dină ţ ă recunoştin , doamnele au numit-o ţă AMICA FRUMUSE II.Ţ

Apa de Colonia nu e decât un parfum banal, f r vreoă ă eficacitate special , pe cândă Crema dubl a sultaneloră şiApa carminativă sunt dou preparate eficace, cu o putereă motrice care ac ioneaz f r pericol asupra calit ilor ţ ă ă ă ăţ organice şi le stimuleaz ; aroma lor îmb ls mat şiă ă ă ă

învior toare dispune admirabil inima şi mintea, incint ă ă gândirea şi o trezeşte; ele sunt uimitoare prin calit ile şiăţ totodat prin simplitatea lor; în fine, constituie o for deă ţă atrac ie în plus pus la dispozi ia femeilor şi un mijloc de ţ ă ţ seduc ie, pe care-l pot dobândi şi b rba ii. ţ ă ţ

Folosirea zilnic a Apei înl tur usturimea pricinuit deă ă ă ă focul briciului; ea ap r de asemenea buzele de cr p turi şiă ă ă ă le men ine roşii; cu timpul, face s dispar de la sine ţ ă ă pistruii şi înt reşte esuturile. Aceste efecte v descă ţ ă întotdeauna la om un echilibru perfect al secre iilor, ceea ţ ce tinde s vindece persoanele care sufer de migrene,ă ă aceast boal îngrozitoare. În sfârşit,ă ă Apa carminativ ,ă care poate fi întrebuin at de femei în orice împrejurare, previne ţ ă bolile de piele, deoarece nu stânjeneşte transpira ia ţ esuturilor, c rora le d o catifelare persistent . ţ ă ă ă

A se adresa, franco porto, domnului CÉSAR BIROTTEAU,succesorul lui Ragon, fost parfumier al reginei Maria-

35



Antoaneta, la Regina trandafirilor, în strada Saint-Honoré,Paris, lâng Pia a Vendôme.ă ţ

Pre ul unui borc naş de crem este de trei franci şi cel al sticlei ţ ă ă

este de şase franci.

Pentru a evita orice contrafaceri, d. César Birotteau previne publiculc hârtia care înveleşte borc naşul poarta semn tura sa şi ca sticleleă ă ă au ştampila incrustat pe ele.ă

Succesul, f r s -şi dea seama César, s-a datorată ă ă Constancei, care îl sf tui s trimită ă ă Apa carminativ ă şi

Crema sultanelor, în l zi, tuturor parfumierilor din Fran a şiă ţ din str in tate, oferindu-le un câştig de treizeci la sut dacă ă ă ă luau aceste dou articoleă en gros. Crema şi Apa erau, defapt, mai bune decât cosmeticele analoge şi atr geau peă ignoran i prin deosebirea stabilit între temperamente:ţ ă ademeni i de câştig, cei cinci sute de negustori de articoleţ de parfumerie din Fran a cump rar fiecare anual de laţ ă ă Birotteau mai mult de trei sute duzini de duzini de Crem şiă

de Ap , consuma ie care le aduse câştig mic la bucat , dară ţ ă enorm socotind cantitatea general . César putu atunci să ă cumpere bar cile şi terenul din foburgul Temple; construiă acolo o fabric mare şi-şi aranj somptuos magazinulă ă Regina trandafirilor. Din acest moment, în cas la elă începur s intre micile bucurii ale bun st rii, şi nevast -saă ă ă ă ă nu mai tremura aşa de mult.

În 1810, doamna César prev zu o urcare a chiriilor şi-lă împinse pe so ul ei s devin principalul locatar al casei înţ ă ă care ocupau pr v lia şi mezaninul şi s se instaleze cuă ă ă locuin a la etajul întâi. O împrejurare fericit o f cu peţ ă ă Constance s închid ochii în privin a cheltuielilor mariă ă ţ f cute de Birotteau pentru împodobirea apartamentului.ă Parfumierul fusese ales judec tor la tribunalul comercial.ă Datora aceast demnitate, care-l clas de-atunci înainteă ă

printre negustorii de seam din Paris, cinstei, scrupuleloră sale şi considera iei de care se bucura. Birotteau se sculţ ă

36



de la cinci diminea a ca s -şi îmbog easc cunoştin ele:ţ ă ăţ ă ţ citi repertoriile de jurispruden şi c r ile care tratau despreţă ă ţ litigiile comerciale. Sentimentul s u de dreptate,ă corectitudinea sa, bun voin a, calit i esen iale înă ţ ăţ ţ

aprecierea dificult ilor supuse judec ii comerciale, îlăţ ăţ f cur unul din judec torii cei mai stima i. Chiar defecteleă ă ă ţ pe care le avea contribuir s -i des vârşeasc reputa ia.ă ă ă ă ţ C ci César, sim indu-şi inferioritatea, se înclina bucuros înă ţ fa a cunoştin elor şi priceperii colegilor s i, care erauţ ţ ă m guli i de aten ia cu care îi asculta: unii c utau aprobareaă ţ ţ ă t cut a unui om care trecea drept profund fiindc ştia să ă ă ă asculte; al ii, încânta i de modestia şi de blânde ea lui, îiţ ţ ţ aduser laude, împricina ii îi l udar bun voin a, spiritulă ţ ă ă ă ţ împ ciuitor şi fu deseori luat de arbitru în judecarea unoră contesta ii, c ci bunul lui sim îi inspira sentin e de cadiu. Înţ ă ţ ţ tot timpul cât dur func ia sa, el ştiu s -şi alc tuiasc ună ţ ă ă ă limbaj plin de locuri comune, pres rat cu axiome şi cuă ra ionamente exprimate în fraze rotunjite, care, rostiteţ liniştit, d deau impresia de elocin oamenilor superficiali.ă ţă

Astfel, pl cu acelei majorit i, firesc mediocre, osândite laă ăţ munc silnic şi la vederi înguste. César pierdea atâta timpă ă la tribunal, încât nevast -sa îl oblig s renun e la această ă ă ţ ă demnitate costisitoare.

Prin 1813, c snicia lor, mereu unit , deşi cunoscuseă ă greut i, intr într-o er de prosperitate pe care nimic nuăţ ă ă p rea c o mai poate întrerupe. Aveau un cerc de prieteni:ă ă pe domnul şi doamna Ragon, predecesorii lor, pe unchiulPillerault, pe Roguin, notarul, pe so ii Matifat, droghişti dinţ strada Lombards, furnizori ai Reginei trandafirilor; pe Joseph Lebas, negustor de stofe, succesorul lui Guillaumede la Motanul cu mingea, unul din oamenii de seam dină strada Saint-Denis; pe judec torul Popinot, fratele doamneiă Ragon, pe Chiffreville de la magazinul Protez şi Chiffreville,pe domnul şi doamna Cochin, func ionari la Tezaur şiţ

comanditari ai so ilor Matifat, pe abatele Loraux,ţ duhovnicul şi sf tuitorul evlavioşilor din acest cerc, şi alteă

37



câteva persoane.Cu toate c Birotteau avea sentimente regaliste, opiniaă

public îi era pe atunci favorabil : trecea drept foarteă ă bogat, deşi nu avea decât o sut de mii de franci în afară ă

de nego ul s u. Putea s se bizuie pe un credit enorm,ţ ă ă datorit corectitudinii afacerilor sale, punctualit ii,ă ăţ obiceiului de a nu datora nimic, de a nu-şi sconta poli ele,ţ ci, dimpotriv , de a primi valori sigure de la cei c rora leă ă putea fi de folos, datorit deci şi firii lui îndatoritoare.ă Câştigase, e drept, mul i bani; dar construc iile şi fabricileţ ţ sale îi înghi iser o mul ime. Apoi, între inerea casei îl costaţ ă ţ ţ aproape dou zeci de mii de franci pe an. În sfârşit, educa iaă ţ Césarinei, fiic unic idolatrizat de p rin i, cerea cheltuieliă ă ă ă ţ mari. Nici unul din so i nu se uita la bani când era vorba s -iţ ă fac o pl cere fetei; nu voiser s-o creasc afar din cas .ă ă ă ă ă ă

Va pute i închipui ce pl cere era pe bietul ran ajunsţ ă ţă negustor s-o aud pe încânt toarea Césarine repetând laă ă pian o sonat de Steibelt sau inând o roman ; s-o vadă ţ ţă ă scriind corect fran uzeşte; s-o admire cum citeşte dinţ

Racine tat l şi fiul şi cum ştie s -i explice şi lui pasajeleă ă frumoase, cum deseneaz un peisaj sau lucreaz în sepia.ă ă Ce fericire pe el s retr iasc într-o floare atât de frumoasă ă ă ă şi de curat , care nu se rupsese înc de tulpina matern , ună ă ă înger ale c rui gra ii n scânde, ale c rui prime zboruriă ţ ă ă fuseser urm rite, admirate cu pasiune! O fat f ră ă ă ă ă pereche, incapabil s -i fie ruşine de tat -s u, s -şi bat jocă ă ă ă ă ă de lipsa lui de cultur ! C ci era într-adev r o fat iubitoareă ă ă ă şi serioas .ă

La sosirea lui la Paris, César ştia s citeasc , s scrie şiă ă ă s socoteasc , dar instruc iunea lui se oprise aici; treburileă ă ţ nu-i îng duiser s dobândeasc idei şi cunoştin e în afaraă ă ă ă ţ comer ului de parfumerie. Venind mereu în contact cuţ oameni care habar n-aveau de ştiin e sau de litere şi careţ nu ştiau mai multe decât cerea branşa lor, neavând timp sa

se consacre unor studii înalte, parfumierul ajunse un ompractic. Prin for a lucrurilor, îşi însuşi limbajul, erorile şiţ

38



opiniile burghezului parizian, care admir pe Molière,ă Voltaire şi Rousseau fiindc aşa se cere şi le cump ră ă ă operele f r s le citeasc ; care sus ine c trebuie să ă ă ă ţ ă ă pronun iţ ormoar pentru c în aceste mobile femeile îşiă

ineauţ aurul (or) şi rochiile, care alt dat erau aproapeă ă totdeauna de moar , şi c din greşeal deci se ziceă ă armoar.C Potier, Talma sau domnişoara Mars erau multimilionari şiă aveau alte obiceiuri decât muritorii de rând: mareletragedian se hr nea cu carne crud , iar domnişoara Marsă ă f cea uneori tocan de perle ca s imite o celebr actriă ă ă ă ţă egiptean . C împ ratul avea buzunare de piele la jiletci caă ă ă s poat lua tutun cât cuprinde pumnul, c urca în goanaă ă ă calului scara serei de portocali de la Versailles. C scriitoriiă şi artiştii mureau la spital în urma tr sn ilor pe care leă ă f ceau; c erau, de altfel, to i atei, şi doamne fereşte s - iă ă ţ ă ţ vin în cas . Joseph Lebas cita cu groaz istoria c s torieiă ă ă ă ă cumnatei sale Augustine cu pictorul Sommervieux; că astronomii mâncau p ianjeni.ă

Aceste repere luminoase ale cunoştin elor lor de limbţ ă

francez , de art dramatic , de politic , de literatur , deă ă ă ă ă ştiin arat m rginirea acestor min i burgheze. Un poetţă ă ă ţ care trece pe strada Lombards poate, dac -i ajung la nasă izuri de parfum, s se viseze în Asia, Dac miroase vetivară ă indian se şi vede admirând dansatoarele într-uncaravanserai. În str lucirea coşenilei reg seşte poemeleă ă brahmane, religiile şi castelele lor. Dac d de fildeş brut,ă ă se vede suit pe spinarea unui elefant, într-o cuşc deă muselin , unde se dr gosteşte ca regele din Lahore, Dară ă micul negustor nu ştie de unde vin şi unde cresc produselecu care lucreaz el. Birotteau, negustor de parfumuri, habară n-avea de ştiin e naturale sau de chimie. Pe Vauquelin îlţ considera un om deosebit, dar o excep ie; el, personal, nuţ ştia mai mult decât acel b can retras din afaceri, careă rezuma astfel o discu ie asupra c ilor prin care e adusţ ă

ceaiul: „Ceaiul nu vine decât pe dou c i:ă ă prin caravan şiă prin Le Havre”, spunea el, cu aerul c se pricepe bine. După ă

39



Birotteau, aloe şi opiu nu se g seau decât în stradaă Lombards. Apa de trandafiri, aşa-zis de Constantinopole,ă se fabrica la Paris, ca şi apa de Colonia. Aceste nume delocuri erau nişte baliverne inventate pentru a intra în voia

francezilor, care nu pot suferi produsele din ara lor. Unţ negustor francez trebuia deci s -şi declare englezească ă descoperirea pentru a o impune modei, aşa dup cum înă Anglia un droghist o atribuie pe-a sa Fran ei.ţ

Totuşi, César nu putea trece cu totul drept prost saunerod: pe faptele lui, cinstea şi bun tatea l sau o lumină ă ă care le f cea respectabile, c ci o fapt frumoas face s seă ă ă ă ă ierte orice ignoran . Succesul s u constant îi d duţă ă ă siguran . La Paris, siguran a e luat drept putere, al c reiţă ţ ă ă semn e. Cunoscându-l bine pe César în cursul primilor treiani ai c sniciei lor, nevasta lui trecea prin spaime continui;ă în uniunea lor, ea reprezenta partea cump nit şiă ă prev z toare, îndoiala, rezisten a, teama, pe când Césară ă ţ întruchipa îndr zneala, ambi ia, ac iunea, noroculă ţ ţ nemaipomenit pe care i-l aduce hazardul. În ciudaţ

aparen elor, negustorul tremura, în timp ce so ia lui avea înţ ţ realitate r bdare şi curaj. Astfel, un om fricos, mediocru,ă f r cultur , f r idei, f r cunoştin e, f r dârzenie şi careă ă ă ă ă ă ă ţ ă ă n-ar fi trebuit s reuşeasc pe pia a cea mai lunecoas dină ă ţ ă lume, reuşi, prin comportarea lui, prin sentimentul drept ii,ăţ prin bun tatea unui suflet cu adev rat creştinesc, prină ă iubirea pentru singura femeie din via a lui, s treac dreptţ ă ă un om remarcabil, curajos şi plin de hot râre. Publicul nuă vedea decât rezultatele, în afar de Pillerault şi deă judec torul Popinot, persoanele din lumea sa nu-l vedeauă pe César decât în mod superficial şi nu-l puteau judeca. Dealtfel, cei dou zeci sau treizeci de prieteni care se vizitauă spuneau aceleaşi nerozii, şi se considerau to i oameniţ superiori în branş lor. Femeile se d deau în vint după ă ă rochii şi se întreceau s dea mese bune; fiecare dintre eleă

se credea grozav , vorbind cu dispre de so ul ei. Singură ţ ţ ă doamna Birotteau avea bunul-sim s -şi trateze so ul, înţ ă ţ

40



public, cuviincios şi cu respect: vedea în el pe omul care, cutoate lipsurile lui ascunse, câştigase averea şi meritase oconsidera ie de care se bucura şi ea, Se întreba doar uneoriţ cum e f cut lumea şi dac to i oamenii pretinşi superioriă ă ă ţ

seam n cu so ul ei. Purtarea ei contribuia mult laă ă ţ men inerea stimei respectuoase acordate negustorului,ţ într-o ar unde nevestele sunt cam înclinate s -şiţ ă ă desconsidere b rba ii şi s se plâng de ei.ă ţ ă ă

Primele zile ale anului 1814, an fatal pentru Fran aţ imperial , fur marcate la so ii Birotteau prin două ă ţ ă evenimente, care în alt c snicie n-ar fi avut cine ştie ceă ă însemn tate, dar care erau de natur s impresioneze nişteă ă ă suflete simple ca al lui César şi al so iei sale, c ci ei nuţ ă avuseser în trecutul lor decât emo ii pl cute. Angajaseră ţ ă ă ca prim-vânz tor pe un tân r de dou zeci şi doi de ani,ă ă ă numit Ferdinand du Tillet. Tân rul care ieşea dintr-oă parfumerie unde i se refuzase participarea la beneficii şicare trecea drept un geniu, se f cu luntre şi punte s intreă ă la Regina trandafirilor, c ci îi erau cunoscute persoanele,ă

for ele şi moravurile întreprinderii; Birotteau îl primi şi îiţ d du o mie de franci leaf , având inten ia de a-l l saă ă ţ ă succesor. Ferdinand avu asupra soartei familiei Birotteau oinfluen atât de mare, încât e nevoie s spunem câtevaţă ă cuvinte despre el.

Mai întâi, numele lui era Ferdinand, pur şi simplu; numede familie n-avea. Acest anonimat îi p ru un imens avantajă în momentul când Napoleon ceru cu orice pre familiilor s -iţ ă dea solda i. Se n scuse totuşi undeva, ca urmare a uneiţ ă crude şi voluptuoase fantezii. Iat pu inele informa ii careă ţ ţ au putut fi culese asupra st rii lui civile. În 1793, o biată ă fat din Tillet, un s tuc de lâng Andelys, n scu într-oă ă ă ă noapte în gr dina parohului bisericii din Tillet şi, dup ceă ă b tu în oblon, se arunc în gârl . Preotul lu copilul, îi d duă ă ă ă ă numele sfântului aflat în calendar în ziua aceea, îl hr ni şi-lă

crescu ca pe copilul s u. Parohul muri în 1804, f r a l sa oă ă ă ă moştenire destul de mare pentru a fi continuat educa iaă ţ

41



început . Zvârlit în Paris, Ferdinand duse o existen deă ţă pirat, cu aventuri care-l puteau duce la eşafod sau la avere,la barou, în armat , în nego , sau printre servitori. Obligată ţ s tr iasc în felul unui adev rat Figaro, Ferdinand deveniă ă ă ă

voiajor comercial şi apoi vânz tor de parfumerie la Paris,ă unde se întorsese dup ce cutreierase Fran a, studiaseă ţ lumea şi hot râse s parvin cu orice pre .ă ă ă ţ În 1813, g siă necesar s i se constate vârsta şi s capete o stare civil şiă ă ă ceru tribunalului din Andelys o hot râre prin care actul s uă ă de botez s treac din registrul bisericii în cel al prim riei;ă ă ă ob inu şi rectificare, şi anume, s fie înscris cu numele deţ ă du Tillet, sub care era cunoscut, prin faptul c fuseseă lep dat în acea comun . F r tat , nici mam , f r altă ă ă ă ă ă ă ă tutore decât procurorul imperial, singur pe lume, neavândde dat socoteal nim nui, el se purt cu Societatea caă ă ă turcul cu maurul, considerând-o mam vitreg ; nu avu altă ă ă c l uz decât interesul s u, şi orice mijloc îi ieşi în cale îlă ă ă ă g si bun. Acest normand cu însuşiri primejdioase al turaă ă poftei lui de reuşit aprigele defecte, pe drept sau peă

nedrept atribuite celor din inutul s u. Ştia s fie linguşitorţ ă ă ca s i se treac cu vederea spiritul cârcotaş, c ci era celă ă ă mai necru tor duelist judiciar; contesta cu îndr znealţă ă ă dreptul altuia, dar nu ceda nimic din al s u; îşi învingeaă adversarul prin for a timpului, îl obosea printr-o voinţ ţă neînduplecat . Principalul s u merit, era cel al Scapiniloră ă din comedia de alt dat : cunoştea, ca şi ei, mii deă ă vicleşuguri, se strecura cu dib cie, ca şi ei, pe lângă ă nedreptate, îi venea, ca şi lor, s pun mâna pe ce merită ă ă s fie luat. În sfârşit, avea de gând s aplice la s r cia luiă ă ă ă ceea ce abatele Terray spunea în numele statului,r mânând s devin mai târziu om cinstit. Însufle it de oă ă ă ţ râvn pasionat , gata s cear milit reşte oricui o faptă ă ă ă ă ă bun sau rea, justificându-şi cererea prin teoria interesuluiă personal, el dispre uia prea mult oamenii, crezându-i pe to iţ ţ

de vânzare, se uita prea pu in la mijloace, g sindu-le peţ ă toate bune, privea prea int succesul şi banii ca oţ ă

42



dezlegare de orice moral pentru a nu reuşi mai devremeă sau mai târziu. Un asemenea om, situat între ocn şiă milioane, nu putea fi decât r zbun tor, neîng duitor, iute înă ă ă hot râri, dar pref cut ca un Cromwell care ar vrea s taieă ă ă

capul Cinstei. Îşi ascundea adâncimea sub ironie şi glum .ă Deşi numai vânz tor de parfumuri, avea o ambi ie f ră ţ ă ă margini; cuprinsese Societatea cu o privire duşm noas ,ă ă spunându-i: „Vei fi a mea!” îşi jurase s nu se însoare decâtă la patruzeci de ani şi se inu de cuvânt. Ca fizic, Ferdinandţ era un tân r sub ire, de statur potrivit . Putea s seă ţ ă ă ă poarte în diferite feluri, ceea ce-i permitea s mearg , laă ă nevoie, dup diapazonul oric rei societ i. Figura luiă ă ăţ iscoditoare pl cea la prima vedere; dar, mai târziu, cândă aveai de-a face mai mult timp cu el, surprindeai expresiiciudate, care apar pe fa a oamenilor neîmp ca i cu ei înşişiţ ă ţ sau a c ror conştiin mârâie în anumite momente. Tenulă ţă s u, foarte aprins sub pielea moale a normanzilor, avea oă culoare vine ie. Privirea ochilor s i ceacâri, cu pupilaţ ă înconjurat de un cearc n albicios, era lunecoas , dară ă ă

teribil când o intuia asupra victimei sale. Vocea îi p reaă ţ ă stins cum e cea a unui om care a vorbit mult. Buzele-iă sub iri nu erau lipsite de gra ie, dar nasul ascu it şi frunteaţ ţ ţ uşor bombat tr dau neamul de rând. În fine, p rul s u, deă ă ă ă culoarea celui vopsit în negru, ar ta c -i vorba de oă ă coloratur social , tr gându-şi aptitudinile de la un mareă ă ă senior desfrânat, micimea de la o ranc sedus ,ţă ă ă cunoştin ele dintr-o educa ie neispr vit , şi viciile dinţ ţ ă ă situa ia de copii p r sit. Birotteau afl cu cea mai adâncţ ă ă ă ă mirare c vânz torul s u iese îmbr cat foarte elegant, c seă ă ă ă ă întoarce acas foarte târziu şi c se duce la bal la bancheriă ă sau la notari. Aceste apuc turi nu-i pl cur lui Césară ă ă p rerea lui era c vânz torii trebuie s studieze registreleă ă ă ă magazinului şi s nu se gândeasc la altceva decât laă ă branşa lor. Parfumierul fu sup rat de aceste fleacuri, îiă

reproş cu blânde e lui du Tillet c poart ruf rie prea fină ţ ă ă ă ă şi c are c r i de vizit cu numele gravat astfel:ă ă ţ ă F. DU

43



TILLET, ceea ce, în jurispruden a sa comercial era un dreptţ ă exclusiv ai oamenilor din lumea bun . Ferdinand intrase laă acest Orgon cu inten iile lui Tartuffe: el îi f cu curteţ ă doamnei César, încerc s-o seduc , iar pe patronul s u îlă ă ă

judec aşa cum îl judeca şi ea, dar cu o iu eală ţ ă însp imânt toare. Deşi discret, rezervat, nespunând decâtă ă ceea ce voia s spun , du Tillet îşi dezv lui în aşa felă ă ă opiniile asupra oamenilor şi vie ii, încât nu putea decât sţ ă însp imânte o femeie fricoas care împ rt şea credin eleă ă ă ă ţ so ului ei şi care considera drept o crim s p gubeşti câtţ ă ă ă de pu in pe aproapele t u. Cu tot tactul doamnei Birotteau,ţ ă du Tillet ghici dispre ul pe care-l inspira. Constance, c reiaţ ă Ferdinand îi scrisese câteva scrisori de dragoste, constată în curând o schimbare în felul de a fi al vânz torului s u,ă ă care, fa de ea, îşi d dea aere, pref cându-se încântat, şiţă ă ă l sând s se cread c se în eleg foarte bine. F r s -iă ă ă ă ţ ă ă ă spun so ului ei motivele adev rate, ea îl sf tui s -l deaă ţ ă ă ă afar pe Ferdinand. Birotteau era de aceeaşi p rere cuă ă so ia lui. Concedierea vânz torului fu hot rât . Trei zileţ ă ă ă

înainte de a-l concedia, într-o sâmb t seara, încheindă ă contul de cas lunar, Birotteau afl trei mii de franci lips .ă ă ă Consternarea lui fu groaznic nu atât din cauza pagubei,ă cât din cauza b nuielilor care planau acum asupra a treiă vânz tori, o buc t reas , un b iat de pr v lie şi o seamă ă ă ă ă ă ă ă de lucr tori buni. Pe cine s b nuieşti? Doamna Birotteauă ă ă era tot timpul la tejghea, Vânz torul îns rcinat cu casa eraă ă un nepot al domnului Ragon, numit Popinot, un tin r deă nou sprezece ani, care st tea la ei şi era cinsteaă ă întruchipat . Cifrele sale, în dezacord cu suma din cas ,ă ă ar tau deficitul şi se vedea c suma fusese sustras după ă ă ă încheierea socotelilor. Cei doi so i hot râr s tac şi sţ ă ă ă ă ă supravegheze magazinul. A doua zi, duminic , aveau laă mas pe prietenii lor. Familiile care compuneau acest cercă se invitau pe rând. La jocul de c r i, notarul Roguin puse peă ţ

mas câ iva ludovici pe care doamna César îi primiseă ţ câteva zile înainte de la o proasp t c s torit , doamnaă ă ă ă

44



d'Espard.— Ai jefuit cutia milelor dintr-o biseric , zise râzândă

parfumierul.Roguin spuse c a câştigat banii, în casa unui bancher,ă

de la du Tillet, care confirm r spunsul notarului f r să ă ă ă ă roşeasc . În schimb, parfumierul se f cu stacojiu. Laă ă sfârşitul petrecerii, când Ferdinand voia s se duc laă ă culcare, Birotteau îl chem în magazin, chipurile ca să ă vorbeasc de afaceri.ă

— Du Tillet, îi vorbi César ca un om de treab ce era;ă lipsesc trei mii de franci din cas şi nu pot b nui pe nimeni;ă ă întâmplarea cu ludovicii vechi de aur e prea împotrivadumitale ca s nu- i vorbesc de asta; aşa c nu ne vomă ţ ă culca pân nu g sim greşeala, c ci, la urm urmei, nuă ă ă ă poate fi decât o greşeal . Poate c ai luat ceva în contulă ă lefii.

Du Tillet spuse c în adev r el luase ludovicii.ă ă Parfumierul deschise registrul cel mare şi nu v zu nimică trecut în contul vânz torului.ă

— Eram gr bit şi trebuia s -i pun pe Popinot s treacă ă ă ă suma, spuse Ferdinand.— Aşa e, zise Birotteau, tulburat de nep sarea rece aă

normandului, care cunoştea bine cinstita naivitate aoamenilor la care venise cu inten ia de a face avere.ţ

Parfumierul şi vânz torul s u petrecur noaptea cuă ă ă verific ri pe care demnul negustor le ştia inutile, Totă umblând încoace şi încolo, César strecura trei hârtii de omie de franci în cas , lipindu-le de marginea sertarului, apoiă se pref cu doborât de oboseal , p ru c doarme şi sfor i.ă ă ă ă ă Du Tillet îl trezi victorios şi ar t o bucurie cam prea mareă ă de a fi l murit greşeala. A doua zi, Birotteau certa de faă ţă cu ceilal i pe tân rul Popinot şi pe nevast -sa şi p ru furiosţ ă ă ă de neglijen a lor. Dou s pt mâni mai târziu, Ferdinand duţ ă ă ă Tillet intr la un agent de schimb. Nu-i conveneaă

parfumeria, spunea el; voia s studieze afacerile bancare.ă Ieşind de la Birotteau, du Tillet vorbi de doamna César în

45



aşa fel, încât s se cread c patronul s u îl d duse afară ă ă ă ă ă din gelozie. Dup câteva luni, du Tillet veni la fostul s uă ă patron şi-i ceru girul pentru dou zeci de mii de franci, ca să ă completeze astfel garan iile ce i se cereau într-o afacereţ

care îi deschidea calea averii. Remarcând uimirea luiBirotteau în fa a acestei neruşin ri, du Tillet se încrunt şi-lţ ă ă întreb dac nu are încredere în el. Matifat şi doi negustoriă ă care tratau cu Birotteau b gar de seam c parfumierul eă ă ă ă indignat, deşi acesta îşi st pânea mânia de fa cu ei. Seă ţă gândea c du Tillet redevenise, poate, om cinstit, că ă greşeala lui fusese, poate, pricinuit de o femeie disperată ă sau de o încercare la jocul de c r i, c reprobarea publică ţ ă ă din partea unui om cinstit avea s zvârle pe drumulă crimelor şi al nenorocirilor un om înc tân r şi care se afla,ă ă poate, pe calea poc in ei. Atunci omul lui Dumnezeu luă ţ ă tocul şi semn un gir pe poli ele lui du Tillet, spunându-i că ţ ă face cu drag inim acest mic serviciu unui tân r care-iă ă ă fusese foarte util. Rostind aceast minciun pentru al ii, i seă ă ţ urc sângele în obraz. Du Tillet nu se putu uita în ochii luiă

şi, din acel moment, nutri f r îndoial împotriva luiă ă ă Birotteau acea ur nepotolit pe care îngerii tenebrelor auă ă resim it-o fa a de îngerii luminii. Du Tillet îşi inu atât deţ ţ ţ bine echilibrul dansând pe sârma întins a afacerilor, încâtă fu v zut neîncetat elegant şi bogat, în aparen , înainte deă ţă a fi în realitate. De îndat ce putu s -şi cumpere oă ă cabriolet , nu se mai coborî din ea; se men inu în sferaă ţ înalt a oamenilor care se in şi de afaceri, dar şi de pl ceri,ă ţ ă transformând foaierul Operei într-o sucursal a Bursei, caă nişte Turcare i ai epocii lor. Datorit doamnei Roguin, peţ ă care o cunoscuse la Birotteau, se infiltra repede printrefinanciarii cei mai importan i. În acest moment, Ferdinandţ du Tillet ajunsese la o prosperitate care nu mai era doaraparent . Roguin îl introdusese în casa Nucingen, unde eraă cât se poate de bine primit, aşa încât intrase repede în

rela ii cu fra ii Keller, adic cu bancherii de vaz . Nimeni nuţ ţ ă ă ştia de unde are acest tân r capitalurile imense pe care leă

46



mânuia, dar se presupunea c a reuşit datorit inteligenteiă ă şi cinstei sale.

Restaura ia f cu din César cineva şi bineîn eles, vârtejulţ ă ţ crizelor politice îi scoase din minte cele dou întâmpl riă ă

domestice. Opiniile sale neclintit regaliste, la care nu maiinea deloc de când fusese r nit, dar pe care le p strase caţ ă ă o fa ad , amintirea devotamentului s u din vandemâar îiţ ă ă aduser protectori înal i tocmai fiindc nu cerea nimic. Fuă ţ ă numit şef de batalion în Garda na ional , deşi nu era înţ ă stare s repete vreun cuvânt de comand , în 1815,ă ă Napoleon, r mas duşman al lui Birotteau, îl destitui, înă timpul celor O Sut de zile,ă Birotteau ajunse s fie ună spin în ochii Liberalilor din cartierul s u; c ci abia în 1815ă ă începur sciziunile politice între negustori: ei fuseser până ă ă atunci unanimi în dorin a de linişte de care aveau nevoieţ pentru afaceri. La a doua Restaura ie, guvernul regal trebuiţ s remanieze corpul municipal, Prefectul voi s -l numească ă ă pe Birotteau primar. La interven ia so iei sale, parfumierulţ ţ nu accept decât locul de ajutor de primar, care îl puneaă

mai pu in în eviden . Aceast modestie m ri mult stima deţ ţă ă ă care se bucura în general şi îi aduse prietenia primarului,domnul Flamet de La Billardière. Birotteau, care-l v zuseă venind la Regina trandafirilor în vremea când pr v liaă ă servea conspira iilor regaliste drept depozit de arme, îlţ recomand el însuşi prefectului Senei, care îl consultaseă asupra alegerii. Domnul şi doamna Birotteau nu fură niciodat uita i la sindrofiile primarului. Iar doamna César fuă ţ admis adesea s umble cu cheta pentru s raci, în bisericaă ă ă Saint-Roch, al turi de cele mai distinse doamne. Laă Billardière îl sus inu cu c ldur pe Birotteau când fu vorbaţ ă ă de împ r irea decora iilor în corpul municipal, subliniindă ţ ţ rana primit la Saint-Roch, ataşamentul s u fa deă ă ţă Bourboni şi considera ia de care se bucura. Guvernul, careţ voia, împ r ind din belşug crucea Legiunii de Onoare, să ţ ă

nimiceasc opera lui Napoleon şi, în aceiaşi timp, s câştigeă ă adep i şi s ralieze la tronul Bourbonilor diferitele branşeţ ă

47



comerciale, ca şi pe artişti şi pe oamenii de ştiin , îl trecuţă pe Birotteau în promo ia urm toare. Aceast favoare,ţ ă ă concordând cu vaza pe care o avea Birotteau înarondismentul lui, îi d dea o situa ie care nu putea decâtă ţ

s -l îndemne s râvneasc la grandoare pe un om c ruiaă ă ă ă totul îi reuşise pân atunci. Vestea decor rii, pe care i-oă ă d duse primarul, fu ultimul argument care îl hot rî peă ă parfumier s se arunce în opera ia financiar pomenit ,ă ţ ă ă pentru ca s se poat l sa cât mai curând de parfumerie şiă ă ă s se avânte în sferele marii burghezii din Paris.ă

César avea atunci patruzeci de ani. Munca pe care of cea în fabric îi scosese câteva zbârcituri timpurii şi îiă ă argintase uşor p rul des şi lung, lustruit circular deă ap sarea p l riei. Fruntea s , pe care r d cinile p ruluiă ă ă ă ă ă ă desenau cinci col uri, ar ta cât de simpl îi era via a.ţ ă ă ţ Sprâncenele-i groase nu te speriau, c ci ochii albaştri seă armonizau, prin privirea lor totdeauna deschis , cu frunteaă lui de om cinstit. Nasul, adâncit la r d cini şi gros? a cap t,ă ă ă îi d dea aerul mirat al atâtor gur -casc din Paris. Aveaă ă ă

buze foarte r sfrânte şi o b rbie mare şi dreapt , Fa a-iă ă ă ţ rumen , cu linii p trate, v dea, prin aşezarea zbârciturii oră ă ă şi prin înf işarea general , caracterul şiret, f r gând r u,ăţ ă ă ă ă al ranului. Întreaga for a trupului, grosimea membrelor,ţă ţă l imea spatelui, m rimea picioarelor, totul tr da, de altfel,ăţ ă ă pe s teanul transplantat la Paris. Mâinile sale mari şiă p roase, oasele groase ale degetelor cu pielea încre it ,ă ţ ă unghiile mari şi p trate; i-ară fi ar tat singure originea dacă ă ea n-ar fi l sat urme în toat persoana sa. Avea pe buzeă ă zâmbetul binevoitor pe care-l au negustorii când intri înpr v lia lor; dar acest surâs comercial era imagineaă ă mul umirii sale interioare şi reflecta sufletul s u blând. Nuţ ă era neîncrez tor decât în afaceri; şiretenia îl p r sea deă ă ă îndat ce trecea pragul Bursei sau includea registrul deă cas . B nuiala era pentru ei ceea ce erau şi facturileă ă

tip rite: o necesitate a vânz rii. Era pe fa a lui un fel deă ă ţ siguran comic , de încredere în sine amestecat cuţă ă ă

48



blânde e, care-l deosebea de al ii, aşa încât nu sem naţ ţ ă chiar aidoma cu un burghez parizian de duzin . F r acestă ă ă aer de naiv admira ie fa de persoana sa şi de încredereă ţ ţă în sine, ar fi inspirat prea mult respect; aşa cum era, se

apropia de oameni pl tind partea lui de ridicol. De obicei,ă când vorbea, inea mâinile la spate. Când i se p rea c aţ ă ă spus ceva amabil sau spiritual, se s lta foarte uşor pe vârfulă picioarelor, de dou ori, l sându-se apoi greu pe c lcâie caă ă ă pentru a-şi sublinia fraza. Uneori, în mijlocul vreuneidiscu ii, îl vedeai învârtindu-se deodat pe loc, f cândţ ă ă câ iva paşi ca şi când pornea în c utarea obiec iilor şiţ ă ţ întorcându-se apoi spre adversarul s u cu o mişcareă brusc . Nu-i întrerupea niciodat pe ceilal i, şi adeseaă ă ţ c dea victim acestei respect ri întocmai a convenien elor,ă ă ă ţ c ci ceilal i luau singuri cuvântul şi bietul om pleca f r să ţ ă ă ă fi putut spune o vorb . Datorit marii lui experien e în aleă ă ţ comer ului, avea anumite obiceiuri pe care unele persoaneţ le considerau drept manii. Dac vreo poli nu-i era pl tit ,ă ţă ă ă o trimitea la port rel şi nu se mai ocupa de ea decât pentruă

a primi capitalul, dobânda şi cheltuielile; port relul aveaă misiunea s -l urm reasc pe negustor pân când acestaă ă ă ă d dea faliment; César înceta atunci orice procedur , nu luaă ă parte la nicio adunare a creditorilor şi-şi men ineaţ drepturile. Acest sistem şi dispre ul neînduplecat pentruţ fali i le înv ase de la domnul Ragon, care se convinseseţ ăţ într-atât, în cursul vie ii sale comerciale, c pierzi o mul imeţ ă ţ de timp cu afacerile litigioase, încât considera dividentulnesigur şi redus ob inut prin concordate ca larg compensatţ prin timpul pe care-l câştigi renun ând la drumurile, laţ interven iile şi la alerg turile la care te oblig cei necinsti i.ţ ă ă ţ

— Dac falitul e om cinstit şi se reface, o s - i pl teasc ,ă ă ţ ă ă zicea domnul Ragopn. Dac r mâne f r un sfan şi e pur şiă ă ă ă ţ simplu nenorocit, de ce s -l mai h r uieşti? Iar dac e ună ă ţ ă tâlhar, tot nu vezi nimic de la el. Când eşti cunoscut c nuă

stai de vorb , c eşti neînduplecat, atâta vreme cât e deă ă unde s se pl teasc , dumitale i se pl teşte întii.ă ă ă ţ ă

49



Când avea o întâlnire, César sosea la ora stabilit ; dară dup zece minute de aşteptare pleca f r s mai vrea să ă ă ă ă ştie de nimic; aşa încât punctualitatea lui îi f cea punctualiă şi pe cei care tratau cu el.

Costumul pe care-l adoptase concorda cu apuc turile şiă cu înf işarea sa. Nicio putere din lume nu l-ar fi putut faceăţ s renun e la cravatele de muselina alb cu capeteleă ţ ă brodate de so ia sau de fiica lui, capete care-i atârnau subţ b rbie. Jiletca de pichet alb , închis la dou rânduri,ă ă ă ă cobora foarte jos pe abdomenul destul de proeminent, c ciă era cam gras. Purta pantaloni albaştri, ciorapi de m taseă neagr şi pantofi cu panglici care se dezlegau des.ă Redingota m slinie, totdeauna prea larg , şi p l ria cuă ă ă ă boruri late îi d deau aerul unui quaker. Când se îmbr caă ă mai bine, duminica seara, îşi punea pantaloni de m taseă pân la genunchi, pantofi cu catarame de aur şi inevitabilaă jiletc la dou rânduri, întredeschis acum în aşa fel, încâtă ă ă s se vad partea de sus a jaboului plisat. Fracul de stof ă ă ă cafenie avea piep i mari şi pulpane lungi. Pân în 1819 avuţ ă

dou lan uri de ceas care atârnau paralel, dar pe al doileaă ţ nu-l punea decât când se îmbr ca elegant.ăAşa era César Birotteau, om de treab , c ruia misterulă ă

care hot r şte soarta oamenilor îi refuzase facultatea de aă ă judeca ansamblul politicii şi al vie ii, de a se ridica deasupraţ nivelului social al clasei mijlocii, şi care, în orice împrejurare, urma c ile rutinei; toate opiniile îi fuseseră ă transmise, şi el le aplica f r nicio cercetare. Orb, dar bun,ă ă pu in inteligent, dar adânc religios, avea o inim curat . Înţ ă ă aceast inim str lucea o singur dragoste, care era luminaă ă ă ă şi for a vie ii lui, pentru c atât dorin a lui de în l are cât şiţ ţ ă ţ ă ţ pu inele cunoştin e pe care le dobândise veneau toate dinţ ţ afec iunea pentru nevast şi fiic .ţ ă ă

Cât despre doamna César, pe atunci în vârst de treizeciă şi şapte de ani, ea sem na atât de bine cu Venus din Milo,ă

încât to i cei care o cunoşteau crezur c frumoasa statuieţ ă ă trimis de ducele de Riviere o reprezint pe ea. În câtevaă ă

50



luni, sup r rile aşternur atât de repede pe albea aă ă ă ţ orbitoare a tenului ei tonurile lor galbene, s par şiă ă înnegrir atât de crud cercul alb strui în care se mişcauă ă frumoşii ei ochi verzi, încât c p t înf işarea unei icoaneă ă ă ăţ

vechi, c ci p str mai departe, în mijlocul ruinelor, o blândă ă ă ă nevinov ie, o privire curat , deşi trist , şi, v zând-o, nuăţ ă ă ă era posibil s nu spui c e tot o femeie frumoas , cu inutaă ă ă ţ plin de demnitate. La balul proiectat de César, frumuse eaă ţ ei avea s se bucure, de altfel, de o ultim str lucire, careă ă ă fu remarcat .ă

Orice existen are apogeul s u, perioad în careţă ă ă cauzele care ac ioneaz sunt în raport exact cu rezultatele.ţ ă Aceast amiaz a vie ii, când for ele vii se echilibreaz şi seă ă ţ ţ ă manifest în toat str lucirea lor, este comun nu numaiă ă ă ă fiin elor organizate, ci şi oraşelor, na iunilor, ideilor,ţ ţ institu iilor, nego urilor, întreprinderilor, care, asemeneaţ ţ neamurilor nobile şi dinastiilor, se nasc, se înal şi cad. Deţă unde vine rigoarea cu care aceast tem a creşterii şi aă ă descreşterii se aplic la tot ce se organizeaz pe p mânt?ă ă ă

C ci şi moartea cunoaşte, în perioadele când bântuie vreună flagel, progresul, încetinirea, recrudescen a şi potolirea.ţ Însuşi globul nostru nu-i, poate, decât o rachet ceva maiă durabil ca celelalte. Istoria, repetând cauzele m ririi şiă ă dec derii a tot ce a existat pe p mânt, ar putea da de vesteă ă omului când trebuie s se opreasc din opera iile sale; dară ă ţ nici cuceritorii, nici actorii, nici femeile, nici autorii nu-iascult vocea salutar .ă ă

César Birotteau, care ar fi trebuit s se considere laă apogeul norocului s u, considera acest timp de oprire ca ună nou punct de plecare. Nu cunoştea – şi de altfel, nicina iunile, nici regii n-au încercat s înf işeze vreodat înţ ă ăţ ă expresii nepieritoare – cauza acestor r sturn ri, de careă ă Istoria e plin , de care atâtea case domnitoare şiă comerciale sunt exemple r sun toare. Ar trebui ca mereuă ă

alte piramide s aminteasc neîncetat acest principiu careă ă trebuie sa domine politica na iunilor, ca şi a indivizilor;ţ

51



Când efectul produs nu mai e în raport direct nici în propor ie egal cu cauza sa, începe dezorganizarea. ţ ă Daraceste monumente exista peste tot, tradi iile şi pietrele neţ vorbesc doar de trecut, consfin esc toanele Destinuluiţ

neîmblânzit, a c rui mân ne stinge visurile şi ne dovedeşteă ă ca evenimentele cele mai mari se rezum într-o idee. Troiaă şi Napoleon nu sunt altceva decât nişte poeme. Fie caaceast povestire sa fie poemul vicisitudinilor burgheze laă care nu s-a gândit nimeni, într-atât par de lipsite dem re ie, deşi sunt tot atât de grandioase; c ci aici nu esteă ţ ă vorba de un singur om, ci de o lume de dureri. Temându-seca, a doua zi, nevast -sa s nu-i ridice nişte obiec iiă ă ţ hot râtoare. César adormi cu gândul s se scoale dis-de-ă ădiminea ca s aranjeze totul. Se scul deci f r zgomot înţă ă ă ă ă zori, îşi l s nevasta în pat, se îmbr c repede şi coborî înă ă ă ă magazin în momentul când b iatul de pr v lie scoteaă ă ă obloanele numerotate. V zându-se singur în aşteptareaă scul rii vânz torilor, Birotteau ieşi în prag s vad cumă ă ă ă f cea treaba b iatul, numit Raguet, o treab la care el,ă ă ă

Birotteau, se pricepea bine! Cu tot frigul, timpul era superb.— Popinot, ia- i p l ria, pune- i pantofii şi cheam -l peţ ă ă ţ ă domnul Célestin, c noi amândoi mergem s st m de vorbă ă ă ă în gr dina Tuileries, i spuse el v zându-l pe Anselmeă ă coborând.

Popinot, acest admirabil contrariu al lui du Tillet şi pecare una din acele întâmpl ri fericite care te fac s creziă ă într-o Providenţă îl adusese lâng César, joac un rol atâtă ă de mare în aceast povestire, încât e necesar s -l contur mă ă ă aici. Doamna Ragon era n scut Popinot. Ea avea doi fra i:ă ă ţ unul, cel mai mic, era pe atunci judec tor supleant laă tribunalul de prim instan al Senei. Cel mare se apucaseă ţă de nego ul de lân , pierduse averea şi murise l sând înţ ă ă grija Ragonilor şi a fratelui s u, judec torul, care nu aveaă ă copii, pe fiul s u unic, lipsit şi de mam , c ci ea muriseă ă ă

n scându-l. Ca s -i fac un rost nepotului ei, doamna Ragonă ă ă îl b gase în parfumerie, sperând s -l vad succesorul luiă ă ă

52



Birotteau. Anselme Popinot era m runt şi şchiop, infirmitateă pe care întâmplarea a dat-o lordului Byron, lui Walter Scott,domnului de Talleyrand, ca s nu fie descuraja i cei careă ţ sufer de ea. Avea tenul oamenilor cu p rul roşu, foarte albă ă

şi plin de pistrui, dar fruntea sa lin , ochii de culoareaă agatei cenuşii dungate, gura frumoas , albea a şi gra ia deă ţ ţ tân r sfios, timiditatea pe care i-o inspira defectul s u deă ă conforma ie trezeau sentimente de ocrotire în favoarea lui:ţ cei slabi sunt iubi i. Popinot trezea interesul. Tân rulţ ă Popinot – aşa-i spuneau to iţ – ieşea dintr-o familie adâncreligioas , cu virtu i în elepte, cu via modest şi plin deă ţ ţ ţă ă ă fapte frumoase. Aşa încât copilul, crescut de unchiul s uă judec torul, adunase în el toate calit ile care fac atât deă ăţ frumoas tinere ea; cuminte şi afectuos, cam ruşinos, dară ţ plin de înfl c rare, blând ca un miel, dat curajos la munc ,ă ă ă devotat, cump tat, într-un cuvânt, înzestrat cu toateă virtu ile unui creştin din primele timpuri ale bisericii.ţ

Auzind c este vorba de o plimbare la Tuileries,ă propunerea cea mai n struşnic pe care i-o putea face laă ă

ora aceea impozantul s u patron, Popinot crezu c voia s -iă ă ă vorbeasc de însur toare; vânz torul se gândi deodat laă ă ă ă Césarine va avea dou zeci de, veritabil regin aă ă ă trandafirilor, firma vie a magazinului şi de care se îndr gostise chiar în ziua cândă – cu dou luni înainte de duă Tillet – intrase la Birotteau. Aşa încât, urcând scara, funevoit s se opreasc , inima îi creştea prea tare, arterele îiă ă zvâcneau prea violent; coborî curând urmat de Célestin,vânz torul-prim al lui Birotteau. Anselme şi patronul s u seă ă îndreptar f r o vorb spre Tuileries. Popinot avea atunciă ă ă ă dou zeci şi unu de ani; la aceast vârst se însuraseă ă ă Birotteau, aşa c Anselme nu vedea nicio piedic pentruă ă însur toarea lui cu Césarine, deşi averea parfumierului şiă frumuse ea fetei erau obstacole imense în fa a unor dorin iţ ţ ţ atât de ambi ioase; dar dragostea cunoaşte avânturileţ

speran ei, şi cu cât acestea sunt mai nebuneşti, cu atât seţ încrede mai mult în ele. Cu cât iubita era mai departe de el,

53



cu atât dorin ele lui Popinot erau mai vii. Fericit copil care,ţ într-o vreme când totul se niveleaz , când toate p l riileă ă ă sem n între ele, reuşea s creeze distan e între fata unuiă ă ă ţ parfumier şi el, odrasl a unei vechi familii pariziene! Cuă

toate îndoielile, cu toate îngrijor rile sale, era fericit: nu luaă el masa în fiecare zi al turi de Césarine? Şi, pe urm , nu seă ă consacra el treburilor magazinului cu un zel şi cu o ardoarecare dezb rau munca de orice am r ciune?! Şi pentru că ă ă ă f cea totul gândindu-se la Césarine, nu era niciodat obosit.ă ă La un tân r de dou zeci de ani, dragostea se hr neşte cuă ă ă devotament.

— O s fie un negustor bun, o s parvin , spunea despreă ă ă el César doamnei Ragon, l udând activitatea lui Anselme înă fabric , printre cuvele de s pun topit, apreciind aptitudineaă ă lui de a în elege fine urile meseriei, amintind râvna cu careţ ţ muncea când erau de f cut multe expedi ii şi când, cuă ţ mânecile suflecate şi cu bra ele goale, şchiopul umplea şiţ b tea în cuie mai multe l zi decât ceilal i vânz tori laolalt .ă ă ţ ă ă

Calitatea de pretendent a lui Alexandre Crottat, prim-

stagiar de notar la Roguin, calitate cunoscut şi m rturisit ,ă ă ă averea tat lui s u, fermier bogat în regiunea Brie, ridicauă ă obstacole mari în calea victoriei orfanului; dar nu acestedificult i erau cele mai greu de învins: Popinot ascundea înăţ adâncul inimii taine triste care m reau distan dintre el şiă ţă Césarine. Averea Ragonilor, pe care ar fi putut s se bizuie,ă era compromis ; orfanul era bucuros s -i ajute cu lefuşoaraă ă lui. Totuşi credea în succes! O surprinsese de mai multe oripe Césarine privindu-l cu v dit mândrie; în fundul ochiloră ă ei albaştri îndr znise s citeasc un gând tainic plin deă ă ă speran e mângâioase. Mergea deci înainte, tulburat deţ speran a din acel moment, sfios, t cut, mişcat, aşa cumţ ă poate fi în asemenea împrejurare orice tân r c ruia via a îiă ă ţ arat mugurii.ă

— Popinot, spuse negustorul, m tuşa ta e bine?ă

— Da, domnule.— Cu toate astea, de la o vreme încoace îmi pare cam

54



îngrijorat ; e ceva care nu merge acolo? Ascult , b iete, nuă ă ă trebuie s ai secrete fa de mine; eu fac oarecum parteă ţă din familie, îl cunosc de dou zeci şi cinci de ani pe unchiu-ăt u Ragon. Am intrat la el, venind de la ar , în bocanci.ă ţ ă

Deşi locul de unde veneam se cheamă Les Trésorières,toat averea mea era un ludovic de aur pe care mi-l d duseă ă naşa mea, r posata doamn marchiz d’Uxelles, rud cuă ă ă ă domnul duce şi cu doamna duces de Lenoncourt, careă sunt clien ii noştri. De aceea am şi f cut rug ciuni în fiecareţ ă ă duminic pentru ea şi pentru toat familia ei; eu furnizeză ă toate articolele de parfumerie nepoatei sale, doamna deMortsauf, în Touraine. Prin ei cap t mereu clien i, ca, deă ţ pild , domnul de Vandenesse, care cump r de o mie două ă ă ă sute de franci pe an. M car din calcul trebuie s fiiă ă recunosc tor, dac nu de bun voie: dar eu î i vreau bineleă ă ă ţ pentru tine şi f r alt gând.ă ă

— Ah, domnule, dumneavoastr avea i, dac -mi da iă ţ ă ţ voie s v spun, un cap şi jum tate!ă ă ă

— Nu, b iete, nu, asta nu e de ajuns. Nu zic c sunt maiă ă

prost decât al ii, dar eram b iat cinstit şi ineam la asta cuţ ă ţ înc p ânare. Eu am ştiut s m port şi n-am iubit niciodată ăţ ă ă ă decât pe so ia mea. Dragostea este inţ ţ vehicul grozav,pentru a întrebuin a cuvântul nimerit spus ieri la Camer deţ ă domnul de Villfele.

— Dragostea! zise Popinot. Vai! domnule, oare…?— Ia stai, stai, uite-l pe moş Roguin venind pe jos de opt

diminea a, prin pia a Ludovic al XV-lea. Ce naiba faceţ ţ b trânul pe-acolo? îşi spuse César uitând de Anselmeă Popinot şi de uleiul de alune.

Presupunerile nevestei îi revenir în minte şi, în loc să ă intre în gr dina Tuileries, Birotteau merse în întâmpinareaă notarului. Anselme îşi urm patronul de la distan , f r a-şiă ţă ă ă putea explica interesul brusc al acestuia pentru un lucru înaparen atât de pu in important, dar foarte fericit deţă ţ

încuraj rile pe care le g sea în ceea ce César spuseseă ă despre bocanci, despre ludovicul s u de aur şi despreă

55



dragoste.Roguin, un b rbat înalt şi gras, plin de coşuri, cu minteaă

mult dezgolit şi cu p rul negru, f cea impresie alt dat ;ă ă ă ă ă fusese îndr zne , în tinere e, c ci din practicant la notariată ţ ţ ă

devenise notar; acum ins , pe fa a lui, un observator abilă ţ putea citi cutele şi oboselile pl cerilor c utate. Când un omă ă se cufund în noroiul exceselor, e greu s nu fie cevaă ă noroios şi pe fa a lui: la Roguin, liniile zbârciturilor, culoareaţ tenului erau lipsite de noble e, în loc de acea flac r curatţ ă ă ă care arde sub pielea oamenilor cump ta i şi le d un aer deă ţ ă s n tate, se întrevedea la el c sângele nu e curat şi c eă ă ă ă biciuit de eforturi împotriva c rora corpul protesteaz .ă ă Nasul îi era scârbos de r sfrânt, cum e la oamenii la careă secre iile, luând drumul acestui organ, produc o infirmitateţ secret , despre care o virtuoas regin a Fran ei credea cuă ă ă ţ naivitate c e o nenorocire comun b rba ilor, c ci afar deă ă ă ţ ă ă rege nu se apropiase prea mult de niciun altul, ca s -şi deaă seama c nu e aşa. Tr gând pe nas mult tutun spaniol,ă ă Roguin crezuse c -şi poate ascunde cusurul; dar, de fapt, îiă

m rise inconvenientele, şi aceasta fu principala cauz aă ă nenorocirilor sale.Nu înseamn oare s linguşeşti prea mult societateaă ă

când zugr veşti mereu pe oameni în culori false şi nuă descoperi unde din adev ratele cauze ale necazurilor loră care se datoresc atât de des bolii? Suferin ele fizice,ţ considerate în ravagiile morale pe care le provoac ,ă studiate în influen ele lor asupra mecanismului vie ii, auţ ţ fost, poate, prea neglijate pân acum de c tre istoriciiă ă moravurilor. Doamna César ghicise bine secretul menajului.

Înc din noaptea nun ii, încânt toarea şi unica fiic aă ţ ă ă bancherului Chevrel c p tase o nest pânit antipatieă ă ă ă pentru bietul notar şi voise s cear deîndat divor ul. Dară ă ă ţ Roguin, bucuros c pusese mâna pe o zestre de cinci suteă de mii de franci, f r a mai vorbi de perspectiva moştenirii,ă ă

o implorase pe nevast -sa s nu intenteze ac iune deă ă ţ divor , f g duindu-i s-o lase liber şi s suporte toateţ ă ă ă ă

56



consecin ele unui asemenea pact. Doamna Roguin,ţ devenind st pân suveran , se purt cu so ul ei ca oă ă ă ă ţ curtezan cu un amant b trân. Roguin g si, în curând, că ă ă ă nevast -sa îl costa prea scump şi, ca mul i so i parizieni,ă ţ ţ

mai inu o cas în oraş. Fiind f cut la început cu m sur ,ţ ă ă ă ă ă cheltuiala nu fu prea mare.În primii ani, Roguin între inu, f r mari cheltuieli,ţ ă ă

grizete foarte bucuroase de protec ia lui, dar de trei ani eraţ ros de una din acele pasiuni nest pânite care îi cotropescă pe b rba ii intre cincizeci şi şaizeci de ani şi pe care oă ţ justifica una din cele mai splendide creaturi din vremeaaceea, cunoscut în analele prostitu ia sub porecla deă ţ frumoasa olandez , c ci avea s recad în această ă ă ă ă pr pastie î i care moartea a f cut-o celebr . O aduseseă ţ ă ă odinioar de la Bruges la Paris unul din clien ii lui Roguin,ă ţ care, obligat s plece în urma evenimentelor politice, i-oă f cu cadou în 1816. Notarul cump rase pentru frumoasa luiă ă o vilişoar pe Champs-Elysées, o mobilase somptuos şiă pornise pe panta de a satisface toate gusturile costisitoare

ale acestei femei, care arunca în aşa fel banii pe fereastr ,ă încât îi pr p di averea.ă ăAerul întunecat de pe fa a lui Roguin, şi care se risipiţ

când îşi v zu clientul, era în leg tur cu evenimenteleă ă ă misterioase care constituiau secretul averii atât de rapide alui du Tillet. Du Tillet îşi schimbase planul din primaduminic în care, în casa patronului s u, putuse observaă ă raporturile dintre domnul şi doamna Roguin. El intrase laBirotteau mai pu in pentru a o seduce pe doamna César câtţ pentru a ob ine mâna Césarinei, ca desp gubire pentruţ ă pasiunea sa nesatisf cut , şi îi fu cu atât mai uşor să ă ă renun e la aceast c s torie, cu câtţ ă ă ă îl crezuse bogat peCésar, iar acesta, dup p rerea lui, era s rac. Îl spion peă ă ă ă notar, îi câştig încrederea, izbuti s intre în casa frumoaseiă ă olandeze, observ în ce termeni se g seşte ea cu Roguin şiă ă

afl c avea de gând s -şi concedieze amantul dac acestaă ă ă ă i-ar fi t iat cât de pu in din lux. Frumoasa olandez era unaă ţ ă

57



din acele femei nes buite care nu se întreab niciodat deă ă ă unde vin banii, nici cum se câştig şi care ar da o petrecereă cu galbenii primi i de la un paricid. Ea nu se gândeaţ niciodat la ziua de mâine. Pentru ea viitorul însemna dup -ă ă

amiaza zilei în care se afla, iar sfârşitul lunii însemnaveşnicia, chiar când avea facturi de pl tit, încântat de a fiă g sit o prim pârghie, du Tillet începu prin a ob ine de laă ă ţ frumoasa olandez s -l iubeasc pe Roguin contra treizeciă ă ă de mii de franci pe an în loc de cincizeci de mii, serviciu pecare b trânii pasiona i nu-l uit uşor.ă ţ ă

În fine, dup o mas bine stropit , Roguin îi dest inui luiă ă ă ă du Tillet criza financiar în care se afla. Imobilele sale erauă sub ipoteca legal a nevestei, şi, mânat de pasiune, elă luase din fondurile clien ilor o sum mai mare decâtţ ă jum tatea valorii biroului s u. Când va termina de mâncată ă şi restul, nefericitul Roguin avea s -şi pun cap t zilelor, cuă ă ă ideea c , provocând mila public , va micşora oroareaă ă falimentului. Du Tillet z ri la orizont o avere rapid şiă ă sigur , care luci ca un fulger în bezna be iei; îl linişti peă ţ

Roguin şi-i r spl ti încrederea, f cându-l s renun e laă ă ă ă ţ sinucidere:— Aventurându-se astfel, îi spuse el, un om de talia

dumitale nu trebuie s se poarte ca un nepriceput şi să ă mearg dibuind, ci s ac ioneze cu îndr zneal .ă ă ţ ă ă

Îl sf tui s scoat deîndat o sum mare şi s i-oă ă ă ă ă ă încredin eze ca s-o bage într-o afacere oarecare la Bursţ ă sau în vreuna din miile de opera ii financiare care seţ intreprindeau pe atunci. În caz de câştig aveau să întemeieze amândoi o banc , unde vor pune la b taieă ă depunerile, iar cu beneficiile Roguin îşi va satisfacepasiunea. Dac ar fi s nu aib noroc, Roguin ar pleca înă ă ă str in tate în loc s se omoare, fiindc du Tilletă ă ă ă al s uă îi var mâne fidel pân la ultimul gologan. Asta însemna o funieă ă întins unui om gata s se înece, şi Roguin nu b ga deă ă ă

seam c , de fapt, vânz torul de parfumerie i-o petrecea înă ă ă jurul gâtului.

58



St pân pe secretul lui Roguin, du Tillet se servi de elă pentru a-şi statornici puterea asupra nevestei, a amantei şia b rbatului. Doamna Roguin, prevenit c o aşteapt ună ă ă ă dezastru pe care nici nu-l b nuia, accept curtea lui duă ă

Tillet, care plec atunci de la parfumier, sigur de viitorulă s u. Pe amant o convinse uşor s rişte o sum oarecare,ă ă ă ă ca s nu fie obligat s recurg la prostitu ie dac cumva s-ă ă ă ă ţ ăar întoarce în r u lucrurile. So ia îşi aranj afacerile, strânseă ţ ă repede un mic capital şi-l încredin omului în care so ul eiţă ţ avea încredere, c ci notarul cel dintâi d du complicelui s uă ă ă o sut de mii de franci. Având posibilitatea de a transformaă interesele frumoasei doamne Roguin în afec iune, du Tilletţ ştiu s -i inspire pasiunea cea mai violent . Cei treiă ă comanditari ai s i îi constituir , bineîn eles, şi lui o parte;ă ă ţ dar, nemul umit de aceast parte, avu îndr zneala s seţ ă ă ă în eleag cu un adversar care îi înapoia presupuseleţ ă pierderi la Burs , c ci juca şi pentru el, şi pentru clien ii s i.ă ă ţ ă De îndat ce avu cincizeci de mii de franci, fu sigur c vaă ă face o mare avere; îşi arunc privirea de vultur, care îlă

caracteriza, asupra condi iilor în care se g sea atunciţ ă Fran a: juc „à la baisse” în timpul r zboaielor din Fran a şiţ ă ă ţ „à la hausse” la întoarcerea Bourbonilor. Dou luni după ă revenirea lui Ludovic al XVIII-lea, doamna Roguin posedadou sute de mii de franci, iar du Tillet o sut de mii deă ă scuzi. Notarul, care-l privea pe tân r ca pe un înger, îşiă restabilise echilibrul afacerilor. Frumoasa olandez risipeaă tot: era prada unui cancer tic los numit Maxime de Trailles,ă fost paj al împ ratului. Du Tillet descoperi adev ratul numeă ă al acestei femei, încheind un act cu ea. Se numea SarahGobseck. Izbit de coinciden a de nume cu cel al unuiţ c m tar de care auzise şi care, scontind poli e, era oă ă ţ adev rat providen pentru tinerii de familie, du Tillet seă ă ţă duse la acesta ca s vad pe ce credit se putea bizui rudaă ă sa. Brutusul c m tarilor se ar t neîmblânzit fa deă ă ă ă ţă

nepoata lui, dar du Tillet ştiu s -i plac , prezentându-se caă ă bancherul ei şi ca posesor de fonduri gata de a circula.

59



frumoasa olandez îl ruinase din nou. Du Tillet o lu la rostă ă pe frumoasa olandez şi descoperi c sumele risipite nuă ă corespund cheltuielilor. El afl atunci secretul pe care Sarahă Gobseck i-l ascunsese cu atâta grij , pasiunea ei nebună ă

pentru Maxime de Trailles, ale c rui debuturi în carieraă viciilor şi a desfrân rii anun au ceea ce a şi fost de altfel:ă ţ una din haimanalele politice necesare oric rui guvern; joculă de c r i îl f cea nes ios. F când aceast descoperire, duă ţ ă ăţ ă ă Tillet în elese indiferen a lui Gobseck pentru nepo ica sa. Înţ ţ ţ aceste împrejur ri, bancherul du Tillet, c ci deveniseă ă bancher, îl sf tui insistentă pe Roguin s -şi alc tuiasc oă ă ă rezerv , antrenându-i pe clien ii s i cei mai boga i într-oă ţ ă ţ afacere din care s -şi poat rezerva sume importante dacă ă ă cumva ar fi fost constrâns la faliment în afacerile luibancare. Dup perioade deă mai bine şi mai r u,ă de careprofitau numai du Tillet şi doamna Roguin, notarul auzi încele din urm b tând ceasul pr buşirii sale. Agonia îi fuă ă ă atunci exploatat de cel mai bun prieten al s u. Du Tilletă ă invent opera ia de specul cu terenurile din jurul Bisericiiă ţ ă

Madeleine. Bineîn eles, cei o sut de mii de franci depuşi deţ ă Birotteau la Roguin în aşteptarea unui plasament fură înmâna i lui du Tillet, care, dorind pierzania parfumierului, îlţ convinse pe Roguin c risc mai pu in dac prinde în plasă ă ţ ă ă pe prietenii intimi.

— Un prieten, îi spuse el, te menajeaz chiar când eă mânios.

Pu ine persoane ştiu ast zi ce ieftin era în vremeaţ ă ă aceea o pr jin de teren în jurul Madeleinei, dar acesteă ă terenuri aveau s se scumpeasc prin for a lucrurilor dină ă ţ cauza obliga iei constructorilor de a se adresaţ proprietarilor, care nu puteau s nu profite de ocazie; duă Tillet voia s fie în m sur a culege beneficiile f r să ă ă ă ă ă suporte pierderile unei afaceri pe termen lung. Cu altecuvinte, planul lui era s omoare afacerea pentru a puneă

mâna pe un cadavru pe care ştia c -l poate readuce laă via . În asemenea împrejur ri, alde Gobseck, Palma,ţă ă

61



Werbrust şi Gigonnet se ajutau reciproc; dar du Tillet nu eradestul de intim cu ei pentru a le cere ajutorul; de altfelinea s stea atât de bine în umbr în timp ce conduceaţ ă ă

afacerea, încât s culeag profitul ho iei f r s fie atins deă ă ţ ă ă ă

ruşinea ei. Sim i deci nevoia unuia din acele manechine viiţ numite în limbajul comercial oameni de paie.Reprezentantul s u la Burs îi p ru potrivit pentru a trageă ă ă sforile, şi atunci înc lc drepturile divine, creând un om.ă ă Dintr-un fost voiajor comercial lipsit de mijloace şi de oricecapacitate, afar de aceea de a tr nc ni despre oriceă ă ă subiect f r a spune nimic, cu buzunarul gol, dar în stare să ă ă în eleag un rol şi s -l joace f r s compromit piesa,ţ ă ă ă ă ă ă posedând din plin cea mai rar onoare, aceea deă a p straă un secret şi de a se l sa dezonorat în profitul patronuluiă s u, du Tillet f cu un bancher care ini ia, chipurile, şiă ă ţ conducea cele mai mari afaceri, şeful b ncii Claparon.ă Soarta lui Charles Claparon era de a fi dat prad , într-oă bun zi, c m tarilor evrei şi fariseilor dac afacerile lansateă ă ă ă de du Tillet aveau nevoie de un faliment, şi Claparon ştia

acest lucru. Dar, pentru un biet coate-goale, care se plimbamelancolic pe bulevard având în buzunar un viitor de doifranci când îl întâlni colegul s u du Tillet, p rticica pe care oă ă avea de încasat în fiecare afacere era un Eldorado. Astfel,prietenia şi devotamentul s u pentru du Tillet, ad ugateă ă unei recunoştin e necugetate, însufle ite de nevoile. Uneiţ ţ vie i desfrânate şi dezordonate, îl f ceau s accepte orice.ţ ă ă Apoi, dup ce-şi vându onoarea, v zând c e riscat cuă ă ă ă pruden , se ataş de fostul s u coleg ca un câine deţă ă ă st pânul s u. Claparon era un c elandru foarte urât, dară ă ăţ totdeauna gata s fac saltul lui Curtius. În combina iaă ă ţ actual trebuia s reprezinte o jum tate din cump r toriiă ă ă ă ă de terenuri, aşa dup cum Birotteau avea s reprezinteă ă cealalt jum tate. Valorile pe care Claparon avea s leă ă ă primeasc de la Birotteau trebuiau s fie scontate de unulă ă

din c m tarii ale c ror nume le putea împrumuta du Tilletă ă ă pentru a-l zvârli pe Birotteau în pr pastia unui faliment înă

62



momentul când Roguin avea s fug cu fondurile. Sindiciiă ă falimentului aveau s procedeze dup indica iile lui duă ă ţ Tillet, care, aflându-se în posesiunea banilor lui Birotteau şifiind creditorul sau sub diferite nume, avea s scoat laă ă

licita ie terenurile şi s le cumpere la jum tate de pre ,ţ ă ă ţ pl tindu-le cu fondurile lui Roguin şi cu dividendeleă falimentului. Notarul intrase în combina ie crezând c vaţ ă avea o parte bun din jefuirea parfumierului şi aă cointeresa ilor acestuia; dar omul la discre ia c ruia se l saţ ţ ă ă avea s -şi fac partea leului, cum s-a şi întâmplat. Roguin,ă ă neputând s -l reclame pe du Tillet în fa a nici unui tribunal,ă ţ fu prea fericit s road osul care i se arunca lun de lun înă ă ă ă fundul Elve iei, unde g si femei frumoase la pre redus.ţ ă ţ Împrejur rile, şi nu imagina ia unui autor tragic inventând oă ţ intrig , n scuser acest groaznic plan. Ura f r dorin deă ă ă ă ă ţă r zbunare e ca o s mân c zut pe piatr ; dar r zbunareaă ă ţă ă ă ă ă pe care du Tillet i-o cocea lui César era una din pornirilecele mai naturale, c ci altfel înseamn s nu crezi în luptaă ă ă dintre îngerii blestema i şi îngerii de lumin . Du Tillet nuţ ă

putea, f r mari inconveniente, s -l ucid pe singurul omă ă ă ă din Paris care îl ştia vinovat de o ho ie, dar putea s -lţ ă azvârle în noroi şi s -l anihileze în aşa fel, încât m rturia luiă ă s nu mai însemne nimic. Mult vreme r zbunarea îi încol iă ă ă ţ în inim f r s dea floare, c ci oamenii cei mai duşm noşiă ă ă ă ă ă fac foarte pu ine planuri la Paris; via a e aici prea rapid ,ţ ţ ă prea vânturat , sunt prea multe accidente neprev zute; peă ă de alt parte, îns , aceste necontenite oscil ri, chiar dacă ă ă ă nu permit premeditarea, servesc în schimb foarte bine ointen ie pitulat în fundul unui suflet destul de dibaci pentruţ ă a pândi meandrele şi cotiturile lor. Când Roguin i sedest inuise lui du Tillet, vânz torul întrev zuse vagă ă ă posibilitatea de a-l distruge pe César şi nu se înşelase. Pepunctul de a-şi p r si idolul, notarul bea ultimele pic turiă ă ă ale elixirului de dragoste într-o cup spart ; se ducea înă ă

fiecare zi în Champs-Elysées şi se întorcea acas foarte deă diminea . Aşa încât b nuitoarea doamn César avuseseţă ă ă

63



dreptate. De îndat ce un om se hot r şte s joace rolul peă ă ă ă care du Tillet i-l d duse lui Roguin, el dobândeşte talentulă celui mai mare actor, cap t vederea linxului şiă ă p trunderea unui vizionar, ştie s magnetizeze victima: aşaă ă

se face c notarul îl z rise pe Birotteau mult înainte caă ă Birotteau s -l vad , şi, când parfumierul îi ieşi înainte, el îiă ă şi întindea mâna de departe.

— Am fost chemat s primesc testamentul unui mareă grangur care nu mai are nicio s pt mân de tr it, spuse elă ă ă ă cu aerul cel mai natural din lume; dar am fost tratat ca unmedic de ar ; au trimis tr sura s m aduc , şi acum mţ ă ă ă ă ă ă întorc pe jos.

Aceste cuvinte risipir uşorul nor de b nuial careă ă ă întunecase fruntea parfumierului şi pe care Roguin îlb gase de seam ; notarul se feri, aşadar, s deschidă ă ă ă vorba despre afacerea cu terenurile, c ci voia s deaă ă lovitura suprem victimei sale.ă

— Dup testamente, contractele de c s torie, ziseă ă ă Birotteau, aşa-i via a. Şi fiindc veni vorba, ia spune, neneţ ă

Roguin, când ne însur m cu Madeleine? ad ug el b tându-ă ă ă ăl pe burt .ăCei mai caşti burghezi, când se afl între b rba i, fac peă ă ţ

şoltâcii.— P i dac nu ast zi, r spunse notarul cu un aeră ă ă ă

diplomatic, atunci niciodat . E primejdie s nu r sufle cevaă ă ă despre afacere; îmi dau mereu ghes doi din cei mai boga iţ clien i ai mei c vor s imre în combina ie. Aşa c , ori alb ,ţ ă ă ţ ă ă ori neagr . Dup dou sprezece întocmesc actele şi nu teă ă ă aştept decât pân la ora unu. Salut. Chiar acu m duc să ă ă citesc ziarele pe care mi le-a preg tit Xandrot ast -noapte.ă ă

— Ei, atunci, gata, ai cuvântul meu, zise Birotteaualergând dup notar şi b tând cu el palma. Ia cei o sut deă ă ă mii de franci care erau sorti i s fie zestrea fetei mele.ţ ă

— Bine, zise Roguin, dep rtându-se,ă

F când cei câ iva paşi ca s se întoarc lâng tân rulă ţ ă ă ă ă Popinot, Birotteau sim i în m runtaie o c ldur puternic ,ţ ă ă ă ă

64



diafragma i se contract , urechile îi iuir .ă ţ ă— Ce-a i p it, domnule? întreb vânz torul, v zând fa aţ ăţ ă ă ă ţ

palid a st pânului s u.ă ă ă— Ei, b iete, am încheiat o afacere mare dintr-o singură ă

vorb ; nimeni nu-şi poate st pâni emo ia în asemeneaă ă ţ împrejurare. De altfel, ai şi tu ceva amestec în ea. De astate-am şi adus aici, ca s putem vorbi mai în voie f r s neă ă ă ă aud cineva. M tuşa ta duce lips de bani; ia spune-mi,ă ă ă cum şi-a pierdut agoniseala?

— Domnule, unchiul şi m tuşa mea îşi aveau capitalulă plasat la domnul de Nucingen; au fost obliga i s primeascţ ă ă drept desp gubire ac iuni ale minelor din Wortschia, careă ţ nu dau înc dividende, şi la vârsta lor e greu s tr ieşti cuă ă ă speran a.ţ

— Şi cu ce tr iesc?ă— Mi-au f cut pl cerea s accepte leafa mea.ă ă ă— Bine, foarte bine. Anselme, zise parfumierul mişcat

pân la lacrimi, eşti demn de afec iunea pe care i-o port.ă ţ ţ De asta vei şi primi o înalt recompens pentru sârguin aă ă ţ

cu care te ocupi de afacerile mele.Rosfind aceste cuvinte, negustorul creştea în ochii s iă tot atât cât şi în cei ai lui Popinot; vorbi cu o emfază burghez şi naiv care reflecta superioritatea lui artificial .ă ă ă

— Cum, n-a i ghicit oare pasiunea mea pentru…?ţ— Pentru cine? zise parfumierul.— Pentru domnişoara Césarine.— Ei, b iete, eşti tare îndr zne , exclam Birotteau. Dară ă ţ ă

p streaz -ti bine taina; eu î i promit s-o uit, şi mâine pleciă ă ţ de la mine. Nu m sup r; în locul t u, drace! drace! aş fiă ă ă f cut la fel. E aşa de frumoas !ă ă

— Vai, domnule! zise vânz torul, care-şi sim ea c maşaă ţ ă leoarc în spinare.ă

— B iete, treaba asta nu e treab de-o zi: Césarineă ă hot r şte singur , şi mam -sa are planurile ei. Aşa că ă ă ă ă

reculege-te, şterge- i ochii, pune- i frâu inimii şi s nu maiţ ţ ă vorbim de asta. Mie unul nu mi-ar fi ruşine s -mi fii ginere;ă

65



eşti nepotul domnului Popinot, judec tor la tribunalul deă prim instan ; eşti nepotul Ragonilor, ai dreptul s - iă ţă ă ţ croieşti drum ca oricare altul; dar, sunt mul iţ dar, mul iţ c ci,ă mult dac !ă Ce-mi vii cu de-astea într-o convorbire de

afaceri! Uite, stai pe scaunul sta şi adu-mi-l pe vânz tor înă ă locul îndr gostitului. Popinot, ai sânge în vine? spuse elă privindu-şi vânz torul. Te sim i în stare s dai lupta cu unulă ţ ă mai tare ca tine, s te iei la trânt ?…ă ă

— Da, domnule.— S por i o b t lie lung , primejdioas ?…ă ţ ă ă ă ă— De ce e vorba?— De f cut praf uleiulă Macassar! zise Birotteau,

în l ându-se pe picioare ca un erou al lui Plutarh. S nu neă ţ ă am gim; duşmanul e puternic, bine instalat, de temut.ă Uleiul Macassar e o afacere bine condus . Ideea e abil .ă ă Sticlu ele p trate sunt originale ca form . În proiectul meuţ ă ă m-am gândit ca, pe ale noastre, s le facem triunghiulare;ă dar, dup matur chibzuin , aş prefera sticlu e sub iri,ă ă ţă ţ ţ îmbr cate în papur ; ar avea im aer misterios, şiă ă

consumatorului îi place tot ce a â curiozitatea.ţ ţă— E costisitor, zise Popinot. Ar trebui s ieşim la cât maiă ieftin, c s facem remize mari detailiştilor.ă ă

— Aşa, b iete, ai principii bune. Ia gândeşte-te, uleiulă Macassar o s se apere! Înşeal uşor, are un numeă ă seduc tor. E prezentat ca un articol de import, pe când noi,ă din nefericire, vom fi marf din ar . Ia s vedem, Popinot,ă ţ ă ă te sim i în stare s uciziţ ă Macassarul? În primul rând, vei fimai tare în expedi iile de peste ocean. Se pare c chiarţ ă exist ună Macassar în India, aşa c e mai firesc s trimi iă ă ţ produsul francez indienilor decât s le întorci ce pretinzi că ă ne furnizeaz ei. Pui deci mâna pe cei care lucreaz cuă ă coloniile! Dar va fi de luptat în str in tate, va fi de luptată ă prin provincie! Iar uleiul Macassar a avut o reclam bun ;ă ă s nu-i micşor m importan a, e lansat, publicul îl cunoaşte.ă ă ţ

— Îl voi face praf! exclam Popinot cu ochii scânteind.ă— Cu ce? îi spuse Birotteau, Aşa se înfl c reaz tinerii.ă ă ă

66



Mai bine ascult -m pân la cap t.ă ă ă ăAnselme f cu drep i, ca un soldat în fa a unui mareşal ală ţ ţ

Fran ei.ţ— S ştii, Popinot, c am inventat un ulei pentru a faceă ă

s creasc p rul, a înviora pielea capului, a men ineă ă ă ţ culoarea p rului b rb tesc şi femeiesc. Aceast esen o să ă ă ă ţă ă aib tot atâta succes ca şi crema şi apa mea, dar nu vreauă s exploatez eu însumi secretul; cred c m voi retrage dină ă ă comer . Tu, copile, vei lansa uleiul meuţ comagen (de lacuvântul latinesc coma, care înseamn p r, aşa mi-a spusă ă domnul Allbert, medicul regelui; acest cuvânt se g seşte înă tragedia Bérénice, unde Racine a creat un rege alComagenului, îndr gostit de aceast frumoas regin atâtă ă ă ă de celebr prin p rul s u, care îndr gostit, pentru a oă ă ă ă m guli f r îndoial , a dat acest nume regatului s u. Ceă ă ă ă ă spirit au marile genii! Cum coboar ele pân la cele maiă ă mici detalii!).

Tân rul Popinot ascult f r s zâmbeasc această ă ă ă ă ă ă parantez curioas , spus desigur pentru el, fiindc aveaă ă ă ă

cultur .ă— Anselme! pe tine am pus ochii ca s întemeiem ună comer de drogherie mare în strada Lombards, ziseţ Birotteau. Voi fi asociatul t u secret, î i voi avansa primulă ţ capital. Dup Uleiul comagen vom încerca esen a deă ţ vanilie, spirtul de ment . În fine, vom intra în comer ul deă ţ drogherie revolu ionându-l, vânzând produse concentrate,ţ în loc s le vindem naturale. Eşti mul umit, tinere ambi ios?ă ţ ţ

Anselme nu putea r spunde, atât era de copleşit, dară ochii lui plini de lacrimi r spundeau pentru el. Această ă propunere îi p rea inspirat de o paternitate indulgentă ă ă care îi spunea: „Merit-o pe Césarine, devenind bogat şistimat”.

— Domnule, r spunse el în sfârşit, luând emo ia luiă ţ Birotteau drept mirare, şi eu voi izbândi!

— Aşa eram şi eu, exclam parfumierul; nici eu n-amă spus altceva. Chiar dac n-o s-o ai pe fata mea, o s ai înă ă

67



tot cazul o avere. Ei, b iete, da ce te-apuc ?ă ă— L sa i-m s sper c , dobândind una, o voi c p ta şiă ţ ă ă ă ă ă

pe cealalt .ă— Eu nu te pot împiedica sa speri, drag , zise Birotteau,ă

mişcat de tonul lui Anselme.— Atunci, domnule, pot s iau chiar de azi m surileă ă necesare ca s g sesc o pr v lie şi s încep cât maiă ă ă ă ă curând?

