Aventurile pisicii Coad`-Coad`

Mihai Ciobanu

Copyright © 2011 Aramis Print s.r.l. toate drepturile rezervateAramis Print s.r.l. • Redac\ia ]i sediul social:B-dul Metalurgiei nr. 46-56, cod 041833, sector 4, Bucure]ti, O.P. 82 – C.P. 38tel: (021) 461.08.10/14/15; fax: (021) 461.08.09/19.e-mail: office@edituraaramis.ro; office megapress.ro Departamentul desfacere: tel: (021) 461.08.08/12/13/16; fax: (021) 461.08.09/19; e-mail: desfacere@edituraaramis.roTip`rit la MEGApress holdings s.a.

@

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom@nieiCIOBANU, MIHAI Aventurile pisicii Coad`-Coad` / Mihai Ciobanu ;

.

il.: Emanuel Pavel. - Bucure]ti : Aramis Print, 2011 ISBN 978-973-679-866-5

I. Pavel, Emanuel (il.)

821.135.1-34

Ilustra\ii de Emanuel Pavel

Copert`: }tefan FilottiIlustra\ii: Emanuel PavelRedactor: Iuliana VoicuDTP: Carmen Diana Mateescu

Aventurile pisicii Coad`-Coad`

Mihai Ciobanu

Copyright © 2011 Aramis Print s.r.l. toate drepturile rezervateAramis Print s.r.l. • Redac\ia ]i sediul social:B-dul Metalurgiei nr. 46-56, cod 041833, sector 4, Bucure]ti, O.P. 82 – C.P. 38tel: (021) 461.08.10/14/15; fax: (021) 461.08.09/19.e-mail: office@edituraaramis.ro; office megapress.ro Departamentul desfacere: tel: (021) 461.08.08/12/13/16; fax: (021) 461.08.09/19; e-mail: desfacere@edituraaramis.roTip`rit la MEGApress holdings s.a.

@

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom@nieiCIOBANU, MIHAI Aventurile pisicii Coad`-Coad` / Mihai Ciobanu ;

.

il.: Emanuel Pavel. - Bucure]ti : Aramis Print, 2011 ISBN 978-973-679-866-5

I. Pavel, Emanuel (il.)

821.135.1-34

Ilustra\ii de Emanuel Pavel

Copert`: }tefan FilottiIlustra\ii: Emanuel PavelRedactor: Iuliana VoicuDTP: Carmen Diana Mateescu

O cas` nou`

Ca în fiecare diminea\`, o pisic` mic` ]i pufoas`, cu o blan` neagr`, lucioas` cu pete albe se trezi ]i se întinse în p`tu\ul ei pufos, un co]ule\ din nuiele în care st`pâna ei, o feti\` de ]ase ani, a]ezase o pern` de catifea. Pisica î]i avea culcu]ul lâng` intrarea unui bloc. S-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Miau, miau, r`spunse pisica vesel`. Primise acest nume pentru c`, înc` de când era mic`, avea o

coad` foarte lung`, mult mai lung` decât a altor pisoi de vârsta ei ]i, în plus, îi pl`cea foarte mult s` fie alintat` „Codi\`“.

Feti\a cu p`r ]aten o mângâie ]i o lu` în bra\e. – Trebuie s`-\i spun ceva, începu ea trist`, cu ochii în lacrimi. Voi

pleca împreun` cu p`rin\ii mei foarte departe, cu avionul, într-o alt` \ar`. Se spune c` acolo niciun animal cu o bl`ni\` a]a de stufoas` ca tine nu ar rezista de cald. O s`-mi fie foarte dor de tine. }i î]i îmbr`\i]` din nou pisica.

Coad`-Coad` avea doar un an ]i nu era obi]nuit` s` plece departe de cas`. F`cea plimb`ri scurte cu st`pâna ei în jurul blocului, îns` nu cuno]tea decât câ\iva vecini. Gândul c` va trebui s` se descurce de acum încolo ca toate cele-lalte pisici f`r` st`pân de prin cartier o însp`imânta.

– Coad`-Coad`, vreau s`-\i d`ruiesc ceva. |i-am cump`rat un clopo\el mic de tot, a]a ca tine. Uite, \i-l leg de coad` pentru ca ori de c@te ori dai din ea s`-\i aminte]ti de mine.

Clopo\elul argintiu avea un sunet cristalin ]i melodios, iar Coad`-Coad` nu ]tia ce s` mai fac` s`-l aud`. F`cea tumbe, s`rea într-un picior. Cling, cling, cling. De bucurie, aproape c` uitase de plecarea st`pânei.

– Toate vecinele vor avea grij` s`-\i dea lapte, îi spuse feti\a.Coad`-Coad` era foarte iubit` de colegele de gr`dini\` ale

feti\ei, dar mai ales de câteva doamne mai în vârst` din bloc, care întotdeauna aveau ceva bun de mâncare la îndemân`. Pisica v`zu cum st`pânii ei au umplut un camion de lucruri, dup` care s-au urcat în ma]in` ]i au plecat. Multe din lucrurile înc`rcate în camion le cuno]tea, se jucase cu ele.

Pentru Rare] ]i Oriana

O cas` nou`

Ca în fiecare diminea\`, o pisic` mic` ]i pufoas`, cu o blan` neagr`, lucioas` cu pete albe se trezi ]i se întinse în p`tu\ul ei pufos, un co]ule\ din nuiele în care st`pâna ei, o feti\` de ]ase ani, a]ezase o pern` de catifea. Pisica î]i avea culcu]ul lâng` intrarea unui bloc. S-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Miau, miau, r`spunse pisica vesel`. Primise acest nume pentru c`, înc` de când era mic`, avea o

coad` foarte lung`, mult mai lung` decât a altor pisoi de vârsta ei ]i, în plus, îi pl`cea foarte mult s` fie alintat` „Codi\`“.

Feti\a cu p`r ]aten o mângâie ]i o lu` în bra\e. – Trebuie s`-\i spun ceva, începu ea trist`, cu ochii în lacrimi. Voi

pleca împreun` cu p`rin\ii mei foarte departe, cu avionul, într-o alt` \ar`. Se spune c` acolo niciun animal cu o bl`ni\` a]a de stufoas` ca tine nu ar rezista de cald. O s`-mi fie foarte dor de tine. }i î]i îmbr`\i]` din nou pisica.

Coad`-Coad` avea doar un an ]i nu era obi]nuit` s` plece departe de cas`. F`cea plimb`ri scurte cu st`pâna ei în jurul blocului, îns` nu cuno]tea decât câ\iva vecini. Gândul c` va trebui s` se descurce de acum încolo ca toate cele-lalte pisici f`r` st`pân de prin cartier o însp`imânta.

– Coad`-Coad`, vreau s`-\i d`ruiesc ceva. |i-am cump`rat un clopo\el mic de tot, a]a ca tine. Uite, \i-l leg de coad` pentru ca ori de c@te ori dai din ea s`-\i aminte]ti de mine.

Clopo\elul argintiu avea un sunet cristalin ]i melodios, iar Coad`-Coad` nu ]tia ce s` mai fac` s`-l aud`. F`cea tumbe, s`rea într-un picior. Cling, cling, cling. De bucurie, aproape c` uitase de plecarea st`pânei.

– Toate vecinele vor avea grij` s`-\i dea lapte, îi spuse feti\a.Coad`-Coad` era foarte iubit` de colegele de gr`dini\` ale

feti\ei, dar mai ales de câteva doamne mai în vârst` din bloc, care întotdeauna aveau ceva bun de mâncare la îndemân`. Pisica v`zu cum st`pânii ei au umplut un camion de lucruri, dup` care s-au urcat în ma]in` ]i au plecat. Multe din lucrurile înc`rcate în camion le cuno]tea, se jucase cu ele.

Pentru Rare] ]i Oriana

– P`i, sunt mai mare doar ca vârst`, altfel orice copil e mai mare decât mine, oricât de stufoas` a] avea eu blana, se înfoie Maro-Maro.

– Unde locuie]ti? întreb` Gri-Gri. }i Coad`-Coad` le povesti de co]ule\ul de sub scara blocului ]i le mai spuse c` îi era tare urât s` doarm` singur`.

A]a afl` Codi\` c` cele patru prietene nu au un culcu] al lor ]i c` dorm în fiecare sear` pe unde apuc`.– Atunci haide\i cu mine. }i a]a nu o s`-mi mai fie nici mie urât.Pisicile au acceptat bucuroase invita\ia. În câteva minute, cele cinci prietene dormeau înghesuite în co]ule\.Când se trezi de diminea\`, bl`ni\a pisicii Coad`-Coad` era ]ifonat`, iar pe codi\`, zburlit` de tot.– Bun` diminea\a, pisicilor! – Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! Cum ai dormit?– Nu prea bine, zise Coad`-Coad`. Trebuie neap`rat s` ne g`sim un culcu] mai mare. S` plec`m chiar acum s`-l

c`ut`m!Pisicile au ridicat din umeri. Ele nu avuseser` vreodat` un culcu] anume, dormeau pe unde apucau, îns` o plimbare

prin cartier era bine-venit`.Codi\` nu cuno]tea str`zile din cartier. Afar` era soare ]i frumos ]i pisica î]i d`du repede seama ce multe lucruri a

pierdut stând atâta timp doar lâng` bloc. În jurul ei erau gr`dini, iarb`, cop`cei, fluturi ]i o mul\ime de ma]ini care mergeau în toate direc\iile. V`zu copii cu biciclete ]i chio]curi unde se vindeau ziare sau flori.

Când se înser`, Codi\` se f`cu ghem în co]ule\ul ei. Îi era dor de feti\` ]i se înghesuia în perna ei pufoas` de catifea. St`tea cu ochii închi]i, îns` nu reu]ea s` adoarm`. Deodat`, auzi mai multe voci: „Miau, Miiaau, Miaau, Miauu“, dup` care se l`s` lini]tea. Dup` alte câteva secunde auzi din nou: „Miau, Miiaau, Miaau, Miauu“, dup` care din nou se a]ternu lini]tea. Fugi prin gr`din` ]i v`zu patru pisici care se jucau. Una era portocalie, alta neagr`, una gri, iar cea mai îndep`rtat` ]i mai mare era maro. Alergau în cerc \inându-se de cozi ]i, când una dintre ele se oprea, toate celelalte c`deau peste ea. Se ridicau ]i începeau s` miaune… }i iar se prindeau de coad` ]i se învârteau… Coad`-Coad` nu în\elegea nimic din jocul lor, îns` cele patru pisici se distrau de minune.

Z`rind-o pe Coad`-Coad`, se oprir` mirate, de parc` nu mai v`zuser` vreo pisic` pân` atunci. Bineîn\eles, nu mai v`zuser` niciodat` o pisic` cu un clopo\el legat de coad`.

– Ce frumos e!!! }i ce bine sun`! }i mie mi-ar pl`cea s` am a]a ceva!!! spuneau pe r@nd pisicile.– Cum te cheam`? întreb` în cele din urm` pisica cu bl`ni\` portocalie.Coad`-Coad` se emo\ion`.– Coad`-Coad`, ]opti ea.– Ce nume frumos, \i se potrive]te perfect. De unde ai clopo\elul?– De la st`pâna mea, r`spunse Coad`-Coad`.– Coad`-Coad`, începu cu o voce groas` pisica maro, cea mai dolofan` dintre toate, ne bucur`m s` te cunoa]tem.

S` ne prezent`m ]i noi, zise ea f`când un semn c`tre pisica portocalie.– Pe mine m` cheam` Portocalie-Portocalie ]i am doi ani.– Pe mine m` cheam` Gri-Gri ]i am trei ani.– Pe mine m` cheam` Neagr`-Neagr` ]i am patru ani.– Iar pe mine m` cheam` Maro-Maro ]i am ]apte ani.– }apte ani? se mir` Coad`-Coad`. Adic` e]ti de ]apte ori mai mare decât mine? St`pâna mea avea doar ]ase. Nu

pot s` cred c` o pisic` e mai mare decât un om.

– P`i, sunt mai mare doar ca vârst`, altfel orice copil e mai mare decât mine, oricât de stufoas` a] avea eu blana, se înfoie Maro-Maro.

