Cantatele sale religioase, scrise pentru duminicile ?i sarbatorile de peste an, variaza ca numar de par?i (doua sau trei) ?i cuprind arii, coruri, corale ?i pagini orchestrale. Unele arii au ?i forma ariei da capo. Cantatele sunt acompaniate de orga sau orchestra, carora le confera ample preludii ?i interludii. Bach a scris ?i solo cantate pentru o voce, cu acompaniament de orga sau orchestra. În �cantatele tragice�, scrise la Leipzig, tragismul suferin?elor, exprimat în text, a solicitat o muzica în care ?i-a zugravit zbuciumul sau sufletesc. �Am suferit mult�, �Lacrimi, griji, îndoieli� sau �Lume mincinoasa, nu ma încred în tine� sunt câteva titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar ?i ale omului dintotdeauna. Uneori întâlnim ?i elemente eroice, prezente în Cantata Reformei, despre care Heine spunea ca este �Marseillaise-a Reformei�. Din cele 295 de cantate religioase, posterita?ii i-au parvenit doar 191, publicate mai târziu de �Societatea Bach�.

Cantatele laice (circa 20) ocupa un loc mai modest în crea?ia sa, însa au o deosebita însemnatate pentru limbajul vocal. De?i au un caracter ocazional omagial, ele ne ofera aspecte multilaterale ale concep?iei sale componistice. Din vremea petrecuta la Weimar ?i Köthen dateaza �Cantata vânatoreasca� ?i �Cantata primaverii�, în care zugrave?te natura. Aceea?i tendin?a de descrip?ie bucolica o gasim ?i în cantatele omagiale �Împacarea lui Aeolus� ?i �Curge?i, valuri zglobii�. Denumite de catre Bach �dramma per musica�, în unele cantate, precum �Alegerea lui Hercule� ?i �Întrecerea dintre Phoebus ?i Pan� (1731), adopta tematica mitologica. Apeleaza ?i la umor în �Cantata cafelei� (1732), o burlesca a vie?ii citadine, sau în �Cantata ?araneasca � Avem un nou stapân�, în care imaginile pitore?ti ale vie?ii rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans.

Cantatele sale laice ne arata cât de mult a influen?at stilul de opera muzica sa. Se ?tie ca la Hamburg, opera germana crease un gen de opera biblica, favorizând patrunderea stilului dramatic în muzica religioasa. Acest fapt va fi resim?it în Pasiuni, �Magnificat� ?i în �Missa în si�. Stilul operei italiene este vizibil în cantata-solo �Amol tradator� ?i în �Nu ?tiu ce-i durerea�. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuin?at ?i în cele religioase. Astfel, cantata omagiala �Se înal?a cu bucurie� a fost executata pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, ?i apoi a fost transformata în cantata religioasa. Din cantata �Alegerea lui Hercule� câteva numere au trecut în �Oratoriul de Craciun�, iar cantata �Înal?imea sa, Leopold� a devenit religioasa, înlocuind alte?a sa cu Dumnezeu.

De?i a dezvoltat mult dimensiunile cantatelor, Bach nu a ajuns la opera, întrucât nu i s-a oferit ocazia de a scrie în acest gen. În schimb, poten?ele sale dramatice le-a valorificat în muzica vocal-simfonica. Prima lucrare religioasa este �Magnificat� (1723), un oratoriu cu arii, coruri ?i pagini orchestrale, executat la slujba de vecernie de la Craciun, Pa?ti ?i Rusalii. Textul este latin, fiind extras din Evanghelia lui Ioan. Alaturi de caracterul jubilant al textului, muzica da luminozitate ?i stralucire grandioasa lucrarii. Încadrata în serviciul religios ?i cântata dupa predica, �Magnificat� con?ine 12 numere, dintre care cinci coruri, cinci arii, un duet ?i un ter?et. Corurile sunt dominate de atmosfera bucuriei sincere, iar în arii gasim linii melodice ce au simplitatea cântecului popular. Este o muzica care exprima bucuria comuniunii cu Dumnezeu, smerenia omului evlavios ?i speran?a sa în milostivirea cereasca.

Daca în �Magnificat� domina o muzica însorita, în Pasiuni gasim pagini de o adânca tensiune dramatica, ele fiind, de fapt, oratorii scrise pentru Vinerea din preajma Pa?telui, când ?i în biserica protestanta se celebreaza Patimile lui Christos. Creata de H. Schütz, în secolul al XVII-lea, Pasiunea a devenit tradi?ionala în muzica religioasa germana. Tema ei consta în nararea Patimilor lui Christos, rastignit pe cruce, subiectul oferind compozitorilor un bogat material pentru zugravirea unor intense trairi umane. Patimirile cumplite ale Fiului lui Dumnezeu, supus unor atroce schingiuiri, durerea Fecioarei Maria care î?i vede Fiul rastignit, scena judecarii Sale, cu participarea maselor care cer gra?ierea unui delincvent, toate sunt elemente ale unei drame care vor genera o muzica de un adânc dramatism.