— Da, b iete. Mâine ne închidem amândoi în fabric .ă ă Înainte de a merge în cartierul str zii Lombards, treci pe laă Livingston, s vezi dac presa mea hidraulic poateă ă ă func iona mâine. Ast -sear mergem, pe le ora cinei, laţ ă ă ilustrul şi bunul domn Vauquelin, s -l consult m. Savantulă ă sta s-a ocupat de curând de compozi ia p rului; a cercetată ţ ă

care e substan a lui colorant , de unde provine ea, care eţ ă contextura p rului. Aici e totul, Popinot. Vei afla secretulă meu şi nu vei mai avea decât s -l exploatezi în modă inteligent. Înainte de a te duce la Livingston, treci pe laPieri Bénard. Una din marile dureri ale vie ii mele, copile,ţ

este c domnul Vauquelin e atât de dezinteresat: eă imposibil s -l conving s accepte ceva. Noroc c am aflată ă ă de la Chiffreville c doreşte o Sfânt Fecioar din Dresda,ă ă ă gravat de un anume Müller, şi, dup doi ani deă ă coresponden în Germania, Bénard a g sit-o în sfârşit, înţă ă forma prim , pe hârtie chinezeasc : cost o mie cinci suteă ă ă de franci, b iete. Ast zi, binef c torul nostru va putea s-oă ă ă ă vad în anticamera lui, când ne va conduce la plecare, c ciă ă o fi gata încadrat ; de-asta te duci, s vezi. Astfel îi vomă ă l sa o amintire, eu şi nevast -mea, c ci de recunoştin nuă ă ă ţă mai vorbim; sunt şaisprezece ani de când în l m în fiecareă ţă zi rug ciuni Domnului pentru el. Eu unul n-am s -l uită ă niciodat ; dar cufunda i în ştiin , cum sunt ei, savan ii uită ţ ţă ţ ă de toate; de neveste, de prieteni, de cci pe care i-au îndatorat. Not , pu ina inteligen care ne-a fost dat neă ţ ţă ă

permite cel pu in s avem inima cald . Cu asta se maiţ ă ă mângâie omul c nu e om mare. Domnii de la Institut suntă

68



numai creier, ai s vezi; nu se duc niciodat la biseric .ă ă ă Domnul Vauquelin e veşnic în cabinetul lui sau în laborator; îmi place s cred c se gândeşte la Dumnezeu când faceă ă analizele. Vas zic ne-am în eles: î i dau capital, î iă ă ţ ţ ţ

încredin ez secretul meu şi împ r im pe jum tate, f r sţ ă ţ ă ă ă ă mai fie nevoie de acte. Numai succes s-avem, c ştim noiă cum s-o întoarcem. Alearg , b iete; eu m duc la treburileă ă ă mele. Înc ceva, Popinot: peste dou zeci de zile dau un bală ă mare; f - i uă ţ n frac şi tu ca un negustor care s-a şi aşezat…

Aceast ultim dovad de bun tate îl mişc într-atât peă ă ă ă ă Popinot, încât apuc mâna mare a lui César şi o s rut .ă ă ă Îndr gostitul fusese m gulit prin aceast confiden , şiă ă ă ţă îndr gosti ii sunt în stare de orice.ă ţ

— Bietul b iat, zise Birotteau, v zându-l cum aleargă ă ă prin Tuileries, de l-ar iubi Césarine! dar e şchiop, are p rulă roşcat, iar fetele au ciud eniile lor! nu prea cred căţ ă Césarine… Şi, pe urm ., mam -sa vrea s-o vad so ia unuiă ă ă ţ notar. Alexandre Crottat s-o fac bogat : bog ia te face să ă ăţ ă supor i orice, pe cât vreme în fa a mizeriei nicio fericire nuţ ă ţ

rezist . În fine, am decis s-o las pe fat s hot rască ă ă ă ă singur , chiar de-ar fi s fac o nebunie.ă ă ăVecinul lui Birotteau era un mic negustor de umbrele şi

de bastoane, numit Cayron. Era din Languedoc şi nu-imergeau deloc bine treburile. Birotteau îi f cuse în maiă multe rânduri servicii. Cayron era bucuros s se restrângă ă la pr v lie şi s cedeze bogatului parfumier cele dou od iă ă ă ă ă de la etajul întâi, micşorându-şi astfel chiria.

— Ei, vecine, îi spuse Birotteau pe un ton familiarintrând la el, so ia mea consimte sa ne m rim localul! Dacţ ă ă vrei, mergem la domnul Molineux pe la unsprezece.

— Drag domnule Birotteau, relu negustorul deă ă umbrele, nu i-am cerut nimic pentru aceast cedare, darţ ă ştii şi dumneata c un negustor bun trebuie s scoat baniă ă ă din orice.

— Drace! drace! r spunse parfumierul, n-am nici euă milioane. Nici nu ştiu dac arhitectul; pe care îl aştept, o să ă

69



g seasc posibil lucrarea, înainte de a contracta, mi-aă ă ă spus el, trebuie s ştim dac podelele sunt la acelaşi nivel.ă ă Pe urm trebuie ca domnul Molineux s admit g urireaă ă ă ă peretelui, şi peretele, e oare desp r itor? în sfârşit, mai amă ţ

şi de întors scara, la mine, ca s se schimbe. Platforma şi să ă fac una cu a dumitale. Vezi ce de cheltuieli, nu pot nici euă s m ruinez;ă ă

— Vai, domnule, spuse meridionalul, pân o s ajungiă ă dumneata sa fii ruinat, o s se însoare soarele cu luna şi-oă s fac şi copii.ă ă

Birotteau îşi mângâie b rbia, ridicându-se în vârfulă picioarelor şi rec zând pe c lcâie.ă ă

— De altfel, relu Cayron, nu- i cer altceva decât s -miă ţ ă primeşti valorile astea…

Şi ti prezenta un borderou de cinci mii de franci, compusdin şaisprezece poli e.ţ

— A! zise parfumierul, frunz rind hârtiile,ă flecuşte e ţ cutermen de dou , trei luni…ă

— Ia-mi-le m car cu şase la sut , zise negustorul obidit.ă ă

— Da ce, eu fac cam t ? zise parfumierul cu un aer deă ă mustrare.— Am fost la fostul dumitale vânz tor, du Tillet; zicea că ă

nu le ia cu niciun pre , ca s vad , desigur, ce sunt dispusţ ă ă s pierd.ă

— Nici nu cunosc semn turile astea, zise parfumierul.ă— P i avem nume de tot felul în comer ul de bastoane şiă ţ

umbrele; ştia sunt revânz tori!ă ă— Ei bine, nu zic c iau tot, dar am sa m descurc eu cuă ă

cele la termen mai scurt.— Pentru o mie de franci cu termen la patru luni, nu mă

l sa s alerg dup lipitorile care ne sug cea mai mare parteă ă ă a câştigurilor ia-mi tot, domnule. Eu recurg atât de pu in laţ scont, ca n-am niciun credit. Asta ne omoar pe noi, miciiă detalişti.

— Bine, î i iau m run işurile astea. O s fac Célestinţ ă ţ ă ă socoteala. Fii gata la ora unsprezece. Iat -l şi pe arhitectulă

70



meu, domnul Grindot, ad ug parfumierul, v zându-l peă ă ă tân rul cu care-şi d duse întâlnire la ajun la domnul de Laă ă Billardière. Spre deosebire de al i artişti,ţ dumneata eştipunctual, domnule, îi spuse César, etalând gra iile saleţ

comerciale cele mai distinse. Dac punctualitatea, dup oă ă vorb a regelui, care-i om spiritual, nu numai cap politic,ă este polite ea regilor, ea e şi succesul negustorilor. Timpul,ţ timpul e aur, mai ales pentru dumneavoastr , artiştii. Iară arhitectura este împreunarea tuturor artelor, aşa mi s-aspus. Nu trecem prin magazin, ad ug el ar tând falsa uşă ă ă ă dubl a casei.ă

Cu patru ani înainte, domnul Grindot ob inuseţ marele premiu de arhitectur ; se întorcea de la Roma, dup oă ă şedere de trei ani pe socoteala statului. În Italia, tân rulă artist se gândea la art ; la Paris se gândea la avere. Numaiă guvernul poate da milioanele necesare unui arhitect pentrua-şi construi gloria; întorcându-se de la Roma, e aşa denatural pentru orice arhitect s se cread Fontaine sauă ă Percier, încât, dac e ambi ios, înclin s fieă ţ ă ă

guvernamental: bursierul liberal, devenit regalist, încercaprin urmare s capete protec ia oamenilor influen i, Cândă ţ ţ un premiant se poart astfel, colegii lui îl numesc intrigant.ă Tân rul arhitect avea dou c i de urmat: s -l serveasc peă ă ă ă ă parfumier, sau s -l stoarc bani. Dar Birotteau ajutorul deă ă primar, Birotteau viitorul proprietar al unei jum t i dină ăţ terenurile de la Madeleine, în jurul c reia mai curând sauă mai târziu avea s se construiasc un cartier frumos, era ună ă om de menajat. Grindot sacrific deci câştigul prezentă beneficiilor viitoare. El ascult cu r bdare planurile,ă ă pis logeala, ideile unui burghez, care de obicei e intaă ţ s ge ilor şi glumelor artiştilor, fiind pentru ei un veşnică ţ obiect de dispre , şi urm ri spusele parfumierului aprobândţ ă cu capul, ca şi când i-ar fi admirat ideile. Dup ceă parfumierul explic totul în am nunt, tân rul arhitectă ă ă

încerc şi el s -i rezume planul.ă ă— Ave i trei ferestre spre strad , plus fereastra de peţ ă

71



platforma sc rii. Ad uga i la aceste patru ferestre pe celeă ă ţ dou care sunt la acelaşi nivel în casa vccin şi întoarce iă ă ţ scara ca s se intre direct dinspre strad în apartament.ă ă

— M-ai în eles perfect, spuse parfumierul mirat.ţ

— Ca s v realiza i planul, trebuie luminat de susă ă ţ ă scara cea nou şi l sat loc pentru c m ru a portarului subă ă ă ă ţ soclu…

— Un soclu?— Da, e partea pe care va fi aşezat …ă— Am în eles, domnule.ţ— Cât despre apartamentul dumneavoastr , l sa i-miă ă ţ

mân liber s -l împart şi s -l aranjez eu. Vreau s -l facă ă ă ă ă demn…

— Demn! bine ai zis, domnule.— Cât timp îmi da i ca s realizez aceast schimbare deţ ă ă

decor?— Dou zeci de, zile.ă— Şi ce sum pune i la b taie pentru lucr tori? ziseă ţ ă ă

Grindot.

— P i la ce sum se pot urca repara iile?ă ă ţ— O construc ie nou poate fi calculat de un arhitectţ ă ă pân la centim , r spunse tân rul; dar cum eu nu mă ă ă ă ă pricep s trag pe sfoar ă ă un burghez… (ierta i-m , domnule,ţ ă mi-a sc pat cuvântul), trebuie s v previn c repara iile şiă ă ă ă ţ renov rile sunt imposibil de calculat. Abia peste oă s pt mân dac-aş putea s fac un deviz aproximativ.ă ă ă ă Acorda i-mi încrederea: ve i avea o scar încânt toareţ ţ ă ă luminat de sus, împodobit cu un vestibul frumos spreă ă strad , şi sub soclu…ă

— Iar soclul!— N-ave i nicio grij , g sesc eu un loc şi pentruţ ă ă

c m ru a portarului. Apartamentul dumneavoastr va fiă ă ţ ă studiat şi renovat cu mare aten ie. Da, domnule, euţ urm resc arta, nu averea! Oare nu trebuie s m facă ă ă

cunoscut ca s parvin? Dup mine, cel mai bun mijloc esteă ă s nu te l comeşti s ciupeşti împreun cu furnizorii, ci să ă ă ă ă

72



realizezi ieftin efecte frumoase.— Cu asemenea idei, tinere, zise Birotteau pe un ton

protector, vei izbândi.— Aşa c , relu Grindot, e bine s trata i direct cuă ă ă ţ

zidarii, cu zugravii, cu l c tuşii, cu dulgherii, cu tâmplarii.ă ă Eu m îns rcinez s le achit facturile. Mie acorda i-mi ună ă ă ţ onorar de dou mii de franci; vor fi bani plasa i. Da i-miă ţ ţ mâine, la amiaz , locurile pe mân şi indica i-mi lucr torii.ă ă ţ ă

— Şi la cât se poate ridica cheltuiala la prima vedere?zise Birotteau.

— La zece sau dou sprezece mii de franci, zise Grindot.ă Nu socotesc mobilierul, îl ve i înlocui, desigur. S -mi da iţ ă ţ adresa tapi erului dumneavoastr , s m în eleg cu elţ ă ă ă ţ pentru asortarea culorilor, pentru a realiza un ansamblu debun-gust.

— Domnul Braschon, din strada Saint-Antoine, primeştecomenzile mele, zise parfumierul, luând un aer de duce.

Arhitectul îşi not adresa pe unul din acele carne ele-ă ţamintiri, care sunt totdeauna daruri f cute de o femeieă

frumoas .ă— Bine, zise Birotteau, m încred în dumneata,ă domnule. Aşteapt numai s aranjez cedarea contractuluiă ă de închiriere a celor dou camere vecine şi s ob in dreptulă ă ţ de a sparge zidul.

— Anun a i-m printr-un bilet ast -sear , zise arhitectul.ţ ţ ă ă ă Trebuie s stau la noapte s fac planurile, şi noi, artiştii,ă ă prefer m totuşi s lucr m pentru burghezi decât pentruă ă ă regele Prusiei, adic pentru noi. Iau în tot cazul m surile,ă ă în l imea, dimensiunile tablourilor, l rgimea ferestrelor…ă ţ ă

— S fim gata la timp, relu Birotteau, altfel nu dauă ă nimic.

— Neap rat, r spunse arhitectul. Lucr torii vor lucra şiă ă ă noaptea, vom întrebuin a anumite procedee de uscatţ vopseaua, dar s nu v l sa i dus de antreprenori, cere i-leă ă ă ţ ţ

dinainte pre urile şi autentifica i contractele!ţ ţ— Parisul e singurul loc din lume unde se pot face

73



asemenea minuni, zise Birotteau, îng duindu-şi un gestă asiatic, demn de O mie şi una de nop i. ţ Îmi vei face cinstea,domnule, s pofteşti la balul meu. Nu to i artiştiiă ţ dispre uiesc negustorimea. Vei întâlni, f r îndoial , unţ ă ă ă

savant clasa întâi, pe domnul Vauquelin de 1a Institut! Şipe domnul de La Billardière, pe domnul conte de Fontaine,pe domnul Lebas, judec tor şi preşedinte al tribunalului deă comer , o seam de magistra i; pe domnul conte deţ ă ţ Grandville de la curtea regal şi pe domnul Popinot de laă tribunalul de prim instan ; pe domnul Camusot de laă ţă tribunalul de comer şi pe domnul Cardot, socru-s u… înţ ă fine, poate chiar pe domnul duce de Lenoncourt, primulgentilom al camerei regelui. Adun câ iva prieteni atât…ţ pentru a cinsti eliberarea teritoriului… cât şi pentru as rb tori… decorarea mea cu Legiunea de Onoare…ă ă

Grindot f cu un gest care exprima curiozitate.ă— Poate c … am meritat aceast … neasem nat … şi…ă ă ă ă

regal … favoare, îndeplinindu-mi func ia la tribunalulă ţ comercial şi luptând pentru Bourboni pe treptele de la

Saint-Roch, la 13 vandemiar , când am fost r nit deă Napoleon. Aceste titluri…Constance, în haine de diminea , ieşi din camera deţă

culcare a Césarinei, unde se îmbr case; prima sa privireă retez dintr-o dat verva b rbatului ei, care încerca să ă ă ă formuleze o fraz obişnuit pentru a-l informa cu modestieă ă pe aproapele s u despre m ririle sale.ă ă

— Uite, dr gu , iat -l pe domnul de Grindot, tân ră ţă ă ă distins şi posesor al unui mare talent. Domnul estearhitectul pe care mi l-a recomandat domnul de LaBillardière ca s conducă ă micile noastre lucr ri de-aici.ă

Parfumierul se ascunse de nevast -sa pentru a face ună semn arhitectului, punând un deget pe buze la cuvântulmic, şi artistul în elese.ţ

— Constance, domnul va lua m surile, în l imea. D -iă ă ţ ă

voie, drag , zise Birotteau, care o şterse în strad .ă ă— O s fie scump tare? îl întreb Constance peă ă

74



arhitect…— Nu, doamn , vreo şase mii de franci, la primaă

vedere…— La prima vedere! exclam doamna Birotteau.ă

Domnule, te rog, nu începe nimic f r un deviz şi învoieliă ă semnate. Ştiu eu cum fac antreprenorii: şase mii înseamnă dou zeci de mii. Nu ne d mâna s facem cheltuieliă ă ă nebuneşti. Te rog, domnule, deşi so ul meu e, desigur,ţ st pân la el în cas , d -i timp s chibzuiasc .ă ă ă ă ă

— Doamn , domnul ajutor de primar mi-a spus s -i dauă ă totul gata în dou zeci de zile şi, dac întârziem, risca i să ă ţ ă începe i cheltuielile f r rezultat.ţ ă ă

— Sunt cheltuieli şi cheltuieli, spuse frumoasaparfumeri .ţă

— Ei, doamn , crede i c , pentru un arhitect care vreaă ţ ă s înal e edificii, e cine ştie ce s aranjeze un apartament?ă ţ ă N-am consim it la astfel de nimicuri decât pentru a face unţ serviciu domnului de La Billardière, şi, dac v sperii…ă ă

Şi d du s ias pe uş .ă ă ă ă

— Bine, bine, domnule, zise Constance, întorcându-se încamera ei, unde se arunc cu capul pe um rul Césarinei.ă ă Vai, fat drag ! tat l t u se ruineaz ! A luat un arhitectă ă ă ă ă care are must i şi cioc şi care vorbeşte de edificii! O săţ ă arunce casa pe fereastr ca s ne construiasc un Luvru.ă ă ă César nu st mult pe gânduri când e vorba de o nebunie;ă mi-a vorbit de proiectul lui ast -noapte, iar în diminea aă ţ asta îl şi execut .ă

— Ei, mam , las -l pe tata s fac ce vrea; bunulă ă ă ă Dumnezeu l-a ocrotit întotdeauna, zise Césarine, îmbr işându-şi mama şi aşezându-se la pian ca s -i arateăţ ă arhitectului c fiicei unui parfumier nu-i sunt str ine arteleă ă frumoase.

Când arhitectul intră în camera de culcare, fu surprinsde frumuse ea Césarinei şi r mase aproape încremenit.ţ ă

Césarine ieşise din od i a ei în haine de diminea ,ă ţ ţă proasp t şi trandafirie, atât de proasp t şi de trandafirieă ă ă ă

75



cum numai o fat de optsprezece ani poate fi. Blond şiă ă zvelt , cu ochii albaştri, oferea privirilor artistului aceaă ml diere, atât de rar la Paris, care rotunjeşte carna ia ceaă ă ţ mai delicat şi nuan eaz cu o culoare iubit de pictoriă ţ ă ă

albastrul vinelor a c ror re ea palpit ta albea a tenului. Cuă ţ ă ţ toate c tr ia în atmosfera limfatic a unei pr v liiă ă ă ă ă pariziene, unde aerul se primeneşte greu, unde soarelep trunde rar, felul ei de via îi d dea aceleaşi avantaje caă ţă ă şi via a în aer liber a unei transteverine din Roma. P rul eiţ ă bogat, crescut pe frunte întocmai ca al tat lui ei şi ridicat înă sus, astfel încât s se vad gâtul frumos, unduia pe p r i înă ă ă ţ bucle îngrijite, aşa cum le îngrijesc toate domnişoarele demagazin c rora dorin a de a atrage aten ia le inspir , înă ţ ţ ă materie de toalet , minu iozitatea cea mai englezeasc .ă ţ ă Frumuse ea acestei fete frumoase, nu era nici frumuse eaţ ţ unei lady, nici cea a duceselor franceze, ci rumena şirotunda frumuse e a flamandelor lui Rubens. Césarine aveaţ nasul cârn al tat lui ei, dar atât de fin modelat încât aveaă ceva spiritual, asemenea nasurilor specific fran uzeşti, atâtţ

de bine reuşite de Largillière. Pielea ei, ca o es tur plinţ ă ă ă şi trainic , vestea vitalitatea unei fecioare. Avea frunteaă frumoas a mamei ei, dar luminat de senin tatea unei feteă ă ă f r griji. Ochii albaştri, îneca i într-un fluid bogat, exprimauă ă ţ gra ia gingaş a unei blonde fericite. Dac fericirea ştergeaţ ă ă de pe fa a ei acea poezie pe care pictorii vor neap rat s-oţ ă pun în compozi iile lor, f cându-le cam prea meditative, înă ţ ă schimb vaga melancolie fizic pe care o au fetele care n-auă ieşit înc de sub aripa mamei îi d dea atunci un aer ideal.ă ă Cu toat fine ea formelor, era voinic : picioarele ei tr dauă ţ ă ă originea r neasc a tat lui; se vedea c nu e de neam, iarţă ă ă ă ă roşea a mâinilor dovedea o via pur burghez . F rţ ţă ă ă ă îndoial c , mai curând sau mai târziu, avea s se îngraşe.ă ă ă V zând mereu în magazin tinere femei elegante, înv aseă ăţ s se îmbrace cu gust, deprinsese unele pozi ii ale capului,ă ţ

un anumit fel de a se mişca şi de a vorbi care aduceau cucele ale femeilor bine şi întorcea capul tuturor tinerilor,

76



precum şi vânz torilor, c rora le p rea foarte distins .ă ă ă ă Popinot jurase s nu se însoare cu altcineva decât cuă Césarine. Aceast blond fluid , prin care p rea c po iă ă ă ă ă ţ privi, gata s izbucneasc în plâns pentru un cuvânt deă ă

mustrare, era singura care putea s -i redea sentimentulă superiorit ii masculine. Aceast fat încânt toare inspiraăţ ă ă ă dragostea f r s - i mai lase timp s cercetezi dac areă ă ă ţ ă ă destul spirit ca s-o fac durabil ; dar la ce bun ceea ce seă ă numeşte la Paris spirit, într-o clas unde elementul principală al fericirii este bunul-sim şi virtutea? Moralmente, Césarineţ era mam -sa întreag , perfec ionat prin superfluit ileă ă ţ ă ăţ educa iei: îi pl cea muzica, desena cu creionul negruţ ă Fecioara cu scaunul, citea operele doamnelor Cottin şiRiccoboni, pe Bernardin de Saint-Pierre, pe Fénelon, peRacine. Nu ap rea niciodat lâng mama ei la tejgheaă ă ă decât câteva clipe înainte de mas sau ca s-o înlocuiasc înă ă rare împrejur ri. Tat l şi mama, ca to i parveni ii, gata să ă ţ ţ ă cultive ingratitudinea copiilor aşezându-i mai sus decât ei,erau bucuroşi s-o zeifice pe Césarine, care, din fericire,

avea virtu ile burgheziei şi nu abuza de sl biciunea lor.ţ ăDoamna Birotteau îl urm pe arhitect cu un aeră îngrijorat şi cercet tor, privind cu groaz şi ar tând fiiceiă ă ă sale mişc rile bizare ale metruluiă – bastonul de arhitect şide antreprenor – cu care Grindot lua m surile. G sea că ă ă aceste mişc ri de baghet fermecat nu sunt a bun , ar fiă ă ă ă vrut ca pere ii s fie mai pu in înal i, od ile mai pu in mariţ ă ţ ţ ă ţ şi nu îndr znea s pun întreb ri tân rului asupra efecteloră ă ă ă ă acestei vr jitorii.ă

— Fi i f r grij , doamn , nu iau nimic cu mine, ziseţ ă ă ă ă arhitectul, surâzând.

Césarine nu-şi putu ine râsul.ţ— Domnule, zise Constance cu o voce rug toare,ă

neb gând de seamă ă quiproquo-ul arhitectului, lucra i cuţ economie şi, mai târziu, vom putea s v recompens m…ă ă ă

Înainte de a se duce la domnul Molineux, proprietarulcasei vecine, César trecu s ia de la Roguin actulă

77



nelegalizat pe care i-l preg tise Alexandre Crottat pentruă cesiunea contractului de închiriere. Când ieşi, îl v zu pe duă Tillet la fereastra cabinetului lui Roguin. Deşi leg turaă dintre fostul s u vânz tor şi nevasta notarului explica faptulă ă

c du Tillet se afla acolo în momentul când se încheiauă actele relative la terenuri, Birotteau se îngrijor , totuşi, cuă toat încrederea lui extrem . Aerul agitat al lui du Tilletă ă ar ta c avusese loc o discu ie. „N-o fi cumva şi el înă ă ţ combina ie? se întreb cu obişnuita-i pruden comercial .ţ ă ţă ă B nuiala îi trecu ca un fulger prin suflet. Dar, întorcându-se,ă o v zu pe doamna Roguin, şi atunci prezen a bancheruluiă ţ nu-i mai p ru atât de suspect . Dar dac o fi avândă ă ă dreptate Constance? îşi zise el. Ei, ce s m iau dup femei!ă ă ă O s vorbesc, de altfel, cu unchiul în diminea a asta. De înă ţ Curtea batav , unde st domnul Molineux, pân în stradaă ă ă Bourdonnais nu-i decât un pas”. Un observator b nuitor, ună negustor care ar fi întâlnit în cariera lui câ iva tâlhari, ar fiţ fost salvat; dar antecedentele lui Birotteau, incapacitateaspiritului s u, nepreg tit de a urca prin lan ul induc iilor laă ă ţ ţ

cauze, aşa cum face un om superior, toate erau împotrivalui. Îl g si pe negustorul de umbrele în mare inut şiă ţ ă tocmai voia s plece cu el la proprietar când Virginie,ă buc t reasa, îl apuc de bra .ă ă ă ţ

— Domnule, doamna nu vrea s merge i mai departe…ă ţ— Haida de, exclam Birotteau, iar pr p stii femeieşti!ă ă ă— …f r s v lua i cafeaua, care v aşteapt .ă ă ă ă ţ ă ă— A, adev rat. Vecine, îi spuse Birotteau lui Cayron, amă

atâtea pe cap, c am şi uitat de stomac. Fii bun şi ia-oă înainte; ne întâlnim la uşa domnului Molineux, afar doară dac nu preferi s intri şi s -i explici cazul. Aşa, pierdemă ă ă mai pu in timp.ţ

Domnul Molineux era un mic rentier grotesc de felulcelor care nu exist decât la Paris, aşa cum un anumită lichen nu creşte declt în Islanda. Aceast compara ie e cuă ţ

atât mai potrivit , cu cât omul acesta avea un fel de natură ă mixt ; inea de un soi de regn animal-vegetal pe care ună ţ

78



nou Mercier ar putea s -l compun din criptogamele careă ă cresc, înfloresc sau mor pe, în sau sub zidurile cârp cite cuă ipsos ale diferitelor case ciudate şi nes n toase în careă ă asemenea fiin e se dezvolt de preferin . La prima vedere,ţ ă ţă

aceast plant omeneasc , umbelifer , dac luai înă ă ă ă ă considera ie şapca albastr umflat pe care o purta pe cap,ţ ă ă având tulpina înconjurat de un pantalon verzui, şi r d ciniă ă ă bulboase înf şurate în şoşoni de pâsl , prezenta o înf işareă ă ăţ albicioas şi turtit care, hot rât lucru,ă ă ă nu v dea nimică veninos. În acest produs bizar îl recunoşteai pe ac ionarulţ prin excelen , crezând în toate veştile pe care presaţă periodic le boteaz cu cerneala, el, considerând c nu maiă ă ă încape nicio discu ie dac aşa „scrie în ziar”, pe burghezulţ ă straşnic iubitor al ordinii, dar în veşnic revolt moral faă ă ă ţă de guvern, de care totuşi ascult totdeauna, pe o latură ă slab în grup, dar feroce ca individ, neînduplecat ca ună ă port reă l când e vorba de dreptul s u, dar hr nind cu meiă ă proasp t p s relele şi cu oase de peşte pisicu a,ă ă ă ţ întrerupând o chitan de chirie pentru a-şi giugiuli canarul,ţă

b nuitor ca un paznic de temni , dar pierzându-şi baniiă ţă într-o afacere proast şi încercând apoi s -şi scoată ă ă pârleala printr-o zgârcenie nemaipomenit . Aceast floareă ă hibrid nu se dovedea v t m toare decât atunci când oă ă ă ă foloseai: pentru a-i sim i gre oasa am r ciune trebuia s-oţ ţ ă ă fierbi în anumite rela ii, în care interesele sale se aflauţ amestecate cu ale oamenilor. Ca to i parizienii, Molineuxţ sim ea nevoia domina iei; dorea acea parte de suveranitateţ ţ mai mare sau mai mic pe care oricine o exercit , chiar şiă ă un portar, asupra mai multor sau mai pu inor victime:ţ nevast , copil,. Locatar, vânz tor, cal, câine sau maimu .ă ă ţă Acestora le aplici, la rândul t u, umilirile primite în sferaă superioar la care aspiri. Acest b trânel plicticos nu aveaă ă nici nevast , nici copil, nici nepot, nici nepoat ; pe femeiaă ă care-i f cea menajul o bruftuia prea mult ca s fac din eaă ă ă

o victim ; ea îşi f cea conştiincios treaba, evitând s aibă ă ă ă de-a face cu el. Pofta lui de tiranie era deci nesatisf cut ;ă ă

79



pentru a o satisface, studiase cu r bdare legile asupraă contractului de închiriere şi asupra peretelui desp r itor;ă ţ aprofundase legisla ia caselor din Paris în toateţ chi ibuşurile referitoare la servitu i, d ri, sarcini, m turat,ţ ţ ă ă

pavoazare de s rb tori, evi de scurgere, luminat, drept deă ă ţ avansare în strad şi vecin tate a unor stabilimenteă ă insalubre.

Toat activitatea şi mijloacele de care dispunea, toată ă inteligen a lui erau întrebuin ate în scopul de a-şi men ineţ ţ ţ în cea mai complet stare de r zboi situa ia de proprietar;ă ă ţ f cuse din asta o distrac ie şi distrac ia deveneaă ţ ţ monomanie, îi pl cea s -i protejeze pe cet eni împotrivaă ă ăţ ilegalit ilor; dar motivele de plângere fiind rare, se ineaăţ ţ mai mult de locatarii s i. Un locatar devenea duşmanul s u,ă ă inferiorul, supusul, vasalul s u; credea c are dreptul s i seă ă ă arate respect şi-l considera grosolan pe cel care trecea pescar pe lâng el f r s spun nimic. Îşi scria singură ă ă ă ă ă chitan ele de chirie şi le trimitea la amiaz în ziuaţ ă scaden ei. Datornicul întârziat primea o notificare la orţ ă

fix . Apoi sechestrul, desp gubirile de cheltuieli, toată ă ă cavaleria judiciar d dea îndat atacul, cu rapiditatea aă ă ă ceea ce c l ul numeşteă ă maşin rie.ă Molineux nu acorda nicitermen, nici amânare; inima lui era neîndur toare când eraă vorba de chirie.

— Î i împrumut bani dac ai nevoie, îi spunea el unui omţ ă solvabil; dar pl teşte-mi chiria, c ci orice întârziere aduceă ă cu sine o pierdere de dobânzi de care legea nu neindemnizeaz .ă

Dup ce studiase îndelung fanteziile s lt re e aleă ă ă ţ locatarilor care ieşeau din comun, care se succedaur sturnând institu iile înaintaşilor lor chiar ca nişte dinastii,ă ţ îşi f cuse singur o carte de legi de care se inea cuă ţ sfin enie. Astfel, proprietarul nu repara nimic: niciun coş nuţ scotea fum, sc rile erau curate, tavanele albe, cornişeleă

f r cusur, parchetele bine aşezate pe c priori, zugr vealaă ă ă ă mul umitoare; broaştele de la uşi n-aveau mai mult de treiţ

80



ani vechime, niciun geam nu lipsea, cr p turi nu seă ă vedeau, sp rturile în mozaic nu ap reau decât la plecareaă ă chiriaşului, când proprietarul lua în primire în prezen a unuiţ l c tuş şi a unui zugrav-geamgiu, oameni, zicea el, cu careă ă

te po i în elege. Noul chiriaş era de altfel liber s facţ ţ ă ă repara ii; dar dac imprudentul renova apartamentul,ţ ă Molineux cel m run el nu se gândea zi şi noapte declt laă ţ mijlocul de a-l scoate din cas , ca s închirieze mai scumpă ă apartamentul proasp t renovat; îl pândea, îl aştepta şiă începea cu şicanele. Cunoştea toate sfor riile legisla ieiă ţ pariziene referitoare la închirieri, îi pl ceau procesele, nuă ieşea din scripte, trimitea scrisori mieroase şi politicoasechiriaşilor; dar în dosul stilului s u, ca şi al expresiei saleă fade şi prevenitoare, se ascundea sufletul unui Shylock.Cerea întotdeauna s i se pl teasc chiria cu şase luniă ă ă înainte, pân la ultima rat a contractului, şi s se respecteă ă ă cortegiul condi iilor spinoase pe care le inventase. Controlaţ dac locatarii aveau destule mobile pentru a garanta chiria.ă Pe cei noi îi supunea unor interog ri poli ieneşti, c ci nuă ţ ă

voia s aib de-a face cu anumite meserii; cel mai uşoră ă ciocan îl speria. Apoi, când se trecea la facereacontractului, inea actul şi îl silabisea timp de opt zile, c ciţ ă se temea de ceea ce numea el et caetera-urile notarilor.Când ieşea din mentalitatea lui de proprietar, Jean-BaptiseMolineux p rea bun, serviabil; juca boston f r s se plângă ă ă ă ă c a fost ajutat f r rost; râdea de ceea ce-i face s râd peă ă ă ă ă burghezi, vorbea despre ceea ce vorbesc ei, despre faptelearbitrare ale brutarilor care aveau neruşinarea s înşele înă cântar, despre poli ia care e în eleas cu ei, despre ceiţ ţ ă şaptesprezece deputa i eroici ai stângii. Citeaţ Bunul-sim ţ alabatelui Meslier, şi se ducea la biseric fiindc nu era înă ă stare s aleag între deism şi creştinism, dar nu sta deă ă vorb în privin a anafurei şi, în momentul de fa , pledaă ţ ţă contra preten iilor tot mai mari ale clerului. Cum nu se ineaţ ţ

decât de plângeri, scria scrisori ziarelor în aceast privin ,ă ţă scrisori pe care ziarele nu le publicau şi c rora nu leă

81



r spundeau. În sfârşit, era ca oricare burghez respectabil,ă care în seara de Cr ciun pune solemn buturuga în c min,ă ă care serbeaz Boboteaza mâncând tradi ionala pl cint ,ă ţ ă ă care inventeaz p c leli de întâi aprilie, ia la rândă ă ă

bulevardele când e frumos afar , se duce s -i vad peă ă ă patinatori şi, în zilele când se trag artificii, se aşaz pe laă orele dou pe terasa din Pia a Ludovic al XV-lea, cu pline înă ţ buzunar, ca s fie laă stalu-ntâi.

Curtea batav , unde locuia acest b trânel, este produsulă ă unei idei atât de bizare, încât nu i-o mai po i explica dupţ ţ ă ce a fost pus în aplica ie. Acesta construc ieă ţ ţ m n stireasc , cu arcade şi cu galerii interioare, cl dit dină ă ă ă ă piatr , împodobit cu o fântân în fund, o fântân însetată ă ă ă ă care-şi deschide gura de leu parc pentru a cere apă ă trec torilor, nu pentru a le-o oferi, a fost f r îndoială ă ă ă inventat pentru a înzestra cartierul Saint-Denis cu un felă de Palais-Royal. Acest corp de cl diri nes n toase, închis înă ă ă cele patru p r i ale sale de case înalte, n-are via şiă ţ ţă mişcare decât în timpul zilei, e centrul unor pasaje

întunecoase care se întâlnesc aici, legând cartierul Halelorcu cartierul Saint-Martin prin faimoasa strad Quincampoix,ă un fel de c r ri umede în care oamenii gr bi i s taieă ă ă ţ ă drumul cap t reumatism; dar, noaptea, niciun loc din oraşă ă nu e mai pustiu – ai zice acolo sunt catacombelecomer ului. E plin de ateliere murdare, foarte pu ini bataviţ ţ şi mul i b cani. Bineîn eles, apartamentele acestui palatţ ă ţ negustoresc n-au vedere decât spre curtea comun spreă care dau toate ferestrele, aşa încât chiriile sunt ieftine.Domnul Molineux locuia la unul din col uri, la etajul alţ şaselea, din motive de igien : aerul nu era curat decât laă şaptezeci de picioare deasupra p mântului. Acolo,ă proprietarul nostru se bucura de priveliştea încânt toare aă morilor din Montmartre, plimbându-se printre jgheaburi,unde cultiva flori, cu toate interdic iile poli ieneşti relativeţ ţ

la gr dinile suspendate ale Babilonului modern.ă Apartamentul s u se compunea din patru camere, în afară ă

82



de pre ioasele saleţ closete englezeşti situate la etajulsuperior avea cheia, erau ale lui, el le instalase, era înregul în aceast privin . Când intrai, goliciunea indecentă ă ţă ă a od ilor tr da îndat zgârcenia omului: în anticamer , şaseă ă ă ă

scaune de pai, sob de faian şi, pe pere ii tapeta i cuă ţă ţ ţ hârtie de un verde-închis, patru gravuri cump rate deă ocazie; în sufragerie, dou cufere, dou colivii pline deă ă p s ri, o mas acoperit cu muşama, un barometru, o uş -ă ă ă ă ăfereastr care d dea spre gr dinile suspendate şi nişteă ă ă scaune de mahon umplute cu p r de cal; salonul aveaă perdelu e de m tase verde învechit , mobil tapisat cuţ ă ă ă ă catifea de Utrecht verde pe lemn rie vopsit în alb. Câtă ă despre iatacul acestui b trân celibatar, era plin de mobileă de pe vremea lui Ludovic al XV-lea, desfigurate de prealung întrebuin are şi atât de murdare, încât o femeieă ţ îmbr cat în alb s-ar fi ferit de ele. C minul era împodobită ă ă cu un ornic, format din dou coloane sus inând cadranul,ă ţ care servea de piedestal zei ei Pallas cu lancea în min : oţ ă alegorie. Pe jos erau tot felul de farfurii pline cu resturi de

mâncare pentru pisici, de care te puteai împiedica la totpasul. Deasupra unui scrin din lemn de trandafir atârna unportret în pastel (Molineux în tinere e). Apoi c r i, mese peţ ă ţ care se vedeau dosare verzi murdare; pe o consol z ceauă ă r posa ii s i canari împ ia i; în sfârşit, un pat atât de tareă ţ ă ă ţ c -l întrecea pe cel al unei c lug ri e carmelite.ă ă ă ţ

Cesar Birotteau fu încântat de polite ea deplin a luiţ ă Molineux, pe care-l g si în halat de molton cenuşiuă supraveghindu-şi laptele, pus pe o mic lamp de tinicheaă ă pe marginea şemineului, şi apa de cafea care fierbea într-oulcic de p mânt şi din care v rsa câte pu in în ibricul cuă ă ă ţ cafea. Ca s nu-şi deranjeze proprietarul, negustorul deă umbrele se dusese el s -i deschid lui Birotteau. Molineuxă ă avea venera ie pentru primarii şi ajutorii de primari aiţ oraşului Paris, pe care-i numea ofi erii s i municipali. ţ ă La

intrarea edilului se ridic şi st tu în picioare, cu şapca înă ă mân , pân se aşez ilustrul Birotteau.ă ă ă

83



— Nu, domnule… Da, domnule… Ah! domnule, dac aş fiă ştiut c voi avea onoarea s posed în sânul modeştilor meiă ă pena i un membru al corpului municipal din Paris, crede i-ţ ţm c aş fi considerat de datoria mea s vin eu laă ă ă

dumneavoastr , deşi v sunt proprietar sau… pe punctul…ă ă de a… deveni.Birotteau f cu un gest pentru a-l ruga s -şi pun şapcaă ă ă

pe cap.— V rog, nu-mi voi pune şapca pân nu ve i lua loc şiă ă ţ

v ve i pune p l ria pe cap, dac ave i guturai; odaia meaă ţ ă ă ă ţ e cam rece, modestele mele venituri nu-mi permit… Noroc,domnule ajutor de primar.

Birotteau str nutase, c utând actele. Le d du,ă ă ă ad ugând pentru a evita orice întârziere c domnul Roguin,ă ă notarul, le întocmise pe socoteala sa.

— Nu contest luminile domnului Roguin, vechi numebine cunoscut în notariatul parizian; dar eu am apuc turileă mele, îmi v d singur de afaceri, ceea ce e o manie destulă de scuzabil , iar notarul mei este…ă

— Bine, dar afacerea noastr e foarte simpl , ziseă ă parfumierul, obişnuit s se hot rasc repede, ca oriceă ă ă negustor.

— Foarte simpl ! exclam Molineux. Nimic nu e simpluă ă în materie de închiriere. Ah! dumneavoastr nu sunte iă ţ proprietar, domnule, şi e cu aut mai bine pentrudumneavoastr . Dac a i şti pân unde merg chiriaşii cuă ă ţ ă nerecunoştin a şi alte precau ii suntem obliga i s lu m!ţ ţ ţ ă ă Uita i, domnule, am un chiriaş…ţ

Molineux povesti timp de un sfert de or cum domnulă Gendrin, desenator de meserie, sc pase de subă supravegherea portarului s u din strada Saint-Honoré.ă Domnul Gendrin comisese nişte infamii demne de Marat,f cuse nişte desene obscene pe care poli ia le tolera, c ciă ţ ă poli ia e totdeauna în eleas cu r uf c torii! Acest Gendrin,ţ ţ ă ă ă ă

artist profund imoral, aducea noaptea femei stricate şif cea murd rie pe scar , glum demn de un om careă ă ă ă ă

84



desena caricaturi împotriva guvernului. Şi de ce toateaceste tic loşii?… Pentru c i se cerea chiria în ziua de 15!ă ă Gendrin şi Molineux erau în proces, c ci, deşi nu pl tea,ă ă artistul pretindea s stea mai departe în apartamentul s uă ă

gol. Molineux primea scrisori anonime în care Gendrin,desigur, îl amenin a c va fi asasinat într-o sear pe vreunaţ ă ă din str du ele care duc la Curtea batav .ă ţ ă

— Pân într-atât a întrecut m sura, domnule, zise elă ă continuând, încât domnul prefect de poli ie, c ruia i-amţ ă dest inuit necazul meu… (şi am profitat de ocazie ca s iă ă spun câte ceva şi despre modific rile care ar trebuiă introduse în legile respective), m-a autorizat s portă pistoale pentru siguran a mea personal .ţ ă

B trânelul se scul ca s aduc pistoalele.ă ă ă ă— Astea sunt, domnule, exclam el.ă— Bine, domnule, dar din partea mea n-ave i a v temeţ ă

deloc de aşa ceva, zise Birotteau privindu-l pe Cayron,c ruia-i zâmbi, aruncându-i o privire în care se citea milaă pentru un asemenea om.

Molineux surprinse aceast privire şi fu jignit de a întâlniă o asemenea expresie la un ofi er municipal, a c rui datorieţ ă e s -i ocroteasc pe cei pe care-i administreaz . Altuia i-ară ă ă fi iertat-o, dar lui Birotteau nu i-o iert .ă

— Domnule, relu el, cu un aer rece, un judec toră ă comercial dintre cei mai respecta i, un ajutor de primar, unţ comerciant onorabil nu s-ar coborî la asemenea micimi, c ciă micimi sunt. În cazul de fa îns e vorba de o g urire deţă ă ă zid la care trebuie s consimt şi proprietarulă ă dumneavoastr , domnul conte de Grandville, de îndoieli deă stipulat în privin a reconstruirii zidului la sfârşitul închirierii;ţ în fine, chiriile sunt foarte mici şi au s se urce; Pia aă ţ Vendôme va avea c utare, chiar are c utare! Se va construiă ă strada Castiglione! M dau legat… m dau legat…ă ă

— S încheiem, zise Birotteau uimit; ce dori i? M pricepă ţ ă

destul la afaceri ca s ghicesc c argumenteleă ă dumneavoastr se vor retrage în fa a argumentuluiă ţ

85



suprem, banii! Ei bine, de cât ave i nevoie?ţ— De cât se cuvine, domnule ajutor de primar. Pe cât

timp vre i s facem contractul?ţ ă— Pe şapte ani, r spunse Birotteau.ă

— Peste şapte ani, cine ştie cât v valora apartamentulă de la primul etaj! exclam Molineux. Cine ştie cu cât se voră închiria dou camere mobilate în acel cartier? Poate cu maiă mult de dou sute de franci pe lun ! M dau legat, m dauă ă ă ă legat printr-un contract! Aşa c trebuie s urc m chiria la oă ă ă mie cinci sute de franci. La acest pre consimt s sustragţ ă dou camere din contractul domnului Cayron aici de fa ,ă ţă spuse el aruncând o privire suspect negustorului, vi le dauă eu chirie pe şapte ani consecutivi. G urirea zidului vă ă priveşte cu condi ia s -mi aduce i aprobarea şi renun areaţ ă ţ ţ la orice drepturi din partea domnului conte de Graville. Vă lua i întreaga r spundere în leg tur cu aceast micţ ă ă ă ă ă spargere şi, întrucât m priveşte, nu pretind s reconstrui iă ă ţ peretele; Îmi da i cinci sute de franci indemniza ie chiar deţ ţ acum: nu se ştie cine cât are de tr it şi nu vreau s alergă ă

dup nimeni pentru refacerea zidului.ă— Aceste condi ii îmi par aproape juste, zise Birotteau.ţ— Apoi, zise Molineux, îmi ve i num ra şapte suteţ ă

cincizeci de franci, hic et nunc, sc zu i din ultimele şaseă ţ luni ale închirierii; chitan a va figura pe contract. Oh!ţ accept mici poli e, cu clauzaţ valoarea în chirie, ca s nu-miă pierd garan ia, cu termenul care v convine. Eu sunt om deţ ă în eles în afaceri. Vom stipula c ve i închide uşa spre scaraţ ă ţ mea, pe unde nu ve i avea drept de intrare… asta peţ socoteala dumneavoastr … şi cu c r mizi. N-ave i nicioă ă ă ţ grij , nu cer indemniza ie pentru reconstruire la sfârşitulă ţ închirierii, consider c intr în cei cinci sute de franci. Euă ă sunt totdeauna drept, domnule.

— Noi, negustorii, nu suntem atât de tipicari, ziseparfumierul; cu atâtea formalit i nici n-am putea faceăţ

afaceri.— Oh! în comer e cu totul altceva, mai ales înţ

86



parfumerie, unde totul merge ca pe roate, zise b trânelulă cu un zâmbet acru. Dar în materie de închiriere, domnule,nimic nu e indiferent la Paris. Iat , am avut un chiriaş înă strada Montorgueil…

— Domnule, zise Birotteau, mi-ar p rea foarte r u s vă ă ă ă întârzii la cafeaua cu lapte: iat actele, face i rectific ri,ă ţ ă sunt de acord cu tot ce-mi ve i cere; mâine semn m, ast ziţ ă ă s convenim verbal, c ci mâine arhitectul meu trebuie să ă ă fie st pân pe teren.ă

— Domnule, relu Molineux uitându-se la negustorul deă umbrele, mai e şi ultima rat ; domnul Cayron nu vrea s-oă pl teasc . O s-o ad ug m la poli e, pentru ca chiria să ă ă ă ţ ă curg din ianuarie în ianuarie. Aşa e mai potrivit…ă

— Fie, zise Birotteau.— Bacşişul pentru portar…— P i, spuse Birotteau, dac n-am dreptul la scar şi laă ă ă

intrare, nu e just…— Oh! sunte i chiriaş, zise cu o voce peremptorieţ

Molineux cel m run el, care inea la principii, sunte i obligată ţ ţ ţ

s contribui i la impunerile pe uşi şi ferestre şi la parteaă ţ dumneavoastr de sarcini. Dac ne în elegem în toateă ă ţ privin ele, domnule, nu mai e apoi nicio dificultate. Vţ ă extinde i mult, domnule; merg bine afacerile?ţ

— Da, zise Birotteau. Dar altul e motivul. Adun câ ivaţ prieteni atât pentru a cinsti eliberarea teritoriului, cât şipentru a s rb tori decorarea mea cu Legiunea de Onoare…ă ă

— Ah! Ah! zise Molineux, o r splat binemeritat !ă ă ă— Da, zise Birotteau, poate c am meritat această ă

neasemuit şi regal favoare, îndeplinindu-mi func ia laă ă ţ tribunalul comercial şi luptând pentru Bourboni pe treptelede la Saint-Roch, la 13 vandemiar , când am fost r nit deă Napoleon; aceste titluri…

— Fac cât cele ale bravilor noştri solda i din vecheaţ armat . Panglica e roşie fiindc e muiat în sângele v rsat.ă ă ă ă

La aceste cuvinte luate din Le Constitutionnel, Birotteaunu se putu st pâni s nu-l invite la bal pe Molineux celă ă

87



m run el, care se pierdu în mul umiri şi sim i c e cât pe ceă ţ ţ ţ ă s -i ierte dispre ul. B trânul îl conduse pe noul chiriaş până ţ ă ă în pragul sc rii, copleşindu-l cu amabilit i. Când Birotteauă ăţ ajunse în mijlocul Cur ii batave împreun cu Cayron, îşi priviţ ă

vecinul cu un aer ironic.— Nu mi-aş fi închipuit c pot exista oameni atât deă infirmi! zise el, inându-se s nu spunţ ă ă proşti.

— Ah! domnule, zise Cayron, n-are toat lumea talenteleă dumneavoastr .ă

Birotteau putuse s se cread un om superior înă ă prezen a domnului Molineux; r spunsul negustorului deţ ă umbrele îi pl cu şi-l f cu s surâd : îl salut deci cu un gestă ă ă ă ă regal.

— Tot sunt în Hale, îşi zise Birotteau, ia s fac târgul cuă alunele.

Dup ce umbl un ceas în sus şi în jos, trimis deă ă negustoresele din Hale în strada Lombards, unde alunele secereau pentru drajeuri, Birotteau afl de la prietenii s iă ă Matifat c fructele uscate erau vândute cu toptanul numaiă

de o anume negustoreas , coana Angelique Madou, dină strada Perrin-Gasselin; numai în pr v lia ei se g seaă ă ă adev rata alun mare de Proven a şi aluna alb autentică ă ţ ă ă din Alpi.

Strada Perrin-Gasselin este una din c r rile labirintuluiă ă p trat închis de chei, de strada Saint-Denis, de stradaă Ferronnerie şi strada Monnaie, labirint care constituie parcă m runtaiele oraşului. Aici colc ie o mare mul ime deă ă ţ m rfuri de tot felul, de la cele r u mirositoare la celeă ă delicate: scrumbia şi muselina, m tasea şi mierea, untul şiă voalul, şi mai ales multe mici negustorii de care Parisul n-are habar, aşa dup cum majoritatea oamenilor n-au habară de ce se petrece în pancreasul lor; lipitoarea lor era atunciun anume Bidault, zis Gigonnet, specialist în scontareapoli elor, şi care locuia în strada Greneta. Ici, în nişte fosteţ

grajduri, zac tone de ulei, iar magaziile ad postesc miriadeă de ciorapi de bumbac. Colo e nego ulţ cu toptanul al

88



alimentelor care se vând apoi la Hale cu bucata. CoanaMadou, alt dat negustoreas de peşte, specializat deă ă ă ă zece ani în fructe uscate, în urma leg turii ei cu fostulă proprietar al acestui nego , lucru despre care se tr nc niseţ ă ă

mult în Hale, fusese o frumuse e b rb teasc şiţ ă ă ă provocatoare; acum frumuse ea i se înecase în gr sime.ţ ă Locuia la parter, într-o cas g lbuie ruinat , dar pe care oă ă ă mai ineau cârligele de fier de la fiecare etaj. R posatulţ ă reuşise s se descotoroseasc de concuren i şi s -şiă ă ţ ă transforme nego ul în monopol; moştenitoarea lui, cu toateţ unele uşoare lipsuri de educa ie, putea deci s -l continueţ ă l sându-l s mearg de la sine, învârtindu-se prină ă ă depozitele ei, care ocupau magazii, grajduri şi foste ateliereşi unde comb tea cu succes insectele. N-avea tejghea, niciă cas de plat , nici registre, c ci nu ştia s scrie, nici să ă ă ă ă citeasc ; d dea cu pumnul ca r spuns la scrisori, pe care leă ă ă considera nişte insulte. Altfel, femeie de treab , rumen laă ă fa , purtând basma pe deasupra scufiei, cucerea, cu glasulţă ei de trâmbi , stima c ru aşilor care-i aduceau marfa şi cuţă ă ţ

care, de la ciorov ieli,ă trecea la o sticl deă vinişor alb.Greut i nu putea avea cu produc torii care-i expediauăţ ă fructele, c ci coresponden a se f cea în bani lichizi,ă ţ ă singurul fel în care aveau rela ii, iar m tuşa Madou seţ ă ducea vara s -i vad . Birotteau o g si pe această ă ă ă negustoreas rustic printre saci de alune, de castane şi deă ă nuci.

— Bun ziua, scumpa mea domni , zise Birotteau cu ună ţă aer protector,

— Scumpa mea! zise ea. Da ce, b iatule, aşa de bine mă ă cunoşti şi aşa de mult i-am pl cut? Om fi mâncat dinţ ă acelaşi blid?

— Sunt negustor de articole de parfumerie şi, pedeasupra, ajutor de primar în arondismentul al doilea dinParis; aşa încât, ca magistrat şi consumator, am dreptul să

mi se vorbeasc pe alt ton.ă— Eu una m m rit când vreau, zise b rb toasa; laă ă ă ă

89



prim rie nu consum nimic, aşa c nu-i obosesc pe ajutoriiă ă de primari. Cât despre clientela mea, m adoreaz şi leă ă vorbesc cum am poft . Dac nu le place, n-au declt s seă ă ă duc aiurea.ă

— Iat efectele monopolului! murmur Birotteau.ă ă — Popol! e finu-meu! te pomeneşti c o fi f cut unaă ă boac n ; pentru el vi? dumneata, stimabile magistrat? ziseă ă ea înc lcându-şi vocea.ă

— Nu, am avut onoarea s - i spun c în calitate deă ţ ă consumator.

— Şi cum te cheam , dr gu ? Nu te-am mai v zută ă ţă ă pe-acilea.

— Cu tonul sta cred c - i vinzi alunele ieftin, ziseă ă ţ Birotteau, care îşi spuse numele şi îşi ar t îndeletnicirile.ă ă

— Ah! eşti faimosul Birotteau, cu nevasta a frumoas . Şiă cam câte alune dulci vrei, iubitule?

— Şase mii, pe cânt rite.ă— Mai mult nici n-am, zise negustoreasa, vorbind ca un

flaut r guşit. Ştiu c ai ceva de lucru cu m ritatul şi cuă ă ă

parfumatul fetelor, domnule drag ! S te ie Dumnezeu că ă ţ ă v d c degeaba nu stai! Auzi cât îi trebuie!ă ăO sa fii un muşteriu prima-ntâi şi-am s te scriu în inimaă

femeii la care in cel mai mult pe lume…ţ— Cine e?— P i, scumpa domni Madou.ă ţă— Cât cost alunele?ă— Pentru dumneata, coane, dou zeci şi cinci de franciă

suta, dac iei tot.ă— Dou zeci şi cinci de franci, zise Birotteau, vine o mieă

cinci sute de franci! Şi-o s -mi trebuiasc , poate, sute deă ă mii pe an!

— P i, uite şi dumneata ce marf , culeas pe alesele!ă ă ă zise ea, b gându-şi bra ul roşu într-un sac de alune mari. Şiă ţ nu-i niciuna g unoas , domnule drag . Ia gândeşte-te că ă ă ă

b canii, când ie amestec cu stafide şi migdale, cer ună ă franc şi dou zeci de bani pe juma de kil, şi un sfert din câteă

90



bag sunt seci. N-oi fi vrând s pierd din cost ca s - i facă ă ă ţ pl cere? De dr gu , eşti dr gu , da nici aşa! Dac - i trebuieă ă ţ ă ţ ă ţ aşa de multe, ne-nvoim cu dou zeci de franci, c nu şadeă ă frumos s laşi s plece un ajutor de primar, asta ar purtaă ă

nenoroc mirilor! Ia pune mâna şi pip ie ce mai marf , şiă ă grea! Nu trag nici cincizeci la juma de kil! Sunt pline-ochi,nici urm de vierme!ă

— Bine, trimite-mi vreo şase mii la dou mii de franci şiă pe termen de nou zeci de zile, în strada Faubourg-du-ă Temple, la fabrica mea, mâine dis-de-diminea ,ţă

— O s m gr besc ca o mireas . Hai noroc, domnuleă ă ă ă primar, şi nu fi sup rat. Da m rog frumos de bun tateaă ă ă ’mneatale, zise ea inându-se dup Birotteau în curte, f -miţ ă ă poli e cu termen de patruzeci de zile, c prea i-am l satţ ă ţ ă ieftin, e p cat s mai pierd şi la scont! C dac -i pe inimaă ă ă ă duioas a lui moş Gigonnet… ne suge sufletul cum trageă p ianjenul dintr-o musc .ă ă

— Bine, s fie pe cincizeci de zile. Dar o s cânt rimă ă ă câte cincizeci de kilograme, ca s nu se-ntâmpl s fie seci.ă ă ă

Altfel nu facem târgul.— Ah! Se pricepe, al dracului, zise coana Madou; nu-lpo i trage pe sfoar . De bun seam c derbedeii ia dinţ ă ă ă ă ă strada Lombards l-au înv at! Lupoii ia sunt to i o ap şi-ăţ ă ţ ăun p mânt, când e vorba s -i sfâşie pe bie iiă ă ţ mieluşei.

Mieluşica avea cinci picioare în l ime şi trei picioareă ţ împrejur; sem na cu un stâlp gros de piatr îmbr cat înă ă ă stamb v rgat şi f r betelie.ă ă ă ă ă

Cufundat în planurile lui, parfumierul medita, mergândde-a lungul str zii Saint-Honoré, la b t lia lui cu uleiulă ă ă Macassar; se gândea la etichete, la forma sticlelor, la t riaă dopurilor, la culoarea afişelor. Şi se mai spune c nu eă poezie în comer ! Newton n-a f cut mai multe calculeţ ă pentru celebrul s u binom decât Birotteau pentruă Esen a ţ comagen ,ă c ci Uleiul redevenise Esen ; Birotteau treceaă ţă

de la o expresie la alta f r s le cunoasc bine valoarea.ă ă ă ă Toate combina iile i se r suceau în cap, şi el lua aceastţ ă ă

91



activitate în gol drept talent. Fiind atât de preocupat, trecude strada Bourdonnais şi fu nevoit s se întoarc ,ă ă amintindu-şi de unchiul s u.ă

Claude-Joseph Pillerault, fost negustor de unelte de

câmp şi de gospod rie, cu firmaă La Clopotul de aur, eraunul din oamenii dintr-o bucat , demni de admira ie:ă ţ hainele şi apuc turile, inteligen a şi inima, limbajul şiă ţ gândirea, toate se îmbinau la el într-un mod armonios. Caunica rud a doamnei Birotteau, Pillerault concentraseă asupra ei şi a Césarinei toat afec iunea lui, dup ce îşiă ţ ă pierduse, în cursul carierei comerciale, nevasta şi fiul, iarapoi un copil adoptiv, fiul buc t resei sale. Aceste pierderiă ă dureroase îl aruncaser într-un stoicism creştin, o doctrină ă care-i însufle ea via a şi-i colora ultimii ani cu o nuanţ ţ ţă cald şi rece în acelaşi timp, ca apusurile de soare iarna.ă Capul s u slab şi br zdat, aspru şi colorat în tonuri deă ă galben-închis şi de cenuşiu „armonios topite laolaltă sem n mult cu cel pe care pictorii îl fac Timpului, dar eraă ă mai umanizat: c ci obiceiurile vie ii negustoreştiă ţ

micşoraser la el caracterul monumental şi rebarbativă exagerat de pictori, de sculptori şi de fabrican ii deţ pendule. De statur mijlocie, Pillerault era mai degrabă ă îndesat decât gras; natura îl croise pentru munc şi viaă ţă lung , lat în spete şi cu oase solide. Avea o fire rece,ă aparent nep s toare, dar nu era insensibil. Nu preaă ă expansiv dac te luai dup atitudinea lui calm şi dup fa aă ă ă ă ţ lui imobil , Pillerault avea totuşi o sensibilitate interioar ,ă ă f r fraze, nici emfaze. Ochii lui, cu lumina verde punctată ă ă cu negru, erau de o luciditate neclintit . Fruntea, br zdată ă ă de linii drepte şi îng lbenit de timp, era îngust , strâns şiă ă ă ă osoas , încununat de un p r argintiu, tuns scurt şi camă ă ă lânos. Gura fin ar ta prevederea, nu zgârcenia. Vioiciuneaă ă ochilor v dea o via cump tat , în sfârşit, cinstea,ă ţă ă ă sentimentul datoriei, o modestie adev rat îi formau un felă ă

de aureol , dând figurii sale relieful unei s n t i depline.ă ă ă ăţ Timp de şaizeci de ani, dusese via a grea şi sobr a unuiţ ă

92



om care munceşte dârz. Povestea lui i sem na cu cea a luiă César, afar de noroacele acestuia. Fusese vânz tor până ă ă la treizeci de ani; îşi b gase banii agonisi i în pr v lie peă ţ ă ă vremea când César cump ra cu ai lui rente; în sfârşit,ă

trecuse şi el prin legea maximumului; târn coapele şiă obiectele de fier îi fuseser rechizi ionate, caracterul s uă ţ ă în elept şi rezervat, sim ul prevederii şi chibzuinţ ţ ţă influen aserţ ă felul lui de a lucra. Majoritatea afacerilor le încheiase pe cuvânt şi rareori avusese greut i. Ştiind săţ ă observe, ca to i oamenii meditativi, studia oamenii,ţ l sându-i s vorbeasc ; aşa se f cea c de multe ori refuzaă ă ă ă ă s încheie târguri avantajoase, pe care le preluau veciniiă s i, iar aceştia regretau mai târziu şi-şi spuneau că ă Pillerault ştie s -i miroas pe potlogari. Prefera câştiguriă ă mici, dar sigure, declt lovituri îndr zne e unde sunt puse înă ţ joc sume mari. Avea în pr v lie pl ci de c min, gr tare,ă ă ă ă ă garnituri ieftine de sob , cazane de font sau de fier,ă ă târn coape şi tot ce-i trebuie ranului. Aceast branş ,ă ţă ă ă destul de ingrat , cerea o toarte mare munc mecanic .ă ă ă

Câştigul nu era pe m sura trudei, c ci r mânea pu in de peă ă ă ţ urma acestor m rfuri grele, greu de mânuit şi deă înmagazinat. Multe l zi b tuse el în cuie, multe leă ă împachetase şi le despachetase, multe transporturi luase înprimire. Nicio avere n-a fost vreodat mai demn câştigat ,ă ă nici mai îndrept it , nici mai demn de respect ca a sa.ăţ ă ă Niciodat nu înşelase, niciodat nu alergase dup chilipir, înă ă ă ultimii ani îl vedeai fumându-şi pipa în pragul pr v liei,ă ă privind la trec tori şi supraveghind munca vânz torilor. Înă ă 1814, când s-a retras, averea lui consta din şaptezeci demii de franci plasa i în rente de stat, care-i aduceau unţ venit de cinci mii şi câteva sute de franci, precum şi dinpatruzeci de mii de franci pl tibili în cinci ani f r dobând ,ă ă ă ă valoarea pr v liei sale pe care o vânduse unuia dină ă vânz tori. Timp de treizeci de ani f cuse afaceri de o sută ă ă

de mii de franci anual şi câştigase şapte la sut din această ă sum , iar jum tate din câştig îi trebuise ca s tr iasc .ă ă ă ă ă

93



Acesta a fost bilan ul s u, Vecinii nu-l invidiau pentruţ ă aceast mediocritate şi îi l udau în elepciunea f r ş-oă ă ţ ă ă în eleag . În locul unde strada Monnaie face col cu stradaţ ă ţ Saint-Honoré se afl cafeneaua David, unde câ iva b trâniă ţ ă

negustori, ca Pillerault, veneau seara s -şi bea cafeaua.ă Acolo, de câteva ori, adoptarea fiului buc t resei fuseseă ă subiect de glume, dar din cele care se fac cu un omrespectat, c ci negustorul inspira o stim respectuoas f ră ă ă ă ă s umble dup ea: a lui proprie îi era de ajuns. De aceea,ă ă când Pillerault îl pierdu pe bietul tân r, mai mult de două ă sute de persoane urmar dricul şi merser pân la cimitir.ă ă ă Pillerault avu în momentul acela o purtare eroic . Durereaă lui, re inut , cum e durerea tuturor oamenilor cu t rie deţ ă ă caracter, m ri simpatia cartierului pentru cest omă detreab , eă xpresie care se pronun a, când era vorba deţ Pillerault, cu un accent care îi extindea în elesul şi îlţ înnobila.

Cump tarea lui Claude Pillerault devenise obişnuin ,ă ţă aşa încât nu se putu împ ca cu pl cerile unei vie i inactiveă ă ţ

în momentul când, p r sind comer ul, intr în aceaă ă ţ ă perioad de odihn care-l d râm pe burghezul parizian; îşiă ă ă ă continu felul de via şi-şi învior b trâne ea prină ţă ă ă ţ convingerile sale politice, care, trebuie s-o spunem, erau deextrem sting . Pillerault f cea parte dintre acei muncitoriă ă ă pe care revolu ia îi adusese în rândurile burgheziei. Singuraţ pat a caracterului s u era importan a pe care o d deaă ă ţ ă acestei cuceriri; inea la drepturile, la libertatea, la roadeleţ revolu iei; credea c bun starea adus de ea şi t ria eiţ ă ă ă ă politic erau compromise de iezui i, de a c ror putereă ţ ă secret vorbeau liberalii, c aceste cuceriri erauă ă amenin ate prin ideile pe careţ Le Constitutionnel le atribuiafratelui regelui. Era, de altfel, consecvent cu via a şi cuţ ideile sale; nu era nimic meschin în politica sa, nu-şi înjuraadversarii, se ferea de curteni, credea în virtu ileţ

republicane; şi-l închipuia pe Manuel lipsit de orice exces,pe generalul Foy om mare, pe Casimir-Perier f r ambi ii,ă ă ţ

94



pe Lafayette un profet politic, pe Courier om cumsecade. Însfârşit, avea o seam de nobile himere. Acest falnic b trână ă ducea o via de familie, mergând la Ragoni şi la nepoataţă sa, la judec torul Popinot, la Joseph Lebas şi la so ii Matifat.ă ţ

Pentru el, n-avea nevoie de mai mult de o mie cinci sute defranci pe an. Restul veniturilor îl folosea pentru binefacerisau pentru cadouri nepo ic i; pe prieteni îi trata de patruţ ă ori pe an, oferindu-le câte o mas la restaurantul Roland, înă strada Hasard, de unde-i ducea apoi la teatru. Juca rolulacelor burlaci b trâni prin care femeile m ritate îşi satisfacă ă toate capriciile: o excursie la ar , o sear la Oper , o ieşireţ ă ă ă la Montagnes-Beaujon. Pillerault era fericit c poate faceă pl cere altora şi se bucura de bucuria lor. Dup ce-şiă ă vânduse pr v lia, nevrând s plece din cartierul unde deă ă ă deprinsese s tr iasc , închiriase într-o cas veche dină ă ă ă strada Bourdonnais un mic apartament cu trei camere laetajul al patrulea.

Dup cum apuc turile lui Molineux se citeau în mobilaă ă lui ciudat , tot astfel, via a curat şi simpl a lui Pilleraultă ţ ă ă

era dezv luit prin aranjamentul apartamentului s u,ă ă ă compus dintr-o anticamer , un salon şi o camer deă ă culcare, adev rat chilie de c lug r, doar ceva mai mare.ă ă ă ă Anticamera, cu pardoseala de c r mid cernit , nu aveaă ă ă ă decât o fereastr împodobit cu perdele de percal cuă ă borduri roşii şi scaune de mahon acoperite cu o stof roşieă intuit în cuie aurii; pere ii erau tapeta i cu o hârtie verzuieţ ă ţ ţ

şi orna i cuţ Jur mântul americanilor,ă cu portretul luiBonaparte, ca prim-consul, şi cu B t lia de la Austerlitz.ă ă Salonul, aranjat desigur de tapi er, avea mobile galbeneţ înflorate, un covor, o garnitur de c min de bronz neaurit,ă ă un paravan pictat, o consol cu un vas de flori sub clopot şiă o mas rotund cu fa de mas pluşat pe care se afla ună ă ţă ă ă serviciu de lichior. Faptul c toate erau noi în aceast odaieă ă v dea l murit concesia fa de ce se cade f cut deă ă ţă ă ă

b trânul negustor, care nu prea avea musafiri. În iatacul lui,ă simplu ca ai unui c lug r sau al unui soldat b trân, oameniă ă ă

95



care pre uiesc cel mai mult via a, un crucifix cuţ ţ agheasmatar, aşezat deasupra patului, atr gea privirile.ă Aceast profesiune de credin la un republican, stoic eraă ţă profund mişc toare. O femeie b trân venea s -i facă ă ă ă ă

cur enie, dar respectul lui pentru femei era atât de mare,ăţ încât n-o l sa s -i v csuiasc înc l mintea; era abonat laă ă ă ă ă ţă un v csuitor care i-o cur a regalat. Costumul lui era simpluă ăţ şi neschimbat. Purta de obicei redingot şi pantaloni deă postav albastru, vest de pânz colorat , cravat alb şiă ă ă ă ă pantofi cu ghetre; io zilele de s rb toare îşi punea un fracă ă cu nasturi de metal. Se scula, prânzea, ieşea, cina, seducea în vizit şi se întorcea acas la ore foarte exacte,ă ă c ci regularitatea obiceiurilor aduce s n tate şi via lung .ă ă ă ţă ă Nu era niciodat vorba de politic între César, so ii Ragon,ă ă ţ abatele Loraux şi el, c ci oamenii din cercul lui seă cunoşteau prea bine ca s mai fac prozelitism. Ca şiă ă nepotul s u, ca şi so ii Ragon, avea mare încredere înă ţ Roguin. Pentru el, un notar din Paris era o fiin venerabil ,ţă ă o întruchipare a cinstei. În afacerea cu terenurile, Pillerault

analizase situa ia, ceea ce explica îndr zneala cu careţ ă César comb tuse presim irile so iei sale.ă ţ ţParfumierul urc cele şaptezeci şi opt de trepte careă

duceau la mica uş cafenie a apartamentului unchiului s u,ă ă gândindu-se c b trânul trebuie s fie foarte robust pentruă ă ă a le urca mereu f r s se plâng . G si redingota şiă ă ă ă ă pantalonii aşeza i afar pe un cuier; doamna Vailiant periaţ ă şi cur a hainele, în timp ce b lanul filosof, îmbr cat într-unăţ ă ă halat de molton cenuşiu, lua masa la gura sobei, citinddezbaterile parlamentare în Le Constitutionnel sau, cum îizice acum, Journal du Commerce.

— Unchiule, zise César, afacerea s-a încheiat, se facactele. Dar mai e timp s ne retragem dac dumneata aiă ă ceva temeri sau p reri de r u.ă ă

— De ce s m retrag? Afacerea e bun , dar va da târziuă ă ă

beneficii, ca toate afacerile sigure. Cei cincizeci de mii defranci ai mei sunt la banc , ieri am încasat ultimii cinci miiă

96



de franci din pr v lie. Cât despre so ii Ragon, ei îşi pun laă ă ţ b taie toat averea.ă ă

— Dar atunci cu ce tr iesc?ă— N-ai nicio grij , tr iesc ei.ă ă

— Unchiule, am în eles, zise Birotteau foarte mişcat,ţ strângând mâinile batonului auster.— Cum se face afacerea? întreb brusc Pillerault.ă— Eu iau trei optimi, dumneata şi Ragonii o optime; vă

trec debitori pe registrele mele pân ce se hot r şteă ă ă chestiunea actelor de autentificat.

— Bine! Mai b iete, da tu trebuie s fii foarte bogat caă ă s bagi aici trei sute de mii de franci! Nu rişti cam mult înă afara nego ului t u? N-o s sufere din cauza asta? În fine,ţ ă ă te priveşte. Dac ai vreo încurc tur , cum rentele au ajunsă ă ă la optzeci, aş putea vinde de dou mii de franci din celeă consolidate. Dar bag de seam , b iete: dac recurgi laă ă ă ă mine, te atingi de averea fiicei tale.

— Unchiule, ce simplu spui dumneata cele mai frumoaselucruri! Mi-ai r scolit inima.ă

— Mie mi-a r scolit-o mai tare generalul Foy, adineauri!ă Da, da, încheie afacerea: terenurile nu zboar , o s ne revieă ă la jum tate de pre ; chiar de-ar fi s aştept m şase ani, totă ţ ă ă o s avem ceva dobânzi închiriindu-le pentru şantiere, aşaă c nu putem pierde nimic. Un singur ghinion ar fi, dar eă imposibil. N-o s fug Roguin cu banii noştri…ă ă

— De asta tocmai îmi vorbea nevast -mea ast -noapte;ă ă ea se teme…

— Auzi vorb , s fug Roguin cu banii noştri, ziseă ă ă Pillerault râzând. Şi pentru ce?

— Ea zice c -i miroase nasul şi, ca to i b rba ii la careă ţ ă ţ nu se uit femeile, moare dup …ă ă

Zâmbind cu neîncredere, Pillerault rupse o hârtiuţă dintr-un carnet, scrise suma şi semn :ă

— Iat pentru banc un bon de o sut de mii de franci,ă ă ă

partea Ragonilor şi a mea. Bie ii oameni au trebuit s -iţ ă vând haimanalei tale de du Tillet cele cincisprezece ac iuniă ţ

97



Wortschin ale lor ca s completeze suma. i se strângeă Ţ inima când vezi oameni de treab în necaz. Şi oameni aşaă de demni, de nobili, floarea vechii burghezii! Fratele lor,Popinot, judec torul, nu ştie nimic, se ascund de el ca să ă

nu-l stârneasc în milosteniile lui. Oameni care au muncit,ă ca şi mine, treizeci de anişori…— Dea domnul ca Uleiul comagen s aib succes!ă ă

exclam Birotteau. Aş fi de dou ori fericit. R mâi cu bine,ă ă ă unchiule; vii duminic s iei masa cu noi; vin şi Ragonii,ă ă Roguin şi domnul Claparon, c ci semn m cu to ii poimâine;ă ă ţ mâine e vineri şi nu vreau s închei afac…ă

— Ai c zut în asemenea supersti ii?ă ţ— Unchiule, nu voi crede niciodat c ziua în care fiulă ă

Domnului a fost ucis de oameni este o zi norocoas . Şi deă 21 ianuarie se-ntrerup afacerile.

— Pe duminic , zise brusc Pillerault.ă„Dac n-ar avea opiniile politice pe care le are, îşi spuseă

Birotteau, coborând pe scar , unchiu-meu n-ar aveaă pereche în lume. De ce s-o fi inând de politic ? Ar fi aşa deţ ă

liniştit dac nu s-ar gândi la asta! Înc p ânarea luiă ă ăţ dovedeşte c nu exist om perfect”.ă ă— S-a şi f cut ceasul trei, zise César întorcându-seă

acas .ă— Domnule, a i luat valorile astea? îl întreb Célestinţ ă

ar tându-i poli ele negustorului de umbrele.ă ţ— Da, cu şase la sut , f r comision. Nevast ,ă ă ă ă

preg teşte-mi hainele, m duc la domnul Vauquelin, ştii deă ă ce. Nu uita cravata alb .ă

Birotteau d du câteva ordine vânz torilor; nu-l v zu peă ă ă Popinot, ghici c viitorul s u asociat se îmbrac , apoi seă ă ă urc repede în camera lui, unde g siă ă Sfânta Fecioar ă dinDresda, superb înr mat , aşa cum comandase el.ă ă

— Ei, nu-i dr gu ? îi spuse el fiicei sale.ă ţă— Tat , spune c -i frumoas ; altfel râde lumea de tine.ă ă ă

— Ia te uit cum îl ceart fata pe tat -s u!… Ei bine,ă ă ă ă dac -i dup gustul meu, îmi place mai mult Heroă ă şi

98



Leandru. Sfânta Fecioar e uă n subiect religios care merge într-o capel ; dar Heroă şi Leandru, ah! am s -l cump r, c ciă ă ă flaconul de ulei mi-a dat idei…

— Tat , nu te în eleg.ă ţ

— Virginie, o birj ! strig César cu voce r sun toareă ă ă ă dup ce se b rbieri şi când timidul Popinot ap ru, ferindu-ă ă ăse s şchioapete, din cauza Césarinei.ă

Îndr gostitul nu b gase înc de seam c infirmitatea luiă ă ă ă ă nu mai exista pentru iubita lui. Dovad încânt toare deă ă dragoste pe care numai, cei n p stui i de soart cu vreună ă ţ ă defect corporal o pot cunoaşte.

— Domnule, zise el, presa poate s func ioneze chiar deă ţ mâine.

— Da ce ai, Popinot? întreb César, v zându-l roşind peă ă Anselme.

— Sunt bucuros, domnule, c am g sit o pr v lie, cuă ă ă ă odaie în dos, buc t rie, camere deasupra şi magazii, laă ă pre ul de o mie dou sute de franci pe an, în strada Cinq-ţ ăDiamants.

— Trebuie s ob inem un contract pe optsprezece ani,ă ţ zise Birotteau. Dar haidem la domnul Vauquelin, vorbim noipe drum.

Cesar şi Popinot se urcar în birj în fa a vânz toriloră ă ţ ă uimi i de aceste g teli exorbitante şi de tr suraţ ă ă neobişnuita, habar n-aveau de marile planuri ale st pânuluiă Reginei trandafirilor.

— Vom afla acum adev rul asupra alunelor, ziseă parfumierul.

— Asupra alunelor? întreb Popinot.ă— Acuma cunoşti secretul. Popinot, zise parfumierul, am

sc pat cuvântulă alun ,ă aici e taina. Uleiul de alune estesingurul care are ac iune asupra p rului; la asta nu s-aţ ă gândit nicio cas de parfumerie. V zând gravuraă ă Hero şiLeandru, mi-am spus: Dac cei vechi întrebuin au atâta uleiă ţ

pentru p rul lor înseamn c ştiau ei ceva; c ci cei vechiă ă ă ă sunt cei vechi! Cu toate preten iile moderne, eu sunt deţ

99



p rerea lui Boileau asupra anticilor. De aici am plecat ca să ă ajung la uleiul de alune, datorit tân rului Bianchon,ă ă student în medicin , ruda ta; el mi-a spus c la facultateă ă colegii lui întrebuin eaz uleiul de alune pentru a activaţ ă

creşterea must ilor şi a favori ilor. Nu ne mai lipseşteăţ ţ decât aprobarea ilustrului domn Vauquelin. Dac neă lumineaz el, publicul nu va fi înşelat. Adineauri eram înă Hale, la o negustoreas de alune, ca s cump r materiaă ă ă prim ; peste un moment voi fi la unul din cei mai mariă savan i ai Fran ei, ca s aflu ce se poate scoate din ea.ţ ţ ă Proverbele au dreptate: extremele se ating. Vezi, b iete,ă comer ul este un intermediar între produsele vegetale şiţ ştiin . Angelique Madou recolteaz , domnul Vauquelinţă ă extrage, şi noi vindem esen a. Alunele valoreaz un franc şiţ ă dou zeci de bani jum tate de kilogram, domnul Vauquelină ă le va însuti valoarea, iar noi vom servi poate omenirea, c ciă dac vanitatea provoac mari fr mânt ri omului, atunci ună ă ă ă cosmetic bun e o binefacere.

Admira ia religioas cu care Popinot îl asculta pe tat lţ ă ă

Césarinei stimul elocin a lui Birotteau, care-şi permiseă ţ frazele cele mai aiuristice pc care le poate inventa unburghez.

Intrând în strada unde locuia Vauquelin, spuse:— S fii respectuos, Anselme, c ci vom p trunde înă ă ă

sanctuarul ştiin ei. S puiţ ă Sfânta Fecioar ă la vedere, dardiscret, pe un scaun, în sufragerie. Numai de nu m-aş încurca în ce am de spus! exclam Birotteau cu naivitate.ă Omul sta are un efect chimic asupra mea, Popinot, voceaă lui îmi aprinde m runtaiele şi-mi provoac pân şi crampe.ă ă ă Este binef c torul meu, şi peste câteva clipe, Anselme, vaă ă fi al t u.ă

Aceste cuvinte îl înghe ar pe Popinot, care-şi mişcţ ă ă picioarele ca şi când ar fi mers. Pe ou şi privi îngrijorată zidurile. Domnul Vauquelin era în cabinetul s u cândă

Birotteau îi fu anun at. Academicianul ştia c parfumierul eţ ă ajutor de primar şi foarte bine v zut, şi îl primi.ă

100



— Vas zic nu m ui i în m rirea dumitale? ziseă ă ă ţ ă savantul; dar de la chimist la parfumier nu-i decât un pas.

— Vai! domnule, de la geniul dumneavoastr laă simplitatea unui biet om ca mine e o imensitate.