– Unde locuie]ti? întreb` Gri-Gri. }i Coad`-Coad` le povesti de co]ule\ul de sub scara blocului ]i le mai spuse c` îi era tare urât s` doarm` singur`.

A]a afl` Codi\` c` cele patru prietene nu au un culcu] al lor ]i c` dorm în fiecare sear` pe unde apuc`.– Atunci haide\i cu mine. }i a]a nu o s`-mi mai fie nici mie urât.Pisicile au acceptat bucuroase invita\ia. În câteva minute, cele cinci prietene dormeau înghesuite în co]ule\.Când se trezi de diminea\`, bl`ni\a pisicii Coad`-Coad` era ]ifonat`, iar pe codi\`, zburlit` de tot.– Bun` diminea\a, pisicilor! – Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! Cum ai dormit?– Nu prea bine, zise Coad`-Coad`. Trebuie neap`rat s` ne g`sim un culcu] mai mare. S` plec`m chiar acum s`-l

c`ut`m!Pisicile au ridicat din umeri. Ele nu avuseser` vreodat` un culcu] anume, dormeau pe unde apucau, îns` o plimbare

prin cartier era bine-venit`.Codi\` nu cuno]tea str`zile din cartier. Afar` era soare ]i frumos ]i pisica î]i d`du repede seama ce multe lucruri a

pierdut stând atâta timp doar lâng` bloc. În jurul ei erau gr`dini, iarb`, cop`cei, fluturi ]i o mul\ime de ma]ini care mergeau în toate direc\iile. V`zu copii cu biciclete ]i chio]curi unde se vindeau ziare sau flori.

Când se înser`, Codi\` se f`cu ghem în co]ule\ul ei. Îi era dor de feti\` ]i se înghesuia în perna ei pufoas` de catifea. St`tea cu ochii închi]i, îns` nu reu]ea s` adoarm`. Deodat`, auzi mai multe voci: „Miau, Miiaau, Miaau, Miauu“, dup` care se l`s` lini]tea. Dup` alte câteva secunde auzi din nou: „Miau, Miiaau, Miaau, Miauu“, dup` care din nou se a]ternu lini]tea. Fugi prin gr`din` ]i v`zu patru pisici care se jucau. Una era portocalie, alta neagr`, una gri, iar cea mai îndep`rtat` ]i mai mare era maro. Alergau în cerc \inându-se de cozi ]i, când una dintre ele se oprea, toate celelalte c`deau peste ea. Se ridicau ]i începeau s` miaune… }i iar se prindeau de coad` ]i se învârteau… Coad`-Coad` nu în\elegea nimic din jocul lor, îns` cele patru pisici se distrau de minune.

Z`rind-o pe Coad`-Coad`, se oprir` mirate, de parc` nu mai v`zuser` vreo pisic` pân` atunci. Bineîn\eles, nu mai v`zuser` niciodat` o pisic` cu un clopo\el legat de coad`.

– Ce frumos e!!! }i ce bine sun`! }i mie mi-ar pl`cea s` am a]a ceva!!! spuneau pe r@nd pisicile.– Cum te cheam`? întreb` în cele din urm` pisica cu bl`ni\` portocalie.Coad`-Coad` se emo\ion`.– Coad`-Coad`, ]opti ea.– Ce nume frumos, \i se potrive]te perfect. De unde ai clopo\elul?– De la st`pâna mea, r`spunse Coad`-Coad`.– Coad`-Coad`, începu cu o voce groas` pisica maro, cea mai dolofan` dintre toate, ne bucur`m s` te cunoa]tem.

S` ne prezent`m ]i noi, zise ea f`când un semn c`tre pisica portocalie.– Pe mine m` cheam` Portocalie-Portocalie ]i am doi ani.– Pe mine m` cheam` Gri-Gri ]i am trei ani.– Pe mine m` cheam` Neagr`-Neagr` ]i am patru ani.– Iar pe mine m` cheam` Maro-Maro ]i am ]apte ani.– }apte ani? se mir` Coad`-Coad`. Adic` e]ti de ]apte ori mai mare decât mine? St`pâna mea avea doar ]ase. Nu

pot s` cred c` o pisic` e mai mare decât un om.

98

La vân`toare

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`.– Bun` diminea\a, pisicilor! Ce mânc`m în diminea\a asta? întreb` Coad`-Coad`.Maro-Maro preg`tise deja castroanele cu lapte. – Pisicilor, începu aceasta, haide\i s` mergem s` prindem ]oricei.– Da, s` mergem! au fost de acord Gri-Gri, Portocalie-Portocalie ]i Neagr`-Neagr`.– Dar eu nu ]tiu s` prind ]oricei, zise timid` Codi\`. Primeam mâncare suficient` de la st`pâna mea ]i de la vecinele

ei, nu am mâncat niciodat` ]oricei.– Niciodat`? se mirar` pisicile. Vrei s` te înv`\`m?– Da, da, ce bine, abia a]tept s` înv`\ s` prind ]oricei.În câteva minute, cele cinci pisici au ajuns în curtea interioar` a unui bloc vecin. – Coad`-Coad`, începu Gri-Gri s` explice, exist` mai multe feluri în care po\i prinde ]oricei ]i fiecare dintre noi are

o metod` preferat`.

Pisicile c`utau un loc care s` le fereasc` de frig, de ploaie ]i de vânt, dar s` nu fie nici foarte întunecos.Au g`sit o scorbur`, îns` era mic` ]i întunecoas`. Au mai g`sit ]i o magazie p`r`sit`, îns` nu avea u]` ]i ar fi intrat

frigul ]i praful. Brusc, Coad`-Coad` se opri. Pisica era cu gura pân` la urechi ]i d`dea din coad` de fericire. – Cling, cling, cling, am g`sit!– Ce ai g`sit? întreb` Gri-Gri.În fa\a lor, la numai câ\iva metri, erau dou` ma]ini vechi, abandonate, care rugineau în spatele unui bloc, cu ro\ile

dezumflate ]i oglinzile sparte. Vopseaua se dusese aproape de tot, a]a c` nu se mai distingea culoarea lor.– A]tepta\i-m` aici, zise Coad`-Coad`. M` duc înainte, s` v`d cum este în`untru.Intr` în prima ma]in`. Interiorul era mai urât decât p`rea de afar`. Nu era decât o tabl` rece, plin` de frunze care

p`trundeau printr-o gaur` f`cut` de rugin`. Ma]ina nu mai avea nici banchete, nici volan, nimic. Coad`-Coad` se întrist`. Ie]i repede ]i intr` în urm`toarea ma]in`, care p`rea mai nou` decât prima. În`untru se aflau banchete moi ]i locul era chiar curat.

– }i vrei s` st`m într-o ma]in`? De ce nu mai bine afar`, în gr`din`, sau lâng` un gard? întreba întruna Gri-Gri, în timp ce Codi\` le împingea de la spate pe toate patru ca s` le arate noua cas`.

Când intrar` în ma]in`, cele patru pisici s`rir` în sus de bucurie.– Ce banchete moi! }i nu se mai simte frigul dac` închidem u]a! se bucura Gri-Gri.– E mult loc aici, sub volan o s`-mi preg`tesc buc`t`ria, se lingea pe must`\i Maro-Maro.Neagr`-Neagr`, Portocalie-Portocalie ]i Coad`-Coad` \op`iau fericite pe bancheta din spate. Aveau, în sfâr]it,

casa lor ]i, în plus, ]i o prieten` grozav`, pe Coad`-Coad`.Coad`-Coad` nu mai locuia aproape de st`pâna ei, îns` î]i g`sise patru prietene minunate ]i o c`su\` cu banchete la

fel de moi ca ]i perna din co]ule\ul de sub scara blocului.S-au jucat ore în ]ir în gr`dina de lâng` alee. Când au obosit, s-au culcat toate pe bancheta din spate, covrig, bl`ni\`

lâng` bl`ni\`, ca s`-]i \in` cald una celeilalte. În câteva minute, pisicile sfor`iau fericite dup` o zi plin` de întâmpl`ri.Noapte bun`!

98

La vân`toare

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`.– Bun` diminea\a, pisicilor! Ce mânc`m în diminea\a asta? întreb` Coad`-Coad`.Maro-Maro preg`tise deja castroanele cu lapte. – Pisicilor, începu aceasta, haide\i s` mergem s` prindem ]oricei.– Da, s` mergem! au fost de acord Gri-Gri, Portocalie-Portocalie ]i Neagr`-Neagr`.– Dar eu nu ]tiu s` prind ]oricei, zise timid` Codi\`. Primeam mâncare suficient` de la st`pâna mea ]i de la vecinele

ei, nu am mâncat niciodat` ]oricei.– Niciodat`? se mirar` pisicile. Vrei s` te înv`\`m?– Da, da, ce bine, abia a]tept s` înv`\ s` prind ]oricei.În câteva minute, cele cinci pisici au ajuns în curtea interioar` a unui bloc vecin. – Coad`-Coad`, începu Gri-Gri s` explice, exist` mai multe feluri în care po\i prinde ]oricei ]i fiecare dintre noi are

o metod` preferat`.

Pisicile c`utau un loc care s` le fereasc` de frig, de ploaie ]i de vânt, dar s` nu fie nici foarte întunecos.Au g`sit o scorbur`, îns` era mic` ]i întunecoas`. Au mai g`sit ]i o magazie p`r`sit`, îns` nu avea u]` ]i ar fi intrat

frigul ]i praful. Brusc, Coad`-Coad` se opri. Pisica era cu gura pân` la urechi ]i d`dea din coad` de fericire. – Cling, cling, cling, am g`sit!– Ce ai g`sit? întreb` Gri-Gri.În fa\a lor, la numai câ\iva metri, erau dou` ma]ini vechi, abandonate, care rugineau în spatele unui bloc, cu ro\ile

dezumflate ]i oglinzile sparte. Vopseaua se dusese aproape de tot, a]a c` nu se mai distingea culoarea lor.– A]tepta\i-m` aici, zise Coad`-Coad`. M` duc înainte, s` v`d cum este în`untru.Intr` în prima ma]in`. Interiorul era mai urât decât p`rea de afar`. Nu era decât o tabl` rece, plin` de frunze care

p`trundeau printr-o gaur` f`cut` de rugin`. Ma]ina nu mai avea nici banchete, nici volan, nimic. Coad`-Coad` se întrist`. Ie]i repede ]i intr` în urm`toarea ma]in`, care p`rea mai nou` decât prima. În`untru se aflau banchete moi ]i locul era chiar curat.

– }i vrei s` st`m într-o ma]in`? De ce nu mai bine afar`, în gr`din`, sau lâng` un gard? întreba întruna Gri-Gri, în timp ce Codi\` le împingea de la spate pe toate patru ca s` le arate noua cas`.

Când intrar` în ma]in`, cele patru pisici s`rir` în sus de bucurie.– Ce banchete moi! }i nu se mai simte frigul dac` închidem u]a! se bucura Gri-Gri.– E mult loc aici, sub volan o s`-mi preg`tesc buc`t`ria, se lingea pe must`\i Maro-Maro.Neagr`-Neagr`, Portocalie-Portocalie ]i Coad`-Coad` \op`iau fericite pe bancheta din spate. Aveau, în sfâr]it,

casa lor ]i, în plus, ]i o prieten` grozav`, pe Coad`-Coad`.Coad`-Coad` nu mai locuia aproape de st`pâna ei, îns` î]i g`sise patru prietene minunate ]i o c`su\` cu banchete la

fel de moi ca ]i perna din co]ule\ul de sub scara blocului.S-au jucat ore în ]ir în gr`dina de lâng` alee. Când au obosit, s-au culcat toate pe bancheta din spate, covrig, bl`ni\`

lâng` bl`ni\`, ca s`-]i \in` cald una celeilalte. În câteva minute, pisicile sfor`iau fericite dup` o zi plin` de întâmpl`ri.Noapte bun`!