În biserica protestanta textele acestor Pasiuni nu erau exclusiv biblice. Traduse, ele alternau cu interven?ii poetice ale autorilor libretului. Caracteristica pentru pasiune este prezen?a unui recitator, reprezentând evanghelistul, care reda pasajele narative prin recitativ. Se pare ca Bach a scris cinci Pasiuni, dintre care s-au gasit, în mod cert, doua: Johannespassion (1723), retu?ata în mai multe rânduri, ?i Matthäuspassion (1729), cea mai izbutita. Patimile dupa Ioan ?i Matei au o construc?ie asemanatoare, cuprinzând recitative, arii, coruri, corale ?i pagini orchestrale. Fragmente din Patimile dupa Marcu, a carei manuscris s-a pierdut, le regasim în �Oda funebra� (1732), scrisa la moartea reginei Christina Eberhardine, so?ia regelui de Saxa, Frederic August. În afara coralului, care este pivotul sec?iunilor, a fragmentelor recitativice, narative ?i a micilor scene cu participarea soli?tilor-personaje, în Pasiuni exista o serie de arii ?i ansambluri corale executate ca adevarate comentarii. Sunt fragmentele cele mai puternice ca expresie, fiindca desfa?urarea vocala, într-un perpetuu arioso închegat pe o tema-idee, se face cu înso?irea unui instrument solist, care repeta necontenit respectiva tema-idee pe diferite trepte.

Ansamblurile ample nu reprezinta totdeauna personaje colective, ci adesea doar gândurile ?i comentariile autorului însu?i. Adeseori, Bach da liniei vocale o linie complementara, executata de un instrument solist, încadrând melodia corala în ?esatura instrumentala ?i, totodata, largind orizontul expresiv. Ariile sunt comentarii lirice cu mijloacele de exprimare ale epocii. Zguduitoarea arie �Îndura-te Doamne�, prin patosul interiorizat ?i profund, reda cain?a amara a lui Petru, dupa ce s-a lepadat, ca un mare la?, de Christos. Corurile ?i coralele, similar corurilor tragediei antice, participa ?i subliniaza ac?iunea. Pagini solemne, coralele invita la reculegere ?i medita?ie, în schimb, corurile sunt elementul dinamic, subliniind fervoarea pasiunii ?i compasiunea eroilor. Cu ajutorul recitativului evanghelistului sunt narate faptele din momentul în care Christos le spune ucenicilor sai ca va fi prins ?i rastignit, drama continuând cu tradarea, judecata, batjocura, chinurile pe cruce ?i moartea lui Iisus. Cu mijloace accesibile, realizeaza expresia muzicala a celor mai puternice sentimente umane, muzica sa dovedind putere de exprimare emo?ionala, caracterizari muzicale puternice ?i tratari simfonice de mare dramatism.

Descrierea elocventa a Patimilor lui Iisus într-o muzica dominata de patosul durerii a contribuit la dimensiunea neobi?nuit de mare a Pasiunilor ?i la depa?irea limitelor stilistice admise de biserica, fapt ce a nemul?umit pe ierarhii bisericii ?i, mai ales, pe pieti?ti. A?a se explica de ce Patimile dupa Matei n-a mai fost executata dupa moartea lui Bach, de?i lucrarea este una dintre cele mai complexe din repertoriul religios. Abia dupa o suta de ani de la crearea ei, Mendelssohn a facut-o cunoscuta lumii, executând-o la Berlin, în 1829. Ultima mare lucrare religioasa este Missa în si minor, cunoscuta ?i sub numele de Missa Înalta. Primele ei par?i au fost scrise în 1733 ?i ultimele în anul 1738. Creata pentru cultul catolic, ea a fost dedicata principelui elector de Saxa, Frederic August. Bach apeleaza la imnurile missei, apte a reda trairile umane cu deosebita pregnan?a. Mai variata ca expresivitate, în aceasta lucrare folose?te un material melodic mai divers. Alaturi de cântecul gregorian (de ex. Credo), apar teme cu ritm alert de dans stilizat cu vadit caracter pastoral. Crucifixus este un graitor exemplu al evocarii durerii umane. Textul latin nu are importan?a în desfa?urarea muzicala ?i în succesiunea imaginilor unei par?i. Cuvintele sunt repetate pâna ce ideea muzicala întreaga este conturata. Generalizând, Bach da puternice imagini contrastante ale întristarii ?i bucuriei, ale jertfei ?i biruin?ei, ale mor?ii ?i vie?ii. Este deosebit de importanta aceasta missa pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctica în slujba expresiei. Daca în �Ofranda muzicala� ?i �Arta fugii� virtuozitatea de scriitura polifonica este un scop, în Missa contrapunctul, canonul ?i fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicala, lucrarea fiind considerata de catre Hubov o �enciclopedie a artei contrapunctice�. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate ?i cu structura armonica, participa la desfa?urarea dramei ?i subliniaza expresia prin mijloace diversificate.