Dumneavoastr v datorez ceea ce numi i m rirea mea, şiă ă ţ ă lucrul sta n-am s -l uit nici pe lumea asta, nici peă ă cealalt …ă

— Oh! Pe cealalt se zice c vom fi to i egali, regi şiă ă ţ cârpaci, laolalt .ă

— Adic regii şi cârpacii care se vor fi purtat creştineşte,ă observ Birotteau.ă

— E fiul dumitale? întreb Vauquelin privindu-l peă tân rul Popinot, care era n ucit c nu vede nimică ă ă extraordinar în cabinetul unde credea c va g si lucruriă ă monstruoase, maşini uriaşe, metale zbur toare, substan eă ţ însufle ite.ţ

— Nu, domnule, e un tân r la care in şi care vine să ţ ă implore marea dumneavoastr bun tate, egal cu talentulă ă ă pe care-l ave i; nu e ea nem rginit ? zise el pe un ton plinţ ă ă

de subîn elesuri. Venim s v consult m a doua oar , dupţ ă ă ă ă ă şaisprezece ani, asupra unei chestiuni importante în caresunt ignorant ca un parfumier.

— Despre ce e vorba?— Ştiu c v consacra i veghile analizei p rului! înă ă ţ ă

vreme ce v gândea i la p r pentru glorie, eu m gândeamă ţ ă ă la el pentru nego .ţ

— Drag domnule Birotteau, ce dori i de la mine?ă ţ analiza p rului?ă

Şi lu o hârtiu .ă ţă— Voi prezenta la Academia de ştiin e un memoriuţ

asupra acestui subiect. P rul e format dintr-o cantitateă destul de mare de mucus, dintr-o cantitate mic de ulei alb,ă din mult ulei negru-verzui, din fier, din câ iva atomi de oxid,ţ din mangan, din fosfat de calciu, dintr-o cantitate foarte

mic de carbonat de calciu, din siliciu şi din mult sulf.ă Propor iile diferite ale acestor materii dau culorile diferiteţ

101



ale p rului. Astfel, p rul roşu con ine mult mai mult uleiă ă ţ negru-verzui.

Cesar şi Popinot c scau nişte ochi caraghios de mari.ă— Nou lucruri! exclam Birotteau. Cum aşa? într-un firă ă

de p r se g sesc metale şi uleiuri? Dac nu mi-a i spuneă ă ă ţ asta dumneavoastr , un om pe care-l venerez, n-aş puteaă crede. Extraordinar!… Mare-i Dumnezeu, domnuleVauquelin.

— Firul de p r este produs de un organ folicular, reluă ă chimistul, un fel de buzunar deschis la cele două extremit i ale sale: printr-una e legat de nervi şi de vaseleăţ sangvine, iar prin cealalt iese firul de p r. Dup unii dintreă ă ă savan ii noştri confra i, şi printre ei şi domnul de Biainville,ţ ţ firul de p r ar fi o parte moart expulzat din acest buzunară ă ă sau cript , care-i plin de o materie c rnoas .ă ă ă

— Cum s-ar zice, un fel de be e de sudoare, exclamţ ă Popinot, c ruia parfumierul îi d du una cu piciorul în c lcii.ă ă ă

Vauquelin zâmbi de imaginea lui Popinot.– E deştept, nu? zise atunci César privindu-l pe Popinot.

Dac p rul e n scut mort, atunci, domnule, e imposibil s -lă ă ă ă facem s tr iasc , suntem pierdu i! Prospectul devineă ă ă ţ absurd; nu şti i ce curios e publicul, nu po i s vii şi s -iţ ţ ă ă spui…

— C are gunoi pe cap, zise Popinot, ca s -l mai fac să ă ă ă râd pe Vauquelin.ă

— Un cimitir Père-Lachaise capilar, îi r spunse chimistulă continuând gluma.

— Şi eu care-am cump rat alunele! exclam Birotteau,ă ă sensibil la pierderea comercial . Dar atunci de ce vândă unii…

— Linişteşte-te, zise Vauquelin zâmbind; v d c e vorbaă ă de un secret pentru a împiedica p rul s cad sau să ă ă ă albeasc . S v spun p rerea mea în chestiune dup toateă ă ă ă ă cercet rile pe care le-am f cut.ă ă

Aici Popinot ciuli urechile ca un iepure speriat.— Decolorarea acestei substan e, moarte sau vii, esteţ

102



produs dup mine, de întreruperea secre iei materiiloră ă ţ colorante, ceea ce ar explica de ce, în rile cu clim rece,ţă ă p rul animalelor cu blan frumoas p leşte şi albeşte înă ă ă ă timpul iernii.

— Auzi. Popinot?— Este evident, relu Vauquelin, c alterarea p rului seă ă ă datoreşte schimb rilor care au loc în temperaturaă ambiant …ă

— Ambiant , Popinot… ine minte, ine minte! strigă ţ ţ ă César,

— Da, zise Vauquelin, frigului şi c ldurii alternative sauă unor fenomene interioare care produc aceiaşi efect. Astfel,e probabil c migrenele şi afec iunile cefalalgice absorb,ă ţ risipesc sau deplaseaz fluidele generatoare. Interiorul îiă priveşte pe medici, iar pentru exterior s intre în ac iuneă ţ cosmeticele dumneavoastr .ă

— Vai, domnule, zise Birotteau, îmi reda i via a. Eu m-ţ ţam gândit s vând ulei de alune, zicându-mi c cei vechiă ă întrebuin au ulei pentru parul lor, c cei vechi sunt ceiţ ă

vechi, în asta sunt de p rerea lui Boileau. Pentru ce seă ungeau atle ii?ţ— Uleiul de m sline e tot atât de bun ca şi uleiul deă

alune, zise Vauquelin, care nu-l asculta pe Birotteau. Oriceulei e bun pentru a feri bulbul de influen a d un toareţ ă ă substan elor pe care le elaboreaz , am zice le dizolv , dacţ ă ă ă ar fi vorba de chimie. Dar poate c ai dreptate; uleiul deă alune con ine, mi-a spus Dupuytren, un stimulent. Voiţ încerca s aflu diferen ele care exist între toate felurile deă ţ ă ulei; de jir, de r pit , de m sline, de nuciă ă ă et caetera.

— Vas zic nu m-am înşelat, zise triumf tor Birotteau,ă ă ă m-am întâlnit în p reri cu un om mare. Am dat gataă Macassarul! Macassarul este, domnule, un cosmeticdistribuit, adic vândut, şi vândut scump, pentru face să ă creasc p rul.ă ă

— Drag domnule Birotteau, zise Vauquelin, dină Macassar n-au fost aduse în Europa nici dou drame deă

103



ulei. Uleiul Macassar n-are nici cea mai mic ac iune asupraă ţ p rului: dar malaezele îl cump r pe pre foarte mareă ă ă ţ crezând c conserv p rul, f r a şti c tot atât de bun ca şiă ă ă ă ă ă uleiul de balen . Nicio putere, nici chimic , nici divin …ă ă ă

— Oh! divin … nu spune i asta, domnule Vauquelin.ă ţ— Dar, drag domnule, prima lege urmat de Dumnezeuă ă este de a fi consecvent cu el însuşi: f r unitate, nu eă ă putere…

— Ah! dac pune i aşa chestiunea…ă ţ— Nicio putere, aşadar, nu poate face s le crească ă

p rul cheilor, aşa dup cum nu poate fi vopsit niciodat f ră ă ă ă ă pericol p rul roşu sau alb; dar, recomandând întrebuin areaă ţ uleiului, nu vei comite nicio greşeal , nu vei spune nicioă minciun , s-ar putea ca celor care îi vor folosi s nu le maiă ă cad p rul.ă ă

— Crede i c Academia regal de ştiin e ar aproba?…ţ ă ă ţ— Oh! aici nu e vorba de nicio descoperire zise

Vauquelin. De altfel, şarlatanii au abuzat aşa de mult denumele Academiei, încât nu i-ar servi la mare lucru.ţ

Conştiin a mea refuz s considere uleiul de alune ca oţ ă ă minune.— Care ar fi cel mai bun mod de a-l extrage: prin

fierbere sau prin presare? întreb Birotteau.ă— Prin presare între dou pl ci calde, uleiul va fi maiă ă

abundent; dar cel ob inut prin presarea între dou pl ci reciţ ă ă va fi de calitate mai bun . Trebuie aplicat, zise Vauquelină cu bun voin , chiar pe piele, nu pe p r; altfel n-are niciună ţă ă efect.

— ine bine minte asta, Popinot, zise Birotteau cu unŢ entuziasm care-i aprindea fa a. Ave i în fa aţ ţ ţ dumneavoastr , domnule, un tân r cate va socoti ziua deă ă azi printre cele mai frumoase ale vie ii sale. V cunoştea şiţ ă v venera înainte de a v fi v zut, Ah! e deseori vorba deă ă ă dumneavoastr la mine acas , c ci numele care se află ă ă ă

veşnic în inim vine des pe buze. So ia mea, fiica mea şi cuă ţ mine în l m în fiecare zi rug ciuni pentru dumneavoastr ,ă ţă ă ă

104



aşa cum se cade pentru un binef c tor.ă ă— E prea mult pentru prea pu in, zise Vauquelin,ţ

stânjenit de recunoştin a flecar a parfumierului.ţ ă— Ne, ne, ne! f cu Birotteau, nu ne pute i împiedic să ţ ă ă

v iubim, c ci de primit nu vre i s primi i nimic de la mine.ă ă ţ ă ţ Sunte i ca soarele, r spândi i lumina, şi cei pe care-iţ ă ţ lumina i nu v pot da nimic în schimb.ţ ă

Savantul zimbi şi se ridic , iar parfumierul şi Popinot seă ridicar de asemenea.ă

— Uit -te, Anselme, uit -te bine la acest cabinet. Îi da iă ă ţ voie, domnule? C ci poate n-o s mai vin pe-aici, timpulă ă ă dumneavoastr fiind atât de pre ios.ă ţ

— Ei, dar afacerile cum merg? îl întreb Vauquelin peă Birotteau; fiindc , la urma urmei, amândoi apar inemă ţ nego ului…ţ

— Destul de bine, domnule, zise Birotteau retr gându-seă spre sufragerie, unde Vanquelin îl urm . Dar trebuiescă sume mari pentru a lansa acest ulei sub numele de Esen ţă comagen …ă

— Esen a ţ şi comagenă sunt dou cuvinte care nu mergă împreun . Boteaz cosmeticulă ă Uleul lui Birotteau. Iar dacă nu vrei s - i pui numele în eviden , ia alt nume… Ei, dar iaă ţ ţă te uită Sfânta Fecioar dină Dresda… Ah! domnule Birotteau,v d c vrei c ne cert m.ă ă ă ă

— Domnule Vauquelin, zise parfumierul apucând mâinilechimistului, aceast pies rar nu are pre decât prină ă ă ţ persisten a cu care am c utat-o; a trebuit s scotocimţ ă ă Germania întreag ca s-o g sim, pe hârtie chinezeasc şi înă ă ă prima form : ştiam c o dori i, dar ca ocupa iileă ă ţ ţ dumneavoastr nu v permit s v-o procura i, aşa c m-amă ă ă ţ ă f cut voiajorul dumneavoastr . Fi i bun şi primi i nu o biată ă ţ ţ ă gravur , ci aten ia, grija, c ut rile şi demersurile careă ţ ă ă dovedesc un devotament absolut. Aş fi vrut s dori iă ţ niscaiva substan e de c utat în fundul pr p stiilor, şi eu sţ ă ă ă ă

vin s v spun: „Iat -le!” Nu m refuza i. Cum s v gândi iă ă ă ă ţ ă ă ţ altfel la noi? L sa i-ne s fim sub ochii dumneavoastr : eu,ă ţ ă ă

105



nevast -mea, fiica mea şi ginerele pe care-l voi avea: O să ă v spune i privindă ţ Sfânta Fecioar : „Exist oameni deă ă isprav care se gândesc la mine”.ă

— Primesc, zise Vauquelin.

Popinot şi Birotteau îşi şterser ochii, atât de mişca iă ţ fur de accentul de bun tate cu care academicianul rostiă ă acest cuvânt.

— A i vrea s merge i şi mai departe cu bun tatea? ziseţ ă ţ ă parfumierul.

— În ce fel?— Adun câ iva prieteni…ţSe s lt pe c lcâie, luându-şi totuşi un aer umil.ă ă ă— …atât pentru a cinsti eliberarea teritoriului, cât şi

pentru a s rb tori decorarea mea cu Legiunea de Onoare…ă ă— Ah! zise Vauquelin mirat,.— Poate c am meritat aceast neasem nat şi regală ă ă ă ă

favoare, îndeplinindu-mi func ia la tribunalul comercial şiţ luptând pentru Bourboni pe treptele de la Saint-Roch, la 13vandemiar, când am fost r nit de Napoleon… So ia mea dă ţ ă

un bal, duminic , peste dou zeci de zile; veni i şiă ă ţ dumneavoastr , domnule. Face i-ne cinstea s lua i masaă ţ ă ţ cu noi în ziua aceea. Pentru mine, asta ar însemna s fiuă decorat a doua oar . Am s v scriu cu mult înainte.ă ă ă

— Bine, fie, zise Vauquelin.— Îmi creşte inima de bucurie, exclam parfumierulă

când se afl în strad . O s vin în casa mea. Tare mi-eă ă ă ă team c-am uitat ce a spus despre p r; tu ii minte,ă ă ţ Popinot?

— Da, domnule, şi peste dou zeci de ani o s -miă ă amintesc.

— Ce om mare! ce privire şi ce p trundere! ziseă Birotteau. Ah! nu i-a trebuit mult; dintr-o dat ne-a ghicită gândurile şi ne-a dat mijloacele de a nimici uleiul Macassar.Aşa, vas zic , nimic nu poate face s creasc p rul, eşti ună ă ă ă ă

mincinos, Macassarule! Popinot, am pus mâna pe-o avere.Aşadar, mâine, la şapte diminea a, suntem la fabric ,ţ ă

106



primim alunele şi facem ulei. C ci, oricât ar spune el că ă orice ulei e bun, suntem pierdu i dac publicul ar şti asta.ţ ă Dac uleiul nostru n-ar con ine ceva alune şi parfum, sub ceă ţ pretext am putea vinde patru uncii cu trei sau patru franci?

— Ve i fi decorat, domnule, zise Popinot. Ce glorieţ pentru…— Pentru comer , nu-i aşa, b iete?ţ ăAerul triumf tor a lui César Birotteau, sigur cum era deă

avere, fu observat de vânz torii s i, care-şi f cur semneă ă ă ă intre ei, c ci drumul cu birja şi inuta casierului şi aă ţ patronului le aprinseser închipuirea. Satisfac ia reciproc aă ţ ă lui César şi Anselme, tr dat prin privirile pe care şi leă ă aruncau diplomatic, expresia plin de speran cu careă ţă Popinot se uit de dou ori la Césarine anun au ună ă ţ eveniment grav şi confirmau ipotezele vânz torilor. În via aă ţ lor veşnic ocupat şi aproape m n stireasc , cele mai miciă ă ă ă întâmpl ri c p tau importan a pe care o d un întemni ată ă ă ţ ă ţ celor ce se petrec în temni a sa. Atitudinea doamnei César,ţ care r spundea privirilor olimpiene ale so ului ei prin aereă ţ

de îndoial , vestea o nou ac iune, c ci altfel doamnaă ă ţ ă César, pe care o bucurau succesele vânz rii în detaliu, ar fiă fost mul umit , în ziua aceea, în mod neobişnuit, încas rileţ ă ă se urcaser la şase mii de franci: clien ii achitaser câtevaă ţ ă conturi întârziate.

Sufrageria şi buc t ria care primea lumina de la oă ă curticic şi era desp r it de sufragerie printr-un coridor înă ă ţ ă care d dea scara amenajat într-un col al od ii din dosulă ă ţ ă magazinului, se aflau la mezanin, unde era alt dată ă apartamentul lui César şi al Constancei; aşa încâtsufrageria, unde se scursese luna lor de miere, avea aerulunui salonaş. În timpul mesei, Raguet, b iatul de încredere,ă st tea numai el în magazin; dar la desert vânz toriiă ă coborau în magazin şi-l l sau pe César, pe nevast -sa şi peă ă fiic -sa s -şi termine masa la gura sobei. Acest obiceiă ă

venea de la Ragoni, la care vechile uzan e ale comer uluiţ ţ erau în vigoare, men inând între ei şi vânz tori enormaţ ă

107



distan care exista odinioar întreţă ă meşteri şi ucenici.Césarine sau Constance îi preg teau atunci parfumieruluiă cafeaua şi el o sorbea stând într-un fotoliu la gura sobei. Înceasul acesta, César îşi punea la curent nevasta cu micile

evenimente ale zilei, îi povestea ce v zuse prin Paris, ce seă petrecea în foburgul Temple şi ce greut i avea la fabric .ăţ ă— Nevast , zise el dup ce vânz torii coborâr , iat ,ă ă ă ă ă

desigur, una din cele mai importante zile din via a noastr .ţ ă Am cump rat alunele, presa hidraulic e de mâine gata să ă ă func ioneze, afacerea cu terenurile s-a încheiat. Uite, puneţ bine bonul sta de banc , zise el dându-i mandatul luiă ă Pillerault. Renovarea apartamentului s-a hot rât,ă apartamentul nostru se m reşte. Doamne! am v zut laă ă Curtea batav un om tare ciudat!ă

Şi îl descrise pe domnul Molineux.— V d, îi r spunse nevast -sa, întrerupându-l în mijloculă ă ă

unei tirade, c te-ai îndatorat cu dou sute de mii de franci!ă ă— Adev rat, nevast , zise parfumierul cu o falsă ă ă

umilin . Cum, Doamne Dumnezeule, o s ne pl tim deţă ă ă

datorii de vreme ce nu fac niciun ban terenurile din jurulMadeleinei, sortite s devin odat şi-odat cel mai frumosă ă ă ă cartier al Parisului?!

— Odat , César.ă— Vai! spuse el continuând gluma, cele trei optimi ale

mele nu-mi vor aduce un milion decât peste şase ani. Şi cuce s pl tim dou sute de mii de franci? relu César cu ună ă ă ă gest însp imântat. Ei bine, le vom pl ti totuşi cu asta, ziseă ă el sco ând din buzunar o alun luat de la coana Madou şiţ ă ă p strat cu grij .ă ă ă

Ar t aluna, inut între dou degete, Césarinei şiă ă ţ ă ă Constancei. Nevast -sa nu zise nimic, dar Césarine,ă intrigat , îi spuse tat lui ei în timp ce-i servea cafeaua:ă ă

— Nu z u, tat , glumeşti?ă ăParfumierul, ca şi vânz torii s i, surprinseser în timpulă ă ă

mesei privirile aruncate de c tre Popinot Césarinei; voi s -şiă ă l mureasc b nuielile.ă ă ă

108



— Ei bine, feti o, aluna asta e pricina unei revolu ii înţ ţ cas . Chiar de ast -sear cineva va lipsi de sub acoperişulă ă ă nostru.

Césarine îşi privi tat l cu aerul c spune:ă ă Şi ce-mi pasă

mie!— Pleac Popinot.ăDeşi César era un slab observator şi preg tise ultimaă

fraz atât pentru a-i întinde o curs fiicei sale, cât şi pentruă ă a ajunge s vorbeasc despre înfiin area firmei A. POPINOTă ă ţ ŞI COMPANIA, dragostea p rinteasc îl f cu s ghicească ă ă ă ă sentimentele confuze care izbucnir n valnic în inima fetei,ă ă aprinzându-i trandafiri roşii pe obraji şi pe frunte şi f când-oă s plece ochii. César crezu atunci c Césarine şi Popinot îşiă ă f cuser unele declara ii de dragoste. Nici vorb de aşaă ă ţ ă ceva: cei doi copii se în elegeau, ca to i îndr gosti ii timizi,ţ ţ ă ţ f r s -şi fi spus un cuvânt.ă ă ă

Unii moralişti cred c dragostea este pasiunea cea maiă involuntar , cea mai dezinteresat , cea mai pu in calculată ă ţ ă din toate, afar doar de dragostea matern . Aceast p rereă ă ă ă

e o eroare grosolan . Chiar dac majoritatea oamenilor nuă ă cunosc motivele care-i fac s iubeasc , nu-i mai pu ină ă ţ adev rat c orice simpatie fizic sau moral e bazat peă ă ă ă ă calcule f cute de inteligen , de sentiment sau de instinct.ă ţă Dragostea este o pasiune adânc egoist . Iar cine spuneă egoism, spune calcul profund. Astfel, pentru un spirit pecare-l impresioneaz numai rezultatele, poate p reaă ă neverosimil sau ciudat, la prima vedere, ca o fat frumoasă ă ca Césarine s fie îndr gostit de un biet b iat şchiop şi cuă ă ă ă p rul roşu. Totuşi, acest fenomen e în armonie cuă aritmetica sentimentelor burgheze. Explicându-l, voml muri c s torii care produc întotdeauna mirare, fiindă ă ă încheiate între femei înalte şi frumoase şi b rba i m run iă ţ ă ţ sau între creaturi urâte şi pipernicite şi b ie i frumoşi. Oriceă ţ om având un defect oarecare de conforma ie, picioareţ

strâmbe, şchiop tat, cocoaşe diverse, urâ enie excesiv ,ă ţ ă pete roşii pe obraz, infirmitatea lui Roguin şi alte

109



monstruozit i independente de voin a fondatorilor, n-areăţ ţ decât dou lucruri de f cut: sau s ajung temut, sau s fieă ă ă ă ă de o bun tate f r seam n; nu-i e îng duit s înoate întreă ă ă ă ă ă dou ape, ca marea majoritate a oamenilor. În primul cază

intervin talentul, geniul sau for a: un om nu inspir teroareţ ă decât numai prin puterea r ului, respect numai prin geniu,ă team numai prin mult inteligen . În cazul al doileaă ă ţă inspir adora ie, supunându-se admirabil tiraniei feminine şiă ţ ştiind s iubeasc mai bine decât oamenii cu conforma ieă ă ţ f r cusur.ă ă

Anselme, crescut de oameni virtuoşi, de c tre so iiă ţ Ragon, modele ale celei mai onorabile burghezii, şi de c treă unchiul s u, judec torul Popinot, ajunsese, datorită ă ă candoarei şi sentimentelor sale religioase, s r scumpereă ă uşorul sau defect corporal prin perfec iunea caracterului.ţ Impresiona i de aceast tr s tur care face atât deţ ă ă ă ă atr g toare tinere ea, Constance şi César îi l udaser deă ă ţ ă ă multe ori pe Anselme în fa a Césarinei. Deşi meschini într-oţ privin , aceşti doi pr v liaşi aveau sufletul mare şiţă ă ă

în elegeau bine tot ce ine de inim . Elogiile g sir ecou laţ ţ ă ă ă o fat care, cu toat nevinov ia ei, desluşi în ochii atât deă ă ăţ cura i ai lui Anselme. Un sentiment puternic, întotdeaunaţ m gulitor, oricare ar fi vârsta, rangul şi înf işareaă ăţ îndr gostitului. Tân rul Popinot avea mai multe motiveă ă decât un b rbat frumos s iubeasc o femeie. Dac femeiaă ă ă ă ar fi frumoas , el ar iubi-o nebuneşte pân la cap tul vie ii,ă ă ă ţ dragostea l-ar face ambi ios, ar munci pe capete ca s -şiţ ă fac nevasta fericit , ar l sa-o pe ea st pân în cas , ară ă ă ă ă ă c uta singur s se supun . Aşa gândea Césarine f r s -şiă ă ă ă ă ă dea seama şi poate nu atât de brutal; ea întrevedea din în l imi recoltele iubirii şi judeca prin compara ie: avea înă ţ ţ fa a ochilor fericirea mamei sale şi nu dorea altfel de via ,ţ ţă instinctul îi ar ta în Anselme un alt César, perfec ionat prină ţ educa ie, ca şi ea. Îl vedea pe Popinot primar al vreunuiţ

arondisment şi se visa umblând cu cheta într-o bun zi la eiă în parohie, ca mama ei la Saint-Roch. Ajunsese s nu maiă

110



bage de seam la Popinot diferen a dintre piciorul sting şiă ţ piciorul drept; ar fi fost în stare s spun : „Dar chiară ă şchioap t ?!” Iubea ochii lui limpezi şi-i pl cuse s constateă ă ă ă efectul pe care-l producea privirea ei asupra acestor ochi

care str luceau îndat de un foc ruşinat şi se plecau cuă ă melancolie. Alexandre. Crottat, secretarul-prim al luiRoguin, înzestrat cu o experien precoce datoritţă ă deprinderii cu afacerile, avea un aer pe jum tate cinic şi peă jum tate mieros, care o revolta pe Césarine, aşa cum oă revoltau şi banalit ile pe care le spunea Crottat cândăţ st teai cu el de vorb . T cerea lui Popinot v dea un spirită ă ă ă blând; îi pl cea s -l vad zâmbind cu oarecare melancolieă ă ă când auzea vulgarit i f r însemn tate; neghiobiile care-lăţ ă ă ă f ceau s zâmbeasc îi trezeau şi ei un fel de repulsie, aşaă ă ă c zâmbeau sau se întristau laolalt . Aceast superioritateă ă ă nu-l împiedica pe Anselme s munceasc cu râvn , şiă ă ă ardoarea lui neobosit îi pl cea Césarinei; ea ghicea c ,ă ă ă deşi ceilal i vânz tori spuneau: „Césarine se va m rita cuţ ă ă secretarul-prim al domnului Roguin”, Anselme cel s rac,ă

şchiop şi cu p rul roşu nu pierdea speran a de a-i ob ineă ţ ţ mâna. O mare speran dovedeşte o mare dragoste.ţă— Unde pleac ? îl întreb Césarine pe tat l ei, încercândă ă ă

s -şi ia un aer indiferent.ă— Se instaleaz în strada Cinq-Diamants, şi, pe legeaă

mea! cum o vrea Dumnezeu, zise Birotteau, ale c rui vorbeă nu fur în elese nici de so ia, nici de fiica lui.ă ţ ţ

Când Birotteau întâlnea o dificultate moral , f cea caă ă insectele în fa a unui obstacol: o lua la sting sau laţ ă dreapta; schimb , aşadar, vorba, zicându-mi c va vorbi elă ă cu nevast -sa despre Césarine.ă

— I-am spus Unchiului temerile şi p rerile tale despreă Roguin, şi a râs, îi spuse Constancei.

— S nu dezv lui niciodat , ce ne spunem între noi,ă ă ă exclam Constance. Bietul Roguin e, poate; cel mai cinstită

om din lume, are cincizeci şi opt de ani şi nu se maigândeşte desigur…

111



Se opri brusc v zând-o pe Césarine atent şi i-o ar t cuă ă ă ă o privire lui César,

— Vas zic am f cut bine c-am încheiat, zise Birotteau.ă ă ă— Tu eşti doar st pânul, r spunse ea.ă ă

Cesar o lu de mâini pe so ia lui şi o s rut pe frunte.ă ţ ă ă R spunsese aşa cum r spundea întotdeauna când îşi d deaă ă ă consim mântul tacit la proiectele so ului ei,ţă ţ

— Haidem, exclam parfumierul coborând în magazin şiă adresându-se vânz torilor, închidem la ora zece. Domnilor,ă v cer s pune i um rul! Trebuie s transport m în noapteaă ă ţ ă ă ă asta toate mobilele de la etajul întâi la al doilea. Trebuie,cum se zice, s facem pe dracu-n patru ca mâine dimineaă ţă arhitectul meu s poat lucra în voie. Popinot a ieşit f ră ă ă ă învoire, zise César nev zându-l, Ei, dar uitasem, nu maiă doarme aici… „S-a dus, gândi el, sau s pun pe hârtieă ă ideile domnului Vauquelin, sau s închirieze un magazin.”ă

— Noi cunoaştem cauza acestei mut ri, zise Célestin,ă vorbind în numele celorlal i vânz tori şi al lui Raguet,ţ ă grupa i în spatele lui, Ne ve i îng dui s v felicit m pentruţ ţ ă ă ă ă

o cinste care se r sfrângea asupra întregii pr v lii?…ă ă ă Popinot ne-a spus c dumneavoastr …ă ă— Ei, b ie i, ce vre i! am fost decorat. Aşa c nu numaiă ţ ţ ă

din cauza eliber rii teritoriului, dar şi pentru a s rb toriă ă ă decorarea mea cu Legiunea de Onoare strângem cevaprieteni. Poate c am meritat aceast neasem nat şiă ă ă ă regal favoare, îndeplinindu-mi func ia la tribunalulă ţ comercial şi luptând pentru cauza regal pe care amă ap rat-o… la vârsta voastr , pe treptele de la Saint-Roch, laă ă 13 vandemiar ; şi, ce s spun, Napoleon, zis împ ratul, m-aă ă r nit! Ba înc am fost r nit în pulp , şi doamna Ragon m-aă ă ă ă pansat, Când ai curaj, eşti r spl tit! Iat , copii, cum oă ă ă nenorocire slujeşte totdeauna la ceva.

— N-o s se mai bat lumea pe str zi, zise Célestin.ă ă ă— S sper m, zise César, care prinse ocazia pentru a seă ă

lansa în fa a vânz torilor s i într-un discurs încheiat printr-oţ ă ă invita ie.ţ

112



Perspectiva unui bal îi însufle i pe cei trei vânz tori, peţ ă Raguet şi pe Virginie, iar ardoarea la treab îi f cu nişteă ă adev ra i echilibrişti. To i umblau încolo şi încoace peă ţ ţ scar , c rând diverse obiecte, f r s sparg sau să ă ă ă ă ă ă

r stoarne ceva. La dou noapte mutarea era gata. César şiă ă so ia lui se culcar la etajul al doilea. Camera lui Popinotţ ă deveni cea a lui Célestin şi a vânz torului secund. La etajulă al treilea fu pus provizoriu restul mobilei.

Prad acelei magnetice înfl c r ri pe care o produceă ă ă ă fluidul nervos şi care transform diafragma în jeratic laă oamenii ambi ioşi sau îndr gosti i, fr mânta i de planuriţ ă ţ ă ţ mari, Popinot cel blând şi liniştit trop ise ca un cal de rasă ă înaintea cursei, în magazin, la sfârşitul mesei.

— Da ce ai? îl întreb Célestin.ă— Ah, ce zi! îi spuse la ureche, m instalez, drag , iară ă

domnul César e decorat.— Ce norocos eşti, te ajut patronul, exclam Célestin.ă ăPopinot nu r spunse; disp ru ca împins de un vântă ă

n prasnic, vântul succesului!ă

— Ei, şi tu, norocos! îi spuse vecinului s li, care verificaă etichetele, un vânz tor ocupat cu sortarea m nuşilor;ă ă patronul a b gat de seam c Popinot îi face ochi dulciă ă ă domnişoarei Césarine şi, cum e foarte şmecher, a vrut să scape de Anselme fiindc e greu s -l refuze din cauzaă ă rudelor. Iar Célestin ia şmecheria asta drept m rinimie!ă

Anselme Popinot cobora strada Saint-Honoré şi alergape strada Deux-Ecus ca s pun mâna pe un tân r pe careă ă ă sim ul ţ lui comercial i-l ar ta ca principal instrument ală succesului. Judec torul Popinot f cuse un serviciu celui maiă ă abil voiajor comercial din Paris, celui care, din cauzauşurin ei cu care vorbea şi a activit ii sale, a fost poreclitţ ăţ mai târziu Ilustrul. Specializat în p l rii şi înă ă articolul parizian, acest rege al voiajorilor se numea înc pur şiă simplu Gaudissart. La dou zeci şi doi de ani era dejaă

cunoscut prin puterea magnetismului s u comercial. Peă vremea aceea sub irel, cu ochi râz tori, cu fa a expresiv ,ţ ă ţ ă

113



cu o memorie neobosit , priceput s ghiceasc dintr-oă ă ă privire gusturile fiec ruia, merita s fie ceea ce a fost maiă ă apoi, regele voiajorilor comerciali, francezul prin excelen .ţă Cu câteva zile mai înainte, Popinot îl întâlnise pe

Gaudissart, care spunea c e pe punctul de a pleca.ă Sperând s -l mai g seasc înc la Paris, îndr gostitul seă ă ă ă ă repezi pe strada Deux-Ecus, unde afl c voiajorul îşiă ă re inuse locul la diligen . Ca s -şi ia adio de la scumpa luiţ ţă ă capital , Gaudissart se dusese s vad o piesa nou laă ă ă ă teatrul Vaudeville: Popinot hot rî s -l aştepte. A încredin aă ă ţ plasarea uleiului de alune acestui pre ios animator alţ inven iilor negustoreşti, pe care-l r sf au înc de-atunciţ ă ăţ ă firmele cele mai bogate, nu însemna oare a avea o poliţă din partea norocului? Popinot se putea bizui pe Gaudissart.Voiajorul comercial, el, care ştia s -i ame easc pe oameniiă ţ ă cei mai refractari, pe negustoraşii din provincie, se l saseă ame it şi intrase în prima conspira ie urzit împotrivaţ ţ ă Bourbonilor dup celeă O sut de zile.ă Aşa încât Gaudissart,care nu se sim ea bine decât în aer liber, nimeri înţ

închisoare sub povara unei acuza ii capitale. Judec torulţ ă Popinot, îns rcinat cu instruc ia, îl scosese din cauz peă ţ ă Gaudissart, în elegând c numai din prostie şi imprudenţ ă ţă fusese compromis în aceast afacere. Dac ar fi avut de-aă ă face cu un judec tor doritor s plac regimului s u cu opiniiă ă ă ă regaliste exaltate, bietul voiajor nimerea de-a dreptul peeşafod. Gaudissart, convins c -şi datoreaz via aă ă ţ judec torului de instruc ie, era disperat la culme c nuă ţ ă putea s -i poarte salvatorului s u decât o recunoştină ă ţă steril . Necuvenindu-se s -i mul umeasc unui judec tor că ă ţ ă ă ă judecase bine, se dusese la so ii Ragon pentru a se declaraţ omul devotat trup şi suflet familiei Popinot.

Aşteptându-l, Popinot se duse bineîn eles s -şi mai vadţ ă ă o dat pr v lia din strada Cinq-Diamants şi s cear adresaă ă ă ă ă proprietarului, ca s încheie contractul. Hoin rind prină ă

labirintul obscur al Halei celei mari şi gândindu-se lamijloacele de a organiza un succes rapid, Popinot puse

114



mâna, în strada Aubry-le-Boucher, pe o ocazie unic , ună semn bun, cu care voia s -l bucure a doua zi pe César.ă C tre miezul nop ii, cum st tea de straj la uşa hoteluluiă ţ ă ă Commerce de la cap tul str zii Deux-Ecus; Popinot auzi înă ă

dep rtare, spre strada Grenelle, un cuplet final cântat deă Gaudissart, cu acompaniament de baston hârşâit pe pietre.— Domnule, zise Anselme, ar tându-se deodat din uş ,ă ă ă

doar dou vorbe!ă— Unsprezece, dac ii, zise voiajorul comercial, ridicândă ţ

bastonul lui plumbuit asupra agresorului.— Sunt Popinot, zise bietul Anselme.— Ajunge, zise Gaudissart, recunoscându-l pe nepotul

binef c torului s u. Ce- i trebuie? bani? Sunt pleca i înă ă ă ţ ţ concediu, dar g sim noi. Bra ul meu pentru un duel? Ală ţ dumitale sunt cu totul, din creştet pân -n t lpi. Şi cânt :ă ă ă

Aşa-i, aşa-iOstaşu-adev rat al Fran ei!ă ţ

— Vino s st m de vorb zece minute, nu în cameraă ă ă dumitale, unde ne-ar putea auzi cineva, ci pe cheiulHorloge: la ora asta nu e nimeni acolo, zise Popinot; e vorbade ceva şi mai important.

— E groas , vas zic ? Hai s mergem!ă ă ă ăPus la curent în zece minute cu secretele lui Popinot,

Gaudissart recunoscu importan a lor.ţ— Veni i, parfumieri, frizeri şi negustori! ţ exclamă

Gaudissart, maimu rindu-l pe Lafon în rolul Cidului. Am sţă ă pun mâna pe to i pr v liaşii din Fran a şi Navarra. A! oţ ă ă ţ idee! Era s plec, mai stau şi în reprezentan , şiă ţă parfumeria parizian .ă

— Da de ce?— Ca s - i gâtui rivalii, naivule! Dac am reprezentan aă ţ ă ţ

lor, pot s înec în ulei cosmeticele lor perfide, nevorbind şiă

neocupându-m decât de al dumitale. Grozav lovitur deă ă ă voiajor. Ah! ah! noi suntem diploma ii comer ului. Grozav!ţ ţ

115



cât despre prospect, las -l în seama mea. Am un prietenă din copil rie, pe Andoche Finot, fiul p l rierului din stradaă ă ă Coq, b trânul care m-a lansat ca reprezentant la p l rii;ă ă ă Andoche, care e plin de spirit (c doar l-a strâns din toateă

capetele celor care purtau p l rii de la tat -s u), se ocupă ă ă ă ă de literatur ; e cronicarul teatrelor mici laă Courier desspectacles. Tat -s u, om câinos, care are motive s nuă ă ă iubeasc spiritul, nu crede în spirit; e imposibil s -iă ă dovedeşti c spiritul se vinde, c po i face avere cu el. Înă ă ţ materie de spirit, el nu cunoaşte docât spirtul de 36 degrade. B trânul Finot îl st pâneşte pe tân rul Finot prină ă ă foame. Andoche, care-i om capabil (e doar prietenul meu şieu nu am raporturi cu proştii decit când e vorba de comer ),ţ face reclame pentru cofet riaă Le Fidèle Berger , carepl teşte, pe când ziarele unde trudeşte ca un ocnaş îl ducă cu vorba. Ce se mai m nânc între ei, cei din branşa asta!ă ă Parc-ar fi voiajori cu articolul parizian. Finot avea o comediesuperb într-un act pentru domnişoara Mars, care-i cea maiă grozav actri , ah! mult o mai iubesc! Ei bine, ca s ajungă ţă ă ă

s i se joace, a trebuit s-o duc la teatrul Gaité. Andoche seă ă pricepe la prospecte, în elege gândul negustorului şi nuţ face pe grozavul; o s ne fabriceă gratis prospectul. Sigur, os -l trat m noi cu pr jituri şi cu o ceaşc de punci. C ci,ă ă ă ă ă Popinot, s ne în elegem: voi face reprezentan a f ră ţ ţ ă ă comision şi f r cheltuieli, de pl tit vor pl ti concuren iiă ă ă ă ţ dumitale, îi duc eu. Sa fim bine în eleşi. Pentru mine,ţ reuşita asta e o chestiune de onoare. R splata mea e s fiuă ă cavaler de onoare la nunta dumitale! M duc în Italia, înă Germania, în Anglia! Iau cu mine afişe în toate limbile, bachiar în toate limbu ele, şi le pun peste tot: în sate, pe uşaţ bisericilor, în oraşele de provincie, în toate locurile bune pecare le cunosc! O s str luceasc , o s sclipeasc uleiulă ă ă ă ă sta pe toate capetele. Oh! nunta dumitale n-o s fie oă ă

nunt de s-o ui i a doua zi, ci o nunt cu surle şi tobe! Dacă ţ ă ă

n-o cape i pe Césarine, s nu-mi zici mieţ ă ILUSTRUL! numepe care mi l-a dat moş Finot pentru c i-am lansat p l riileă ă ă

116



gri. Vânzând uleiul dumitale, r mân în specialitatea mea:ă capul omului; se ştie doar c uleiul şi p l ria conserv p rulă ă ă ă ă cet enilor.ăţ

Popinot se întoarse la m tuşa lui, unde avea s doarm ,ă ă ă

şi era atât de agitat din cauza succesului întrez rit, încâtă str zile i se p rur şuvoaie de ulei. Dormi pu in, vis că ă ă ţ ă ă p rul îi creşte nebuneşte şi v zu doi îngeri care desf ceau,ă ă ă ca în melodrame, o banderol pe care scria:ă Ulei cezarian.Când se trezi, îşi aminti de vis şi hot rî s dea acest numeă ă uleiului de alune, considerând ar tarea din somn drept ună ordin ceresc.

Cesar şi Popinot se aflau în atelier, în foburgul Temple,cu mult înainte de sosirea alunelor; aşteptând pe hamaliicoanei Madou, Popinot povesti triumf tor tratatul s u deă ă alian cu Gaudissart.ţă

— Suntem milionari dac -i avem pe Ilustrul Gaudissart,ă exclam parfumierul întinzând mâna casierului s u cu aerulă ă pe care trebuie s -l avut Ludovic al XlV-lea când l-a primită pe mareşalul Villars la întoarcerea acestuia de la Denain.

— Mai avem şi altceva, spuse fericitul vânz tor sco ândă ţ din buzunar o sticl turtit , în form de dovleac şi cuă ă ă reliefuri, am g sit zece mii de flacoane de acest model,ă gata fabricate, la pre ul de dou zeci de bani cu termen deţ ă şase luni.

— Anselme, zise Birotteau contemplând forma uimitoarea flaconului, ieri (şi lu un ton grav), în Tuileries, da, nu maiă departe decât ieri, spuneai: Voi reuşi. Ast zi, î i spun eu:ă ţ Vei reuşi. Dou zeci de bani! cu termen de şase luni! Şi ceă form original !ă ă Macassarul e pe duc ; ce lovitur dată ă ă uleiului Macassar! N-am f cut bine c-am pus mâna pe toateă alunele din Paris? Da unde ai g sit flacoanele astea?ă

— Aşteptam ora întâlnirii cu Gaudissart şi hoin ream…ă— Ca mine odinioar , exclam Birotteau.ă ă— Mergând în jos pe strada Aubry-le-Boucher, z resc laă

un sticlar cu toptanul, la un negustor de sticl lucrat şi deă ă colivii, care are nişte depozite imense, z resc, zic, acestă

117



flacon… Ah! mi-a s rit în ochi ca o lumin brusc şi o voceă ă ă mi-a strigat: Iat ce- i trebuie!ă ţ

— E n scut negustor, ce mai! O s se însoare cu fataă ă mea, morm i César.ă

— Intru şi v d mii de asemenea flacoane în l zi.ă ă— Şi întrebi de ele?— Chiar aşa de n t fleă ă ţ m crede i! exclam cu durereă ţ ă

Anselme.— E n scut negustor!… repet Birotteau.ă ă— Cer s v d cutii cu gratii pentru figurine de cear .ă ă ă

Tocmindu-m pentru cutii, aduc vorba de forma urât aă ă acestor flacoane. Îmboldit spre dest inuiri, negustorulă m rturiseşte dintr-una în alta c Faille şi Bouchot, care auă ă dat de curând faliment, erau pe punctul s lanseze ună cosmetic şi i-au comandat flacoane de forma asta bizar ;ă neavând încredere în ei, le-a cerut jum tate din cost;ă sperând s aib succes, Faille şi Bouchot i-au pl tit;ă ă ă falimentul a izbucnit în timpul fabric rii; soma i să ţ ă pl teasc , sindicii au c zut la tranzac ie cu el, l sându-iă ă ă ţ ă

flacoanele şi banii încasa i, ca indemniza ie pentru o marf ţ ţ ă g sit ridicol şi imposibil de plasat. Flacoanele îl costă ă ă ă patruzeci de bani, zicea el, şi ar fi bucuros s le dea cuă dou zeci. C ci Dumnezeu ştie cât va ine în magazin ună ă ţ model care nu se vinde. „V angaja i s ne furniza i câteă ţ ă ţ zece mii o dat la pre ul de dou zeci de bani? Pot s vă ţ ă ă ă scap de flacoane, sunt vânz tor la domnul Birotteau.” Şi miă i-l iau, şi mi i-l lucrez, şi mi i-l înc lzesc, şi mi i-l conving.ţ ţ ţ ă ţ

— Dou zeci de bani! zise Birotteau. Ştii c putem vindeă ă uleiul cu trei franci sticla şi câştiga câte un franc şicincizeci, chiar l sând un franc detailiştilor?ă

— Uleiul cezarian! strig Popinot.ă— Uleiul cezarian?… Ah! domnule îndr gostit, vrei să ă

m guleşti şi tat l şi fiica. Ei bine, fie, fie şi uleiă ă ul cezarian!Cez arii st pâneau lumea, trebuie s fi avut ei un p ră ă ă

grozav.— Cezar era chel, zise Popinot.

118



— Fiindc nu a întrebuin at uleiul nostru, aşa o să ţ ă spunem! Uleiul cezarian la trei franci! Uleiul Macassar costă de dou ori pe-atât. Cu Gaudissart al turi de noi, facemă ă într-un an o sut de mii de franci, c ci vom obliga toateă ă

capetele care se respect s cumpere dou sprezeceă ă ă flacoane pe an, asta face optsprezece franci! Socotindoptsprezece mii de capete, asta înseamn o sut optzeci deă ă mii de franci pentru noi. Suntem milionari.

Când au fost aduse alunele, Raguet, cu lucr torii, cuă Popinot şi cu César cur ar cât trebuia şi, înainte de oraăţ ă patru, se şi ob inuser câteva kilograme de ulei. Popinotţ ă merse s prezinte produsul lui Vauquelin, care îi d rui luiă ă Popinot o formul - pentru a amesteca esen a de alune cuă ţ corpuri oleaginoase mai ieftine şi a o parfuma. Popinot începu imediat demersurile pentru a ob ine un brevet deţ inven ie şi de perfec ionare. Devotatul Gaudissart îiţ ţ împrumut bani pentru fisc lui Popinot, care avea ambi iaă ţ s -şi pl teasc jum tate din cheltuielile de instalare.ă ă ă ă

Prosperitatea aduce cu sine un fel de be ie c reiaţ ă

oamenii inferiori nu-i rezist niciodat . Aceast exaltare avuă ă ă un rezultat uşor de prev zut. Când veni Grindot şi ar t ună ă ă desen colorat, reprezentând o delicioas vedere interioară ă a viitorului apartament cu mobilele sale, Birotteau, sedus,consim i la tot. Îndat , zidarii intrar cu târn coapele înţ ă ă ă ziduri, f când s geam casa şi pe Constance. Zugravul,ă ă ă domnul Lourdois, un antreprenor foarte bogat, care seangaja s nu neglijeze nimic, vorbea de ornamente auriteă pentru salon. Auzind asta, Constance interveni.

— Domnule Lourdois, zise ea, dumneata ai treizeci demii de franci venit, ai casa dumitale, po i face ce vrei în ea;ţ dar noi, ceştilal i…ţ

— Doamn , comer ul trebuie s str luceasc şi s nu seă ţ ă ă ă ă lase strivit de aristocra ie. De altfel, domnul Birotteau faceţ parte din oficialitate, se afl pe primul plan…ă

— Da, dar tot negustor e, zise Constance în” fa aţ vânz torilor şi a celor când persoane care erau de fa ; niciă ţă

119



eu, nici el, nici prietenii, nici duşmanii n-o s uit m asta.ă ăBirotteau se ridic în vârful picioarelor şi se l s peă ă ă

c lcâie de mai multe ori, inând mâinile la spate.ă ţ— Nevast -mea are dreptate, zise el. Vom fi modeşti înă

mijlocul prosperit ii. De altfel, atâta vreme cât un om faceăţ nego , trebuie s fie cump nit în cheltuielile sale şi rezervatţ ă ă în ce priveşte luxul, astea sunt obliga ii prev zute de lege:ţ ă nu trebuie s se dedea laă cheltuieli excesive. Dac m rireaă ă localului meu şi aranjarea lui ar dep şi marginile, ar fiă imprudent din partea mea s le dep şesc şi mai mult; chiară ă dumneata, Lourdois, m-ai acuza. Cartierul e cu ochii pemine, cad oamenii care au succes trezesc invidie! Ah!tinere, ai s - i dai în curând seama de asta, îi spuse el luiă ţ Grindot; şi-aşa ne calomniaz , s nu le d m cel pu ină ă ă ţ prilejul s cleveteasc pe seama noastr .ă ă ă

— Nici calomnia, nici bârfeala nu pot s v ating , ziseă ă ă Lourdois; ave i o situa ie excep ional , şi st pâni i în aşaţ ţ ţ ă ă ţ m sur deprinderea nego ului, încât şti i s calcula i bineă ă ţ ţ ă ţ ceea ce întreprinde i, sunte i un omţ ţ priceput.

— E-adev rat c am ceva experien a afacerilor; şti iă ă ţă ţ de ce ne extindem? Dac cer atâta exactitudine, e dină cauz c …ă ă

— Nu, nu ştiu.— Ei bine, so ia mea şi cu mine strângem câ iva prieteniţ ţ

atât pentru a cinsti eliberarea teritoriului, cât şi pentru as rb tori decorarea mea cu Legiunea de Onoare.ă ă

— Cum, cum! zise Lourdois, vi s-a dat crucea Legiunii deOnoare?

— Da! poate c . Am meritat aceast neasem nat şiă ă ă ă regal favoare, îndeplinindu-mi func ia la tribunalulă ţ comercial şi luptând pentru cauza regalit ii la 13ăţ vandemiar , la Saint-Roch, unde am fost r nit de Napoleon.ă Pofti i cu so ia şi cu domnişoara…ţ ţ

— Încântat de cinstea pe care binevoi i a mi-o face, ziseţ

liberalul Lourdois, Dar ştii c eşti mare şmecher, taică ă Birotteau; vrei s fii sigur c - i dau casa gata la timp, deă ă ţ

120



asta m invi i. Ei bine, am s iau cd mai buni lucr tori, o să ţ ă ă ă facem un foc straşnic ca s usc m zugr veala, c ci nu eă ă ă ă bine s se danseze în aburul tencuielii proaspete; avem noiă procedee de uscare. O s d m lustru ca s nu miroase.ă ă ă

Trei zile mai târziu, negustorii din cartier nu vorbeaudecât de balul preg tit de Birotteau, To i puteau vedea, deă ţ altfel, proptelele exterioare, necesare schimb rii rapide aă sc rii, şi burlanele p trate de lemn pe unde c dea molozulă ă ă de-a dreptul în nişte cotige care se aflau jos, Trec torii şiă cei f r treab se opreau şi se uitau la lucr torii zori i careă ă ă ă ţ lucrau la lumina facliilor, c ci se lucra şi ziua şi noaptea, iară flec relile se bizuiau pe aceste preg tiri pentru a vesti ună ă fast nemaipomenit.

În duminica indicat pentru încheierea afacerii, domnulă şi doamna Ragon, precum şi unchiul Pillerault venir pe laă ceasurile patru, dup vecernie, Din cauza d râm rilor,ă ă ă spunea César, n-au putut fi invita i în ziua aceea decâtţ Charles Claparon, Crotiai şi Roguin, Notarul aduse Journaldes Debats, unde domnul de la - Billardière înserase

articolul urm tor:ă

Suntem informa i c eliberarea teritoriului va fi ţ ă s rb torit cu entuziasm în întreaga Fran ; dar, la Paris,ă ă ă ţă membrii corpului municipal au sim it c a venit momentul ţ ă s redea capitalei acea splendoare care, dintr-un sentiment ă de convenien , încetase în timpul ocupa iei str ine, ţă ţ ă Fiecare dintre primari şi ajutorii de primari îşi propune să dea un bal: iarna promite deci s fie foarte str lucit , c ciă ă ă ă aceast mişcare na ional va fi imitat , Printre toateă ţ ă ă serb rile care se preg tesc, se vorbeşte mult de balulă ă domnului Birotteau, numit cavaler al Legiunii de Onoare, şiatât de cunoscut pentru devotamentul s u fa de cauzaă ţă regalit ii. Domnul. Birotteau, r nit în lupta de la Saint-ăţ ăRoch, la 13 vandemiar, şi unul dinte judec torii comercialiă

cei mai stima i, a meritat de dou ori aceast favoare. ţ ă ă

121



— Ce frumos ştiu s scrie ast zi! exclam César. Seă ă ă vorbeşte de noi în ziar, îi spuse el lui Pillerault”,

—- Ei şi? îi r spunse unchiul s u, c ruiaă ă ă Journal desDebats îi era deosebit de antipatic.

— Articolul sta o s ne-ajute, poate, la vânzareaă ă Cremei sultanelor şi a Apei carminative, spuse încetdoamna César doamnei Ragon, f r a împ rt şi ame ealaă ă ă ă ţ so ului ei.ţ

Doamna Ragon, o femeie înalt , uscat şi zbârcit , cuă ă ă nasul ascu it şi cu buzele sub iri, sem na pe departe cu oţ ţ ă marchiz de la curtea de alt dat . Avea pielea din jurulă ă ă ochilor sub iat ca aceea a b trânelor care au avut multeţ ă ă necazuri, inuta ei sever şi demn , deşi binevoitoare,Ţ ă ă inspira respect. Avea, de altfel, în ea acel nu ştiu ce bizarcare te izbeşte f r s provoace râsul, explicat prină ă ă îmbr c mintea şi felul ei de a fi: purta mitene, umbla peă ă orice. Vreme cu o umbrel -baston, asemenea celei de careă se servea regina Maria-Antoaneta la Trianon; iar rochiile ci,de obicei de culoarea frunzei uscate, erau înfoiate la şolduri

prin acele cute inimitabile a c ror tain au luat-o cu eleă ă doamnele b trâne de alt dat . Continua s poarte mantilaă ă ă ă neagr împodobit cu dantele negre cu ochiuri mari şiă ă p trate; bonetele ei, de form veche, aveau ornamenteă ă care aminteau de ajururile ramelor de odinioar . Tr geaă ă tutun pe nas f r s se murd reasc , f când acele gesturiă ă ă ă ă ă de care-şi pot aminti tinerii care au avut fericirea s vadă ă pe bunicile lor şi pe surorile acestora punând solemn pe omas , lâng ele, cutiu ele de aur şi scuturând firele deă ă ţ tutun r t cite pe şalul lor.ă ă

Domnul Ragon era un omule de cel mult cinci picioare,ţ cu o figur stafidit , în care nu vedeai decât ochii, cei doiă ă umeri ascu i i ai obrazului, un nas şi o b rbie; neavândţ ţ ă din i, mânca jum tate din cuvinte, împroşcând o ploaieţ ă împrejur; era galant, preten ios şi zâmbea mereu cuţ

zâmbetul pe care-l avea alt dat când primea doamneleă ă frumoase care-i intrau în magazin. Pudra desena pe craniul

122



s u o semilun de z pad , bine r ziut , având în p r i două ă ă ă ă ă ă ţ ă aripioare pe care le desp r ea o codi strâns cu oă ţ ţă ă panglic . Purta frac albastru-deschis, vest alb , pantaloniă ă ă pân la genunchi, ciorapi de m tase, pantofi cu catarameă ă

de aur şi m nuşi de m tase neagr . Tr s tura lui cea maiă ă ă ă ă caracteristic era c mergea pe strad inându-şi p l ria înă ă ă ţ ă ă mân . Avea aerul unui mesager al Camereiă pairilor, al unuiuşier din cabinetul regelui, al unuia din acei oameni carestau lâng o anumit putere a c rei lumin cade şi pe ei,ă ă ă ă l sându-i totuşi neînsemna i.ă ţ

— Ei, Birotteau, zise el cu un aer magistral, aşa-i c nu- iă ţ pare r u, b iete, c ne-ai ascultat pe vremuri? Ne-am îndoită ă ă noi oare vreodat de recunoştin a preaiubi ilor noştriă ţ ţ suverani?

— Trebuie s fii foarte fericit , dr gu , îi spuse doamnaă ă ă ţă Ragon doamnei Birotteau.

— Da, desigur, r spunse frumoasa parfumier , care eraă ă totdeauna impresionat de umbrele-baston, de bonetele cuă fluturaşi, de mânecile strimte şi de şalul mare a la Julie pe

care-l purta doamna Ragon.— Césarine e încânt toare. Vino-ncoace, dr gu o, ziseă ă ţ doamna Ragon cu vocea-i pi ig iat şi cu un aer protector,ţ ă ă

— Vorbim de afaceri înainte de mas ? zise unchiulă Pillerault.

— Îl aştept m pe domnul Claparon, zise Roguin; l-amă l sat îmbr cându-se.ă ă

— Domnule Roguin, zise César, l-a i prevenit, nu-i aşa,ţ c vom lua masa într-un mezanină p c tos…ă ă

— Acum şaisprezece ani îl g sea superb, murmură ă Constance.

— …În mijlocul molozului şi printre lucr tori?ă— N-are a face! o s face i cunoştin cu un om deă ţ ţă

treab care nu e mofturos, zise Roguin.ă— L-am pus pe Raguet de straj în magazin, fiindc peă ă

uş nu se mai poate trece; a i v zut c s-a d râmat totul, îiă ţ ă ă ă spuse César notarului.

123



— De ce nu v-a i adus nepotul? îi spuse Pilleraultţ doamnei Ragon.

— O s i vedem? întreb Césarine.ă ă— Nu, scumpo, zise doamna Ragon. Anselme munceşte,

dragul de el, pe rupte. Strada aceea f r aer şi f r soare,ă ă ă ă strada aceea împu it , Cinq-Diamants, m sperie; l turileţ ă ă ă din mijlocul ei sunt totdeauna albastre, verzi sau negre. Mi-e team sa nu se pr p deasc acolo. Dar când au tineriiă ă ă ă ceva în cap! îi spuse ea Césarinei f când un gest careă traducea cuvântul cap prin cuvântul inim .ă

— Vas zic a-ncheiat contractul? întreb César,ă ă ă— De ieri şi în fa a notarului, relu Ragon. L-a ob inut peţ ă ţ

optsprezece ani, dar se cere plata pe şase luni înainte.— Ei, acum, domnule Ragon, sunte i mul umit de mine?ţ ţ

zise parfumierul. I-am cedat secretul unei descoperiri…cam aşa ceva!

— Te cunoaştem bine, César, zise Ragon cel m run el,ă ţ luând mâinile lui César şi strângându-le cu o prieteniereligioas .ă

Roguin era îngrijorat de intrarea în scen a lui Claparon,ă al c rui ton şi ale c rui apuc turi puteau speria pe nişteă ă ă burghezi virtuoşi; consider deci necesar s preg tească ă ă ă spiritele.

— O s vede i, îi spuse el lui Ragon, lui Pillerault şiă ţ doamnelor, un original care-şi ascunde inteligen a sub oţ mitoc nie însp imânt toare; c ci, pornind de jos, a r zbită ă ă ă ă prin inventivitatea sa. Având mereu de-a face cu bancherii,o s înve e el şi bunele maniere. Îl po i întâlni pe bulevardă ţ ţ sau într-o cafenea dup un chef, dezm at, sau jucândă ăţ biliard: pare un l lâu gur -casc … Ei bine, nu; c ci studiază ă ă ă ă atunci şi se gândeşte cum sa revolu ioneze industria prinţ noi concep ii.ţ

— Ştiu eu ce-i asta, zise Birotteau; cele mai bune ideimi-au venit hoin rind, nu-i aşa, draga mea?ă

— Claparon, relu Roguin, recupereaz noaptea timpulă ă pe care-l întrebuin eaz ziua pentru a c uta şi a combinaţ ă ă

124



afaceri. To i oamenii de mare talent au o via ciudat ,ţ ţă ă inexplicabil . Ei bine, sunt martor c , în ciuda dezordinii, îşiă ă ajunge scopul: i-a convins pe to i proprietarii noştri sţ ă cedeze; ei nu voiau, b nuiau ceva, dar el le-a spus gogoşi,ă

i-a pisat, s-a dus la ei în fiecare zi şi iat -ne st pâni peă ă situa ie.ţUn ciudat brum! brum! caracteristic b utorilor deă

p h rele de rachiu şi de lichioruri tari anun sosireaă ă ţă personajului celui mai bizar din aceast povestire, înă aparen arbitrul soartei viitoare a lui César. Parfumierul seţă repezi pe sc ri a întunecoas , atât ca s -i spun lui Raguetă ţ ă ă ă s închid pr v lia, cât şi ca s -i cear scuze lui Claparonă ă ă ă ă ă c -l primeşte în sufragerie.ă

— Vai de mine! dar e foarte bine aici de halit frip…vreau s zic… de încheiat afaceri.ă

Cu toat preg tirea dibace a lui Roguin, domnul şiă ă doamna Ragon, burghezi binecrescu i, Pillerault, cu spiritulţ lui de observa ie, Césarine şi mama ei fur la început camţ ă dezagreabil impresiona i de acest pretins bancher dinţ

lumea mare.La vârsta de aproximativ dou zeci şi opt da ani, acestă fost voiajor comercial nu mai avea niciun fir de p r în cap şiă purta peruc încârlion at .ă ţ ă

O asemenea piept n tur cere o prospe ime deă ă ă ţ fecioar , o transparen alb ca laptele, cele maiă ţă ă încânt toare farmece feminine; ea scotea, aşadar, înă eviden , în mod dezgust tor, o fa plin de coşuri, roşie-ţă ă ţă ăcafenie, aprins ca fa a unui vizitiu de diligen şi ale c reiă ţ ţă ă zbârcituri timpurii v deau, prin strâmb turile brazdeloră ă adânci şi epene, o via destr b lat , m rturisit şi deţ ţă ă ă ă ă ă starea proast a din ilor şi punctele negre pres rate pe oă ţ ă piele scor oas . Claparon avea aerul unui actor de provincieţ ă care cunoaşte toate rolurile, face pe grozavul şi e sleit deoboseal , nu-i mai (ine nici roşul pe obraz, i se împleticeşteă

limba, dar nu mai conteneşte cu vorba chiar când e beat,are priviri neruşinate şi gesturi compromi toare. Figura lui,ţă

125



înfierbântat de flac ra vesel a punctului, nu se potriveaă ă ă cu gravitatea afacerilor. Aşa încât îi trebuiser lui Claparonă lungi exerci ii de mimic pentru a-şi compune o inut înţ ă ţ ă armonie cu importan a lui artificial . Du Tillet asistase laţ ă

toaleta lui Claparon ca un director de teatru îngrijorat dedebutul actorului s u principal, c ci se temea caă ă apuc turile grosolane ale acestui bancher s nu ias laă ă ă iveal .ă

— Vorbeşte cât mai pu in, îi spusese el. Un bancher nuţ tr nc neşte niciodat , el ac ioneaz , cuget , mediteaz ,ă ă ă ţ ă ă ă ascult şi chibzuieşte. Aşa încât, pentru a p rea într-adev ră ă ă bancher, nu spune nimic sau spune lucruri f ră ă însemn tate. S nu- i mai joace ochii în cap; priveşte grav,ă ă ţ chiar cu riscul de-a p rea prost. În politic s ii cu guvernulă ă ă ţ şi s te m rgineşti la generalit i ca:ă ă ăţ Bugetul e împov rat.ă Nu sunt posibile tranzac iile între partide ţ , liberalii sunt primejdioşi. Bourbonii trebuie s evite orice conflict ă .Liberalismul este învelişul intereselor coalizate. Bourboniine preg tesc o er de prosperitate; s -i sus inem, chiar ă ă ă ţ

dac nu-i iubim. Fran a a f cut destule experien e politice,ă ţ ă ţ etc. S nu cazi lat pe mas , gândeşte-te c trebuie s - iă ă ă ă ţ p strezi demnitatea de milionar. Nu sfor i, când tragi tutun,ă ă ca un militar b trân; joac -te cu tabachera, uit -te laă ă ă picioare sau în tavan înainte de a r spunde, în sfârşit, ia- iă ţ un aer profund. Şi, mai ales, las -te de obiceiul nefericit deă a pune mâna pe toate. În societate, un bancher trebuie să par s tul s tot înşface. Nu uita! veghezi noaptea, cifreleă ă ă te n ucesc, trebuie doar adunate atâtea date pentru aă lansa o afacere! Atâtea studii! S vorbeşti, mai cu seamă ă de r u afacerile. Afacerile sunt grele, obositoare, dificile,ă spinoase. Nu ieşi din asta şi nu preciza nimic. Vezi s nu te-ăapuci s cân i la mas caraghioslâcurile lui Béranger şi să ţ ă ă nu bei prea mult. Dac te îmbe i, î i strici viitorul. O sa teă ţ ţ supravegheze Roguin; bag de seam c te vei afla cuă ă ă

oameni morali, cu burghezi virtuoşi; nu cumva s -i speriiă dând drumul la vreuna din zicalele taie auzite prin cârciumi.

126



Perdaful acesta produsese asupra spiritului lui CharlesClaparon un efect asem n tor celui pe care îl produceauă ă asupra corpului s u hainele noi. Acest vesel pierde-var ,ă ă prieten cu toat lumea, deprins cu haine neglijente şiă

comode în care îşi sim ea trupul la largul lui aşa cum îşiţ sim ea şi spiritul folosind limbajul pe care-l vorbea, acestţ coate-goale strâns acum în haine noi pe care croitorul leadusese târziu şi pe care le punea pentru prima oar ,ă eap n ca un par, fiindu-i fric de mişc rile ca şi de frazeleţ ă ă ă

sale, tr gând iute mâna pe care o întinsese imprudent spreă o sticl ori spre o cutie sau oprindu-se în mijlocul unei fraze,ă d du de gândit, prin dezacordurile sale rizibile, lui Pillerault,ă care avea spirit de observa ie. Fa a sa stacojie, peruca cuţ ţ cârlion i juc uşi îi dezmin eau inuta, aşa dup cumţ ă ţ ţ ă gândurile îi erau altele decât vorbele. Dar bie ii burgheziţ luar pân la urm aceste continui disonan e dreptă ă ă ţ preocupare.

— Are atâtea afaceri, spunea Roguin.— Afacerile nu prea l-au educat, îi spuse doamna Ragon

Césarinei.Domnul Roguin o auzi şi puse un deget pe buze.— E bogat, abil şi foarte cinstit, zise el, aplecându-se

spre doamna Ragon.— Pentru aceste calit i i se pot trece eu vederea uneleăţ

lucruri, îi spuse Pillerault lui Ragon,— Sa citim actele înainte de masa, zise Roguin, suntem

singuri.Doamna Ragon, Césarine şi Constance îi l sar peă ă

contractan i, pe Pillerault, pe Ragon,ţ pe César, pe Raguin şipe Claparon s asculte lectura pe care le-o f cu Alexandreă ă Crottat. César semn , în contul unui client al lui Roguin ună titlu de patruzeci de mii de franci, cu ipotec asupraă terenurilor şi a fabricilor - situate în foburgul Temple; şiremise lui Roguin bonul de banc ai lui Pillerault şi d du,ă ă

f r chitan , cei dou zeci de mii de franci în efecte deă ă ţă ă banc şi cei o sut patruzeci de mii de franci în poli e peă ă ţ

127



numele lui Claparon.— Nu e cazul s v dau chitan , spuse Claparon, deă ă ţă

vreme ce lucra i şi dumneavoastr tot cu domnul Roguin,ţ ă ca şi noi. Vânz tori vor primi în biroul lui banii; eu nu mă ă

angajez decât s v asigur terenurile care v revin în plusă ă ă pentru cei o sut patruzeci de mii de franci în poli e.ă ţ— E just, zise Pillerault.— Ei bine, domnilor, s rechem m doamnele, c ci e frigă ă ă

f r ele, zise Claparon privindu-l pe Rogum ca s -şi deaă ă ă seama dac gluma n-a fost prea tare. Doamnelor!… Oh!ă domnişoara e desigur a dumneavoastr , zise Claparon,ă stând drept şi privindu-l pe Birotteau. Nu se poate spune că sunte i nepriceput. Nici unul din trandafirii din care a i f cutţ ţ ă parfum nu-i poate fi asemuit, şi poate tocmai pentru c a iă ţ f cut parfum din trandafiri,…ă

— Mie, unul, zise Roguin întrerupându-l, m rturisesc că ă mi-e foame,

— Atunci s mânc m, zise Birotteau.ă ă— Vom mânca în fa a notarului, zise Claparon mândruţ

de el.— Face i multe afaceri? întreb Pillerault aşezându-seţ ă dinadins la mas lâng Claparon,ă ă

— Enorm de multe, cu zecile de duzine, r spunseă bancherul; dar sunt grele, spinoase; bun oar canalele. Oh!ă ă canalele! nu v închipui i cât ne dau de lucru canalele! Şi eă ţ lesne de în eles de ce. Guvernul vrea canale. Canalul e oţ necesitate, şti i, care se face în general sim it în provincieţ ţ ă şi care intereseaz toate nego urile! Fluviile, a spus Pascal,ă ţ sunt drumuri care merg. Trebuie s mergi deci la târguial .ă ă Târguielile depind de terasament, c ci se fac nişte lucr riă ă de terasament însp imânt toare; lucr rile de terasamentă ă ă privesc clasa s rac , de aici împrumuturile, care, înă ă definitiv, se întorc tot la s racul Voltaire a spus:ă Unde sunt canale sunt şi canalii. Dar guvernul are inginerii lui care-l îl

informeaz ; e greu s -l duci, afar doar dac te în elegi cuă ă ă ă ţ ei; c ci Camera! Oh! domnule, ce de b taie de cap ne d şiă ă ă

128



Camera! Nu vrea s în eleag problema politic din spateleă ţ ă ă problemei financiare. E reacredin şi de o parte şi de alta.ţă M crede i dac v spun? Iat , fra ii Keller. Ei bine, Françoisă ţ ă ă ă ţ Keller e un orator, atac guvernul pe chestia rondurilor, peă

chestia canalelor. Iar când se întoarce acas , omul nostruă g seşte propunerile noastre, care-i par convenabile, şi iată ă c trebuie s cazi la învoial cu guvernulă ă ă dito, pe care l-aiatacat adineauri atât de insolent. Interesul oratorului şi celal bancherului se ciocnesc, suntem între dou focuri!ă În elege i acum de ce afacerile devin spinoase, trebuie sţ ţ ă mul umeşti atâta lume: pe func ionari, Camerele,ţ ţ anticamerele, miniştrii…

— Miniştrii? zise Pillerault, care voia cu orice pre sţ ă vad ce-nvârte acest coasociat.ă

— Da, domnule, miniştrii.— Vas zic au dreptate ziarele, zise Pillerault.ă ă— Unchiu-meu iar o intrat în politic , zise Birotteau.ă

Domnul Claparon îi cânt în strun .ă ă— Mari poznaşe şi ziarele astea! zise Claparon.

Domnule, ziarele încurc totul; pot fi de folos uneori, dară crunte nop i m mai fac s petrec; mi-ar pl cea s le petrecţ ă ă ă ă altfel; mi se stric ochii tot citind şi calculând.ă

— S ne întoarcem la miniştri, zise Pillerault, sperând să ă afle mai multe.

— Miniştrii au preten ii pur guvernamentale. Dar ceţ m nânc eu aici, ambrozie? zise Claparon întrerupându-se.ă Astea sunt sosuri pe care nu le m nânci decât la ună burghez acas ; la cârcium niciodat …ă ă ă

La acest cuvânt, florile de la boneta doamnei Ragons ltar ca nişte c pri e. Claparon în elese c a sc pat ună ă ă ţ ţ ă ă cuvânt deocheat şi voi s repare ce spusese.ă

— În lumea b ncilor mari, zise el, se numesc cârciumiă cabareturile elegante, Véry sau Fra ii provensali. ţ Ei bine,nici aceşti infami cârciumari, nici savan ii noştri buc tari nuţ ă

fac sosuri gustoase; unii fac ap chioar acrit cu l mâie,ă ă ă ă al ii fac chimie curat .ţ ă

129



În tot timpul mesei, Pillerault d du atacuri, încercând să ă sondeze omul şi nimerind mereu în gol; îl consider un insă primejdios.

— Merge bine, spuse Roguin la urechea lui Charles

Claparon.— Uf! m-oi dezbr ca eu ast -sear , r spunse Claparon,ă ă ă ă care se în buşea.ă

— Domnule, îi spuse Birotteau, dac suntem obliga i să ţ ă transform m sufrageria în salon, asta e pentru c strângemă ă câ iva prieteni peste optsprezece zile, atât pentru a cinstiţ eliberarea teritoriului…

— Foarte bine, domnule; şi eu sunt omul guvernului.Apar in, prin opiniile mele,ţ statu-quo-ului marelui b rbată care conduce destinele casei de Austria, un om şi jum tate!ă A conserva pentru a dobândi şi mai ales a dobândi pentru aconserva… Iat temelia opiniilor mele, care au onoarea deă a fi cele ale prin ului Metternich.ţ

— …cât şi pentru a s rb tori decorarea mea cuă ă Legiunea de Onoare, relu César.ă

— Da, da, ştiu. Cine mi-a vorbit de curând de asta? Fra iiţ Keller, ori Nucingen?Roguin, uimit de atâta îndr zneal , f cu un gestă ă ă

admirativ.— A, ba nu, la Camer .ă— La Camer , domnul de La Billardiére? întreb César.ă ă— Întocmai.— E încânt tor, spuse César unchiului s u.ă ă— Înşir la fraze, la fraze, zise Pillerault, la fraze în careă

te îneci.— Poate c am meritat aceast favoare… reluă ă ă

Birotteau.— Prin lucr rile dumneavoastr în domeniul parfumeriei;ă ă

Bourbonii ştiu s r spl teasc toate meritele. Ah! s neă ă ă ă ă mul umim eu aceşti generoşi prin i legitimi, c rora le vomţ ţ ă

datora o prosperitate nemaiauzit … C ci, fi i siguri,ă ă ţ Restaura ia simte c trebuie s se ia la întrecere cuţ ă ă

130



Imperiul; va face cuceriri paşnice, ve i vedea ce cuceriri!…ţ— Domnul ne va face, desigur, onoarea s pofteasc laă ă

balul nostru? zise doamna César.— Pentru a petrece o sear cu dumneavoastr , doamn ,ă ă ă

aş renun a s câştig milioane.ţ ă— Hot rât lucru, e mare flecar, zise César c tre unchiulă ă s u.ă

În timp ce gloria parfumeriei, în declin, avea să str luceasc pentru ultima dat , un nou astru r s reaă ă ă ă ă încetişor la orizontul comercial. Tân rul Popinot aşeza, chiară în acel moment, temeliile averii sale în strada Cinq-Diamants. Strada Cinq-Diamants, str du îngust pe undeă ţă ă abia pot trece c ru ele înc rcate, d la un cap t în stradaă ţ ă ă ă Lombardo, iar la cel lalt în strada Aubry-le-Boucher, în fa aă ţ str zii Quincampoix, strad ilustr a Parisului vechi, undeă ă ă istoria Fran ei a l sat multe urme. Cu tot acest dezavantaj,ţ ă gruparea droghiştilor aici f cea s aib vad bun strada şi,ă ă ă din acest punct de vedere, Popinot nu alesese prost. Casa,a doua când vii din strada Lombardo, era atât de

întunecoas , încât în unele zile trebuia s aprinzi lumina înă ă plin zi. Debutantul luase în st pânire, în seara dinainte,ă ă înc perile cele mai prost luminate şi mai murdare.ă Predecesorul s u, negustor de melas şi de zah r nerafinat,ă ă ă l sase urmele nego ului s u pe ziduri, în curte şi înă ţ ă magazin. Închipui i-v o pr v lie mare şi spa ioas , cu uşiţ ă ă ă ţ ă mari ferecate, vopsite în verde-închis, cu drugi de fier pedinafar , având piroane cu capetele ca nişte ciuperci, oă pr v lie cu grilaje împletite din sârm şi umflate în parteaă ă ă de jos ca ale brutarilor de alt dat , pardosit cu pietre albeă ă ă mai mult sparte, cu pere ii galbeni şi goi ca ai uneiţ cazarme. În spate erau pr v lia din dos şi o buc t rie,ă ă ă ă luminate dinspre curte; în sfârşit, în col , alt pr v lie, careţ ă ă ă trebuie s fi fost odat grajd. Din odaia din dos, pe o scară ă ă interioar , urcai la dou camere care d deau spre strad şiă ă ă ă

unde Popinot avea de gând s -şi instaleze casa de fier,ă biroul şi registrele. Deasupra magazinelor erau trei camere

131



Popinot.— Da pe literat îl ui i? exclam Gaudissart. Finot seţ ă

pricepe grozav la fasturi şi la deşert ciuni; o s vin , copilă ă ă naiv, cu un prospect, de s i se fac p rul m ciuc . E bineă ţ ă ă ă ă

spus, nu? Prospectelor le e totdeauna sete. S mân aă ţ trebuie stropit dac vrei s ai flori. Haide i, sclavilor, spuseă ă ă ţ el rândaşilor cu un aer teatral, iat aur.ă

Şi le d du cincizeci de centime cu un gest demn deă Napoleon, care era idolul lui.

— Mul umim, domnule Gaudissart, r spunser rândaşii,ţ ă ă mai bucuroşi de glum decât de bani.ă

— Tu, fiule, îi spuse el chelnerului care r m sese să ă ă serveasc , ascult : exist o port reas ascuns înă ă ă ă ă ă adâncimile unei v g uni unde g teşte uneori, aşa cumă ă ă Nausicaa sp la rufe, numai ca s se distreze. Du-te le ea,ă ă implor -i nevinov ia, f -o tinere, s se intereseze deă ăţ ă ă c ldura mânc rurilor. Spune-i c va fi binecuvântat şi maiă ă ă ă ales respectat , foarte respectat , de c tre Felixă ă ă Gaudissart, fiul lui Jean-François Gaudissart, din neamul

Gaudissart, neam de proletari am râ i, de vi veche. Du-teă ţ ţă şi vezi s fie toate bune, c , dac nu, î i trântesc ună ă ă ţ domajor pe toba din spate.

Alt b taie r sun în uş .ă ă ă ă ă— Iat -l pe spiritualul Andoche, zise Gaudissart.ăSe ar t un tân r gr sun şi buc lat, de statur mijlocieă ă ă ă ă ă

şi care, din creştet pân -n t lpi, aducea a fiu de p l rier;ă ă ă ă avea tr s turi rotunde şi viclenia îi era ascuns sub un aeră ă ă b os. Fa a lui, întristat cum e aceea a unui om s tul deăţ ţ ă ă mizerie, lu o expresie de veselie când v zu masa pus şiă ă ă sticlele cu capsule promi toare. La strig tul lui Gaudissartţă ă îi scânteiar ochii de un albastru-deschis, capul lui mare cuă fata teşit de caimac se-ntoarse la stânga şi la dreapta şi îlă salut pe Popinot într-un chip ciudat, f r umilin şi f ră ă ă ţă ă ă respect, ca un om care simte c locul lui nu-i acolo şi careă

nu face nicio concesie. În vremea aceea începea şi el să recunoasc în sine c nu are niciun talent literar şi seă ă

133



gândea s r mân în sectorul literaturii ca exploatator,ă ă ă tr ind de pe urma oamenilor de spirit şi f când afaceri înă ă loc s fac lucr ri prost pl tite. În acel moment terminaseă ă ă ă cu demersurile timide şi cu încerc rile umilitoare şi eraă

tocmai pe punctul, ca şi oamenii din marea finan , sţă ă întoarc foaia şi s devin obraznic cu bun -ştiin Dar îiă ă ă ă ţă trebuia un capital de început şi Gaudissart îi spusese că poate face rost de el punând în valoare uleiul lui Popinot.

— S tratezi în numele lui cu ziarele, dar s nu-l tragi peă ă sfoar ; altfel ne cert m de moarte; s -i dai ce trebuieă ă ă pentru ce- i pl teşte.ţ ă

Popinot îl privi pe autor cu îngrijorare. În lumea cuadev rat negustoreasc , autorii sunt privi i cu un sentimentă ă ţ în care intr teroare, mil şi curiozitate. Deşi Popinot avea oă ă bun educa ie, obiceiurile rudelor sale, ideile lor, treburileă ţ abrutizante ale pr v liei şi ale casieriei îi modulaseră ă ă inteligen a, supunând-o uzan elor meseriei sale, fenomenţ ţ care poate fi observat când urm reşti schimb rile suferiteă ă dup zece ani de o sut de colegi de şcoal , ieşi i cam la felă ă ă ţ

unul cu altul din colegiu sau din pension. Andoche luă aceast îngrijorare drept o admira ie adânc .ă ţ ă— Aşa, s turn m prospectul înainte de mas , ca apoi să ă ă ă

putem bea f r grij , zise Gaudissart. Dup mas se citeşteă ă ă ă ă greu, c şi limba digereaz .ă ă

— Domnule, zise Popinot, un prospect înseamn adeseaă o avere întreag .ă

— Şi adesea, r spunse Andoche, pentru oameni de rândă ca mine, averea nu înseamn decât un prospect.ă

— Ah! foarte nostim, zise Gaudissart. Al draculuiAndoche, are spirit cât patruzeci!

— Cât o sut , zise Popinot, impresionat de această ă glum .ă

Ner bd torul Gaudissart lu manuscrisul şi citi cu voceă ă ă tare şi cu emfaz :ă ULEI CEFALIC!

— Aş prefera Ulei cezarian, zise Popinot.— Drag , zise Gaudissart, nu-i cunoşti pe oamenii dină

134



provincie: exist o opera ie chirurgical cu numele sta, şiă ţ ă ă ei sunt aşa de proşti, încât vor crede c uleiul t u e bun laă ă faceri; î i închipui ce greu ar fi s -i convingem c e vorba deţ ă ă p r.ă

— Nu vreau s -mi ap r termenul, zise autorul, dar v-aşă ă ruga s remarca i că ţ ă Ulei cefalic înseamn ulei pentru cap,ă ceea ce v rezum inten iile.ă ă ţ

— S auzim! zise Popinot ner bd tor.ă ă ăIat prospectul, aşa cum circul şi ast zi în comer în miiă ă ă ţ

de exemplare (Alt act justificativ).

BREVETE DE INVEN IE ŞI DE PERFEC IONAREŢ Ţ

Niciun cosmetic nu poate face s creasc p rul, aşaă ă ă dup cum niciun preparat chimic nu-l vopseşte f r pericolă ă ă pentru sediul inteligen ei. Ştiin a a declarat recent c p rul ţ ţ ă ă este o materie moart şi c nicio substan nu-l poateă ă ţă împiedica s cad sau s albeasc . Pentru a preveniă ă ă ă Xerasia şi Calvi ia e de ajuns s fie ap rat bulbul din care ţ ă ă

iese firul de p r de orice influen exterioar atmosferica şiă ţă ă s fie men inut capul la temperatura care-i e necesar .ă ţ ă ULEIUL CEFALIC, bazat pe aceste principii stabilite de Academia de ştiin e, produce acest rezultat important, la ţ care ajunseser cei vechi, romanii, grecii şi na iunileă ţ nordice, care ineau la p r. O serie de cercet ri ştiin ifice ţ ă ă ţ au demonstrat c nobilii, care se deosebeau odinioar prină ă lungimea p rului, nu întrebuin au alt mijloc; atât doar că ţ ă procedeul lor, reg sit cu abilitate de A. Popinot,ă Inventatorul ULEIULUI CEFALIC, fusese pierdut.