10

– Da, zise Maro-Maro, mie îmi place s` prind ]oriceii care se ascund în subsolul blocului. Caut o aerisire ]i miaun cât pot de tare în dreptul ei, explic` ea. }oriceii m` aud ]i pleac` spre cel`lalt cap`t al blocului, unde mai exist` o aerisire. Dar eu nu-i urm`resc pe dedesubt, a]a cum se a]teapt` ei, pentru c` este întuneric ]i nu po\i alerga bine. Merg pe lâng` bloc ]i îi a]tept la ie]irea cealalt`. Când dau s` ias`, ha\, i-am ]i prins.

Coad`-Coad` ascult` cu aten\ie ]i mirare, iar Maro-Maro plec` imediat spre cap`tul blocului. Exact cum povestise, ea mieun` tare de tot de câteva ori ]i fugi cât putu de repede c`tre cel`lalt cap`t al blocului. A]tept` ce a]tept` ]i, ha\, înh`\` un ]oricel.

– Bravo, Maro-Maro, ce priceput` e]ti! o aplaudar` celelalte pisici.– Mie îmi place s` prind ]oricei altfel, veni ]i rândul pisicii Neagr`-Neagr`. M` ascund dup` roata unei ma]ini ]i nu

m` mi]c deloc de acolo. Când ]oriceii alearg` prin iarb` între blocuri, ei trec ]i pe lâng` ma]ini. Când e unul suficient de aproape, ha\, ies de dup` roat` ]i îl prind. }i imediat le ]i ar`t` pisicilor cum se face. În numai câteva minute veni fericit` înapoi cu un ]oricel în gheru\e, în aplauzele celorlalte pisici.

– Gata, interveni Gri-Gri. Hai s` te vedem ]i pe tine. Cum \i-a pl`cut mai mult, ca Maro-Maro sau ca Neagr`-Neagr`?

– Nu sunt sigur`, cred c` o s` încerc în ambele feluri, s` v`d cum îmi e mai u]or. }i, plin` de emo\ii, Coad`-Coad` se duse spre cap`tul blocului, încercând s`-]i aduc` aminte tot ce v`zuse la Maro-Maro.

Mieun` tare de tot în dreptul aerisirii de la subsolul blocului ]i când auzi ]oriceii fugind o lu` ]i ea la goan` pe lâng` bloc. Numai c`, spre deosebire de Maro-Maro, care alergase f`r` s` fac` niciun zgomot, Codi\` suna din clopo\el. Auzind zgomotul, ]oriceii s-au oprit din alergare.

– Sta\i a]a, pisica nu vine dup` noi, ci vrea s` ne ias` înainte... strig` un ]oricel în\elept. S` ne oprim ]i cu siguran\` vom sc`pa.

}i a]a au ]i f`cut. Degeaba a a]teptat Coad`-Coad` s` înha\e vreun ]oricel în cap`tul cel`lalt al blocului, niciun ]oricel nu a mai ie]it pe acolo. Pisica era foarte trist` ]i nu în\elegea ce a gre]it, ce a f`cut Maro-Maro mai bine decât ea.

Cele patru pisici ]i-au dat seama c` ]oriceii s-au speriat din cauza clopo\elului. – Nu ]tiu cum o s` vâneze Coad`-Coad` cu clopo\elul ̀ sta… se îngrijorar` ele. – Nu te întrista, o încuraj` Gri-Gri. Încearc` ]i metoda pisicii Neagr`-Neagr`, poate o s`-\i ias` mai bine.}i Codi\` se ascunse dup` roata unei ma]ini, a]teptând, exact cum f`cuse ]i Neagr`-Neagr`, s` apar` un ]oricel.

Dup` câtva timp, ]oricelul ap`ru. Vroia s` ajung` lâng` un tufi]. Drumul trecea chiar pe lâng` ma]ina dup` care st`tea ascuns` Coad`-Coad`. Se apropia timid, de fric` s` nu-l prind` cineva. Pisica îl v`zu ]i se f`cu ]i mai mic`, a]a încât ]oricelul s` nu o simt`.

Numai c` de emo\ie ]i ner`bdare, Coad`-Coad` d`du din coad` ]i „cling, cling, cling, cling“, se auzi clopo\elul… }oricelul se sperie ]i o lu` la fug`…

Coad`-Coad` iar se întrist`. Nici de data asta nu reu]ise s` prind` nimic. Ce o s` zic` prietenele ei despre ea? Celelalte pisici erau foarte îngrijorate.

– Cum o s` vâneze cu clopo\elul ̀ sta? se gândeau ele.– Am o idee, se înveseli brusc Portocalie-Portocalie. }tiu cum putem s` facem din Coad`-Coad` un mare vân`tor

de ]oricei!– Cum? Cum? întrebar` celelalte.}i Portocalie-Portocalie le ]opti imediat la ureche planul ei. Toate d`deau din cap [n semn de aprobare:– E perfect, a]a vom face.– P`i, ]i eu ce trebuie s` fac? întreb` Coad`-Coad`, l`sat` deoparte.

– E foarte simplu, începu Portocalie-Portocalie. Noi patru mergem mai departe, c`tre cap`tul blocului. Când ajungem acolo î\i facem un semn, dup` care ne ascundem. Când vezi semnul, tu vii spre noi alergând, miauni ]i faci cât mai mult` g`l`gie. Da?

– E a]a de simplu? Bine, a]a voi face.}i cele patru pisici au plecat ]i s-au ascuns cât au putut ele de bine, nu

înainte s`-i fac` semn pisicii Coad`-Coad`. Aceasta a luat-o la fug` într-o mare h`rm`laie. Mieuna, clopo\elul suna: „cling, cling, cling, cling“. Auzind a]a o g`l`gie, to\i ]oriceii de sub ma]ini, din iarb`, de prin subsolul blocului au rupt-o la fug`. Nu în\elegeau cine alearg` dup` ei, o pisic` sau mai multe, a]a de mare era g`l`gia f`cut` de Coad`-Coad` ]i de clopo\elul ei.

}i, îngrozit` de h`rm`laia produs`, mul\imea de ]oricei s-a dus exact c`tre cap`tul blocului, acolo unde îi a]teptau… celelalte pisici, care, Ha\! Ha\! Ha\!, au prins mul\i, mul\i ]oricei.

10

– Da, zise Maro-Maro, mie îmi place s` prind ]oriceii care se ascund în subsolul blocului. Caut o aerisire ]i miaun cât pot de tare în dreptul ei, explic` ea. }oriceii m` aud ]i pleac` spre cel`lalt cap`t al blocului, unde mai exist` o aerisire. Dar eu nu-i urm`resc pe dedesubt, a]a cum se a]teapt` ei, pentru c` este întuneric ]i nu po\i alerga bine. Merg pe lâng` bloc ]i îi a]tept la ie]irea cealalt`. Când dau s` ias`, ha\, i-am ]i prins.

Coad`-Coad` ascult` cu aten\ie ]i mirare, iar Maro-Maro plec` imediat spre cap`tul blocului. Exact cum povestise, ea mieun` tare de tot de câteva ori ]i fugi cât putu de repede c`tre cel`lalt cap`t al blocului. A]tept` ce a]tept` ]i, ha\, înh`\` un ]oricel.

– Bravo, Maro-Maro, ce priceput` e]ti! o aplaudar` celelalte pisici.– Mie îmi place s` prind ]oricei altfel, veni ]i rândul pisicii Neagr`-Neagr`. M` ascund dup` roata unei ma]ini ]i nu

m` mi]c deloc de acolo. Când ]oriceii alearg` prin iarb` între blocuri, ei trec ]i pe lâng` ma]ini. Când e unul suficient de aproape, ha\, ies de dup` roat` ]i îl prind. }i imediat le ]i ar`t` pisicilor cum se face. În numai câteva minute veni fericit` înapoi cu un ]oricel în gheru\e, în aplauzele celorlalte pisici.

– Gata, interveni Gri-Gri. Hai s` te vedem ]i pe tine. Cum \i-a pl`cut mai mult, ca Maro-Maro sau ca Neagr`-Neagr`?

– Nu sunt sigur`, cred c` o s` încerc în ambele feluri, s` v`d cum îmi e mai u]or. }i, plin` de emo\ii, Coad`-Coad` se duse spre cap`tul blocului, încercând s`-]i aduc` aminte tot ce v`zuse la Maro-Maro.

Mieun` tare de tot în dreptul aerisirii de la subsolul blocului ]i când auzi ]oriceii fugind o lu` ]i ea la goan` pe lâng` bloc. Numai c`, spre deosebire de Maro-Maro, care alergase f`r` s` fac` niciun zgomot, Codi\` suna din clopo\el. Auzind zgomotul, ]oriceii s-au oprit din alergare.

– Sta\i a]a, pisica nu vine dup` noi, ci vrea s` ne ias` înainte... strig` un ]oricel în\elept. S` ne oprim ]i cu siguran\` vom sc`pa.

}i a]a au ]i f`cut. Degeaba a a]teptat Coad`-Coad` s` înha\e vreun ]oricel în cap`tul cel`lalt al blocului, niciun ]oricel nu a mai ie]it pe acolo. Pisica era foarte trist` ]i nu în\elegea ce a gre]it, ce a f`cut Maro-Maro mai bine decât ea.

Cele patru pisici ]i-au dat seama c` ]oriceii s-au speriat din cauza clopo\elului. – Nu ]tiu cum o s` vâneze Coad`-Coad` cu clopo\elul ̀ sta… se îngrijorar` ele. – Nu te întrista, o încuraj` Gri-Gri. Încearc` ]i metoda pisicii Neagr`-Neagr`, poate o s`-\i ias` mai bine.}i Codi\` se ascunse dup` roata unei ma]ini, a]teptând, exact cum f`cuse ]i Neagr`-Neagr`, s` apar` un ]oricel.

Dup` câtva timp, ]oricelul ap`ru. Vroia s` ajung` lâng` un tufi]. Drumul trecea chiar pe lâng` ma]ina dup` care st`tea ascuns` Coad`-Coad`. Se apropia timid, de fric` s` nu-l prind` cineva. Pisica îl v`zu ]i se f`cu ]i mai mic`, a]a încât ]oricelul s` nu o simt`.

Numai c` de emo\ie ]i ner`bdare, Coad`-Coad` d`du din coad` ]i „cling, cling, cling, cling“, se auzi clopo\elul… }oricelul se sperie ]i o lu` la fug`…

Coad`-Coad` iar se întrist`. Nici de data asta nu reu]ise s` prind` nimic. Ce o s` zic` prietenele ei despre ea? Celelalte pisici erau foarte îngrijorate.

– Cum o s` vâneze cu clopo\elul ̀ sta? se gândeau ele.– Am o idee, se înveseli brusc Portocalie-Portocalie. }tiu cum putem s` facem din Coad`-Coad` un mare vân`tor

de ]oricei!– Cum? Cum? întrebar` celelalte.}i Portocalie-Portocalie le ]opti imediat la ureche planul ei. Toate d`deau din cap [n semn de aprobare:– E perfect, a]a vom face.– P`i, ]i eu ce trebuie s` fac? întreb` Coad`-Coad`, l`sat` deoparte.

– E foarte simplu, începu Portocalie-Portocalie. Noi patru mergem mai departe, c`tre cap`tul blocului. Când ajungem acolo î\i facem un semn, dup` care ne ascundem. Când vezi semnul, tu vii spre noi alergând, miauni ]i faci cât mai mult` g`l`gie. Da?

– E a]a de simplu? Bine, a]a voi face.}i cele patru pisici au plecat ]i s-au ascuns cât au putut ele de bine, nu

înainte s`-i fac` semn pisicii Coad`-Coad`. Aceasta a luat-o la fug` într-o mare h`rm`laie. Mieuna, clopo\elul suna: „cling, cling, cling, cling“. Auzind a]a o g`l`gie, to\i ]oriceii de sub ma]ini, din iarb`, de prin subsolul blocului au rupt-o la fug`. Nu în\elegeau cine alearg` dup` ei, o pisic` sau mai multe, a]a de mare era g`l`gia f`cut` de Coad`-Coad` ]i de clopo\elul ei.

}i, îngrozit` de h`rm`laia produs`, mul\imea de ]oricei s-a dus exact c`tre cap`tul blocului, acolo unde îi a]teptau… celelalte pisici, care, Ha\! Ha\! Ha\!, au prins mul\i, mul\i ]oricei.