Cele trei oratorii ale sale sunt cantate mai dezvoltate, în care autorul înlan?uie piese din cantatele anterioare. Astfel, Oratoriul de Craciun (1734) este alcatuit dintr-un ciclu de ?ase cantate, scrise pentru zilele de Craciun, Anul Nou ?i Boboteaza. Din cele 51 de numere ce alcatuiesc oratoriul, 17 provin din cantate laice. Celelalte oratorii, de Pa?ti (1735) ?i de Înal?are, nu prezinta un interes deosebit. Lucrari religioase sunt ?i motetele, scrise în stil polifonic, de?i în acel timp î?i croise drum motetul univocal acompaniat. În crea?iile sale vocale, de cele mai multe ori vocea este tratata ca un instrument, textul ramânând numai ca jalon de sus?inere. Astfel ca imaginile muzicale se realizeaza nu prin succesiuni de imagini legate de sensul textului, ci prin abstractizare ?i generalizare de catre întregul piesei.

Ca muzician de curte la Weimar ?i Köthen ?i în calitate de conducator al �Collegium musicum� studen?esc de la Leipzig, Bach a fost nevoit sa scrie ?i muzica instrumentala de camera, gen în care regasim concep?ia sa ?i pregnant imagini ale vie?ii omului. În muzica de orga Bach face sinteza artistica între stilul tradi?ional al organi?tilor germani, cunoscut prin Böhm ?i Buxtehude, ?i cel al organi?tilor italieni, al caror reprezentant de frunte este Frescobaldi. De la primii preia formele ample (toccate, fantezii, preludii), cu desfa?urari polifonice încarcate ?i expresii grave, iar de la italieni, cantilena, de o puternica vibra?ie emo?ionala, ?i o forma mai limpede, mai pu?in încarcata.

La baza muzicii sale de orga sta coralul, prezent sub forma coralului variat sau a fanteziei pe tema de coral. În volumul Orgelbüchlein (Carticica de orga), destinat predarii artei organistice, gasim ?i Choralvorspielen (preludii ale coralelor), improviza?ii pe teme de coral. În corale, în sonatele ?i concertele pentru orga predomina ?esatura vertical armonica. Cele �Opt mici preludii ?i fugi�, ca ?i �Passacaglia�, au fost scrise pentru clavecin cu doua claviaturi ?i pedala. În celebra �Toccata ?i fuga în re minor�, toccata este o concisa piesa improvizatorica, urmata de severa construc?ie a unei fugi la patru voci. În canzone, el este influen?at de stilul luminos al italienilor. În schimb, în toccate ?i fugi, cu imagini atât de variate ?i de puternice, a îmbinat gravitatea ?i patosul organi?tilor germani cu suavitatea ?i sugestiva cantilena italiana. ?i în muzica de orga, ca ?i în crea?ia vocal-simfonica, îmbina stilul somptuos ?i solemn cu efuziunea lirica intensa. Cea mai subiectiva este muzica de orga, întrucât ea î?i are radacinile în improviza?ie, în muzica spontana izvorâta fara premeditare din sufletul creatorului. De fapt, renumele sau printre contemporani nu se datora atât compozitorului, ci inegalabilului improvizator.

În genul muzicii de camera, instrumentul preferat a fost clavecinul. În timpul vie?ii sale, pe lânga clavecin ?i clavicord, ce mai supravie?uiau, a aparut în practica acel �Hammerklavier�, pianul cu ciocanele, denumit mai târziu pianoforte (în române?te: pianoforte sau ?i pian), pentru faptul ca mecanismul lui dadea posibilitatea realizarii unor nuan?e pe care clavecinul le producea doar cu registre de octaviere.

În muzica de clavecin distingem trei categorii de lucrari: de camera, concertante ?i didactice. Lucrarile sale de camera sunt Suitele, piese în care duce la perfec?iune lucrarile provenite din muzica de dans. De?i par?ile component ale suitei poarta titlurile dansurilor, maiestrita lor tratare polifonica face sa dispara orice urma de finalitate coregrafica, încât piesele apar ca exprimând meandrele vie?ii omului. Suitele, denumite mai târziu franceze, engleze, con?in par?i provenite din dans, la fel ?i Partitele (suitele germane, 1726-1731). Suitele franceze (1706-1722) vadesc influen?a elegantului stil francez ?i con?in, ca ?i cele engleze (1706-1725), piese provenite din dansuri, ca ?i partitele. Dar Bach nu se rezuma numai la cele patru dansuri tipice: allemanda, couranta, sarabanda, giga, ci amplifica suita, introducând ?i alte dansuri, ca menuete, gavote, poloneze sau chiar �arii�.