A p stra, în loc s caute a provoca o stimulareă ă Imposibil sau d un toare dermei care con ine bulbii, iat .ă ă ă ţ ă Deci scopul ULEIULUI CEFALIC. În adev r, acest ulei, careă opreşte exfolierea m tre ei, care exal un parfum suav şiă ţ ă care, prin substan ele din care e compus, printre care intr ţ ă

ca element principal esen a de alune, împiedic orice ţ ă ac iune a aerului exterior asupra capului, previne astfel ţ

135



— Un prospect care de la primele cuvinte d gataă Macassarul, zise Gaudissart sculându-se cu un aermagistral pentru a rosti vorbele urm toare, scandate cuă gesturi parlamentare: „P rulă – nu – poate – fi – f cută – să

creasc ! Nuă – poate – fi – vopsit – f ră ă – pericol!” Ah! Ah!aici e succesul. Ştiin a modern e de acord cu obiceiurileţ ă celor vechi. Po i s te-n elegi şi cu b trânii şi cu tinerii.ţ ă ţ ă Dac ai de-a face cu un b trân: „Ah! ah! domnule, ceiă ă vechi, grecii, romanii, aveau dreptate şi nu erau aşa deproşti cum ni se spune!” Dac tratezi cu un tân r; „Iat ,ă ă ă b iete drag , înc o descoperire datorit progreseloră ă ă ă ştiin ei. Progres m. Câte nu putem aştepta de la abur, de laţ ă telegraf şi altele! Acest ulei este rezultatul unui raport aldomnului Vauquelin!” Ce-ar fi dac am tip ri un pasaj dină ă memoriul domnului Vauquelin la Academia de Ştiin e, careţ s confirme afirma iile noastre, ce zici? E grozav! Hai, Finot,ă ţ la mas . S halim bun t ile! S bem şampanie pentruă ă ă ăţ ă succesul tân rului nostru prieten!ă

— M-am gândit, spuse autorul cu modestie, c epocaă

prospectului uşurel şi glume a trecut; noi intr m înţ ă perioada ştiin ei; trebuie un aer doctoral şi tonul uneiţ autorit i pentru a ne impune publicului.ăţ

— O s trâmbi m uleiul sta de-o s fiarb ; mă ţă ă ă ă ă m nânc şi limba şi picioarele. Am reprezentan a tuturor,ă ă ţ celor din branşa p rului: niciunul nu d mai mult de treizeciă ă la sut ; s l s m noi cu patruzeci la sut şi garantez o sută ă ă ă ă ă de mii de sticle în şase luni, Voi da asalt farmaciştilor,b canilor, frizerilor! Dac le d m patruzeci la sut remiz ,ă ă ă ă ă vor face to i capul tob clien ilor,ţ ă ţ

Cei trei tineri mâncau ca nişte lei, beau ca nişte elve ieniţ şi se ame eau de viitorul succes alţ Uleiului cefalic,

— Uleiul sta i se urc la cap, zise Finot zâmbind,ă ţ ăGaudissart epuiz diferitele serii de jocuri de cuvinteă

despre ulei, p r, cap etc. În mijlocul râsetelor homerice aleă

celor trei prieteni, când ajunser la desert, r sun o b taieă ă ă ă în uş , care fu auzit cu toate toasturile şi ur rile de fericireă ă ă

137



ziarele guvernamentale, articole de politic înalt şi faceă ă cronica teatrelor mici. E un ministru pe cale s devină ă autor.

Finot îl tr gea pe Gaudissart de pulpana redingotei.ă

— Bine, copii, zise judec torul, c ruia aceste cuvinte îiă ă explicar aspectul mesei, care p stra urmele unui osp peă ă ăţ de-a-ntregul scuzabil. Drag , îi spuse judec torul luiă ă Popinot, îmbrac -te, mergem ast -sear la domnulă ă ă Birotteau, c ruia îi sunt dator o vizit . O s semna i actul deă ă ă ţ asociere, pe care l-am examinat cu aten ie. Cum fabrica deţ ulei se va afla pe terenurile din foburgul Temple, cred că trebuie s - i dea cu chirie atelierul, la nevoie prin interpuşi;ă ţ când toate sunt în regul , se evit discu iile. Dar pere iiă ă ţ ţ ştia îmi par cam umezi: s pui rogojini, Anselme, în dreptulă ă

patului t u.ă— Îmi da i voie, domnule judec tor de instruc ie, ziseţ ă ţ

Gaudissart cu tonul mieros al unui curtean, am lipit chiarnoi tapetul ast zi şi… nu s-a… uscat înc .ă ă

— Economie! bine, spuse judec torul.ă

— Ştii ce, îi spuse Gaudissart la ureche lui Finot,prietenul meu Popinot e un tân r virtuos, se duce cuă unchiu-s u; noi hai s mergem, ca s încheiem seara, pe laă ă ă fete…

Ziaristul ar t c ptuşeala buzunarului de la jiletc ,ă ă ă ă Popinot v zu gestul şi strecur dou zeci de franci autoruluiă ă ă prospectului. Judec torul avea o birj la cap tul str zii; îlă ă ă ă lu pe nepotu-s u la Birotteau. Când judec torul Popinot şiă ă ă Anselme sosir , Pillerault, domnul şi doamna Ragon şiă Roguin jucau boston, iar Césarine broda o eşarfa. Roguin,care se afla în fa a doamnei Ragon, lâng care st teaţ ă ă Césarine, b g de seam bucuria fetei când îl v zu intrândă ă ă ă pe Anselme; şi o ar t cu un gest, roşie ca o rodie,ă ă stagiarului s u.ă

— Aşadar, e ziua actelor? zise parfumierul când, după

saluturi, judec torul îi spuse de ce venise.ăCésar, Anselme şi judec torul se suir la al doilea etaj,ă ă

139



în camera provizorie a parfumierului, pentru a discuta închirierea şi actul de asociere întocmit de magistrat.Contractul fu f cut pe optsprezece ani, ca s concorde cuă ă cel din strada Cinq-Diamants, detaliu minim în aparen ,ţă

dar care mai târziu îi fu de folos lui Birotteau. Când César şi judec torul se întoarser la mezanin, magistratul, mirat,ă ă întreb care-i cauza z p celii din cas şi a prezen eiă ă ă ă ţ lucr torilor, duminica, la un om atât de credincios caă parfumierul. Acesta abia aştepta întrebarea.

— Deşi nu prea ieşi i în lume, domnule, nu ve i g siţ ţ ă nepotrivit c cinstim eliberarea teritoriului. Dar nu-i numaiă asta. Strâng câ iva prieteni şi pentru a s rb tori decorareaţ ă ă mea cu Legiunea de Onoare.

— Ah! f cu judec torul, care nu era decorat.ă ă— Poate c am meritat aceast neasem nat şi regală ă ă ă ă

favoare îndeplinindu-mi func ia la tribunalul… oh! deţ comer , şi luptând pentru Bourboni pe treptele…ţ

— Da, zise judec torul.ă— …de la Saint-Roch, la 13 vandemiar , când am fost

r nit de Napoleon.ă — Bucuros, zise judec torul. Dac so ia mea nu va fiă ă ţ suferind , vin cu ea.ă

— Xandrot, îi spuse Roguin la plecare stagiarului s u, s -ă ăi iei gândul de la c s toria cu Césarine, şi peste şaseţ ă ă

s pt mâni vei vedea c i-am dat un sfat bun.ă ă ă ţ— De ce? zise Crottat.— Birotteau, dragul meu, o s cheltuiasc o sut de miiă ă ă

de franci cu balul lui, iar averea şi-o bag , deşi eu l-amă sf tuit s nu fac asta, în afacerea cu terenurile. Peste şaseă ă ă s pt mâni, oamenii ştia n-o s aib ce mânca. Însoar -teă ă ă ă ă ă cu domnişoara Lourdois, fata antreprenorului cu zugr vitul:ă are trei sute de mii de franci zestre; am avut eu grij să ă g seşti ceva în schimb! Dac -mi cumperi biroul numai cu oă ă sut de mii de franci peşin, i-l dau mâine.ă ţ

Minun iile balului pe care-l preg tea parfumierul şi peăţ ă care ziarele le anun au Europei erau vânturate în lumeaţ

140



comer ului prin zvonurile provocate de lucr rile ce nuţ ă încetau nici ziua, nici noaptea. Ici se spunea c César aă închiriat trei case; acolo, c îşi aureşte saloanele; maiă departe, c la mas se vor servi mânc ruri inventateă ă ă

anume; dincolo, c negustorii nu vor fi invita i, serbareaă ţ fiind dat pentru reprezentan ii guvernului; dincoace,ă ţ parfumierul era sever condamnat pentru ambi ia lui,ţ preten iile politice fiindu-i luate în râs, ba, mai mult, i seţ contesta chiar rana primit ! Balul d dea naştere la multeă ă intrigi în al doilea arondisment; prietenii st teau linişti i, dară ţ simplele cunoştin e se zb teau teribil. Când eşti bine v zut,ţ ă ă g seşti mul i linguşitori. Foarte mul i f cur demersuriă ţ ţ ă ă peste demersuri pentru o ob ine o invita ie. So ii Birotteauţ ţ ţ fur uimi i de num rul prietenilor de care habar n-aveauă ţ ă pân acum. Aceast n val de oameni o speria pe doamnaă ă ă ă Birotteau, care se întuneca din ce în ce mai tare la fa cuţă cât se apropia data solemnit ii. Îi m rturisi mai întâi luiăţ ă César c n-o s ştie ce atitudine s aib , apoi seă ă ă ă însp imânt de nenum ratele am nunte ale uneiă ă ă ă

asemenea petreceri; unde s g seşti argint ria, sticl ria,ă ă ă ă trata iile, vesela şi cine s serveasc ? Şi cine sţ ă ă ă supravegheze totul? Îl ruga pe Birotteau s stea la uşaă apartamentului şi s nu-i lase s intre decât pe invita i;ă ă ţ auzise lucruri ciudate despre indivizi care veneau la baluriburgheze invocând prietenii ale c ror nume nu-l ştiau.ă Când, înainte cu zece zile, Braschon, Grindot, Lourdois şiChaffaroux, antreprenorul de construc ii, afirmar cţ ă ă apartamentul va fi gata pentru faimoasa duminic de 17ă decembrie, în modestul salonaş de la mezanin avu locseara, dup cin , o consf tuire caraghioas între César,ă ă ă ă nevast -sa şi fiic -sa, pentru a alc tui lista invita ilor şi aă ă ă ţ trimite, dup codul polite ii stângace şi cinstite, invita iileă ţ ţ pe hârtie roz şi cu litere aplecate, primite de diminea deţă la tipograf.

— B ga i de seam ! S nu uit m pe nimeni, ziseă ţ ă ă ă Birotteau.

141



— Dac uit m pe cineva, zise Constance, nu se uit el.ă ă ă Cu doamna Derville, cu care nu suntem în vizit , ne-amă pomenit asear ; îşi d dea nişte aere!ă ă

— Era foarte dr gu , zise Césarine, mi-a pl cut.ă ţă ă

— Şi, totuşi, înainte de-a se m rita era chiar mai s racă ă ă decât mine: lucra într-un atelier de lenjerie, în stradaMontmartre: a cusut c m şi pentru taic -t u.ă ă ă ă

— Ei, atunci, s -ncepem lista, zise Birotteau, cu oameniiă cei mai de vaz . Scrie, Césarine: domnul duce şi doamnaă duces de Lenoncourt…ă

— Doamne! César, zise Constance, nu te apuca să trimi i invita ii persoanelor pe care nu le cunoşti decât înţ ţ calitate de furnizor. Crezi c-o po i invita pe prin esa deţ ţ Blamont-Chauvry, care e mai rud cu r posata ta naş ,ă ă ă marchiza d’Uxelles, decât ducele de Lenoncourt? Crezi c -iă po i invita pe cei doi domni de Vandenesse, pe domnul deţ Marsay, pe domnul de Ronquerolles, pe domnul d’Ailemont, în fine, pe clien ii t i? Eşti nebun, te ame esc m ririle…ţ ă ţ ă

— Bine! Dar domnul conte de Fontaine şi familia sa? Ce

zici? sta venea laĂ Regina trandafirilor înainte de b t lia deă ă la 13 vandemiar , sub numele de JACQUES CEL MARE, împreun cu FL C UL, care era domnul marchiz deă Ă Ă Montauran, şi cu domnul de La Billardière, care se chemaNANTEZUL. Ce ne-am mai dat mâna unii cu al ii! „Dragţ ă Birotteau, curaj! D - i via a ca noi pentru cauza ceaă ţ ţ dreapt !” Suntem vechi tovar şi de conspira ie.ă ă ţ

— Pune-i, zise Constance. Dac vine domnul de Laă Billardière cu fiu-s u, s aib cu cine s stea de vorb .ă ă ă ă ă

— Scrie, Césarine, zise Birotteau. Primo, domnul prefectal Senei: o veni, n-o veni, dar el e şeful corpului municipal:fiec ruia dup rangul lui!ă ă Domnul de La Billardière şi fiuls u, primar. Pune la cap t num rul invita ilor. Colegul meu,ă ă ă ţ domnul Granet, ajutorul de primar, cu nevast -sa. E urâtă ă foc, dar n-are a face, trebuie s-o punem! Domnul Curel,

giuvaergiul, colonelul G rzii na ionale, cu nevast -sa şi celeă ţ ă dou fete. Astea ar fi autorit ile. Acum oamenii de seam !ă ăţ ă

142



Domnul conte şi doamna contes de Fontaine cu fiica lor,ă domnişoara Emilie de Fontaine.

— O obraznic pentru care trebuie s ies din pr v lie şiă ă ă ă s -i vorbesc la uşa cupeului, pe orice vreme, zise doamnaă

César. Dac vine, o s vin numai ca s râd de noi.ă ă ă ă ă— Atunci poate c-o s vin , zise César, care voiaă ă neap rat lume bun . Continu , Césarine. Domnul conte şiă ă ă doamna contes de Grandville, proprietarul meu, capul celă mai grozav de la curtea regal , cum spune Derville. Ia stai!ă Domnul de La Billardière a aranjat ca mâine s mi se deaă decora ia de c tre domnul conte de Lacépède în persoan .ţ ă ă Se cade s -i strecor o invita ie la bal şi cin mareluiă ţ ă cancelar. Domnul Vauquelin. Pune bal şi cin , Césarine. Şi,ă ca s nu-i uit m, to i alde Chiffreville şi Protez. Domnul şiă ă ţ doamna Popinot, judec tor la tribunalul Senei. Domnul şiă doamna Thirion, uşier la cabinetul regelui, prietenii luiRagon, şi fata lor care se va m rita, pare-se cu unul dină b ie ii din prima c s torie ai domnului Camusot.ă ţ ă ă

— César, nu-l uita pe tân rul Horace Bianchon, nepotulă

domnului Popinot şi v rul lui Anselme, zise Constance.ă— Ei aş! Césarine a şi notat patru la cap tul familieiă Popinot. Domnul şi doamna Rabourdin, unul dintre şefii debirou din sec ia domnului de La Billardière. Domnul Cochin,ţ din acelaşi minister, cu nevast -sa şi cu fiu-s u,ă ă comanditarii so ilor Matifat, şi domnul, doamna şiţ domnişoara Matifat, fiindc veni vorba de ei.ă

— So ii Matifat, zise Césarine, au intervenit pentruţ domnul şi doamna Colleville, pentru domnul şi doamna Thuilier, prietenii lor, şi pentru so ii Saillard.ţ

— O s vedem, zise César, Agentul nostru de schimb,ă domnul şi doamna Desmarets.

— Asta o s fie regina balului! zise Césarine; grozav deă mult îmi place, mai mult ca toate.

— Derville şi nevast -sa.ă

— Pune-i şi pe domnul şi doamna Coquelin, succesoriiunchiului Pillerault, zise Constance. Aşa de mult îşi

143



închipuie c vor veni, încât biata femeie şi-a comandat laă croitoreasa mea o rochie superb de bal: atlaz alb peă dedesubt şi pe deasupra tul brodat cu flori de cicoare. N-alipsit mult s -şi fac o rochie de lame, ca pentru a merge laă ă

curte. Dac nu-i invit m, ni-i facem duşmani de moarte.ă ă— Pune-i Césarine; trebuie s cinstim comer ul, c doară ţ ă şi noi facem parte din el. Domnul şi doamna Roguin.

— Mam , doamna Roguin o s -şi pun colierul deă ă ă briliante, toate bijuteriile şi rochia cu dantel de Malines.ă

— Domnul şi doamna Lebas, zise César. Apoi, domnulpreşedinte al tribunalului de comer , nevast -sa şi celeţ ă dou fete. I-am uitat când am trecut autorit ile. Domnul şiă ăţ doamna Lourdois şi fata lor. Domnul Claparon, bancher,domnul du Tillet, domnul Grindot, domnul Molineux,Pillerault şi proprietarul lui, domnul şi doamna Camusot,negustorii cei boga i de m tase, cu to i copiii lor, cel de laţ ă ţ Şcoala politehnic şi avocatul.ă

— O s fie numit judec tor, fiindc se însoar cuă ă ă ă domnişoara Thinon, îns în provincie, zise Césarine.ă

— Domnul Cardot, socrul lui Camusot, şi to i copiiiţ Cardot. Ia stai! Şi so ii Guillaume, din strada Colombier,ţ socrul şi soacra lui Lebas, doi b trâni care vor între ineă ţ conversa ia pe de l turi; Alexandre Crottat, Célèstin…ţ ă

— Tat , nu-i uita pe domnul Andoche Finot şi pe domnulă Gaudissart, doi tineri foarte folositori domnului Anselme.

— Gaudissart? A f cut puşc rie. Dar n-are a face; pleacă ă ă peste câteva zile şi o s ne plaseze uleiul… Pune-l! Câtă despre musiu Andoche Finot, cine-i sta?ă

— Domnul Anselme spune c va ajunge cineva, e plin deă spirit ca Voltaire.

— E autor? ştia sunt to i atei.Ă ţ— Pune-l, tata; şi-aşa avem prea pu in dansatori. Deţ

altfel, prospectul cel frumos despre ulei, e f cut de el.ă— Crede în uleiul nostru, zise César, atunci pune-l,

dr gu .ă ţă— Îi pun şi pe proteja ii mei, zise Césarine.ţ

144



— Pune-l pe domnul Mitral, executorul meu; şi pedomnul Handry, medicul nostru, doar de form , c n-o să ă ă vin .ă

— O s vin pentru jocul de c r i, zise Césarine,ă ă ă ţ

— Ia stai! Sper, César c -l vei invita la mas pe domnulă ă abate Loraux?!— I-am şi scris, zise César.— Oh! s n-o uit m pe cumnata lui Lebas, pe doamnaă ă

Augustine de Sommervieux, zise Césarine. S r cu a de ea!ă ă ţ Ne-a spus Lebas c e foarte suferind , se pr p deşte deă ă ă ă inim rea.ă

— Aşa e când te m ri i cu un artist, exclamă ţ ă parfumierul. Ia uit -te la maic -ta cum mo ie, spuse elă ă ţă foarte încet fetei. Aşa, aşa, somn uşor, doamn César. Ei,ă da rochia maic -ti? îi spuse César Césarinei.ă

— Da, tat , o s fim gata. Mama se gândeşte la o rochieă ă de crepe de Chine doar, ca a mea; croitoreasa e sigur că ă n-o s fie nevoie de prob .ă ă

— Câte persoane? zise César cu voce tare, v zând-o peă

nevast -sa c deschide ochii.ă ă— O sut nou , socotind şi pe vânz tori, zise Césarine.ă ă ă— Unde-o s b g m atâta lume? zise doamna Birotteau.ă ă ă

Dar, în sfârşit, relu ea cu naivitate, o trece şi duminicaă asta.

La oamenii care urc de la un etaj social la altul, nimică nu se face în mod simplu. Nimeni n-avea voie, sub niciunpretext, s intre în apartamentul care era în transformare,ă nici chiar César sau doamna Birotteau. César îi promiseselui Raguet, b iatul de pr v lie, un rând de haine noi de ziuaă ă ă baiului dac face paz bun şi-şi execut bine consemnul.ă ă ă ă Ca şi împ ratul Napoleon la Compiègne, când cu renovareaă castelului pentru c s toria lui cu Marian-Luiza de Austria,ă ă Birotteau nu voia s vad nimic: par ial, voia sa se bucureă ă ţ de surpriz ă. Cei doi foşti adversari se întâlnir înc o dat ,ă ă ă

f r ştirea lor, dar nu pe un câmp de b taie, ci pe terenulă ă ă vanit ii burgheze. Domnul Grindot trebuia, aşadar, s -l iaăţ ă

145



Chevet şi Birotteau, Chevet furniza o argint rie superb ,ă ă care produce cât un teren când e închiriat , furniza cina,ă vinurile şi chelnerii în frunte cu un şef ar tos, aceştiaă cunoscându-şi cu to ii r spunderea faptelor şi a gesturilor.ţ ă

Chevet cerea s i se pun la dispozi ie buc t ria şiă ă ţ ă ă sufrageria de la mezanin ca s -şi instaleze acolo cartierulă general, c ci trebuia s se lucreze încontinuu pentru a serviă ă la ora şase o cin de dou zeci de persoane şi la unuă ă noaptea o mas rece foarte bogat . Birotteau se în eleseseă ă ţ cu cafeneaua Foy pentru casatele în form de fructe, careă aveau s fie servite în ceşti frumoase, cu linguri e aurite, peă ţ t vi de argint. Tanrade, alt celebritate, furnizaă ă r coritoarele şi fructele.ă

— S n-ai nicio grij , îi spuse César so iei sale, v zând-oă ă ţ ă cam prea îngrijorat cu dou zile înainte, Chevet, Tanradeă ă şi cafeneaua Foy vor fi la mezanin. Virginie va veghea laetajul al doilea, pr v lia va fi închis bine. Nou nu ne maiă ă ă ă r mâne decât s ne l f im la etajul întâi.ă ă ă ă

În ziua de 16, la ora dou , domnul de La Billardière veniă

s -l ia pe César pentru a-l duce la Cancelaria Legiunii deă Onoare, unde avea s primeasc decora ia de cavaler,ă ă ţ împreun cu vreo zece al i cavaleri, din mâna domnuluiă ţ conte de Lacâpdde. Primul îl g si pe parfumier cu ochii înă lacrimi: Constance îi f cuse tocmai surpriza cataramelor deă aur şi a briliantului.

— E tare bine s fii iubit astfel, zise el urcându-se înă tr sur , de fa cu vânz torii aduna i, cu Césarine şi cuă ă ţă ă ţ Constance.

To i îl admirau pe César îmbr cat în pantaloni pân laţ ă ă genunchi de m tase neagr , cu ciorapi de m tase şi cuă ă ă fracul cel nou albastru-deschis pe care avea s str lucească ă ă panglica muiat în sânge, dup vorba lui Molineux. Cândă ă César se întoarse la mas , era palid de bucurie şi se uita înă toate oglinzile ca s -şi vad crucea; c ci, în primaă ă ă

ame eal , nu se mul umi cu panglica şi l s la o parte oriceţ ă ţ ă ă modestie.

147



— Nevast , spuse el, domnul Mare Cancelar e un omă încânt tor; de cum i-a spus o vorb La Billardière, a şiă ă acceptat invita ia mea; vine împreun cu domnulţ ă Vauquelin. Domnul de Lacépède e un om mare, da, ca şi

domnul Vauquelin; a scris patruzeci de volume! E adev rată c e şi autor şiă pair al Fran ei. S nu uit m s -i spunem:ţ ă ă ă „Domnia-voastr ” sau „Domnule conte”.ă

— Da’ ia şi m nânc , îi spuse nevast -sa. Tat l t u eă ă ă ă ă mai r u ca un copil, îi spuse Constance Césarinei.ă

— Ce bine- i st cu decora ia, zise Césarine. i se vor daţ ă ţ Ţ onorurile şi o s ieşim împreun .ă ă

— O s mi se dea onorurile oriunde sunt santinele.ăÎn acest moment, Grindot coborî cu Braschon. După

mas , domnul, doamna şi domnişoara, spuser ei, voră ă putea arunca o privire în apartament, unde meşterul luiBraschon termina de fixat nişte cuiere şi unde trei oameniaprindeau lumin rile.ă

— Trebuie o sut dou zeci de lumân ri, zise Braschon.ă ă ă— O factur de dou sute de franci la Trudon, spuseă ă

doamna César, ale c rei jeluiri le opri cu o privire cavalerulă Birotteau.— O s ave i o serbare extraordinar , domnule cavaler,ă ţ ă

zise Braschon.Birotteau îşi spuse lui însuşi: „Au şi început linguşitorii!

Abatele Loraux m-a sf tuit s nu cad în cursa lor şi să ă ă r mân modest. Îmi voi aminti de originea mea.”ă

Cesar nu în elese ce voia s spun bogatul tapi er dinţ ă ă ţ strada Saint-Antoine… Braschon f cu unsprezece încerc riă ă inutile pentru a fi invitat el, nevast -sa, fiic -sa, soacr -sa şiă ă ă m tuş -sa. Braschon deveni duşmanul lui Birotteau. Laă ă plecare nu-i mai spunea „domnule cavaler”.

Începu repeti ia general . César, nevast -sa şi Césarineţ ă ă ieşir din pr v lie şi intrar în cas pe uşa dinspre strad .ă ă ă ă ă ă Uşa casei fusese ref cut în stil mare, cu dou canaturiă ă ă

împ r ite în panouri egale şi p trate, în mijlocul c rora seă ţ ă ă afla câte un ornament arhitectural de font turnat şiă ă

148



vopsit . Aceast uş , ajuns atât de comun la Paris, eraă ă ă ă ă pe atunci o noutate. În fundul vestibulului se vedea scara, împ r it în dou suişuri drepte intre care se afla acel socluă ţ ă ă care-l neliniştea pe Birotteau şi care forma un fel de cuşcă

unde putea locui o femeie b trân . Acest vestibul, pardosită ă cu marmur alb şi neagr şi a c rui zugr veal imitaă ă ă ă ă ă marmura, era luminat de o lamp în stil antic, cu patruă ciocuri. Arhitectul unise bog ia cu simplitatea. Un covorăţ roşu îngust punea în valoare albea a treptelor, care erau deţ piatr de calcar şlefuit cu piatr ponce. De pe primaă ă ă platform se intra la mezanin. Uşa apartamentului era înă genul uşii de la strad , dar de lemn mai sub ire.ă ţ

— Cât gra ie! zise Césarine Şi totuşi nimic nu opreşteă ţ privirea.

— Tocmai asta e, domnişoar , gra ia provine dină ţ propor iile juste dintre stilobati, plinte, cornişe şiţ ornamente; afar de asta, n-am aurit nimic, culorile suntă sobre şi nu au tonuri ip toare.ţ ă

— Mare ştiin , zise Césarine.ţă

Intrar apoi cu to ii într-o anticamer de bun-gust,ă ţ ă parchetat , spa ioas , cu ornamente simple. Urma un salonă ţ ă cu trei ferestre spre strad , în alb şi roşu, cu cornişeă elegant profilate, cu motive decorative fine, şi unde nimicnu obosea privirea. Pe un şemineu de marmur alb cuă ă coloane se afla o garnitur aleas cu gust, care n-aveaă ă nimic ridicol şi se potrivea cu celelalte detalii. Domneaacolo acea suav armonie pe care numai artiştii ştiu s-oă alc tuiasc urm rind un sistem decorativ pân în cele maiă ă ă ă mici accesorii, de care burghezii n-au habar, dar care-iuimeşte. Un policandru cu dou zeci şi patru de lumân riă ă f cea s str luceasc draperiile de m tase roşie, iară ă ă ă ă parchetul avea un luciu a â tor care o f cu pe Césarine sţ ţă ă ă danseze. Printr-un budoar verde şi alb treceai în cabinetullui César.

— Am pus aici un pat, zise Grindot, desf când canaturileă unui alcov ascuns cu dib cie între cele dou biblioteci.ă ă

149



Dumneavoastr sau doamna pute i fi bolnavi, şi atunciă ţ fiecare are camera sa.

— Da uite c biblioteca e plin de c r i legate… Oh,ă ă ă ţ nevast ! nevast ! zise César.ă ă

— Nu, asta e surpriza Césarinei.— S ierta i emo ia unui tat , spuse el arhitectuluiă ţ ţ ă s rutându-şi fata.ă

— Vai de mine, domnule, zise Grindot, Sunte i doar laţ dumneavoastr acas .ă ă

În acest cabinet dominau culorile cafenii, subliniate deornamente verzi, c ci trecerile armonice cele mai dibaceă legau una de alta toate od ile apartamentului. Astfel,ă culoarea care constituia fondul unei od i servea dreptă ornamenta ie celeilalteţ şi viceversa. Gravura cu Hero şiLeandru str lucea pe un panou în cabinetul lui César.ă

— O s -mi pl teşti tu toate astea, zise vesel Birotteau.ă ă— Aceast frumoas stamp i-e oferit de domnulă ă ă ţ ă

Anselme, spuse Césarine.C ci şi Anselme îşi permisese o surpriz .ă ă

— Bietul b iat, a f cut ca mine cu domnul Vauquelin.ă ăApoi venea camera doamnei Birotteau Arhitectul oumpluse de minun ii ca s fac pl cere acestor oameni deăţ ă ă ă treaba pe care voia s -i câştige, c ci se inuse de vorbaă ă ţ şistudiase atent aceasta renovare. Camera era tapetat cuă m tase albastr cu ornamenteă ă albe, mobila era capitonată cu lânic alb cu motive albastre. Pendula de pe şemineulă ă de marmur alb reprezenta o Venera şezând pe un blocă ă frumos de marmur ; o mochet cu desen turcesc uneaă ă aceast odaie de camera Césarinei, care era tapetat înă ă albastru-verde şi era foarte cochet : un pian, un garderobă frumos cu oglinda, un p tuc cast cu perdele simple şi toateă mobilele m runte care fac pl cerea tinerelor fete,ă ă Sufrageria se afla în spatele camerei lui Birotteau şi a celeia so iei sale şi d dea spre scar ; fusese lucrat în stil zisţ ă ă ă

Louis XIV, cu pendul Boulle, cu bufete în al muri şi sidef,ă ă cu tapetul prins în cuie aurite. Bucuria acestor trei persoane

150



nu se poate descrie, mai ales când, întorcându-se încamera ei, doamna Birotteau g si pe pat rochia de catifeaă vişinie împodobit cu dantele, pe care i-o oferea b rbatu-ă ăs u şi pe care Virginie o adusese între timp, mergând înă

vârful picioarelor,— Domnule, apartamentul acesta v va aduce multă ă faim , îi spuse Constance lui Grindot Mâine sear vom aveaă ă peste o sut de persoane în casa şi ve i primi elogiileă ţ tuturor,

— O s te recomand, zise César. Vei vedeaă cremacomer ului şi vei fi cunoscut într-o singur sear mai abitirţ ă ă decât dac ai fi cl dit o sut de case,ă ă ă

Constance era mişcat şi nu se mai gândea la cheltuial ,ă ă nici nu-şi mai critica b rbatul, Iat de ce, de diminea ,ă ă ţă aducând pe Hero şi Leandru, Anselme Popinot, pe careConstance îl considera ca foarte inteligent şi cu mariposibilit i, îi afirmase succesulăţ Uleiului cefalic, la care lucracu o dârzenie f r seam . Îndr gostitul f g duise c , înă ă ă ă ă ă ă ciuda sumei importante la care se ridicau nebuniile lui

Birotteau, aceste cheltuieli aveau s fie acoperite în şaseă luni prin partea sa din beneficiile aduse de ulei. După nou sprezece ani de temeri, era atât de pl cut s te laşiă ă ă m car o zi în voia bucuriei, încât Constance f g dui fiiceiă ă ă sale s nu strice fericirea so ului ei prin niciă ţ o reflec ie şi sţ ă se lase şi ea pe de-a-ntregul prad acestei bucurii, Pe laă unsprezece, când plec Grindot, se arunc de gâtulă ă b rbatului ei şi plânse pu in de mul umire, zicând:ă ţ ţ

— César! M faci nebun de fericire.ă ă— Dar numai s in , nu? zise zâmbind César,ă ţ ă— O s in , nu m mai tem, spuse doamna Birotteau,ă ţ ă ă— Aşa da, zise parfumierul, în sfârşit m apreciezi.ăOameni destul de nobili pentru a-şi recunoaşte

sl biciunile vor m rturisi c o biat orfan care, înainte cuă ă ă ă ă optsprezece ani, era vânz toare laă Micul marinar din insula

Saint-Louis şi un biet ran venit pe jos din Touraine laţă Paris, cu b ul în mân şi cu bocanci cu cuie, nu puteau săţ ă ă

151



nu fie m guli i şi ferici i de a da o asemenea petrecere peă ţ ţ motive atât de l udabile,ă

— Z u c aş da o sut de franci, zise César, ca s neă ă ă ă vin acum cineva în vizit .ă ă

— Iat -l pe domnul abate Loraux, zise Virginie.ăAbatele Loraux intr . Era pe atunci vicar la Saint-ăSuplice. Niciodat puterea sufleteasc nu s-a relevat maiă ă bine ca la acest preot, adev rat sfânt: to i cei care l-auă ţ cunoscut l-au p strat adânc întip rit în memorie. Avea oă ă fa moroc noas şi era atât de urât, încât parc nu- iţă ă ă ă ţ venea s ai încredere în el, dar practica virtu ilor catolice îiă ţ f cuse figura sublim : str lucea pe fa a lui, înainte de a seă ă ă ţ fi urcat în cer, o splendoare cereasc . O cur ie intrat înă ăţ ă sânge d dea unitate tr s turilor lui dizgra ioase, şi flac raă ă ă ţ ă milosteniei purifica liniile neregulate printr-un fenomencontrar celui care animalizase şi degradase totul laClaparon. În zbârciturile lui se reflecta noble ea celor treiţ frumoase virtu i omeneşti: Speran a, Credin a, Mila. Avea oţ ţ ţ rostire blând , înceat şi p trunz toare. Costumul lui eraă ă ă ă

cel al preo ilor din Paris; îşi îng duia s poarte redingotaţ ă ă cafeniu-închis. Nicio ambi ie nu se strecurase în aceastţ ă inim curat , pe care probabil c îngerii au dus-o Domnuluiă ă ă tot atât de nevinovat ca în primul moment. A fost nevoieă de blânda insisten a fiicei lui Ludovic al XVI-lea pentru a-lţă face pe abatele Loraux s accepte o parohie la Paris, şi încă ă una din cele mai modeste. Privi cam îngrijorat toateminun iile din casa lui Birotteau, zâmbi celor treiăţ personaje din lumea comer ului care erau atât de încântateţ şi-şi plec fruntea albit .ă ă

— Dragii mei, le spuse el, rolul meu nu e s iau parte laă petreceri, ci s alin necazurile celor am râ i. Am venit s -iă ă ţ ă mul umesc domnului César pentru invita ie şi s v felicit.ţ ţ ă ă Pentru o singur petrecere voi veni aici, la cununia acesteiă frumoase copile.

Dup un sfert de or , abatele plec f r ca parfumierulă ă ă ă ă sau so ia acestuia s fi îndr znit s -i arate apartamentul.ţ ă ă ă

152



Aceast apari ie grav stropi cu câteva pic turi reci bucuriaă ţ ă ă clocotitoare a lui César. Se culcar fiecare în camera saă luxoas , luând în primire mobilele frumoase pe care leă dorise. Césarine o ajut pe mama ei s se dezbrace în fa aă ă ţ

unei mese de toalet de marmur alb cu oglind . César îşiă ă ă ă cump rase câteva nimicuri, pe care voi numaidecât s leă ă încerce. To i adormir cu gândul la bucuriile de a dou zi.ţ ă ă Dup ce se duser la biseric s asculte liturghia şi-şi citiră ă ă ă ă rug ciunile de vecernie şi dup ce încredin ar mezaninulă ă ţ ă bra elor lumeşti ale oamenilor lui Chevet, cam pe la oraţ patru. Césarine şi mama ei începur s se îmbrace. Nicioă ă toalet nu-i venise atât de bine doamnei César ca rochiaă asta de catifea vişinie, garnisit cu dantele şi având franjuriă la mânecile scurte: bra ele ei frumoase, înc tinere şiţ ă proaspete, pieptul str lucitor de albea , gâtul, umerii cuă ţă linie atât de frumoas , toate erau puse în valoare deă es tura bogat şi de culoarea minunat . Mul umirea naivţ ă ă ă ţ ă

pe care o simte orice femeie când se vede în plin tateaă farmecelor ei f cea şi mai suav profilul grec al parfumierei,ă

a c rei frumuse e ap ru în toat fine ea ei de camee.ă ţ ă ă ţ Césarine, îmbr cat într-o rochie de crep alb, avea pe cap oă ă cunun de trandafiri albi şi la cing toare de asemenea ună ă trandafir; o eşarf feciorelnic îi acoperea umerii şi pieptul;ă ă Popinot înnebuni v zând-o.ă

— Oamenii ştia ne strivesc cu luxul lor, spuse doamnaă Roguin so ului ei, vizitând apartamentul.ţ

Not reasa era furioas c nu e tot atât de frumoas caă ă ă ă doamna César, c ci orice femeie cunoaşte singur adev rulă ă ă în privin a superiorit ii sau inferiorit ii unei rivale.ţ ăţ ăţ

— Las ! c astea nu vor ine mult. În curând, o veiă ă ţ împroşca cu noroi din tr sur pe biata femeie, c ci o veiă ă ă întâlni mergând pe jos, ruinat ! îi spuse Roguin încetă nevestei sale.

Vauquelin fu cât se poate de binevoitor veni cu domnul

de Lacépède, colegul s u de la Institut, care trecuse s -l iaă ă cu tr sura. V zând-o pe parfumier în toat splendoareaă ă ă ă

153



frumuse ii ei, cei doi savan i îi f cur complimenteţ ţ ă ă ştiin ifice.ţ

— Ave i, desigur, doamn , un secret pe care ştiin a nu-lţ ă ţ cunoaşte, de a i r mas atât de tân r şi frumoas , ziseţ ă ă ă ă

chimistul.— Sunte i aici oarecum ca la dumneavoastr acas ,ţ ă ă domnule academician, zise Birotteau. Da, domnule conte,relu el, întorcându-se spre marele cancelar al Legiunii deă Onoare, eu datoresc succesul meu domnului Vauquelin. Amonoarea s prezint domniei-voastre pe domnul preşedinteă al tribunalului de comer . Domnul conte de Lacépède,ţ pair al Fran ei, unul din oamenii mari ai Fran ei; a scris patruzeciţ ţ de volume, îi spuse el lui Joseph Lebas, care îl înso ea peţ preşedintele tribunalului.

Invita ii la mas fur punctuali. Cina a fost cum sunt deţ ă ă obicei mesele negustorilor: foarte vesel , nescrobit ,ă ă pres rat cu glume ieftine care te fac întotdeauna s râzi.ă ă ă Mânc rurile gustoase şi vinurile de calitate fur pre uiteă ă ţ cum se cuvine. Când oaspe ii se întoarser în saloane s iaţ ă ă

cafeaua, era ora nou şi jum tate. Câteva birje le şiă ă aduseser pe unele dansatoare ner bd toare. Dup o or ,ă ă ă ă ă salonul fu plin şi balul începu s semene a sindrofieă monden . Domnul de Lacâpdde şi domnul Vauquelină plecar , spre marea disperare a lui Birotteau, care-i urmă ă pân la scar implorându-i, dar f r succes, s r mân .ă ă ă ă ă ă ă Izbuti s -i re in pe domnul Popinot judec torul şi peă ţ ă ă domnul de La Billardidre. Cu excep ia celor trei femei careţ reprezentau Aristocra ia, Finan ele şi Administra ia:ţ ţ ţ domnişoara de Fontaine, doamna Jules, doamna Rabourdin,şi a c ror frumuse e str lucitoare, a c ror îmbr c minte şiă ţ ă ă ă ă fel de a se purta contrastau cu restul adun rii, celelalteă femei aveau toalete greoaie, epene, un nu ştiu ce preaţ înc rcat care d un aspect comun reuniunilor burgheze şiă ă care era crud subliniat de gra ia vaporoas a acestor treiţ ă

femei.Burghezia din strada Saint-Denis se l f ia maiestuos,ă ă

154



înf işându-se în toat plenitudinea drepturilor ei de a-şiăţ ă etala prostia bufon . Era acea burghezie care-şi îmbracă ă copiii în uniform de cavalerişti sau de guarzi na ionali,ă ţ care cump ră ă Victorii şi cuceriri sau Soldatul plugar, admiră

înmormântarea s racului,ă se bucur când îi vine rândul laă gard , se duce duminica la ar în cas proprie, ine sa aibă ţ ă ă ţ ă un aer distins şi viseaz la onoruri municipale; aceaă burghezie lacom de toate şi totuşi bun , serviabil ,ă ă ă devotat , sensibil , miloas , care subscrie pentru copiiiă ă ă generalului Foy, pentru greci, ale c ror piraterii nu leă cunoaşte, pentru Champ-d’Asile în momentul când aceastanu mai exist , care e victima propriilor sale virtu i şi eă ţ batjocorit pentru cusururile ei de o societate mai pu ină ţ bun decât ea, c ci ea are inim tocmai pentru c n-areă ă ă ă habar de convenien e; acea burghezie virtuoas care-şiţ ă creşte fetele p strându-le sufletul curat şi deprinzându-leă cu munca, dându-le însuşiri care se topesc de îndat ce eleă se avânt în clasele superioare, fete nu prea sclipitoare,ă dintre care Chrysale şi-ar fi ales nevasta; în fine, o

burghezie reprezentat admirabil prin so ii Matifat,ă ţ droghişti din strada Lombards, a c ror întreprindere era deă şaizeci de ani furnizoarea Reginei trandafirilor.

Doamna Matifat, care voise s aib o inut demn ,ă ă ţ ă ă dansa g tit cu un turban şi îmbr cat într-o rochieă ă ă ă greoaie, roşie ca focul şi esut cu fir, toalet care seţ ă ă potrivea cu aerul ei înfipt, cu nasul ei roman şi cusplendorile tenului ei c r miziu. Domnul Matifat, care eraă ă grozav când defila cu Garda na ional şi i se z rea de laţ ă ă cincizeci de paşi pântecele rotunjor cu lan ul de ceas şi-oţ gr mad de brelocuri, era dominat de aceast Ecaterina aă ă ă II-a a tejghelei. Gras şi scund, cu hamurile ochelarilor penas, cu gulerul c m şii înalt de-i ajungea deasupra cefei, seă ă distingea prin vocea sa de bas şi prin bog ia vocabularului.ăţ Când vorbea de Corneille nu spunea decât „sublimul

Corneille”, Racine era „duiosul Racine”, Voltaire! oh?Voltaire, „al doilea în toate genurile, mai mult spirit decât

155



geniu, şi totuşi om de geniu!”, Rousseau „spirit b nuitor,ă om înzestrat cu orgoliu şi care a sfârşit prin a se spânzura”.Povestea greoi anecdotele curente despre Piron, caretrecea drept un om extraordinar în cercurile burgheze.

Pasionat dup actri e, Matifat era uşor înclinat spreă ţ obscenit i, c ci, imitându-l pe Cardot, predecesorul luiăţ ă Camusot, şi pe bogatul Camusot însuşi, între inea şi el oţ amant . Uneori, când vedea c se preg teşte să ă ă ă povesteasc vreo anecdot , doamna Matifat se gr bea s -lă ă ă ă întrerup : „Bag de seam , bolobocelule, la ce-ai s neă ă ă ă spui!” Aşa-l numea ea familiar; bolobocelule. Această voluminoas regin a articolelor de drogherie o f cu peă ă ă domnişoara de Fontaine s -şi piard gravitateaă ă aristocratic : mândra domnişoar nu se putu împiedica să ă ă zâmbeasc auzind-o spunându-i lui Matifat:ă

— Nu te repezi aşa la înghe at , bolobocelule! c nu-iţ ă ă distins.

E mai greu s explici diferen a dintre lumea mare şiă ţ burghezie decât îi e burgheziei s ştearg această ă ă

diferen . Femeile acestea, pro pite în toaletele lor, ştiauţă ţă c sunt g tite şi manifestau cu naivitate o bucurie careă ă dovedea c balul e un eveniment în via a lor atât deă ţ ocupat ; pe când cele trei femei care reprezentau fiecare oă sfer din lumea mare ar tau atunci aşa cum aveau s arateă ă ă şi a doua zi, nu p reau a se fi g tit dinadins, nu se înfoiau înă ă minun iile neobişnuite ale g telilor, nu ineau s facăţ ă ţ ă ă efect; nu se mai gândeau la toalet dup ce oă ă des vârşiser în fa a oglinzii; pe fe ele lor nu era nicioă ă ţ ţ expresie for at , dansau cu gra ia şi cu naturale ea pe careţ ă ţ ţ genii necunoscute au dat-o unor statui antice. Celelalte,dimpotriv , purtau pecetea zilelor de munc , aveauă ă atitudini vulgare şi râdeau prea mult; ochii lor erauiscoditori mai mult decât se cade, vocile lor nu semen ineau la acel murmur uşor care d conversa iilor dinţ ă ţ

timpul balului o savoare inimitabil ; nu aveau mai ales aceaă seriozitate obraznic anun ând s ge i de ironie, nici aceaă ţ ă ţ

156



atitudine calm , dup care se recunosc oamenii deprinşi cuă ă st pânirea deplin de sine. Aşa încât doamna Rabourdin,ă ă doamna Jules şi domnişoara de Fontaine, care îşi puseseră în gând s se distreze la acest bal de parfumier, contrastauă

fa de burghezie prin gra ia lor molatic , prin toaletele deţă ţ ă un gust des vârşit şi prin felul lor de a fi, aşa dup cum treiă ă prime balerine de la Oper ies în relief pe fundalulă cavaleriei grele a figuran ilor. Asupra lor erau a intite priviriţ ţ n ucite, invidioase. Doamna Roguin, Constance şi Césarineă formau un fel de grup intermediar între figurile negustoreştişi cele trei tipuri de aristocra ie feminin . Ca la toateţ ă balurile, veni un moment de însufle ire când torentele deţ lumin şi de veselie, muzica şi antrenul dansului provocară ă un fel de be ie care şterse aceste nuan e înţ ţ crescendo-ulgeneral. Balul avea s devin zgomotos. Domnişoara deă ă Fontaine voi s se retrag ; dar, când îl c ut pe venerabilulă ă ă ă vendean ca s -i dea bra ul, Birotteau cu so ia şi fiica luiă ţ ţ alergar s împiedice dezertarea întregii aristocra ii dină ă ţ casa lor.

— E în acest apartament un parfum de bun-gust care într-adev r m mir , îi spuse parfumierului obraznicaă ă ă domnişoar , şi v felicit.ă ă

Birotteau era atât de îmb tat de felicit ri publice, încâtă ă nu în elese; dar nevast -sa roşi şi nu ştiu ce s r spund .ţ ă ă ă ă

— Iat o petrecere na ional care v onoreaz , îi spuneaă ţ ă ă ă Camusot!

— Rar am v zut un bal atât de frumos, spunea domnulă de La Billardière, pe care nu-l costa nimic o minciună oficioas .ă

Birotteau lua în serios trate complimentele.— Ce tablou încânt tor! Şi ce bun orchestr ! O s neă ă ă ă

da i des baluri? îi spunea doamna Lebas.ţ— Ce frumos apartament! L-a i aranjat dup gustulţ ă

dumneavoastr ? îi spunea doamna Deşpiarets.ă

Birotteau îndr zni s mint l sând-o s cread c eraă ă ă ă ă ă ă gustul lui. Césarine, care avea s fie invitat la toateă ă

157



contradansurile, avu ocazia s vad cit delicate e era înă ă ă ţ caracterul lui Anselme.

— Dac nu mi-aş asculta decât dorin a, îi spuse el laă ţ ureche la sfârşitul mesei, v-aş ruga s -mi acorda i ună ţ

contradans, dar bucuria mea ar fi prea scump pl tit deă ă amorul propriu şi al unuia, şi al celuilalt.Césarine, care g sea c b rba ii merg f r gra ie cândă ă ă ţ ă ă ţ

au picioarele drepte, voi s deschid balul împreun cuă ă ă Popinot. Popinot, încurajat de m tuşa lui, care îi spusese să ă îndr zneasc , îndr zni s vorbeasc de dragostea saă ă ă ă ă acestei fete încânt toare, în timpul contradansului,ă servindu-se îns de ocolişurile obişnuite ale îndr gosti iloră ă ţ timizi.

— Norocul meu depinde de dumnevoastr , domnişoar .ă ă— Cum aşa?— Numai o anumit speran mi l-ar asigura.ă ţă— Pute i spera.ţ— V da i seama bine ce mi-a i spus numai prin două ţ ţ ă

vorbe? relu Popinot.ă

— Spera i în noroc, zise Césarine cu un zâmbet ş galnic.ţ ă— Gaudissart! Gaudissart! îi spuse Anselme prietenuluis u, dup contradans, strângându-l de bra cu foră ă ţ ţă herculean , dac nu reuşeşti, îmi zbor creierii. Reuşitaă ă înseam c s toria cu Césarine, aşa mi-a spus chiar ea, şiă ă ă uite-o ce frumoas e!ă

— Da, e fain ! zise Gaudissart, şi bogat . Las c-oă ă ă înh m noi.ăţă

Semnele de simpatie intre domnişoara Lourdois şiAlexandre Crottat, succesorul lui Roguin recunoscut deacesta, fur remarcate de doamna Birotteau, care nuă renun f r o mare durere la ideea de a face din fiic -saţă ă ă ă so ia unui notar din Paris. Unchiul Pillerault, care seţ salutase cu Molineux cel m run el, se instal într-un fotoliuă ţ ă lâng bibliotec , de unde se uita la cei ce jucau c r i şiă ă ă ţ

asculta conversa iile; din când în când venea s priveasc .ţ ă ă Din pragul uşii coşurile de flori s lt toare; capeteleă ă

158



dansatoarelor pe care le învârteau cavalerii. Atitudinea luiera cea a unui adev rat filosof. B rba ii erau oribili, cuă ă ţ excep ia lui du Tillet, care prinsese manierele lumii bune; aţ tân rului La Billardière, viitoare figur de jurnal de mod ; aă ă ă

domnului Jules Desmarets şi a personajelor oficiale. Darprintre toate aceste figuri mai mult sau mai pu in comice,ţ care d deau adun rii fizionomia ei proprie, se afla unaă ă deosebit de ştears , tocit ca o pies de cinci franci de peă ă ă vremea Republicii, dar pe care îmbr c mintea o f cea tareă ă ă curioas . A i ghicit c e vorba de micul tiran din Curteaă ţ ă batav , care-şi pusese ruf ria fin îng lbenit în dulap şi seă ă ă ă ă mândrea cu un jabou de dantel moştenit, prins cu oă camee alb struie; purta pantaloni pân la genunchi deă ă m tase neagr , ceea ce-i tr da fusele pe care aveaă ă ă îndr zneala s se sprijine. César îi ar t triumf tor celeă ă ă ă ă patru od i create deă arhitec i ţ la etajul întâi al propriet iiăţ sale,

— A! e treaba dumitale, domnule, îi spuse Molmeux. Aşaaranjat, etajul meu o sa fac mai bine de o mie de scuzi.ă

Birotteau r spunse printr-o glum , dar sim i ca oă ă ţ împuns tur de ac accentul cu care b trânelul pronun aseă ă ă ţ fraza. „Îmi reiau în curând etajul, omul sta se ruineaz !”,ă ă acesta era sensul cuvintelor o s fac ,ă ă pe care Molineux lezvârlise ca o zgârietur de gheare”ă

Fa a g lbioar şi ochii ucigaşi ai proprietarului îlţ ă ă impresionar pe du Tillet, a c rui aten ie fusese mai întâiă ă ţ atras de un lan de ceas de care atârna o jum tate deă ţ ă kilogram de diverse brelocuri sun toare şi de un frac verdeă cu alb, cu gulerul r sfrânt în chip ciudat, care-i d deauă ă b trânului aerul unui şarpe cu clopo ei. Bancherul veni deciă ţ la m run elul c m tar spre a afla ce-l înveseleşte anume.ă ţ ă ă

— Aici, zise Molineux, punând un picior în budoar, suntpe proprietatea domnului conte de Grandville; dar aici,spuse el ar tând cel lalt picior, sunt la mine; c ci eu suntă ă ă

proprietarul acestei case.Molineux vorbea aşa de bucuros când g sea pe cinevaă

159



s -l asculte, încât, încântat de aten ia lui du Tillet, seă ţ prezent , îşi povesti obiceiurile, relat insolen ele lui musiuă ă ţ Gendrin, precum şi învoielile sale cu parfumierul, învoielif r de care balul n-ar fi avut loc.ă ă

— A! Domnul César v-a pl tit chiria, spuse du Tillet, astaă nu-i st în obicei.ă— O! Eu i-am cerut-o, sunt atât de bun cu chiriaşii mei!„Dac babacul Birotteau d faliment, îşi spuse du Tillet,ă ă

caraghiosul sta o s fie un foarte bun sindic, Chi ibuş riaă ă ţ ă lui e pre ioas ; sta când e singur acas se distreazţ ă ă ă ă desigur omorând muşte, ca Domi ian.”ţ

Du Tillet se aşez la joc, unde-i d duse şi lui Claparonă ă ordin s se aşeze; se gândise c , sub abajurul unui sfeşnică ă de mas , aşa-zisul bancher o s scape de priviri. F cură ă ă ă amândoi atât de bine pe str inii unul fa a de cel lalt, încâtă ţ ă nici cel mai b nuitor om n-ar fi putut descoperi nimic careă s le dezv luie complicitatea, Gaudissart, care ştia că ă ă Claparon se îmbog ise, nu îndr zni s -i mai abordeze cândăţ ă ă bogatul comis-voiajor îi arunc privirea rece şi solemn aă ă

parvenitului care nu vrea s fie salutat de un fost coleg. Caă un foc str lucitor de artificii, balul se stinse pe la cinciă diminea a. Cam pe atunci, din cele o sut şi mai bine deţ ă tr suri care umpleau strada Saint-Honoré, nu maiă r m seser decât vreo patruzeci. La ora aceea se dansaă ă ă hora brut resei şi cotilionul, detronate mai târziu de galopulă englezesc. Du Tillet, Roguin, Caidot-fiul, contele deGrandviile şi Jules Desmarets jucau builot ; du Tillet câştigă ă trei mii de franci. Zorile se ivir , f când s p lească ă ă ă ă lumân rile, şi juc torii asistar la ultimul cadril, în caseleă ă ă burgheze, aceast bucurie din urm nu se îndeplineşte f ră ă ă ă extravagan e. Personajele impozante au plecat; be iaţ ţ mişc rilor de dans, c ldura comunicativ a atmosferei,ă ă ă spiriduşii ascunşi în b uturile cele mai nevinovate auă înmuiat b t turile femeilor b trâne, care catadicsesc să ă ă ă

intre şi ele în cadril şi iau parte la nebunia acelui moment;b rba ii sunt încinşi, iar p rul desf cut le cade pe ochi şi leă ţ ă ă

160



d aspecte groteşti care provoac râsul; femeile tinere suntă ă mai uşoare şi câteva flori îi s-au desprins din p r. Apareă Momusul burghez cu giumbuşlucurile lui! Râsetele r sun ,ă ă fiecare face glume gândindu-se c a doua zi munca îşi vaă

relua drepturile. Matifat dansa cu o p l rie de femeie peă ă cap; Célestin îi maimu rea pe ceilal i, Câteva doamneţă ţ b teau exagerat din palme la anumite figuri ale acestuiă interminabil contradans.

— Ce se mai distreaz ! spunea fericitul Birotteau,ă— De n-ar sparge ceva, spuse Constance unchiului ei.— A i dat cel mai minunat bal pe care l-am v zut, şi amţ ă

v zut multe, spuse du Tillet fostului sau patron, luându-şiă r mas bun.ă

În opera compus din opt simfonii a lui Beethoven există ă o fantezie, lung cât un poem, care domin finalul simfonieiă ă în do minor. Poe iiţ – a c ror inim palpit când, dup lungiă ă ă ă preg tiri ale sublimului magician atât de bine în eles deă ţ Habeneck, un gest al şefului de orchestr entuziast ridică ă bogata cortin a acestui tablou indicând prin bagheta saă

str lucitorul motiv spre care s-au îndreptat toate for eleă ţ muzicale – vor în elege c balul lui Birotteau produceţ ă asupra sufletelor lor acest motiv fecund, datorit c ruia,ă ă poate, simfonia în do se ridic deasupra str lucitelor saleă ă surori. O zân luminoas se avânt în l ând be işorul. Seă ă ă ă ţ ţ aude foşnetul perdelelor de m tase purpurie pe care leă ridic îngerii. Por i de aur sculptate ca ale baptisteriului dină ţ Floren a se desfac pe â ânile lor de diamant. Privirea seţ ţ ţ pierde în privelişti splendide, cuprinde un şir întreg depalate minunate de unde ies fiin e de o natur superioar .ţ ă ă T mâia prosperit ii fumeg , altarul fericirii arde, un aeră ăţ ă înmiresmat adie! Fiin e cu zâmbet divin, înveşmântate înţ tunici albe cu marginile albastre, î i trec uşor pe ochi,ţ ar tând fe e supraomenesc de frumoase şi forme de oă ţ neasemuit fine e. Din tor ele amoraşilor care roiesc iesă ţ ţ

fl c ri! Te sim i iubit, te sim i fericit, într-o fericire pe care oă ă ţ ţ respiri f r s-o în elegi, te scalzi în valurile acestei armoniiă ă ţ

161



care se revars d ruind fiec ruia ambrozia pe care şi-aă ă ă ales-o. i se topeşte inima, c ci cele mai tainice dorin e iŢ ă ţ ţ se realizeaz pentru o clip . Dup ce te-a plimbat, prină ă ă ceruri, vr jitorul, prin profunda şi misterioasa tranzi ie aă ţ

notelor de bas, te cufund din nou în mlaştina realit iloră ăţ reci, de unde te scoate când eşti însetat de melodiile saledivine şi când sufletul strig : Mai vreau! Aspectul psihic ală punctului culminant al acestui frumos final este acelaşi cuemo ia provocat Constancei şi lui César de petrecerea lor.ţ ă Collinet compusese la clarinet finalul simfoniei lorcomerciale.

Obosi i, dar ferici i, cei trei Birotteau adormir diminea aţ ţ ă ţ în zumzetul acestei petreceri care, socotind construc iile,ţ repara iile, mobila, consuma iile, toaletele şi bibliotecaţ ţ pentru care Césarine primise înapoi banii, se ridica, f r caă ă César s b nuiasc , la suma de şaizeci de mii de franci. Iată ă ă ă cât costa fatala panglic roşie pus de rege la butonieraă ă unui parfumier! Dac i s-ar întâmplat vreo nenorocireă financiar lui César, era de ajuns aceast cheltuială ă ă

nebuneasc pentru a putea fi dat pe mâna poli ieiă ţ corec ionale. Un negustor se afl în situa ia de falimentţ ă ţ simplu când face cheltuieli socotite excesive. E poate maigroaznic s ajungi la sec ia a şasea a tribunalului pentruă ţ nişte fleacuri neroade sau pentru stâng cii, decât la Curteaă cu juri o fraud imens . În ochii anumitor oameni e maiă ă bine s fii criminal decât n tâng.ă ă

162



CÉSAR ÎN LUPT CU NENOROCIREAĂ

La o s pt mân dup aceast petrecere când ultimaă ă ă ă ă fl c ruie din focul de paie al unei prosperit i deă ă ăţ optsprezece ani sta s se sting , César se uita la trec toriă ă ă prin vitrina pr v liei, gândindu-se la extinderea afaceriloră ă sale pe care le g sea ap s toare. Pân atunci totul fuseseă ă ă ă simplu în via a lui: vindea ce fabrica, sau cump ra pentru aţ ă vinde. Ast zi, afacerea cu terenurile, participarea laă întreprinderea A.POPINOT ŞI COMPANIA, rambursarea celor

o sut şaizeci de mii de franci arunca i pe pia şi careă ţ ţă aveau s fac necesare fie schimburi de poli e nepl cuteă ă ţ ă so iei sale, fie succese nemaipomenite în nego ul luiţ ţ Popinot, toate aceste complica ii îl speriau pe bietul om;ţ sim ea c are în mân mai multe fire decât poate ine. Cumţ ă ă ţ îşi conducea oare barca Popinot? Birotteau îl trata pePopinot aşa cum un profesor din clasa de retoric tratează ă un elev; nu avea încredere în posibilit ile lui şi-i p rea r uăţ ă ă c nu poate sta la spate ca s -i sufle. Dovada temerilor peă ă care tân rul negustor i le inspira parfumierului era semnulă cu piciorul pe care César i-l f cuse la Vauquelin. Birotteauă avea grij ca so ia, fiica şi vânz torul s u sa nu-i ghicească ţ ă ă ă gândurile; dar era ca un biet luntraş de pe Sena, c ruia, dină întâmplare, un ministru i-ar, fi dat comanda unei fregate.Aceste gânduri se l sau ca o cea pe inteligen a lui, careă ţă ţ

nu era deprins cu meditarea, aşa c st tea în picioareă ă ă încercând s -şi limpezeasc mintea. În acel moment ap ruă ă ă pe strad o figur pentru care el avea o profund antipatie,ă ă ă cea a m run elului Molineux, al doilea proprietar al s u.ă ţ ă Oricui i se întâmpl s aib vise pline de peripe ii care ară ă ă ţ umple o via întreag şi în care revine adesea o fiinţă ă ţă fantastic aduc toare de nenorocire, ca tr d torul dintr-oă ă ă ă pies de teatru. Lui Birotteau i se p rea c soarta îi d duseă ă ă ă lui Molineux un asemenea rol în via a sa. Fa a acestuiaţ ţ avusese o strâmb tur diabolic în toiul petrecerii, privindă ă ă

163



luxul din cas cu ochii plini de ur . Rev zându-l, César îşiă ă ă aminti cu atât mai viu impresia pe care i-o l sase acestă zgârie-brânz ă (un termen din vocabularul lui), cu câtMolineux îi provoc un nou sentiment de repulsie ivindu-seă

deodat în toiul medita iei lui.ă ţ— Domnule, spuse omule ul cu vocea sa îngrozitor deţ ştears , am încheiat lucrurile atât de repede, încât a i uitată ţ s semna i actul.ă ţ

Birotteau lu contractul pentru a repara omisiunea.ă Atunci intr şi arhitectul, care-l salut pe parfumier şi seă ă învârti cu un aer diplomatic în jurul lui.

— Domnule, îi spuse în sfârşit la ureche, şti i ce greleţ sunt începuturile într-o meserie; de vreme ce sunte iţ mul umit de mine, mi-a i face un mare serviciu achitându-ţ ţmi onorariul.

Birotteau, care r m sese f r bani, fiindc d duseă ă ă ă ă ă rentele şi banii lichizi, îi spuse lui Célestin s fac o poliă ă ţă de dou mii de franci cu scaden peste trei luni şi să ţă ă preg teasc o chitan .ă ă ţă

— Am fost foarte bucuros c a i luat pe seamaă ţ dumneavoastr chiria vecinului, zise Molineux cu un aer deă zeflemisire re inut , Portarul a venit s m anun e aziţ ă ă ă ţ diminea c judec torul a pus sigilii în urma dispari iei luiţă ă ă ţ Cayron.

„De nu m-aş arde cu cinci mii de franci!” gândi în sinealui Birotteau.

— Trecea drept un om pierdut în afaceri, zise Lourdois,care venise şi el s prezinte parfumierului nota de plat .ă ă

— Un negustor nu e la ad post de loviturile soarteiă decât atunci când s-a retras, zise Molineux îndoindu-şi actulcu o grij minu ioas .ă ţ ă

Arhitectul îl privi pe b trânel cu pl cerea pe care o areă ă orice artist când vede o caricatur ce-i confirm p rerileă ă ă despre burghezi.

— Când stai cu capul sub umbrel , î i închipui de obiceiă ţ c , dac plou , eşti ap rat, zise arhitectul.ă ă ă ă

164



Privindu-l, Molineux studie mult mai mult must ile şiăţ aluni a de sub buz decât fa a arhitectului şi îl dispre ui totţ ă ţ ţ atâta cât îl dispre uia şi domnul Grindot pe el. R maseţ ă locului ca s -i dea una cu gheara la ieşire. Tot tr ind cuă ă

pisicile, Molineux avea în ochi, ca şi în felul de a fi, ceva dinrasa felin .ăÎn acel moment, intrar Ragon şi Pilleraut.ă— Am vorbit de afacerea noastr judec torului, îi spuseă ă

Ragon la ureche lui César: el pretinde c într-o combina ieă ţ de genul sta ar trebui o chitan de la vânz tori şi să ţă ă ă facem actele, ca s fim to i cu adev rat proprietari înă ţ ă indivizie.,.

— A! Face i afacerea de la Madeleine? zise Lourdois. Seţ vorbeşte de ea, va fi ceva de construit acolo!

Zugravul venise s încaseze repede ce-avea de încasat,ă dar g si c nu e în interesul lui s -l gr beasc pe parfumier.ă ă ă ă ă

— V-am remis factura fiindc e sfârşitul anului, îi spuseă el la ureche lui César, dar nu e nicio grab .ă

— D ce ai, César! zise Pillerault remarcândă

surprinderea nepotului s u, care, uimit de ce vedea înă factur , nu-i r spundea nici lui Ragon, nici lui Lourdois.ă ă— A, un fleac, am luat nişte poli e de cinci mii de franciţ

de la negustorul de umbrele, vecinul meu, care d faliment.ă Dac mi-a dat poli e f r acoperire, r mân p c lit ca ună ţ ă ă ă ă ă neghiob.

— Şi doar i-am spus de mult vreme, exclam Ragon;,ţ ă ă cel care se îneac se aga pân şi de piciorul lui tat -s uă ţă ă ă ă şi-l îneac şi pe el. Am v zul, doar, atâtea falimente! Laă ă începutul dezastrului nu eşti numaidecât ho , dar devii deţ nevoie,

— Adev rat, zise Pillerault.ă— Ah! Dac vreodat ajung la Camera deputa ilor sauă ă ţ

am vreo influen în guvern… zise Birotteau în l ându-se peţă ă ţ vârfuri şi l sându-se pe c lcâie.ă ă

— Ce-a i face? zise Lourdois, c ci sunte i om în elept.ţ ă ţ ţMolineux, pe care-l interesa orice discu ie juridic ,ţ ă

165



r mase în pr v lie; şi, cum aten ia altora te face atent,ă ă ă ţ Pillerault şi Ragon, care cunoşteau p rerile lui César, îlă ascultar totuşi cu aceeaşi gravitate ca şi cei trei str ini.ă ă

— Aş dori, zise parfumierul, un tribunal de judec toriă

inamovibili şi un procuror general care s judece ca şi cândă ar fi vorba de o crim . Dup instruc ie, în timpul c reia ună ă ţ ă judec tor ar îndeplini pe loc func iile actuale ale agen ilor,ă ţ ţ ale sindicilor şi ale judec torului-comisar, negustorul s neă ă declarat falit reabilitabil sau falit fraudulos. Ca falitreabilitabil, s fie obligat s pl teasc tot; în acest caz, să ă ă ă ă aib în grij averea sa şi cea a so iei sale; c ci bunurile,ă ă ţ ă moştenirile, totul ar apar ine creditorilor; el s leţ ă administreze sub supraveghere şi în numele lor; în fine, s -ăşi continue afacerile, dar semnând: cutare, falit, asta până la rambursarea complet a datoriilor. Ca falit fraudulos, să ă fie condamnat, aşa cum se f cea alt dat , la stâlpulă ă ă infamiei, în sala Bursei, unde s stea dou ceasuri cu scufiaă ă verde în cap. Bunurile sale, ale so iei şi orice drepturi sţ ă revin creditorilor, iar el s fie surghiunit din regat.ă ă

— Aşa ar fi ceva mai sigur comer ul, zise Lourdois, şi te-ţai gândi bine de tot pân s te apuci de opera ii.ă ă ţ— Nici legea actual nu e respectat , zise Césară ă

exasperat. Din o sut de negustori, mai mult de cincizeciă sunt cu şaptezeci şi cinci la sut sub cifra afacerilor lor sauă vând cu dou zeci şi cinci la sut sub pre ul de inventar şiă ă ţ ruineaz astfel comer ul.ă ţ

— Domnul are dreptate, zise Molineux, legea actual eă prea îng duitoare. Ar trebui sau predarea total a averii sauă ă stâlpul infamiei.

— P i cum! zise César, dup cum merg lucrurile, ună ă negustor o s devin un bo patentat. Cu semn tura luiă ă ţ ă poate b ga mâna în casa de bani a oricui.ă

— Nu eşti deloc indulgent, domnule Birotteau, ziseLourdois.

— Are dreptate, zise b trânul Ragon.ă— To i fali ii sunt suspec i, zise César, exasperat deţ ţ ţ

166



mica pierdere care-i suna în urechi ca primul sunet algoarnei pentru cârnul încol it.ţ

În acel moment, şeful chelnerilor de la Chevet adusefactura. Apoi sosir un b iat de la Felix, un chelner de laă ă

cafeneaua Foy, clarinetistul lui Collinet, fiecare cu nota deplat a patronului s u.ă ă— Sfertul de or al lui Rabelais, zise Ragon zâmbind.ă— Z u aşa, frumoas petrecere a i mai dat, ziseă ă ţ

Lourdois.— Sunt ocupat, spuse César tuturor b ie ilor, careă ţ

plecar l sând facturile.ă ă— Domnule Grindot, zise Lourdois v zându-l pe arhitectă

c îndoaie o poli semnat de Birotteau, eşti bun s verificiă ţă ă ă factura mea şi s dai bon de plat pe ea; numaiă ă m sur torile trebuie controlate, pre urile le-ai aprobată ă ţ dumneata în numele domnului Birotteau.

Pillerault îi privi pe Lourdois şi pe Grindot.— Pre uri convenite între arhitect şi antreprenor, spuseţ

unchiul la urechea nepotului; te-au jefuit.

Grendot plec , Molineux îl urm şi îl abord cu un aeră ă ă misterios.— Domnule, îi spuse el, m-ai ascultat, dar nu m-ai

în eles; î i doresc o umbrel .ţ ţ ăGrendot fu cuprins de spaim . C ci cu cât un beneficiu eă ă

mai ilegal, cu atât omul ine mai mult la el: aşa e f cutţ ă ă inima omului. Artistul d duse, într-adev r, mare aten ieă ă ţ apartamentului, îi consacrase toat ştiin a şi tot timpul s u,ă ţ ă se ostenise pentru zece mii de franci şi c zuse victimă ă propriului s u orgoliu; antreprenorilor nu le fusese preaă greu s -l momeasc . Avusese greutate nu atât argumentulă ă amenin tor şi irezistibil c va fi înnegrit prin calomnie, câtţă ă observa ia lui Lourdois asupra afacerii terenurilor de laţ Madeleine: Birotteau nu avea de gând s construiasc nicioă ă cas , specula doar pre urile terenurilor. Arhitec ii şiă ţ ţ

antreprenorii sunt între ei ca un autor cu actorii, depind uniide al ii. Grindot, îns rcinat de Birotteau s discute pre urile,ţ ă ă ţ

167



trecu de partea oamenilor de meserie împotrivaburghezului. De aceea trei mari antreprenori, Lourdois,Chaffaroux şi Thorein dulgherul, îl proclamară unul dinb ie ii buni cu care e o pl cere s lucrezi.ă ţ ă ă Grindot în eleseţ

c facturile, din care avea şi el o parte, vor fi pl tite, ca şiă ă onorariul s u. În poli e, şi iat c b trânelul îl f cea s aibă ţ ă ă ă ă ă ă îndoieli chiar asupra pl ii lor. Grindot avea s fieăţ ă neînduplecat, aşa cum sunt artiştii, oamenii cei mai cruzifa de burghezi.ţă

C tre sfârşitul lui decembrie, César avu de pl tit facturiă ă de şaizeci de mii de franci. Felix, cafeneaua Foy, Tanrade şicreditorii m run i, care trebuiau pl ti i cu bani ghea ,ă ţ ă ţ ţă trimiser de trei ori la parfumier. În comer fleacurileă ţ acestea fac mai mult r u decât o nenorocire: o anun .ă ţă Pierderile cunoscute le po i defini; dar panica nu areţ margini. Birotteau îşi v zu goal casa de bani. Asemeneaă ă lucru nu i se întâmplase niciodat de-a lungul întregii saleă vie i comerciale, aşa încât fu cuprins de spaim . Cum seţ ă întâmpl cu to i oamenii care n-au avut niciodat de luptată ţ ă

mult vreme cu mizeria şi care sunt slabi, această ă împrejurare, obişnuit în via a celor mai mul i dintre miciiă ţ ţ negustori parizieni, tulbur mintea lui César.ă

Parfumierul îi d du ordin lui Célestin s trimit facturileă ă ă muşteriilor spre încasare; dar vânz torul prim mai întreb oă ă dat înainte de a executa acest ordin nemaiauzit. Clien ii,ă ţ termen nobil care începea atunci s fie aplicat de detailiştiă muşteriilor lor şi de care César se folosea sprenemul umirea so iei sale, care-i spusese pân la urm : „Zi-ţ ţ ă ăle cum vrei, numai s pl teasc !”, clien ii, aşadar, erauă ă ă ţ persoane bogate cu care nu riscai nicio pagub , dar careă pl teau când le ab tea şi de la care César avea deseoriă ă cincizeci sau şaizeci de mii de franci de luat. Vânz torul ală doilea lu registrul de facturi şi începu s le copieze pe celeă ă mai importante. César se ferea de sofia lui. Ca s -i ascundă ă

întristarea pe care i-o provoca simunul nenorocirii, vru să ias pu in.ă ţ

168



— Bun ziua, domnule, zise Grindot intrând cu acel aeră degajat pe care-l iau artiştii când vorbesc de interese decare pretind c sunt total str ini. Nu pot g si deloc baniă ă ă lichizi pe poli a dumneavoastr ; sunt obligat s v rog a mi-ţ ă ă ă

o preschimba în scuzi. Îmi pare nespus de r u c trebuie să ă ă fac acest demers, dar au ştiu s m descurc cu c m tarii,ă ă ă ă n-aş vrea s colportez poli e cu semn tura dumneavoastr ,ă ţ ă ă am destule no iuni de comer pentru a în elege c arţ ţ ţ ă însemna s-o discreditez; e deci în interesul dumneavoastră ca…

— Domnule, zise Birotteau n ucit, mai încet, te rog: suntă surprins cum nu se mai poate.

Atunci intri Lourdois.— Lourdois, zise Birotteau zâmbind, cum i se pare?…ţDar se opri. Bietul om voia s -l roage pe Lourdois să ă

preia el poli a lui Grindot, luându-l peste picior pe arhitect,ţ cu buna-credin a negustorului sigur de el; dar z ri un norţă ă pe fruntea lui Lourdois şi se cutremur v zând c era câtă ă ă pe-aici s comit o impruden . O asemenea glumă ă ţă ă

nevinovat înseamn moartea creditului asupra c ruiaă ă ă încep s apese b nuielile. În asemenea caz, un negustoră ă bogat îşi reia poli a, nu o ofer altuia. Birotteau îşi sim eaţ ă ţ capul ame it, ca şi când s-arţ fi uitat în fundul unui abispr p stios.ă ă

— Drag domnule Birotteau, zise Lourdois tr gându-lă ă într-un col al magazinului, factura mea a fost m surat ,ţ ă ă controlat , verificat , te rog s -mi preg teşti banii pentruă ă ă ă mâine. Îmi m rit fata şi trebuie s -i dau bani peşin, notariiă ă nu lucreaz cu poli e; de altfel semn tura mea n-a circulată ţ ă niciodat .ă

— Trimite poimâine, zise de sus Birotteau, care se bizuiape pl ile clien ilor s i. Şi dumneata aşijderea, domnule, îiăţ ţ ă spuse el lui Grindot.

—- Şi de ce nu chiar acum? întreb arhitectul.ă

— Am de f cut pl ile lucr torilor mei de la fabric , ziseă ăţ ă ă César, care nu min ise niciodat .ţ ă

169



Îşi lu p l ria s ias cu ei; dar zidarul împreun cuă ă ă ă ă ă Thorein şi Chaffaroux îl oprir în momentul când închideaă uşa.

— Domnule, îi spuse Chaffaroux, avem mare nevoie de

bani.— Ei, c n-oi fi având minele din Peru, zise César iritat, şiă se dep rt repede de ei. „E ceva la mijloc, Afurisit bal!ă ă toat lumea te crede milionar. Totuşi, gândi el, aerul luiă Lourdois nu era firesc, aici se ascunde ceva.”

Mergea pe strada Saint-Honoré f r s ştie încotro,ă ă ă sim indu-se ca topit, când se ciocni de Alexandre la col ulţ ţ unei str zi aşa cum un berbec sau un matematiciană absorbit de rezolvarea unei probleme s-ar fi ciocnit ca altul,

— A, domnule, zise viitorul notar, o întrebare! Roguin apredat cei patru sute de mii de franci ai dumneavoastră domnului Claparon?

— Afacerea s-a încheiat de fa fiind cu to ii. Domnulţă ţ Claparon nu mi-a dat nici o chitan … aveam valori… deţă negociat… Roguin trebuie s -i fi dat… cei dou suteă ă

patruzeci de mii de franci ai mei în scuzi… era vorba să încheiem definitiv actele de vânzare, Domnul Popinot, judec torul, pretinde… Chitan a… Dar… pentru ce această ţ ă întrebare?

— Pentru ce aş putea s v pun o asemenea întrebare?ă ă Pentru a şti dac cei dou sute patruzeci de mii, de franci aiă ă dumneavoastr sunt la Claparon sau la Roguin. Roguin eraă de-atâta vreme prieten ou dumneavoastr , ar fi putut aveaă scrupulul s -i predea lui Claparon şi astfel a i sc pa ca prină ţ ă minune! Dar prost mai sunt! I-a luat şi pe ei o dat cu baniiă domnului Claparon, care, din fericire, nu trimisese încă decât o sut de mii de franci, Roguin a fugit. A luat şi de laă mine o sut de mii de franci pentru birou şi nu mi-a dată chitan ; i-am dat banii aşa cum v-aş încredin aţă ţ dumneavoastr punga, Vânz torii terenurilor n-au primită ă

nicio para; acum au fost la mine. Banii împrumuta i deţ dumneavoastr pe baza terenurilor nu existau nici laă

170



dumneavoastr , nici la cel care vi-i împrumuta. Roguin îiă mâncase, ca şi cei c sut de mii de franci aiă dumneavoastr … pe care… de mult vreme nu-i maiă ă avea… Aşa c ultima sut de mii ai dumneavoastr i-a luat,ă ă ă

mi-aduc aminte c m-am dus s -i încasez la Banc .ă ă ăPupilele lui César se dilatar aşa de tare, încât nu maiă v zu înaintea ochilor decât o flac r roşie.ă ă ă

— O sut de mii de franci de la Banc ai dumneavoastr ,ă ă ă o sut de mii de franci ai mei pl ti i pentru birou, o sut deă ă ţ ă mii de franci ai domnului Claparon, iat trei sute de mii deă franci de care ne-am lins pe bot, f r s mai socotim ho iileă ă ă ţ care se vor descoperi, relu tân rul notar. Doamna Roguină ă e r u de tot, domnul du Tillet a stat lâng ea toat noaptea.ă ă ă El, du Tillet, a sc pat ca prin minune. O lun întreag l-aă ă ă pisat Roguin ca s -l bage în afacerea cu terenurile, dar, dină fericire, avea to i banii b ga i într-o combina ie cu bancaţ ă ţ ţ Nucingen. Roguin i-a l sat nevesti-si o scrisoareă însp imânt toare! Am citit-o adineauri. De cinci ani intraseă ă în banii clien ilor, şi pentru ce? pentru o amant , frumoasaţ ă

olandez ; a p r sit-o cu dou s pt mâni înainte de a daă ă ă ă ă ă lovitura. Cum era risipitoare, ea a r mas f r o para şi i s-ă ă ăau vândut mobilele. Ba semnase şi nişte poli e. Ca s scapeţ ă de urm rire, s-a refugiat într-o cas de prostitu ie de laă ă ţ Palais-Royal, unde a fost asasinat asear de un c pitan. Aă ă ă mâncat ea averea lui Roguin, dar curând, curând apedepsit-o Dumnezeu. Sunt femei pentru care nimic nu esfânt; auzi, s m nânci un notariat! Doamna Roguin nuă ă r mâne cu ceva avere decât f când uz de ipoteca ei legal ,ă ă ă c ci toate bunurile tic losului sunt grevate peste valoareaă ă lor. Cabinetul e vândut cu trei sute de mii de franci! Şi eu,care credeam c fac o afacere bun şi m-apuc s pl tesc cuă ă ă ă o sut de mii de franci mai mult, nici chitan n-am, Suntă ţă cheltuieli ale cabinetului care au s m nânce şi cabinetul, şiă ă cau iunea; creditorii au s cread c m-am în eles cu elţ ă ă ă ţ

dac vorbesc de cei o sut de mii de franci ai mei, şi, cândă ă eşti la începutul carierei, trebuie s bagi de seam s nu- iă ă ă ţ

171



fie terfelit reputa ia. De luat, dac-o s pute i lua treizeci laă ţ ă ţ sut . La vârsta mea s intru la ap în halul sta! Un om deă ă ă ă cincizeci şi nou de ani s lin o femeie!… Puşlamaă ă ă b trân ! Acum dou zeci de zile mi-a spus s nu m însor cuă ă ă ă ă

Césarine, c în curând n-o s ave i nici dup ce bea ap ,ă ă ţ ă ă monstrul!Alexandre ar fi putut vorbi mult vreme aşa; Birotteauă

st tea ca o stana de piatr . câte fraze, atâtea lovituri deă ă m ciuc pentru el. Nu mai auzea decât un sunet de clopoteă ă de mort, aşa cum la început nu v zuse decât foculă pr p dului s u. Alexandre Crottat, care-l credea pe demnulă ă ă parfumier un om tare şi capabil, fu însp imântat deă paloarea şi de împietrirea lui César. Succesorul lui Roguinnu ştia c notarul îi luase lui César mai mult decât averea.ă Ideea sinuciderii imediate trecu prin mintea acestuinegustor, altfel atât de adânc religios. Sinuciderea este înasemenea cazuri un mijloc de a sc pa de o mie de mor i şiă ţ pare logic s vrei numai una. Alexandre Crottat îi d duă ă bra ul lui César şi voi s -l urneasc din loc. N-a fost posibil;ţ ă ă

îi fugea p mântul de sub picioare de parc era beat.ă ă— Dar ce-ave i? zise Crottat. Drag domnule César,ţ ă pu in curaj! Nu e moarte de om! De altfel, o s recupera iţ ă ţ patruzeci de mii de franci; de vreme ce persoana caretrebuia s vi-i dea cu împrumut nu avea aceast sum şi eaă ă ă nu v-a fost remis , este cazul s cere i desfacereaă ă ţ contractului.