– Bravo, Codi\`, ce de ]oricei am prins datorit` \ie!– De acum s` nu mai vân`m fiecare separat, ci doar [mpreun`. Uite ce mul\i ]oricei am prins a]a.Vorbeau toate deodat`, fericite c` vân`toarea a avut un a]a succes.Coad`-Coad` era tare bucuroas`. Era prima dat` când mergea la vân`toare. Apoi cele cinci prietene s-au [ntors

înapoi la ad`postul din ma]in`, unde Maro-Maro le-a f`cut repede o supi\` ]i o friptur` de ]oricei ]i au mâncat pe s`turate, l`udând-o înc` o dat` pe Coad`-Coad` pentru priceperea ei de a face h`rm`laie.

Noapte bun`!

La joac` cu ariciul

13

Ca în orice diminea\`, Coad`-Coad` s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!Pisicile au lip`it repede laptele preg`tit de Maro-Maro ]i au trecut la joac`.Coad`-Coad` a ie]it, cu gândul s`-]i cunoasc` vecinii de cartier. Era o diminea\` frumoas`, soarele str`lucea deja

pe cer. În curând, pisica ajunse lâng` o gr`din`. Era frumoas`, plin` de flori, cu iarba proasp`t tuns` ]i cop`cei îngriji\i. V`zu pe cineva mi]unând prin iarb`. Era un arici.

– Bun` diminea\a, ariciule!– Bun` diminea\a, pisicu\o! Cum te cheam`?– Coad`-Coad`, zise pisica ]i continu`. Ce gr`din` frumoas` ai!

– Bravo, Codi\`, ce de ]oricei am prins datorit` \ie!– De acum s` nu mai vân`m fiecare separat, ci doar [mpreun`. Uite ce mul\i ]oricei am prins a]a.Vorbeau toate deodat`, fericite c` vân`toarea a avut un a]a succes.Coad`-Coad` era tare bucuroas`. Era prima dat` când mergea la vân`toare. Apoi cele cinci prietene s-au [ntors

înapoi la ad`postul din ma]in`, unde Maro-Maro le-a f`cut repede o supi\` ]i o friptur` de ]oricei ]i au mâncat pe s`turate, l`udând-o înc` o dat` pe Coad`-Coad` pentru priceperea ei de a face h`rm`laie.

Noapte bun`!

La joac` cu ariciul

13

Ca în orice diminea\`, Coad`-Coad` s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!Pisicile au lip`it repede laptele preg`tit de Maro-Maro ]i au trecut la joac`.Coad`-Coad` a ie]it, cu gândul s`-]i cunoasc` vecinii de cartier. Era o diminea\` frumoas`, soarele str`lucea deja

pe cer. În curând, pisica ajunse lâng` o gr`din`. Era frumoas`, plin` de flori, cu iarba proasp`t tuns` ]i cop`cei îngriji\i. V`zu pe cineva mi]unând prin iarb`. Era un arici.

– Bun` diminea\a, ariciule!– Bun` diminea\a, pisicu\o! Cum te cheam`?– Coad`-Coad`, zise pisica ]i continu`. Ce gr`din` frumoas` ai!

– Pe mine m` cheam` Gopi ]i am grij` de gr`din` împreun` cu p`rin\ii mei ]i cu sora mea mai mic` ]i de aceea e a]a de frumoas`. Ne-am g`sit o vizuin` ]i st`m aici de mult timp. Tu unde locuie]ti?

– Eu stau împreun` cu prietenele mele într-o ma]in`.– Într-o ma]in`? Cum a]a?– Da, e o ma]in` veche, pe care nu o mai folose]te nimeni ]i noi am transformat-o în casa noastr`. Are ni]te

banchete moi ]i pl`cute. M` bucur c` te-am cunoscut, continu` Coad`-Coad`. Eram curioas` s` ]tiu cine ne sunt vecinii. Hai s` ne juc`m. Vrei s` te joci de-a prinselea?

– Da!! Da!!... S` ne juc`m!!!}i au început s` se fug`reasc` prin gr`dina ariciului, încercând s` se prind`. Codi\` era mai sprinten` ]i reu]ea s`

scape u]or, în timp ce ariciul era mai gr`su\ ]i nu putea s` \in` pasul.– Cling, cling, cling! Prinde-m`! râdea Coad`-Coad` ]i iar fugea. Cling, cling, cling! Prinde-m`! ]i se strecura pe

sub gard, pe unde ariciul nu înc`pea din cauza \epilor.Ariciul morm`ia, îns` nu se l`sa p`guba], o zbughea pe lâng` gard, încercând s` o prind` pe pisic` de coad`.– Las`, c` te prind eu...La un moment dat, ariciul disp`ru. Coad`-Coad` se învârti, se uit` în stânga, se uit` în dreapta, nici urm` de arici.– Unde e]ti, ariciule? strig` pisica. Ariiiciuleeeee!!!De fapt, ce s` vezi? Ariciul, care ]tia foarte bine toate col\i]oarele gr`dinii lui, se pitise dup` un tufi], a]teptând

momentul de neaten\ie a lui Coad`-Coad` pentru a o prinde ]i a câ]tiga ]i el m`car o dat` jocul.Pisica se învârti, d`du de câteva ori din clopo\el, cling, cling, cling, poate, poate o aude cineva, ]i se hot`rî s` plece

mai departe. „Ce ciudat e ariciul ̀ sta“, se gândi ea, „a plecat a]a, f`r` s` termine jocul ]i f`r` s` zic` la revedere“.}i exact în momenul ̀ la...– BAU!!! strig` ariciul ]i ie]i repede de dup` tufi]. Te-am prins, pisico, am câ]tigat!!!Cling, cling, se sperie Coad`-Coad` ]i de fric` vru s` fug`. Numai c` în loc s` fug` de arici, s-a izbit de el.

15

– Au, au, au, ce m` doare, strig` ea de durere.S`raca pisicu\` s-a în\epat groaznic într-unul din acele ariciului. Vai, vai, l`bu\a s-a umflat ]i o durea foarte tare.– Îmi pare tare r`u, pisico, nu am vrut s` te în\ep, îns` a]a suntem noi, aricii, plini de ace. Te doare tare?– Da, m` doare ]i mi s-a ]i umflat l`bu\a... Au, au!Coad`-Coad` ]chiop`ta ]i nu putea s` pun` l`bu\a în p`mânt.– P`i, ]i ce putem face acum? întreb` Gopi. – Trebuie s` mergem la pisica Maro-Maro, ea ]tie ce e de f`cut.}i cei doi au pornit c`tre ma]in`. Pisica mergea încet, trist` ]i cu l`bu\a umflat`. Când au ajuns, ariciul b`tu la u]` ]i

intr` timid.– Bun` ziua, pisicilor, zise el. Eu sunt vecinul vostru Gopi. }ti\i, eu m-am împrietenit cu Coad`-Coad` ]i ne-am

jucat toat` diminea\a, numai c` ea s-a în\epat într-unul din acele mele. Îmi pare tare r`u... }i î]i l`s` trist n`sucul în jos.– Vai, vai! }i unde e Codi\` acum? s`rir` cele patru pisici.

– E chiar aici, lâng` ma]in`, îns` nu poate intra singur` pentru c` ]chiop`teaz`.

Cele patru prietene ie]ir` într-un suflet afar`, unde o g`sir` pe Coad`-Coad` cu o privire trist`, \inând

l`bu\a în\epat` în sus.– Vai, Codi\`, ce prostu\` e]ti! o mângâie

pe cap Neagr`-Neagr`, dar tu nu ]tii c` aricii în\eap`? Trebuie s` ai mare grij`.

– Ba ]tiam, se smiorc`i Codi\`, îns` m-am speriat, am fugit ]i m-am în\epat...

Pisicile au a]ezat-o pe Coad`-Coad` pe banchet`. Gri-Gri, Neagr`-Neagr`, Portocalie-Portocalie ]i Gopi s-au a]ezat s` vad` ce va face Maro-Maro.

– Stai lini]tit`, te fac bine imediat, spuse Maro-Maro cu o voce cald`. Îns` trebuie s`-\i fie înv`\`tur` de minte. Oricât de simpatici sunt aricii, ei

în\eap` ]i trebuie s` ne ferim de acele lor. Ai în\eles?

– Da... zise îmbufnat` Coad`-Coad`.Maro-Maro se uit` cu aten\ie la l`bu\`.

– Au!Au! se v`it` Coad`-Coad`.– E normal s` te doar` pu\in, îns` o s` treac`.

Maro-Maro cotrob`i prin debara ]i dup` un timp se întoarse. Peste în\ep`tur`, ea puse un plasture.

– Gata, pân` disear` o s`-\i treac` complet. La culcare po\i s` sco\i plasturele ]i mâine nici nu o s` mai ]tii c` te-ai în\epat.

– Pe mine m` cheam` Gopi ]i am grij` de gr`din` împreun` cu p`rin\ii mei ]i cu sora mea mai mic` ]i de aceea e a]a de frumoas`. Ne-am g`sit o vizuin` ]i st`m aici de mult timp. Tu unde locuie]ti?

– Eu stau împreun` cu prietenele mele într-o ma]in`.– Într-o ma]in`? Cum a]a?– Da, e o ma]in` veche, pe care nu o mai folose]te nimeni ]i noi am transformat-o în casa noastr`. Are ni]te

banchete moi ]i pl`cute. M` bucur c` te-am cunoscut, continu` Coad`-Coad`. Eram curioas` s` ]tiu cine ne sunt vecinii. Hai s` ne juc`m. Vrei s` te joci de-a prinselea?

– Da!! Da!!... S` ne juc`m!!!}i au început s` se fug`reasc` prin gr`dina ariciului, încercând s` se prind`. Codi\` era mai sprinten` ]i reu]ea s`

scape u]or, în timp ce ariciul era mai gr`su\ ]i nu putea s` \in` pasul.– Cling, cling, cling! Prinde-m`! râdea Coad`-Coad` ]i iar fugea. Cling, cling, cling! Prinde-m`! ]i se strecura pe

sub gard, pe unde ariciul nu înc`pea din cauza \epilor.Ariciul morm`ia, îns` nu se l`sa p`guba], o zbughea pe lâng` gard, încercând s` o prind` pe pisic` de coad`.– Las`, c` te prind eu...La un moment dat, ariciul disp`ru. Coad`-Coad` se învârti, se uit` în stânga, se uit` în dreapta, nici urm` de arici.– Unde e]ti, ariciule? strig` pisica. Ariiiciuleeeee!!!De fapt, ce s` vezi? Ariciul, care ]tia foarte bine toate col\i]oarele gr`dinii lui, se pitise dup` un tufi], a]teptând

momentul de neaten\ie a lui Coad`-Coad` pentru a o prinde ]i a câ]tiga ]i el m`car o dat` jocul.Pisica se învârti, d`du de câteva ori din clopo\el, cling, cling, cling, poate, poate o aude cineva, ]i se hot`rî s` plece

mai departe. „Ce ciudat e ariciul ̀ sta“, se gândi ea, „a plecat a]a, f`r` s` termine jocul ]i f`r` s` zic` la revedere“.}i exact în momenul ̀ la...– BAU!!! strig` ariciul ]i ie]i repede de dup` tufi]. Te-am prins, pisico, am câ]tigat!!!Cling, cling, se sperie Coad`-Coad` ]i de fric` vru s` fug`. Numai c` în loc s` fug` de arici, s-a izbit de el.