Interesanta este �Fantezia ?i fuga cromatica�, cu un suflu nou ?i îndrazne? prin frecvente cromatisme, dar ?i Goldberg-Variationen (1742), o arie cu 30 de varia?iuni, care marcheaza un moment important din istoria temei cu varia?iuni. Compuse pe

tema unei arii, varia?iunile nu sunt numai prezentari succesive ale temei, ci imagini foarte diverse, realizate prin diferite mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfâr?it, un quodlibet, un joc de improviza?ie muzicala, construit din suprapunerea polifonica a unor cântece diferite. Simultan cu tema ariei, se cânta doua melodii, una de un naiv ?i rustic lirism, alta umoristica. Numele acestor varia?iuni vine de la primul interpret al lucrarii, clavecinistul Goldberg, aflat în slujba contelui Kayserling, ambasadorul Rusiei la Dresda. ?i �Capriciul la plecarea fratelui iubit� (scris pentru fratele sau Johann Jakob, plecat în Suedia, în anul 1704), este un jalon important în istoria muzicii de clavecin, fiind o suita ale carei par?i au sensuri programatice: Arioso - îndemnurile duioase ale prietenilor, care-l sfatuiesc sa ramâna în patrie, Andante � diferite întâmplari, care pot avea loc printre straini, Adagissimo � jalea generala a prietenilor, Un poco largo � prietenii î?i iau ramas bun ?i �Aria di postaglione�, urmata de �Fuga all imitazione della cornetta di postiglione�.

Inven?iunile (15 la doua voci ?i 15 la trei voci), piesele destinate so?iei sale A. Magdalena, ca ?i �Clavecinul bine temperat� (primul volum în 1722, al doilea în 1742) sunt lucrari didactice pentru clavecin. De?i scrise cu scop didactic, ele poarta pecetea geniului bachian, în special, fugile Clavecinului bine temperat sunt stralucite fugi artistice, lipsite de orice urma de pedanterie sau schematism didactic.

Clavecinul a avut un rol important în crea?ia concertanta. Piesele solistice, cu acompaniament de orchestra, se executau în saloanele principilor, fiind un gen adresat unei elite, ?i nu publicului larg. Concertele pentru clavecin sau pentru alte instrumente, cu acompaniament de orchestra, au o amploare mai mare, tinzând spre un ambitus emo?ional amplu ?i spre o sfera mai larga. Substan?a muzicii lui Bach solicita un aparat mai complex, dupa cum con?inutul de idei ?i tensiunea emo?ionala a acestei muzici nu mai puteau fi zagazuite în forme vechi, statice. Orga îi oferise posibilita?i mai variate de exprimare, fiind mai bogata în culori timbrale, a?a încât Bach a fost mereu preocupat de ob?inerea unor noi mijloace de exprimare instrumentala.

Bach a dat mare amploare ?i adâncime concertului pentru instrument ?i orchestra, dând roluri solistice pentru prima oara ?i clavecinului, ce slujise doar ca instrument de acompaniament în realizarea a?a-numitului basso continuo. Pentru clavecin ?i orchestra a scris ?apte concerte, ?i 16 transcrieri (dupa Vivaldi, Marcello ?i Telemann), dar ?i trei Concerte pentru doua clavecine ?i orchestra; doua Concerte pentru trei clavecine ?i orchestra ?i un Concert (transcris dupa cel pentru patru viori de Vivaldi) pentru patru clavecine ?i orchestra. Un triplu Concert pentru flaut, vioara, clavecin ?i orchestra completeaza seria lucrarilor concertante cu clavecin principal, de fapt un concerto grosso prin numarul mare de soli?ti. Concertul în re minor ?i cel în fa minor pentru clavecin ?i orchestra au deosebita frumuse?e tematica, variate efecte timbrale ?i boga?ie expresiva, fiind construite în tiparul clasic al timpului.

În afara de pasajele solistice din Concertele brandenburgice (1721), Bach a utilizat vioara ca instrument solistic în doua Concerte ?i în Concertul pentru doua viori ?i orchestra în re minor. Marea dezvoltare a tehnicii violonistice, datorata ?colii italiene, precum ?i cultivarea virtuozita?ii de catre mae?trii germani au pregatit drumul crea?iei violonistice bachiene. Cele ?ase Sonate pentru clavecin ?i vioara, ca ?i Sonata în sol minor (transcrisa 166 dupa sonata de clavecin), valorifica calita?ile expresive ale viorii ca instrument de monodie. ?i Sonatele pentru vioara, fara acompaniament (trei Sonate ?i trei Partite din 1720), sunt lucrari ce solicita instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la baza o monodie libera, marcata cu jaloane armonice, ca ni?te acorduri ale unei laute acompaniatoare, iar fuga este construita polifonic, implicând o deosebita virtuozitate.

Vioara devine instrumentul care vorbe?te nu numai în limbajul monodic, ci ?i în cel

plurivocal, armonic ?i polifonic, realizând efecte armonice ?i polifonice, specifice lautei. I se valorifica posibilita?ile melodice, vioara fiind instrumental ce se apropie cel mai mult de posibilita?ile de nuan?are a vocii umane. Multe fragmente din aceste suite sunt monodice, caci linia melodica, fiind atât de expresiva, se dispenseaza de armonie (�Allemanda� din Partita a II-a), iar arpegiile ?i pasajele de virtuozitate în mi?care rapida ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita a III-a). Acelea?i probleme pun Suitele pentru violoncel solo (1720), în care valorifica posibilita?ile tehnice ?i expresive ale instrumentului. A scris pentru violoncel, instrument folosit ?i în orchestra, dar a compus ?i pentru viola da gamba un numar de trei Sonate.