— Balul, decora ia, poli e de dou sute de mii de franciţ ţ ă pe pia , nimic în casa de bani… So ii Ragon, Pillerault… Şiţă ţ nevast -mea care ştia ea ce spune!ă

O ploaie de cuvinte încâlcite care trezeau o mul ime deţ idei copleşitoare şi de suferin e nemaiauzite c zu ca oţ ă grindin secerând toate florile din gr dinaă ă Regineitrandafirilor.

— Mai bine mi s-ar t ia capul, zise în sfârşit Birotteau,ă

m stinghereşte cu greutatea lui şi nu-mi serveşte laă nimic…

172



— Bietul nenea Birotteau! zise Alexandre, da cum aşa, evreo primejdie?

— Primejdie!— Ave i curaj, lupta i!ţ ţ

— Lupta i! repet parfumierul.ţ ă— Dar Tillet v-a fost vânz tor; el are cap bun, o s vă ă ă ajute.

— Du Tillet?— Hai s mergem.ă— Doamne, n-aş vrea s m întorc acas în halul în careă ă ă

sunt, zise Birotteau. Dumneata care eşti prietenul meu,dac exist prieteni, dumneata care mi-ai inspirat interes şiă ă care te-ai osp tat la mine în cas , Xandrot, în numele so ieiă ă ţ mele, du-m undeva cu birja, înso eşte-m …ă ţ ă

Noul notar ridic cu mare greutate într-o birj maşinaă ă inert care purta numele de César.ă

— Xandrot, zise parfumierul cu vocea tulburat deă lacrimi, c ci în acel moment putu v rsa lacrimi, ceea ce-iă ă descleşt pu in cercul de fier care-i strângea easta, să ţ ţ ă

trecem pe la mine şi s vorbeşti cu Célestin în locul meu.ă Spune-i acestui bun Crevel, prietene, c e în joc via a meaă ţ şi a so iei mele. S nu vorbeasc nim nui, sub niciunţ ă ă ă pretext, de dispari ia lui Roguin. Cheam-o pe Césarine şiţ roag-o s împiedice pe oricine s -i vorbeasc maic -sii deă ă ă ă afacerea asta. Trebuie s ne ferim de cei mai buni prieteni,ă de Pillerault, de Ragoni, de toat lumea…ă

Vocea schimbat a lui Birotteau îl impresion mult peă ă Crottat, care în elese importan a acestei recomand ri. Cumţ ţ ă strada Saint-Honoré era în drumul spre magistratul la carese ducea, el îi îndeplini rug min ile; Célestin şi Césarine îlă ţ v zur cu groaz pe parfumier; mut, palid şi prostit parc ,ă ă ă ă în fundul birjei.

— S nu sufla i nicio vorb despre treaba asta, ziseă ţ ă parfumierul.

„Ah! îşi zise Xandrot, îşi revine! îl credeam pierdut.”Consf tuirea dintre Alexandre Crottat şi magistrat dură ă

173



mult vreme: fu chemat preşedintele camerei notarilor;ă César fu transportat peste tot ca un pachet, nu mişca şi nuspunea niciun cuvânt, C tre ora şapte seara, Alexandreă Crottat îl aduse pe parfumier acas . Gândul c va da ochiiă ă

cu Constance îl mai scutur pe César, Tân rul notar îi f cuă ă ă binele s intre înainte ca s-o previn pe doamna Birotteauă ă c so ul ei a avut un fel de congestie.ă ţ

— E cam tulburat la cap, zise el f când gestul prin careă se ar ta înnegurarea creierului. Ar trebui, poate, s i se laseă ă sânge sau s i se pun lipitori.ă ă

— Trebuia s se întâmple una ca asta, zise Constance,ă care era la o mie de poşte de a b nui un dezastru: nu şi-aă luat doctoria preventiv la începutul iernii; şi de dou luniă ă încoace trudeşte ca un ocnaş, de parc n-ar avea ceă mânca.

So ia şi fiica lui îl rugar pe César s se suie în pat şiţ ă ă trimiser s -l cheme pe b trânul doctor Haudry, medicul luiă ă ă Birotteau. B trânul Haudry era un medic din şcoala luiă Molière, vechi practician şi partizan al vechilor formule

spi ereşti; îşi trata bolnavii ca un felcer, deşi era medicţ consultant. Veni şi cercetă facies-ul lui César, apoi prescrises i se pun numaidecât cataplasme cu muştar la t lpileă ă ă picioarelor: recunoştea simptomele unei congestiicerebrale.

— De unde s -i fi venit asta? întreb Constance.ă ă— De la timpul umed, r spunse doctorul, c ruiaă ă

Césarine îi şoptise ceva.Medicii sunt adesea obliga i s spun cu bun -ştiinţ ă ă ă ţă

nerozii ca s salveze onoarea sau via a oamenilor s n toşiă ţ ă ă din jurul bolnavului. B trânul doctor v zuse atâtea, încât n-ă ăa fost nevoie s i se explice prea mult. Césarine coborî ă dup el pe scar , întrebându-l ce e de f cut.ă ă ă

— Linişte şi t cere, apoi, când capul va fi limpezit, vomă încerca înt ritoare.ă

Doamna César petrecu dou zile la c p tâiul so ului ei,ă ă ă ţ care-i p ru uneori c delireaz . Instalat în frumoasa cameră ă ă ă

174



albastr a so iei sale, spunea lucruri de neîn eles pentruă ţ ţ Constance, privind draperiile, mobilele gl lut luxul costisitordin cas .ă

— E nebun, îi spuse ea Césarinei într-un moment când

César se ridicase în capul oaselor şi cita cu voce solemnă fragmente din articolele Codului comercial.— Dac cheltuielile sunt considerate excesive… Scoate iă ţ

draperiile!Dup trei zile groaznice, în timpul c rora ra iunea luiă ă ţ

César fu în primejdie, organismul puternic al ranului dinţă Touraine învinse şi capul i se limpezi; domnul Haudry îid du s la înt ritoare, hran învior toare şi, dup o ceaşcă ă ă ă ă ă ă de cafea dat la timp, negustorul fu pe picioare. Constance,ă obosit , îi lu locul.ă ă

— Biata femeie! zise César când o v zu adormit .ă ă— Hai, tat , curaj! Eşti un om aşa de superior c veiă ă

învinge. N-o s fie nimic grav. O s te ajute domnulă ă Anselme,

Césarine rosti cu blânde e aceste cuvinte vagi pe careţ

afec iunea le îndulci şi mai mult şi care pot da curaj celorţ mai ab tu i, aşa dup cum cântecele unei mame alină ţ ă ă durerile unui copil c ruia-i cresc din ii,ă ţ

— Da, copila mea, voi lupta; dar s nu spui nicio vorbă ă nim nui pe lume, nici lui Popinot, care ne iubeşte, niciă unchiului t u Pillerault. Întâi am s -i scriu fratelui meu; eă ă canonic, cred, vicar al unei catedrale; nu cheltuieşte nimic,trebuie s aib bani. Dac a economisit numai o mie deă ă ă scuzi pe an, de dou zeci de ani trebuie s aib o sut deă ă ă ă mii de franci. Şi apoi, în provincie, preo ii au credit.ţ

S rind s aduc tat lui ei o m su şi tot ce trebuie deă ă ă ă ă ţă scris, Césarine îi d du şi restul invita iilor la bal tip rite peă ţ ă hârtie roz.

— Arde toate astea! strig negustorul. Numai diavolul aă putut s -mi dea ideea balului stuia. Dac sunt înfrânt, voiă ă ă

trece drept ho . Dar ce s mai vorbim!ţ ă

175



SCRISOAREA LUI CÉSAR C TRE FRANÇOIS BIROTTEAUĂ

„Iubite frate,

M aflu într-o criz comercial atât de grea, încât teă ă ă implor s -mi trimi i to i banii de care po i dispune, chiar ă ţ ţ ţ dac ar trebui s -i iei cu împrumut.ă ă

Al t u,ăCÉSAR.

„Nepoata ta Césarine, care e lâng mine când î i scriu,ă ţ în timp ce biata mea so ie doarme, te roag s - i aduci ţ ă ă ţ aminte de ea şi- i trimite afec iunea ei.” ţ ţ

Acest post-scriptum fu ad ugat la rug mintea Césarinei,ă ă care-i d du scrisoarea lui Raguet.ă

— Tat , spuse ea revenind, vrea s - i. Vorbească ă ţ ă domnul Lebas.

— Domnul Lebas! exclam César, speriat, ca şi cândă dezastrul s u f cuse din el un criminal; un judec tor!ă ă ă— Drag domnule Birotteau, spuse negustorul de postavă

intrând, î i port prea mult interes, ne cunoaştem de preaţ mult vreme, am fost aleşi amândoi odat judec tori primaă ă ă oar , ca s nu- i spun c un anume domn Bidault, zisă ă ţ ă Gigonnet, un c m tar, are poli e de-ale dumitale trecuteă ă ţ lui, f r garan ie,ă ă ţ de c tre banca Claparon. Aceste două ă cuvinte sunt nu numai un afront, dar înseamn moarteaă creditului dumitale.

— Domnul Claparon doreşte s v vorbeasc , ziseă ă ă Célestin ap rând, s -i spun s urce?ă ă ă

— Vom cunoaşte cauza acestei insulte, zise Lebas.— Domnule, îi spuse parfumierul lui Claparon v zându-lă

intrând, iat pe domnul Lebas, judec tor la tribunalul deă ă

comer ; prietenul meu…ţ— A, domnul este domnul Lebas, întrerupse Claparon,

176



sunt încântat de împrejurare, domnule Lebas de la tribunal,c sunt atâ ia Lebas, f r s mai socotimă ţ ă ă ă les hauts et lesbas…”

— Dânsul a v zut, relu Birotteau întrerupându-l peă ă

flecar, poli ele pe care vi le-am remis şi despre careţ spunea i c nu vor circula; le-a v zut cu aceste cuvinte;ţ ă ă f r garan ieă ă ţ ”

— P i da, zise Claparon, chiar c nu vor circula, se află ă ă în mâinile unui om cu care fac multe afaceri, moş Bidault.Iat de ce am pusă f r garan ie.ă ă ţ Dac poli ele ar fi trebuită ţ s circule, le-a i fi f cut direct pe numele lui. Domnulă ţ ă judec tor va în elege situa ia mea. Ce reprezint acesteă ţ ţ ă poli e? Pre ul unui imobil, pl tit de cine? de Birotteau. De ceţ ţ ă pretinde i s -l garantez pe Birotteau prin semn tura mea?ţ ă ă Avem de pl tit, fiecare pentru sine, partea noastr în acestă ă pre . N-ajunge c suntem solidari fa de vânz tori. Eu amţ ă ţă ă o regul comercial pe care n-o calc niciodat : nu dau înă ă ă mod inutil garan ia mea şi nici chitan pentru o sum peţ ţă ă care n-am încasat-o înc . Orice e posibil. Cine semnează ă

pl teşte. Nu vreau s risc s pl tesc de trei ori.ă ă ă ă— De trei ori! zise César,— Da, domnule, r spunse Claparon. Am garantat o dată ă

pentru Birotteau fa de vânz tori, de ce s mai garantez şiţă ă ă fa de bancher? Împrejur rile în care ne afl m sunt grele.ţă ă ă Roguin m jefuieşte de o sut de mi de franci. Aşa încâtă ă partea mea de jum tate din terenuri m cost deja cinciă ă ă sute de mii în loc de patru sute de mii de franci. Roguin iadou sute patruzeci de mii de franci de la Birotteau. Ce-a iă ţ face în locul meu, domnule Lebas? Pune i-v în pielea mea.ţ ă N-am onoarea s fiu cunoscut de dumneavoastr mai multă ă decât îl cunosc eu pe Birotteau. Fi i atent. Facem împreunţ ă o afacere jum tate şi jum tate. Pentru parteaă ă dumneavoastr aduce i to i banii; eu o achit pe a mea înă ţ ţ valori; vi le ofer; dumneavoastr v îns rcina i, dintr-oă ă ă ţ

amabilitate excesiv , s le transforma i în bani lichizi. Şiă ă ţ afla i c Claparon, bancher, bogat, stimat, accept toateţ ă

177



virtu ile din lume, c virtuosul Claparon se afl în falimentţ ă ă având a rambursa şase milioane; v-a i apuca, în acelţ moment chiar, s v da i semn tura ca s-o garanta i pe-aă ă ţ ă ţ mea? A i fi nebun! Ei bine, domnule Lebas, Birotteau se aflţ ă

în situa ia în care-l presupun pe Claparon. Nu vede i c , înţ ţ ă acest caz, aş putea fi obligat s pl tesc vânz toritor ca fiindă ă ă solidar şi s mai rambursez şi partea lui Birotteau, care e înă poli e, dac le-aş garanta, şi asta f r s …ţ ă ă ă ă

— Cui? întreb parfumierul întrerupându-lă— F r s am jum tatea lui de terenuri, zise Claparonă ă ă ă

ne inând seam de întrerupere, c ci n-aş avea niciunţ ă ă privilegiu; vas zic ar trebui s-o cump r! deci risc să ă ă ă pl tesc de trei ori.ă

— S rambursa i cui? repet Birotteau întrebarea.ă ţ ă— P i, purt torului al treilea al poli elor, dac le-aşă ă ţ ă

garanta şi vi s-ar întâmpla o nenorocire.— Voi face fat pl ilor, domnule, zise Birotteau.ă ăţ— Bine, zise Claparon. A i fost judec tor, sunte i unţ ă ţ

negustor priceput, şti i c omul trebuie s prevad orice.ţ ă ă ă

De ce v mira i c -mi fac meseria?ă ţ ă— Domnul Claparon are dreptate, zise Joseph Lebas.— Am dreptate, relu Claparon, dreptate din punct deă

vedere comercial. Dar aceast afacere este imobiliar . Iară ă eu ce am de primit?… Bani, c ci bani trebuie s d mă ă ă vânz torilor. S l s m deoparte cei dou sute patruzeci deă ă ă ă ă mii de franci pe care domnul Birotteau îi va g si, sunt sigur,ă zise Claparon, privindu-l pe Lebas. Veneam s v cer ună ă fleac de dou zeci şi cinci de mii de franci, zise el, uitându-ăse la Birotteau.

— Dou zeci şi cinci de mii de franci! exclam Césară ă sim ind ghea în vine în loc de sânge. Dar pentru ce,ţ ţă domnule?

— Ei, drag domnule, suntem obliga i s legaliz mă ţ ă ă vânz rile la notariat. Şi dac , în privin a pre ului, ne maiă ă ţ ţ

putem în elege între noi, apoi cu Fiscul, adio! Fiscul nu stţ ă s spun vorbe de clac , creditul lui e de la mân laă ă ă ă

178



buzunar, şi trebuie s -i v rs m s pt mâna asta taxe deă ă ă ă ă patruzeci şi patru de mii de franci. Eram foarte departe de am aştepta la mustr ri venind încoace, deoarece,ă ă gândindu-m c aceşti dou zeci şi cinci de mii de franci ară ă ă

putea s v stinghereasc , voiam s v anun c , printr-oă ă ă ă ă ţ ă adev rat minune, v-am salvat…ă ă— Ce? zise Birotteau cu strig tul omului disperat, strig tă ă

pe care-l recunoaşte oricine.— Un fleac! Cei dou zeci şi cinci de mii de franci deă

poli e la diverşi ţ pe care mi le d duse Roguin spreă negociere, v-am creditat cu ei la înregistrare şi la cheltuieli,a c ror socoteal o s v-o trimit; trebuie s sc dem şi micaă ă ă ă ă negociere, îmi mai datora i vreo şase sau şapte mii deţ franci.

— Toate astea îmi par perfect juste, zise Lebas. În loculdumnealui, care pare a se pricepe foarte bine la afaceri, aşproceda la fel fa de un necunoscut.ţă

— Domnul Birotteau n-o s moar din atâta lucru, ziseă ă Claparon, n-ajunge o lovitur ca s omori un lup b trân; amă ă ă

v zut lupi cu gloan e în cap alergând ca… ei, drace,ă ţ alergând ca lupii.— Cine putea s prevad o tic loşie ca a lui Roguin?!ă ă ă

zise Lebas, speriat atât de t cerea lui César, cât şi deă propor iile unei asemenea afaceri în afara parfumeriei.ţ

— Pu in a lipsit s nu-i dau chitan de patru sute de miiţ ă ţă de franci domnului, zise Claparon, şi eram cur at.ăţ Îid dusem o sut de mii de franci lui Roguin în ajun.ă ă Încrederea noastr reciproc m-a salvat. C sumele erau laă ă ă notariat sau la mine pân la încheierea contracteloră definitive, asta ne p rea tuturor indiferent.ă

— Ar fi fost mai bine ca fiecare s -şi fi inut banii laă ţ banc pân în momentul pl ii, zise Lebas.ă ă ăţ

— Roguin era pentru mine banca, zise César. Dar e şi el în afacere, relu parfumierul privindu-l pe Claparon.ă

— Da, cu un sfert, pe cuvânt, r spunse Claparon. După ă ce-am f cut prostia s -l las s fug cu banii mei, maiă ă ă ă

179



lipseşte una şi mai gogonat , s -i dau eu lui. Dac -miă ă ă trimite suta de mii de franci a mea şi alte dou sute de miiă partea lui, mai vedem! Dar nu e el prost s mi-i trimită ă pentru o afacere care cere cinci ani de fiertur pân s iasă ă ă ă

prima sup . Dac n-a luat, cum umbl vorba, decât treiă ă ă sute de mii de franci, are nevoie de ei, c ci îi trebuie celă pu in cincisprezece mii de livre ca s tr iasc cât de cât înţ ă ă ă str in tate.ă ă

— Banditul!— Ei, Doamne, patima l-a adus aici pe Roguin, zise

Claparon. Care b trân poate garanta c nu se va l saă ă ă st pânit, târât de ultima lui fantezie? Nimeni dintre noi,ă chipurile în elep i, nu ştie cum v-a sfârşi. Iubirea din urm ,ţ ţ ă ei! e cea mai aprins . Uita i-v la alde Cardot, aldeă ţ ă Camusot, alde Matifat… to i au amante! Şi dac ne-aţ ă tras pe sfoar ,ă nu-i vina noastr ? Cum de n-am intrat la b nuială ă ă v zând un notar care se bag într-o combina ie? Oriceă ă ţ notar, orice agent de schimb, orice curtier care face afacerieste suspect. Falimentul înseamn pentru ei bancrută ă

frauduloas , ceea ce îi duce la Curtea cu juri, aşa c preferă ă ă s se duc ei la o curte str in . Eu unul nu m mai las dusă ă ă ă ă de nas a doua oar . Ei bine, uite c suntem slabi şi nuă ă cerem condamnarea în contumacie a unor oameni care ne-au invitat la mas , care ne-au dat baluri frumoase, oameniă de lume, în fine! Nimeni nu se plânge, şi r u facem…ă

— Foarte r u, zise Birotteau; legea asupra falimenteloră şi a încet rilor de pl i trebuie ref cut .ă ăţ ă ă

— Dac ai nevoie de mine, îi spuse Lebas lui Birotteau,ă sunt al dumitale.

— Domnul n-are nevoie de nimeni, zise neobositulflecar, c ruia du Tillet îi ridicase st vilarele dup ce-iă ă ă d duse drumul la ap . (Claparon repeta lec ia pe care i-oă ă ţ suflase du Tillet cu mare dib cie). Situa ia sa c clar :ă ţ ă creditorii lui Roguin vor primi o cot de cincizeci la sut ,ă ă

dup câte spune tân rul Crottat. În afar de aceast cot ,ă ă ă ă ă domnul Birotteau recupereaz patruzeci de mii de franci peă

180



care nu-i avea cel ce trebuia s -l împrumute; apoi poate să ă se împrumute pe baza propriet ilor. De pl tit, n-avem deăţ ă pl tit dou sute de mii de franci vânz torilor decât pesteă ă ă patru luni. pân atunci, domnul Birotteau o s -şi pl tească ă ă ă

poli ele, c ci, desigur, nu conta pe ce a luat Roguin ca s leţ ă ă achite. Şi chiar dac domnul Birotteau ar fi oarecum laă strâmtoare… ei bine, se descurc cu câteva poli e trecuteă ţ din mân în mân .ă ă

Parfumierul rec p tase curaj auzind felul cum Claparonă ă îi analizeaz situa ia şi cum o rezum , indicându-i oarecumă ţ ă şi planul de conduit . Aşa încât lu un aer mai ferm şi maiă ă hot rât, iar despre inteligen a fostului voiajor îşi f cu o ideeă ţ ă foarte bun . Du Tillet crezuse nimerit s treac dreptă ă ă victima lui Roguin prin intermediul lui Claparon. Îi încredin ase lui Claparon o sut de mii de franci ca s -i deaţ ă ă lui Roguin, şi acesta îi d duse înapoi banii. Claparon, careă era îngrijorat, îşi juca foarte natural rolul, spunând oricui îiieşea înainte c Roguin îl cost o sut de mii de franci. Duă ă ă Tillet nu-l considera pe Claparon destul de şmecher ca s -iă

încredin eze toate planurile lui; presupunea c mai are încţ ă ă prea mult cinste şi prea multe scrupule şi, de altfel, îl ştiaă incapabil s -i ghiceasc inten iile.ă ă ţ

— Dac primul nostru prieten nu e şi prima noastră ă victim , pe a doua n-am mai g si-o, îi spuse el lui Claparonă ă în ziua când, auzind v ic relile proxenetului s u comercial,ă ă ă îl zdrobi ca pe un instrument uzat.

Domnul Lebas şi Claparon plecar împreun de laă ă Birotteau.

„Aş putea s m descurc, îşi spuse Birotteau. Pasivulă ă meu în poli e de pl tit se ridic la dou sute treizeci şi cinciţ ă ă ă de mii de franci, adic şaptezeci şi cinci de mii de franciă pentru cas şi o sut şaptezeci şi cinci de mii pentruă ă terenuri. Or, pentru a face fa acestor pl i, am cotaţă ăţ Roguin, care se va ridica, poate, la o sut de mii de franci,ă

pot anula împrumutul pe terenuri, cu totul o sut patruzeciă de mii. Totul e s câştig o sut de mii de franci cuă ă Uleiul

181



cefalic şi s pot ajunge, punând câteva poli e în circula ieă ţ ţ sau împrumutându-m la un bancher, la momentul când voiă fi reparat pierderea şi când terenurile îşi vor, m riă valoarea.”

Când, în toiul nenorocirii, un om îşi poate construi unroman de speran e în urma unor ra ionamente mai multţ ţ sau mai pu in juste cu care-şi umple perna ca s aib pe ce-ţ ă ăşi pune capul, atunci, deseori, e salvat. Mul i oameni au luatţ încrederea pe care o d iluzia drept energie. Poate că ă speran a e jum tate din curaj, de aceea şi face din ea oţ ă virtute religia catolic . N-a sprijinit oare speran a pe mul iă ţ ţ nec ji i, dându-le r gazul s aştepte hazardul vie ii?ă ţ ă ă ţ Hot rând s se duc la unchiul so iei sale pentru a-i expuneă ă ă ţ situa ia înainte de a c uta ajutor în alt parte, Birotteauţ ă ă porni pe strada Saint-Honoré spre strada Bourdonnais,sim ind îns o nelinişte pân atunci necunoscut lui, care-lţ ă ă ă zgudui atât de puternic, încât crezu c e bolnav. I se p reaă ă c -i ard m runtaiele. Într-adev r, oamenii a c ror sim ire eă ă ă ă ţ legat de diafragm acolo simt suferin a, ap dup cumă ă ţ ă

oamenii care tr iesc prin cap simt dureri cerebrale. Înă momentele de mare criz , fizicul este atins acolo undeă individul are temperamental sediul vie ii: cei slabi auţ crampe, iar Napoleon adoarme. Pentru a cuceri încredereacuiva trecând peste toate barierele mândriei, oameniicinsti i nu se hot r sc uşor: trebuie s simt de mai multeţ ă ă ă ă ori în inim pintenul Necesit ii, neînduplecat c l rea !ă ăţ ă ă ă ţă Birotteau fusese îmboldit de acest pinten cu dou zileă înainte de a se duce la unchiul s u; nu se hot rî pân laă ă ă urm decât din motive familiale; în orice caz trebuia să ă l mureasc situa ia sa în fa a severului negustor. Totuşiă ă ţ ţ ajungând la uş , sim i acea sl biciune interioar pe care aă ţ ă ă încercat-o orice copil când intr la dentist; dar la el această ă sl bire a inimii era legat de via a întreag , nu de o durereă ă ţ ă trec toare. Birotteau urc încet, îl g si pe b trân citindă ă ă ă Le

Constitutionnel la gura sobei, în fata m su ei rotunde peă ţ care era dejunul lui frugal; o franzelu , uni, brânz de Brieţă ă

182



şi o ceaşc de cafea.ă— Iat -l pe adev ratul în elept, zise Birotteau invidiindă ă ţ

via a unchiului s u.ţ ă— Ei, îi spuse Pillerault, sco ându-şi ochelarii, am aflatţ

ieri l cafeneaua David istoria cu Roguin şi asasinareaă frumoasei olandeze, amanta lui! Sper c , aşa cum te-amă prevenit noi, care voiam s fim proprietari reali, te-ai dus să ă iei chitan de la Claparon.ţă

— Vai, unchiule, aici e buba, ai pus degetul pe ran . Nuă m-am dus.

— Ah! drace, eşti ruinat, zise Pillerault l sând s -i cadă ă ă jurnalul, pe care Birotteau îl ridic , deşi eraă LeConstitutionnel.

Pillerault c zu atât de adânc pe gânduri, încât figura luiă de medalie sever deveni ca de bronz, asemeni metaluluiă sub b taia ciocanului: r mase nemişcat, privi prin geamuriă ă zidul din fa , f r s -l vad , în timp ce Birotteau vorbiţă ă ă ă ă mult vreme. Era evident c ascult , judec şi chibzuieşteă ă ă ă ce e sau ce nu e de f cut cu neînduplecarea unui Minosă

care a trecut Styxul comer ului, plecând de pe cheiulţ Morfondus şi instalându-se în micul s u apartament de laă etajul al treilea.

— Ei, ce zici, unchiule? spuse Birotteau, care aştepta unr spuns, deoarece îşi încheiase vorbirea rugându-l peă Pillerault s vând rente de şaizeci de mii de franci.ă ă

— Ei bine, drag nepoate, nu pot face asta, eşti preaă compromis. So ii Ragon şi cu mine pierdem fiecare parteaţ noastr de cincizeci de mii de franci. Bie ii oameni şi-auă ţ vândut ac iunile minelor din Wortschin fiindc i-am sf tuitţ ă ă eu: m simt obligat, în caz de pierdere, nu s le restituiă ă capitalul, dar s -i ajut, s-o ajut şi pe nepoata mea şi peă Césarine. Poate c-o s ave i to i nevoie de o pâine, o ve iă ţ ţ ţ g si la mine…ă

— Pâine, unchiule?

— Ei, da, pâine. Trebuie s priveşti lucrurile în fa :ă ţă nute vei descurca! Din renta de cinci mii şase sute de franci

183



pe care o am, voi putea lua patru mii ca s -i împart intre voiă şi Ragoni. O cunosc pe Constance: dup nenorocire, o să ă munceasc ca o nebun , o s renun e la tot, şi tu la fel,ă ă ă ţ César!

— Dar nu e chiar disperat situa ia, unchiule.ă ţ— Eu nu v d lucrurile ca tine.ă— Î i voi dovedi contrarul.ţ— Îmi vei face cea mai mare pl cere.ăBirotteau plec de la Pillerault f r s mai spun nimic.ă ă ă ă ă

Venise s caute mângâieri şi încuraj ri şi primise a douaă ă lovitur , e-adev rat mai pu in puternic decât prim , dară ă ţ ă ă care, în loc s -l loveasc în cap, îl lovise în inim : iar înă ă ă inim era toat via a bietului om. Dup ce coborî câtevaă ă ţ ă trepte, se întoarse.

— Domnule, zise el cu glas rece, Constance nu ştienimic, p streaz cel pu in secretul; şi roag -i pe Ragoni să ă ţ ă ă nu-mi tulbure acas liniştea de care am nevoie ca s luptă ă cu nenorocirea.

Pillerault f cu semn c consimte.ă ă

— Curaj, César! ad ug el. Te v d sup rat pe mine, dară ă ă ă mai târziu îmi vei da dreptate, când te vei gândi la so ia şiţ la fiica ta.

Descurajat de p rerea unchiului s u, despre care ştiaă ă cât de limpede judec , César c zu din în l imea speran eiă ă ă ţ ţ în mlaştina noroioas a nesiguran ei. În aceste groazniceă ţ crize comerciale, când un om n-are sufletul c lit caă Pillerault, el devine juc ria evenimentelor: se ia dup unulă ă şi dup altul, cum alearg c l torul dup licurici. Se lasă ă ă ă ă ă târât de vârtej în loc s se întind pe jos şi s -l lase să ă ă ă treac f r a se uita la el, sau în loc s se înal e şi să ă ă ă ţ ă mearg în direc ia lui ca s scape de el, întristat cum eraă ţ ă Birotteau îşi aminti de procesul privind împrumutul s u şiă se duse în strada Vivienne, la Derville, avocatul lui, pentru a începe cât mai repede procedura în cazul când avocatul ar

vedea vreo şans de a anula contractul. Parfumierul îlă g si.pe Derville înf şurat în halatul s u de molton alb, laă ă ă

184



gura sobei, calm şi liniştit, ca to i avoca ii deprinşi s audţ ţ ă ă cele mai groaznice secrete. Birotteau remarc pentru primaă dat aceast r ceal necesar , care-l înghea pe omulă ă ă ă ă ţă înfierbântat, lovit, cuprins de frigurile intereselor sale

primejduite şi dureros atins în existen a, în onoarea sa, înţ so ia şi copiii s i, aşa cum era Birotteau în timp ce-şiţ ă povestea nenorocirea.

— Dac se poate dovedi, îi spuse Derville dup ce-lă ă ascult , c persoana care trebuia s dea banii cu împrumută ă ă nu mai avea la Roguin suma pe care Roguin zicea c o iaă pentru dumneata, cum banii n-au fost v rsa i, e cazul deă ţ anulare: desp gubirea va veni din cau iune ca pentru cei oă ţ sul de mii de franci ai dumitale. În acest caz, r spund deă ă proces atât cât se poate r spunde; proces câştigat dinainteă nu exist .ă

P rerea unui jurisconsult atât de priceput îi d du iar şiă ă ă pu in curaj parfumierului, care îl rug pe Derville s ob inţ ă ă ţ ă termen în urm toarele dou s pt mâni. Avocatul r spunseă ă ă ă ă c ar putea avea pân în trei luni hot rârea care s anulezeă ă ă ă

contractul.— Peste trei luni! zise parfumierul, care credea c a şiă g sit fonduri.ă

— Chiar dac am ob ine s fim trecu i repede pe rol, totă ţ ă ţ nu putem s -l oblig m pe adversarul dumitale la aceeaşiă ă iu eal : el va uza de amin rile procedurii, c ci avoca ii potţ ă ă ă ţ fi absen i; cine ştie dac partea advers nu va l sa s fieţ ă ă ă ă condamnat în lips ? Nu merge cum ar vrea omul, dragă ă ă maestre! zise Derville surâzând.

— Dar la tribunalul comercial cum de se poate? spuseBirotteau.

— Oh! zise avocatul, judec torii de la tribunalul deă comer sunt altceva decât judec torii de prim instan .ţ ă ă ţă Dumneavoastr t ia i în carne vie! La tribunal, avem forme.ă ă ţ Formele sunt protectoarele dreptului. i-ar conveni unŢ

termen de judecat la repezeal din cauza c ruia ai pierdeă ă ă cei patruzeci de mii de franci? Ei bine, adversarul dumitale,

185



care îşi va vedea compromis aceast sum , se va ap ra.ă ă ă ă Termenele sunt barierele judiciare.

— Ave i dreptate, zise Birotteau, care îl salut peţ ă Dendlle şi ieşi cu moartea în suflet. To i au dreptate. Bani!ţ

bani! striga parfumierul vorbind cu sine însuşi pe strad aşaă cum fac to i oamenii afera i din Parisul zgomotos şi agitatţ ţ pe care un poet modern îl numeşte un cazan clocotitor.V zându-l intrând, vânz torul care se dusese cu facturile îiă ă spuse c , din cauz c se apropia Anul nou, toat lumeaă ă ă ă semna de primirea facturii şi o p stra.ă

— Cum adic , nu sunt bani nic ieri! vorbi tareă ă parfumierul în mijlocul pr v liei.ă ă

Dar îşi muşc buzele, c ci vânz torii îşi ridicaser to iă ă ă ă ţ capetele spre el.

Trecur astfel cinci zile în timpul c rora Braschon,ă ă Lourdois, Thorein, Grindot, Chaffaroux, to i creditoriiţ neachita i trecur prin fazele cameleonice prin care treceţ ă creditorul înainte de a ajunge la starea potolit pe care i-oă d încrederea în culorile sângerânde ale Belloneiă

comerciale. La Paris, perioada astringent a neîncrederiiă vine tot atât de repede pe cât de încet se porneştemişcarea expansiv a încrederii: o dat c zut în sistemulă ă ă restrictiv al temerilor şi precau iilor comerciale, creditorulţ ajunge la nişte laşit i sinistre care-l fac inferior debitorului.ăţ De la polite ea mieroas , creditorii trecur la roşulţ ă ă ner bd rii, la pâlpâirile sumbre ale vizitelor nepotrivite, laă ă striden ele dezam girii, la r ceala albastr a pis logelii şi laţ ă ă ă ă neagra insolent a d rii în judecat . Braschon, bogatulă ă ă tapi er din foburgul Saint-Antoine, care nu fusese invitat laţ bal, sun goarna atacului, ca un creditor r nit în amorulă ă propriu ce se afla: cerea s fie pl tit în urm toareleă ă ă dou zeci şi patru de ore; pretindea garan ii nu în bunuriă ţ mobile, ci cu ipotec înscris imediat dup cei patruzeci deă ă ă mii de franci asupra terenurilor.

Cu toate recrimin rile lor violente, creditorii îi mai l sară ă ă lui Birotteau câteva intervale de r gaz, aşa c acesta îşiă ă

186



putea trage pu in sufletul. Dar, în loc s înving primeleţ ă ă h r uieli ale situa iei lui grele printr-o hot râre ferm , Césară ţ ţ ă ă îşi munci creierul ca s-o împiedice pe nevast -sa, singuraă persoan care l-ar fi putut sf tui, s afle de ele. F cea deă ă ă ă

straj în pragul uşii, în jurul pr v liei. Îi vorbise lui Célestină ă ă de greut ile lui momentane, iar Célestin îşi examinaăţ patronul cu o privire pe cât de curioas , pe atât de mirat :ă ă în ochii lui, César era micşorat, aşa cum sunt micşora i înţ nenorocire oamenii deprinşi cu succesul şi a c ror for stă ţă ă numai în ceea ce dobândesc, prin rutin , inteligen eleă ţ mijlocii. Lipsit de energia şi capacitatea necesare pentru ase ap ra în toate punctele în care era amenin at deodat ,ă ţ ă César g si totuşi curajul s priveasc situa ia în fa .ă ă ă ţ ţă

Pentru sfârşitul lunii decembrie şi pentru 15 ianuarie, îitrebuia, atât pentru cheltuiala casei, cât şi pentru scaden e,ţ pentru chirii şi pentru pl ile în bani lichizi, o sum deăţ ă şaizeci de mii de franci, din care treizeci de mii chiar pentru30 decembrie; tot ce putea aduna se ridica abia la dou zeciă de mii; îi lipseau deci zece mii de franci. Situa ia nu-i p ruţ ă

disperat , c ci nu mai tr ia decât în prezent, ca aventurieriiă ă ă care tr iesc de pe o zi pe alta. Hot rî deci, înainte ca zvonulă ă despre greut ile lui s devin publice s încerce ceea ce iăţ ă ă ă se p rea o mare lovitur : s se adreseze faimosuluiă ă ă François Keller, bancher, orator şi filantrop, vestit prinbinefacerile sale şi prin dorin a de a fi de folos comer uluiţ ţ parizian, în scopul de a r mâne la Camer unul dină ă deputa ii Parisului. Bancherul era liberal, Birotteau eraţ regalist; dar parfumierul judec dup inima lui şi g si că ă ă ă diferen a de opinii e un motiv în plus pentru a ob ine unţ ţ cont. În cazul când ar fi necesare garan ii în valori, cum nuţ se îndoia de devotamentul lui Popinot, avea de gând s -iă cear lui poli e de vreo treizeci de mii de franci; asta l-ară ţ ajuta s in pân la câştigarea procesului, care servea deă ţ ă ă garan ie creditorilor celor mai h mesi i.ţ ă ţ

Parfumierul expansiv, care era obişnuit să împ rt şeasc , noaptea, scumpei lui Constance cele maiă ă ă

187



m runte emo ii din via a sa, sorbind astfel curaj şi aflândă ţ ţ lumin în discu iile cu ea, acum nu putea sta de vorbă ţ ă despre situa ia sa nici cu vânz torul prim, nici cu unchiulţ ă s u, nici cu so ia sa, Gândurile îi p reau de dou ori maiă ţ ă ă

grele. Dar acest martir generos prefera s sufere decât să ă arunce jarul fr mânt rilor în sufletul so iei sale; avea deă ă ţ gând s -i povesteasc primejdia dup ce va fi trecut. Îiă ă ă venea, poate, greu s -i fac aceast groaznic m rturisire.ă ă ă ă ă G sea curaj în teama pe care o avea de nevast -sa. Seă ă ducea în fiecare diminea s asculte slujba la bisericaţă ă Saint-Roch şi îl lua pe Dumnezeu drept martor.

„Dac nu întâlnesc niciun soldat când m întorc acasă ă ă de la Saint-Roch înseamn c mi se împlineşte cererea.ă ă

sta va fi r spunsul lui Dumnezeu”, îşi spunea el dup ceĂ ă ă se rugase cerând ajutor.

Şi era fericit când nu întâlnea niciun soldat. Dar inima îiera ap sat , îi trebuia alt inim care s -i în eleagă ă ă ă ă ţ ă gemetele. Césarine, pe care o pusese la curent chiar dinmomentul când aflase vestea fatal , îi cunoscu întregă

secretul. Schimbau priviri furişe, priviri pline de disperare şide n dejdi în buşite, rug min i aruncate cu ardoareă ă ă ţ reciproc , întreb ri şi r spunsuri cu în eles, fulger ri ie laă ă ă ţ ă suflet la suflet. Birotteau se ar ta vesel şi jovial fa deă ţă so ia lui. Când Constance îi punea vreo întrebare, ei! totulţ mergea bine; Popinot, la care de fapt César nu se maigândea, avea succes! Uleiul se vindea ca pâinea cald !ă Poli ele Claparon vor fi pl tite, nicio grij . Aceast falsţ ă ă ă ă veselie era însp imânt toare. Dup ce adormea nevast -saă ă ă ă în patul lor somptuos, Birotteau se ridica în capul oaselor şise cufunda în m surarea nenorocirii sale. Césarine veneaă uneori în c maş , în picioarele goale, cu un şal pe umerii eiă ă albi.

— Tat , te aud, plângi, spunea ea plângând cu el.ăDup ce scrise scrisoarea prin care-i cerea o întâlnireă

ilustrului François Keller, Birotteau1 fu atât de ab tut, încâtă fiic -sa îl lu la plimbare prin oraş. Abia atunci z ri pe str ziă ă ă ă

188



afişe roşii, enorme, şi privirea îi c zu pe cuvintele: ULEIă CEFALIC.

În timpul catastrofelor ce vesteau apusul Regineitrandafirilor, î ntreprinderea A. Popinot se ridica radioas înă

luminile de r s rit ale succesului. Sf tuit de Gaudissart şiă ă ă de Finot, Anselme lansase cu îndr zneal uleiul. Dou miiă ă ă de afişe fuseser puse de o lun de zile în locurile cele maiă ă la vedere din Paris. Nimeni nu putea evita s se afle fa înă ţă fa cuţă Uleiul cefalic şi s citeasc o fraz concis ,ă ă ă ă inventat de Finot, asupra imposibilit ii de a face să ăţ ă creasc p rul şi asupra primejdiei de a-l vopsi, înso it deă ă ţ ă citatul din memoriul prezentat la Academia de Ştiin e deţ c tre Vauquelin; un adev rat certificat de via pentru p rulă ă ţă ă mort, f g duit celor care vor întrebuin aă ă ţ Uleiul cefalic. To iţ coaforii din Paris, to i frizerii, to i parfumierii îşi puseser peţ ţ ă uşi nişte rame aurite, care încadrau un frumos imprimat pehârtie velin , având în partea de sus reproducerea redus aă ă gravurii Hero şi Leandru, iar ca epigraf aceast aser iune:ă ţ Vechile popoare ale antichit ii îşi p strau - p rulăţ ă ă

întrebuin ând Uleiul cefalic. ţ — A inventat ramele permanente, anun ul etern! îşiţ spuse Birotteau, care r mase uimit privind vitrinaă Clopotului de argint.

— Cum, n-ai v zut la tine, îi spuse fiic -sa, o ram peă ă ă care a adus-o personal domnul Anselme când i-a dat luiCélestin trei sute de sticle de ulei?

— Nu, r spunse el.ă— Célestin a şi vândut cincizeci unor trec tori şi şaizeciă

unor clien i!ţ— Da? zise César.Parfumierul, ame it de miile de clopote pe care le sunţ ă

mizeria la urechile victimelor sale, tr ia într-o agita ieă ţ vertiginoas ; în ajun, Popinot îl aşteptase un ceas şi plecaseă dup ce st tuse de vorb u Constance şi cu Césarine, care-ă ă ă ţ

i spuseser c César e absorbit de marea sa afacere.ă ă— A! da, afacerea cu terenurile.

189



Din fericire, Popinot, care nu ieşise de o lun din stradaă Cinq-Diamants şi-şi petrecea nop ile şi duminicile lucrând laţ fabric , nu-i v zuse pe Ragoni, nici pe Pillerault, nici peă ă unchiul s u judec torul, Nu dormea decât dou ceasuri peă ă ă

noapte, bietul b iat! Nu avea decât dou ajutoare şi, aşaă ă cum mergeau lucrurile, avea în curând s -i trebuiască ă patru. În comer , ocazia e totul. Cine nu încalec pe succes,ţ ă inându-se de coama lui, îşi pierde norocul. Popinot îşiţ

spunea c va fi urcat în slav când, dup şase luni, le vaă ă ă spune m tuşii şi unchiului s u: „Sunt salvat, iată ă ă c mi-amă deschis drumul!”, urcat în slav de Birotteau când îi vaă aduce treizeci sau patruzeci de mii de franci, partea luidup şase luni. Aşa c habar, n-avea de fuga lui Roguin, deă ă dezastrele şi de strâmtoarea lui César şi astfel nu comisenicio indiscre ie fa de doamna Birotteau. Popinot îiţ ţă f g dui lui Finot cinci sute de franci de fiecare jurnală ă mare – şi erau zece! —, trei sute de franci de fiecare jurnalde mâna a doua – şi erau alte zece! —, asta dac se vaă vorbi în ele, de trei ori pe lun , deă Uleiul cefalic. Finot

v zuse c e rost de trei mii de franci pentru el din aceştiă ă opt mii, adic de prima lui miz pe imensa mas verde aă ă ă Speculei! Aşa c se aruncase ca un leu asupra prietenilor şiă Cunoştin elor: aproape c se mutase cu locuin a în birourileţ ă ţ de redac ie; diminea a se strecura la c p tâiul tuturorţ ţ ă ă Redactorilor; iar seara m sura în lung şi în lat foaierurileă tuturor teatrelor. „Gândeşte-te la uleiul meu, drag , nu eă pentru mine, e o chestie de camaraderie, ştii! Gaudissart,b iat de via .” Aşa începeau şi aşa se încheiau toateă ţă interven iile lui. Lu cu asalt partea de jos a coloanelorţ ă finale ale jurnalelor pentru articole f cute de el, dar a c roră ă plat îi l sa pe redactori s-o încaseze. Şiret ca un figurantă ă care vrea s ajung actor, sprinten ca un trep duş careă ă ă câştig şaizeci de franci pe lun , se apuc s scrie scrisoriă ă ă ă de iâmiiere, m guli toate amorurile-proprii, f cu serviciiă ă

mârşave redactorilor-şefi ca s -şi plaseze articolele. Bani,ă mese, slug rnicii, întrebuin a totul în activitatea luiă ţ

190



pasionat . Cump r cu bilete de teatru pe lucr torii care,ă ă ă ă c tre miezul nop ii, completeaz coloanele ziarelor cu miciă ţ ă articole de fapte diverse dinainte preg tite, caă rezerv *ă înmomentul acela, Finot se nimerea s fie totdeauna înă

tipografie, chipurile pentru a revedea un articol al s u. Fiindă prieten cu toat lumea, asigur triumfulă ă Uleiului cefalicasupra Bomboanelor de tuse Regnault, asupra Mixturiibraziliene, asupra tuturor inven iilor care ştiuser , celeţ ă dintâi, s în eleag influen a ziarelor şi efectul de pistonă ţ ă ţ produs asupra publicului de un articol repetat, în epocaaceea de nevinov ie, mul i jurnalişti erau ca boii, nu-şiăţ ţ cunoşteau puterea, şi se ocupau de actri e, de Florine, deţ Tullia, de Mariette etc. Ei dirijau totul şi nu se alegeau cunimic. Preten iile lui Andoche nu se refereau nici la succesulţ vreunei actri e, nici la reprezentarea vreunei piese sau laţ acceptarea vreunui vodevil al s u, nici la articole cu plat ;ă ă dimpotriv , el oferea bani când era nevoie sau câte o masă ă când era cazul; aşa încât n-a fost ziar care s nu vorbească ă de Uleiul cefalic, de concordan a lui cu analizele luiţ

Vauquelin, n-a fost ziar care s nu ia peste picior pe ceiă care cred c exist produse pentru a face s creasc p rul,ă ă ă ă ă care s nu proclame primejdia vopsirii lui.ă

Aceste articole înveseleau sufletul lui Gaudissart, carese înarma cu ziare pentru a distruge prejudec ile şi careăţ pornise asupra provinciei ceea ce speculan ii au numit dupţ ă el atacul masiv. În vremea aceea, ziarele pariziene dominauvia a din provincie, care, nefericita, n-avea încţ ă organe propriii în provincie, ziarele erau deci citite cu aten ie, de laţ titlu pân la numele tipografului, c ci şi în ultimul rând seă ă puteau ascunde ironii din partea opozi iei persecutate.ţ Sprijinindu-se pe pres , Gaudissart ob inu succeseă ţ str lucite chiar în primele oraşe în care d du cu gura. To iă ă ţ pr v liaşii din provincie cereau rame şi imprimate cuă ă gravura cu Hero şi Leandru. Finot îndrept împotrivaă

uleiului Macassar gluma nostim de care râdea atâta lumeă la teatrul Funambules, când Pierrot ia o esal veche dinţ ă

191



care nu se mai v d decât g urile, toarn peste ea uleiă ă ă Macassar, şi peria devine stufoas ca o p dure. Această ă ă scen ironic stârnea râsul tuturor. Mai târziu, Finotă ă povestea râzând c , f r acea mie de scuzi, ar fi murit deă ă ă

mizerie şi de întristare. Pentru el, o mie de scuzi era oavere. El, cel dintâi, întrez ri în cursul acestei campaniiă puterea Anun ului, de care a ştiut apoi s se serveasc atâtţ ă ă de bine. Trei luni mai târziu, era redactor-şef al unui micziar, pe care-l cump r şi care constitui temelia averii sale.ă ă

Dup cum atacul masiv asupra provinciei şi pesteă grani al Ilustrului Gaudissartţă – un adev rat Murat ală voiajorilor comerciali – aduse triumful comercial al întreprinderii A. Popinot, tot astfel firma triumf în opiniaă public datorit asaltului nebunesc dat ziarelor, asalt careă ă produse o vie publicitate pentru înc dou articole,ă ă Mixturabraziliană şi Bomboanele de tuse Regnault. Aceast luareă cu asalt a opiniei publice d du naştere, la început, la treiă succese, la trei averi, şi determin invazia a mii de ambi iiă ţ care, grupate în batalioane strânse, intrar în arenaă

ziarelor, unde crear anun ul pl tit, revolu ie imens ! înă ţ ă ţ ă acel moment, firma A.Popinot şi compania se r sf a peă ăţ toate zidurile şi în toate vitrinele.

Nefiind în stare s m soare importan a unei asemeneaă ă ţ publicit i, Birotteau se mul umi s -i spun Césarinei:ăţ ţ ă ă „Tân rul Popinot calc pe urmele mele!”, f r s în eleagă ă ă ă ă ţ ă c se schimbaser vremurile, f r s aprecieze for a noiloră ă ă ă ă ţ mijloace a c ror rapiditate şi întindere cuprindeau mult maiă repede ca alt dat lumea comercial . Din ziua balului,ă ă ă Birotteau nu mai pusese piciorul pe la fabric : habar n-aveaă de fierberea şi de activitatea pe care o desf şura Popinotă acolo. Anselme pusese la treab pe to i lucr torii luiă ţ ă Birotteau, dormea chiar la fabric ; i se p rea c-o vede peă ă Césarine stând pe toate l zile, scris pe toate adreseleă ă coletelor, imprimat pe toate facturile; iar când, cu hainaă

scoas , cu mânecile c m şii suflecate, b tea voiniceşteă ă ă ă cuie într-o lad în lipsa b ie ilor trimişi dup treburi, îşiă ă ţ ă

192



spunea: „Va fi nevasta mea!”Dup ce se gândi o noapte întreag la ce s spun şi ceă ă ă ă

s nu spun în fa a unuia dintre oamenii mari ai înalteiă ă ţ finan e, César pomi şi, ajungând în strada Houssaye, intrţ ă

cu groaznice palpita ii în somptuoasa reşedin aţ ţă bancherului liberal, care apar inea partidului pe dreptţ cuvânt acuzat c vrea s -i r stoarne pe Bourboni. Ca to iă ă ă ţ negustorii parizieni detailişti, parfumierul nu cunoşteamoravurile şi oamenii din marea finan .ţă

La Paris, între marea finan şi comer exist institu ii deţă ţ ă ţ mâna a doua, un fel de intermediare utile B ncii, care leă consider o garan ie în plus. Constance şi Birotteau, careă ţ nu dep şiser niciodat ceea ce le îng duiau mijloacele lor,ă ă ă ă a c ror cas de bani nu fusese niciodat goală ă ă ă şi care nuaveau poli e în circula ie, nu se adresaser niciodatţ ţ ă ă acestor b nci de mâna a doua; erau deci cu atât mai multă necunoscu i în sferele înalte ale b ncilor. E poate oţ ă greşeal s nu ai un credit deschis, chiar f r a-l folosi: înă ă ă ă aceast privin , p rerile sunt împ r ite. Oricum ar fi, luiă ţă ă ă ţ

Birotteau îi p rea r u acum c semn tura lui nu circul peă ă ă ă ă pia . Crezu totuşi, cunoscut cum era ca ajutor de primar şiţă ca om politic, c n-are decât s -şi spun numele ca s fieă ă ă ă primit; nu ştia c la acest bancher era afluen ca într-oă ţă anticamer regal .ă ă

Introdus în salonul care preceda cabinetul omului înatâtea privin e celebru, Birotteau se pomeni în mijlocul uneiţ adun ri numeroase, compus din deputa i, scriitori, ziarişti,ă ă ţ agen i de schimb, mare comercian i, oameni de afaceri,ţ ţ ingineri şi, mai ales, oameni de-ai casei, care treceauprintre grupuri şi se duceau s bat într-un anumit fel laă ă uşa cabinetului, unde aveau acces de favoare.

„Ce însemn eu în aceast maşin rie?” îşi spuseă ă Birotteau, n ucit de mişcarea acestui cuptor intelectuală unde se preg tea pâinea zilnic a Opozi iei, unde seă ă ţ

repetau rolurile marii tragicomedii jucate de Stânga. Ladreapta lui auzea discutându-se despre chestiunea

193



împrumutului pentru terminarea principalelor canale,propus de Direc ia podurilor şi şoselelor, şi era vorba deţ milioane! La stânga lui, nişte ziarişti, tr ind de pe urmaă amorului-propriu al bancherului, vorbeau de şedin a dinţ

ajun şi de discursul improvizat al şefului. În timpul a două ore de aşteptare, Birotteau îl z ri de trei ori pe bancherulă politic, care înso ea trei paşi de la uşa cabinetului peţ oamenii de seam . Pe ultimul, pe generalul Foy, Françoisă Keller îl conduse pân în anticamer .ă ă

„Sunt pierdut!” îşi zise Birotteau, sim ind c i se strângeţ ă inima.

De câte ori bancherul se întorcea în cabinetul lui, ceatade curteni, de prieteni, de interesa i îl asalta, aşa cum seţ dau câinii la o c eluş frumoas . Câ iva c ei maiăţ ă ă ţ ăţ îndr zne i se strecurau f r voia lui în sanctuar.ă ţ ă ă Convorbirile durau cinci minute, zece minute, un sfert deceas. Unii plecau ploua i, al ii arborau un aer satisf cut sauţ ţ ă f ceau pe oamenii importan i. Timpul se scurgea, Birotteauă ţ privea neliniştit pendula. Nimeni nu d dea nici cea maiă

mic aten ie acestei dureri ascunse care gemea pe ună ţ fotoliu aurit, lâng sob , la uşa cabinetului unde se aflaă ă leacul universal: creditul! César se gândea cu durere că fusese şi el odat , rege la el acas , aşa dup cum omulă ă ă acesta era rege în fiecare diminea , şi m sura adâncimeaţă ă pr pastiei în care c zuse. Amar gând! Câte lacrimi înghi iteă ă ţ în timpul petrecut acolo! De câte ori nu îl rug Birotteau înă gând pe Dumnezeu s -l fac pe omul acela binevoitor faă ă ţă de el! C ci i se p rea c omul acela are, sub un înveliş deă ă ă îng duin popular , o insolen , o tiranie b t ioas şi oă ţă ă ţă ă ă ă poft brutal de domina ie care însp imântau firea luiă ă ţ ă blând . În sfârşit, când nu mai r m seser decât zece sauă ă ă ă dou sprezece persoane, Birotteau se hot rî s se ridiceă ă ă când va auzi scâr iind uşa exterioar a cabinetului şi s -iţ ă ă arate marelui orator c e şi el cineva spunându-i: „Suntă

Birotteau!” Grenadierul, care s-a aruncat primul s ia cuă asalt reduta Moscovei, n-a dovedit mai mult curaj decât

194



z ceau teancuri de poli e, de ordine de plat , de circulareă ţ ă comerciale, Keller se aşez şi începu s semneze repedeă ă scrisorile care n-aveau nevoie s fie cercetate.ă

— C rei împrejur ri datorez, domnule, onoarea viziteiă ă

dumneavoastr ? întreb Keller.ă ăLa aceste cuvinte rostite numai pentru el de vocea carevorbea Europei, în timp ce mâna lacom luneca pe hârtii,ă bietul parfumier sim i ca un fier roşu în pântece. Lu un aerţ ă zâmbitor, pe care bancherul îl recunoştea de zece ani la ieice voiau s -i atrag într-o afacere interesant doar pentruă ă ă ei, ceea ce îi asigura de la început superioritatea asupra lor.François Keller îi arunc deci lui César o privire care-lă fulger , o privire napoleonean . Imitarea privirii luiă ă Napoleon era o tr s tur uşor ridicol a unor parveni i dină ă ă ă ţ vremea aceea, care nu sem nau nici pe departe cuă împ ratul. Privirea aceasta c zu asupra lui Birotteau, omulă ă Dreptei, partizan devotat al guvernului, element iubit almonarhiei, ca plumbul vameşului pe o marf .ă

— Domnule, nu vreau s v r pesc prea mult timp. Voi fiă ă ă

scurt. Viu pentru o afacere pur comercial : s v întrebă ă ă dac pot ob ine un împrumut de la dumneavoastr . Am fostă ţ ă judec tor 1a tribunalul de comer şi sunt cunoscut l Banc .ă ţ ă ă În elege i deci c , dac aş lucra cu efecte, n-aş avea decâtţ ţ ă ă s m adresez acolo unde dumneavoastr sunte i regent.ă ă ă ţ Am avut onoarea s stau la tribunal al turi de domnulă ă baron Thibon, şeful comitetului de scont, care, desigur, num-ar refuza. Dar n-am uzat niciodat de creditul meu, niciă de semn tura mea; semn tura mea e virgin şi, înă ă ă asemenea cazuri, şti i câte dificult i prezint o negociere…ţ ăţ ă

Keller d du din cap şi Birotteau lu aceast mişcareă ă ă drept un semn de ner bdare.ă

— Domnule, iat faptele, relu el. M-am angajat într-oă ă afacere de terenuri, în afara comer ului meu…ţ

François Keller, care semna mereu şi citea f r s pară ă ă ă

c -l ascult pe César întoarse capul şi îi f cu un semn deă ă ă aprobare, care îl încuraj pe acesta. Birotteau crezu că ă

196



afacerea lui e pe cale bun şi r sufl uşurat.ă ă ă— Continua i, v ascult, îi spuse Keller cu bun voin .ţ ă ă ţă— Sunt cump r torul unei jum t i din terenurile situateă ă ă ăţ

în jurul Madeleinei.

— Da, am auzit la Nucingen de aceast afacere imensă ă întreprins de banca Claparon.ă— Ei bine, relu parfumierul, un împrumut de o sut deă ă

mii de franci, garantat prin jum tatea mea de terenuri sauă prin propriet ile mele comerciale, ar fi de ajuns pentru a-ăţmi permite s aştept momentul când voi realiza câştigurileă pe care mi le va da în curând o inven ie de purţ ă parfumerie. Dac e nevoie, v-aş da acoperire prin poli eleă ţ unei noi întreprinderi, întreprinderea Popinot, o tân ră ă întreprindere care…

Întreprinderea Popinot nu p ru s -l intereseze prea multă ă pe Keller, şi Birotteau în elese c a pornit pe o cale greşit ;ţ ă ă se opri, apoi, speriat de t cere, relu :ă ă

— Cât despre dobând , vom…ă— Da, da, zise bancherul, se poate face ceva, v rog să ă

nu v îndoi i de dorin a mea de a v servi. Dar cum suntă ţ ţ ă foarte ocupat, c ci am pe umeri finan a european , iară ţ ă Camera îmi ia tot timpul, s nu v mira i c las pe seamaă ă ţ ă birourilor mele studierea multor afaceri. Duce i-v jos, laţ ă fratele meu Adolphe, explica i-i natura garan iilor pe care leţ ţ aduce i; dac el aprob opera ia, reveni i cu el mâine sauţ ă ă ţ ţ poimâine, la ora când cercetez cu aten ie afacerile, la cinciţ diminea a. Vom fi încânta i şi onora i de a fi câştigatţ ţ ţ încrederea dumneavoastr , sunte i doar unul din regaliştiiă ţ consecven i pe care-l po i avea drept inamic politic, dar aţ ţ c rui stim te m guleşte…ă ă ă

— Domnule, spuse parfumierul transportat de această fraz de tribun , sunt tot atât de demn de onoarea pe careă ă mi-o face i, cât şi de neasem nata şi regala favoare… Amţ ă meritat-o, îndeplinindu-mi func ia la tribunalul comercial şiţ

luptând…— Da, relu bancherul, reputa ia de care v bucura i eă ţ ă ţ

197



ca un paşaport, domnule Birotteau. Dumneavoastr nuă pute i propune decât afaceri acceptabile. V pute i bizui peţ ă ţ concursul nostru.

O femeie, doamna Keller, una din cele dou fiice aleă

contelui de Gondreville, pair al Fran ei, deschise o uş peţ ă care Birotteau n-o observase.— Sper s te v d înainte de a te duce la Camer , dragulă ă ă

meu, zise ea.— E ora dou , exclam bancherul, b t lia a început.ă ă ă ă

Scuza i-m , domnule, e vorba de r sturnat guvernul…ţ ă ă Vorbi i cu fratele meu.ţ

Îl înso i pe. Parfumier pân la uşa salonului şi spuseţ ă unuia din lachei:

— Condu pe domnul la domnul Adolphe.Prin labirintul de sc ri pe unde-l c l uzea omul cu livreaă ă ă

spre un cabinet mai pu in luxos decât cel al st pânuluiţ ă casei, dar mai util, parfumierul, c lare pe ună dac ,ă cea maiblând mâr oag a Speran ei, îşi mângâia b rbia socotindă ţ ă ţ ă de bun augur m gulirile omului celebru, îi p rea r u numaiă ă ă

c un duşman al Bourbonilor e atât de amabil, atât deă capabil şi atât de mare orator.Cu asemenea iluzii intr într-un cabinet gol, rece,ă

mobilat cu dou birouri cu capac, cu fotolii meschine, cuă perdele foarte uzate şi cu un covor s r c cios. Fa deă ă ă ţă cel lalt, cabinetul acesta era ca o buc t rie fa deă ă ă ţă sufragerie, ca un atelier fa de magazinul de desfacere.ţă Aici erau dezvelite m runtaiele afacerilor de banc şi deă ă comer , se analizau întreprinderile şi se smulgea parteaţ b ncii din toate beneficiile industriilor socotite rentabile.ă Aici se puneau la cale acele lovituri îndr zne e prin careă ţ Kellerii s-au f cut cunoscu i în comer ul mare şi prin careă ţ ţ ştiau s -şi creeze pentru câteva zile un fel de monopolă exploatat rapid. Aici se studiau p r ile slabe ale legisla iei şiă ţ ţ se stabilea f r ruşine ceea ce Bursa numeşteă ă Partea

mânc ului;ă comisioanele pretinse pentru cele mai miciservicii, ca, de pild , sprijinirea unei întreprinderi cu numeleă

198



lor şi creditarea ei. Aici se urzeau înşel ciunile cu floriceleă legale, constând în comanditarea f r angajament aă ă întreprinderilor dubioase, pentru a pândi apoi succesulacestora şi a pune mâna pe ele cerând restituirea

capitalului într-un moment critic: manevr îngrozitoare înă plasa c reia se l saser prinşi atâ ia ac ionari.ă ă ă ţ ţCei doi fra i îşi împ r iser rolurile. Sus, François, omţ ă ţ ă

politic şi inteligen scânteietoare, f cea pe suveranul,ţă ă împ r ea zâmbete şi f g duieli, era amabil cu toat lumea.ă ţ ă ă ă Când vorbeai cu el, totul p rea uşor; trata afacerile pe tonă nobil şi îi ame ea pe noii-veni i şi pe speculan ii proaspe iţ ţ ţ ţ cu vinul favorurilor sale şi cu vorbirea sa meşter care ştiaă s le dezvolte propriile lor idei. Jos, Adolphe îl scuza peă fratele s u, ar tând câte preocup ri politice are şi aduna cuă ă ă dib cie de crupier banii de pe masa de joc; el era frateleă compromis, omul cu care e greu s tratezi. Trebuia deci să ă ob ii de dou ori consim mântul ca s închei o afacere cuţ ă ţă ă aceast banc perfid . Adesea, gra iosulă ă ă ţ da din cabinetulsomptuos devenea un nu uscat în cabinetul lui Adolphe.

Aceast manevr de t r g nare permitea chibzuiala şi eraă ă ă ă ă de folos pentru a ine în loc pe concuren ii nedibaci. Frateleţ ţ bancherului st tea tocmai de vorba cu faimosul Palma,ă consilierul intim al b ncii Keller, care se retrase la apari iaă ţ parfumierului. Dup ce Birotteau îi ar t despre ce e vorba,ă ă ă Adolphe, cel mai şmecher dintre fra i, un adev rat linx, cuţ ă ochii p trunz tori, cu buzele sub iri şi cu pielea vân t ,ă ă ţ ă ă arunc asupra lui, peste ochelari şi plecând capul, o privireă care trebuie numit privirea bancherului şi care are cevaă din privirea vulturului şi a avocatului: e, în acelaşi timp,lacom şi indiferent , limpede şi obscur , luminoas şiă ă ă ă întunecat .ă

— Binevoi i a-mi trimite actele pe care se întemeiazţ ă afacerea de la Madeleine, zise el, aici e baza garan ieiţ pentru contul pe care îl cere i; înainte de a vi-l deschide şiţ

de a discuta dobânda, trebuie s cercet m actele. Dacă ă ă afacerea e bun , am putea, pentru a nu v împov ra, s neă ă ă ă

199



mul umim cu o parte din beneficii în loc de dobând ,ţ ă— Asta e, îşi zise Birotteau întorcându-se acas , v dă ă

despre ce e vorba. Trebuie s las o parte din piele, cumă face castorul când e urm rit. Mai bine jupuit decât mort.ă

În ziua aceea veni acas foarte vesel, şi veselia lui nuă mai era pref cut .ă ă— Sunt salvat, îi spuse el Césarinei, cap t un împrumută

de la Kelleri.Abia în ziua de 29 decembrie putu Birotteau s ajungă ă

din nou în cabinetul lui Adolphe Keller. Prima dat cândă revenise, Adolphe se afla la şase leghe de Paris pentru avizita o proprietate pe care marele orator voia s-o cumpere.A doua oar , cei doi Kelleri erau ocupa i toat diminea a:ă ţ ă ţ trebuiau s -şi ia sarcina unui împrumut propus Camereloră şi-l rugau pe domnul Birotteau s revin vinerea urm toare.ă ă ă Aceste amân ri îl pr p deau pe parfumier, dar, în sfârşit,ă ă ă sosi şi vinerea mult aşteptat , Birotteau se afla în cabinet,ă stând lâng şemineu, în b taia luminii de la fereastr , iară ă ă Adolphe Keller, de cealalt parte a şemineului.ă

— Foarte bine, domnule, îi spuse bancherul ar tându-iă actele: dar cât a i pl tit din pre ul terenurilor?ţ ă ţ— O sut patruzeci de mii de franci.ă— În bani?— În poli e,ţ— Sunt pl tite?ă— N-au ajuns înc la scaden ,ă ţă— Bine, dar dac a i pl tit mai mult terenurile fa deă ţ ă ţă

valoarea lor actual , unde e garan ia noastr ? Ea nu s-ară ţ ă întemeia decât pe buna impresie pe care o face i şi peţ considera ia de care v bucura i. Dar afacerile nu seţ ă ţ trateaz pe baza sentimentelor. Dac cele dou sute de miiă ă ă de franci ar fi pl tite, chiar inând seama de faptul c o sută ţ ă ă de mii de franci au fost da i în plus pentru a pune mân peţ ă terenuri, atunci am avea o garan ie de o sut de mii deţ ă

franci corespunz tori celor împrumuta i. Ar însemna c amă ţ ă deveni noi proprietarii p r ii dumneavoastr , pl tind în loculă ţ ă ă

200



dumneavoastr , şi chiar atunci e de v zut dac afacerea aă ă ă bun . C ci dac -i vorba s aştep i cinci ani ca s - i dubleziă ă ă ă ţ ă ţ capitalul, unde e afacerea? E mai bine s -l fructifici laă banc . Fiindc se pot întâmpla atâtea lucruri! Vre i ună ă ţ

împrumut ca s pl ti i poli ele care ajung la scaden ?ă ă ţ ţ ţă Manevra e primejdioas ! Dai pu in înapoi ca s teă ţ ă pr buşeşti mai sigur, Afacerea nu ne convine,ă

Aceast fraz îl lovi pe Birotteau ca şi când c l ul l-ar fiă ă ă ă însemnat cu fierul roşu pe um r, îşi pierdu capul.ă

— Acum s vedem, zise Adolphe, fratele meu v poartă ă ă mare interes, mi-a vorbit de dumneavoastr . S vedemă ă cum sta i, spuse el aruncând parfumierului o privire deţ prostituat gr bit .ă ă ă

Birotteau deveni atunci Molineux, de care-şi b tuse jocă privindu-l de sus. Dus de nas de bancher, care se compl cuă s depene ghemul gândurilor bietului om şi care seă pricepea s ia interogatoriul unui negustor, aşa cum seă pricepea judec torul Popinot s -l fac pe un criminal să ă ă ă vorbeasc , César expuse situa ia: vorbi deă ţ Dubla crem aă

sultanelor, de Apa carminativ ,ă de afacerea Roguin, deprocesul s u în leg tur cu împrumutul ipotecar din care nuă ă ă primise nimic. V zându-l pe Keller aprobând cu capul,ă zâmbitor şi gânditor, Birotteau îşi spunea: „M ascult ! îlă ă interesez! O s ob in împrumutul!” Adolphe Keller râdea deă ţ parfumier aşa cum parfumierul râsese de Molineux. Furatde dorin a de vorb caracteristic la oamenii care se lasţ ă ă ă ame i i de nenorocire, César îl dezv lui pe adev ratulţ ţ ă ă Birotteau: ar t - ce poate, propunând ca garan ieă ă ţ Uleiulcefalic şi întreprinderea Popinot, ultim sa miz , Bietul om,ă ă am git de o fals speran , se l s sondat şi cercetat deă ă ţă ă ă Adolphe Keller, care v zu c are de-a face cu un nerodă ă regalist în pragul falimentului. Încântat de a vedea f lit peă un ajutor de primar din arondismentul lui, pe un om recentdecorat, pe un om care inea cu guvernul, Adolphe îi spuseţ

atunci f iş lui Birotteau c nu poate s -i deschid mei unăţ ă ă ă cont şi nici s vorbeasc , în favoarea lui, fratelui s uă ă ă

201



cabriolet , asta ar fi însemnat c a murit într-un accident,ă ă iar neregulile afacerilor sale ar fi fost puse pe socotealaacestei întâmpl ri. Nu-l recunoscu pe du Tillet, zvelt, într-ună costum elegant de diminea , pe du Tillet care aruncţă ă

h urile servitorului şi o p tur pe spinarea asudat aăţ ă ă ă calului s u de ras .ă ă— Ei, prin ce întâmplare aici? îl întreb du Tillet pe fostulă

s u patron.ăDu Tillet cunoştea prea bine cauza: Kellerii ceruseră

informa ii lui Claparon, care, referindu-se la du Tillet,ţ d râmase vechea reputa ie a parfumierului. Deşi pe locă ţ înghi ite, lacrimile bietului negustor spuneau tot.ţ

— Ai venit cumva s ceri vreun serviciu acestor c m tariă ă ă lacomi, întreb du Tillet, acestor m celari ai comer ului,ă ă ţ care au jucat renghiuri mârşave, ca, de pild , urcareaă pre ului la indigo dup ce l-au acaparat, scaderea pre uluiţ ă ţ la orez pentru a sili pe de in tori s -l vând pe-al lor ieftinţ ă ă ă ca s pun mâna pe el şi s domine pia a, acestor indiviziă ă ă ţ care n-au nici credin , nici lege, nici suflet? Da nu ştii de ceţă

sunt în stare? Î i deschid un credit când de ii o afacere bunţ ţ ă şi i-l retrag în momentul când eşti bine prins în angrenaj,ţ ca s te oblige s le-o cedezi pe nimic. La Havre, Bordeauxă ă şi Marsilia ştiu multe pe socoteala lor. Politica le serveşte cas -şi acopere multe murd rii, da, da. De aceea-i şiă ă exploatez eu f r niciun scrupul! S facem câ iva paşi,ă ă ă ţ drag Birotteau. Joseph, plimb -mi calul, îi e prea cald, şi oă ă mie de scuzi cât face el nu-s de aruncat.

Şi se îndrept spre bulevard.ă— Ia s vedem, drag patroane, c ci ai fost patronulă ă ă

meu, ai cumva nevoie de bani? Tic loşii ştia i-au cerut,ă ă ţ desigur, garan ii! Eu te cunosc, î i ofer bani numai pe poli e.ţ ţ ţ Averea mea e f cut cinstit, cât nespus trud . Tocmai înă ă ă ă Germania m-am dus s-o caut! Ast zi î i pot spune cum amă ţ f cut-o: am cump rat crean ele asupra regelui cu remiz deă ă ţ ă

şaizeci la sut ; girul dumitale mi-a fost de mare folosă atunci, şi eu sunt recunosc tor! Dac ai nevoie de zece miiă ă

203



de franci, i-i in la dispozi ie.ţ ţ ţ— Cum, du Tillet, exclam César, adev rat? nu- i ba i jocă ă ţ ţ

de mine? Da, sunt pu in strâmtorat, dar numai pentruţ moment…

— Ştiu, istoria cu Roguin, r spunse du Tillet. Ei, şi eu amă p it-o cu zece mii de franci, pe care puşlamaua b trân miăţ ă ă i-a cerut cu împrumut ca s plece: o s mi-i restituieă ă doamna Roguin din ce recupereaz . Am sf tuit-o pe biataă ă femeie s nu fac prostia s -şi dea averea pentru a pl tiă ă ă ă datoriile f cute pentru o stricat ; ar mai merge dac ară ă ă achita tot, dar cum s favorizezi pe unii creditori în daunaă celorlal i? Dumneata nu eşti îns un Roguin; te cunosc, ziseţ ă du Tillet, mai curând i-ai zbura creierii decât s mţ ă ă p gubeşti cu cinci parale. Uite, am ajuns în stradaă Chaussde-d’Antin, s urc m pu in la mine.ă ă ţ

În loc s -l duc pe fostul s u patron direct în birouri,ă ă ă parvenitul îşi f cu pl cerea s -l plimbe încet prină ă ă apartamentul s u, ca s poat vedeaă ă ă pe îndelete osufragerie spa ioas şi luxoas , cu tablouri cump rate dinţ ă ă ă

Germania, şi dou saloane de o elegan şi de un lux peă ţă care Birotteau nu le mai admirase decât la ducele deLenoncourt. Ochii burghezului fur orbi i de aurituri, deă ţ opere de art , de bibelouri originale, de vase pre ioase, deă ţ mii de am nunte care f ceau s p leasc luxulă ă ă ă ă apartamentului Constancei; şi, cunoscând pre ul nebunieiţ sale proprii, îşi spunea: „De unde-o fi luat atâtea milioane?”Intr într-un iatac pe lâng care cel al so iei sale îi p ru caă ă ţ ă locuin a de la etajul al treilea al unei figurante fa deţ ţă palatul unei prime-balerine de la Oper . Tavanul, tapetat cuă satin violet, era pus în valoare prin cute de satin alb. Oblan de hermin , în fa a patului, ieşea în relief pe culorileă ă ţ b tând în violet ale unui covor oriental. Mobilele şi obiecteleă m runte aveau forme noi şi extravagante. Parfumierul seă opri în fa a unei pendule minunate cu grupul lui Amor şiţ

Psyche, care fusese de curând executat pentru un bancheră celebru; du Tillet ob inuse de la el s aib al doileaţ ă ă

204



asupra lui, asupra nevesti-sii, care şi-a b tut joc de mine,ă asupra fiic -sii, a c rei zestre mi s-a p rut într-o vreme că ă ă ă reprezint o întreag avere. I-am luat banii; s mă ă ă ă mul umesc, prin urmare, s -l las pe bietul neghiob sţ ă ă

înoate la cap tul funiei pe care o in eu în mân .”ă ţ ăOamenii cinsti i nu au tact, n-au nicio m sur în buneleţ ă ă lor inten ii, fiindc pentru ei totul este f r ocolişuri şi f rţ ă ă ă ă ă gând ascuns. Birotteau îşi des vârşi nenorocirea iritându-lă pe tigru, str pungându-i inima f r s -şi dea seama; îl f cuă ă ă ă ă neînduplecat printr-un cuvânt, printr-o laud , printr-o vorbă ă de om cinstit, prin îns şi bun tatea probit ii. Când veniă ă ăţ casierul, du Tillet i-l ar t pe César.ă ă

— Domnule Legras, adu-mi zece mii de franci şi o poliţă pentru aceeaşi sum la ordinul meu şi pe nou zeci de zileă ă din partea domnului, care e domnul Birotteau, ştii, nu?

Du Tillet îl servi cu pateu pe parfumier, îi turn un pahară de vin de Bordeaux. César, v zându-se salvat, r deaă ă nervos, îşi mângâia lan ul de ceas şi nu lua o îmbuc turţ ă ă decât când fostul s u vânz tor îi spunea: „Nu m nânci?”ă ă ă

Birotteau dezv luia astfel adâncimea pr pastiei în care îlă ă aruncase mâna lui du Tillet, din care îl scotea acum şi încare putea din nou s -l arunce. Când casierul se întoarse şiă când, dup ce semnase poli a, César sim i în buzunar celeă ţ ţ zece hârtii de o mie, nu se mai putu st pâni. Cu o clipă ă înainte, cartierul s u, Banca, toat lumea erau cât pe-aci să ă ă afle c nu pl teşte şi ar fi fost obligat s -i m rturiseasc şiă ă ă ă ă so iei sale ruina: acum, totul era reparat! Bucuria salv riiţ ă era tot atât de intens ca şi chinurile înfrângerii. Ochiiă bietului om se umezir f r voia lui.ă ă ă

— Da ce ai, scumpe patroane? spuse du Tillet.Dumneata n-ai face pentru mine mâine ceea ce fac eu azipentru dumneata? Nu e simplu ca bun ziua?ă

— Du Tillet, zise cu emfaz şi cu gravitate bietul om,ă ridicându-se şi apucând mâna fostului s u vânz tor, î iă ă ţ

redau întreaga mea stim .ă— Cum? O pierdusem? spuse du Tillet, sim indu-se atâtţ

206



de puternic atins în deplin tatea reuşitei sale încât roşi.ă— Pierdut … nu tocmai, zise parfumierul, tr snit deă ă

prostia pe care o f cuse; mi se povestiser unele lucruriă ă despre leg tura dumitale cu doamna Roguin. Oricum! S ieiă ă

femeia altuia…„Ba i câmpii, drag ”, se gândi du Tillet, reg sindu-şiţ ă ă limbajul din prima sa meserie.

Şi spunându-şi asta reveni la proiectul s u de a c lca înă ă picioare aceast virtute, de a doborî pe omul cinstit şiă onorabil care-l prinsese cu mâ a în sac, de a-l face de ocarţ ă pe pia a Parisului. Toate duşm niile, politice sau personale,ţ ă între femei sau între b rba i, pot porni de la o astfel deă ţ sc pare. Oamenii nu se ur sc pentru interese compromise,ă ă pentru o ran primit în duel, nici chiar pentru o palm ;ă ă ă totul se poate repara în asemenea cazuri. Dar s fi fostă prins în flagrant delict de laşitate!… Duelul care urmează între criminal şi martorul crimei nu se sfârşeşte decât prinmoartea unuia din ei.

— O, doamna Roguin, spuse du Tillet batjocoritor; e

dimpotriv o floare la p l ria unui tân r! Dar ştiu ce vrei să ă ă ă ă spui, drag patroane: î i va fi ajuns la ureche c mi-aă ţ ă împrumutat bani. Ei bine, dimpotriv , eu îi refac averea atâtă de compromis prin afacerile so ului ei. Originea averiiă ţ mele e curat , cum spuneam adineauri. Dup cum ştii, n-ă ăaveam un sfan ! Tinerii se afl uneori în momente deţ ă groaznic strâmtorare. Po i s nu te mai supraveghezi cumă ţ ă trebuie când eşti în plin mizerie. Dar dac se întâmpl să ă ă ă faci împrumuturi for ate, ca Republica, ei bine, le restitui şiţ eşti atunci mai cinstit decât Fran a.ţ

— Aşa e, zise Birotteau. B iete drag …. Dumnezeu…ă ă Voltaire parc a spus despre el:ă

C in a a f cut-o virtute printre oameni.ă ţ ă

— Totul e, relu du Tillet, din nou înjunghiat prin, acestă citat, totul e s nu pui mâna pe averea vecinului în mod laşă

207



şi josnic, cum ar fi, de pild , dac diminea a ai da falimentă ă ţ înainte de trei luni, şi cei zece mii de franci ai mei s-ar ducepe copc …ă

— Eu s dau faliment! zise Birotteau, care b use treiă ă

pahare de vin şi pe care bucuria îl ame ea. Sunt doarţ cunoscute p rerile mele despre faliment! Falimentul esteă moartea unui negustor, aş fi mort!