15

– Au, au, au, ce m` doare, strig` ea de durere.S`raca pisicu\` s-a în\epat groaznic într-unul din acele ariciului. Vai, vai, l`bu\a s-a umflat ]i o durea foarte tare.– Îmi pare tare r`u, pisico, nu am vrut s` te în\ep, îns` a]a suntem noi, aricii, plini de ace. Te doare tare?– Da, m` doare ]i mi s-a ]i umflat l`bu\a... Au, au!Coad`-Coad` ]chiop`ta ]i nu putea s` pun` l`bu\a în p`mânt.– P`i, ]i ce putem face acum? întreb` Gopi. – Trebuie s` mergem la pisica Maro-Maro, ea ]tie ce e de f`cut.}i cei doi au pornit c`tre ma]in`. Pisica mergea încet, trist` ]i cu l`bu\a umflat`. Când au ajuns, ariciul b`tu la u]` ]i

intr` timid.– Bun` ziua, pisicilor, zise el. Eu sunt vecinul vostru Gopi. }ti\i, eu m-am împrietenit cu Coad`-Coad` ]i ne-am

jucat toat` diminea\a, numai c` ea s-a în\epat într-unul din acele mele. Îmi pare tare r`u... }i î]i l`s` trist n`sucul în jos.– Vai, vai! }i unde e Codi\` acum? s`rir` cele patru pisici.

– E chiar aici, lâng` ma]in`, îns` nu poate intra singur` pentru c` ]chiop`teaz`.

Cele patru prietene ie]ir` într-un suflet afar`, unde o g`sir` pe Coad`-Coad` cu o privire trist`, \inând

l`bu\a în\epat` în sus.– Vai, Codi\`, ce prostu\` e]ti! o mângâie

pe cap Neagr`-Neagr`, dar tu nu ]tii c` aricii în\eap`? Trebuie s` ai mare grij`.

– Ba ]tiam, se smiorc`i Codi\`, îns` m-am speriat, am fugit ]i m-am în\epat...

Pisicile au a]ezat-o pe Coad`-Coad` pe banchet`. Gri-Gri, Neagr`-Neagr`, Portocalie-Portocalie ]i Gopi s-au a]ezat s` vad` ce va face Maro-Maro.

– Stai lini]tit`, te fac bine imediat, spuse Maro-Maro cu o voce cald`. Îns` trebuie s`-\i fie înv`\`tur` de minte. Oricât de simpatici sunt aricii, ei

în\eap` ]i trebuie s` ne ferim de acele lor. Ai în\eles?

– Da... zise îmbufnat` Coad`-Coad`.Maro-Maro se uit` cu aten\ie la l`bu\`.

– Au!Au! se v`it` Coad`-Coad`.– E normal s` te doar` pu\in, îns` o s` treac`.

Maro-Maro cotrob`i prin debara ]i dup` un timp se întoarse. Peste în\ep`tur`, ea puse un plasture.

– Gata, pân` disear` o s`-\i treac` complet. La culcare po\i s` sco\i plasturele ]i mâine nici nu o s` mai ]tii c` te-ai în\epat.

– Mul\umesc, Maro-Maro, ce în\eleapt` e]ti tu. Dar de unde ]tii tu s` tratezi în\ep`turile de arici?– Eh... zâmbi Maro-Maro. }i eu când eram mic` m` jucam cu prietenii mei arici ]i mai uitam s` m` feresc de ace din

când în când. A]a c` am înv`\at de la mama mea cum se pun plasturii.Coad`-Coad` se ridic` ]i f`cu câ\iva pa]i. Deja nu o mai durea l`bu\a a]a de tare, îns` nici nu putea merge ca de

obicei.Ariciul era mult mai vesel. – Ce bine c` Maro-Maro ]tie s` pun` plasturi, m` sim\eam tare vinovat c` din cauza acelor mele nu o s` te mai po\i

juca zilele astea.– Da, nu m` mai doare a]a tare, hai s` ne juc`m.}i Coad`-Coad` plec` [mpreun` cu ariciul spre locul de joac` al copiilor, la nisip. Au stat tol`ni\i pân` seara târziu,

uitându-se la lop`\elele ]i g`letu]ele folosite de copii la construirea castelelor de nisip.De]i a durut-o l`bu\a pân` la culcare, Coad`-Coad` ]i-a f`cut un nou prieten, pe ariciul Gopi, cu care se va juca

mul\i ani de-acum încolo.Noapte bun`!

17

Înc` o diminea\` care se anun\a ca oricare alta, în care Coad`-Coad` s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

Dup` ce ]i-a b`ut l`pticul, a pornit spre gr`dina ariciului, ca s`-l ajute s` adune mere pentru la iarn`. Pân` acolo îns` drumul trecea pe lâng` un stejar, unde se afla casa veveri\elor, care sunt tot timpul puse pe joac`. În acea diminea\`, veveri\ele nu f`ceau nimic important, doar aruncau cu ghinde peste gard, sperând c` vor trezi un câine lene] care sfor`ia ]i le enerva.

– Bun` diminea\a, veveri\elor! Ce face\i?– P`i… se ru]in` o veveri\`, ne întrecem s` vedem cine arunc` ghinde mai departe, min\i ea.Nu voia s` afle nimeni c` ele arunc` cu ghinde într-un c`\el.– Vrem s`-l trezim pe c`\elul ̀ sta care sfor`ie îngrozitor ]i îi arunc`m cu ghinde în cap, se d`du de gol cealalt` veveri\`. Dup` care se f`cu ro]ie-ro]ie de ru]ine, dându-]i seama c` a spus adev`rul. Coad`-Coad` se încrunt`, v`zând c`

veveri\ele fac ceva r`u. – Veveri\elor, poate c`\elul nu vrea s` sfor`ie ]i sigur nu vrea s` v` deranjeze… Hai mai bine s` ne juc`m cu altceva.

Uite, putem s` juc`m… fotbal cu ghinde.– Ce idee bun`!

Coad`-Coad` ]i veveri\ele

Pân` s` stabileasc` unde sunt por\ile ]i cât de mare e terenul ]i-au dat seama c` nu mai aveau ghinde, le aruncaser` pe toate. Dup` gard, c`\elul sfor`ia cufundat între zeci de ghinde, dar nimeni nu avea curajul s` ia vreuna de acolo.

– Nicio problem`, imediat ne suim în copac ]i mai lu`m…– Vreau s` vin ]i eu cu voi, zise Coad`-Coad`. }i veveri\ele ]i pisica au început s` sar` din creang` în creang`, din ce în ce mai sus. – Ce departe am ajuns, nu m-am c`\`rat niciodat` a]a de sus, zise Coad`-Coad`. – Pisico, am mâncat de mult ghindele de aici, trebuie s` mergem mult mai sus.}i cele trei prietene continuar` s` urce spre locul unde înc` se mai g`seau ghinde. Veveri\ele trop`iau de fericire,

repezindu-se s` le culeag`. Coad`-Coad` vru s` fac` acela]i lucru, îns` se uit` în jos ]i o cuprinse frica. Se prinse cu l`bu\ele de o creang` ]i se înf`]ur` în propria coad`. P`rea mic` ]i am`rât` ]i acolo sus o b`tea vântul ]i era zgribulit`.

– Eu nu am mai fost niciodat` a]a de sus ]i nu ]tiam ce r`u e… V` rog s` m` ajuta\i s` cobor.Veveri\ele se uitau mirate, nu în\elegeau cum s` nu-\i plac` în vârful copacului, de unde se z`reau a]a de bine

ma]inile, oamenii, strada, chiar ]i parcul de la marginea cartierului. Ele se sprijineau [n codi\` de crengile sub\iri, \inând câte patru ghinde în gheru\e. Credeau c` pisica le p`c`le]te, îns` v`zând cât e de am`rât`, au crezut-o imediat.

– Cum s` te d`m jos, Codi\`?– Eu de aici nu m` mi]c ]i nici nu o s` m` mai sui vreodat` într-un copac at@t de [nalt. V` rog s` le chema\i pe

prietenele mele, ele vor ]ti cum s` m` dea jos. Pân` atunci eu nu m` mi]c, repet` ea.Speriate, veveri\ele au s`rit din creang` în creang`, au ajuns pe p`mânt ]i de acolo au alergat c`tre ma]in`. Cioc, Cioc, Cioc.– Suntem veveri\ele…

Din p`cate îns`, nu era nimeni acas`, pisicile fiind plecate. Veveri\ele au c`utat în stânga, au c`utat în dreapta, s-au uitat sub ma]in`, îns` nici urm` de pisici. S-au [ndreptat îngândurate c`tre stejar, unde au g`sit-o pe Coad`-Coad` ]i mai trist` ]i speriat`.

– Am o idee, zise pisica. O s` sun din clopo\el poate m` aude cineva ]i m` ajut`.

– Da, da, ce idee bun`… au aprobat veveri\ele.}i pisica începu s`-]i scuture coada, iar sunetul cristalin al clopo\elului se

auzea prin tot cartierul. Era un sunet pe care îl recuno]teau cu to\ii. Imediat cele patru pisici au în\eles c` s-a întâmplat ceva cu prietena lor ]i au pornit-o spre stejar.

În grab` a sosit ]i ariciul Gopi:– Vai, cum de-a ajuns a]a de sus Codi\`, cum o s-o d`m noi jos acum?Alerga de colo-colo de emo\ie ]i nu se putea opri din bomb`nit. Neagr`-

Neagr` se burzului la el s` stea locului pentru c` ]tia exact ce era de f`cut. Când era mai mic` îi pl`cea s` se ca\`re în copaci. Le explic` tuturor planul: urma s` se urce cât puteau de sus, pân` pe o creang` groas`, care le putea sus\ine. De acolo fiecare se urca în cârca celei dinainte. Doar a]a puteau ajunge la Coad`-Coad`. Ariciul nu putea fi de folos, pentru c` i-ar fi în\epat pe to\i. Veveri\ele erau prea mici, nu puteau s` \in` o pisic` în bra\e… Ariciul se b`g` sub o ma]in`. I se f`cea r`u numai când se uita cât de sus e Coad`-Coad`…

A]a c` cele patru pisici au început s` se urce curajoase. Veveri\ele \op`iau din creang` în creang` în jurul lor, sf`tuindu-le pe unde s` o ia, ce creang` e mai groas` sau mai rezistent`.

– Hai, Codi\`, nu-\i fie fric`, aproape am ajuns la tine…Au reu]it s` o dea jos pe mica pozna]`, în timp ce ea tremura ]i

bomb`nea c` nu se va mai urca într-un copac niciodat`.– Promit s` nu mai fac a]a o gre]eal`! zise ea. – Veveri\elor, de mâine începând ne juc`m doar pe p`mânt, mai

bine arunc cu ghinde în c`\el decât s` m` mai urc în copac…Maro-Maro o strânse în bra\e, dojenind-o pentru gre]eala

f`cut`… ]i îi invit` pe to\i cei de fa\` la un castronel de lapte cald. H`rm`laia creat` în jurul stejarului nu a fost suficient` s`-l trezeasc` pe c`\elul lene] de dup` gard, care înc` mai sfor`ia înconjurat de ghinde.

Noapte bun`!

18

Pân` s` stabileasc` unde sunt por\ile ]i cât de mare e terenul ]i-au dat seama c` nu mai aveau ghinde, le aruncaser` pe toate. Dup` gard, c`\elul sfor`ia cufundat între zeci de ghinde, dar nimeni nu avea curajul s` ia vreuna de acolo.

– Nicio problem`, imediat ne suim în copac ]i mai lu`m…– Vreau s` vin ]i eu cu voi, zise Coad`-Coad`. }i veveri\ele ]i pisica au început s` sar` din creang` în creang`, din ce în ce mai sus. – Ce departe am ajuns, nu m-am c`\`rat niciodat` a]a de sus, zise Coad`-Coad`. – Pisico, am mâncat de mult ghindele de aici, trebuie s` mergem mult mai sus.}i cele trei prietene continuar` s` urce spre locul unde înc` se mai g`seau ghinde. Veveri\ele trop`iau de fericire,

repezindu-se s` le culeag`. Coad`-Coad` vru s` fac` acela]i lucru, îns` se uit` în jos ]i o cuprinse frica. Se prinse cu l`bu\ele de o creang` ]i se înf`]ur` în propria coad`. P`rea mic` ]i am`rât` ]i acolo sus o b`tea vântul ]i era zgribulit`.

– Eu nu am mai fost niciodat` a]a de sus ]i nu ]tiam ce r`u e… V` rog s` m` ajuta\i s` cobor.Veveri\ele se uitau mirate, nu în\elegeau cum s` nu-\i plac` în vârful copacului, de unde se z`reau a]a de bine

ma]inile, oamenii, strada, chiar ]i parcul de la marginea cartierului. Ele se sprijineau [n codi\` de crengile sub\iri, \inând câte patru ghinde în gheru\e. Credeau c` pisica le p`c`le]te, îns` v`zând cât e de am`rât`, au crezut-o imediat.