Crea?ia sa instrumentala este importanta pentru sinteza artistica realizata, caci îmbina arta clavecini?tilor francezi cu cea a violoni?tilor italieni ?i a organi?tilor germani. Pentru dezvoltarea ulterioara a muzicii instrumentale, crea?ia sa este nu numai încoronarea artei vechi, ci ?i o prefigurare a viitorului stil clasic. El este primul compozitor care utilizeaza clavecinul ca solist, fapt ce duce la largirea paletei expresive, iar instrumentele monodice, ca vioara sau flautul, se limiteaza la melodii cantabile ?i pasaje de virtuozitate. Prin atribuirea de rol solistic clavecinului, acesta va putea diversifica expresia prin resursele sale polifonice ?i armonice.

Daca pâna la Bach orchestra avea doar un rol de acompaniament în concertele grossi, în cele ?ase Concerte brandenburgice orchestra realizeaza un dialog cu grupul concertino. În Concertul nr. 1, grupul concertino se contope?te aproape integral cu ripieni, iar în Concertul nr. 3 dispare cu totul masa orchestrala, fiind alcatuita din trei grupuri: viori, viole ?i violoncele, fiecare având trei voci care dialogheaza sau se unesc într-un ansamblu viguros. În aceste concerte Bach îmboga?e?te paleta timbrala, caci pe lânga grupul instrumentelor cu coarde el le folose?te ?i pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreuna cu vioara, alcatuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert con?ine ?i el instrumente de suflat: oboi, fagot, corn. Fundamentul armonic este realizat de un bas ?i cu basso continuo. ?i în Concertul nr. 6, scris fara violine, diferen?ierea dintre concertino ?i ripieni este foarte pu?in conturata. În crea?ia sa, orchestra capata o expresivitate proprie.

Atât în Concertele brandenburgice, cât ?i în cele patru Suite (intitulate �Uverturi�, 1717-1725), descifram viitoarea orchestra simfonica, care va deveni principalul mijloc de exprimare în timpurile ce vor urma. Concertele brandenburgice definesc tipul de concerto grosso din Barocul târziu, prin numarul de trei par?i (în patru dintre ele), prin alternarea mi?carilor (repede, rar, repede) ?i a tonalita?ilor, a doua parte fiind adusa în alta tonalitate.

Pentru fiii sai, pentru a doua so?ie ?i pentru numero?i elevi, Bach a scris o serie de mici piese destinate înva?amântului. Spre deosebire de obi?nuitele lucrari didactice, unde urmarirea problemei pusa în exerci?iu împiedica adesea o desfa?urare muzicala artistica, în lucrarile lui Bach caracterul artistic nu este niciodata absent. Inven?iunile (la doua ?i trei voci), Preludiile ?i fughetele sunt mici improviza?ii contrapunctic-imitative, care poarta în ele suflul caldurii sale suflete?ti. Multa ginga?ie ?i ingenuitate gasim în piesele apar?inând celor doua caiete de exerci?ii, intitulate Klavierbüchlein für Anna Magdalena (Carticica pentru clavir pentru A. Magdalena) ?i Klavierbüchlein für Wilhelm Friedmann (Carticica pentru W. Friedmann).

Foarte importante sunt cele doua volume din �Clavecinul bine temperat�, ce cuprind 48 de Preludii ?i fugi, în toate tonalita?ile treptelor gamei cromatice, constituind o demonstra?ie pentru acordarea clavecinului în sistemul egal temperat. Este meritul lui Andreas Werckmeister (1645-1706) de a fi realizat temperarea egala, prin împar?irea octavei în 12 semitonuri egale ?i neglijarea comei sintonice. Acordarea clavecinului în sistemul egal temperat permite modularea (transpunerea) la cele mai îndepartate tonalita?i, ca ?i utilizarea modula?iei prin enarmonie, procedeu im

portant în istoria limbajului muzical. Odata cu aplicarea sistemului egal temperat, termenul enarmonic î?i schimba semnifica?ia, renun?ând la în?elesul avut în cultura muzicala antica.

Bach scrie 48 de Preludii ?i fugi în toate tonalita?ile treptelor din gama cromatica, reprezentând o demonstra?ie pentru acordarea clavecinului în sistemul temperat. Aceste doua volume verifica teoretic acest sistem, dar constituie ?i un îndrumar pentru piani?ti ?i compozitori. Fugile sunt exemple de tratare libera a schemelor formale, modele de exprimare artistica a unui bogat con?inut de trairi ?i, totodata, lucrari lipsite de ornamenta?ia încarcata ?i greoaie a stilului baroc. Simplitatea severa, dinamismul dezvoltarii ?i maiestria formei sunt notele caracteristice ale noului stil polifonic bachian. Clavecinul nu mai era capabil sa raspunda aspira?iilor muzicii lui Bach.