— În s n tatea dumitale! zise du Tillet.ă ă— Pentru prosperitatea ta! r spunse parfumierul. Da deă

ce nu cumperi de la mine de-ale parfumeriei?— Ce s spun zise du Tillet, m rturisesc c m cam temă ă ă ă

de doamna César, m impresioneaz teribil! Şi, dac n-ai fiă ă ă patronul meu, ce s zic, aş…ă

— Ah! Nu eşti primul care o g seşte frumoas , şi mul iă ă ţ au umblat dup ea, dar ea m iubeşte! Da ştii ce, du Tillet,ă ă prietene, relu Birotteau, nu face lucrurile pe jum tate!ă ă

— Cum adic ?ăBirotteau îi explic lui du Tillet afacerea cu terenurile, iară

acesta deschise ochii mari şi-l felicit pe parfumier pentruă

p trunderea şi prevederea lui, l udând afacerea.ă ă— Ei bine, sunt foarte bucuros de aprobarea ta; ai faimă de om care se pricepe în lumea bancar , du Tillet! B ieteă ă drag , îmi po i procura un împrumut la banca Fran ei ca să ţ ţ ă pot aştepta beneficiile Uleiului cefalic?

— Pot face o recomanda ie c tre Banca Nucingen,ţ ă r spunse du Tillet, cu gândul s -i dea victimei sale ocaziaă ă de a trece prin toate figurile de cadril ale fali ilor.ţ

Ferdinand se aşez la birou pentru a scrie urm toareaă ă scrisoare:

DOMNULUI BARON DE NUCINGEN

„Drag baroane,ăPurt torul acestei scrisori este domnul César Birotteau,ă

ajutor de primar în arondismentul al doilea şi unul dinindustriaşii cei mai renumi i ai parfumeriei pariziene; ţ

208



doreşte s intre în rela ii cu dumneata: po i acorda cuă ţ ţ încredere tot ce î i cere; îndatorându-l, îndatorezi pe ţ

Prietenul dumitaleF. DU TILLET”.

Du Tillet nu puse punct pe i-ul numelui s u. Această ă greşeal voit era un semn conven ional pentru cei cu careă ă ţ f cea afaceri. În acest caz, recomand rile cele mai aprinse,ă ă insisten ele cele mai c lduroase şi mai favorabile dinţ ă scrisoarea sa nu însemnau nimic. Însemna c o asemeneaă scrisoare, în care pân şi semnele de exclama ie implorau,ă ţ în care du Tillet se ruga în genunchi, îi fusese smuls deă considera ii puternice; n-o putuse refuza; trebuia s fieţ ă privit ca neavenit . V zând i-ul f r punct, prietenul s u îlă ă ă ă ă ă servea atunci cu vorbe goale pe solicitator. Mul i oameniţ din lumea bun , şi chiar dintre cei mai de seam , suntă ă înşela i astfel, de parc ar fi copii, de c tre oamenii deţ ă ă afaceri, de c tre avoca i care au to i o semn tur dubl ,ă ţ ţ ă ă ă una moart şi cealalt vie. Şi cei mai ageri cad în curs . Caă ă ă

s p trunzi aceast viclenie, trebuie s fi încercat efectulă ă ă ă dublu al unei scrisori calde şi al unei scrisori reci.— M salvezi, du Tillet! zise César citind scrisoarea.ă— Ei, doamne, zise du Tillet, du-te şi cere-i bani; citind

biletul meu, Nucingen o s - i dea câ i vrei. Fondurile meleă ţ ţ sunt, din nefericire, prinse pe câteva zile; altfel nu te-aştrimite la prin ul marii finan e, c ci Kellerii nu sunt decâtţ ţ ă nişte pigmei pe lâng baronul de Nucingen. În Nucingenă retr ieşte Law. Cu scrisoarea mea faci fa la 15 ianuarie şiă ţă dup aceea vom vedea, Nucingen şi cu mine suntem ceiă mai buni prieteni din lume; nu m refuz el nici pentru ună ă milion.

„Asta e ca un gir, îşi spunea sie însuşi Birotteau, careplec p truns de recunoştin pentru du Tillet. Iat : gândeaă ă ţă ă el, o fapt bun e totdeauna r spl tit !” Şi-i d dea cuă ă ă ă ă ă

filosofia. Totuşi, un gând îi strica bucuria. Putuse, timp decâteva zile, s-o împiedice pe nevast -sa s -şi bage nasul înă ă

209



registre, l sând casieria pe seama lui Célestin, pe care-lă ajuta, şi pretinzând ca so ia şi fiica lui s se bucure deţ ă frumosul apartament pe care li-l aranjase şi mobilase; dar,dup deprinderea cu aceste mici bucurii, doamna Birotteauă

murea dac nu controla ea îns şi toate detaliile comer uluiă ă ţ lor, dac nu inea, dup vorba ei,ă ţ ă tigaia de coad .ă Birotteaunu mai ştia ce s fac ; întrebuin ase toate mijloacele pentruă ă ţ a ascunde so iei sale simptomele strâmtor rii lui.ţ ă Constance dezaprobase categoric trimiterea facturilor, îicertase pe vânz tori şi-l acuzase pe Célestin c vrea să ă ă ruineze firma, crezând c numai de la el porneşte ideea.ă Célestin, din ordinul lui Birotteau, se l sase certat.ă Vânz torii credeau c doamna César îl dirijeaz peă ă ă parfumier, c ci pe cei din afar îi po i înşela, dar cei ai caseiă ă ţ ştiu cine are superioritatea real într-o c snicie. Birotteauă ă era obligat s -i m rturiseasc so iei sale situa ia, c ciă ă ă ţ ţ ă împrumutul de la du Tillet trebuia justificat. La întoarcere,Birotteau se înfior v zând-o pe Constance la tejghea,ă ă verificând registrul de scaden e şi f când, f r îndoial ,ţ ă ă ă ă

socoteala disponibilului din cas .ă— Cu ce-o s pl teşti mâine? îi spuse la ureche cândă ă César se aşez lâng ea.ă ă

— Cu bani, r spunse el, sco ând bancnotele şi f cândă ţ ă semn lui Célestin s vin s le ia.ă ă ă

— De unde le ai?— O s - i povestesc disear . Célestin, înscrie pentruă ţ ă

sfârşitul lunii martie o poli de zece mii de franci, la ordinulţă lui du Tillet.

— Du Tillet! repet Constance îngrozit .ă ă— M duc s -l vad pe Popinot, zise César. E urât dină ă

partea mea c n-am fost înc pe la el. Se vinde uleiul lui?ă ă— Cele trei sute de sticle pe care ni le-a dat s-au vândut.— Birotteau, nu ieşi, am s - i vorbesc, spuse Constance,ă ţ

luându-l pe César de bra şi tr gându-l în camera ei cu oţ ă

grab care ar fi stârnit râsul în alt împrejurare.ă ă— Du Tillet! spuse ea când se încredin a c e singur înţ ă ă

210



camer cu so ul ei şi cu Césarine, du Tillet care ne-a furat oă ţ mie de scuzi! Faci afaceri cu monstrul de du Tillet… carevoia s m seduc , îi spuse ea la ureche.ă ă ă

— Nebunie de tinere e, zise Birotteau devenit dintr-oţ

dat om f r prejudec i.ă ă ă ăţ— Ascult , Birotteau, tu nu eşti în apele tale, nu te maiă duci la fabric . E ceva, simt eu! Ai s -mi spui, vreau s ştiuă ă ă tot.

— Ei bine, zise Birotteau, era cât pe-aci s fim ruina i:ă ţ azi-diminea înc era pericol, dar totul s-a reparat.ţă ă

Şi povesti groaznica istorie a celor dou s pt mâni.ă ă ă— Vas zic dintr-asta i s-a tras boala! exclamă ă ţ ă

Constance.— Da, mam , s ri Césarine. S ştii c tata a fost foarteă ă ă ă

curajos. Nu-mi doresc altceva decât s fiu iubit cum teă ă iubeşte el. Nu se gândea decât la necazul t u.ă

— S-a adeverit visul meu, spuse biata femeie, c zând peă canapeaua de lâng c min, palid , livid , însp imântat .ă ă ă ă ă ă Prev zusem toate astea. i-am spus în noaptea aceeaă Ţ

fatal , în fostul nostru dormitor pe care l-ai d râmat, c n-oă ă ă s ne mai r mân decât ochii ca s plângem. Césarine,ă ă ă ă s r cu o! Eu…ă ă ţ

— Vezi, uite cum eşti! exclam Birotteau. Vrei s m faciă ă ă s -mi pierd curajul de care am nevoie!ă

— Iart -m , dragul meu, zise Constance apucând mânaă ă lui César şi strângându-i-o cu o dragoste care-i merse lainim bietului om. Greşesc, acum c ne-a ajunsă ă nenorocirea, voi fi mut , resemnat şi plin de putere. Nu,ă ă ă n-o s m auzi niciodat v itându-m .ă ă ă ă ă

Se arunc în bra ele lui César şi spuse plângând:ă ţ— Curaj, dragul meu, curaj! Voi avea eu pentru

amândoi, dac e nevoie.ă— Uleiul, nevast , uleiul o s ne salveze.ă ă— Dumnezeu s ne ocroteasc , zise Constance.ă ă

— Dar Anselme nu-l va ajuta pe tata? zise Césarine.— M duc s -l v d, zise César, mişcat din cale-afar deă ă ă ă

211



Vânz torii alergar s -l vad pe marele om ală ă ă ă parfumeriei, pe ajutorul de primar decorat, pe asociatulpatronului lor. Aceste omagii mute îl m gulir pe parfumier.ă ă Birotteau, adineauri atât de pr p dit la Kelleri, sim i nevoiaă ă ţ

s -i imite; îşi mângâie b rbia şi se s lt trufaş pe c lcâie,ă ă ă ă ă îndrugând banalit ile lui obişnuite.ăţ— Ei, dragul meu, ne scul m dis-de-diminea , aşa-i?ă ţă

întreb el.ă— Ba nu, nici nu ne culc m uneori, zise Popinot. Trebuieă

s ne inem strâns de succes.ă ţ— Ei, ce- i spuneam eu? uleiul meu e o avere.ţ— Da, domnule, dar şi mijloacele de realizare au

importan a lor: v-am montat bine diamantul.ţ— În definitiv, zise parfumierul, cum st m? E câştig?ă— Doar dup o lun ! exclam Popinot, cum vă ă ă ă

închipui i? Prietenul meu Gaudissart n-a plecat decât deţ dou zeci şi cinci de zile şi a angajat un poştalion f r s -miă ă ă ă spun mie nimic. Oh! E foarte devotat. Vom fi multă îndatora i unchiului meu! Ziarele, îi spuse el la ureche luiţ

Birotteau, o s ne coste dou sprezece mii de franci.ă ă— Ziarele!… exclam ajutorul de primar.ă— Cum, nu le-a i citit?ţ— Nu.— Atunci, nu şti i nimic, zise Popinot. S-au b gatţ ă

dou zeci de mii de franci în afişe, rame şi imprimate!… s-auă cump rat o sut de mii de sticle!… Ah! în momentul de faă ă ţă facem toate sacrificiile. Fabric m pe scar întins . Dac a iă ă ă ă ţ fi dat pe la fabric , unde eu am petrecut multe nop i, a i fiă ţ ţ v zut un mic sp rg tor de alune, inventat de mine, care nuă ă ă e de lep dat. În ceea ce m priveşte, am încasat în ultimeleă ă cinci zile trei mii de franci numai din comisioanele lauleiurile de drogherie.

— Grozav cap! spuse Birotteau punând mâna în p rulă tân rului Popinot şi ciufulindu-l ca pe un copilaş, l-amă

dib cit eu…ăIntrar mai multe persoane.ă

213



— Pe duminic . Lu m masa la m tuşa ta Ragon, ziseă ă ă Birotteau, care îl l s pe Popinot la treburile lui, v zând că ă ă ă nu era înc t iat în buc i carnea proasp t pe care veniseă ă ă ăţ ă ă s-o adulmece. „Extraordinar! Un vânz tor devine negustoră

în dou zeci şi patru de ore, se gândea Birotteau, c ruia nu-iă ă puteau ieşi din cap nici siguran a şi norocul lui Popinot, niciţ luxul lui du Tillet. Anselme s-a în epat ni eluş, când i-amţ ţ pus mâna în p r, de parc a şi ajuns François Keller.”ă ă Birotteau nu se gândise c vânz torii se uitau la ei şi c ună ă ă st pân trebuie s -şi p streze demnitatea. Aici ca şi la duă ă ă Tillet, bietul om f cuse o prostie din bun tate, neputându-şiă ă st pâni un sentiment sincer, dar manifestat în modă burghez. Oricare altul decât Anselme s-ar fi sim it jignit.ţ

Masa de duminic la so ii Ragon avea s fie ultimaă ţ ă bucurie din cei nou sprezece ani ferici i ai c sniciei luiă ţ ă Birotteau, bucurie de altfel complet . Ragon locuia peă strada Petit-Bourbon-Saint-Sulpice, la etajul al doilea, într-ocas str veche cu înf işare demn , într-un apartamentă ă ăţ ă b trânesc cu panouri pe care se vedeau dansândă

p stori ele cu fuste înfoiate şi p scând oi ele din secolul ală ţ ă ţ optsprezecelea, secol a c rui burghezie grav şi serioas ,ă ă ă cu moravuri comice, respectuoas fa de nobilime,ă ţă devotat fa de suveran şi de biseric , era atât de bineă ţă ă reprezentat de Ragoni. Mobilele, pendulele, albiturile,ă farfuriile, totul p rea patriarhal, cu forme atât de vechi că ă p reau noi. Salonul, tapetat cu es tura de damasc şiă ţ ă împodobit cu perdele de imita ie de brocart, era plin deţ canapelu e, de scrinuri mici şi de tablouri: un portret superbţ al unui Popinot, consilier municipal la Sancerre, tat lă doamnei Ragon, picat de Latour, o figur foarte reuşit ,ă ă care zâmbea ca un parvenit în plin glorie. Acas , stilulă ă doamnei Ragon se completa printr-un c eluş englezesc dinăţ rasa celor ai lui Carol al II-lea, care era de un mare efect peo mic sofaă rococo, al c rei rol nu fusese niciodat desigur,ă ă

cel al sofalei lui Crfibillon. Printre toate calit ile lor, so iiăţ ţ Ragon o mai aveau şi pe aceea de a şti s p streze vinurileă ă

214



vechi, devenite esen e, şi de a poseda câteva sticle dinţ lichiorurile doamnei Amphoux, pe care unii admiratori (f ră ă speran , zicea lumea) ai frumoasei doamne Ragon i leţă aduseser din colonii. Aşa încât mesele date de ei aveauă

mare faim ! O buc t reas în vârst , Jeannette, îi slujea peă ă ă ă ă cei doi b trâni cu un devotament orb; ar fi furat fructe ca să ă le fac dulce uri în loc s -şi in banii la Casa de economie,ă ţ ă ţ ă îi juca cu chibzuial la loterie, cu speran a c va câştigaă ţ ă într-o bun zi lozul cel mare pentru st pânii ei. Laă ă duminicile în care st pânii aveau musafiri, o vedeai, deşiă avea şaizeci de ani, şi la buc t rie, unde preg tea bucatele,ă ă ă şi la mas , unde servea cu o sprinteneal care o întreceaă ă pe cea a domnişoarei Mars în rolul Suzanei din Nunta luiFigaro.

Invita ii erau judec torul Popinot, unchiul Pillerault.ţ ă Anselme, cei trei Birotteau, cei trei Matifat şi abateleLoraux. Doamna Matifat, care îşi pusese un turban la bal,veni îmbr cat într-o rochie de catifea albastr , cu ciorapiă ă ă groşi de bumbac, cu pantofi de piele de capr , cu m nuşiă ă

de antilop tivite cu pluş verde şi cu o p l rie cu borurileă ă ă c ptuşite cu roz şi garnisit cu flori de ciubo ica-cucului.ă ă ţ Aceste zece persoane sosiser toate la ora când. B trâniiă ă Ragon îi rugau insistent pe oaspe ii lor s fie punctuali. Şiţ ă când erau ei invita i, lumea avea grij s serveasc masa laţ ă ă ă ora aceea, c ci stomacurile de şaptezeci de ani nu seă împac cu orele pe care le vrea acum moda.ă

Césarine ştia c doamna Ragon o s-o aşeze lângă ă Anselme: toate femeile, chiar cele habotnice şi neroade, sepricep când e vorba de dragoste. Fiica parfumierului se îmbr case deci în aşa fel, încât s -i suceasc lui Popinotă ă ă capul. Constance, care renun ase, nu f r durere, laţ ă ă notar – în mintea ei, acesta juca rolul unui prinţ moştenitor – contribuise, f când reflec ii amare, la această ţ ă toalet . Ca mam prev z toare, l s mai jos eşarfa de voal,ă ă ă ă ă ă

ca s se vad pu in umerii Césarinei şi încheietura gâtuluiă ă ţ ei, deosebit de elegant . Corsajul în stil grec, petrecut de laă

215



stânga la dreapta, cu cinci pliuri, se putea întredeschide şiar ta rotunjimi delicioase. Rochia de stof gri-închis, cuă ă volane tivite cu verde, scotea bine în relief o talie care eramai sub iric şi mai ml dioas ca niciodat . Urechile erauţ ă ă ă ă

împodobite cu cercei lungi de aur cizelat. P rul, ridicat înă sus, ca la chinezoaice, permitea privirilor s admireă fr gezimea gingaş a unui ten nuan at de fine ea vinelor, înă ă ţ ţ care zvâcnea sângele cel mai curat, în sfârşit, Césarine eraatât de frumoas şi de atr g toare, încât doamna Matifată ă ă nu se putu împiedica s recunoasc faptul, f r s bage deă ă ă ă ă seam c mama şi fiica în eleseser amândou nevoia deă ă ţ ă ă a-l fermeca pe tân rul Popinot.ă

Nici Birotteau, nici nevasta lui, nici doamna Matifat,nimeni nu tulbur dulcea convorbire pe care cei doi tineri,ă înfl c ra i de dragoste, o avur în şoapt , în pervazul uneiă ă ţ ă ă ferestre, pe unde tr gea zdrav n, ca în toiul iernii. De altfel,ă ă convorbirea persoanelor în vârst se însufle i cândă ţ judec torul Popinot arunc o vorb despre fuga lui Roguin,ă ă ă atr gând aten ia c e al doilea notar r u platnic şi c oă ţ ă ă ă

asemenea crim nu se pomenea alt dat . La numele luiă ă ă Roguin, doamna Ragon îl împinsese cu piciorul pe fratele ei,iar Pillerault vorbise tare de altceva şi amândoi i-oar taser pe doamna Birotteau.ă ă

— Ştiu tot, spuse Constance prietenilor s i cu voceă blând şi mâhnit totodat .ă ă ă

— Ia spune, zise doamna Matifat c tre Birotteau, care-şiă pleca umilit capul, cât i-a luat? Umbl zvonul c ai fi ruinat.ţ ă ă

— Aveam la el dou sute de mii de franci. Cât despre ceiă patruzeci de mii, pe care mi i-a împrumutat pe hârtie de launul din clien ii lui, ai c rui bani îi mâncase, suntem înţ ă proces.

— O s se judece s pt mâna asta, zise Popinot. M-amă ă ă gândit c n-ai s te superi dac expun situa ia dumitaleă ă ă ţ domnului preşedinte; el a dat ordin ca hârtiile lui Roguin să

fie aduse în Camera de consiliu pentru a se examina de lace dat au fost deturnate fondurile clientului, precum şiă

216



dovezile acestui fapt sus inut de Derville, care a pledat elţ însuşi pentru a v scuti de cheltuieli.ă

— Vom câştiga? întreb doamna Birotteau.ă— Nu ştiu, r spunse Popinot. Deşi in de sec ia care vaă ţ ţ

judeca procesul, m voi ab ine de la deliberare chiar dacă ţ ă sunt chemat.— Dar ce îndoial poate fi asupra unui proces atât deă

simplu? zise Pillerault. Actul trebuie doar s men ionezeă ţ predarea banilor, iar notarii trebuie s fi declarat c auă ă asistat la remiterea sumei de c tre creditor în mâinileă debitorului. Roguin ar fi trimis la ocn dac ar înc pea peă ă ă mâna justi iei.ţ

— Dup mine, r spunse judec torul, creditorul ar trebuiă ă ă s cear desp gubirea de la Roguin, din pre ul biroului deă ă ă ţ notariat şi din cau iune: dar în procese şi mai simple îi seţ întâmpl uneori consilierilor de la Curtea regal s fie şaseă ă ă contra şase.

— Cum, domnişoar , domnul Roguin a fugit? spuseă Popinot, în elegând în sfârşit despre ce era vorba. Şiţ

domnul César nu mi-a spus nimic, mie, care mi-aş da via aţ pentru el…Césarine în elese c în acestţ ă pentru el era cuprinsă

toate familia, c ci chiar o fat nevinovat , care nu bag deă ă ă ă seam accentul, nu se poate înşela asupra unei priviriă înfl c rate.ă ă

— Eu ştiam şi i-am şi apus asta, dar el i-a ascuns mameitotul şi n-a stat de vorb decât cu mine.ă

— I-ai vorbit de mine în aceast împrejurare, ziseă Popinot; citeşti aşadar în inima mea, dar oare citeşti tot?

— Poate c da.ă— Sunt foarte fericit, zise Popinot. Dac vrei s nu-miă ă

mai laşi nici o îndoial , peste un an o sa fiu atât de bogat,ă încât tat l dumitale n-o s mai mai arate atâta r ceal cândă ă ă ă o s -i vorbesc de c s toria noastr . N-am s mai dormă ă ă ă ă

decât când ore pe noapte…— S nu te îmboln veşti, zise Césarine cu un accent deă ă

217



neimitat, aruncându-i lui Popinot o privire în care i se citeatot gândul.

— Nevast , zise César când se termin masa, mi se pareă ă c tinerii ştia se iubesc.ă ă

— Ei, cu atât mai bine, zise Constance cu o voce grav ,ă fiica mea va fi so ia unui om capabil şi energic. Însuşirileţ proprii sunt zestrea cea mai frumoas a unui pretendent.ă

Şi se gr bi s ias din salon şi s se duc în cameraă ă ă ă ă doamnei Ragon. În timpul mesei, César spusese câtevafraze dovedind atâta ignoran încât îi f cuser sţă ă ă ă zâmbeasc pe Pillerault şi pe judec tor, iar nefericitei femeiă ă îi amintiser ce slabe for e avea bietul ei b rbat pentru aă ţ ă

ine piept nenorocirii. Constance era foarte am rât ; de duţ ă ă Tillet se temea instinctiv, c ci toate mamele cunosc, f r să ă ă ă ştie latineşte, dictonul: Timeo Danaos et dona ferentes. Îşiv rs amarul plângând în bra ele fiicei sale şi ale doamneiă ă ţ Ragon, dar f r s le m rturiseasc pricina am r ciunii.ă ă ă ă ă ă ă

— E ceva nervos, spuse ea.În restul serii, b trânii jucar c r i, iar tinerii, aceleă ă ă ţ

pl cute jacuri aşa-zise nevinovate, pentru c în dosul lor seă ă ascund nevinovatele viclenii ale amorurilor burgheze.Familia Matifat particip la aceste jocuri.ă

— César, zise Constance în drum spre cas , s , te duciă ă chiar din ziua de 3 la domnul baron de Nucingen, c s fiiă ă sigur cu mult înainte de pl ile din ziua de 15. Dac seăţ ă iveşte vreo încurc tur , cum ai s po i g si bani de pe o ziă ă ă ţ ă pe alta?

— M duc, nevast , r spunse César, strângând mânaă ă ă Constancei şi pc cea a fiicei sale şi ad ugând: Dragele meleă porumbi e, urâte daruri dr Anul Nou v-am mai f cut!ţ ă

Cele dou femei, care nu-l puteau vedea pe bietulă parfumier în întunericul cupeului, sim ir lacrimi calde peţ ă mâinile lor.

— S avem n dejde, dragul meu, zise Constance.ă ă

— Se va aranja totul, tat ; domnul Anselme Popinot mi-aă spus c şi-ar da şi via a pentru tine.ă ţ

218



— Pentru mine şi pentru familie, nu-i aşa? zise Césarluând un ton vesel.

În primele trei zile ale anului, Birotteau primi vreo două sute de c r i de vizit cu felicit ri. Aceast afluen deă ţ ă ă ă ţă

prietenii false, aceste m rturii de simpatie sunt îngrozitoareă pentru oamenii târâ i de curentul nenorocirii. Birotteau seţ duse de trei ori degeaba la vestitul bancher, baronul deNucingen. Absen a financiarului era oarecum justificat deţ ă s rb torile Anului Nou. Ultima oar , parfumierul reuşise să ă ă ă p trund pân în cabinetul bancherului, unde primul s uă ă ă ă secretar, un neam , îi spusese c domnul de Nucingen, careţ ă se întorsese la cinci diminea a de la un bal dat de fra iiţ ţ Keller, nu putea primi la nou şi jum tate. Birotteau st tuă ă ă aproape o jum tate de ora cu secretarul prim şi reuşi s -iă ă câştige simpatia. Peste zi, acest ministru al casei Nucingen îl anun c baronul îl va primi a doua zi, în ziua de 12, laţă ă amiaz . Deşi fiecare ceas aducea cu el o pic tur de amar,ă ă ă ziua trecu cu o repeziciune însp imânt toare. Parfumierulă ă veni cu birja şi opri la câ iva paşi de curtea plin de tr suri.ţ ă ă

Bietului om, cinstit cum era, i se strânse inima la vedereasplendorilor acestui palat vestit.„Şi când te gândeşti c a lichidat totuşi de dou ori”, îşiă ă

spuse el urcând scara superb împodobit cu flori şiă ă traversând apartamentul luxos care f cuse faima baroanei.ă Delphine de Nucingen.

Baroana avea ambi ia s rivalizeze cu cele mai bogateţ ă case din foburgul Saint-Germain, unde nu era înc primit .ă ă Baronul era la mas cu so ia lui. Deşi în birouri îl aşteptau oă ţ mul ime de persoane, el trimise vorb c prietenii lui duţ ă ă Tillet pot intra la orice or . Birotteau tres ri, cuprins deă ă n dejde, când v zu schimbarea produs de ordinulă ă ă baronului pe fa a obraznic la început a lacheului.ţ ă

— Zcuz -m , traga mea,ă ă îi spuse baronul so iei sale,ţ ridicându-se şi salutând uşor din cap pe Birotteau, tar

tomnul e ein pun regalist şi brieden vorbe intim cu ti Dilet.Te aidfel, tomnul e şi ajudor de brimar în arondismentul al

219



toilea şi t baluri de o pog ie haziatig . Fei vace tisigur ă ăţ ă gunoştin cu el gu bl ere. ţă ăţ

— Cum de nu, aş fi încântat s iau lec ii de la doamnaă ă ţ Birotteau, c ci Ferdinand… (Aha, gândi parfumierul, îiă

spune pe nume!) ne-a vorbit de balul acela cu o admira ieţ cu atât mai pre ioas , cu cât el nu admir nimic. Ferdinandţ ă ă e un critic sever, trebuie s fi fost torni perfect. Ve i daă ţ curând alt bal? întreb ea cu aerul cel mai amabil din lume.ă

— Doamn , oamenii ca alde noi se distreaz rar,ă ă r spunse parfumierul, neştiind dac e vorba de o batjocur ,ă ă ă sau de un compliment banal.

— Tomnul Crintod a tirişat rezdaurarea abardamentuluitumnefostra, zise baronul.

— A! Grindot! Un arhitect tân r şi dr gu care s-a întorsă ă ţ de la Roma? zise Delphine de Nucingen. Mor dup el, îmiă face desene minunate în album.

Niciun conspirator dat pe mâna c l ilor din Vene ia nu s-ă ă ţa sim it mai r u în aparatele de tortur ca Birotteau înţ ă ă hainele sale. Fiecare cuvânt i se p rea o ironie.ă

— Auch noi t m mici paluri,ă zise baronul aruncând oprivire iscoditoare asupra parfumierului. Fete i g doad ţ ă ă lumea îşi fâr nazul în drepturile mele.ă

— Domnul Birotteau nu vrea s ia masa cu noi, aşa, f ră ă ă preten ii? zise Delphine ar tând masa luxos servit ,ţ ă ă

— Doamn baroan , eu am venit pentru afaceri şi sunt…ă ă— Ta! spuse baronul. Toamn , bermide i s forpim teă ţ ă

avageri?Delphine f cu un semn uşor de aprobare şi-i spuseă

baronului:— Ai s cumperi articole de parfumerie?ăBaronul d du din umeri şi se întoarse spre César, careă

se sim ea disperat.ţ — Ti Dilet se enderreseaz vorbe muld de tumnefosdra,ă

zise el

„În sfârşit, gândi bietul negustor, ajungem la chestiune.”— Gu zgrisoarea sa, tumnefosdra afe i en gasa mea ein ţ

220



gretid gare nu e limidad tegâd te marcinile brobriei meleaferi…

Balsamul d t tor de via din apa pe care îngerul i-aă ă ţă dat-o lui Agar în pustiu trebuie s fi sem nat cu roua peă ă

care o r spândir în vinele parfumierului aceste cuvinteă ă semifran uzeşti, Pentru a putea reveni asupra unor cuvinteţ date care nu-i mai conveneau şi de care putea spune c n-ăau fost bine în elese, şmecherul baron p strase pronun iaţ ă ţ stâlcit a evreilor germani care zic c vorbesc fran uzeşte,ă ă ţ

— Şi fe i afea un gond gurând. Iat cum fom brogeda, ţ ă spuse cu o bun voin aisacian bunul, venerabilul şiă ţă ă marele financiar.

Birotteau nu se mai îndoia acum. Era negustor şi ştia că cei care nu sunt dispuşi s fac cuiva un serviciu nu intră ă ă niciodat în am nunte.ă ă

— Nu drepuie s f zbun eu c şi la mari şi la mici pangaă ă ă cere drei zemn turi.ă Fe i vace, teci boli e la ortinul ţ ţ brietenului nostru ti Dilet şi eu le foi drimide în ageeaşi zicu zem ntura mea la pang , şi fe i afea la ora badruă ă ţ

faloarea în pani a boli elor zubscrise timinea a şi cu topânta ţ ţ p ngii. Eu nu freau nigi gomision, nigi zgond, nimig, g giă ă îmi vace bl cere ca s serfesc… Tar bun eine dondi ie!ă ă ţ spuse el, atingindu-şi uşor nasul cu ar t torul stâng,ă ă mişcare de om foarte şiret.

— Domnule baron, e dinainte acceptat , spuseă Birotteau, care crezu c e vorba de oarecare participare laă beneficii.

— Eine gondi ie la gare in vorde muld, bendru g freau ţ ţ ă ca montani ti Nişinghen s ia leg ii, cum a zbus ea, et laă ţ montam Pirodo.

— Domnule baron, v rog din suflet, nu v bate i joc deă ă ţ mine!

— Tomnule Pirodo, spuse financiarul cu un aer serios. Zundem în eleşi, ne infida i la fiidorul tumnefosdra pal. ţ ţ

Zo ia mea e jelos , frea s fad habardamendul ţ ă ă ă tumnefoasdra, te gare a auzit adâda pine.

221



— Domnule baron!— Oh, tag revuza i, nichts gont! Tumnefosdra afe iă ţ ţ

mare dregere. Tal ştiu c a i afut be brevegtul te Sena înă ţ gas …ă

— Domnule baron!— A vost La Pillarture, ein şentilom bermanend alGamerii, von Fentiheine, te obiniile tumnefosdra gare a i ţ vost r nid… La Saint…ă

— La 13 vandemiar , domnule baron.— Era şi tomnul te Lassebette, tomnul Fauquelin te la

agatemie…— Domnule baron!— E, terteufel, nu vi i aşa motest, tomnule aşadar te ţ

primar, am auzid c rejele a zbus g palul tumnefosdr …ă ă ă— Regele? zise Birotteau, care nu putu afla mai mult.Un tân r intr degajat în apartament. Pasul lui, pe careă ă

frumoase Delphine de Nucingen îl recunoscuse de departe,o f cuse s roşeasc tare.ă ă ă

— Ponşur, trag te Marsay,ă zise baronul de Nucingen, la

logul meu; mi s-a zbus c e o lume nepun în pirourileă ă mele. Jdiu te ce! Minele te la Wortschinne iau fenid te touă ori gabitalul! Ta, am brimit gonturile! Montam ti Nişinghen,afe i femd o zud te mii te vrangi mai muld. Bude i s f ţ ă ţ ă ă gumb ra i genduri şi alde vleaguri, ga s vi i vrumosa ga şiă ţ ă ţ gânt ar mai vi nefoie!

— Doamne! şi Ragonii care şi-au vândut ac iunile!ţ exclam Birotteau.ă

— Cine sunt domnii aceştia? întreb zâmbind tân rulă ă elegant.

— Unde, zise domnul de Nucingen întorcându-se, c ciă ajunsese deja la uşa, gret g ajeste bersoane… Te Marsay,ă î i brezind pe tomul Pirodo, barvumierul tumidale, gare t ţ ă paluri te o poc ie haziadiag şi de gare l-a tegorad rejele…ăţ ă

De Marsay îşi puse monoclul şi zise:

— A, adev rat, mi se p rea mie c nu mi-e necunoscută ă ă ă figura. Ai de gând s - i parfumezi afacerile cu vreună ţ

222



cosmetic virtuos, s le ungi cu ceva?…ă— Ei pine, aceşti Rakoni, relu baronul f când oă ă

strâmb tur de om nemul umit,ă ă ţ afeau ein gond la mine, le-am tad ogazia s vac afere şi n-au şdiud s aşdebde o ziă ă ă

în blus.— Domnule baron! exclam Birotteau.ăBietul parfumier nu mai ştia ce s cread despreă ă

afacerea lui şi, f r s salute pe baroan şi pe de Marsay,ă ă ă ă alerg dup bancher. Nucingen era pe prima treapt aă ă ă sc rii, Birotteau îl ajunse jos, când intra în birouri.ă Deschizând uşa, domnul de Nucingen v zu gestul disperată ai nefericitului, care sim ea c se cufund într-o pr pastie,ţ ă ă ă şi îi spuse:

— A a, ne-am în elez? Tuge i-f la ti Dilet şi haranşa i ţ ţ ţ ă ţ dodul cu el.

Închipuindu-şi c de Marsay ar putea interveni pentru elă pe lâng baron, Birotteau zbur din nou pe scar în sus, caă ă ă o rândunic , şi se strecur în sufragerie, unde trebuiau să ă ă mai fie baroana şi de Marsay: o l sase doar pe Delphineă

aşteptând cafeaua cu lapte, Cafeaua era într-adev ră servit , dar baroana şi tân rul elegant disp ruser . Lacheulă ă ă ă zâmbi de mirarea parfumierului, care coborî scara, de astă dat încet. César alerg la du Tillet, dar, când sosi, afl c eă ă ă ă la ar la doamna Roguin. Parfumierul angaj o cabriolet şiţ ă ă ă pl ti cât i se ceru ca s ajung la Nogent-sur-Mame cuă ă ă iu eala poştalionului.ţ

La Nogent-sur-Marne, portarul îi spuse că domnul şidoamna plecaser la Paris. Birotteau se întoarse zdrobit.ă Când povesti acas , nevestei şi fiicei sale, turneul pe care-lă f cuse, fu uimit v zând cum Constance, care de obicei,ă ă când se iveau cele mai mici greut i comerciale, era oăţ adev rat cobe, îi spune acum vorbe blânde deă ă îmb rb tare şi îl asigur c lucrurile vor merge bine.ă ă ă ă

A doua zi dis-de-diminea , de la ora şapte, Birotteauţă

era de straj în strada lui du Tillet. Dând zece franci bacşişă portarului du Tillet, îl rug s -l pun în leg tur cu lacheulă ă ă ă ă

223



st pânului s u, César ob inu favoarea s vorbeasc cuă ă ţ ă ă lacheul lui du Tillet şi îi ceru acestuia, strecurându-i două monede de aur în mân , s -l introduc la du Tillet, deă ă ă îndat ce se va scula. Aceste mici sacrificii şi aceste mariă

umilin e, comune celor care au ceva de cerut sau celor careţ stau pe lâng rege, îi permiser s -şi ajung scopul. La optă ă ă ă şi jum tate, în momentul când fostul s u vânz tor îşiă ă ă îmbr ca halatul de cas şi se scutura de amor ealaă ă ţ somnului întinzându-se şi c scând, lucru pentru care îiă cerea scuze fostului patron, Birotteau se pomeni fa în faţă ţă cu tigrul fl mând de r zbunare, pe care îl credea singurulă ă sau prieten.

— Nu te deranja, spuse Birotteau.— Ce vrei, nea César? întreb du Tillet.ăCésar expuse, nu f r groaznice b t i de inim ,ă ă ă ă ă

r spunsul şi preten iile baronului de Nucingen. Du Tillet nuă ţ era atent, c uta foalele de a â at focul şi-l certa pe lacheuă ţ ţ pentru neîndemânarea lui.

Lacheul tr gea cu urechea, César nu-l observase, dar,ă

când îl v zu, se opri jenat. Continu , când du Tillet îi d duă ă ă pinteni:— Zi, zi, te ascult, spuse distrat bancherul.Nefericitul de Birotteau îşi sim ea c maşa leoarc înţ ă ă

spate. Sudoarea îi înghe când du Tillet întoarse spre el oţă privire fix , ar tând nişte pupile argintii tigrate cu fire deă ă aur, care te str pungeau cu o lucire dr ceasc .ă ă ă

— Drag patroane, Banca a refuzat nişte poli e aleă ţ dumitale, trecute lui Gigonnet de c tre casa Claparonă f r ă ă garan ie ţ . E vina mea? Se poate, dumneata, vechi judec toră de comer , s faci asemenea stâng cii? Eu sunt bancher,ţ ă ă înainte de toate. Î i dau bani dac e nevoie, dar nu-mi potţ ă expune semn tura unui refuz din partea B ncii. C ci pentruă ă ă mine creditul e totul. To i depindem de el. Vrei bani?ţ

— Po i s -mi dai cât am nevoie?ţ ă

— Depinde de sum ! cât î i trebuie?ă ţ— Treizeci de mii de franci!

224



— M iei cam repede! zise du Tillet izbucnind în râs.ăÎnşelat de luxul lui du Tillet, parfumierul îşi f cu curaj,ă

spunându-şi c aşa râde un om pentru care o asemeneaă sum e lucru de nimic. Şi r sufl uşurat. Du Tillet sun .ă ă ă ă

— Cheam -l pe casier,ă— N-a venit înc , domnule, r spunse lacheul.ă ă— Puşlamalele astea îşi bat joc de mine! Uite, e opt şi

jum tate, pân acuma trebuia s fi f cut afaceri de ună ă ă ă milion.

Dup cinci minute, urc şi domnul Legras.ă ă— Cât avem în cas ?ă— Numai dou zeci de mii de franci. A i dat ordin să ţ ă

cump r m cu bani ghea rente de treizeci de mii de franci,ă ă ţă pl tibili la 15.ă

— Aşa e, sunt înc buimac de somn.ăCasierul se uit în mod ciudat la Birotteau şi ieşi.ă— Dac adev rul ar fi surghiunit de pe p mânt, ultimulă ă ă

cuvânt l-ar spune unui casier, zise du Tillet. Iar dup oă pauz îngrozitoare, în timpul c reia broboane de sudoareă ă

ieşir pe fruntea parfumierului: Nu ai ceva fonduri laă tân rul, Popinot, care s-a instalat acum?ă— Ba da, spuse Birotteau cu naivitate. Crezi c ai puteaă

sconta semn tura lui pentru o sum mare?ă ă— Adu-mi accepte de cincizeci de mii de franci pe

numele lui, am s le scontez cu o dobând convenabil laă ă ă unul Gobseck, care e de în eles când are bani de plasat, şiţ are.

Birotteau se întoarse acas pr p dit, f r s fi b gată ă ă ă ă ă ă îns de seam c bancherii şi-l zvârleau unul altuia caă ă ă rachetele mingea; dar Constance ghicise c nu se maiă putea spera într-un împrumut. Dac trei bancheri îlă refuzaser , f r îndoial c to i se informaser asupra unuiă ă ă ă ă ţ ă om cu atâta vaz ca ajutorul de primar şi c , prin urmare,ă ă nu se mai putea recurge la Banca Fran ei.ţ

— Încearc se preschimbi poli ele, îi spuse Constance;ă ţ du-te la domnul Claparon, coasociatul t u, la to i cei c roraă ţ ă

225



le-ai semnat poli e pentru ziua de 15 şi propune-leţ preschimbarea. Cu poli ele lui Popinot ai oricând timp s teţ ă duci la c m tari.ă ă

— Mâine e în 13! zise Birotteau nespus de ab tut.ă

Dup expresia întrebuin at în prospectul s u, Birotteauă ţ ă ă era dotat cu un temperament sangvin, care consumă enorm prin emo ii şi prin gândire şi care are absolutţ ă nevoie de somn pentru a-şi recupera pierderile. Césarine îlduse pe tat l s u în salon şi-i cânt la pian, ca s -l distreze,ă ă ă ă Visul lui Rousseau, o bucat foarte frumoas de Hérold, înă ă timp ce Constance cosea lâng el. Bietul om se întinse pe oă sofa şi, de câte ori ridica ochii spre so ia lui, o vedeaţ zâmbind blând; adormi aşa.

— S racul de el! zise Constance, ce chinuri are de tr it!ă ă… Numai de-ar putea rezista!

— Dar ce ai, mam ? întreb Césarine, v zând-oă ă ă plângând.

— Drag fat , v d apropiindu-se falimentul. Dac tat lă ă ă ă ă t u va fi obligat s -şi depun bilan ul, s nu cerşim milaă ă ă ţ ă

nim nui. Copila mea, fii preg tit s devii o simplă ă ă ă ă vânz toare. Dac te voi vedea privind cu curaj situa ia, voiă ă ţ avea şi eu puterea s reîncep via a. Îl cunosc pe tat l t u,ă ţ ă ă nu va sustrage niciun gologan, iar eu voi renun a laţ drepturile mele; se va scoate în vânzare tot ce avem. Tu,copila mea, du- i mâine bijuteriile şi rochiile la unchiulţ Pillerault, c ci tu n-ai nicio obliga ie.ă ţ

Césarine fu cuprins de o spaim f r margini auzindă ă ă ă aceste cuvinte spuse cu o simplitate cucernic . F cu planulă ă s -l caute pe Anselme, dar scrupulele o împiedicar s -iă ă ă pun în aplicare.ă

A doua zi, la ora nou , Birotteau se afla în stradaă Provence, prad unor îngrijor ri cu totul diferite de cele prină ă care trecuse. A cere un împrumut este o ac iune foarteţ simpl în comer . De câte ori începi o afacere, e nevoie să ţ ă

g seşti capitaluri. Dar s ceri preschimb ri de poli e este, înă ă ă ţ jurispruden a comercial , ceea ce e poli ia corec ional faţ ă ţ ţ ă ţă

226



de Curtea cu juri, un prim pas spre faliment, aşa cumdelictul duce la crim . În acest caz, secretul neputin ei de aă ţ face fa pl ilor şi al strâmtor rii în care te afli ajunge peţă ăţ ă alte mâini. Un negustor se d legat de mâini şi de picioareă

altui negustor, iar mila nu este o virtute care se practic laă Burs .ăParfumierul, care mergea alt dat prin oraş cu frunteaă ă

sus şi cu ochii scânteietori de încredere, era acum sleit dinpricina îndoielilor şi şov ia s intre la bancherul Claparon:ă ă începea s în eleag c , la bancheri, inima nu-i decât un felă ţ ă ă de pipot , îl v zuse pe Claparon atât de brutal în veselia luiă ă zgomotoas şi atât de prost crescut, încât tremura laă gândul s dea ochii cu el.ă

„E totuşi mai aproape de popor, poate c va avea maiă mult suflet!”

Acesta fu cel dintâi cuvânt acuzator pe care i-l dictă situa ia sa disperat .ţ ă

César se înarm cu ultima pic tur de curaj pe care oă ă ă mai avea în fundul sufletului şi urc scara spre un mezanină

mic şi pr p dit, la ferestrele c ruia z rise perdele verzi,ă ă ă ă îng lbenite de soare. Citi pe uş cuvântulă ă Birouri gravat înnegru pe un oval de alam ; b tu, nimeni nu r spunse, intr .ă ă ă ă În înc perile mai mult decât modeste se sim ea mizeria,ă ţ zgârcenia sau neglijen a. Niciun func ionar nu se ar t înţ ţ ă ă dosul grilajelor de sârm , aşezate la în l imea mâinii peă ă ţ t blii de lemn alb, nevopsit, care împrejmuiau mese şiă pupitre de lemn înnegrit. Aceste birouri p r site erau plineă ă de c lim ri cu cerneal muceg it , de pene de gâscă ă ă ă ă ă zbârlite ca p rui unui ştrengar sau r sfirate ca razele deă ă soare, în sfârşit, de Coşare, de hârtii, de imprimate, desigurnefolositoare. Pe locul de trecere, parchetat sem na ai celă al unui vorbitor de unteraat, atât era de ros, de murdar şide jilav. A doua camer , pe uşa c reia scria, m rog, CASA,ă ă ă d dea şi ea impresia de glum sinistr ca şi primul birou.ă ă ă

Într-un col se afla un fel de cuşc mare din lemn de stejar,ţ ă cu z brele de sârm , cu ferestruic mobil , în interiorulă ă ă ă

227



c reia se vedea o lad enorm de fier, n p dit f ră ă ă ă ă ă ă ă îndoial de şoareci. Aceast cuşc , a c rei uş eraă ă ă ă ă deschis , mai con inea un birou groaznic de stricat şi ună ţ fotoliu oribil, ciuruit, verde, cu fundul spart, din care ieşea

p rul de cal în cârlion i zglobii, ca peruca patronului.ă ţ Aceast camer , de bun seam salonul de alt dat ală ă ă ă ă ă apartamentului, devenit acum birou de banc , avea caă podoaba principal o mas rotund acoperit ai postavă ă ă ă verde, cu câteva scaune împrejur, şi ele vechi, dinmarochin negru, prins în linte ruginite. Pe şemineul, destulde elegant, nu se vedea nicio urm de funingine, semn că ă nu se f cea foc în el; şi placa din fa a lui era curat , iară ţ ă oglinda de deasupra, pâng rit de muşte, avea un aspectă ă meschin, ca şi pendula de lemn de mahon, care provenea,desigur, din vânzarea mobilelor vreunui notar b trân şi careă nu f cea nicio pl cere ochiului. De altfel, la întristareaă ă ochiului contribuiau şi cele dou sfeşnice f r lumân ri, şiă ă ă ă praful lipicios de peste tot. Tapetul cenuşiu, cu margini roz,avea dâre de fum, semn c s l şluiser acolo cevaă ă ă ă

fum tori. Înc perea amintea cum nu se poate mai bine deă ă salonul banal numit de ziare Cabinet de redac ie. B ţ irotteau,temându-se s nu fie indiscret, b tu scurt de trei ori la uşaă ă din fa a celei prin care intrase.ţ

— Intr ! strig Claparon, iar tonul vocii ar t c veneaă ă ă ă ă de departe, trecând printr-o camer goal în careă ă parfumierul auzea pârâind focul, dar în care nu se aflabancherul.

Camera aceasta îi servea într-adev r, drept cabinetă particular. Între audien a fastuoas de la Keller şiţ ă nep sarea ciudat a acestui pretins mare industriaş eraă ă aceeaşi diferen ca între palatul din Versailies şi colibaţă unui şef al huronilor. Parfumierul v zuse grandorile B ncii,ă ă acum avea s -i vad giumbuşlucurile.ă ă

Claparon era culcat într-un fel de s li lunguia dină ţă ţă

spatele cabinetului; şi aici deprinderile unei vie iţ nep s toare stricaser , pr p diser , unseser ,ă ă ă ă ă ă ă

228



amestecaser , rupseser , ruinaser toat mobila, care laă ă ă ă început fusese aproape elegant . V zându-l pe Birotteau,ă ă bancherul îşi puse un halat jegos, l s pipa din gur şi traseă ă ă perdelele patului cu o repeziciune care-i d du de gândită

naivului parfumier.— Lua i loc, domnule, spuse bancherul improvizat.ţClaparon, f r peruc şi cu capul înf şurat într-un fulară ă ă ă

strâmb, îi ap ru lui Birotteau cu atât mai hidos, cu câtă halatul întredeschis l sa s se vad un fel de flanel albă ă ă ă ă tricotat , acum cafenie: fusese purtat un timp mult preaă ă îndelungat.

— Vre i s lua i dejunul cu mine? zise Claparon,ţ ă ţ amintindu-şi de balul parfumierului şi voind atât s seă revanşeze, cât şi s -i alunge b nuielile prin această ă ă invita ie.ţ

O mas rotund , de pe care fuseser ridicate laă ă ă repezeal hârtiile, tr da, într-adev r, o tov r şie pl cut : seă ă ă ă ă ă ă vedeau pe ea un pateu, stridii, vin alb şi obişnuita tocană de rinichi cu sos de şampanie, acum sleit . În fa aă ţ

c minului cu c rbuni se rumenea o omlet cu trufe. Înă ă ă sfârşit, dou tacâmuri şi dou şervete p tate de la masa dină ă ă ajun ar fi l murit pe cel mai nevinovat om din lume.ă Crezându-se dibaci, Claparon insist , cu tot refuzul luiă Birotteau.

— Aşteptam pe cineva, dar acel cineva mi-a trimis vorbă c nu vine, rosti tare şiretul voiajor, ca s fie bine auzit deă ă persoana ascuns , desigur, în p turi.ă ă

— Domnule, zise Birotteau, vin numai pentru afaceri şinu v re in mult.ă ţ

— Sunt peste cap de ocupat, r spunse Claparon ar tândă ă un birou cu capac şi nişte mese pline de hârtii, n-am timpnici s r suflu. Nu primesc decât sâmb ta, dar pentruă ă ă dumneata, scumpe domn, sunt totdeauna acas ! Nu maiă g sesc timp nici s iubesc, nici s hoin resc, pierd şi sim ulă ă ă ă ţ

afacerilor, care, pentru a func iona cum trebuie, are nevoieţ de r gazuri dozate ştiin ific. Nu m mai vede nimeni peă ţ ă

229



bulevarde dispus s casc gura. Ce mai! Afacerile mă ă plictisesc, nici nu mai vreau s aud de ele; am bani destui,ă dar nu voi avea niciodat fericire destul . Ce s zic, aş vreaă ă ă s c l toresc, s v d Italia! Oh! scump Italie! frumoasă ă ă ă ă ă ă

chiar în mijlocul nenorocirilor, p mânt minunat, unde voiă întâlni f r îndoial o italianc blând şi maiestuoas !ă ă ă ă ă ă Totdeauna mi-au pl cut italiencele! Ai cunoscut vreodată ă de aproape o italianc ? Nu? Ei, atunci vino cu mine în Italia.ă O s vizit m Vene ia, reşedin a dogilor, c zut atât deă ă ţ ţ ă ă nepotrivit în mâinile lipsite de inteligen ale Austriei, undeţă artele sunt necunoscute! Ce mai! S l s m în plataă ă ă domnului afacerile, canalele, împrumuturile şi guvernele.Eu sunt b iat bun când am buzunarul plin. La naiba! Hai să ă plec m.ă

— Un singur cuvânt, domnule, şi v las, zise Birotteau.ă A i trecut poli ele mele domnului Bidault.ţ ţ

— Vrei s spui lui Gigonnet, dr gu ul de Gigonnet, ună ă ţ om în e… leg tor… ca un la .ţ ă ţ

— Da, relu César. Aş vrea… şi pentru aceasta m bizuiă ă

pe onoarea şi pe delicate ea dumneavoastr …ţ ăClaparon f cu o plec ciune.ă ă— Aş vrea s le preschimb…ă— Imposibil, r spunse r spicat bancherul, nu sunt singură ă

în afacere. Ne adun m în consiliu, un adev rat parlament,ă ă dar în care ne în elegem ca boabele în p staie. S vezi ceţ ă ă mai deliber ri! Terenurile de la Madeleine sunt fleacuri; noiă oper m în alt parte. Ei, drag domnule, dac nu ne-am fiă ă ă ă angajat pe Champs-Elysées, în jurul Bursei care e peterminate, în cartierul Saint-Lazare şi la Tivoli, s-ar chemac n-am fi, cum spune butoiul de Nucingen, înă avageri. Cereprezint Madeleine? O pr p dit de afacere, acolo! Hei!ă ă ă ă noi nu ne inem deţ ciubucuri m runte, iubitule, spuse elă b tându-l pe burt pe Birotteau şi luându-l de mijloc. Hai,ă ă acum s lu m masa şi vorbim noi, relu Claparon ca s -şiă ă ă ă

îndulceasc refuzul.ă— Bucuros, zise Birotteau. „Şi-atâta pagub pentruă

230



musafir ”, se gândi parfumierul, care-şi puse în gând s -lă ă chercheleasc pe Claparon ca s afle care erau adev ra iiă ă ă ţ lui asocia i într-o afacere ce începea s -i par suspect .ţ ă ă ă

— Bun! — Victorie! strig bancherul.ă

La aceast chemare, ap ru o adev rat Léonarde,ă ă ă ă înzorzonat ca o negustoreas de peşte.ă ă— Spune func ionarilor mei c nu sunt acas pentruţ ă ă

nimeni, nici chiar pentru Nucingen, Keller, Gigonnet şiceilal i!ţ

— N-a venit decât domnul Lempereur.— S primeasc el pe oamenii de vaz . Plevuşc s nuă ă ă ă ă

p şeasc dincolo de primul birou. S se spun c eu…ă ă ă ă ă cuget la o înghi itur … de şampanie.ţ ă

S -l chercheleşti pe un fost comis-voiajor e lucruă imposibil. César lu flec reala de om prost crescut aă ă asociatului s u drept simptomele be iei şi încerc s -lă ţ ă ă descoas .ă

— Tic losul de Roguin mai are leg turi cu dumneata,ă ă zise Birotteau, ar trebui s -i scrii s ajute un prieten pe careă ă

l-a compromis, un om cu care, lua masa în fiecare duminică şi pe care-l cunoaşte de dou zeci de ani.ă— Roguin?… Un prost! Partea lui e acum a noastr . Nu fiă

trist, drag , o s fie bine. Pl teşte la 15, şi data urm toareă ă ă ă vedem noi! Spun şi ei aşa: vedem noi… (un pahar de vin!)c ci fondurile nu m privesc în niciun fel. Ei, şi dac nuă ă ă pl teşti, nu m sup r, eu nu particip la afacere decâtă ă ă pentru comisionul de cump rare şi un beneficiu asupraă realiz rilor; drept care îi lucrez pe proprietari… în elegi?ă ţ Dumneata ai asocia i solizi, aşa c nu mi-e team , dragţ ă ă ă domnule. În ziua de azi se adun mai mul i pentru oă ţ afacere! O afacere necesit concursul atâtor capacit i!ă ăţ Intr cu noi în afaceri. Nu- i pierde vremea cu borcane deă ţ pomad şi cu piepteni: asta-i prost! foarte prost! Publiculă trebuie ras şi tuns, f Specul .ă ă

— Specul ? zise parfumierul, ce fel de comer e sta?ă ţ ă— E comer ul abstract, r spunse Claparon, un comerţ ă ţ

231



care nu va ieşi la iveal decât peste vreo zece ani, după ă p rerea marelui Nucingen, Napoleonul finan ei; prin el,ă ţ omul cuprinde totalitatea cifrelor şi ştie s ia smântânaă veniturilor înainte ca ele s existe; e o concep ie uriaş , ună ţ ă

mijloc de a exploata speran a, în sfârşit o nou Cabal ! Nuţ ă ă suntem înc decât zece sau dou sprezece capeteă ă pricepute, ini iate în secretele cabalistice ale acestorţ minunate combina ii. César deschidea ochii mari şi ciuleaţ urechile, încercând s în eleag acest mişmaş frazeologic.ă ţ ă

— Ştii, zise Claparon dup o pauz , pentru asemeneaă ă lovituri trebuie oameni, nu glum . Iat , de pild , pe omul cuă ă ă idei care n-are nicio para, ca to i oamenii cu idei. Oameniiţ ştia gândesc şi cheltuiesc cu capul aiurea. Ia închipuieşte-ăi un porc care umbl lela într-o p dure în care sunt trufe!ţ ă ă

Se ine de el un îndr zne , omul banilor, care aşteaptţ ă ţ ă groh itul porcului când a g sit trufele. Tot aşa, când omulă ă cu idei a g sit o afacere bun , omul banilor îl bate pe um ră ă ă şi îi spune: „Cum vine asta? Te duci de râp , drag , nu eştiă ă destul de solid; uite o mie de franci şi, las -m pe mine să ă ă

pun în scen afacerea!” Bun, Bancherul îi convoac atunciă ă pe industriaşi. „Prieteni, la lucru! prospecte! trâmbi !” Seţă ia cornul de vân toare şi se anun : „O sut de mii deă ţă ă franci pentru cinci parale!” sau cinci parale pentru o sută de mii de franci, mine de aur, mine de c rbuni… în fine…ă toată cacealmaua comer uţ lui. Se cump r p rereaă ă ă oamenilor de ştiin sau de art , începe bâlciul, publiculţă ă intr , pl teşte şi e mul umit, iar noi avem încas rile. Porculă ă ţ ă e pus în cote cu cartofi, ca s aib ce mânca, iar ceilal i seţ ă ă ţ scald în bancnote. Uite-aşa, drag domnule. Intr înă ă ă afaceri. Ce vrei s fii? Porc, curcan, paia sau milionar?ă ţă Gândeşte-te, la asta: i-am formulat teoria împrumuturilorţ moderne. Vino pe la mine, vei g si întotdeauna un b iată ă vesel. Veselia francez , grav şi uşuratic totodat , nuă ă ă ă stric în afaceri, dimpotriv ! Oamenii care ciocnesc ună ă

pahar de vin sunt gata s cad la în elegere! Hai, înc ună ă ţ ă pahar de şampanie? e de bun calitate, s ştii! Mi-a trimis-oă ă

232



cineva chiar din Epernay, cineva care a vândut multe sticleşi pe pre bun datorit mie (eram pe-atunci b gat în vinuri).ţ ă ă Se arat recunosc tor şi-şi aminteşte de mine, deşi îmiă ă merge bine. Asta-i rar,

Birotteau, mirat de uşur tatea şi de tonul nep s tor ală ă ă acestui om pe care lumea îl credea deosebit de adânc şi decapabil, nu mai îndr znea s -i pun nicio întrebare. Stârnită ă ă şi ame it totodat de şampanie, îşi aminti totuşi de unţ ă nume pe care îl rostise du Tillet şi întreb cine este şi undeă locuieşte domnul Gobseck, bancherul.

— Aici ai ajuns oare, drag domnule? zise Claparon.ă Gobseck e bancher aşa dup cum c l ul Parisului e medic.ă ă ă Primul s u cuvânt este „cincizeci la sut ”; e din şcoala luiă ă Harpagon: î i pune la dispozi ie canari, şerpi împ ia i,ţ ţ ă ţ bl nuri vara şi pânz de bumbac iarna. Şi cu ce valori po iă ă ţ s -l asiguri? Ca s primeasc o poli , trebuie s -i laşi z logă ă ă ţă ă ă nevasta, fiica, umbrela, totul, pân la cutia de p l rii,ă ă ă papucii (curat comedie!)! lop ica, cleştele de la sob şiă ăţ ă lemnele pe care le ai în pivni !… Gobseck! Gobseck!ţă

pr p denie! Cine te-a îndrumat la ghilotina asta financiar ?ă ă ă— Domnul du Tillet.— Ah, puşlamaua, îl recunosc. Am fost prieteni pe

vremuri. Dac ne-am certat de nu ne mai salut m, po i să ă ţ ă m crezi c scârba mea e întemeiat : m-a l sat s citescă ă ă ă ă pân în fundul sufletului lui mocirlos şi mi s-a f cut greaă ă ţă la balul str lucit pe care ni l-ai dat; nu-l pot suferi, îngâmfată cum e, din pricin c se ine cu o not reas . Eu, dacă ă ţ ă ă ă vreau, g sesc marchize, iar el n-o s aib niciodat stimaă ă ă ă mea! Ah! Stima mea e o prin es care n-o s ajungţ ă ă ă niciodat în patul lui. Da’ ia spune, nenişorule, ştii c ai haz,ă ă cum vine asta, ne tr sneşti cu ditai balul şi, dup dou luni,ă ă ă ceri preschimb ri de poli e! S ştii c ajungi departe. Hai să ţ ă ă ă facem afaceri împreun . Dumneata ai o reputa ie care-miă ţ poate servi. Oh! Du Tillet era sortit s -l în eleag peă ţ ă

Gobseck. Du Tillet n-o s sfârşeasc bine pe pia . Dac e,ă ă ţă ă cum umbl vorba,ă informatorul b trânului Gobseck, apoiă

233



nu-i merge mult vreme. Gobseck st în col ul plasei lui,ă ă ţ pitulat ca un p ianjen b trân care a f cut înconjurul lumii.ă ă ă Mai curând sau mai târziu, hârşt, c m tarul mi i-l înghite,ă ă ţ cum fac eu cu paharul sta de vin. Cu atât mai bine. Duă

Tillet mi-a jucat o festa… tii! ce fest îngrozitoare!ăDup o or şi jum tate petrecut în flec reli f r nicioă ă ă ă ă ă ă noim , Birotteau voi s plece, mai ales când v zu c fostulă ă ă ă comis-voiajor se preg teşte s -i povesteasc istoria unuiă ă ă deputat din Marsilia, îndr gostit de o actri care juca rolulă ţă FRUMOASEI ARSÉNE şi pe care publicul regalist din sal oă fluiera…

— Se ridic , zise Claparon, şi se apleac din loj în afar .ă ă ă ă Vai de cini o şuierat!… Dac -i o fimei, o însemn eu; dac -iă ă un b rbat, videm noi; dac nu-i niciuna, nici alta, s -lă ă ă fereasc Dumnezeu!…ă Ştii cum s-a terminat istoria?

— Bun ziua, domnule, zise Birotteau.ă— O s trebuiasc s mai vii pe la mine, îi spuse atunciă ă ă

Claparon. Prima poliţă Cayron ni s-a întors protestat şi, euă fiind girantul, am pl tit-o. O s i-o expediez dumitale, c ciă ă ţ ă

afacerile sunt afaceri.Birotteau se sim i lovit tot atât de adânc în inim deţ ă aceast serviabilitate rece şi maimu reasc , pe cât fuseseă ţă ă de asprimea lui Keller sau de batjocura nem easc a luiţ ă Nucingen. Familiaritatea acestui om şi confiden ele luiţ groteşti, stârnite de şampanie, îl scârbiser pe parfumier,ă care, om cinstit cum era, avu impresia c iese dintr-un locală r u famat al finan ei. Coborî scara şi porni pe str zi f r să ţ ă ă ă ă ştie încotro merge. Lu la rând bulevardele, ajunse înă strada Saint-Denis, îşi aminti de Molineux, şi se îndreptă spre Curtea batav . Urc scara murdar şi sucit pe careă ă ă ă nu de mult o urcase plin de glorie şi de trufie. Îşi amintizgârcenia meschin a lui Molineux, şi nevoia de a se rugaă de el îl cutremur . Ca şi la prima vizit a parfumierului,ă ă proprietarul era la gura sobei, dar acum îşi digera dejunul;

Birotteau îşi formul cererea.ă— S preschimba i o poli de o mie dou sute deă ţ ţă ă

234



oamenilor sim itori şi slabi s se descurajeze la primulţ ă refuz, aşa dup cum un prim succes îi încurajeaz . Césară ă nu-şi mai puse n dejdea decât în devotamentul tân ruluiă ă Popinot, la ca e se gândi, bineîn eles, când ajunse în pia aţ ţ ţ

Innocents.— Bietul b iat, cine s-ar fi gândit la asta, acum şaseă s pt mâni, în gr dina Tuileries, când îl lansam!ă ă ă

Era aproape de ora patru, când magistra ii pleac de laţ ă tribunal. Din întâmplare, judec torul de instruc ie venise s -ă ţ ăşi vad nepotul. Judec torul acesta, unul din spiritele celeă ă mai p trunz toare în materie de moral , avea un fel de ală ă ă şaselea sim care-i permitea s vad inten iile secrete, sţ ă ă ţ ă recunoasc semnifica ia faptelor omeneşti celor maiă ţ indiferente, germenii unei crime, r d cinile unui delict; seă ă uit la Birotteau f r ca Birotteau s bage de seam .ă ă ă ă ă Parfumierul, nemul umit de prezen a unchiului, îi p ruţ ţ ă stingherit, preocupat, gânditor. Tân rul Popinot, prins cuă treburi, cu pana dup ureche, era, ca de obicei, plin deă umilin în fa a tat lui Césarinei. Frazele banale spuse deţă ţ ă

César asociatului s u îi p rur judec torului c ascund oă ă ă ă ă cerere important . În loc s plece, iscusitul magistrată ă r mase la nepotul s u peste voin a acestuia, c ci b nuia că ă ţ ă ă ă parfumierul va încerca s scape de el plecând cel dintâi.ă Când plec Birotteau, plec şi judec torul, dar îl z ri peă ă ă ă Birotteau f cându-şi de lucru pe partea str zii Cinq-ă ăDiamants care d în strada Aubry-le-Boucher. Această ă m runt împrejurare d du de b nuit b trânului Popinot înă ă ă ă ă privin a inten iilor lui César; ieşi atunci în strada Lombardsţ ţ şi, când îl v zu pe parfumier întorcându-se la Anselme, seă întoarse repede şi el.

— Drag Popinot, îi spuse César asociatului s u, vin s - iă ă ă ţ cer un serviciu.

— Ce trebuie s fac? zise Popinot cu o c ldură ă ă generoas .ă

— Ah! îmi salvezi via a! exclam parfumierul, fericit deţ ă aceast c ldur sufleteasc ce scânteia în mijloculă ă ă ă

236



ghe urilor prin care r t cea de dou zeci şi cinci de zile… Arţ ă ă ă trebui s -mi dai cincizeci de mii de franci avans din parteaă mea de beneficii, o s vedem cum facem cu plata.ă

Popinot se uit fix la César. César plec ochii. În acelă ă

moment reap ru judec torul.ă ă— B iete… Ah! m ier i, domnule Birotteau!ă ă ţ— B iete, am uitat s - i spun…ă ă ţŞi, cu un gest poruncitor de magistrat, judec torul îlă

scoase pe nepot în strad şi-l sili, deşi era numai în hain şiă ă cu capul gol, s -l asculte în timp ce mergea spre stradaă Lombards.

— Nepoate, m tem c fostul t u patron e aşa deă ă ă încurcat în afaceri, încât poate fi obligat s depun bilan ul.ă ă ţ Înainte de a ajunge aici, oamenii care num r patruzeci deă ă ani de cinste, oamenii cei mai virtuoşi, în dorin a de a-şiţ p stra neatins onoarea, fac ca juc torii cei mai p timaşi;ă ă ă ă sunt în stare de orice: îşi vând nevestele, se slujesc defetele lor, îşi compromit cei mai buni prieteni, pun amanetceea ce nu le apar ine; se apuc s joace, devin actori,ţ ă ă

mincinoşi; ştiu s verse lacrimi. În sfârşit, am v zut lucrurileă ă cele mai extraordinare. Tu însu i ai fost martor ce omţ cumsecade p rea Roguin, c ruia i-ai fi dat totul pe mân .ă ă ă Nu apuc aceste concluzii severe domnului Birotteau, îl credcinstit; dar dac î i cere ceva împotriva legilor comer ului,ă ţ ţ ca, de pild , s semnezi poli ie de complezen sau s teă ă ţ ţă ă lansezi într-un sistem de efecte trecute din mân în mân ,ă ă care, dup mine, este un început de tâlh rie, c ci seam nă ă ă ă ă cu banii falşi, f g duieşte-mi s nu semnezi nimic f r să ă ă ă ă ă m consul i. Gândeşte-te c , dac o iubeşti pe fata lui, chiară ţ ă ă în interesul iubirii tale nu trebuie s - i distrugi viitorul. Dacă ţ ă domnul Birotteau trebuie s se pr buşeasc , la ce bun să ă ă ă v pr buşi i amândoi? Ar însemna s v lipsi i şi unul şiă ă ţ ă ă ţ cel lalt de toate perspectivele întreprinderii taleă comerciale, care va fi pentru el un refugiu.

— Î i mul umesc, unchiule: e bine de ştiut, spuseţ ţ Popinot, care-şi explic atunci exclama ia disperat aă ţ ă

237



patronului s u.ăNegustorul de uleiuri fine şi de altele se întoarse în

pr v lia lui întunecoas , întunecat la fa . Birotteau b gă ă ă ţă ă ă de seam schimbarea.ă

— Fi i bun şi veni i în camera mea, vom sta mai bine deţ ţ vorb decât aici. Ne-ar putea auzi vânz torii, deşi suntă ă foarte ocupa i.ţ

Birotteau îl urm pe Popinot cu neliniştea condamnatuluiă care se afl între casarea sentin ei şi respingereaă ţ recursului.

— Scumpul meu binef c tor, zise Anselme, s nu vă ă ă ă îndoi i de devotamentul meu, e nem rginit. Îng dui i-miţ ă ă ţ doar s v întreb dac aceast sum v salveaz cu totulă ă ă ă ă ă ă sau foloseşte numai la amânarea unei catastrofe, şi atuncila ce bun s m târâ i şi pe mine? Ave i nevoie de poli e peă ă ţ ţ ţ nou zeci de zile. Ei bine, peste trei luni îmi va fi, desigur,ă imposibil s le pl tesc.ă ă

Birotteau se ridic palid şi solemn şi-l privi pe Popinot.ăPopinot, însp imântat, exclam :ă ă

— Le fac, dac ine i.ă ţ ţ— Nerecunosc torule! zise parfumierul, adunându-şiă toate for ele pe care le mai avea pentru a azvârli acestţ cuvânt în fa a lui Anselme ca o pecete a nelegiuirii.ţ

Birotteau merse spre uş şi ieşi. Popinot, revenindu-şiă din impresia pe care i-o produsese acest cuvânt îngrozitor,se repezi pe scar , alerg în strad , dar nu mai d du deă ă ă ă parfumier. I se p rea iubitului Césarinei c are mereu înă ă urechi groaznica sentin , c înaintea ochilor îi st mereuţă ă ă figura descompus a bietului César; i se p ru, în sfârşit, că ă ă tr ieşte, ca Hamlet, cu un spectru însp imânt tor al turi.ă ă ă ă

Birotteau se învârti pe str zile cartierului ca un om beat.ă Nimeri, în cele din urm , pe chei, o lu înainte şi ajunse laă ă Sevres, unde petrecu noaptea într-un han, înnebunit dedisperare; iar nevast -sa, însp imântat , nu îndr zni s -lă ă ă ă ă

caute nic ieri, c ci într-o asemenea împrejurare o alarmă ă ă necugetat e fatal . În eleapta Constance îşi jertfiă ă ţ

238



îngrijorarea reputa iei comerciale; aştept toat noaptea,ţ ă ă când rugându-se, când tres rind de spaim . S fi murită ă ă César? Sau se dusese undeva, afar din oraş, minat de oă ultim speran ? A doua zi diminea se pref cu c areă ţă ţă ă ă

cunoştin de cauza absen ei lui; dar v zând c la ora cinciţă ţ ă ă Birotteau nu se întorsese înc , trimise s -l cheme peă ă unchiu-s u şi-l rug s se duc la morg . În tot acest timpă ă ă ă ă curajoasa femeie nu se mişc din pr v lie, iar fiic -sa st tuă ă ă ă ă al turi de ea, brodând. Amândou r spundeau clien ilor,ă ă ă ţ impunându-şi o expresie calm a fe ei, nici trist , niciă ţ ă zâmbitoare. Când Pillerault se înapoie, era înso it de César.ţ La întoarcerea de la Burs , îl g sise dând târcoaleă ă tripourilor de la Palais-Royal, nehot rât dac s intre sau nuă ă ă în s lile de joc. Ziua aceea era ziua de 14, César nu putuă lua nimic în gur la cin . Stomacul lui, prea tare contractat,ă ă nu primea alimentele. Seara fu şi ea groaznic , negustorulă trecu pentru a suta oar prin acele alternative teribile deă speran şi de disperare care, f când sufletul s urce peţă ă ă toat gama sim irilor vesele şi pr buşindu-l apoi în cea maiă ţ ă

crunt sim ire a durerii, macin firile slabe. Derville,ă ţ ă avocatul lui Birotteau, intr iute în salonul splendid undeă doamna César abia-l putea ine pe bietul ei, so , care voiaţ ţ neap rat s se culce la etajul al cincilea, „ca s nu mai v d,ă ă ă ă spunea el, monumentele nebuniei mele”.

— Procesul a fost câştigat, zise Derville.La aceste cuvinte, figura crispat a lui César se destinse,ă

dar bucuria lui îi sperie pe unchiul Pillerault şi pe Derville.Femeile ieşir însp imântate şi se duser s plâng înă ă ă ă ă camera Césarinei.

— Atunci pot împrumuta? exclam parfumierul.ă— Ar fi imprudent, zise Derville, c ci ei fac apel şi Curteaă

poate reveni asupra hot rârii; dar într-o lun avem sentin aă ă ţ definitiv .ă

— O lun !ă

César c zu într-o toropeal din care nimeni nu încercă ă ă s -l scoat . Acest soi de catalepsie invers , în timpul c reiaă ă ă ă

239



corpul tr ia şi suferea, în vreme ce func iile inteligen eiă ţ ţ erau suspendate, acest r gaz binevenit fu socotit ca oă binefacere dumnezeiasc de Constance, de Césarine, deă Pillerault şi de Derville, care chibzuiser bine. Astfel,ă

Birotteau putu suporta sfâşietoarele emo ii din noapteaţ aceea. Şedea într-un fotoliu adânc la gura sobei; de parteacealalt st tea nevast -sa, care-l privea atent, cu ună ă ă zâmbet blând pe buze, unul din acele zâmbete caredovedesc c femeile sunt mai aproape decât b rba ii deă ă ţ firea îngerilor, pentru c ştiu s îmbine mila deplin cu oă ă ă duioşie nem rginit ; aceast tain o de in doar îngerii, careă ă ă ă ţ apar doar în acele vise pres rate de providen la lungiă ţă r stimpuri în via a omului. Césarine st tea pe un sc unel laă ţ ă ă picioarele maic -si şi se apleca din când în când pesteă mâinile tat lui ei, atingându-le uşor cu p rul, mângâiere înă ă care încerca s exprime sim irile pentru care vocea eă ţ nepotrivit în asemenea crize.ă

Stând în fotoliu, aidoma cancelarului de l’Hospital ac rui statuie se afl în peristilul Camerei deputa ilor,ă ă ţ

Pillerault, filosoful preg tit pentru orice împrejurare, aveaă imprimat pe fa în elepciunea sfincşilor egipteni şi st teaă ţă ţ ă de vorb , încet, cu Derville. Constance fusese de p rere să ă ă fie consultat avocatul, a c rui discre ie nu putea fi pus laă ţ ă îndoial . Cunoscând pe dinafar bilan ul, ea expuseseă ă ţ situa ia, în şoapt , lui Derville. Dup o consf tuire de vreoţ ă ă ă or , de fa cu parfumierul toropit, Cire n-auzea nimic,ă ţă avocatul d du din cap, privindu-l pe Pillerault.ă

— Doamn , zise el, eu oribilul sânge rece al oameniloră de afaceri, Trebuie depus bilan ul. Chiar presupunând c ,ţ ă printr-o manevr oarecare, reuşi i s face i pl ile deă ţ ă ţ ăţ mâine, ave i de achitat cel pu in trei sute de mii de franciţ ţ înainte de a putea face vreun împrumut asupra tuturorterenurilor. Fa de un pasiv de cinci sute cincizeci de miiţă de franci, prezenta i un activ foarte frumos, foarteţ

productiv, dar nerealizabil imediat, aşa c dup un timpă ă ve i fi la p mânt. P rerea mea e c -i mal bine s sari peţ ă ă ă ă

240



fereastr , decât s te laşi dat de-a dura pe scar .ă ă ă— Asta-i şi p rerea mea, copila mea, zise Pillerault.ăDoamna César şi Pillerault îl conduser pe Derville până ă

la scar .ă

— Bietul tata! zise Césarine, care se ridic încetişor caă s -l s rute pe frunte pe César. Anselme n-a putut faceă ă nimic? întreb ea când unchiul şi mama ei se întoarser înă ă salon.

— Nerecunosc torul! exclam César, izbit de acestă ă nume, în singurul loc viu al memoriei sale, ca o clap deă pian a c rei coard a lovit-o cioc naşul.ă ă ă

Din momentul când acest cuvânt îi fusese aruncat ca unblestem, tân rul Popinot nu mai putuse închide ochii nicioă clip şi nici o clip nu se putuse linişti. I se p reaă ă ă nenorocitului c unchiul s u merit s fie blestemat; seă ă ă ă dusese la el. Pentru a face s capituleze vechea luiă experien judiciar , desf şurase elocin a dragostei, cuţă ă ă ţ speran a de a convinge un om asupra c ruia cuvinteleţ ă omeneşti alunecau ca apa pe o muşama: un judec tor!ă

— Din punct de vedere comercial, îi spuse el, uzan eleţ permit ca asociatul care conduce afacerea s remit oă ă anumit sum asociatului comanditar ca avans asupraă ă beneficiilor, şi asocia ia noastr va realiza beneficii.ţ ă Examinând bine situa ia, m simt în stare s pl tescţ ă ă ă patruzeci de mii de franci în trei luni! Cinstit cum e, domnulCésar va întrebuin a aceşti patruzeci de mii de franci ca s -ţ ăşi pl teasc poli ele: nu ne putem îndoi de aceasta. Aşaă ă ţ încât, în caz de faliment, creditorii nu ne vor putea învinuicu nimic! De altfel, unchiule, prefer s pierd patruzeci deă mii de franci decât s-o pierd pe Césarine. În clipa asta, ea aaflat, desigur, refuzul meu şi e pe cale s m dispre uiasc .ă ă ţ ă Doar am f g duit s -mi dau şi via a pentru binef c torulă ă ă ţ ă ă meu. Sunt în situa ia tân rului marinar care n-are altcevaţ ă de f cut decât s se scufunde inând mâna c pitanului, sauă ă ţ ă

a soldatului care trebuie s moar al turi de generalul s u.ă ă ă ă— Eşti un negustor prost, dar ai o inim bun , nu- i potă ă ţ

241



retrage stima mea, zise judec torul strângând mânaă nepotului. M-am gândit mult la istoria asta, relu el, ştiu că ă o iubeşti la nebunie pe Césarine şi cred c po i satisface şiă ţ legile inimii, şi legile comer ului.ţ

— Ah, unchiule, dac ai g sit mijlocul, mi-ai salvată ă onoarea!— Avanseaz -i lui Birotteau cincizeci de mii de frânei,ă

f când un act de r scump rare asupra p r ii lui dină ă ă ă ţ afacerea cu uleiul, care a devenit un fel de proprietate; î iţ redactez eu altul.

Anselme îl îmbr iş pe unchiul s u, se întoarse acas ,ăţ ă ă ă semn poli e de cincizeci de mii de franci şi alerg dină ţ ă strada Cinq-Diamants în Pia a Vendôme, aşa încât, înţ momentul când Césarine, maic -sa şi unchiul lor Pillerault îlă priveau pe parfumier uimi i de tonul sepulcral cu careţ pronun ase cuvântul „Nerecunosc torul!” ca r spuns laţ ă ă întrebarea fetei, uşa salonului se deschise şi Popinot sear t .ă ă

— Dragul şi multiubitul meu patron, zise el ştergându-şi

fruntea asudat , iat ceea ce mi-ai cerut.ă ăŞi întinse poli ele.ţ— Da, am studiat bine situa ia mea, n-ave i nicio grij ,ţ ţ ă

voi pl ti; dar salva i-v , salva i-v onoarea!ă ţ ă ţ ă— Eram sigur de el! exclam Césarine, apucând mânaă ă

lui Popinot şi strângând-o cu puterea emo iei.ţDoamna César îl s rut pe Popinot. Parfumierul se sculă ă ă

ca un drept-credincios care iese din mormânt la auzultrâmbi ei vestind Judecata de Apoi şi întinse mina, cu oţ mişcare frenetic , pentru a lua cele cincizeci de hârtiiă timbrate.

— O clip ! spuse înfricoş torul unchi Pillerault, smulgândă ă poli ele lui Popinot, o clip !ţ ă

Cele patru persoane constituind familia, César şi so iaţ lui, Césarine şi Popinot, fur z p ci i de gestul şi deă ă ă ţ

accentul unchiului lor şi-l privir cu groaz cum rupeă ă poli ele şi le arunc în foc, f r ca cineva s seţ ă ă ă ă

242



împotriveasc .ă— Unchiule!— Unchiule!— Unchiule!