– Cum s` te d`m jos, Codi\`?– Eu de aici nu m` mi]c ]i nici nu o s` m` mai sui vreodat` într-un copac at@t de [nalt. V` rog s` le chema\i pe

prietenele mele, ele vor ]ti cum s` m` dea jos. Pân` atunci eu nu m` mi]c, repet` ea.Speriate, veveri\ele au s`rit din creang` în creang`, au ajuns pe p`mânt ]i de acolo au alergat c`tre ma]in`. Cioc, Cioc, Cioc.– Suntem veveri\ele…

Din p`cate îns`, nu era nimeni acas`, pisicile fiind plecate. Veveri\ele au c`utat în stânga, au c`utat în dreapta, s-au uitat sub ma]in`, îns` nici urm` de pisici. S-au [ndreptat îngândurate c`tre stejar, unde au g`sit-o pe Coad`-Coad` ]i mai trist` ]i speriat`.

– Am o idee, zise pisica. O s` sun din clopo\el poate m` aude cineva ]i m` ajut`.

– Da, da, ce idee bun`… au aprobat veveri\ele.}i pisica începu s`-]i scuture coada, iar sunetul cristalin al clopo\elului se

auzea prin tot cartierul. Era un sunet pe care îl recuno]teau cu to\ii. Imediat cele patru pisici au în\eles c` s-a întâmplat ceva cu prietena lor ]i au pornit-o spre stejar.

În grab` a sosit ]i ariciul Gopi:– Vai, cum de-a ajuns a]a de sus Codi\`, cum o s-o d`m noi jos acum?Alerga de colo-colo de emo\ie ]i nu se putea opri din bomb`nit. Neagr`-

Neagr` se burzului la el s` stea locului pentru c` ]tia exact ce era de f`cut. Când era mai mic` îi pl`cea s` se ca\`re în copaci. Le explic` tuturor planul: urma s` se urce cât puteau de sus, pân` pe o creang` groas`, care le putea sus\ine. De acolo fiecare se urca în cârca celei dinainte. Doar a]a puteau ajunge la Coad`-Coad`. Ariciul nu putea fi de folos, pentru c` i-ar fi în\epat pe to\i. Veveri\ele erau prea mici, nu puteau s` \in` o pisic` în bra\e… Ariciul se b`g` sub o ma]in`. I se f`cea r`u numai când se uita cât de sus e Coad`-Coad`…

A]a c` cele patru pisici au început s` se urce curajoase. Veveri\ele \op`iau din creang` în creang` în jurul lor, sf`tuindu-le pe unde s` o ia, ce creang` e mai groas` sau mai rezistent`.

– Hai, Codi\`, nu-\i fie fric`, aproape am ajuns la tine…Au reu]it s` o dea jos pe mica pozna]`, în timp ce ea tremura ]i

bomb`nea c` nu se va mai urca într-un copac niciodat`.– Promit s` nu mai fac a]a o gre]eal`! zise ea. – Veveri\elor, de mâine începând ne juc`m doar pe p`mânt, mai

bine arunc cu ghinde în c`\el decât s` m` mai urc în copac…Maro-Maro o strânse în bra\e, dojenind-o pentru gre]eala

f`cut`… ]i îi invit` pe to\i cei de fa\` la un castronel de lapte cald. H`rm`laia creat` în jurul stejarului nu a fost suficient` s`-l trezeasc` pe c`\elul lene] de dup` gard, care înc` mai sfor`ia înconjurat de ghinde.

Noapte bun`!

18

Numai c` dul`ii nu erau deloc lene]i. Din cauza mirosului îmbietor fugeau mai repede ca oricând ]i se apropiau din ce în ce mai mult de pisici. S`r`cu\ele încercar` s` scape alergând printre blocuri, pe alei înguste ]i întortocheate, ascunzându-se, îns` mirosul fripturii le d`dea de gol.

Dup` un timp, s-au r`t`cit printre blocuri ]i nu mai aveau sc`pare. Mai r`m`sese o singur` alee pe unde puteau sc`pa ]i o luar` repede într-acolo. Aici îns` le întâmpin` un alt c`\el. Pisicile se oprir` speriate ]i nu ]tiau ce s` zic`.

C`\elul era diferit de ceilal\i dul`i. Era mic, negru ]i cu pete albe, ]i în loc s` latre, el le vorbi politicos:– Bun` ziua, pisicilor, nu trebuie s` v` fie fric` de mine. }tiu c` dul`ii cei r`i sunt pe urmele voastre ]i vor ajunge

aici în câteva secunde. Mai bine merge\i cu mine, v` promit c` o s` sc`pa\i.Mute de uimire, pisicile îl urmar`. C`\elul le duse în curtea ]colii, acolo unde dul`ii nu aveau curaj s` intre. Aceasta

era plin` de p`rin\i veni\i s`-]i aduc` copiii la ]coal`. Dul`ii d`deau târcoale por\ii, pân` când paznicul se r`sti la ei. – Pleca\i de aici, dul`ilor, toat` ziua l`tra\i ]i face\i g`l`gie! Ne deranja\i copiii!De fric`, dul`ii plecar` mai departe ]i pisicile sc`par` tefere. Îl înconjurar` pe c`\el.– Î\i mul\umim! Cum de ne-ai luat ap`rarea? Cum te cheam`? De ce ne-ai ajutat?C`\elul, emo\ionat, zâmbi ru]inat: – M` cheam` F`r`-Coad`...– Ha, ha, ha, ha, izbucnir` în râs pisicile, cum adic` F`r`-Coad`, cine a mai auzit a]a ceva?– }tiam eu c` o s` râde\i de mine, se întrist` c`\elul. A]a fac ]i dul`ii ̀ ia mari ]i r`i, râd de mine. Da, a]a e, nu am

coad`. }i se întoarse cu spatele c`tre pisici, ca s` se vad` c` el pur ]i simplu nu avea coad`. }i îmi plac pisicile ]i animalele mici ]i juc`u]e.

Maro-Maro le înghionti pe celelalte pisici.

20

Cu ]i f`r` coad`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. Nu mai era nimic de mâncare prin debaraua din ma]in`, a]a c` Maro-Maro se hot`rî s` ias` din cas`. Toate celelalte

pisici au urmat-o imediat. Maro-Maro era destul de lene]` ]i nu ie]ea din cas` decât foarte rar, iar asta însemna c` se gândise bine de tot – chiar nu mai aveau nimic pentru micul dejun.

S-au plimbat peste tot, au trecut pe la magazinele din col\ul str`zii, acolo unde vânz`toarele le d`deau biscui\i ]i lapte. Au trecut pe la m`celaria de lâng` benzin`rie, unde primeau c`rni\` proasp`t`. Au trecut ]i pe la restaurantul de pe strada principal`, unde buc`tarul le r`sf`\a cu ]ni\ele ]i chiftelu\e.

– Gata, pisicilor, zise Maro-Maro, acum avem tot ce ne trebuie, putem s` ne întoarcem acas`.– Eu vreau s` ne mai plimb`m ]i s` ne mai juc`m, spuse Coad`-Coad`, sunând din clopo\el.Nici Portocalie-Portocalie ]i nici Neagr`-Neagr` nu voiau s` intre în cas`. A]a c` cele cinci pisici s-au ab`tut din

drum pe lâng` p`rcule\, ca s` se dea pu\in în leag`ne. C`rni\a, laptele, biscui\ii, ]ni\elele miroseau foarte frumos, a]a încât nu puteau trece neobservate de celelalte

animale din cartier. Lâng` pia\`, aproape de p`rcule\, locuia o hait` de dul`i mari ]i fioro]i. Cum sim\ir` mirosul de friptur`, ace]tia pornir` în urm`rirea pisicilor. }i alergau mârâind ]i l`trând, f`când o mare h`rm`laie pe strad`.

Pisicile, de frica dul`ilor, s`rir` din leag`ne ]i o luar` ]i ele la fug`. Erau foarte sprintene, mai ales Coad`-Coad`, care în timp ce suna din clopo\el, râdea ]i spunea:

– Nu ne prinde pe noi un dul`u lene]. Cling, cling, cling!

Numai c` dul`ii nu erau deloc lene]i. Din cauza mirosului îmbietor fugeau mai repede ca oricând ]i se apropiau din ce în ce mai mult de pisici. S`r`cu\ele încercar` s` scape alergând printre blocuri, pe alei înguste ]i întortocheate, ascunzându-se, îns` mirosul fripturii le d`dea de gol.

Dup` un timp, s-au r`t`cit printre blocuri ]i nu mai aveau sc`pare. Mai r`m`sese o singur` alee pe unde puteau sc`pa ]i o luar` repede într-acolo. Aici îns` le întâmpin` un alt c`\el. Pisicile se oprir` speriate ]i nu ]tiau ce s` zic`.

C`\elul era diferit de ceilal\i dul`i. Era mic, negru ]i cu pete albe, ]i în loc s` latre, el le vorbi politicos:– Bun` ziua, pisicilor, nu trebuie s` v` fie fric` de mine. }tiu c` dul`ii cei r`i sunt pe urmele voastre ]i vor ajunge

aici în câteva secunde. Mai bine merge\i cu mine, v` promit c` o s` sc`pa\i.Mute de uimire, pisicile îl urmar`. C`\elul le duse în curtea ]colii, acolo unde dul`ii nu aveau curaj s` intre. Aceasta

era plin` de p`rin\i veni\i s`-]i aduc` copiii la ]coal`. Dul`ii d`deau târcoale por\ii, pân` când paznicul se r`sti la ei. – Pleca\i de aici, dul`ilor, toat` ziua l`tra\i ]i face\i g`l`gie! Ne deranja\i copiii!De fric`, dul`ii plecar` mai departe ]i pisicile sc`par` tefere. Îl înconjurar` pe c`\el.– Î\i mul\umim! Cum de ne-ai luat ap`rarea? Cum te cheam`? De ce ne-ai ajutat?C`\elul, emo\ionat, zâmbi ru]inat: – M` cheam` F`r`-Coad`...– Ha, ha, ha, ha, izbucnir` în râs pisicile, cum adic` F`r`-Coad`, cine a mai auzit a]a ceva?– }tiam eu c` o s` râde\i de mine, se întrist` c`\elul. A]a fac ]i dul`ii ̀ ia mari ]i r`i, râd de mine. Da, a]a e, nu am

coad`. }i se întoarse cu spatele c`tre pisici, ca s` se vad` c` el pur ]i simplu nu avea coad`. }i îmi plac pisicile ]i animalele mici ]i juc`u]e.

Maro-Maro le înghionti pe celelalte pisici.

20

Cu ]i f`r` coad`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. Nu mai era nimic de mâncare prin debaraua din ma]in`, a]a c` Maro-Maro se hot`rî s` ias` din cas`. Toate celelalte

pisici au urmat-o imediat. Maro-Maro era destul de lene]` ]i nu ie]ea din cas` decât foarte rar, iar asta însemna c` se gândise bine de tot – chiar nu mai aveau nimic pentru micul dejun.

S-au plimbat peste tot, au trecut pe la magazinele din col\ul str`zii, acolo unde vânz`toarele le d`deau biscui\i ]i lapte. Au trecut pe la m`celaria de lâng` benzin`rie, unde primeau c`rni\` proasp`t`. Au trecut ]i pe la restaurantul de pe strada principal`, unde buc`tarul le r`sf`\a cu ]ni\ele ]i chiftelu\e.