Instrumentul Hammerklavier al lui Gottfried Silbermann (1683-1753), realizat în deceniul al doilea, era o perfec?ionare a pianofortelui creat în 1720 de Bartolomeo Cristofori (1655-1731). Acest instrument, prototip al pianului modern, va înlocui clavecinul ?i clavicordul. Posibilita?ile mai mari de nuan?are ?i de varia?ie timbrala au facut inutila ornamentica bogata introdusa în muzica timpului, datorita faptului ca liniile melodice la vechile instrumente apareau seci. Pentru piani?ti, �Clavecinul bine temperat� ramâne cartea de capatâi, fiind un vade mecum pentru oricine tinde sa devina un artist adevarat al acestui instrument.

În domeniul didactic, Bach nu s-a limitat numai la lucrari privitoare la tehnica clavirului, ci el a lasat ?i doua importante crea?ii pentru tehnica scriiturii polifonice: �Ofranda muzicala�, care cuprinde trei ricercare la trei voci, opt canoane, o fuga, un ricercar la ?ase voci, o sonata ?i un canon infinit, ?i �Arta fugii� (1750) � o colec?ie de 14 fugi ?i patru canoane pe aceea?i tema �, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine statatoare, datorita varia?iunilor subiectului unic comun, care capata diferite înfa?i?ari.

Ca ?i în �Ofranda muzicala�, fugile ?i canoanele din �Arta fugii� au ca ?el demonstrarea tehnica, ele fiind stralucite exerci?ii de maiestrie polifonica. Comparând fugile din �Arta fugii� cu cele doua Clavecine temperate, gasim la primele o forma perfecta ?i un con?inut auster, în timp ce la fugile din a doua lucrare ne surprinde tratarea libera a formei fugii, ca rezultat al unui con?inut dramatic clocotitor.

Adâncimea dramatica a Pasiunilor contrasteaza cu temele glume?e ale unor cantate laice sau cu quodlibet-ul din �Varia?iunile Goldberg�, inspira?ia spontana alterneaza cu calculul ra?ional, rece. Artistul îndrazne? din Pasiuni sau din �Fantezia cromatica� este mai cumpatat în unele concerte de clavecin. Ne atrage elanul romantic din Aria Suitei a III-a, din Andantele Concertului în Mi major pentru vioara sau din aria �Îndura-te� din Patimile dupa Matei, dar ?i arhitectura clasica a Concertului brandenburgic nr. 3 sau a fugii din Uvertura Suitei în si.

În cele mai sobre compozi?ii polifonice, întrezarim ?i freamatul patetic al improvizatorului, iar în cele libere descifram logica sa componistica. Tributar vechii polifonii, el îmbina limbajul muzical al trecutului cu noul stil armonic. Con?inutul generalizat, filosofic al muzicii sale, depa?e?te formele create de predecesori, pe care le desavâr?e?te.

În operele sale a sintetizat împlinirile muzicale anterioare, faurindu-?i un limbaj inconfundabil ?i atingând una dintre culmile muzicale universale. Ca toate geniile umanita?ii, el se ridica deasupra epocii sale, crea?ia sa fiind atotprezenta, depa?ind timpul ?i spa?iul, ca orice permanen?a a spiritului uman.

Vezi ?i[modificare | modificare sursa]Familia BachNote[modificare | modificare sursa]^ a b , 6 martie 2014, http://www.theguardian.com/music/2014/mar/06/js-bach-329t