— Domnule!Cele patru voci se auzir deodat , ca patru inimi b tândă ă ă în una singur într-o unanimitate însp imânt toare. Unchiulă ă ă Pillerault îl lu pe dup gât pe tân rul Popinot, îl strânse laă ă ă piept şi-l s rut pe frunte.ă ă

— Eşti vrednic s fii iubit de to i oamenii de inim , îiă ţ ă spuse el. Dac-ai iubi-o pe fata mea şi ea ar avea un milion,iar tu numai atât (îi ar t cenuşa neagr a poli elor), şi dacă ă ă ţ ă ea te-ar iubi, a i fi c s tori i în dou s pt mâni. Patronulţ ă ă ţ ă ă ă t u, spuse el ar tându-i-l pe César, e nebun. Nepoate, reluă ă ă grav Pillerault, adresându-se parfumierului, nepoate, nu- iţ mai face iluzii. Afacerile se fac cu bani, nu cu sentimente.Fapta lui Popinot e sublim , dar zadarnic . Am stat două ă ă ceasuri la Burs , nu ai credit nici de doi bani; toat lumeaă ă vorbea de dezastrul t u, de preschimb rile de poli e care i-ă ă ţ ţ

au fost refuzate, de tentativele tale pe lâng mai mul iă ţ bancheri, de refuzul lor, de ac iunile tale disperate, de celeţ şase etaje pe care le-ai urcat s ceri unui proprietar, flecară ca o moar stricat , s - i preschimbe o poli de o mie două ă ă ţ ţă ă sute de franci, de balul pe care l-ai dat ca s arunci praf înă ochii oamenilor. Pân acolo merge lumea, încât spune c n-ă ăaveai niciun ban la Roguin. Duşmanii voştri pretind că Roguin e un pretext. Un prieten al meu, pe care l-am rugats afle tot, a venit şi mi-a confirmat b nuielile. Fiecare seă ă aşteapt s apar poli e Popinot; se spune c l-ai f cută ă ă ţ ă ă negustor dinadins, ca s - i serveasc de fabric de poli e. Înă ţ ă ă ţ sfârşit, circul în lumea negustoreasc , la ora actual , toateă ă ă calomniile şi bârfelile pe care şi le atrage un om doritor dea urca o treapt mai mult pe scara social . Po i colinda oă ă ţ s pt mân cu cele cincizeci de poli e ale lui Popinot pe laă ă ă ţ

toate b ncile; nu vei ob ine decât refuzuri umilitoare,ă ţ nimeni nu i le va primi: cu ce e garantat suma la care leţ ă

243



emi i? To i cred c -l sacrifici pe bietul b iat pentru a teţ ţ ă ă salva. N-ai s faci altceva decât s distrugi de pomană ă ă creditul firmei Popinot. Ştii cât i-ar oferi c m tarul cel maiţ ă ă îndr zne pe aceste cincizeci de mii de franci? Dou zeci deă ţ ă

mii, dou zeci de mii, m-auzi?! În comer sunt momenteă ţ când trebuie s po i da lumii impresia c ai o indigestie,ă ţ ă când tu n-ai mâncat de trei zile; în ziua a patra eşti primit înc mara Creditului. Tu nu po i rezista cele trei zile, aici eă ţ buba. S rmane nepoate, ai curaj, trebuie s depui bilan ul.ă ă ţ Popinot e aici, eu sunt aici; vom lucra amândoi, de îndată ce se vor culca vânz torii, ca s te cru m pe tine deă ă ţă chinurile astea.

— Unchiule!… spuse parfumierul împreunând mâinile.— César, vrei s ajungi la un bilan ruşinos, f r niciună ţ ă ă

activ? Partea ta la Popinot î i salveaz onoarea.ţ ăCésar, fulgerat de aceast ultim âşnitur de lumin ,ă ă ţ ă ă

v zu în sfârşit adev rul îngrozitor în toat întinderea lui;ă ă ă c zu din nou pe fotoliu, apoi în genunchi, gândurile i seă r t cir , d du în mintea copiilor; nevast -sa îi crezu peă ă ă ă ă

moarte şi îngenunche şi ea ca s -l ridice; dar f cu ca elă ă când îl v zu c împreuneaz mâinile, c ridic ochii spre ceră ă ă ă ă şi c rosteşte, cu o solemnitate resemnat , în fa a unchiuluiă ă ţ s u, a fiicei sale şi a lui Popinot, sublima rug ciune aă ă catolicilor:

— Tat l nostru carele eşti în ceruri, sfin easc -seă ţ ă numele t u, vie împ r ia ta, fac -se voia ta precum în cer,ă ă ăţ ă aşa şi pe p mânt.ă PÂINEA NOASTR CEA DE TOATE ZILELEĂ D -NE-O NOU AST ZI,Ă Ă Ă şi ne iart nou greşelile noastre,ă ă precum şi noi iert m greşi ilor noştri. Amin!ă ţ

Ochii stoicului Pillerault se umplur de lacrimi. Césarine,ă copleşit , plângea, cu capul pe um rul lui Popinot, careă ă st tea palid şi eap n ca o statuie.ă ţ ă

— Hai s mergem jos, îi spuse tân rului fostul negustor,ă ă luându-l de bra .ţ

La unsprezece şi jum tate, îl l sar pe César în grijaă ă ă so iei şi a fiicei saie. În acel moment, primul vânz tor,ţ ă

244



Célestin, care condusese magazinul în timpul acesteifurtuni inute secret , urc scara ca s intre în salon.ţ ă ă ă Auzindu-i pasul, Césarine alerg s -i deschid , ca s nu-lă ă ă ă lase s vad halul în care se afla patronul s u.ă ă ă

— Printre scrisorile primite ast -sear , zise el, era unaă ă din Tours, venit cu întârziere din cauza adresei greşite. Mi-ăam închipuit c e de la fratele domnului şi nu am deschis-o.ă

— Tat , spuse Césarine, o scrisoare de la unchiul dină Tours!

— Ah! sunt salvat, strig César. Fratele meu! frateleă meu! Spuse el, s rutând scrisoarea.ă

R SPUNSUL LUI FRANÇOIS C TRE CÉSAR BIROTTEAUĂ Ă

Tours, 17 ale lunii.

„Multiubitul meu frate, scrisoarea ta mi-a pricinuit ceamai adânc mâhnire; de aceea, dup ce am citit-o, m-amă ă dus sa închin Domnului, în numele t u, sfânta jertf aă ă

liturghiei, pentru ca prin mijlocirea sângelui v rsat de fiulă s u, dumnezeiescul nostru Mântuitor, s priveasc cuă ă ă îndurare spre necazurile tale. În clipa când am rostit înrug ciunea meaă Pro meo fratre Caesare, mi s-au umplutochii de lacrimi gândindu-m la tine, de care, din nefericire,ă sunt departe în zilele când vei fi având nevoie de ajutorulprieteniei fr eşti. Dar mi-am spus c demnul şi venerabilulăţ ă domn Pillerault m va înlocui, f r îndoial , Dragul meuă ă ă ă César, nu uita, în mijlocul necazurilor tale, c via a aceastaă ţ e o via de încerc ri şi c -i trec toare; c într-o zi vom fiţă ă ă ă ă r spl ti i fiindc am suferit pentru sfântul nume ală ă ţ ă Domnului, pentru sfânta sa biseric şi pentru c amă ă respectat cuvântul evangheliei şi am inut calea ceaţ dreapta; altminteri, lucrurile din lumea aceasta n-ar avea în eles. Î i amintesc aceste înv turi, deşi ştiu cât eşti deţ ţ ăţă

cucernic şi de bun, c ci îi se poate întâmpla oamenilor care,ă ca şi tine, sunt arunca i în furtunile lumeşti şi zvârli i peţ ţ

245



marea primejdioas a poftelor omeneşti s -şi îng duie aă ă ă huli în mijlocul nenorocirii, târâ i fiind ei de durere. S nuţ ă blestemi nici pe oamenii care te vor lovi, nici pe Somnul ac rui voie e s toarne am r ciune în via a ta. S nu te ui iă ă ă ă ţ ă ţ

spre p mânt, ci, dimpotriv , ridic totdeauna ochii spre cer:ă ă ă de acolo vin mângâierile pentru cei slabi, acolo e bog iaăţ celor s raci, acolo e înfricoşarea bogatului…”ă

— Las astea, Birotteau, îi spuse nevast -sa, şi veziă ă dac ne trimite ceva.ă

— O s-o mai citim noi, deseori, relu negustorul,ă ştergându-şi lacrimile şi desp turind scrisoarea, din careă c zu un mandat asupra Tezaurului Regal. Eram sigur de el,ă bietul frate-meu, zise Birotteau, ridicând mandatul.

„…M-am dus la doamna de Listomère, relu el citind cuă vocea sugrumat de lacrimi, şi, f r s -i spun pricina cereriiă ă ă ă mele, am rugat-o s -mi împrumute atât cât poate dispuneă în favoarea mea ca s adaug la economiile mele. M rinimiaă ă

ei mi-a îng duit s împlinesc suma de o mie de franci; i-oă ă ţ trimit sub forma unui mandat asupra Tezaurului din parteaperceptorului general din Tours.”

— Mare scofal ! zise Constance, uitându-se la Césarine.ă„Lipsindu-m de unele lucruri de prisos pentru via aă ţ

mea, voi putea s înapoiez în trei ani doamnei de Listomèreă cei patru sute de franci pe care mi i-a împrumutat, aşa c ,ă drag César, nu te gândi la ei. Î i trimit tot ce am pe lume,ă ţ dorind ca aceast sum s poat contribui la încheierea cuă ă ă ă bine a greut ilor tale comerciale, care sunt, f r îndoial ,ăţ ă ă ă trec toare. Cunosc scrupulele tale şi vreau s - iă ă ţ preîntâmpin obiec iile. Nu te gândi nici s -mi dai vreoţ ă dobânda la aceast sum , nici s mi-o restitui în zilele deă ă ă belşug, care nu vor întârzia s vin pentru tine, dacă ă ă Domnul va binevoi s asculte rug ciunile pe care le voiă ă

în l a zilnic. Dup ultima ta scrisoare, primit acum doi ani,ă ţ ă ă credeam c eşti bogat m gândeam s împart cu cei s raciă ă ă ă

246



economiile mele; dar acum tot ce am e al t u. Când corabiaă ta va ieşi cu bine din aceast furtun trec toare, p strează ă ă ă ă suma pentru nepoata mea Césarine, ca, la m ritişul ei s -şiă ă poat cump ra un fleac oarecare şi s -şi aminteasc astfelă ă ă ă

de un unchi b trân ale c rui mâini se vor ridica întotdeaunaă ă spre cer pentru a cere Domnului s-o binecuvânteze pe ea şipe to i cei dragi ei. În sfârşit, dragul meu César, gândeşte-ţte c nu sunt decât un biet preot, care tr ieşte în voiaă ă Domnului ca şi ciocârlia timpului, care p şeşte pe c rareaă ă sa, f r zgomot, str duindu-se s asculte de poruncileă ă ă ă dumnezeiescului nostru Mântuitor, şi c ruia, prin urmare, îiă trebuiesc prea pu ine lucruri pentru trai. Astfel încât nuţ avea niciun scrupul în împrejurarea grea în care te g seştiă şi gândeşte-te la mine ca la cineva care- i poart o mareţ ă dragoste. Preabunul nostru abate Chapeloud, c ruia nu i-ăam dezv luit situa ia ta, dar care ştie c î i scriu, m-aă ţ ă ţ îns rcinat s - i transmit cele mai bune gânduri pentru toată ă ţ ă familia şi- i ureaz mai departe noroc în afaceri. Cu bine,ţ ă scumpe şi multiubite frate; doresc ca, în împrejur rile înă

care te afli, îndurarea Domnului s - i ocroteasc s n tatea,ă ţ ă ă ă ie, so iei tale şi fiicei tale; v urez tuturor r bdare şi curajţ ţ ă ă în nenorocire.

FRANÇOIS BIROTTEAU.Preot, vicar al bisericii catedrale

şi parohiale Saint-Gatien din Tours”

— O mie de franci! zise doamna Birotteau furioas .ă— Pune-i bine, spuse César grav, n-are mai mult. De

altfel sunt ai fetei, şi cu ei vom putea tr i f r s ceremă ă ă ă nimic creditorilor.

— Au s cread c le-ai sustras sume importante.ă ă ă— O s le ar t scrisoarea.ă ă— Au s zic c asta-i de ochii lumii.ă ă ă

— Doamne Dumnezeule! strig Birotteau îngrozit, cândă m gândesc c şi eu am crezut astfel despre atâ ia bie iă ă ţ ţ

247



oameni care se aflau, desigur, în situa ia mea de azi.ţFoarte îngrijorate de starea în care se afla César, mama

şi fiica nu se clintir de lâng el, cosând în t cere. La două ă ă ă noaptea, Popinot deschise încet uşa salonului şi-i f cu semnă

doamnei César s coboare. Când îşi v zu nepoata, unchiulă ă îşi scoase ochelarii.— Copila mea, sunt speran e, îi spuse el, nu e totulţ

pierdut; dar b rbatul t u nu va putea rezista alternativeloră ă unor tratative, aşa c le vom încerca noi, Anselme şi cuă mine. Mâine stai tot timpul în magazin şi noteaz toateă adresele de pe poli e. Aici mai avem de lucru pân pe laţ ă patru. Uite ce plan am. De mine şi de domnul Rogon n-ave iţ a v teme ca creditori. Presupune apoi c cei o sut de miiă ă ă de franci depuşi la Roguin au fost remişi celor în drept, decitot nu i-a i avea, aşa cum nu-i ave i ast zi. R mân, aşadar,ţ ţ ă ă cei o sut patruzeci de mii de franci subscrişi la Claparon,ă pe care în tot cazul trebuia s -i pl ti i; aşa c nu deă ă ţ ă falimentul fraudulos al lui Roguin sunte i ruina i. Eu cred c ,ţ ţ ă pentru a face fa obliga iilor, ar fi o dat patruzeci de miiţă ţ ă

de franci de împrumutat mai curând sau mai târziu, pe bazafabricilor, şi o dat şaizeci de mii de franci în poli e Popinot.ă ţ Aşadar, se poate lupta. C ci, mai târziu, ve i putea faceă ţ împrumuturi asupra terenurilor de la Madeleine.

Dac creditorul vostru principal consimte s v ajute, euă ă ă nu m mai uit la averea mea, vând rentele, r mân s rac.ă ă ă Popinot va fi şi el între via şi moarte; iar voi ve i depindeţă ţ de orice fluctua ie a pie ei. Dar uleiul va da, desigur,ţ ţ beneficii mari. Popinot şi cu mine ne-am consultat, o s vă ă sprijinim în aceast lupt . Ah, ce bucuros aş mânca pâineă ă goal , numai s v d succesul mijind. Dar totul depinde deă ă ă Gigonnet şi de asocia ii lui Claparon. Popinot şi cu mine neţ ducem la Gigonnet, între şapte şi opt, ca s ştim ce inten iiă ţ au.

Constance se arunc , nebun de bucurie, în bra eleă ă ţ

unchiului ei, f r glas, plângând şi suspinând. Nici Popinot,ă ă nici Pillerault nu puteau şti c Bidault, zis Gigonnet, şi cuă

248



Claparon nu erau decât du Tillet sub alt form şi c duă ă ă Tillet inea s citeasc laţ ă ă Anun urile judiciare ţ acest groaznicarticol:

„Conform hot rârii tribunalului de comer , numitul Césară ţ

Birotteau, negustor de articole de parfumerie, locuind laParis, în strada Saint-Honoré, nr. 397, este declarat în starede faliment; se fixeaz provizoriu deschiderea falimentuluiă la 16 ianuarie 1819. Jude-comisar, domnul Gobenheim-Keller. Agerit, domnul Molineux.”

Anselme şi Pillerault cercetar pân la ziu afacerile luiă ă ă César. La opt diminea a, aceşti doi eroici prieteni, unulţ militar b trân, cel lalt sublocotenent abia ieşit, ei careă ă numai prin procur aveau s cunoasc groaznica nelinişte aă ă ă celor ce urcaser scara lui Bidault, zis Gigonnet, seă îndreptar t cu i spre strada Greneta. Se fr mântau,ă ă ţ ă Pillerault îşi trecu de mai multe ori mâna pe frunte.

Strada Greneta e o strad în care toate casele, n p diteă ă ă de tot felul de nego uri, au un aspect resping tor. Cl dirileţ ă ă sunt groaznice. Domin murd ria urâcioas a fabricilor.ă ă ă

B trânul Gigonnet locuia la etajul al treilea al unei case cuă ferestrele basculante f cute din ochiuri de geam murdare.ă Scara cobora pân în strad . Port reasa locuia la mezanin,ă ă ă într-un fel de cuşc unde nu intra decât lumina de pe scar .ă ă Afar de Gigonnet, to i locatarii aveau o meserie. Tot timpulă ţ intrau şi ieşeau lucr tori, aşa încât treptele erau pline de ună strat de noroi, fie uscat, fie jilav, dup cum era vremea, şiă de tot felul de gunoaie. La fiecare etaj al acestei sc riă puturoase se putea citi numele fabricantului locatar, senscu litere aurii pe o plac de tinichea vopsit în roşu şiă ă l cuit , pe care mai puteai vedea şi mostre dină ă capodoperele Hale. De cele mai multe ori z reai prin uşileă deschise amestecul ciudat de gospod rie şi de atelier,ă auzeai ipete şi mârâituri nemaipomenite, cântece şiţ fluier turi care aminteau de ce se întâmpl la ora patru cuă ă

animalele din Jardin des Plantes. La etajul întâi, într-ococin infect , se f ceau cele mai frumoase bretele,ă ă ă

249



constituind un articol parizian. L-a al doilea, în mijlocul celormai murdare gunoaie, se confec ionau ambalajele deţ carton cele mai elegante care împodobesc vitrinelemagazinului lui Sasse de Anul Nou. Gigonnet avea o avere

de un milion opt sute de mii de franci, când a murit la etajulal treilea din aceast cas , de unde nimeni şi nimic nu l-aă ă putut scoate, deşi nepoat -sa, doamna Sailiard, îi oferise ună apartament într-o cas boiereasc din Place Royale.ă ă

— Curaj! zise Pillerault tr gând de şnurul soneriei,ă terminat cu un picior de c prioar , în fa a uşii cenuşii şiă ă ţ curate a lui Gigonnet.

Gigonnet veni el însuşi s deschid uşa. Cei doiă ă ocrotitori ai parfumierului, care d deau b t lia în arenaă ă ă falimentului, traversar mai întâi o camer corect şi rece,ă ă ă f r perdele la ferestre. Apoi, se aşezar to i trei în a douaă ă ă ţ camer , unde c m tarul st tea în fa a unei vetre pline deă ă ă ă ţ cenuş sub care lemnele se ap rau de foc. Popinot sim i că ă ţ ă înghea la vederea dosarelor verzi ale c m tarului, aţă ă ă r celii m n stireşti a acestui cabinet în care tr gea ca într-ă ă ă ă

o pivni . Privi n ucit la tapetul prost de hârtie alb struieţă ă ă pres rat cu flori tricolore, lipit de pere i de vreo dou zeciă ă ţ ă şi cinci de ani, şi-şi întoarse ochii întrista i spre c minulţ ă împodobit cu o pendul în form de lir şi cu nişte vaseă ă ă lunguie e de por elan albastru de Sevres, montate luxos înţ ţ alam aurit . Aceste epave, culese de Gigonnet înă ă naufragiul palatului Versailles, unde mul imea sf râmaseţ ă totul, proveneau din budoarul reginei; dar al turi de acesteă lucruri minunate se aflau nişte sfeşnice de fier dintre celemai s r c cioase, amintind, prin contrast puternic,ă ă ă împrejurarea datorit c reia le st pânea Gigonnet,ă ă ă

— Ştiu c nu veni i pentru voi, zise Gigonnet, ci pentruă ţ faimosul Birotteau. Ei bine, despre ce-i vorba, dragii mei?

— Ştiu c dumneata eşti la curent cu toate, aşa c vomă ă fi scur i, spuse Pillerault. Ai poli e la ordinul lui Claparon?ţ ţ

— Da.— Vrei s schimbi primele cincizeci de mii cu poli e dină ţ

250



partea domnului Popinot, aici de fa , contra scont,ţă bineîn eles?ţ

Gigonnet îşi scoase groaznica şapc verde, care p reaă ă n scut o dat cu el, îşi ar t easta f r p r de culoareaă ă ă ă ă ţ ă ă ă

untului proasp t, f cu o strâmb tur în genul lui Voltaire şiă ă ă ă zise:— Vre i s m pl ti i cu ulei de p r, darţ ă ă ă ţ ă ce-oi face cu el?— Dac glumeşti, nu ne mai r mâne decât s sp l mă ă ă ă ă

putina, zise Pillerault.— Vorbeşti ca un în elept ce eşti, îi spuse Gigonnet cuţ

un zâmbet m gulitor.ă— Şi dac garantez eu poli ele domnului Popinot? ziseă ţ

Pillerault f când o ultim sfor are.ă ă ţ— Dumneata eşti aur curat, domnule Pillerault, dar eu n-

am nevoie de aur, am nevoie numai de banii mei.Pillerault şi Popinot salutar şi ieşir . Dup ce coborî ă ă ă

scara, lui Popinot îi tremurau înc picioarele.ă— Oare om e sta? îi spuse el lui Pillerault,ă— Aşa pretinde lumea, r spunse b trânul. Aminteşte- iă ă ţ

totdeauna de scurta şedin la care ai asistat, Anselme! Aiţă putut vedea Banca f r masca formelor pl cute.ă ă ă Evenimentele neprev zute sunt şurubul teascului, noiă suntem strugurii, iar bancherii sunt butoaiele. Afacerea cuterenurile e, f r îndoial , bun ; Gigonnet sau altcineva dină ă ă ă spatele lui vrea s -l sugrume pe César ca s se îmbrace cuă ă pielea lui; acuma, gata, nu mai e niciun leac. Asta-i Banca:s nu recurgi la ea niciodat !ă ă

În aceast diminea îngrozitoare, pentru prima dat ,ă ţă ă doamna Birotteau lu adresele celor care veneau s -şiă ă încaseze banii şi îi trimise înapoi pe încasatorul de la bancă f r s -i pl teasc . Pe la unsprezece, curajoasa femeie,ă ă ă ă ă fericit de a-l fi cru at pe so ul ei de aceste dureri, îi v zuă ţ ţ ă întorcându-se pe Anselme şi pe Pillerault, pe care-i aşteptacu nelinişte crescând ; citi sentin a pe fe ele lor.ă ţ ţ

Depunerea bilan ului era inevitabil .ţ ă— O s moar de durere, spuse biata femeie.ă ă

251



— I-o doresc, spuse grav Pillerault; este îns destul deă religios pentru ca, în împrejur rile actuale, duhovnicul s u,ă ă abatele Loraux, s -l poat salva,ă ă

Pillerault, Popmot; şi Constance aşteptar ca ună

vânz tor s -l aduc pe abatele Loraux înainte de a-iă ă ă prezenta lui César bilan ul pe care Célestin îl preg tiseţ ă pentru semn tur . Vânz torii erau dispera i, Îşi iubeauă ă ă ţ patronul. La ora patru preotul sosi, Constance îl puse lacurent cu nenorocirea ce se ab tuse asupra lor, şi abateleă urc scara cum urc un soldat la asalt.ă ă

— Ştiu pentru ce veni i, exclam Birotteau.ţ ă— Fiule, zise preotul, sentimentele dumitale de

resemnare fa de voin a dumnezeiasc îmi sunt de multţă ţ ă ă vreme cunoscute, dar acum trebuie s le pui în aplicare:ă ine ochii îndrepta i mereu spre cruce, priveşte-o neîncetatţ ţ

şi gândeşte-te la umilin ele pe care le-a îndurat Mântuitorulţ oamenilor şi cât de crude au fost patimile lui; astfel veiputea suporta umilirea pe care i-o trimite Domnul…ţ

— Fratele meu, abatele, m-a şi preg tit, spuse Césară

ar tându-i scrisoarea, pe care o recitise, şi întinzându-i-o.ă— Ai un frate bun, zise domnul Loraux, o so ie virtuoasţ ă şi blând , o fiic iubitoare, doi prieteni adev ra i, pe unchiulă ă ă ţ dumitale şi pe dragul de Anselme, doi creditori îng duitori,ă pe so ii Ragon; toate aceste inimi bune vor turna neîncetatţ balsam pe r nile dumitale şi te vor ajuta s - i por i crucea,ă ă ţ ţ F g duieşte-mi s ai t ria unui martir şi s primeşti lovituraă ă ă ă ă f r s te pierzi.ă ă ă

Abatele tuşi ca s -l previn pe Pillerault, care era înă ă salon.

— Resemnarea mea este nem rginit , zise César liniştit.ă ă A venit dezonoarea, nu trebuie s m gândesc decât laă ă reabilitare.

Césarine şi preotul fur surprinşi de vocea bietuluiă parfumier şi de aerul lui. Dar nimic nu era mai natural. To iţ

oamenii suport mai uşor o nenorocire cunoscut ,ă ă precizat , decât alternativele crude ale soartei, care aduce,ă

252



de la o clip la alta, fie bucurii f r margini, fie durereaă ă ă extrem .ă

— Dou zeci şi doi de ani am visat întruna, iar acum mă ă trezesc cu b ul meu de ar în mân , zise César, redevenităţ ţ ă ă

ran din Touraine.ţă Auzind aceste cuvinte, Pillerault îşi strânse nepotul înbra e. César z rii pe so ia sa, pe Anselme şi pe Célestin.ţ ă ţ Hârtiile din mâna primului vânz tor vorbeau singure. Césară privi liniştit acest grup, unde toate privirile erau triste, darprieteneşti.

— O clip ! spuse el, desprinzându-şi decora ia, pe care oă ţ întinse abatelui Loraux, s mi-o da i înapoi atunci când oă ţ voi putea purta f r s -mi fie ruşine. Célestin, ad ug elă ă ă ă ă adresându-se vânz torului, scrie demisia mea din func iaă ţ de ajutor de primar. O s - i dicteze scrisoarea, domnulă ţ abate, o datezi din ziua de 14 şi apoi o trimi i cu Raguet laţ domnul de La Billardière.

Célestin şi abatele Loraux coborâr . Timp de un sfert deă or , o t cere adânc domni în cabinetul lui César. Familia fuă ă ă

surprins de atâta t rie. Célestin şi abatele se întoarser .ă ă ă César îşi semn demisia. Când unchiul Pillerault îi prezentă ă bilan ul, bietul om nu-şi putu st pâni un groaznic gestţ ă nervos.

— Doamne, ai mil de mine! zise el semnând hârtiaă îngrozitoare şi întinzând-o lui Célestin.

— Domnule şi doamn , spuse atunci Anselme Popinot,ă pe a c rui frunte înnourat trecu un fulger luminos, v rogă ă ă s -mi face i cinstea de a-mi acorda mâna domnişoareiă ţ Césarine.

La aceast fraz , tuturor celor de fa le d dură ă ţă ă ă lacrimile, cu excep ia lui César, care se ridic , lu mâna luiţ ă ă Anselme şi îi spuse cu voce adânc :ă

— Dragul meu, nu te vei c s tori niciodat cu fiica unuiă ă ă falit.

Anselme se uit int la Birotteau.ă ţ ă— Domnule, v lua i angajamentul, în prezen a întregiiă ţ ţ

253



dumneavoastre familii, s consim i i la c s toria noastr ,ă ţ ţ ă ă ă dac domnişoara m accept ca so , în ziua când ve i fiă ă ă ţ ţ reabilitat?

Urm un moment de t cere, în timpul c ruia to i fură ă ă ţ ă

mişca i de sentimentele care se zugr vir pe fa a pr p ditţ ă ă ţ ă ă ă a parfumierului.— Da, zise el în sfârşit.Anselme f cu un gest gingaş pentru a lua mânaă

Césarinei, care i-o întinse, iar el i-o s rut .ă ă— Şi dumneata consim i? o întreb el pe Césarine.ţ ă— Da, zise ea.— Atunci fac parte în sfârşit din familie, am dreptul să

m ocup de afacerile ei, zise el cu o expresie ciudat .ă ăAnselme ieşi repede ca s nu-şi arate bucuria careă

contrasta prea mult cu durerea patronului s u. Nu că ă Anselme era chiar fericit de faliment, dar dragostea e atâtde absolut , atât de egoist ! Césarine ea îns şi sim ea oă ă ă ţ emo ie care se împotrivea amarei ei triste i.ţ ţ

— Dac tot e fierul cald, zise Pillerault la urecheaă

Césarinei, s d m toate loviturile.ă ăDoamna Birotteau scoase un suspin de durere, nu deconsim ire.ţ

— Nepoate, spuse Pillerault adresându-se lui César, ce-ai de gând s faci?ă

— S continui comer ul.ă ţ— Nu sunt de aceeaşi p rere, zise Pillerault. Lichidează ă

şi împarte- i activul la creditori, nu mai ap rea pe pia aţ ă ţ Parisului. M-am gândit şi eu adesea c aş putea fi într-oă situa ie ca a ta… (Ah! trebuie s prevezi totul în comer !ţ ă ţ Negustorul care nu se gândeşte la faliment e ca un generalcare crede c nu va fi niciodat înfrânt; e numai peă ă jum tate negustor). Eu unul n-aş fi continuat pentru nimică în lume. Cum! s roşesc tot timpul în fa a unor oameni peă ţ care i-am p gubit, s suport privirile lor b nuitoare şiă ă ă

reproşurile lor t cute. Mai degrab ghilotina!… Acolo, într-oă ă clip , s-a încheiat povestea. Dar s ai un cap care se refaceă ă

254



şi s sim i c i-e t iat în fiecare zi, asta-i un chin de la careă ţ ă ţ ă m-aş fi sustras. Mul i reiau afacerile ca şi când nu li s-ar fiţ întâmplat nimic! Cu atât mai bine… înseamn c sunt maiă ă tari decât Claude-Joseph Pillerault. Dac faci negustorie cuă

bani peşin, şi nici nu po i altfel, lumea o s spun c ai ştiutţ ă ă ă s tragi deoparte ceva din avere; iar dac n-ai niciun ban,ă ă nu te mai po i reface niciodat . Adio! E mai bine, aşadar, sţ ă ă predai tot activul, s laşi s i se vând fondul de comer şiă ă ţ ă ţ s te-apuci de altceva.ă

— Dar de ce? spuse César.— Ei, zise Pillerault, caut - i o slujb Ai doar atâ iaă ţ ă ţ

protectori, pe ducele şi pe ducesa de Lenoncourt, pedoamna de Mortsauf, pe domnul de Vandenesseu scrie-le,du-te la ei, î i vor g si ei ceva în casa regal cu vreo mie deţ ă ă scuzi pe an; nevast -ta va câştiga şi ea cam tot atât, fiic -ă ăta poate la fel. Situa ia nu e disperat . To i trei laolaltţ ă ţ ă pute i ajunge la aproape zece mii de franci pe an. În zeceţ ani po i pl ti o sut de mii de franci, c ci nu vei lua nimicţ ă ă ă din ce ve i câştiga, femeile vor avea la mine o mie cinciţ

sute de franci pe an de cheltuial , cât despre tine, vomă vedea!Constance, mai mult decât César, c zu pe gânduriă

auzind aceste cuvinte în elepte. Pillerault se îndrept spreţ ă Burs , care func iona pe atunci într-o construc ie provizorieă ţ ţ de scânduri, formând o sal rotund unde intrai prin stradaă ă Feydeau. Falimentul parfumierului, negustor cu vaz şiă pizmuit, se şi aflase, stârnind o vâlv general în mareleă ă comer , dominat pe atunci de opinii constitu ionale.ţ ţ Negustorii liberali v zuser în petrecerea lui Birotteau oă ă înc lcare îndr znea a sentimentelor lor. Opozi ia voia să ă ţă ţ ă aib monopolul patriotismului. Toat voia regaliştilor s -lă ă ă iubeasc pe rege, dar iubirea de patrie era privilegiulă Stângii: poporul îi apar inea ei. St pânirea f cuse r u c seţ ă ă ă ă bucurase, prin organele sale, de un eveniment a c ruiă

exploatare exclusiv o voiau Liberalii. Pr buşirea unuiă ă protejat al palatului, a unui om al guvernului, a unui regalist

255



incorigibil care, la 13 vandemiar , insultase Libertatea,luptând împotriva glorioasei Revolu ii franceze, aceastţ ă pr buşire stârnea vorb ria şi jubilarea Bursei. Pilleraultă ă inea s cunoasc , s studieze opinia general . Într-unui dinţ ă ă ă ă

grupurile cele mai animate îi g si pe du Tillet, peă Gobenheim-Keller, pe Nucingen, pe b trânul Guillaume şiă pe ginerele s u Joseph Lebas, pe Claparon, Gigonnet,ă Mongenod, Camusot, Gobseck, Adolphe Keller, Palma,Chiffreville, Matifat, Grindot şi Lourdois.

— Ai v zut ce prudent trebuie s fii! îi spuse Gobenneimă ă lui du Tillet, pu in a lipsit ca şi cumna ii mei s -i acordeţ ţ ă credit lui Birotteau!

— Eu m-am pârlit cu zece mii de franci, pe care mi i-acerut acum dou s pt mâni; i-am dat doar pe semn turaă ă ă ă lui, zise du Tillet. Dar mi-a f cut pe vremuri un serviciu, nu-ămi pare r u c -i pierd.ă ă

— Nepotul dumitale a f cut ca to i ceilal i, îi spuseă ţ ţ Lourdois lui Pillerault, a dat petreceri! Mai în eleg ca unţ pungaş s încerce s arunce praf în ochi, ca s câştigeă ă ă

încrederea; dar e prea de tot ca un om care trecea dreptfloarea oamenilor cinsti i, s recurg la vicleniileţ ă ă binecunoscutului şarlatanism care ne aga întotdeauna.ţă

— Ca nişte lipitori! zise Gobseck.— Nu trebuie s ai încredere decât în cei care locuiescă

ca vai de lume, ca alde Claparon, zise Gigonnet. — Ei pine, îi spuse m t h losul baron de Nucingen lui deă ă ă

Tillet, ai frud s -mi şoci eine vest drimi ând la mine beă ă ţ Pirodo. Nu jdiu bendru e ţ , spuse el întorcându-se spreGobenheim, manufacturierul, n-a drimis Pirodo la mine să ia gingizeci de mii de vraci, g i-aş vi tat.ă

— O! nu domnule baron, spuse Joseph Lebas. Dumneataştiai doar bine c banca îi refuzase poli a; n-o trimiseseşiă ţ înapoi chiar dumneata a comitetul de scont? Ceea ce i se întâmpl acestui biet om, pentru care am înc toat stima,ă ă ă

este o istorie care are unele p r i curioase. Mâna luiă ţ Pillerault o strânse pe cea a lui Joseph Lebas.

256



— E imposibil, într-adev r, zise Mongenod, s - i expliciă ă ţ ceea ce se întâmpla altfel decât printr-o manoper a unoră bancheri care se ascund în spatele lui Gigonnet şi vor să distrug afacerea de la Madeleine.ă

— A p it ce p esc întotdeauna cei care ies dinăţ ăţ specialitatea lor, zise Claparon, întrerupându-l peMongenod. Dac şi-ar fi v zut el însuşiă ă de Uleiul cefalic înloc s se apuce s ne scumpeasc terenurile din Paris,ă ă ă repezindu-se la ele, ar fi pierdut cei o sut de mii de franciă pe care-i avea la Roguin, dar n-ar fi dat faliment. Acum o să lucreze sub numele lui Popinot.

— Aten ie la Popinot, spuse Gigonnet.ţRoguin era, dup vorba acestui grup de afacerişti,ă

nefericitul Roguin, dar parfumierul, bietul Birotteau. celdintâi p rea scuzat prin marea lui pasiune, cel lalt p reaă ă ă mai vinovat din cauza preten iilor lui. Plecând de la Burs ,ţ ă Gigonnet trecu prin strada Perrin-Gasselin, înainte de a se întoarce în strada Greneta, şi se duse la coana Madou,negustoreasa de fructe uscate.

— Ei, m muc , îi spuse el cu cruda lui familiaritate, cumă ă merge nego ul?ţ— Iavaş-iavaş, zise respectuos coana Madou, oferind

c m tarului unicul s u fotoliu, cu o supunere atent , peă ă ă ă care n-o avusese decât pentru scumpul r posat.ă

Coana Madou, care d dea de p mânt pe-un c ru aşă ă ă ţ înd r tnic sau prea glume , care nu s-ar fi temut să ă ţ ă porneasc la asaltul Tuileries-ilor în Zece Octombrie, careă lua peste picior pe cei mai buni muşterii ai ei, ea, care era în stare s vorbeasc f r sfial chiar cu regele în numeleă ă ă ă ă negustoreselor de la Hale, ea Angelique Madou, îl primeape Gigonnet cu adânc respect. Îşi pierdea puterile în fa a luiţ şi se cutremura sub privirea lui hapsân . Oamenii din poporă vor tremura înc mult vreme în fa a c l ului, iar Gigonnetă ă ţ ă ă era c l ul acestui comer . La Hale, nicio putere nu este mâiă ă ţ

respectat ca a omului care stabileşte cât te cost banii cuă ă împrumut. Celelalte institu ii omeneşti nu sunt nimic lângţ ă

257



ea. Justi ia îns şi se întruchipeaz în ochii Halei prinţ ă ă comisar, personaj cu care se poate sta de vorb . Dară Cam ta, pitit în spatele dosarelor verzi, Cam ta de care teă ă ă rogi cu teama în suflet, î i taie pofta de glum , î i usucţ ă ţ ă

gâtlejul, î i îngenunche seme ia din privire şi face poporulţ ţ tem tor.ă— Ave i s -mi cere i ceva? întreb ea.ţ ă ţ ă— O nimica toat , un fleac; preg teşte-te s -mi pl teştiă ă ă ă

poli ele Birotteau; cet eanul a dat faliment, aşa c tot ce eţ ăţ ă semnat de el devine exigibil; mâine diminea î i trimitţă ţ socoteala.

Pupilele coanei Madou se micşorar mai întâi ca aleă pisicilor, iar apoi v rsar fl c ri,ă ă ă ă

— Ah! golanul! ah! tic losul! a venit în persoan aici s -ă ă ămi spun c e ajutor de primar, s -mi toarne baliverne!ă ă ă Care va s zic , aşa merge nego ul! Nici primarii nu se maiă ă ţ in de cuvânt, chiar guvernul te trage pe sfoar . Las , cţ ă ă ă

m duc eu s -i cer banii, nu merge aşa cu mine…ă ă— Ei, în afaceri de-astea fiecare se descurc cum poate,ă

drag copil ! zise Gigonnet ridicând piciorul, cu mişcareaă ă brusc a unei pisici care vrea s treac peste un loc ud,ă ă ă mişcare c reia îi datora numele. Sunt vreo câ iva granguriă ţ care sper s -şi scape punga.ă ă

— Bine: bine! o s -mi scap şi eu alunele. Marie-Jeanne,ă d -mi repede galen ii şi şalul de âr de iepure, da repede, c-ă ţ ţacuma- i ard una pe obraz.ţ

„O s fie lat -n mahala, îşi zise Gigonnet frecându-şiă ă mâinile, Du Tillet o s fie mul umit, iese scandal în cartier.ă ţ Nu ştiu ce i-o fi f cut pr p ditul la de parfumier; mie mi-eă ă ă ă mil de el, ca de un câine care-şi rupe laba. Asta nu-iă b rbat, nu-i bun de afaceri.”ă

Coana Madou se n pusti, ca o r scoal din foburgulă ă ă Saint-Antoine, pe la şapte seara, la uşa bietului Birotteau,pe care o deschise cu mult violen , c ci mersul oă ţă ă

înfierbântase şi mai mult.— Nepricopsi ilor, îmi trebuie banii, s -mi da i banii mei!ţ ă ţ

258



Dac nu-mi da i banii, iau de-aici perni e cu parfumuri,ă ţ ţ flecuşte e de atlaz, evantaie, în fine, marf de cei dou miiţ ă ă de franci ai mei! Unde s-a mai v zut primar care s -i fureă ă pe cet eni! Dac nu-mi pl ti i, îl trimit la ocn , m duc laăţ ă ă ţ ă ă

procurorul regal, urnesc toate judec ile! Da nici nu ies de-ăţaici f r gologanii mei.ă ăŞi d du s ridice geamul unui dulap în care erau obiecteă ă

de pre .ţ— S ştii c M douoaica e-n stare s ia, spuse încetă ă ă ă

Célestin celui de lâng el.ăNegustoreasa auzi cuvântul, c ci în momentele deă

paroxism sim urile sl besc sau se ascut, dup organisme; îiţ ă ă arse lui Célestin peste ureche cea mai straşnic palmă ă care-a fost vreodat tras într-un magazin de parfumerie.ă ă

— Înva -te s respec i femeile, puişorule, zise ea, şi sţă ă ţ ă nu- i ba i joc de numele celor pe care îi furi.ţ ţ

— Doamn , zise doamna Birotteau ieşind din odaia dină dos, unde se afla din întâmplare so ul ei, pe care unchiulţ Pillerault voia s -l ia cu el şi care, ca s respecte legea,ă ă

împingea pân acolo umilin a încât voia s aştepte s fieă ţ ă ă inclus; doamn , pentru Dumnezeu, s nu se-aduneă ă trec torii.ă

— Ei şi, n-au decât s intre, zise femeia, le-oi spune şiă lor cum st chestia,ă s râdem ni el! P i da, marfa mea,ă ţ ă b nişorii mei, aduna i cu sudoarea frun ii, v servesc să ţ ţ ă ă da i baluri, ai? P i cum? Dumneata umbli îmbr cat caţ ă ă ă regina Fran ei, din lâna jumulit de la nişte bie iţ ă ţ mieluşei camine! Iisuse Cristoase! Pe mine m-ar arde în spate s ştiuă c sunt bani de furat! Eu n-am în spinare decât p r deă ă iepure, dar e al meu! Bandi i de ho i, s -mi da i banii, sau…ţ ţ ă ţ

Şi se repezi la o cutie frumoas de lemn incrustat în careă se aflau obiecte de toalet foarte scumpe.ă

— L sa i cutia, doamn , zice César ieşind din odaie,ă ţ ă nimic din ce este aici nu e al meu, totul apar ineţ

creditorilor. Eu nu mai am decât persoana mea şi, dacă voi i s pune i st pânire pe ea, s m duce i la închisoare,ţ ă ţ ă ă ă ţ

259



v dau cuvântul meu de onoare (o lacrim îi lunec dină ă ă ochi) c voi aştepta port relul şi pe comisarul comercial cuă ă agen ii s i…ţ ă

Tonul şi gestul în armonie cu fapta muiar mânia coaneiă

Madou.— Banii mei au fost jefui i de un notar, iar eu nu suntţ vinovat de dezastrele pe care le pricinuiesc, relu César;ă dar am s v pl tesc cu încetul, chiar de-ar fi s moră ă ă ă muncind şi s muncesc ca salahor la Hale, luându-miă meseria de hamal.

— Ei, v d c eşti un om de isprav , zise femeia din Hale.ă ă ă S -mi ierta i vorbele, doamn ; dar se cheam c trebuie să ţ ă ă ă ă m duc s m înec, c ci Gigonnet o s m urm reasc şi n-ă ă ă ă ă ă ă ăam decât valori cu scaden a peste zece luni ca s pl tescţ ă ă afurisitele astea de poli e.ţ

— Vino mâine diminea la mine, zise Pillerault,ţă ar tându-se şi el, o s - i înlesnesc ceva cu cinci la sut laă ă ţ ă unul din prietenii mei.

— Iote! Uite-l şi pe taica Pillerault! Aşa e, c -i doară

unchiul dumitale, zise ea c tre Constance. Bine, sunte iă ţ oameni cinsti i, n-o s m p gubi i, nu-i aşa? Pe mâine,ţ ă ă ă ţ taic Brutus, îi spuse ea fostului marchitan.ă

César inu neap rat s r mân în mijlocul d râm turilorţ ă ă ă ă ă ă averii sale, spunând c astfel poate l muri situa ia cuă ă ţ fiecare creditor. Cu toate rug min ile nepoatei sale, unchiulă ţ Pillerault îi aprob pe César şi-l îndemn s urce iar înă ă ă apartament. Şiretul b trân alerg la domnul Haudry, îiă ă explic situa ia lui Birotteau, ob inu o re et pentru ună ţ ţ ţ ă somnifer, se duse s -l comande şi se înapoie s petreacă ă ă seara la nepotul s u. În în elegere cu Césarine, îl sili peă ţ César s bea ca şi ei. Narcoticul îl adormi pe parfumier,ă care se trezi, dup paisprezece ore, în camera unchiului s uă ă Pillerault, din strada Bourdonnais, întemni at de b trân,ţ ă care se culcase în salon pe un pat de chingi. Când

Constance auzi pornind birja în care unchiul Pillerault îlducea pe César, o p r si curajul. For ele noastre suntă ă ţ

260



adesea stimulate de nevoia de a sprijini o fiin mai slabţă ă decât noi. Biata femeie plânse v zându-se singur acas ,ă ă ă numai cu fiica ei, ca şi când ar fi plâns moartea lui César.

— Mam , spuse Césarine aşezându-se pe genunchiiă

mamei ei şi alintând-o cu acele gra ii de pisicu pe care leţ ţă au femeile mai ales intre ele, mi-ai spus c , dac privesc cuă ă îndr zneal situa ia, o s ai şi tu putere împotrivaă ă ţ ă nenorocirii. Aşa c nu plânge, drag mam . Sunt gata să ă ă ă intru în vreun magazin şi n-am s m mai gândesc la ce-amă ă fost noi. Am s fiu, cum ai fost tu în tinere e, simplă ţ ă vânz toare, şi n-ai s auzi din gura mea niciun vaiet, nicioă ă p rere de r u. Am un viitor. Nu l-ai auzit pe domnulă ă Popinot?

— Dragul de el, n-o s fie ginerele meu…ă— Oh! mam …ă— O s fie fiul meu cu adev rat.ă ă— Nenorocirea, spuse Césarine s rutându-şi mama, areă

o parte bun : ne înva s cunoaştem pe adev ra iiă ţă ă ă ţ prieteni. Césarine alin pân la urm durerea bietei femei,ă ă ă

jucând la rându-i rolul de mam . A doua zi diminea ,ă ţă Constance se duse ut auceie de Lenoncourt, unul dingentilomii primi ai camerei regale, şi l s o scrisoare prină ă care îi cerea o audient la o anumit or din aceeaşi zi.ă ă ă Între timp, veni la domnul de La Billardière, îi arat situa iaă ţ în care-l punea pe César fuga notarului şi-l rug s-o sprijineă pe lâng duce şi s vorbeasc în locul ei, c ci ea se temeaă ă ă ă c nu va şti s l mureasc bine totul. Voia un post pentruă ă ă ă Birotteau. Birotteau avea s fie casierul cel mai cinstit, dacă ă exist grade în materie de cinste…ă

— Regele tocmai l-a numit pe contele de Fontaine la odirec ie general în Ministerul Domeniilor, nu-i timp deţ ă pierdut.

La ora dou , La Billardière şi doamna César urcau scaraă cea mare a palatului de Lenoncourt, din strada Saint-

Dominique, şi fur introduşi la gentilomul pe care regele îlă prefera dintre to i, dac se poate spune c regele Ludovicţ ă ă

261



al XVIII-lea a avut preferin e. Primirea binevoitoare aţ acestui mare senior, dintre pu inii gentilomi adev ra i peţ ă ţ care secolul precedent i-a l sat moştenire acestuia, d duă ă speran e doamnei Birotteau. So ia parfumierului se v diţ ţ ă

demn şi simpl în durerea ei. Durerea înnobilează ă ă persoanele cele mai vulgare, c ci are m re ia ei: şi, pentruă ă ţ a te împ rt şi de la aceast lumin , e de ajuns s fii sincer.ă ă ă ă ă Constance era o femeie lipsit de orice pref c torie. Acumaă ă ă totul era s se vorbeasc cât mai repede cu regele.ă ă

În mijlocul consf tuirii, fu anun at domnul deă ţ Vandenesse, şi ducele exclam :ă

— Iat salvatorul dumneavoastr !ă ăDoamna Birotteau nu-i era necunoscut acestui tân r,ă ă

care venise în magazinul ei o dat sau de dou ori să ă ă cumpere unele lucruri de nimic, adesea tot atât deimportante ca lucrurile mari. Ducele ar t care erauă ă inten iile lui La Billardidre. Aflând de nenorocirea care seţ ab tuse pe capul finului marchizei d’Uxelles, Vandenesseă se duse îndat cu La Billardière la contele de Fontaine,ă

rugând-o pe doamna Birotteau s aştepte.ăDomnul conte de Fontaine era, ca şi La Billardière unuldin bravii gentilomi din provincie, eroi aproape necunoscu i,ţ care au participat la mişcarea din Vendde. Îl cunoştea peBirotteau, îl v zuse odinioar laă ă Regina trandafirilor. Ceicare-şi v rsaser sângele pentru cauza regal se bucurauă ă ă în vremea aceea de privilegii pe care regele le ineaţ secrete, ca s nu-i sperie pe Liberali. Domnul de Fontaine,ă unul din favori ii lui Ludovic al XVIII-lea, trecea drept un omţ care cunoaşte toate gândurile regelui! Contele nu numai că promise categoric un post, dar şi veni la ducele deLenoncourt, care era tocmai de serviciu la curte, pentru a-lruga s -i ob in un moment de audien chiar în searaă ţ ă ţă aceea şi s cear pentru La Billardière o audien laă ă ţă MONSIEUR, care inea în mod deosebit la fostul diplomatţ

vendeean.Chiar în seara aceea, domnul conte de Fontaine veni de

262



la Tuileries la doamna Birotteau ca s -i anun e c so ul eiă ţ ă ţ va fi numit oficial, dup încheierea concordatului cuă creditorii, într-un post cu dou mii cinci sute de franci peă an, la Casa de amortizare, toate serviciile casei regale fiind

în momentul acela ocupate de nobili supranumerari, fa deţă care existau obliga ii.ţSucccesul acesta nu era decât o parte din sarcina pe

care şi-o luase doamna Birotteau. Biata femeie se duse înstrada Saint-Denis, la Motanul cu mingea, s -l vad peă ă Joseph Lebas. Pe drum întâlni un echipaj de toată frumuse ea, în care se afla doamna Roguin, plecat ,ţ ă desigur, dup cump r turi. Ochii ei şi ai frumoasei not reseă ă ă ă se încrucişar . Ruşinea pe care femeia huzurind nu şi-oă putu ascunde v zând femeia ruinat îi d du curajă ă ă Constancei.

„Niciodat nu voi face lux cu banii altora”, îşi spuse ea.ăFu primit bine de Joseph Lebas şi îl rug s g sească ă ă ă ă

pentru fiica sa un loc într-o Cas de comer respectabil .ă ţ ă Joseph Lebas nu f g dui nimic; dar, dup o s pt mân ,ă ă ă ă ă ă

Césarine ob inu mas , cas şi o mie de scuzi pe an în ceaţ ă ă mai bogat Cas de nout i din Paris, care deschidea ună ă ăţ nou magazin în cartierul Italiens. Casa şi supraveghereamagazinului fur încredin ate fiicei parfumierului, care aveaă ţ astfel o situa ie superioar primei-v nz toare, înlocuind peţ ă ă ă st pânul şi pe st pâna casei.ă ă

Cât despre doamna César, ea se duse în aceeaşi zi laPopinot şi-i ceru s -i dea pe seama ei casa, scriptele şiă menajul. Popinot în elese c magazinul s u era singurulţ ă ă unde so ia parfumierului putea g si respectul ce i seţ ă cuvenea şi o situa ie care s n-o pun în stare deţ ă ă inferioritate. Inimosul tân r îi d du trei mii de franci pe an,ă ă hran şi propria lui locuin anume aranjat , luând pentruă ţă ă el mansarda unui vânz tor. Astfel, frumoasa parfumier ,ă ă dup ce se bucurase timp de o lun de luxulă ă

apartamentului ei, trebui s locuiasc în camera groaznică ă ă ce d dea spre curtea întunecoas şi umed şi în careă ă ă

263



Gaudissard, Anselme şi Finot inauguraseră Uleiul cefalic.Când Molineux, numit agent de c tre tribunalul deă

comer , veni s ia în primire activul lui César Birotteau,ţ ă Constance, ajutat de Célestin, verific împreun cu elă ă ă

inventarul. Apoi, mama şi fiica pornir pe jos, simpluă îmbr cate, şi se duser la unchiul lor Pillerault f r a maiă ă ă ă întoarce capul, deşi locuiser în casa aceea o treime dină via a lor. Merser t cute spre strada Bourdonnais, undeţ ă ă luar masa cu César prima oar de la desp r ire. A fost oă ă ă ţ mas trist . Fiecare avusese timp s -şi adune gândurile, s -ă ă ă ăşi m soare întinderea sarcinilor şi s -şi sondeze curajul.ă ă Erau to i trei ca nişte marinari gata s lupte cu furtuna, f rţ ă ă ă a-şi ascunde primejdia. Birotteau rec p t curaj auzind cuă ă ă cât aten ie se ocupaser de el persoane influente, care-iă ţ ă g siser ceva de lucru; dar l crim când afl ce avea să ă ă ă ă ă fac fiica sa. Apoi întinse mân so iei lui, v zând curajul cuă ă ţ ă care reîncepea ea s lucreze.ă

Unchiul Pillerault avu, pentru ultima dat în via a lui,ă ţ ochii plini de lacrimi la priveliştea mişc toare a acestor treiă

fiin e unite, contopite într-o îmbr işare strâns , când celţ ăţ ă mai slab din to i trei şi cel mai ab tut, Birotteau, ridicţ ă ă mâna, spunând:

— S sper m!ă ă— Pentru a face economie, spuse unchiul, vei locui cu

mine; r mâi în camera mea şi vom împ r i pâinea. Deă ă ţ mult vreme m plictisesc singur, îl vei înlocui pe bietulă ă copil pe care l-am pierdut. De aici n-ai decât câ iva paşi deţ f cut pân în strada Oratoire la Casa de amortizare.ă ă

— Dumnezeule bun, exclam Birotteau, în toiul furtunii oă stea m c l uzeşte.ă ă ă

Cel ce se afl în nenorocire pune cap t nenorociriiă ă resemnându-se. Pr buşirea lui Birotteau era acum faptă împlinit. Birotteau o accepta şi astfel redevenea puternic.

Dup ce şi-a depus bilan ul, un negustor n-ar mai trebuiă ţ

s se ocupe de altceva decât de a g si o oaz în Fran a sauă ă ă ţ în str in tate unde s tr iasc f r s mai fac nimic, ca ună ă ă ă ă ă ă ă ă

264



copil ce e; c ci Legea îl declar minor şi incapabil de oriceă ă act legal, civil şi cet enesc. Dar nu e aşa. Ca s reapar ,ăţ ă ă are nevoie de un permis, pe care niciodat vreun jude-ăcomisar sau vreun creditor nu l-au refuzat, c ci, dac falitulă ă

e întâlnit f r acestă ă exeat, e b gat în închisoare, pe cândă dac îl are, se plimb ca un sol prin tab ra duşman , nu dină ă ă ă curiozitate, ci pentru a dejuca relele inten ii ale legiiţ privitoare la fali i. Efectul oric rei legi care se refer laţ ă ă averea particular este de a dezvolta la maximumă potlog riile. Inten ia fali ilor, ca a tuturor celor lovi i înă ţ ţ ţ interesele lor de o lege oarecare, este de a anula legea întrucât îi priveşte. Situa ia de moarte civil , în care falitulţ ă st închistat ca o crisalid , dureaz cam trei luni, timpulă ă ă necesar pentru formalit ile care duc la adunarea unde seăţ semneaz intre creditori şi debitori un tratat de pace, oă tranzac ie numit concordat. Acest cuvânt arat limpedeţ ă ă c , dup furtuna stârnit între interese care se opun în modă ă ă violent, domneşte concordia.

Odat depus bilan ul, tribunalul de comer numeşteă ţ ţ

deîndat un jude-comisar, care vegheaz asupra intereseloră ă grupului de creditori necunoscu i, dar trebuie s -lţ ă ocroteasc şi pe falit împotriva ac iunilor vexatorii aleă ţ creditorilor irita i: rol dublu, care ar fi foarte frumos dacţ ă judec torii-comisari ar avea timp s -l joace. Judele-comisară ă investeşte pe un agent cu dreptul de a lua în primirecapitalul, valorile, m rfurile, verificând activul indicat înă bilan ; în fine, Grefa stabileşte convocarea tuturorţ creditorilor, care se face prin trâmbi a anun urilor în ziare.ţ ţ Creditorii, falşi sau adev ra i, sunt obliga i s dea fuga şi să ţ ţ ă ă se adune pentru a numi sindicii provizorii care iau loculagentului, se substituie falitului, devin adic prin fic iuneaă ţ legii falitul însuşi, şi pot s lichideze, s vând , s cad laă ă ă ă ă în elegere în toate privin ele, în sfârşit, s topeasc toatţ ţ ă ă ă averea în favoarea creditorilor, dac falitul nu se opune.ă

Cea mai mare parte a falimentelor pariziene se opresc lasindicii provizorii, şi iat de ce.ă

265



Numirea unuia sau mai multor sindici definitivi este unadin ac iunile cele mai p timaşe la care se pot deda nişteţ ă creditori înseta i de r zbunare, traşi pe sfoar , batjocori i,ţ ă ă ţ sâcâi i, îmbrobodi i, jumuli i, jefui i şi înşela i. Deşi, înţ ţ ţ ţ ţ

general, creditorii sunt înşela i, jefui i, jumuli i, îmbrobodi i,ţ ţ ţ ţ sl bi i, batjocori i şi traşi pe sfoar , nu exist totuşi la Parisă ţ ţ ă ă patim comercial care s in nou zeci de zile. În lumeaă ă ă ţ ă ă afacerilor, doar efectele comerciale pot aştepta, însetate deachitare, pân la trei luni. Dup nou zeci de zile, to iă ă ă ţ creditorii, slei i de oboseala marşurilor şi contra marşurilorţ pe care le cere un faliment, a ipesc lâng so ioarele lor.ţ ă ţ

Asta îi poate ajuta pe str ini s în eleag cât de definitivă ă ţ ă e provizoratul în Fran a: dintr-o mie de sindici provizorii,ţ abia dac ajung cinci definitivi. Motivul acestei capitul ri aă ă urilor stârnite de faliment va putea fi în eles, dar devineţ necesar s explic m celor ce n-au fericirea s fie negustoriă ă ă cum se desf şoar drama unui faliment, ca s în eleag înă ă ă ţ ă ce fel constituie el la Paris una din cele mai monstruoasefarse legale şi cum falimentul lui César avea s fie oă

enorm excep ie.ă ţAceast frumoas dram comercial are trei acteă ă ă ă distincte: actul agentului, actul sindicilor, actulconcordatului. Ca toate piesele de teatru, ea înseamn ună spectacol dublu: punerea în scen pentru public şi sforileă ascunse; reprezenta ia v zut din sal şi reprezenta iaţ ă ă ă ţ v zut din culise, în culise sunt falitul şi ap r torul s u,ă ă ă ă ă avocatul negustorilor, sindicii şi agentul, în fine, judele-comisar. Nimeni din afara Parisului nu ştie, şi to i cei ceţ tr iesc la Paris ştiu c un judec tor de la tribunalul deă ă ă comer este magistratul cel mai ciudat pe care şi-a permisţ vreo Societate s -l creeze. C ci acest judec tor se poateă ă ă teme oricând s nu i se aplice lui însuşi propria judecat . S-ă ăa v zut la Paris un preşedinte al tribunalului de comeră ţ nevoit s -şi depun bilan ul. În loc s fie un negustor b trână ă ţ ă ă

retras din afaceri şi pentru care aceast magistratur să ă ă reprezinte plata unei vie i curate, acest judec tor e unţ ă

266



comerciant supraînc rcat de afaceri enorme, în frunteaă unei întreprinderi imense. Condi iaţ sine qua non a alegeriiacestui judec tor, care are de judecat avalanşele deă procese comerciale ale capitalei, este ca el însuşi s aibă ă

multe greut i în conducerea propriilor sale afaceri. Acestăţ tribunal de comer , în loc s fie instituit ca o treapt util deţ ă ă ă trecere a negustorimii spre sferele aristocratice, trecerecare s nu-l fac ridicol pe negustor, se compune dină ă comercian i în func iune, care pot avea de suferit de peţ ţ urma sentin elor lor când se întâlnesc cu parteaţ nemul umit , aşa cum s-a întâlnit Birotteau cu du Tillet. 1ţ ă

Judele-comisar este deci în mod fatal un personaj în fa aţ c ruia se vorbeşte mult, care ascult gândindu-se laă ă afacerile sale, iar în privin a cauzei discutate se bizuie peţ sindici şi pe avocatul falitului, afar doar de unele cazuriă deosebite şi ciudate, în care furturile se prezint înă împrejur ri curioase şi care-l conving c creditorii sauă ă debitorul sunt oameni abili. Acest personaj, situai în dramă ca un bust regal într-o sal de audien , poate fi v zută ţă ă

diminea a, intre cinci şi şapte, la şantierul lui dac eţ ă negustor de lemne; în pr v lia lui dac e, ca Birotteauă ă ă odinioar , parfumier, sau seara la sfârşitul cinei, dară întotdeauna teribil de gr bit. Astfel, acest personaj e deă obicei mut. Dar ce-i al Legii e al Legii: f cut la repezeal ,ă ă ă legisla ia asupra acestei materii leag mâinileţ ă judec torului-comisar, aşa încât, în multe împrejur ri, elă ă consfin eşte fraudele f r s le poat împiedica, dup cumţ ă ă ă ă ă ve i vedea.ţ

Agentul poate deveni omul debitorului în loc s fie omulă creditorilor. Fiecare sper s -şi m reasc partea fiindă ă ă ă avantajat de falit, despre care se presupune întotdeauna că are comori ascunse. Agentul poate fi folosit de ambelep r i, fie pentru a nu turna gaz peste afacerile falitului, fieă ţ pentru a ciupi câte ceva în interesul creditorilor influen i: elţ

împac deci şi capra, şi varza. Deseori, un agent dibaciă poate s anuleze hot rârea r scump rând crean ele şiă ă ă ă ţ

267



pupându-l pe picioare pe negustor, care sare atunci din nou în sus ca o minge elastic . Agentul trage la ieslea cea maiă plin de nutre , fie ap rându-i pe creditorii cei mai puterniciă ţ ă şi persecutându-l pe debitor, fie iertându-i pe creditori în

interesul negustorului, lat de ce actul în care apareă agentul este actul decisiv. Omul acesta şi avocatul falituluiau în pies rolurile de mâna a doua cele mai importante şiă nu le joac , niciunul, nici cel lalt, decât când sunt siguri deă ă onorarii. La o medie de o mie de falimente, agentul este înnou sute cincizeci de cazuri omul falitului. La epoca în careă s-a petrecut aceasta istorie, aproape to i avoca ii fali ilorţ ţ ţ veneau la judele-comisar şi îi prezentau pe cineva pentru afi numit agent, un om al lor, care s cunoasc afacerileă ă negustorului şi s poat împ ca interesele grupului cu celeă ă ă ale onorabilului lovit de nenorocire!. De câ iva ani,ţ Judec torii abili cer s îi se indice agentul dorit, ca s nu-lă ă ă accepte şi s încerce a numi pe unul cât de cât cinstit.ă

În cursul acestui act se prezint creditorii, falşi sau reali,ă pentru a desemna pe sindicii provizorii, care sunt, de fapt,

cum s-a spus, definitivi. În aceast adunare electoral auă ă drept de vot atât cei c rora îi se datoreaz doi franciă ă jumate, ca şi creditorii de cincizeci de mii de franci: voturilese num r , nu se cânt resc. Aceast adunare, în care seă ă ă ă afl aleg tori falşi strecura i de falită ă ţ – şi aceştia sunt singuriicare nu lipsesc niciodat de la alegeriă – propune dreptcandida i pe creditorii dintre care judec torul-comisar,ţ ă preşedinte f r putere, areă ă obliga ia ţ s aleag sindicii.ă ă Astfel, judec torul-comisar primeşte aproape întotdeaunaă din mâna falitului sindicii care-i convin acestuia: alt abuzcare face din aceast catastrof una din comediile cele maiă ă burleşti pe care le ocroteşte Justi ia. Onorabilul lovit deţ nenorocire devine astfel st pân pe situa ie şi legalizează ţ ă furtul pe care l-a pus la cale. În general, acestematrapazlâcuri nu se refer la micul comer din Paris. Cândă ţ

un pr v liaş ajunge s -şi depun bilan ul, înseamn că ă ă ă ţ ă ă bietul om a vândut pân şi şalul nevestei, c şi-a amanetată ă

268



argint ria, c a încercat s scoat bani din piatr seac şiă ă ă ă ă ă c s-a pr buşit cu mâinile goale, ruinat, nemaiavând cu ceă ă s pl teasc nici m car avocatul, care în consecin nu-i dă ă ă ă ţă ă nici o aten ie.ţ

Dup Lege, concordatul care acord negustorului oă ă reducere a datoriei şi-i permite s -şi reia afacerile trebuieă s fie votat de o majoritate în bani şi în persoane. Opera iaă ţ aceasta necesit o diploma ie abil din partea falitului, aă ţ ă sindicilor şi a avocatului s u, ei trebuind s se strecoareă ă printre interese contrare, care se încrucişeaz şi seă ciocnesc. Manevra obişnuit , vulgar , const în a oferi p r iiă ă ă ă ţ creditorilor, care formeaz majoritatea cerut de lege,ă ă prime poli e pl tite de debitor peste cotele admise prinţ ă concordat. Împotriva acestei fraude imense nu se poateface nimic: cele treizeci de tribunale de comer care s-auţ succedat unele dup altele o cunosc pentru c au practicat-ă ăo. L murite de o lung experien , de s-au hot rât înă ă ţă ă ultimul timp s anuleze poli ele frauduloase; şi cum fali iiă ţ ţ au interes s se plâng de această ă ă extorcare, judec toriiă

sper sa moralizeze astfel falimentul; dar vor ajunge s -lă ă fac şi mai imoral; creditorii vor inventa ac iuni şi maiă ţ tâlh reşti, pe care judec torii le vor condamna caă ă judec tori şi de care vor profita ca negustori.ă

O alt manevr foarte întrebuin at , c reia i seă ă ţ ă ă datoreaz expresia deă creditor serios şi legitim, const în aă crea creditori aşa cum du Tillet crease o banc şi aă introduce o anumit cantitate de Claparoni sub pieleaă c rora se ascunde falitul, care, din acel moment, scadeă cota creditorilor adev ra i şi-şi creeaz astfel resurseă ţ ă pentru viitor, asigurându-şi în acelaşi timp num rul deă voturi şi de sume necesare pentru ob inerea concordatului.ţ Creditorii glume i şi nelegitimi ţ sunt un fel de aleg tori falşiă introduşi în colegiul electoral. Ce poate face creditorulserios şi legitim împotriva creditorilor glume i şi nelegitimi? ţ

S scape de ei, atacându-i! Bine. Dar ca s -l alunge peă ă intrus, creditorul serios şi legitim trebuie s -şi neglijezeă

269



afacerile, s se adreseze unui avocat comercial, careă avocat, neavând cine ştie ce de câştigat cu asta, preferă să dirijeze falimente şi las mai încet asemeneaă procesu . ţ Cas -l demaşti pe creditorulă glume ţ trebuie s intri înă

labirintul opera iilor comerciale, s cercetezi lucrurile cuţ ă mul i ani în urm , sa scotoceşti scriptele, s ob ii aprobareţ ă ă ţ judec toreasc pentru aducerea lor de c tre falsul creditor,ă ă ă s descoperi latura neverosimil a fic iunii, s-o demonstreziă ă ţ în fa judec torilor tribunalului, s faci proces, s umbli, sţă ă ă ă ă alergi, s interesezi multe inimi reci; şi s faci această ă ă meserie de Don Quijote fa de fiecare creditorţă nelegitim şiglume , ţ care, dac i se dovedeşte pân la urnă ă ă gluma, seretrage salutându-i pe judec tori şi spunând: „M ierta i,ă ă ţ dar v înşela i; eu suntă ţ foarte serios”. Toate acestea f r aă ă prejudicia cu nimic drepturile falitului, care poate s -lă cheme pe Don Quijote în fa a Cur ii regale de apel. Înţ ţ timpul acesta, afacerile lui Don Quijote merg prost şi elrisc s ajung la depunerea bilan ului.ă ă ă ţ

Morala: debitorul îşi numeşte el sindicii, îşi verific elă

crean ele şi-şi aranjeaz el concordatul.ţ ăCunoscând aceste date, v pute i uşor închipui cum celeă ţ dou sisteme dezvolt toate intrigile şi matrapazlâcurile luiă ă Sganarelle, toate şmecheriile lui Frontin, toate minciunilelui Mascarille şi to i sacii goi ai lui Scapin. Nu exist falimentţ ă în care s nu se iveasc dintr-astea, şi înc atât de multeă ă ă încât autorului care ar vrea s le descrie i s-ar putea furnizaă material cât pentru cele paisprezece volume ale romanuluiClarissa Harlowe. Un singur exemplu e de ajuns. IlustrulGobseck, maestrul unora ca Palma, Gigonnet, Werbrust,Keller şi Nucingen, aflându-se amestecat într-un faliment încursul c ruia avea de gând s -l scuture tare pe un negustoră ă care reuşise s -l trag pe sfoar , primi, sub form de poli eă ă ă ă ţ cu scaden a dup concordat, suma de ad ugat dividendelorţ ă ă pentru a i se completa plata integral a crean ei. Avizul luiă ţ

Gobseck fu hot râtor pentru a se accepta un concordată care acorda şaptezeci şi duci la sut reducere falitului.ă

270



Aşadar, creditorii erau p c li i în favoarea lui Gobseck. Dară ă ţ negustorul semnase poli ele frauduloase fiind în stare deţ faliment, aşa c putu aplica şi acestor poli e reducerea deă ţ şaptezeci şi cinci la sut . Gobseck, marele Gobseck, încasă ă

deci numai cincizeci la sut din crean . Dup asta îşiă ţă ă scotea p l ria ironic în fa a debitorului s u, de câte ori îlă ă ţ ă întâlnea.

Toate opera iile f cute cu un falit în cele zece zileţ ă dinaintea falimentului pu ind fi contestate, unii oameniţ prev z tori au grij s înceap tratative cu un oarecareă ă ă ă ă num r de creditori, al c ror interes este, ca şi cei ală ă falitului, s ajung la un concordat rapid. Creditorii maiă ă ageri se duc la creditorii mai nerozi sau mai ocupa i, leţ zugr vesc falimentul în culori sumbre şi cump r de la eiă ă ă crean ele cu jum tate din pre ul pe care-l vor avea laţ ă ţ picioare; reintr astfel în posesiunea banilor lor prin coteleă propriilor crean e şi prin jum tatea, treimea sau sfertul peţ ă care-l câştig la crean ele cump rate.ă ţ ă

Falimentul înseamn închiderea mai mult sau mai pu ină ţ

ermetic a unei case în care jaful a l sat totuşi câ iva saciă ă ţ de bani. Fericit negustorul care se strecoar pe fereastr ,ă ă prin acoperiş, prin pivni , prin orice gaur , la un sac şi-şiţă ă m reşte astfel partea în aceast debandad , în care seă ă ă strig ca la Berezina: s scape cine poate! totul este ilegală ă şi legal, fals şi adev rat, cinstit şi necinstit. Eşti admirată dac ştii s teă ă acoperi. A te acoperi înseamn a pune mânaă pe unele valori în detrimentul celorlal i creditori. Au iscatţ mare vâlv în Fran a dezbaterile unui faliment imens dintr-ă ţun oraş reşedin de tribunal regal, unde magistra i, avândţă ţ conturi curente la fali i, şi-au f cut nişte mantale de cauciucţ ă atât de grele, încât mantia justi iei a ieşit g urit . A fostţ ă ă nevoie, atât de legitim era suspiciunea, s se transfereă ă judecarea falimentului la o alt Curte. În locul undeă izbucnise bancruta nu te puteai bizui pe niciun jude-

comisar, pe niciun agent, pe nicio curte suveran .ăAceast groaznic harababur comercial e aşa de multă ă ă ă

271



pre uit la Paris, încât orice negustor, cât de redus i-ar fiţ ă ă negustoria, afar de cazul când e interesat în faliment cu oă sum capital , accept falimentul ca pe o calamitate pentruă ă ă care nu e asigurat, trece paguba la câştiguri şi pierderi nu

face prostia s -şi iroseasc timpul; îşi vede mai departe deă ă afaceri. cât despre micul negustor, h r uit de grijaă ţ sfârşitului de lun , preocupat s nu r mân de c ru , pe elă ă ă ă ă ţă îl însp imânt gândul începerii unui proces foarte lung şiă ă costisitor; nu are ambi ia s se l mureasc , îl imit peţ ă ă ă ă marele negustor şi-şi pleac grumazul constatândă pierderea.

Marii negustori nu-şi mai depun bilan ul, lichideaz prinţ ă bun în elegere: creditorii dau chitan , luând ce îi se ofer .ă ţ ţă ă Astfel se evit dezonoarea, amân rile de judecat , onor rileă ă ă ă avoca ilor, deprecierea m rfurilor. Fiecare e convins c prinţ ă ă faliment s-ar ob ine mai pu in decât prin lichidare. La Parisţ ţ se v d mai multe lichid ri decât falimente.ă ă

Actul sindicilor are rostul de a dovedi c orice sindic esteă incoruptibil, c nu exist nicio cârd şie între ei şi falit. Dară ă ă

spectatorii, care au fost mai mult sau mai pu in sindici, ştiuţ prea bine c orice sindic este un creditoră acoperit. Elascult , crede ce-i convine şi ajunge la ziua concordatuluiă dup trei luni de verificare a crean elor pasive şi aă ţ crean elor active. Sindicii provizorii prezint atunci adun riiţ ă ă un mic raport care sun cam aşa:ă

„Domnilor, ni se datora la to i în bloc un milion. Noi l-amţ desf cut în buc ele pe omul nostru ca pe o corabieă ăţ scufundat . Din cuie, fiare, lemn rie, al muri am scos treiă ă ă sute de mii de franci. Avem deci treizeci la sut dină crean ele noastre. Bucuroşi de a fi strâns aceast sumţ ă ă când debitorul nostru putea s nu ne lase decât o sut deă ă mii de franci, îl declar m un Aristide, vot m pentru el primeă ă de încurajare şi cununi şi propunem, s -i l s m activul,ă ă ă acordându-i zece sau doisprezece ani ca s ne pl tească ă ă

cincizeci la sut , cât binevoieşte s ne promit . Acesta-iă ă ă concordatul, trece i la birou şi semnati-l”ţ

272



Dup un asemenea discurs, ferici ii negustori se felicită ţ ă şi se îmbr işeaz . Când concordatul e omologat, falitul iarăţ ă negustor ca înainte; i se d înapoi activul şi-şi reîncepeă afacerile, f r a-şi pierde dreptul de a da faliment şi fa deă ă ţă

cotele f g duite, un fel de faliment la faliment, care apareă ă adesea ca un copil n scut de o mam la nou luni de laă ă ă nunta fiicei sale.

Dac concordatul nu reuşeşte, atunci creditorii numescă sindici definitivi şi iau m suri extraordinare, asociindu-seă pentru a exploata bunurile şi magazinul debitorului,sechestrând tot ce i-ar reveni în viitor, moştenirea tat luiă s u, a mamei, a m tuşii etc. Aceast m sur riguroas seă ă ă ă ă ă execut printr-un contract de uniune.ă

Exist , aşadar, dou feluri de falimente: falimentulă ă negustorului care vrea s se apuce din nou de afaceri şiă falimentul negustorului care, o dat c zut în ap , se las să ă ă ă ă cad la fund. Pillerault cunoştea bine aceast diferen .ă ă ţă Dup p rerea lui, ca şi a lui Ragon, era tot atât de greu să ă ă ieşi curat din primul ca şi s ieşi bogat din al doilea. După ă

ce d du sfatul s se predea totul, se duse la cel mai cinstită ă avocat de pe pia ca s -l pun s execute predarea,ţă ă ă ă lichidând falimentul şi punând valorile la dispari iaţ creditorilor. Legea cere ca, pe toat durata acestei drame,ă creditorii s serveasc o pensie alimentar falitului şiă ă ă familiei sale. Pillerault f cu cunoscut judelui-comisar c vaă ă avea el grij de între inerea nepoatei şi a nepotului s u.ă ţ ă

Totul fusese aranjat de du Tillet în aşa fel ca falimentuls devin o tortur de fiecare clip pentru fostul lui patron.ă ă ă ă Iat cum. Timpul e atât de pre ios la Paris, încât de obicei,ă ţ în falimente, din cei doi sindici numai unul se ocup cuă afacerile. Cel lalt e de form : îşi d aprobarea, aşa cumă ă ă face al doilea notar în actele de notariat. Sindicul activ lasă destul de des totul pe spinarea avocatului. În felul acesta,la Paris, falimentele de primul fel merg atât de repede,

încât, la termenul cerut de lege, totul e încheiat, parafat,servit, aranjat! în o sut de zile, judele-comisar poate rostiă

273



fraza fioroas a unui ministru: „Ordinea domneşte laă Varşovia”.

Du Tillet dorea moartea comercial a parfumierului. Deă aceea, numele sindicilor, numi i prin influen a lui du Tillet,ţ ţ

fu semnificativ pentru Pillerault. Domnul Bidault, zisGigonnet, creditorul principal, n-avea a se ocupa de nimic.Molineux, b trânelul cârcotaş care nu voia s piard nimic,ă ă ă avea s se ocupe de tot. Du Tillet aruncase acestui mică şacal nobilul cadavru comercial ca s -l înghit sfâşiindu-l.ă ă

Dup adunarea în care creditorii numiser sindicatul,ă ă Molineux cel m run el se întoarse acasă ţ ă onorat, zicea el, desufragiile concet enilor s i,ăţ ă bucuros de a-l avea peBirotteau de muştruluit, aşa cum e bucuros un copil cândare de chinuit o insect . Proprietarul, nedezlipit de lege, îlă rug pe du Tillet s -l ajute cu cunoştin ele sale şi cump ră ă ţ ă ă Codul comer ului. Din fericire, Joseph Lebas, prevenit deţ Pillerault, ob inuse de la început de la preşedinte s deaţ ă sarcina de jude-comisar unui om chibzuit şi binevoitor.Gobenheim-Keller, la care se aştepta du Tillet, se v zuă

înlocuit de domnul Camusot, judec tor supleant, negustoră bogat de m t suri şi liberal, proprietar al casei unde locuiaă ă Pillerault şi om cunoscut ca onorabil.

Una din scenele cele mai groaznice din via a lui César fuţ convorbirea sa obligatorie cu Molineux cel m run el, cuă ţ fiin a pe care o considera atât de nul şi care, printr-oţ ă fic iune a legii, devenise César Birotteau. Trebui s se duc ,ţ ă ă înso it de unchiul s u, la Curtea batav , s urce cele şaseţ ă ă ă etaje şi s intre din nou în apartamentul oribil al acestuiă b trân, devenit tutorele s u, aproape judec torul s u,ă ă ă ă reprezentantul grupului de creditori.

— Ce ai? îl întreb Pillerault pe César auzind oă exclama ie.ţ

— Ah, unchiule, dumneata nu ştii ce fel de om eMolineux sta?ă

— Îl v d din când în când, de cincisprezece ani, laă cafeneaua David, unde joac domino seara; de asta am şiă

274



inut s te înso esc.ţ ă ţDomnul Molineux fu extrem de politicos fa de Pilleraultţă

şi plin de condescenden dispre uitoare fa de falitul s u.ţă ţ ţă ă B trânelul se gândise cum s se poarte, studiase toateă ă

nuan ele atitudinii sale, îşi preg tise ideile.ţ ă— Ce informa ii doreşti? zise Pillerault. Nu exist nicioţ ă contesta ie referitoare la crean e.ţ ţ

— Oh, zise Molineux cel m run el, crean ele sunt înă ţ ţ regul , totul e verificat. Creditorii sunt serioşi şi legitimi!ă Dar legea, domnule, legea! Cheltuielile falitului suntdispropor ionate fa de averea sa… Fie c balul…ţ ţă ă

— La care ai asistat şi dumneata, zise Pillerault întrerupându-l.

— …a costat aproape şaizeci de mii de franci, fie că aceast sum a fost cheltuit cu ocazia balului, în tot cazulă ă ă activul falitului nu se ridica atunci la mai mult de o sut şiă câteva mii de franci… Este cazul s -l deferim pe falită judec torului extraordinar, sub inculpare de bancrută ă simpl .ă

— Asta-i p rerea dumitale? zise Pillerault v zând cât îlă ă mâhnise acest cuvânt pe Birotteau.— Domnule, fac o deosebire: numitul Birotteau era ofi erţ

municipal.— Îmi închipui c nu ne-ai chemat ca s ne spui c vomă ă ă

fi da i pe seama poli iei corec ionale? zise Pilleraut. Toatţ ţ ţ ă cafeneaua David ar râde ast -sear de purtarea dumitale.ă ă

P rerea cafenelei David p ru a-l speria mult pe b trânel,ă ă ă care-l privi cam z p cit pe Pillerault. Sindicul credea c o să ă ă ă stea de vorb singur cu Birotteau, şi avea de gând s facă ă ă pe arbitrul suveran, pe Jupiter. Se preg tea s -lă ă însp imânte pe César prin fulger torul rechizitoriu întocmit,ă ă s -i învârteasc deasupra capului securea corec ional , să ă ţ ă ă jubileze de spaima şi de panica lui, iar apoi s seă îmblânzeasc l sându-se mişcat şi s fac din victima sa ună ă ă ă

suflet recunosc tor pe veci. Dar, în loc s dea de insect ,ă ă ă d dea de b trânul sfinx comercial.ă ă

275



— Domnule, îi spuse el, nu-i nimic de râs.— Ba s m ier i, r spunse Pillerault. Dumneata trateziă ă ţ ă

cam larg cu domnul Claparon; neglijezi interesele grupului,ca s se ia hot rârea s fie privilegiat crean a dumitale.ă ă ă ă ţ

Dar eu pot, fiind creditor, s intervin. Îl am pe judec torul-ă ăcomisar.— Domnule, spuse Molineux, eu sunt incoruptibil.— Ştiu, – zise Pillerault; numai c ai vrut, cum s-ar zice,ă

s ieşi f r pagub . Eşti ager, ai lucrat aici ca şi cu chiriaşulă ă ă ă dumitale…

— Oh, domnule, zise sindicul redevenind proprietar, aşacum pisica metamorfozat în femeie alearg dup ună ă ă şoarece, procesul meu din strada Montorguell nu s-a judecat înc . A intervenit ceea ce se cheam un incident.ă ă Chiriaşul e chiriaş principal. Acest intrigant pretinde ast ziă c , deoarece a pl tit pe un an înainte şi deoarece nu maiă ă are decât un an de…

Aici Pillerault îi arunc o privire lui César ca s -l facă ă ă foarte atent.