– Gata, pisicilor, zise Maro-Maro, acum avem tot ce ne trebuie, putem s` ne întoarcem acas`.– Eu vreau s` ne mai plimb`m ]i s` ne mai juc`m, spuse Coad`-Coad`, sunând din clopo\el.Nici Portocalie-Portocalie ]i nici Neagr`-Neagr` nu voiau s` intre în cas`. A]a c` cele cinci pisici s-au ab`tut din

drum pe lâng` p`rcule\, ca s` se dea pu\in în leag`ne. C`rni\a, laptele, biscui\ii, ]ni\elele miroseau foarte frumos, a]a încât nu puteau trece neobservate de celelalte

animale din cartier. Lâng` pia\`, aproape de p`rcule\, locuia o hait` de dul`i mari ]i fioro]i. Cum sim\ir` mirosul de friptur`, ace]tia pornir` în urm`rirea pisicilor. }i alergau mârâind ]i l`trând, f`când o mare h`rm`laie pe strad`.

Pisicile, de frica dul`ilor, s`rir` din leag`ne ]i o luar` ]i ele la fug`. Erau foarte sprintene, mai ales Coad`-Coad`, care în timp ce suna din clopo\el, râdea ]i spunea:

– Nu ne prinde pe noi un dul`u lene]. Cling, cling, cling!

– Nu te sup`ra, F`r`-Coad`, am râs pentru c` ai un nume a]a de caraghios. Nu e nicio problem` c` nu ai coad`, avem noi ]i pentru tine, chicoti ea, ar`tându-]i coada stufoas`. Noi suntem Maro-Maro, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri, Portocalie-Portocalie ]i Coad`-Coad`.

– Coad`-Coad`? se bucur` F`r`-Coad`. Ce nume frumos ai! }i chiar ]i sem`n`m, amândoi avem bl`ni\` neagr`-neagr` cu pete albe. Ce coinciden\`! Doar c` tu ai un clopo\el atât de frumos legat de codi\`, iar eu nici m`car codi\` nu am.

– Nu-i nimic, zise Codi\`, de azi înainte m` ai pe mine ]i vom fi prieteni ]i ne vom juca împreun`. A]a c`, dac` te întreab` cineva dac` ai coad`, po\i s` spui lini]tit c` da, ai o Coad`-Coad`.

}i toat` lumea râse la gluma pisicii.Pisicile plecar` spre cas`, f`r` s` mai ocoleasc` de data asta, ca s` nu se mai întâlneasc` cu dul`ii cei r`i, în timp ce

Coad`-Coad` ]i F`r`-Coad` au r`mas s` se mai joace. Erau foarte bucuro]i c` s-au g`sit unul pe cel`lalt ]i au alergat ore în ]ir jucându-se toate jocurile pe care le ]tiau.

– F`r`-Coad`, hai s` te prezint prietenilor mei. Într-o bun` zi ne vom juca ]i cu ei ]i trebuie s`-i cuno]ti.}i pornir` c`tre stejarul veveri\elor. Acestea, cum l-au v`zut pe c`\el s-au ]i ascuns în scorbur`. – Bun` ziua, veveri\elor, nu v` fie fric`, sunt eu Coad`-Coad`, iar el e noul meu prieten, c`\elul F`r`-Coad`. – Bun` ziua, ie]ir` veveri\ele timide. Nou` nu ne plac câinii pentru c` ne alearg` ]i ne latr`.– Veveri\elor, eu nu sunt ca ceilal\i câini, începu F`r`-Coad`. Mie îmi plac toate animalele, mai ales cele mici ]i

vesele. }i, dac` vre\i s` ]ti\i un secret, îmi plac chiar ]i ghindele, mi se par atât de crocante ]i bune.Auzind c` F`r`-Coad` e a]a de bine crescut ]i îi mai ]i plac ghindele, veveri\ele îl îndr`gir` pe loc ]i se jucar`

împreun` vreo or` sub castan. Cu to\ii erau ferici\i c` s-au împrietenit, iar Coad`-Coad` era mândr` c` e prima pisic` din cartier care s-a împrietenit cu un c`\el.

– Hai s` mergem mai departe, î]i trase sufletul Codi\`. Vreau s` îl cuno]ti ]i pe ariciul Gopi, care mi-e un prieten foarte bun.

– Da!!! S` mergem la arici! La revedere, veveri\elor, s` ne vedem cât mai curând.

În câteva minute ajunser` lâng` gr`dina ariciului. Aici erau cop`cei frumo]i ]i o iarb` proasp`t tuns` ]i flori colorate. F`r`-Coad` era mirat s` vad` a]a o gr`din` aranjat`.

– Bun` ziua, ariciule, nu-\i fie fric`, sunt eu Coad`-Coad`, iar el e noul meu prieten, c`\elul F`r`-Coad`. Po\i ie]i de dup` tufi], F`r`-Coad` e diferit de câinii pe care îi ]tii tu.

– Bun` ziua, zise ariciul cu \epii zburli\i. Nou` aricilor nu ne plac câinii pentru c` ne alearg` ]i ne latr`.– Ariciule, eu nu sunt ca ceilal\i câini, începu F`r`-Coad`. Mie îmi plac toate animalele, mai ales cele mici ]i

vesele. }i, dac` vrei s` ]tii, îmi plac chiar ]i merele, mi se par dulci, zemoase ]i bune.Auzind acestea ariciul îl îndr`gi imediat pe F`r`-Coad`. – Vrei s` gu]ti din dulcea\a de pere? Sora mea a f`cut-o! îl îmbie ariciul.– Cum s` nu! }i cei trei se delectar` la umbra cop`ceilor cu dulce\uri delicioase de mere, de pere ]i de prune, dup`

care s-au jucat minute în ]ir pe iarba din gr`din`.În curând se l`s` seara, iar cei doi prieteni se hot`râr` s` mearg` fiecare c`tre casele lor.– S` treci pe la mine ]i mâine, zise F`r`-Coad`. Te a]tept s` ne juc`m în continuare.– Mâine ne vom juca ]i cu veveri\ele, ]i cu ariciul, cu to\ii deodat`. Trebuie s` m` gândesc la un joc care s` plac`

tuturor. Noapte bun`, F`r`-Coad`!– Noapte bun`, Coad`-Coad`!Dup` cin`, Codi\` le povesti celor patru prietene cât de simpatic e F`r`-Coad` ]i ce frumos s-au jucat împreun`.Pisicile erau cât se poate de mul\umite c` micu\a lor prieten` ]i-a f`cut un nou prieten simpatic ]i care pe deasupra o

ap`ra de dul`ii mari ]i r`i din cartier.Noapte bun`!

– Nu te sup`ra, F`r`-Coad`, am râs pentru c` ai un nume a]a de caraghios. Nu e nicio problem` c` nu ai coad`, avem noi ]i pentru tine, chicoti ea, ar`tându-]i coada stufoas`. Noi suntem Maro-Maro, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri, Portocalie-Portocalie ]i Coad`-Coad`.

– Coad`-Coad`? se bucur` F`r`-Coad`. Ce nume frumos ai! }i chiar ]i sem`n`m, amândoi avem bl`ni\` neagr`-neagr` cu pete albe. Ce coinciden\`! Doar c` tu ai un clopo\el atât de frumos legat de codi\`, iar eu nici m`car codi\` nu am.

– Nu-i nimic, zise Codi\`, de azi înainte m` ai pe mine ]i vom fi prieteni ]i ne vom juca împreun`. A]a c`, dac` te întreab` cineva dac` ai coad`, po\i s` spui lini]tit c` da, ai o Coad`-Coad`.

}i toat` lumea râse la gluma pisicii.Pisicile plecar` spre cas`, f`r` s` mai ocoleasc` de data asta, ca s` nu se mai întâlneasc` cu dul`ii cei r`i, în timp ce

Coad`-Coad` ]i F`r`-Coad` au r`mas s` se mai joace. Erau foarte bucuro]i c` s-au g`sit unul pe cel`lalt ]i au alergat ore în ]ir jucându-se toate jocurile pe care le ]tiau.

– F`r`-Coad`, hai s` te prezint prietenilor mei. Într-o bun` zi ne vom juca ]i cu ei ]i trebuie s`-i cuno]ti.}i pornir` c`tre stejarul veveri\elor. Acestea, cum l-au v`zut pe c`\el s-au ]i ascuns în scorbur`. – Bun` ziua, veveri\elor, nu v` fie fric`, sunt eu Coad`-Coad`, iar el e noul meu prieten, c`\elul F`r`-Coad`. – Bun` ziua, ie]ir` veveri\ele timide. Nou` nu ne plac câinii pentru c` ne alearg` ]i ne latr`.– Veveri\elor, eu nu sunt ca ceilal\i câini, începu F`r`-Coad`. Mie îmi plac toate animalele, mai ales cele mici ]i

vesele. }i, dac` vre\i s` ]ti\i un secret, îmi plac chiar ]i ghindele, mi se par atât de crocante ]i bune.Auzind c` F`r`-Coad` e a]a de bine crescut ]i îi mai ]i plac ghindele, veveri\ele îl îndr`gir` pe loc ]i se jucar`

împreun` vreo or` sub castan. Cu to\ii erau ferici\i c` s-au împrietenit, iar Coad`-Coad` era mândr` c` e prima pisic` din cartier care s-a împrietenit cu un c`\el.

– Hai s` mergem mai departe, î]i trase sufletul Codi\`. Vreau s` îl cuno]ti ]i pe ariciul Gopi, care mi-e un prieten foarte bun.

– Da!!! S` mergem la arici! La revedere, veveri\elor, s` ne vedem cât mai curând.

În câteva minute ajunser` lâng` gr`dina ariciului. Aici erau cop`cei frumo]i ]i o iarb` proasp`t tuns` ]i flori colorate. F`r`-Coad` era mirat s` vad` a]a o gr`din` aranjat`.

– Bun` ziua, ariciule, nu-\i fie fric`, sunt eu Coad`-Coad`, iar el e noul meu prieten, c`\elul F`r`-Coad`. Po\i ie]i de dup` tufi], F`r`-Coad` e diferit de câinii pe care îi ]tii tu.

– Bun` ziua, zise ariciul cu \epii zburli\i. Nou` aricilor nu ne plac câinii pentru c` ne alearg` ]i ne latr`.– Ariciule, eu nu sunt ca ceilal\i câini, începu F`r`-Coad`. Mie îmi plac toate animalele, mai ales cele mici ]i

vesele. }i, dac` vrei s` ]tii, îmi plac chiar ]i merele, mi se par dulci, zemoase ]i bune.Auzind acestea ariciul îl îndr`gi imediat pe F`r`-Coad`. – Vrei s` gu]ti din dulcea\a de pere? Sora mea a f`cut-o! îl îmbie ariciul.– Cum s` nu! }i cei trei se delectar` la umbra cop`ceilor cu dulce\uri delicioase de mere, de pere ]i de prune, dup`

care s-au jucat minute în ]ir pe iarba din gr`din`.În curând se l`s` seara, iar cei doi prieteni se hot`râr` s` mearg` fiecare c`tre casele lor.– S` treci pe la mine ]i mâine, zise F`r`-Coad`. Te a]tept s` ne juc`m în continuare.– Mâine ne vom juca ]i cu veveri\ele, ]i cu ariciul, cu to\ii deodat`. Trebuie s` m` gândesc la un joc care s` plac`

tuturor. Noapte bun`, F`r`-Coad`!– Noapte bun`, Coad`-Coad`!Dup` cin`, Codi\` le povesti celor patru prietene cât de simpatic e F`r`-Coad` ]i ce frumos s-au jucat împreun`.Pisicile erau cât se poate de mul\umite c` micu\a lor prieten` ]i-a f`cut un nou prieten simpatic ]i care pe deasupra o

ap`ra de dul`ii mari ]i r`i din cartier.Noapte bun`!