h-birthday-scholars-numerologists^ a b �Johann Sebastian Bach�, data.bnf.fr[*], http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb118897907, accesat la 10 octombrie 2015^ �Johann Sebastian Bach�, Gemeinsame Normdatei, accesat la 10 decembrie 2014^ �Johann Sebastian Bach�, Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014^ �Johann Sebastian Bach�, data.bnf.fr[*], http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb118897907, accesat la 10 octombrie 2015^ �Johann Sebastian Bach�, Gemeinsame Normdatei, accesat la 30 decembrie 2014^ �??? ?????? ?????????�, Marea Enciclopedie Sovietica (1969-1978)[*]Bibliografie[modificare | modificare sursa]Boyd, Malcolm (2000). Bach. Oxford University Press. ISBN 0-19-514222-5Chiapusso, Jan (1968). Bach's World. Scarborough, Ontario: Indiana University Press. ISBN 0-253-10520-XDonington, Robert (1982). Baroque music: style and performance: a handbook. New York, NY, 10110: W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-30052-8Geiringer, Karl (31 decembrie 1966). Johann Sebastian Bach: The Culmination of an Era. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-500554-6Herl, Joseph (1 iulie 2004). Worship Wars in Early Lutheranism: Choir, Congregation, and Three Centuries of Conflict. New York: Oxford University Press. ISBN 0-19-515439-8Jones, Richard (2007). The Creative Development of Johann Sebastian Bach. Oxford University Press. ISBN 0-19-816440-8Kupferberg, Herbert (1985). Basically Bach: A 300th Birthday Celebration. New York: McGraw-Hill Book Company. ISBN 0-07-035646-7Leaver, Robin A. (15 aprilie 2007). Luther's Liturgical Music. Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing Company. ISBN 0-8028-3221-0Mendel, Arthur; David, Hans T.; Wolff, Christoph, eds (1998). The New Bach Reader. W. W. Norton & Company. ISBN 0-393-31956-3Morris, Edmund (2005). Beethoven: the Universal Composer. New York: HarperCollins. ISBN 0-06-075974-7Rich, Alan (1995). Johann Sebastian Bach: Play by Play. Harper Collins. ISBN 0-06-263547-6Schulenberg, David. The Keyboard Works of J.S. Bach. CRC Press. ISBN 0-415-97400-3Spaeth, Sigmund (1937). Stories Behind the World's Great Music. New York: Whittlesey HouseSchweitzer, Albert (1 iunie 1967). J. S. Bach (Vol 1). Dover Publications. ISBN 0-486-21631-4Van Til, Marian (1 mai 2007). George Frideric Handel: A Music Lover's Guide. New York, US: WordPower Publishing. ISBN 0-9794785-0-2Williams, Peter (18 decembrie 2003). The Life of Bach. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-53374-0Wolff, Christoph (1991). Bach: Essays on his Life and Music. Harvard University Press. ISBN 0-674-05926-3Wolff, Christoph (1983). The New Grove: Bach Family. Macmillan Publishers. ISBN 0-333-34350-6Wolff, Christoph (2000). Johann Sebastian Bach: The Learned Musician. Oxford University Press. ISBN 0-19-816534-XBaron, Carol K. (9 iunie 2006). Bach's Changing World:: Voices in the Community. University of Rochester. ISBN 1-58046-190-5Dörffel, Alfred (1882). Thematisches Verzeichnis der Instrumentalwerke von Joh. Seb. Bach, auf Grund der Gesammtausgabe von C.F. Peter. Leipzig: C.F. Peters de N.B.: First published in 1867; superseded, for scholarly purposes, by W. Schmieder's complete thematic catalog, but useful as a handy reference tool for only the instrumental works of J.S. Bach and as a partial alternative to Schmieder's work.Eidam, Klaus (3 iulie 2001). The True Life of J.S. Bach. Basic Books. ISBN 0-465-01861-0Gardiner, John Eliot (2013). Music in the Castle of Heaven � A Portrait of Johann Sebastian Bach. Allen Lane. ISBN 978-0-7139-9662-3

Geck, Martin (4 decembrie 2006). Johann Sebastian Bach: Life and Work. Harcourt Trade Publishers. ISBN 0-15-100648-2Hofstadter, Douglas (4 februarie 1999). Gödel, Escher, Bach: An Eternal Golden Braid. Basic Books. ISBN 0-465-02656-7Spitta, Philipp (3 iulie 1997). Johann Sebastian Bach: His Work and Influence on the Music of Germany, 1685�1750 (Volume II). Dover Publications. ISBN 0-486-27413-6Stauffer, George (1 februarie 1986). J. S. Bach As Organist: His Instruments, Music, and Performance Practices. Indiana University Press. ISBN 0-253-33181-1Williams, Peter (5 martie 2007). J.S. Bach: A Life in Music. Cambridge University Press. ISBN 0-521-87074-7Legaturi externe[modificare | modificare sursa]Pute?i gasi mai multe informa?ii despre Johann Sebastian Bach prin cautarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generica de �proiecte surori�:

Defini?ii ?i traduceri în Wik?ionarImagini ?i media la CommonsCitate la WikicitatTexte sursa la WikisursaManuale la WikimanualeResurse de studiu la Wikiversitate