— …şi c , deoarece a pl tit pe un an, are dreptul să ă ă scoat mobila. Acum alt proces. C ci, într-adev r, euă ă ă trebuie s am garan ii pân la plata total , fiindc s-ară ţ ă ă ă putea s -mi datoreze bani pentru repara ii.ă ţ

— Dar, zise Pillerault, legea nu- i asigur garan ieţ ă ţ asupra mobilelor decât pentru chirii.

— Şi pentru accesorii! zise Molineux atins în m runtaie.ă Articolul Codului este interpretat prin hot rârile pronun ateă ţ în materie; ar trebui totuşi o rectificare legislativ . În acestă moment elaborez un memoriu pentru Eminen a-sa ministrulţ de justi ie asupra acestei lacune a legisla iei. Ar fi deţ ţ datoria guvernului s se ocupe de interesele propriet ii.ă ăţ Aici e totul pentru stat, noi suntem temelia impozitului.

— Dumneata eşti în stare s l mureşti guvernul, ziseă ă Pillerault; dar cum putem noi s te l murim pe dumneata înă ă

privin a afacerilor noastre?ţ— Vreau s ştiu, spuse Molineux cu o autoritateă

276



emfatic , dac domnul Birotteau a primit oarecare sume deă ă la domnul Popinot.

— Nu, domnule, zise Birotteau.Urm o discu ie asupra p r ii lui Birotteau înă ţ ă ţ

întreprinderea Popinot, din care rezult c Popinot aveaă ă dreptul s fie pl tit integral pentru avansurile f cute, f r aă ă ă ă ă intra în faliment cu jum tatea cheltuielilor de instalareă datorate de Birotteau. Manevrat de Pillerault, sindiculMolineux reveni pe nesim ite la forme blânde, careţ dovedeau de de mult inea el la p rerea obişnuin elorţ ă ţ cafenelei David. pân la urm , îl consol pe Birotteau şi-lă ă ă pofti, împreun cu Pillerault, la cina lui modest . Dacă ă ă fostul parfumier ar fi venit singur, l-ar fi iritat poate peMolineux, şi lucrurile s-ar fi înveninat, şi în această împrejurare, ca şi în vreo câteva altele, b trânul Pillerault aă fost un înger p zitor.ă

Exist o tortur groaznic pe care legea comercial oă ă ă ă impune fali ilor: ei trebuie s se prezinte în persoan ,ţ ă ă încadra i de sindicii lor provizorii şi de judec torul-comisar,ţ ă

la adunarea în care creditorii le hot r sc soarta. Pentru ună ă om încrezut, ca şi pentru negustorul care urm reşte oă revanş , aceast trist ceremonie nu e prea de temut; dară ă ă pentru un om ca César Birotteau, aceast scen reprezintă ă ă un chin care nu se poate asem na decât cu ultima zi a unuiă condamnat la moarte. Pillerault f cu totul ca s facă ă ă suportabil pentru nepotul s u aceast zi groaznic .ă ă ă ă

Iat care au fost opera iile lui Molineux, aprobate deă ţ falit. Procesul în leg tur cu terenurile situate în stradaă ă Faubourg-du-Temple fu câştigat la Curtea de apel regal .ă Sindicii hot râr s vând propriet ile, şi César nu seă ă ă ă ăţ opuse. Du Tillet, informat de inten iile guvernuluiţ referitoare la un canal care trebuia s lege localitatea Saint-ăDenis cu Sena superioar , trecând prin foburgul Temple,ă cump r terenurile lui Birotteau pentru suma de şaptezeciă ă

de mii de franci. Drepturile lui César în afacerea terenurilorde la Madeleine fur cedate domnului Claparon, cu condi iaă ţ

277



ca acesta, de partea lui, s renun e la orice preten ieă ţ ţ privitoare la jum tatea datorat de Birotteau pentruă ă cheltuielile de efectuare şi de înregistrare a contractelor şicu obliga ia de a pl ti pre ul terenurilor prin încasarea, deţ ă ţ

la masa falimentului a cotei care revenea vânz torilor.ă Partea parfumierului în întreprinderea Popinot şi companiafu vândut sus-zisului Popinot pentru suma de patruzeci şiă opt de mii de franci. Fondul de comer alţ Regineitrandafirilor fu cump rat de Célestin Crevel cu cincizeci şiă şapte de mii de franci, cu drept asupra contractului, cumobila, cu proprietatea Cremei sultanelor şi a Apeicarminative şi cu închirierea pe doisprezece ani a fabricii,ale c rei instala ii îi fur de asemenea vândute. Activulă ţ ă lichid se ridic la o sut nou zeci şi cinci de mii de franci, laă ă ă care sindicii ad ugar şaptezeci şi cinci de mii de franciă ă proveni i din drepturile lui Birotteau în lichidareaţ nefericitului Roguin. Astfel totalul atinse dou sute cincizeciă şi cinci de mii de franci. Pasivul fiind de patru sutepatruzeci, asta însemna pentru creditor mai mult decât

cincizeci la sut .ăFalimentul este ca o opera ie chimic , din careţ ă negustorul dibaci încearc s ias corp gras. Birotteau,ă ă ă distilat în întregime în alambic, d dea un rezultat care îlă înfurie pe du Tillet. Du Tillet conta pe un faliment necinstitşi d dea de un faliment virtuos. Nep sându-i prea mult deă ă câştig, c ci ob inea terenurile de la Madeleine f r s -lă ţ ă ă ă coste un ban, el ar fi dorit s -l vad pe bietul detailistă ă dezonorat, dispre uit, terfelit. Iar creditorii aveau f rţ ă ă îndoial s -l poarte în triumf pe parfumier la adunareaă ă general .ă

Pe m sura ce lui Birotteau îi revenea curajul, unchiulă s u, ca un medic în elept, grada dozele ini ierii lui înă ţ ţ opera iile falimentului. Aceste m suri violente erau totţ ă atâtea lovituri. Un negustor nu afl f r durere c lucrurileă ă ă ă

care reprezint pentru el atâ ia bani şi atâta grij suntă ţ ă depreciate. Veştile pe care i le d dea unchiul s u îlă ă

278



încremeneau.— Cincizeci şi şapte de mii de franci Regina trandafirilor!

Dar magazinul a costat zece mii de franci; darapartamentul cost patruzeci de mii de franci; dară zestrea

fabricii, uneltele, formele, cazanele au costat treizeci de miide franci; dar, socotind chiar o remiz de cincizeci la sut ,ă ă am în pr v lie marfa de zece mii de franci; dară ă Crema şi Apa constituie o proprietate care face cât o ferm !ă

Aceste tânguieli ale bietului César ruinat nu-l însp imântau pe Pillerault. Fostul negustor le asculta aşaă cum primeşte un cal, care aşteapt la poart , o r p ial deă ă ă ă ă ploaie. Era îns speriat de t cerea posomorât aă ă ă parfumierului când venea vorba de adunare. Cine în elegeţ vanit ile şi sl biciunile omului din orice sfer social îşi dăţ ă ă ă ă seama ce tortur groaznic însemna pentru bietul om să ă ă revin ca falit în Palatul de justi ie comercial unde intraseă ţ ca judec tor, s primeasc oc ri acolo unde i se mul umiseă ă ă ă ţ de atâtea ori pentru serviciile aduse, el, Birotteau, ale c ruiă p reri neînduplecate în privin a fali ilor erau cunoscute deă ţ ţ

toat negustorimea parizian ; el, care spusese: „Mai eştiă ă înc om cinstit când î i depui bilan ul, dar ieşi pungaş dintr-ă ţ ţo adunare de creditori!” Unchiul s u alese momentele celeă mai potrivite pentru a-l familiariza cu ideea de a seprezenta în fa a creditorilor aduna i, dup cum cere legea.ţ ţ ă Aceast obliga ie era ucig toare pentru Birotteau.ă ţ ă Resemnarea lui t cut îl impresiona adânc pe Pillerault,ă ă care-l auzea deseori, noaptea, prin perete, exclamând;

— Nu se poate! nu se poate! mai bine mor.Pillerault, acest om atât de puternic prin simplitatea

vie ii sale, în elegea sl biciunea. Hot rî s -l cru e peţ ţ ă ă ă ţ Birotteau de emo iile care-l puteau distruge în scenaţ groaznic a prezent rii sale în fa a creditorilor, scenă ă ţ ă imposibil de evitat! Legea e, în aceast privin , precis şiă ţă ă categoric . Negustorul care refuz s se prezinte e pasibil,ă ă ă

pentru acest singur fapt, de poli ia corec ional , subţ ţ ă inculpare de bancrut simpl . Dar, dac Legea îl sileşte peă ă ă

279



falit s se prezinte, ea n-are puterea de a-l aduce peă creditor. O adunare de creditori nu e o ceremonieimportant decât în cazuri anumite; de exemplu, dacă ă urmeaz s fie deposedat un pungaş şi s se fac ună ă ă ă

contract de uniune, dac e neîn elegere intre creditoriiă ţ favoriza i şi creditorii p gubi i, dac concordatul este ultraţ ă ţ ă ho esc, iar falitul are nevoie de o majoritate îndoielnic . Darţ ă în cazul unui faliment unde totul este realizat, ca şi în cazulunui faliment unde pungaşul a aranjat totul dinainte,adunarea nu-i decât o formalitate.

Pillerault se duse la fiecare creditor în parte s -l roage aă semna o procur pentru avocatul s u. To i creditorii, înă ă ţ afar de du Tillet, îl comp timeau sincer pe César dup ce-lă ă ă nimiciser . To i ştiau cum se comport parfumierul, cât deă ţ ă corecte îi erau registrele, cât de clare îi erau afacerile. Erauto i mul umi i c nu se afl printre ei niciun creditorţ ţ ţ ă ă glume . ţ Molineux, mai întâi agent şi apoi sindic, g sise acas laă ă César tot ce avea bietul om, pân şi gravura cuă Hero şiLeandru oferit de Popinot, pân şi bijuteriile saleă ă

personale, acul de cravat , cataramele de aur, cele două ă ceasornice, lucruri pe care orice om onest le-ar fi luat f r aă ă se socoti necinstit. Constance l sase şi ea modesta ei cutieă de bijuterii. Aceast înduioş toare supunere fa de legeă ă ţă impresion adânc Negustorimea, Duşmanii lui Birotteauă prezentar aceste fapte ca semne de prostie; dar oameniiă cu judecat le ar tar în adev rata lor lumin , ca ună ă ă ă ă minunat exces de cinste. Dup dou luni, la Burs seă ă ă schimbase atmosfera. Cei mai indiferen i m rturiseau cţ ă ă acest faliment era una din cele mai rare curiozit iăţ comerciale care se v zuser vreodat pe pia . Aşa încâtă ă ă ţă creditorii, ştiind c aveau s încaseze cam şaizeci la sută ă ă f cur tot ce dorea Pillerault. Cum avoca ii comerciali nuă ă ţ sunt numeroşi, se întâmpl şi ca mai mul i creditori s aibă ţ ă ă acelaşi împuternicit. Pillerault ajunse pân la urm să ă ă

reduc aceast adunare formidabil la câteva persoane;ă ă ă trei avoca i, el, Ragon, cei doi sindici şi judele-comisar.ţ

280



În diminea a acelei zile solemne, Pillerault îi spuseţ nepotului s u:ă

— César, po i s te duci f r team ast zi la adunare; n-ţ ă ă ă ă ăai s g seşti pe nimeni.ă ă

Domnul Ragon inu s -l înso easc pe debitorul s u.ţ ă ţ ă ă Când auzi vocea sub ire şi uscat a fostului st pân alţ ă ă Reginei trandafirilor, fostul s u succesor se îng lbeni; dară ă bunul b trânel îi deschise bra ele, Birotteau i se arunc laă ţ ă piept ca un copil în bra ele tat lui s u şi cei doi parfumieriţ ă ă l crimar împreun . Falitul rec p ta curaj v zând atâtaă ă ă ă ă ă indulgen şi se urc în birj cu unchiul s u. La zece şiţă ă ă ă jum tate fix, to i trei sosir la m n stirea Saint-Merry, undeă ţ ă ă ă era pe vremea aceea sediul tribunalului comercial. La oraaceea nu era nimeni în sala falimentelor. Ora şi ziuafuseser alese de acord cu sindicii şi cu judec torulă ă comisar. Avoca ii erau acolo, reprezentând pe clien ii lor:ţ ţ astfel c nimic nu-l putea intimida pe César Birotteau.ă Totuşi, bietul om intr profund emo ionat în cabinetulă ţ domnului Camusot, care se nimeri a fi fost al s u, şi eraă

înfricoşat la gândul de a trece în sala falimentelor.— E frig, îi spuse domnul Camusot lui Birotteau, domniinu se vor sup ra dac vom r mâne aici, în loc s ne ducemă ă ă ă s înghe m în sal (nu pronun cuvântul de faliment).ă ţă ă ţă Lua i loc, domnilor.ţ

Fiecare lu un scaun, iar judec torul îi oferi fotoliul s uă ă ă lui Birotteau, care se sim ea jenat. Avoca ii şi sindiciiţ ţ semnar .ă

— Deoarece a i predat toate valorile ce v apar ineau, îiţ ă ţ spuse Camusot lui Birotteau, creditorii, în unanimitate, vă reduc restul crean elor; concordatul este conceput înţ termeni care v pot alina sup rarea; avocatul va procedaă ă deîndat la omologarea lui; iat -v liber. To i judec toriiă ă ă ţ ă tribunalului, iubite domnule Birotteau, spuse Camusotluându-i mâinile, sunt mişca i de situa ia dumneavoastr ,ţ ţ ă

f r a fi surprinşi de curajul pe care l-a i dovedit, şi toată ă ţ ă lumea v recunoaşte cinstea. A i fost demn, în nenorocire,ă ţ

281



de postul pe care-l avea i aici. De dou zeci de ani sunt înţ ă comer , dar e abia a doua oar când v d un negustor, deşiţ ă ă c zut, câştigând şi mai mult în stima general .ă ă

Birotteau lu mâinile judec torului şi le strânse cuă ă

lacrimile în ochi; Camusot îl întreb ce are de gând s facă ă ă şi Birotteau r spunse c se va str dui s -şi pl tească ă ă ă ă ă integral creditorii.

— Dac pentru a realiza acest nobil el v-ar trebuiă ţ câteva mii de franci, s şti i c le g si i oricând la mine,ă ţ ă ă ţ zise Camusot; le-aş da cu mare pl cere pentru a fi martorulă unui fapt atât de rar la Paris.

Pillerault, Ragon şi Birotteau se retraser .ă— Ei, vezi c nu era cine ştie ce, îi spuse Pillerault înă

pragul tribunalului.— Recunosc mâna dumitale, unchiule, zise bietul om

înduioşat.— Iat -te iar pe picioare, suntem la doi paşi de stradaă

Cinq-Diamants; haidem la nepotul meu, îi spuse Ragon.Birotteau avea s încerce o emo ie dureroas g sind-oă ţ ă ă

pe Constance într-un mic birou de la mezaninul întunecos şicu tavanul jos, situat deasupra pr v liei, cu fereastra oă ă treime astupat de firma impun toare de afar , pe careă ă ă scria: A.POPINOT

— Iat -l pe unul din locotenen ii lui Alexandru cel Mare,ă ţ zise Birotteau cu veselia nefericirii, ar tând firma.ă

Aceast veselie for at , care tr da în mod naivă ţ ă ă sentimentul, înc viu al superiorit ii închipuite a luiă ăţ Birotteau, îl înfior pe Ragon, în ciuda celor şaptezeci de aniă ai s i. Când César o v zu pe so ia lui coborând ca s -iă ă ţ ă prezinte lui Popinot nişte scrisori de semnat, nu-şi putust pâni lacrimile, nici paloarea.ă

— Nu te întreb dac te sim i bine aici, spuse Césară ţ privindu-i pe Popinot.

— Ca la fiul meu, r spunse ea cu un aer înduioşat, care-lă

impresion pe fostul negustor.ăBirotteau îl îmbr iş pe Popinot, spunând;ăţ ă

282



— Am pierdut pentru totdeauna dreptul de a-l numi fiu!meu.

— S tragem n dejde, zise Popinot. Uleiulă ă dumneavoastr ă merge, datorit str duin elor mele la ziareă ă ţ

şi str duin elor lui Gaudissart, care a cutreierat Fran aă ţ ţ întreag , care a potopit-o cu afişe şi cu prospecte şi careă acum tip reşte la Strasbourg prospecte în limba germană ă şi-o s se arunce ca o invazie asupra Germaniei. Am ob inută ţ plasarea a treizeci şi şase de mii de duzini.

— Treizeci şi şase de mii de duzini! zise César.— Şi am cump rat în foburgul Saint-Marceau un teren,ă

nu prea scump, unde construim o fabrica. Am s-o in şi peţ cea din foburgul Temple.

— Nevast , spuse Birotteau la urechea Constancei, cuă pu in ajutor putem ieşi din încurc tur .ţ ă ă

Din acea zi fatal , César, so ia şi fiica sa fur în eleşi.ă ţ ă ţ Bietul slujbaş voia s ajung la un rezultat, dac nuă ă ă imposibil, în tot cazul uriaş: la plata integral a datoriiloră sale! Aceste trei fiin e, unite printr-un sentiment de cinsteţ

s lbatic , devenir zgârcite şi renun ar la tot: o centim leă ă ă ţ ă ă p rea sfânt . Cu bun ştiin , Césarine se devot tinereşteă ă ă ţă ă magazinului ei. St tea nop ile, îşi b tea capul cum să ţ ă ă m reasc vânzarea, inventa desene de stofe şi desf şuraă ă ă un geniu comercial înn scut. Patronii fur sili i s -iă ă ţ ă tempereze râvna de munc ; o r spl teau prin gratifica ii;ă ă ă ţ dar ea refuza podoabele şi bijuteriile oferite de patroni.Bani! Atâta cerea. În fiecare lun îşi aducea leafa şi micileă câştiguri unchiului Pillerault. Tot aşa f cea şi César, la felă f cea şi doamna Birotteau. Ştiindu-se to i trei nepricepu i şiă ţ ţ niciunul din ei nevoind s -şi asume r spunderea mânuiriiă ă fondurilor, îi încredin aser lui Pillerault direc ia suprem aţ ă ţ ă plasamentului economiilor lor. Redevenit negustor, unchiulfructifica banii la Burs . S-a aflat mai târziu c fusese ajutată ă în aceast oper de Jules Desmarets şi de Joseph Lebas,ă ă

amândoi gata s -i indice afacerile f r riscuri.ă ă ăFostul parfumier, care tr ia lâng unchiul s u, nuă ă ă

283



îndr znea s -l întrebe cum mânuieşte sumele dobânditeă ă prin munca sa şi prin cea a fiicei şi so iei lui. Mergea peţ strad cu capul plecat, ferindu-şi de priviri fa a ab tut ,ă ţ ă ă descompus , prostit . César îşi f cea reproşuri c poartă ă ă ă ă

haine de stof bun .ă ă— Cel pu in nu m nânc pâinea creditorilor mei, spuneaţ ă el cu o privire îngereasc unchiului s u. Deşi oferit dină ă ă mil , pâinea dumitale îmi pare dulce când m gândesc că ă ă datorit acestei sfinte milostenii, nu fur nimic din leafaă mea. Negustorii care-i întâlneau pe slujbaş nu mairecunoşteau în el nici pe departe pe parfumier. Indiferen iiţ aveau o imagine m rea a pr buşirilor omeneşti laă ţă ă vederea acestui om cu fa a îndoliat de durerea cea maiţ ă neagr şi care p rea r scolit de ceva care nu se v zuseă ă ă ă niciodat la el:ă gândirea! Nu oricine poate fi distrus.Oamenii uşuratici, f r conştiin , c rora totul le eă ă ţă ă indiferent, nu pot oferi niciodat spectacolul unui dezastru.ă Doar religia pune o pecete deosebit pe fiin ele pr buşite:ă ţ ă ele cred într-un viitor, într-o Providen ; e în ele un fel deţă

lumin care te face s le deosebeşti, o resemnare sfântă ă ă amestecat cu speran care provoac un fel de înduioşare.ă ţă ă Oamenii aceştia în eleg tot ce au pierdut, ca şi îngerulţ alungat care plânge la poarta cerului. Fali ii nu pot intra laţ Burs . César, izgonit din domeniul cinstei, era întruchipareaă îngerului care suspin dup iertare.ă ă

Timp de paisprezece luni, plin de gândurile cucernice pecare i le inspira pr buşirea sa, Birotteau refuz oriceă ă pl cere. Deşi era sigur de prietenia so ilor Ragon, n-a fostă ţ chip s fie convins s vin la mas la ei şi nici la familiileă ă ă ă Lebas, Matifat, Protez şi Chiffreville, nici chiar la domnulVauquelin, care erau to i gata s cinsteasc în César oţ ă ă virtute superioar . César prefera s stea singur în cameraă ă lui decât s dea ochii cu vreun creditor. Aten iile cele maiă ţ amicale ale prietenilor s i îi aminteau amarnic de situa iaă ţ

sa. Constance şi Césarine nu se duceau nici ele atuncinic ieri. Duminicile şi s rb torile, singurele zile când erauă ă ă

284



libere, cele dou femei veneau la biseric la ora slujbei s -lă ă ă ia pe César şi st teau cu el la Pillerault, dup îndeplinireaă ă datoriilor religioase. Pillerault îl invit şi pe abatele Loraux,ă ale c rui cuvinte îl sprijineau pe César în via a sa greuă ţ

încercat , şi astfel st teau aduna i în familie. Fostulă ă ţ marchitan avea fibra cinstei prea sensibil pentru aă dezaproba scrupulele lui César. Aşa c se gândise să ă m reasc num rul persoanelor printre care falitul putea să ă ă ă se arate cu fruntea sus şi cu ochii nepleca i.ţ

În luna mai 1821, aceast familie în lupt cu nenorocireaă ă fu r spl tit pentru str duin ele sale printr-o primă ă ă ă ţ ă petrecere preg tit de arbitrul soartei ei. Ultima duminic aă ă ă acelei luni era aniversarea consim mântului dat deţă Constance la c s toria ei cu César. Pillerault închiriase, deă ă acord cu so ii Ragon, o c su la ar , la Sceaux, şi fostulţ ă ţă ţ ă negustor voia s-o inaugureze cu voioşie.

— César, îi spuse Pillerault nepotului s u sâmb t sear ,ă ă ă ă mâine mergem la ar şi vii şi tu.ţ ă

César, care avea o scriere foarte frumoas , f cea searaă ă

lucr ri de copiere pentru Derville şi al i câ iva procedjurişti.ă ţ ţ Iar duminica, având dezlegare de la biseric , lucra ca ună negru.

— Nu, r spunse el, domnul Derville aşteapt s -i dau ună ă ă cont de tutel .ă

— Nevast -ta şi fiic -ta au şi ele dreptul la o r splat . Nuă ă ă ă vor mai fi acolo decât prietenii noştri: abatele Loraux,Ragonii, Popinot şi unchiu-s u. De altfel, î i cer s viiă ţ ă

Cesar şi so ia lui, lua i de vârtejul afacerilor, nu maiţ ţ trecuser pe la Sceaux, deşi amândoi doreau din când înă când s se mai duc pentru a revedea copacul sub care eraă ă s leşine vânz torul prim de laă ă Regina trandafirilor. F cură ă drumul în tr sur , to i trei, împreun cu Popinot, careă ă ţ ă mâna; pe drum, Constance îl privi de mai multe ori pe so ulţ ei cu în eles, f r a reuşi îns s -l fac s zâmbeasc . Cândţ ă ă ă ă ă ă ă

îi spuse câteva cuvinte la ureche, el d du din cap f r să ă ă ă scoat o vorb . Duioasele manifest ri ale acestei iubiriă ă ă

285



neclintite, dar for ate, în loc s luminezeţ ă fa aţ lui César, o întunecar şi mai tare şi-i aduser în ochi câteva lacrimiă ă abia st omite. Bietul om f cuse drumul acesta cu dou zeciă ă ă de ani în urm , când era bogat, tân r, plin de speran e,ă ă ţ

îndr gostit de o fat tot atât de frumoas ca şi Césarineă ă ă acum; pe vremea aceea visa fericirea, iar ast zi vedea înă fundul tr surii pe copila lui cu suflet atât de nobil p lit deă ă ă nop i de veghe şi pe curajoasa lui so ie nemaiavând decâtţ ţ frumuse ea oraşelor peste care a trecut lava unui vulcan.ţ Numai dragostea r m sese! Atitudinea lui César înghe aă ă ţ bucuria din inima fiicei sale şi a lui Anselme, care-iaminteau de gingaşa scen de alt dat .ă ă ă

— Fi i ferici i, copii, voi ave i dreptul, le spuse bietul tatţ ţ ţ ă cu un ton sfâşietor. Pute i s v iubi i f r niciun gândţ ă ă ţ ă ă ascuns, ad ug el.ă ă

Spunând aceste din urm cuvinte, Birotteau lu mâinileă ă so iei sale şi le s rut cu o afec iune plin de admira ie şiţ ă ă ţ ă ţ de evlavie care o mişc pe Constance mai mult decât ceaă mai vioaie veselie. Când ajunser la casa unde îi aşteptauă

Pillerault, Ragonii, abatele Loraux şi judec torul Popinot,ă aceste cinci suflete de elit se purtar şi vorbir în aşa fel,ă ă ă încât César se sim i la largul s u; to i erau mişca i v zându-ţ ă ţ ţ ăl pe omul acesta tot atât de ab tut ca în prima zi aă nenorocirii sale.

— Duce i-v de v plimba i în p durea Aulnay, ziseţ ă ă ţ ă unchiul Pillerault punând mâna lui César în mânaConstancei, duce i-v cu Anselme şi cu Césarine, şi s vţ ă ă ă întoarce i la ora patru.ţ

— Bie ii oameni, noi i-am stingheri, zise doamna Ragon,ţ înduioşat de durerea adev rat a debitorului s u, dară ă ă ă curând o s aib de ce se bucura.ă ă

— Iat o poc in f r de p cat, zise abatele Loraux.ă ă ţă ă ă ă— Nu se putea în l a decât prin nenorocire, ziseă ţ

judec torul.ă

A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uitaasemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care

286



reîncepe neîncetat tainele z mislirilor ei neobosite. Firileă slabe, cum era Birotteau, tr iesc în dureri, în loc s leă ă transforme în înv minte ale experien ei; ele se îmbib deăţă ţ ă suferin şi se irosesc, retr ind în fiece zi nenorocirileţă ă

trecute. Când cele dou perechi ajunser pe c rarea careă ă ă duce la p durea Aulnay, aşezat ca o cunun pe una dină ă ă cele mai frumoase coline din împrejurimile Parisului, şi cândValea Lupilor se ar t cu toate podoabele ei, atunciă ă frumuse ea zilei, ging şia peisajului, verdea a proasp t şiţ ă ţ ă ă amintirile minunate ale celei mai frumoase zile dintinere ea sa destinser coardele triste din sufletul lui César;ţ ă strânse bra ul so iei sale de pieptul lui care b tea cuţ ţ ă putere, iar privirile nu-i mai fur înnegurate, ci pline deă lumina pl cerii.ă

— În fine, spuse Constance b rbatului ei, te reg sesc,ă ă bietul meu César! Cred c avem o purtare destul de bună ă ca s ne îng duim din când în când câte-o mic pl cere.ă ă ă ă

— Dar oare pot eu asta? zise bietul om. Ah! Constance,afec iunea ta e singurul bun care-mi mai r mâne. Da, amţ ă

pierdut pân şi încrederea pe care o aveam în mine, nu maiă am putere, singura mea dorin este de a tr i destul pentruţă ă a muri cu toate datoriile pl tite. Tu, drag nevast , tu careă ă ă eşti în elepciunea şi prevederea mea, tu care ai v zutţ ă limpede, tu care eşti f r nicio pat , tu po i fi vesel ; dintreă ă ă ţ ă noi trei, eu sunt singurul vinovat. Acum optsprezece luni, întoiul acelei petreceri fatale, o vedeam pe Constance a mea,pe singura femeie pe care am iubit-o, mai frumoas poateă decât era tân r fat cu care alergam pe c rarea astaă ă ă ă acum dou zeci de ani, aşa cum alearg acum copiii noştri!ă ă… În dou zeci de luni, i-am ofilit frumuse ea, care eraă ţ mândria mea, o mândrie îng duit şi legitim . Te iubescă ă ă mai mult, acum când te cunosc mai bine… Oh! scumpo!spuse el, cu un accent care mişc inima so iei sale, aşă ţ prefera s te aud certându-m decât s te v d c -miă ă ă ă ă

mângâi durerea.— Nu credeam, spuse ea, c dup dou zeci de ani deă ă ă

287



c snicie dragostea unei femei pentru so ul ei poate fi maiă ţ mare.

Aceste cuvinte îl f cur pe César s -şi uite pentru o clipă ă ă ă toate necazurile, c ci avea atâta sunet încât vorba asta eraă

o avere pentru el. Se îndrept deci aproape vesel spreă copacul lor, care, din întâmplare, nu fusese doborât. Cei doiso i se aşezar lâng ei, privindu-i pe Anselme şi peţ ă ă Césarine care se învârteau pe aceeaşi pajişte f r s -şi deaă ă ă seama, crezând, poate c merg drept înainte.ă

— Domnişoar , spunea Anselme, m crezi oare atât deă ă laş şi de lacom încât s profit de cump rarea p r ii tat luiă ă ă ţ ă dumitale la Uleiul cefalic? îi p strez cu drag jum tatea lui şiă ă am grij de ea. Cu capitalul lui scontez poli e; când primescă ţ valori dubioase le trec de partea mea. Nu ne vom puteac s tori decât dup reabilitarea tat lui dumitale şi euă ă ă ă gr besc acea zi cu puterea pe care o d dragostea.ă ă

Îndr gostitul nu vorbise de acest secret soacrei sale. Înă ochii iubitei lor, nu ai altora, îndr gosti ii cei mai candizi ină ţ ţ s par oameni f r pereche.ă ă ă ă

— Şi va fi pe curând? întreb ea.ă— Pe curând, zise Popinot.R spunsul fu dat pe ton atât de convins, încât casta şiă

nevinovata Césarine întinse fruntea dragului ei Anselme,care o s rut înfl c rat, dar respectuos, atâta noble e eraă ă ă ă ţ în gestul acestei copile.

— T ticule, s ştii c-o s fie bine, îi spuse ea lui César cuă ă ă un aer şmecher. Fii dr gu , stai de vorb cu noi, lasă ţ ă ă triste ea.ţ

Când aceast familie atât de unit se înapoie în casa luiă ă Pillerault, César, deşi nu prea era bun observator, b g deă ă seam o schimbare în felul de a fi al Ragonilor, care tr daă ă ceva neobişnuit. Primirea doamnei Ragon fu deosebit debinevoitoare, privirea şi tonul ei p reau a-i spune lui César:ă Ne-ai pl tit datoria.ă

La desert se prezent notarul din Sceaux; unchiulă Pillerault îl rug s se aşeze şi-l privi pe Birotteau, careă ă

288



începea s b nuiasc o surpriz , dar nu-şi închipuiaă ă ă ă propor iile ei.ţ

— Nepoate, de optsprezece luni, economiile so iei tale,ţ ale fiicei tale şi ale tale au produs dou zeci de mii de franci.ă

Eu am primit treizeci de mii de franci, cota din crean a mea,ţ avem deci cincizeci de mii de franci de dat creditorilor t i.ă Domnul Ragon a primit cota lui de treizeci de mii de franci,aşa c domnul notar din Sceaux î i aduce, din parteaă ţ prietenilor t i, o chitan de plat integral , inclusivă ţă ă ă dobânzile. Restul sumei este la Crottat, pentru Lourdois,pentru m tuşa Madou, pentru zidar, pentru dulgher şiă pentru creditorii cei mai gr bi i. Anul viitor, vom vedea. Cuă ţ timp şi cu r bdare ajungi departe.ă

Bucuria lui César nu se poate descrie; se aruncă plângând în bra ele unchiului s u.ţ ă

— S -şi pun ast zi decora ia, spuse Ragon abateluiă ă ă ţ Loraux.

Duhovnicul leg panglica roşie la butoniera slujbaşului,ă care se privi în timpul serii de zeci de ori în oglinzile din

salon, v dind o bucurie de care ar fi ris unii oameni care seă cred superiori, dar pe care aceşti burghezi cumsecade og seau fireasc . A doua zi Birotteau se duse la coanaă ă Madou.

— Ah, dumneata eşti, pramatie, zise ea, nu te maicunoşteam, aşa ai albit. Da chiar aşa de r u nu v merge:ă ă ave i slujbe. Eu m zbat ca un câine care întoarce oţ ă morişc şi care ar merita s fie botezată ă

— Dar, doamn …ă— Ei, nu- i fac nicio vin , zise ea, eşti în regul .ţ ă ă— Vin s v anun c am s v pl tesc la notarul Crottat,ă ă ţ ă ă ă ă

ast zi, restul crean ei dumneavoastr şi dobânzile…ă ţ ă— Adev rat?ă— S fi i la el la unsprezece şi jum tate.ă ţ ă— Asta zic şi eu cinste, bine cânt rit şiă ă cu patru peste

fiecare sut , spuse ea admirându-l cu naivitate peă Birotteau. Uite, drag domnule, fac afaceri bune cuă

289



roşcovanul dumitale, e dr gu , m las s câştig bine, nu seă ţ ă ă ă tocmeşte ca s m desp gubeasc ; ştii ce, î i dau chitană ă ă ă ţ ţă şi ine- i banii, am râtule! Madouoaia se aprinde ea, e eaţ ţ ă gur -spart , dar are ceva acilea, spuse femeia b tându-seă ă ă

în dreptul inimii pe cele mai voluminoase perne de carneomeneasc pe care le-au cunoscut vreodat Halele.ă ă— Nu se poate! zise Birotteau; legea e precis , vreau să ă

v pl tesc integral.ă ă— Atunci, n-am s m las mult rugat , zise ea. Şi mâineă ă ă

la Hal am s spun la to i ce om cinstit eşti. Ah! mai rar aşaă ă ţ comedie!

Birotteau tr i aceeaşi scen la zugrav, socrul lui Crottat,ă ă dar cu variante. Afar ploua. César îşi l s umbrela în col ulă ă ă ţ uşii. Zugravul îmbog it, v zând c apa se prelinge înăţ ă ă frumoasa sufragerie unde lua masa împreun cu so ia lui,ă ţ nu fu amabil.

— Ia s vedem, ce vrei, nea Birotteau? spuse el cu tonulă aspru al multora fa de cerşetorii nepofti i.ţă ţ

— Domnule, ginerele dumneavoastr nu v-a spus?…ă

— Ce? întrerupse Lourdois, iritat, crezând c e vorba deă o cerere.— ….s veni i ast zi la el, la unsprezece jum tate, ca s -ă ţ ă ă ă

mi da i chitan pentru plata integral a crean eiţ ţă ă ţ dumneavoastr ?ă

— Ah, aşa… Stai, te rog, domnule Birotteau; gust cevaă cu noi.

— Face i-ne pl cerea s lua i dejunul cu noi, ziseţ ă ă ţ doamna Lourdois.

— Merge bine, vas zic , îl întreb Lourdois cel gras.ă ă ă— Nu, domnule, a trebuit s m mul umesc zi de zi laă ă ţ

birou cu o chifl în loc de mas , ca s strâng ceva bani; dar,ă ă ă cu timpul, sper s repar pagubele f cute aproapelui meu.ă ă

— Nimic de zis, spuse zugravul înfulecând o tartin cuă pateu de ficat de gâsc , eşti un om de onoare.ă

— Şi ce face doamna Birotteau? zise doamna Lourdois.— ine registrele şi casa la domnul Anselme Popinot.Ţ

290



— Bie ii oameni! spuse încet doamna Lourdois so ului ei.ţ ţ— Dac ai nevoie de mine, drag domnule Birotteau,ă ă

vino s m vezi, zise Lourdois, aş putea s te ajut…ă ă ă— Am nevoie de dumneata la ora unsprezece, domnule,

zise Birotteau plecând.Acest prim rezultat îi d du curaj falitului, dar nu şiă linişte; c ci dorin a de a recuceri onoarea îl fr mânta pesteă ţ ă m sur ; îşi pierdu cu totul rumeneala fe ei, ochii i seă ă ţ stinser , obrajii i se scofâlcir . Când foştii cunoscu i îlă ă ţ întâlneau pe César diminea a la opt sau dup -masa laţ ă patru, ducându-se în strada Oratoire sau întorcându-se de-acolo, îmbr cat cu redingota pe care o purta în momentulă pr buşirii şi de care avea grij cum are grij ună ă ă sublocotenent s rac de uniforma lui, cu p rul complet alb,ă ă palid, mergând cu fric parc , unii îl opreau, dar f r voiaă ă ă ă lui, c ci el se ferea s fie v zut şi se strecura pe lângă ă ă ă ziduri, ca ho ii.ţ

— E cunoscut purtarea dumitale, prietene, spuneauă unii. Toat lumea deplânge via a aspr la care te supui şi laă ţ ă

care supui pe fiica şi pe so ia dumitale.ţ— Mai r sufl ni el, spuneau al ii, rana de bani nuă ă ţ ţ omoar .ă

— Nu, dar omoar rana din suflet, îi r spunse într-o zi luiă ă Matifat bietul César, istovit.

La începutul anului 1823 se hot rî construirea canaluluiă Saint-Martin. Terenurile din foburgul Temple ajunser laă pre uri fantastice. Proiectul de construc ie se întâmpl sţ ţ ă ă treac prin mijlocul propriet ii lui du Tillet, alt dat a luiă ăţ ă ă César Birotteau. Societatea care avea concesiuneacanalului se învoise s pl teasc un pre extrem de mareă ă ă ţ dac bancherul îi putea preda terenul pân la un anumită ă termen. Dar contractul de închiriere f cut de Popinot cuă César era o piedic . Bancherul veni în strada Cinq-Diamantsă s vorbeasc cu droghistul. Popinot îi era indiferent lui duă ă

Tillet, dar logodnicul Césarinei avea fa de el o urţă ă instinctiv . El nu avea cunoştin despre furt şi nici despreă ţă

291



combina iile tic loase ale norocosului bancher, dar o voceţ ă l untric îi striga: „Omul acesta e un ho nepedepsit”.ă ă ţ Popinot n-ar fi f cut nici cea mai mic afacere cu el, simplaă ă lui prezen îi era odioas . În momentul acela, mai ales, îlţă ă

vedea pe du Tillet îmbog indu-se de pe urma jefuiriiăţ fostului s u patron, c ci terenurile de la Madeleineă ă începeau s urce, atingând nişte pre uri care prevesteauă ţ sumele exorbitante la care aveau s ajung în 1827. Deă ă aceea, dup ce bancherul îi expuse scopul vizitei sale,ă Popinot îl privi cu o indignare concentrat .ă

— Nu vreau s v refuz renun area mea la contract, dară ă ţ am nevoie de şaizeci de mii de franci, şi niciun ban maipu in.ţ

— Şaizeci de mii de franci?! exclam du Tillet, dându-seă cu un pas înapoi.

— Mai am dreptul la cincisprezece ani prin contract, voiavea de cheltuit trei mii de franci în plus pe an ca s -mi facă alt fabric . Aşadar, şaizeci de mii de franci, şi mai mult nuă ă st m de vorb , zise Popinot intrând în pr v lie, unde duă ă ă ă

Tillet îl urm .ăDiscu ia se aprinse, numele lui Birotteau fu pronun at,ţ ţ doamna César coborî şi-l v zu pe du Tillet pentru primaă dat de la faimosul bal. Bancherul nu-şi putu st pâni oă ă mişcare de surprindere v zând cât de schimbat era fostaă ă lui patroan şi-şi plec ochii, însp imântat de propria luiă ă ă oper .ă

— Domnul, îi spuse Popinot doamnei César, câştig treiă sute de mii de franci de pe urma terenurilor dumnevoastr ,ă şi ne refuz o indemniza ie de şaizeci de mii de franciă ţ pentru contractul nostru.

— Asta înseamn trei mii de franci venit, zise du Tillet cuă emfaz .ă

— Trei mii de franci!… repet doamna César cu un tonă simplu şi grav.

Du Tillet p li. Popinot o privi pe doamna Birotteau. Urmă ă un moment de t cere adânc , ceea ce f cu şi mai deă ă ă

292



neîn eles pentru Anselme aceast scen .ţ ă ă— Semna i-mi renun area pe care o am redactat deţ ţ ă

Crottat, zise du Tillet sco ând o hârtie timbrat dinţ ă buzunarul lateral, am s v fac un bon de şaizeci de mii deă ă

franci pentru Banc .ăPopinot o privi pe doamna César f r a-şi ascundeă ă mirarea adânc ; i se p rea c viseaz . În timp ce du Tilletă ă ă ă semna bonul pe un pupitru înalt, Constance disp ru,ă urcându-se iar la mezanin. Droghistul şi bancherul îşischimbar hârtiile. Du Tillet ieşi salutându-l cu r ceal peă ă ă Popinot.

— În fine, peste câteva luni, zise Popinot privind înurma. Lui du Tillet care mergea spre strada Lombardsunde-şi oprise cabrioleta, datorit acestei afaceri curioase,ă Césarine va fi a mea. Scumpa mea so ioar nu se va maiţ ă chinui muncind. Dar cum aşa! A fost de ajuns o privire adoamnei César! Ce e între ea şi tâlharul sta? Ceea ce s-aă petrecut e într-adev r extraordinar.ă

Popinot trimise la Banc s se încaseze bonul şi se urcă ă ă

s -i vorbeasc doamnei Birotteau: dar n-o g si la casierie;ă ă ă era în camera ei, f r îndoial . Anselme şi Constance tr iauă ă ă ă cum tr iesc un ginere şi soacra sa când un ginere şi oă soacr se în eleg; se duse deci în apartamentul doamneiă ţ César cu graba fireasc a unui îndr gostit pe punctul de a-ă ăşi vedea cu ochii fericirea. Tân rul negustor fu nespus deă mirat g sind-o pe viitoarea lui soacr , lâng care ajunseseă ă ă cu un salt de pisic , cu o scrisoare de la du Tillet în mân ,ă ă c ci Anselme recunoscu scrisul fostului vânz tor-prim al luiă ă Birotteau. O lumânare aprins , fantomele negre şi s ltândeă ă ale scrisorilor arse pe podeaua de c r mid , toate acesteaă ă ă îl înfiorar pe Popinot; având o vedere p trunz toare,ă ă ă v zuse f r s vrea aceast fraz la începutul scrisorii dină ă ă ă ă ă mâna soacrei sale: „Te ador! ştii c te ador, înger al vie iiă ţ mele, şi de ce…”

— Ce influen ai dumneata asupra lui du Tillet ca s -lţă ă faci s încheie o asemenea afacere? îi spuse el cu râsulă

293



convulsiv pe care-l provoac o b nuial urât ,ă ă ă ă nem rturisit .ă ă

— S nu vorbim despre asta, spuse ea adânc tulburată ă— Da, r spunse Popinot n ucit, s vorbim despreă ă ă

sfârşitul necazurilor dumneavoastr .ăAnselme se întoarse pe c lcâie şi se duse la fereastr ,ă ă unde începu s bat darabana cu degetele în geam,ă ă uitându-se în curte.

„Ei şi ce, îşi spuse el, presupunând c l-a iubit pe duă Tillet, de ce nu m-aş purta ca un om cumsecade?”

— Ce ai, b iatule? zise biata femeie.ă— Contul câştigurilor nete de la Uleiul cefalic se ridic laă

dou sute patruzeci şi dou de mii de franci, jum tatea esteă ă ă de o sut dou zeci şi unu, zise brusc, Popinot. Dac scadă ă ă din aceast sum cei patruzeci şi opt de mii de franci da iă ă ţ domnului Birotteau, r mân şaptezeci şi trei de mii, care,ă ad uga i la cei şaizeci de mii din renun area la contract,ă ţ ţ v ă dau o sut treizeci şi trei de mii de franci.ă

Doamna César asculta cu neliniştea unei bucurii care o

f cu s palpite atât de tare, încât Popinot îi auzi b t ileă ă ă ă inimii.— Aşa, eu l-am considerat întotdeauna pe domnul

Birotteau drept asociatul meu, relu el, putem dispune, prină urmare, de aceast sum pentru a-i pl ti creditorii.ă ă ă Ad ugând-o celei de dou zeci şi opt de mii de franci dină ă economiile dumneavoastr plasate de unchiul Pilleraul,ă avem o sut şaizeci şi unu de mii de franci. Şi nicio putereă din lume nu m poate împiedica s -i dau cu împrumută ă socrului meu, în contul beneficiilor din anul viitor, sumanecesar pentru a completa totalul datorat creditorilor s i…ă ă Şi… va fi… reabilitat.

— Reabilitat! exclam doamna César îndoind genunchiulă pe scaun. Sc pând scrisoarea, ea împreun mâinile şi rostiă ă o rug ciune.ă

— Anselme drag ! spuse dup ce f cu semnul crucii,ă ă ă copile scump!

294



Îi lu capul, îl s rut pe frunte, îl strânse în bra e şi nuă ă ă ţ mâi ştiu ce s fac de bucurie.ă ă

— Césarine e a ta şi o meri i! Fata mea va fi, aşadar,ţ fericit . O s ias de la magazinul acela unde se ucide.ă ă ă

— Din dragoste, zise Popinot.— Da, r spunse mama zâmbind.ă— S v spun un mic secret, zise Popinot, privindă ă

scrisoarea fatal cu coada ochiului. I-am f cut un serviciuă ă lui Célestin ca s -i uşurez cump rarea pr v lieiă ă ă ă dumneavoastr , dar i-am f cut acest serviciu cu o condi ie.ă ă ţ Apartamentul dumneavoastr e aşa cum l-a i l sat. Mă ţ ă ă gândeam eu la ceva, dar nu credeam c o s ne ajute atâtă ă de mult întâmplarea. Célestin are obliga ia s vţ ă ă subînchirieze fostul dumneavoastr apartament, unde n-aă pus piciorul şi unde ve i reg si toate mobilele. Eu mi-amţ ă rezervat etajul al doilea, unde voi locui cu Césarine, de carenu ve i fi desp r i i niciodat . Dup c s torie, voi lucra ziuaţ ă ţ ţ ă ă ă ă aici de la opt diminea a pân la şase seara. Ca s v refacţ ă ă ă averea, voi cump ra cu o sut de mii de franci parteaă ă

domnului César şi ve i avea astfel, socotind şi slujba lui,ţ zece mii de franci venit. Ve i fi fericit , nu-i aşa?ţ ă— Nu-mi mai spune nimic, Anselme, c înnebunesc.ăAtitudinea îngereasc a doamnei César şi cur ia priviriiă ăţ

ei, nevinov ia frun ii ei frumoase dezmin eau atât de f işăţ ţ ţ ăţ miile de închipuiri care roiau în creierul îndr gostitului,ă încât voi s pun cap t monstruozit ii gândurilor sale. Oă ă ă ăţ pat nu se potrivea cu via a şi cu sentimentele nepoatei luiă ţ Pillerault.

— Scump mam adorat , zise Anselme, mi-a intrat înă ă ă suflet, f r voia mea, o b nuial groaznic . Dac vrei s mă ă ă ă ă ă ă ă vezi fericit, spulber-o pe loc”

Popinot întinsese mân şi apucase scrisoarea.ă— F r s vreau, relu el însp imântat de groaza careă ă ă ă ă

se zugr vea pe fa a Constancei, am citit primele cuvinte dină ţ

aceast scrisoare scris de du Tillet. Cuvintele acesteaă ă coincid în mod am de curios cu efectul pe care l-ai produs

295



adineaori hot rându-l s consimt repede la preten iileă ă ă ţ mele exagerate, încât orice b rbat ar g si explica ia peă ă ţ care demonul mi-o d mie f r voia mea. Au fost de ajunsă ă ă trei cuvinte, privirea dumitale…

— Nu mai continua, zise doamna César reluândscrisoarea şi arzând-o sub ochii lui Anselme. — Copilul meu,sunt crunt pedepsit pentru o greşeal neînsemnat . Află ă ă ă aşadar totul, Anselme. Nu vreau ca b nuiala inspirat deă ă mam s d uneze fiicei, şi de altfel n-am de ce roşi: i-aşă ă ă spune şi so ului meu ceea ce- i m rturisesc acum. Du Tilletţ ţ ă a vrut s m seduc , so ul meu a fost îndat prevenit, duă ă ă ţ ă Tillet a trebuit s fie dat afar , în ziua tind so ul meu voiaă ă ţ s -l concedieze, du Tillet ne-a luat trei mii de franci!ă

— B nuiam aşa ceva, zise Popinot punându-şi toat uraă ă în intona ie.ţ

— Anselme, viitorul şi fericirea ta cer această m rturisire, dar ea trebuie s moar în inima ta, aşa cum aă ă ă murit în a mea şi în a lui César. Cred c - i aminteşti deă ţ burzuluiala so ului meu în leg tur cuţ ă ă o eroare de cas . Caă

s evite un proces şi s nu-l nenoroceasc pe omul acela,ă ă ă domnul Birotteau a pus la loc în cas trei mii de franci,ă pre ul şalului de caşmir pe care n-a putut s mi-l cumpereţ ă decât dup trei ani. Iat cum se explic exclama ia mea.ă ă ă ţ Vai! Dragul meu, s - i m rturisesc şi ce copil rie am f cut.ă ţ ă ă ă Du Tillet îmi scrisese trei scrisori de dragoste, care îl înf işau atât de bine, zise ea suspinând şi plecând ochii,ăţ încât le-am p strat… ca o curiozitate. Nu le-am recitit maiă mult decât o dat . Dar e drept c nu era prudent s leă ă ă p strez. Când l-am rev zut pe du Tillet, mi-am adus aminteă ă de ele şi m-am urcat ca s le ard; m uitam la ultima cândă ă ai intrat… Asta-i tot, dragul meu.

Anselme îngenunche şi s rut mâna doamnei César cu oă ă expresie atât de admirabil , încât amândurora le veniră ă lacrimile în ochii. Soacra îl ridic pe ginere, îi întinse bra eleă ţ

şi-l strânse la piept.Ziua aceea avea s fie o zi de bucurie pentru César.ă

296



Secretarul particular al regelui, domnul de Vandenesse,veni s -l caute la birou. Ieşir amândoi în curticica din fa aă ă ţ Casei de amortizare.

— Domnule Birotteau, zise vicontele de Vandenesse,

str duin ele dumneavoastr pentru a pl ti creditorii auă ţ ă ă ajuns din întâmplare la urechea regelui. Maiestatea-sa,mişcat de o purtare atât de rar şi ştiind c , din spirit deă ă ă umilin , nu purta i decora ia Legiunii de Onoare, mţă ţ ţ ă trimite s v comunic ordinul s u de a o purta din nou.ă ă ă Apoi, voind s v ajute a v îndeplini obliga iile, m-aă ă ă ţ îns rcinat s v remit aceast sum din caseta saă ă ă ă ă particular , cu regretul c nu poate face mai mult. Toateă ă acestea trebuie s r mân în cel mai adânc secret.ă ă ă Majestatea-sa nu g seşte de demnitatea sa regală ă divulgarea oficial a binefacerilor sale, spuse secretarulă intim, remi ându-i şase mii de franci slujbaşului, care, înţ timpul acestui discurs, încerca sentimente de nedescris.

Birotteau nu putu decât s îngaime vorbe f r şir;ă ă ă Vanaenesse îl salut cu mâna, zâmbind. Principiile care-lă

însufle eau pe bietul César sunt atât de rare la Paris, încâtţ via a sa trezise pe nesim ite admira ia. Vorbiser de eaţ ţ ţ ă Joseph Lebas, judec torul Popinot, Camusot, abateleă Loraux, Ragon, st pânul magazinului important unde lucraă Césarine, Lourdois, domnul de La Billardière. Opiniapublic , schimbat în favoarea sa, îl urca în sl vi.ă ă ă

„Iat un om de onoare!” Vorbele acestea r sunar deă ă ă mai multe ori la urechile lui César când trecea pe strad ,ă dându-i emo ia pe care o simte un autor când aude:ţ El el.Aceast reputa ie frumoas îl f cea s moar de necaz peă ţ ă ă ă ă du Tillet. Când César primi bancnotele trimise de suveran,primul s u gând fu s pl teasc cu ele pe fostul s uă ă ă ă ă vânz tor. Se duse în strada Chaussée-d’Antin şi-l întâlni peă scar pe bancher, care se întorcea de la treburi.ă

— Ce mai e, s racul meuă Birotteau! zise el cu un aer

mieros.— S rac?! exclam cu mândrie debitorul. Sunt foarteă ă

297



bogat. Îmi voi pune ast -sear capul pe pern cu satisfac iaă ă ă ţ de a şti c i-am pl tit.ă ţ ă

Aceste cuvinte p trunse de cinste fur un chin adâncă ă pentru du Tillet. Cu toat stima general , el nu se stima peă ă

sine; o voce care nu putea fi în buşit îi striga: „Omulă ă acesta e sublim!”— S -mi pl teşti! Da ce afaceri învârteşti?ă ăFiind sigur c du Tillet n-avea s repete confiden a sa,ă ă ţ

fostul parfumier spuse:— N-o s m mai apuc niciodat de afaceri, domnule.ă ă ă

Nicio putere omeneasc nu putea s prevad ce mi s-aă ă ă întâmplat. Aş putea fi din nou victima altul Roguin. Darpurtarea mea a fost adus la cunoştin a regelui, inima sa âă ţ binevoit s se înduioşeze de str duin ele mele şi le-aă ă ţ încurajat trimi ându-mi chiar acum o sum destul deţ ă important , care…,ă

— Î i trebuie o chitan ? spuse du Tillet întrerupându-l.ţ ţă Pl teşti?…ă

— Integral, chiar şi dobânzile; aşa c te rog s vii la doiă ă

paşi de-aici, la domnul Crottat.— În fa a notarului!ţ— Vezi c , domnule, nu mi-e interzis s m gândesc laă ă ă

reabilitare şi, pentru a nu fi recuzate, actele trebuie s fieă autentificate.

— Haidem, zise du Tillet ieşind cu Birotteau, haidem, efoarte aproape. Dar de unde iei atâ ia bani? relu el.ţ ă

— Nu-i iau, zise César, îi câştig cu sudoarea frun ii.ţ— Datorezi o sum enorm b ncii Claparon.ă ă ă— Vai!. Da, asta-i cea mai grea datorie a mea, mi se

pare c-am s mor tr gând la jug.ă ă— N-o s-o po i pl ti niciodat , spuse aspru du Tillet.ţ ă ă„Are dreptate, gândi Birotteau”.Înapoindu-se acas , bietul om trecu prin strada Saint-ă

Honoré din neb gare de seam , c ci f cea totdeauna ună ă ă ă

ocol ca s nu-şi vad pr v lia nici ferestreleă ă ă ă apartamentului. Pentru prima dat de la pr buşirea sa,ă ă

298



rev zu aceast cas unde optsprezece ani de fericireă ă ă fuseser şterşi de chinurile din trei luni.ă

„Credeam şi eu c-aici o s -mi închei zilele, îşi spuse el.”ăŞi gr bi pasul, c ci z rise noua firm :ă ă ă ă

CÉLESTIN CREVEL

SUCCESORUL LUI CÉSAR BIROTTEAU

— Am vedenii… Parc era Césarine? exclam el,ă ă amintindu-şi c z rise un cap blond la fereastr .ă ă ă

Îi v zu într-adev r pe fiica sa, pe so ia sa şi pe Popinot.ă ă ţ Îndr gosti ii ştiau c Birotteau nu trece niciodat prin fa aă ţ ă ă ţ fostei sale case, şi, neputându-şi închipui ce i se întâmplase, veniser s fac unele aranjamente pentruă ă ă petrecerea pe care voiau s i-o dea lui César. Această ă apar ie ciudat îl mir atât de tare pe Birotteau, încâtţ ă ă r mase locului, înfipt pe picioare.ă

— Uite-l pe domnul Birotteau, se uit la fosta lui cas ,ă ă

spuse domnul Molineux negustorului a c rui pr v lie se aflaă ă ă în fa aţ Reginei trandafirilor.— Bietul om, spuse fostul vecin al parfumierului, a dat

acolo unul din cele mei frumoase baluri… erau dou suteă de tr suri.ă

— Am fost şi eu; a dat faliment dup trei luni, ziseă Molineux, eu am fost sindic.

Birotteau fugi, cu picioarele tremurând, şi alerg laă unchiul s u Pillerault.ă

Pillerault, informat de ce se petrecuse în strada Cinq-Diamants, se gândea c nepotul s u va suporta greu şoculă ă unei bucurii atât de mari ca aceea a reabilit rii sale, c ciă ă era martorul zilnic al încerc rilor morale ale bietului om,ă care avea mereu înaintea ochilor neînduplecatele saleprincipii relative la fali i şi care îşi încorda ceas de ceasţ

toate for ele. Onoarea era pentru César un mort care puteaţ cunoaşte ziua învierii. Aceast speran îi inea mereuă ţă ţ

299



activ durerea. Pillerault lu asupra sa sarcina de a-lă ă preg ti pe nepotul s u s primeasc vestea cea bun .ă ă ă ă ă Tocmai se gândea la mijloacele de a-şi ajunge scopul, cândintr Birotteau. Bucuria cu care slujbaşul povesti dovada deă

interes pe care i-o d duse regele îi p ru de bun augur luiă ă Pillerault, iar mirarea de a fi v zut-o pe Césarine laă Reginatrandafirilor, o foarte bun intrare în materie:ă

— Ei, César, zise Pillerault, ştii de unde i se trage totul?ţ din ner bdarea lui Popinot de a se însura cu Césarine. Nu-şiă g seşte locul şi nu e drept ca, din pricina exager rilor taieă ă în materie de cinste, s -şi pr p deasc tinere ea cu ochii laă ă ă ă ţ stele. Popinot vrea s - i dea fondurile necesare pentru plataă ţ integral a creditorilor.ă

— Îşi cump r nevasta, zise Birotteau.ă ă— Nu e oare onorabil s - i reabilitezi socrul?ă ţ— Dar asta ar da loc la contesta ii. De altfel…ţ— De altfel, zise unchiul pref cându-se furios, tu po iă ţ

avea dreptul de a te jertfi, dar n-o po i sacrifica pe fiic -ta.ţ ăSe isc o discu ie foarte aprins , pe care Pillerault oă ţ ă

a â a dinadins.ţ ţ— Ei, dar s zicem c Popinot nu i-ar împrumuta nimic,ă ă ţ exclam Pillerault, c te-ar considera ca asociatul s u, c .ă ă ă ă Ar privi suma dat creditorilor drept partea ta dină Ulei ca unavans la beneficii, ca s nu te despoaie…ă

— Ar p rea c , în în elegere cu el, am vrut s -mi înşelă ă ţ ă creditorii.

Pillerault se pref cu c cedeaz în fa a acestuiă ă ă ţ argument. Cunoştea destul sufletul omenesc ca s ştie c ,ă ă peste noapte, Birotteau avea s se h r uiasc cu el însuşiă ă ţ ă asupra acestui punct şi c aceast discu ie interioar aveaă ă ţ ă s -l deprind cu ideea reabilit rii.ă ă ă

— Dar de ce oare, spuse parfumierul la cin , nevasta şiă cu fiica mea se aflau în fostul meu apartament?

— Anselme vrea s -l închirieze ca s stea acolo cuă ă

Césarine. Nevast -ta ine cu el. Nu i-au spus nimic, dar s-ă ţ ţau dus s fac strig rile de nunt ca s te for eze să ă ă ă ă ţ ă

300



consim i. Popinot spune c meritul lui va fi mai mic dac seţ ă ă va c s tori cu Césarine dup reabilitarea ta. Zi, aşa. Ieiă ă ă şase mii de franci de la rege şi nu vrei s primeşti nimic deă la rudele tale. Parc eu nu pot s - i dau chitan pentruă ă ţ ţă

partea mea, ce, m-ai refuza?— Nu, spuse César, dar asta nu m-ar împiedica să economisesc pentru a- i pl ti, cu toat chitan a.ţ ă ă ţ

— Farafastâcuri, zise Pillerault, şi în chestii de cinste mă po i crede pe cuvânt Ce prostie ai spus adineaori? Adic i-ţ ă ţai înşela creditorii când le-ai pl ti la to i?ă ţ

În clipa aceea, César se uit la Pillerault, şi Pillerault fuă mişcat v zând, dup trei ani, un zâmbet larg însufle indă ă ţ pentru prima oar tr s turile mâhnite ale nepotului s u.ă ă ă ă

— E-adev rat, spuse el; ar fi buni pl ti i… Dar astaă ă ţ înseamn s -mi vând fata!ă ă

— Da eu vreau s fiu cump rat , strig Césarine,ă ă ă ă ap rând împreun cu Popinot.ă ă

Cei doi îndr gosti i auziser ultimele cuvinte, intrând înă ţ ă vârful picioarelor în anticamera micului apartament al

unchiului lor, iar doamna Birotteau îi urma. To i treiţ alergaser cu tr sura la creditorii care mai erau de pl tit caă ă ă s -i convoace seara la Alexandre Crottat, unde seă preg teau chitan ele. For a logicii îndr gostitului Popinotă ţ ţ ă învinse scrupulele lui César, care se înc p âna s seă ăţ ă declare debitor şi s pretind c înşal legea printr-oă ă ă ă schimbare de crean . Chi ibuş riile conştiin ei sale cedarţă ţ ă ţ ă în fa a unui strig t al lui Popinot:ţ ă

— Vre i s v ucide i fiica?ţ ă ă ţ— S -mi ucid fiica! zise César buim cit.ă ă— Ei bine, spuse Popinot, am dreptul s v fac oă ă

dona ie, în timpul vie ii, reprezentând suma care, cu mânaţ ţ pe conştiin , cred ca vi se cuvine în afacerea mea. M-a iţă ţ refuza?

— Nu, zise César.

— Ei, atunci mergem ast -sear la Alexandre Crottat, caă ă s nu mai fie nicio discu ie; vom stabili şi ce e de stabilit înă ţ

301



leg tur cu contractul de c s torie.ă ă ă ăO cerere de reabilitare împreun cu toate acteleă

doveditoare fur depuse, prin grija lui Derville, la parchetulă procurorului general al Cur ii regate din Paris.ţ

În luna cât durar formalit ile şi strig rile pentruă ăţ ă c s toria Césarinei cu Anselme, Birotteau fu scuturat deă ă friguri. Era neliniştit, îi era team c n-o s apuce ziua ceaă ă ă mare când va ieşi hot rârea. Spunea c -i bate inima tare,ă ă f r s ştie de ce. Se plângea de dureri surde în inim ,ă ă ă ă inim istovit de emo iile durerii şi obosit de bucuriaă ă ţ ă suprem pe care o aştepta. Hot rârile de reabilitare suntă ă atât de rare în resortul Cur ii regale din Paris, încât abiaţ dac se pronună ţă una în zece ani. Pentru oamenii care iau în serios Societatea, aparatul judiciar reprezint ceva gravă şi m re . Institu iile depind în întregime de sentimentele peă ţ ţ care oamenii le leag de ele şi de prestigiul cu care gândulă lor le îmbrac . De aceea, când nu mai exist nu religie, ciă ă credin la un popor, când educa ia din primii ani desfaceţă ţ toate leg turile tradi ionale, deprinzându-l pe copil cu oă ţ

analiz necru toare, atunci o na iune se descompune; c ciă ţă ţ ă ea nu mai formeaz o unitate decât prin sudurile mârşaveă ale interesului material, prin comandamentele cultului creatde Egoismul valorificat din plin. Hr nit cu idei religioase,ă Birotteau privea Justi ia aşa cum ar trebui ea s apar înţ ă ă ochii oamenilor, ca o reprezentare a Societ ii înseşi, ca oăţ reflectare august a legii acceptate de to i, independentă ţ ă de forma prin care se exprim : cu cât magistratul este maiă b trân, mai încovoiat, mai albii, cu atât mai solemn esteă ă exercitarea sacerdo iului s u, care cere o cunoaştere atâtţ ă de adânc a oamenilor şi a lucrurilor, încât sacrific inima şiă ă o face s reziste celor mai palpitante interese. Sunt din ceă în ce mai rari oamenii care urc cu mare emo ie scara Cur iiă ţ ţ regale, în vechiul Palat de Justi ie din Paris, şi fostulţ negustor era unul dintre aceştia. Pu ine persoane auţ

remarcat solemnitatea maiestuoas a acestei sc ri, aşezateă ă parc dinadins în aşa fel încât s produc efect: se află ă ă ă

302



deasupra peristilului exterior care împodobeşte curteaPalatului, iar uşa sa este în mijlocul unei galerii care duce,la un cap t, în imensa sal a Paşilor-Pierdu i, şi la cel laltă ă ţ ă cap t, în Sfânta-Capel , dou monumente care pot face să ă ă ă

par meschin tot ce e în jurul lor. Biserica lui Ludovic celă Sfânt este unul dintre edificiile cele mai impozante dinParis, şi accesul în ea, prin fundul acestei galerii, are ceva întunecat şi romantic. Sala cea mare a Paşilor-Pierdu iţ ofer , dimpotriv , un spa iu luminos şi e greu s ui i că ă ţ ă ţ ă istoria Fran ei e legat de aceast sal . Scara are, desigur,ţ ă ă ă un caracter grandios, de vreme ce nu e prea strivit deă aceste dou m re ii. Poate c , urcând-o, i-e sufletulă ă ţ ă ţ r scolit şi de priveliştea pie ei unde se execut sentin ele şiă ţ ă ţ pe care o vezi prin grilajul bogat al Palatului. Scara d într-oă sal imens , anticamera celei în care Curtea ine şedin eleă ă ţ ţ sec iei a şasea şi care constituie sala Paşilor-Pierdu i aţ ţ Cur ii. V închipui i ce emo ii trebuie s fi încercat falitul,ţ ă ţ ţ ă care a fost bineîn eles impresionat de acest decor, urcândţ spre curte înso it de prietenii s i: Lebas, pe atunciţ ă

preşedinte al tribunalului de comer ; Camusot, fostul s uţ ă judec tor-comisar; Ragon, patronul s u; domnul abateă ă Loraux, duhovnicul s u. Cucernicul preot puse în valoareă aceste splendori omeneşti printr-o reflec ie care le f cu şiţ ă mai impun toare în ochii lui César, Pillerault, filosof practic,ă avusese ideea s m reasc dinainte bucuria nepotului s uă ă ă ă pentru a-l feri de primejdiile evenimentelor neprev zute aleă acestei s rb tori. În momentul când fostul negustor îşiă ă termina toaleta, v zuse sosind pe adev ra ii s i prieteni,ă ă ţ ă care considerau c e de datoria lor s -l înso easc în fa aă ă ţ ă ţ barei. Cortegiul acesta n scu în sufletul lui César oă mul umire care îl aduse în starea de exaltare necesarţ ă pentru a suporta spectacolul impun tor ai Cur ii. Birotteauă ţ g si al i prieteni aduna i în sala şedin elor solemne, undeă ţ ţ ţ se aflau în şedin vreo doisprezece consilieri.ţă

Dup apelul proceselor, avocatul lui Birotteau prezentă ă cererea în câteva cuvinte. La un gest al primului

303



preşedinte, avocatul general, invitat s pun concluziile, seă ă ridic . În numele parchetului, procurorul generai, omul careă reprezint acuzarea public , avea s cear el însuşi s seă ă ă ă ă redea onoarea negustorului care nu f cuse decât s-oă

amaneteze: ceremonie unic , deoarece condamnatul nuă poate fi decât gra iat. Oamenii de inim îşi pot închipuiţ ă emo ia lui Birotteau când îl auzi pe domnul de Grandvilleţ pronun ând un discurs care poate fi rezumat astfel:ţ

— Domnilor, spuse celebrul magistrat, la 16 ianuarie1820 Birotteau a fost declarat în stare de faliment printr-ohot râre a tribunalului comercial al Senei. Depunereaă bilan ului nu a fost prilejuit nici de impruden a acestuiţ ă ţ comerciant, nici de afaceri incorecte, de niciun motiv cares -i p teze onoarea. inem s spunem aceasta cu t rie:ă ă Ţ ă ă nenorocirea a fost pricinuit de unul din acele dezastreă care, spre marea durere a justi iei pariziene şi a oraşuluiţ Paris, s-au repetat în ultimul timp. Era dat secolului nostru, în care va rodi înc mult vreme s mân a rea a moravuriloră ă ă ţ şi a ideilor revolu ionare, s vad notariatul din Parisţ ă ă

îndep rtându-se de tradi iile glorioase ale secoleloră ţ precedente şi provocând în câ iva ani un num r deţ ă falimente egal cu cel înregistrat în dou secole sub vecheaă monarhie. Setea de a dobândi repede aur a cuprins peslujbaşii ministeriali, pe aceşti tutori ai averii publice, peaceşti magistra i intermediari!ţ

Urm o tirad asupra acestui subiect în care procurorulă ă general, devotat Bourbonilor, g si mijlocul de a-i acuza peă liberali, pe bonapartişti şi pe ceilal i inamici ai tronului.ţ Evenimentele au dovedit c acest magistrat avea dreptateă în temerile sale.

— Fuga din Paris a unui notar care şi-a însuşit fonduriledepuse la el de Birotteau a dus la ruina solicitantului, reluă el. Curtea a pronun at, în aceast afacere, o sentin careţ ă ţă dovedeşte în ce m sur şi de de nedemn a fost înşelată ă ă

încrederea clien ilor lui Roguin. A intervenit un concordat.ţ Vom atrage aten ia, spre cinstea solicitantului, asupraţ

304



faptului c opera iile s-au remarcat printr-o corectitudineă ţ neîntâlnit în niciunul din falimentele scandaloase careă mânjesc zilnic comer ul parizian. Creditorii lui Birotteau auţ g sit cele mai m runte obiecte pe care le posedaă ă

nefericitul. Au g sit, domnilor, hainele sale, bijuteriile, înă sfârşit lucrurile de folosin strict personal , şi nu numai aleţă ă lui, ci şi ale so iei sale, care e renun at la toate drepturileţ ţ pentru a m ri activul. Birotteau, în aceast împrejurare, aă ă fost demn de considera ia pe care i-o adusese func ia saţ ţ municipal ; c ci era atunci ajutor de primar înă ă arondismentul al doilea şi primise tocmai decora ia Legiuniiţ de Onoare, acordat atât devotamentului regalistului care aă luptat în vandemiar pe treptele de la Saint-Roch, stropiteatunci cu sângele s u, cât şi magistratului comercial stimată pentru cunoştin ele sale, iubit pentru spiritul s uţ ă împ ciuitor, şi modestului ofi er municipal care refuzaseă ţ tocmai onorurile primariatului, indicând ca primar pe cinevaşi mai demn, pe onorabilul baron de La Billardière, unuldintre cei mai nobili vendeeni pe care-l putuse pre ui înţ

zilele grele.(„Fraza asta e mai bun decât a mea”, îi spuse César laă ureche unchiului s u.)ă

De aceea creditorii, ob inând şaizeci la sut dinţ ă crean ele lor prin renun area acestui leal negustor, a so ieiţ ţ ţ şi a fiicei sale, la tot ce posedau, au consemnat expresiastimei lor în concordatul care a intervenit intre ei şi debitorşi prin care îl achitau de restul crean elor. Aceste m rturiiţ ă merit s re in aten ia Cur ii prin felul în care au fostă ă ţ ă ţ ţ concepute.

(Aici procurorul general citi motiv rile concordatului.)ăÎn fa a acestor depozi ii binevoitoare, domnilor, mul iţ ţ ţ

negustori s-ar fi putut crede dezlega i şi ar fi p şit mândri înţ ă pia a public . Departe de a face acest lucru, Birotteau, f rţ ă ă ă s se lase doborât, a f urit, în conştiin a sa, planul de aă ă ţ

ajunge la ziua glorioas care începe aici pentru el. Nimic nuă l-a descurajat. Când multiubitul nostru suveran a acordat

305



un post pentru a asigura pâinea r nitului de la Saint-Roch,ă falitul a p strat salariul pentru creditori, f r a-şi opri nimică ă ă pentru între inere, c ci devotamentul familiei nu i-a lipsit…ţ ă

(Birotteau strânse mâna unchiului s u, plângând.)ă

So ia şi fiica sa aduceau şi ele la tezaurul comun rodulţ muncii lor, c ci împ rt şeau nobila inten ie a lui Birotteau.ă ă ă ţ Fiecare dintre ele a coborât din pozi ia pe care o avea şi s-aţ mul umit cu o situa ie inferioar . Aceste sacrificii, domnilor,ţ ţ ă trebuie onorate în cel mai înalt grad, c ci sunt cele maiă greu de f cut. Iat sarcina pe care şi-a impus-o Birotteau.ă ă

(Aici procurorul general citi rezumatul bilan ului,ţ indicând sumele care r mâneau datorate şi numeleă creditorilor.)

Fiecare din aceste sume, inclusiv dobânzile, a fostpl tit , domnilor, nu prin chitan e cu semn tur privat ,ă ă ţ ă ă ă care cer o anchet riguroas , ci prin chitan e legalizate prină ă ţ care Curtea nu poate fi indus în eroare, ceea ce, de altfel,ă nu i-a împiedicat pe magistra i s -şi fac datoria,ţ ă ă procedând la ancheta cerut de lege. Îi ve i reda luiă ţ

Birotteau nu onoarea, ci drepturile de care se afla lipsit şive i face dreptate! Asemenea spectacole sunt atât de rareţ la şedin ele dumneavoastr , încât nu ne putem împiedicaţ ă s ar t m solicitantului cât de mult apreciem o asemeneaă ă ă purtare, care a şi fost încurajat de o august protec ie.ă ă ţ

Apoi citi concluziile formale, în stil judec toresc.ăCurtea deliber f r s ias şi preşedintele se ridică ă ă ă ă ă

pentru a pronun a sentin a.ţ ţ— Curtea, spuse el terminând, m îns rcineaz s -iă ă ă ă

exprim lui Birotteau satisfac ia sa de a pronun a oţ ţ asemenea sentin . Grefier, strig procesul urm tor.ţă ă ă

Birotteau, înveşmântat deja în hlamida de onoare pecare i-o f cuser frazele ilustrului procuror general, fuă ă tr snit de bucurie auzind fraza solemn pronun at deă ă ţ ă primul-preşedinte al primei Cur i regale din Fran a şi careţ ţ

v dea emo ia din inima impasibilei justi ii umane. Nici nuă ţ ţ putu s se mişte de la locul lui la bar , p ru intuit acolo,ă ă ă ţ

306



privind buimac pe magistra i ca pe nişte îngeri care îiţ deschiseser por ile vie ii sociale; unchiul s u îl lu de bra ,ă ţ ţ ă ă ţ îl scoase din sal . César, care nu ascultase de ordinul luiă Ludovic al XVIII-lea, îşi prinse atunci maşinal, la butonier ,ă

panglica Legiunii de Onoare şi fu îndat înconjurat deă prietenii s i şi dus în triumf la tr sur .ă ă ă— Unde m duce i, dragii mei? spuse el lui Josephă ţ

Lebas, lui Pillerault şi lui Ragon.— Acas la dumneata.ă— Nu este ora trei; vreau s intru la Burs şi s uzeze deă ă ă

dreptul meu.— La Burs , îi spuse Pillerault birjarului, f când un semnă ă

lui Lebas, c ci observase simptome îngrijor toare la celă ă reabilitat; se temea s nu-l vad înnebunind.ă ă

Fostul parfumier intr la Burs , la bra ul unchiului s u şiă ă ţ ă al lui Lebas, doi negustori venera i. Reabilitarea sa eraţ cunoscut . Prima persoan care îi z ri pe cei trei negustori,ă ă ă urma i de b trânul Ragon, fu du Tillet.ţ ă

— Ah, scumpe patron, sunt încântat c ai ieşit cu fa aă ţ

curat . Am contribuit, poate, şi eu la acest fericită deznod mânt al necazurilor dumitale prin uşurin a cu careă ţ l-am l sat pe tân rul Popinot s m jumuleasc de o pană ă ă ă ă ă din arip . Sunt bucuros de fericirea dumitale, ca şi când ară fi a mea.

— Altfel nici nu po i fi, spuse Pillerault. Aşa ceva n-o s iţ ă ţ se întâmple niciodat .ă

— În ce sens spune i asta, domnule? zise du Tillet.ţ— Ei! în sensul cel bun, zise Lebas, zâmbind de ironia

r zbun toare a lui Pillerault, care, f r s ştie ceva, îlă ă ă ă ă considera pe omul acela un tic los.ă

Matifat îl recunoscu pe César. Îndat , negustorii cei maiă bine v zu i îl înconjurar pe fostul parfumier şi îi f cur oă ţ ă ă ă ova ie de Burs ; Birotteau primi complimentele cele luaiţ ă m gulitoare şi strângeri de mân care trezeau multe invidiiă ă

şi a â au câteva remuşc ri, c ci din o sut de persoaneţ ţ ă ă ă care se învârteau pe acolo mai mult de cincizeci trecuseră

307



prin lichidare. Gigonnet şi Gobseck, care st teau de vorbă ă într-un col , îl privir pe virtuosul parfumier aşa cum trebuieţ ă s fi privit fizicienii primulă gymnot electric care le-a fostadus. Acest peşte, înc rcat cu electricitate ca o butelie deă

Leyda, este cea mai mare curiozitate a regnului animal.Dup ce respir t mâia triumfului, César se urc din nou înă ă ă ă birj şi pomi spre cas , unde trebuia s fie semnată ă ă contractul de c s torie al dragei lui Césarine cu devotatulă ă Popinot. Avea un râs nervos care-i impresion pe cei treiă vechi prieteni ai lui.

Un defect al tinerilor este s cread ca toat lumea eă ă ă puternic , aşa cum sunt ei, defect legat de altfel deă calit ile lor: un loc s vad oamenii şi lucrurile prinăţ ă ă ochelari, ei le coloreaz cu reflexele înfl c r rii lor şiă ă ă ă împr ştie prisosul lor de via asupra oamenilor în vârst .ă ţă ă Ca şi César şi Constance, Popinot p stra în memorie oă imagine falnic a balului dat de Birotteau. În cei trei ani deă încerc ri, Constance şi César auziser adesea, f r s -şiă ă ă ă ă spun unul altuia, orchestra lui Collinet, rev zuser înă ă ă

închipuire adunarea scânteind de podoabe şi savuraseră aceast bucurie atât de crud pedepsit , aşa dup cumă ă ă Adam şi Eva se vor fi gândit uneori la acel fruct oprit care aadus moartea şi via a întregii lor posterit i, c ci se pare cţ ăţ ă ă înmul irea îngerilor este unul din misterele cerului. Darţ Popinot se putea gândi la aceast petrecere f r nicioă ă ă remuşcare, cu deliciu; atunci, Césarine, în toat gloria ei,ă f g duise s -l ia, pe el, b iat s rac. În seara aceeaă ă ă ă ă c p tase siguran a c e iubit pentru el însuşi. Aşa încât,ă ă ţ ă cump rând de la Célestin apartamentul restaurat deă Grindot, stipulând c totul va r mâne aşa cum era,ă ă p strând cu religiozitate cele mai m runte obiecte careă ă apar inuser lui César şi Constancei, el visa s dea şi el unţ ă ă bal, balul de nunt . Preg tise s rb toarea cu dragoste,ă ă ă ă imitându-şi patronul numai în privin a cheltuielilorţ

necesare, nu în nebunii: nebuniile erau gata f cute. Astfel,ă cina trebuia s fie servit de Chevet, iar comesenii erauă ă

308



cam aceiaşi. Abatele Loraux îl înlocuia pe marele cancelaral Legiunii de Onoare, preşedintele tribunalului de comerţ Lebas era şi el. Popinot îl invit pe domnul Camusot ca s -iă ă mul umeasc pentru aten iile lui fa de Birotteau. Domnulţ ă ţ ţă

de Vandenesse şi domnul de Fontaine venir în locul luiă Roguin şi al so iei sale. Césarine şi Popinot trimiseserţ ă invita iile pentru bal cu chibzuin . Amândoi erau de p rereţ ţă ă c nu trebuie publicitate în jurul unei nun i şi voiser să ţ ă ă evite jena pe care o simt cu aceast ocazie sufletele curateă şi duioase, dând balul în ziua contractului de c s torie, nuă ă în ziua cununiei. Constance reg sise rochia vişinie care îiă d duse atâta str lucire numai o singur zi! Césarine voiseă ă ă s -i fac lui Popinot surpriza de a ap rea în aceeaşi toaletă ă ă ă de bal despre care îi vorbise el de-atâtea ori. Aşa încâtBirotteau avea s vad apartamentul sub aspectulă ă încânt tor de care se bucurase doar o singur sear . Niciă ă ă Constance, nici Césarine, nici Anselme nu se gândiser ceă primejdie reprezenta pentru César aceast surpriză ă enorm , şi îl aşteptau la ora patru cu o bucurieă

copil reasc .ă ăDup emo iile de nedescris pe care i le pricinuiseă ţ întoarcerea sa la Burs , o emo ie şi mai puternic îl aşteptaă ţ ă în strada Saint-Honoré pe acest erou al cinstei comerciale.Când intr în fosta lui cas şi v zu în capul sc rii r maseă ă ă ă ă noi pe so ia lui în rochie de catifea vişinie, pe Césarine, peţ contele de Fontaine, pe vicontele de Vandenesse, pebaronul de La Billardière, pe ilustrul Vauquelin, un v l i seă aşez pe ochi, iar unchiul Pillerault, care-l inea de bra , îlă ţ ţ sim i cutremurându-se adânc.ţ

— E prea mult, zise filosoful îndr gostitului Anselme, nuă va suporta tot vinul pe care i-l torni.

Bucuria era atât de mare în toate inimile, încât fiecareatribui emo ia lui César şi cl tinarea lui unei ame eli fireşti,ţ ă ţ adesea îns mortale. Trezindu-se din nou acas la el,ă ă

rev zând salonul, invita ii, printre care erau femei g tite deă ţ ă bal. César auzi deodat explodându-i în cap m sura eroică ă ă

309

balzac, honore de - istoria maririi si decaderii lui cesar birotteau

Documents