de Familia BachThe J.S. Bach Home Page � JSBach.org, by Jan Hanford�extensive information on Bach and his works; huge and growing database of user-contributed recordings and reviewsJ.S. Bach bibliography, by Yo Tomita of Queen's Belfast�especially useful to scholarsBach-Cantatas.com, by Aryeh Oron�information on the cantatas as well as other worksBach manuscripts � video lectures by Christoph Wolff on the Bach family's hidden manuscripts archiveLucrari de sau despre Johann Sebastian Bach în biblioteci (catalog WorldCat)Public domain scores 90 Bach Piano Scores + AudioMissa în si minor BWV 232 (Flash)Goldberg-Variationen BWV 988/1086 (Flash)ro Matthäuspassion BWV 244 (Flash)Bach Gesellschaft Download Page�the BGA volumes available for download in DJVU format.Format:CantorionPartituri de Johann Sebastian Bach la International Music Score Library Project�the BGA volumes split up into individual works (PDF files), plus other editionsFree downloads of the complete organ works by Bach recorded by James Kibbie on historic German baroque organsIn the BBC Discovering Music: Listening Library[ascunde]v � d � mCompozitori de renumeEvul Mediu (500-1400)Léonin · Pérotin · G. de MachautRena?tere (1400-1600)G. Dufay · J. des Pres · G. P. da Palestrina · O. di LassoBaroc (1600-1760)C. Monteverdi · J.-B. Lully · D. Buxtehude · J. Pachelbel · H. Purcell · A. Scarlatti · A. Corelli · A. Vivaldi · J.-P. Rameau · J. S. Bach · D. Scarlatti · G. F. HändelPerioada clasica (1730-1820)J. Haydn · W. A. Mozart · L. van BeethovenPerioada romantica (1815-1910)L. van Beethoven · F. Schubert · H. Berlioz · F. Chopin · R. Schumann · F. Liszt · G. Verdi · R. Wagner · Anton Bruckner · J. Strauss (fiul) · J. Brahms · C. Saint-Saëns · P. I. Ceaikovski · E. Grieg · G. Fauré · G. Mahler · R. Strauss

Secolul XXR. Strauss · C. Debussy · M. Ravel · J. Sibelius · A. Berg · B. Bartók · A. Schönberg ·Stravinski · S. Rahmaninov · S. Prokofiev · D. ?ostakovici · C. OrffInforma?ii bibliotecareWorldCat modificare BNF: cb118897907 modificare GND: 11850553X modificare ISNI: 0000 0001 2276 4157 modificare LCCN: n79021425 modificare NLA: 35011573 modificare VIAF: 12304462 modificare LIBRIS: 176434 modificare SUDOC: 026699656 modificare BIBSYS: x90970064 modificareCategorii: Na?teri în 1685Na?teri pe 31 martieDecese în 1750Decese pe 28 iulieJohann Sebastian BachCompozitori ai secolului al XVIII-leaCompozitori germaniVioloni?ti clasiciBarocul în muzicaMuzicieni germaniLuteraniGermani din secolul al XVIII-leaCompozitori de muzica sacraMeniu de navigareNu sunte?i autentificatDiscu?iiContribu?iiCreare contAutentificareArticolDiscu?ieLecturaModificareModificare sursaIstoric

CautareSaltPagina principalaPortaluri tematiceCafeneaArticol aleatoriuParticipareSchimbari recenteProiectul saptamâniiAjutorPortalul comunita?iiDona?iiTiparire/exportareCreare carteDescarca PDFVersiune de tiparitTrusa de unelteCe trimite aiciModificari corelateTrimite fi?ierPagini specialeNavigare în istoricInforma?ii despre paginaElement WikidataCiteaza acest articolÎn alte limbi??????AfrikaansAlemannisch????Aragonés???????????AsturianuAymar aruAz?rbaycanca?????????Boarisch�emaite�ka???????????????????? (???????????)???????????????Brezhoneg

Bosanski??????CatalàChavacano de ZamboangaMìng-de?ng-ng?¯???????CebuanoChamoru????????? ???????CorsuCe�tina???????CymraegDanskDeutschZazaki????????EnglishEsperantoEspañolEestiEuskaraEstremeñu?????SuomiVõroFøroysktFrançaisNordfriiskFurlanFryskGaeilge??GàidhligGalegoGaelgHawai`i???????????Fiji HindiHrvatskiMagyar???????InterlinguaBahasa IndonesiaInterlingueIlokanoIdoÍslenskaItaliano???LojbanBasa Jawa???????Qaraqalpaqsha??????????????????Kurdî

Kernowek????????LatinaLadinoLëtzebuergesch?????LimburgsLigureLumbaartLietuviuLatvie�u??????Basa BanyumasanMalagasyBaso Minangkabau???????????????????????????Bahasa MelayuMaltiMirandés??????????NahuatlPlattdüütschNedersaksies??????????? ????NederlandsNorsk nynorskNorsk bokmålOccitan??????????PangasinanKapampanganPicardPolskiPiemontèis??????PortuguêsRuna SimiArmãneashti????????????????????? ????SarduSicilianuScotsSrpskohrvatski / ??????????????Simple EnglishSlovencinaSloven�cinaShqip?????? / srpskiSeelterskBasa SundaSvenskaKiswahili?????

?????????TagalogTürkçe???????/tatarça??????????????O?zbekcha/???????VènetoVepsän kel�Ti?ng Vi?tWest-VlamsVolapükWalonWinaray????????????YorùbáZeêuws????Bân-lâm-gú??Modifica legaturileUltima modificare a paginii efectuata la 18 ianuarie 2016, ora 16:52.Acest text este disponibil sub licen?a Creative Commons cu atribuire ?i distribuire în condi?ii identice; pot exista ?i clauze suplimentare. Vede?i detalii la Termenii de utilizare.Politica de confiden?ialitateDespre WikipediaTermeniVersiune mobilaDezvoltatoriCookie statementWikimedia Foundation Powered by MediaWiki