2524

Tanti Cucu-Bau

O nou` diminea\` în care, ca de obicei, Coad`-Coad` s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Castronelele cu lapte sunt preg`tite, zise Maro-Maro strâmbând din nas, îns` eu am poft` de ceva ]i mai bun...– Ceva mai bun decât laptele? Exist` a]a ceva? se opri mirat` Coad`-Coad` din lip`it.– }oriceii!!! r`spunse Neagr`-Neagr`.– Aaa... nu m` refeream la ]oricei, continu` Maro-Maro, ci la ceva care s` fie bun de mâncat la micul dejun.Nimeni nu ]tia ce s`-i r`spund`. Celelalte pisici au continuat s`-]i bea laptele.– }tiu eu! }tiu eu! Cling, cling, cling, \op`i Coad`-Coad`. S` mergem la tanti Cucu-Bau.Auzind a]a ceva, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri ]i Portocalie-Portocalie se oprir` din lip`it. Chiar ]i Maro-Maro f`cu

ochii mari ]i întreb`:– Tanti Cucu-Bau? Cine e tanti Cucu-Bau?}i Codi\` le povesti pisicilor c` o ]tia pe tanti Cucu-Bau mai de mult, de pe vremea când se plimba cu st`pâna ei

prin cartier. Uneori, drumul feti\ei trecea prin fa\a cofet`riei din cap`tul str`zii principale a cartierului. Mergeau acolo împreun` ]i mâncau pr`jituri ]i beau suc. Acolo îi a]tepta o tanti simpatic`, zâmbitoare, care purta întotdeauna un ]or\ ro]u cu margini albe. O servea pe feti\` cu o pr`jitur` cu fri]c` ]i un suc de mere, de caise sau de portocale. Pân` ]i Coad`-Coad` primea o farfuriu\` cu pi]coturi sau cu fursecuri cu stafide ]i un castronel de lapte.

I se spunea tanti Cucu-Bau pentru c` se juca într-un fel anume cu to\i copila]ii care veneau la cofet`rie. În timp ce p`rin\ii se bucurau de o pr`jitur`, tanti se ascundea ]i striga „Cucu! Cucu!“ ]i îi lua prin surprindere pe copii: „Bau!!!“, gâdilând b`ie\eii sau feti\ele. Toat` lumea din cartier o cuno]tea ]i, dup` un timp, [ncepuser` s` o strige doar „tanti Cucu-Bau“.

– Întotdeauna mi-a pl`cut la cofet`rie, zise pisica hot`rât`. S` mergem împreun`, o s` vede\i ce pi]coturi bune mânc`m acolo.

Nimeni nu mai st`tu pe gânduri ]i plecar` toate afar`, fugind c`tre cofet`rie. Îns` se oprir` când o auzir` pe Maro-Maro:

– Sta\i pisicilor! Dar cum o s` intr`m cinci pisici în cofet`rie? Tu, Coad`-Coad`, veneai aici cu st`pâna ta ]i ea avea voie s` intre, dar noi nu suntem înso\ite de niciun om ]i nu avem voie s` intr`m singure.

Hm... Pisicile s-au întristat. Sim\eau deja mirosul pl`cut de pr`jituri ]i de aluat cald de brio]e. – Ai dreptate, Maro-Maro! Nu m-am gândit la asta... recunoscu Coad`-Coad`.

– S` mergem prin spate, le întrerupse Portocalie-Portocalie. Mergem la u]a din spate ]i mieun`m acolo pân` ne aude cineva. Poate iese tanti Cucu-Bau afar` ]i a]a nu mai trebuie

s` intr`m noi în cofet`rie.– Nu ]tiu dac` e bine, zise Neagr`-Neagr` încurcat`. S` mergem totu]i în spate.

}i au ocolit cofet`ria, s-au a]ezat la u]a de acolo ]i au început a mieuna cât puteau ele de tare: Miaaaau! Miaaaau! Miaaaaau! Miaaaaau! Miaaaau!

Tanti Cucu-Bau iubea foarte mult pisicile. De fiecare dat` când vedea una pe strad` se oprea s` o mângâie ]i s` se joace cu ea. Avea ]i acas` dou` pisici, a]a c`

era obi]nuit` cu mieunatul ]i îl recuno]tea imediat, indiferent cât` g`l`gie era în jurul ei.

Numai c` u]a din spatele cofet`riei era închis`, iar mieunatul pisicilor nu era suficient de puternic.

– Coad`-Coad`, zise Maro-Maro îmbufnat`, eu cred c` ne p`c`le]ti. Sigur tanti Cucu-Bau e în`untru?

– Cum s` nu, zise ea, îns` nu ]tiu de ce nu vine s` ne deschid`... Hm...

– Coad`-Coad`, interveni Portocalie-Portocalie, dac` zici c` tanti Cucu-Bau te cunoa]te, mai bine dai din clopo\el. Sunetul lui se aude mai tare decât mieunatul nostru. Poate î]i aduce aminte de tine ]i ne deschide.

– Cling, cling, cling, o ascult` Coad`-Coad`. Cling, cling, cling.

Peste câteva momente, u]a se deschise ]i ap`ru o tanti cu un ]or\ule\ ro]u cu margini albe. Era chiar tanti Cucu-Bau, care auzise clopo\elul. De câteva s`pt`mâni nu o mai v`zuse pe feti\` venind la cofet`rie ]i se

îngrijorase. Acum îns`, când o v`zu pe Codi\` în fa\a

u]ii, o lu` imediat în bra\e.

2524

Tanti Cucu-Bau

O nou` diminea\` în care, ca de obicei, Coad`-Coad` s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Castronelele cu lapte sunt preg`tite, zise Maro-Maro strâmbând din nas, îns` eu am poft` de ceva ]i mai bun...– Ceva mai bun decât laptele? Exist` a]a ceva? se opri mirat` Coad`-Coad` din lip`it.– }oriceii!!! r`spunse Neagr`-Neagr`.– Aaa... nu m` refeream la ]oricei, continu` Maro-Maro, ci la ceva care s` fie bun de mâncat la micul dejun.Nimeni nu ]tia ce s`-i r`spund`. Celelalte pisici au continuat s`-]i bea laptele.– }tiu eu! }tiu eu! Cling, cling, cling, \op`i Coad`-Coad`. S` mergem la tanti Cucu-Bau.Auzind a]a ceva, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri ]i Portocalie-Portocalie se oprir` din lip`it. Chiar ]i Maro-Maro f`cu

ochii mari ]i întreb`:– Tanti Cucu-Bau? Cine e tanti Cucu-Bau?}i Codi\` le povesti pisicilor c` o ]tia pe tanti Cucu-Bau mai de mult, de pe vremea când se plimba cu st`pâna ei

prin cartier. Uneori, drumul feti\ei trecea prin fa\a cofet`riei din cap`tul str`zii principale a cartierului. Mergeau acolo împreun` ]i mâncau pr`jituri ]i beau suc. Acolo îi a]tepta o tanti simpatic`, zâmbitoare, care purta întotdeauna un ]or\ ro]u cu margini albe. O servea pe feti\` cu o pr`jitur` cu fri]c` ]i un suc de mere, de caise sau de portocale. Pân` ]i Coad`-Coad` primea o farfuriu\` cu pi]coturi sau cu fursecuri cu stafide ]i un castronel de lapte.

I se spunea tanti Cucu-Bau pentru c` se juca într-un fel anume cu to\i copila]ii care veneau la cofet`rie. În timp ce p`rin\ii se bucurau de o pr`jitur`, tanti se ascundea ]i striga „Cucu! Cucu!“ ]i îi lua prin surprindere pe copii: „Bau!!!“, gâdilând b`ie\eii sau feti\ele. Toat` lumea din cartier o cuno]tea ]i, dup` un timp, [ncepuser` s` o strige doar „tanti Cucu-Bau“.

– Întotdeauna mi-a pl`cut la cofet`rie, zise pisica hot`rât`. S` mergem împreun`, o s` vede\i ce pi]coturi bune mânc`m acolo.

Nimeni nu mai st`tu pe gânduri ]i plecar` toate afar`, fugind c`tre cofet`rie. Îns` se oprir` când o auzir` pe Maro-Maro:

– Sta\i pisicilor! Dar cum o s` intr`m cinci pisici în cofet`rie? Tu, Coad`-Coad`, veneai aici cu st`pâna ta ]i ea avea voie s` intre, dar noi nu suntem înso\ite de niciun om ]i nu avem voie s` intr`m singure.

Hm... Pisicile s-au întristat. Sim\eau deja mirosul pl`cut de pr`jituri ]i de aluat cald de brio]e. – Ai dreptate, Maro-Maro! Nu m-am gândit la asta... recunoscu Coad`-Coad`.

– S` mergem prin spate, le întrerupse Portocalie-Portocalie. Mergem la u]a din spate ]i mieun`m acolo pân` ne aude cineva. Poate iese tanti Cucu-Bau afar` ]i a]a nu mai trebuie

s` intr`m noi în cofet`rie.– Nu ]tiu dac` e bine, zise Neagr`-Neagr` încurcat`. S` mergem totu]i în spate.

}i au ocolit cofet`ria, s-au a]ezat la u]a de acolo ]i au început a mieuna cât puteau ele de tare: Miaaaau! Miaaaau! Miaaaaau! Miaaaaau! Miaaaau!

Tanti Cucu-Bau iubea foarte mult pisicile. De fiecare dat` când vedea una pe strad` se oprea s` o mângâie ]i s` se joace cu ea. Avea ]i acas` dou` pisici, a]a c`

era obi]nuit` cu mieunatul ]i îl recuno]tea imediat, indiferent cât` g`l`gie era în jurul ei.

Numai c` u]a din spatele cofet`riei era închis`, iar mieunatul pisicilor nu era suficient de puternic.

– Coad`-Coad`, zise Maro-Maro îmbufnat`, eu cred c` ne p`c`le]ti. Sigur tanti Cucu-Bau e în`untru?

– Cum s` nu, zise ea, îns` nu ]tiu de ce nu vine s` ne deschid`... Hm...

– Coad`-Coad`, interveni Portocalie-Portocalie, dac` zici c` tanti Cucu-Bau te cunoa]te, mai bine dai din clopo\el. Sunetul lui se aude mai tare decât mieunatul nostru. Poate î]i aduce aminte de tine ]i ne deschide.

– Cling, cling, cling, o ascult` Coad`-Coad`. Cling, cling, cling.

Peste câteva momente, u]a se deschise ]i ap`ru o tanti cu un ]or\ule\ ro]u cu margini albe. Era chiar tanti Cucu-Bau, care auzise clopo\elul. De câteva s`pt`mâni nu o mai v`zuse pe feti\` venind la cofet`rie ]i se

îngrijorase. Acum îns`, când o v`zu pe Codi\` în fa\a

u]ii, o lu` imediat în bra\e.

– Coad`-Coad`, de când nu te-am mai v`zut! M` bucur c` ai mai venit pe la mine... Dar v`d c` ai ]i patru prietene noi... ]i mângâie pe rând pisicile pe bl`ni\ele lor pufoase.

Pe u]a întredeschis` ie]eau arome de ciocolat`, vanilie, caramel ]i fri]c` ]i pisicile se lingeau pe bot de poft`.– Pisicilor, zise tanti Cucu-Bau, sunte\i prea multe ca s` v` pot l`sa s` intra\i în cofet`rie. A]a c` a]tepta\i-m` aici,

m` întorc cu ni]te fursecuri pentru voi. }i intr` în`untru.S-a întors cu cinci farfuriu\e ]i cinci castronele. Castronelele erau pline cu suc, iar pe farfuriu\e se aflau fursecuri cu

stafide, buc`\ele de ciocolat` ]i câte o feliu\` de tart` cu c`p]uni îmbr`cat` în fri]c`.Pisicile nici nu ]i-ar fi putut imagina ceva mai delicios. În timp ce mâncau, aruncau câte o privire recunosc`toare

c`tre Coad`-Coad`, c`reia îi datorau toate aceste delicatese.– Codi\`, eu trebuie s` m` întorc în cofet`rie. Te a]tept pe la mine ori de c@te ori vrei s` vii ]i, bineîn\eles, înso\it` de

prietenele tale. Sunt tare frumoase.Le mai mângâie înc` o dat` pe fiecare ]i intr` în cofet`rie. Pisicile mieunar` „La revedere!“– Trebuie s` venim mai des pe aici, zise Maro-Maro. Vreau s` o rog pe tanti Cucu-Bau s` m` înve\e ]i pe mine s` fac

ni]te pr`jituri atât de gustoase.Pisicile au plecat la joac`, gândindu-se la noua lor prieten`, tanti Cucu-Bau. Î]i doreau ca ziua s` se termine mai

repede pentru ca mâine diminea\` s` se re[ntoarc` [n fa\a cofet`riei.Din acea zi, de câte ori întreba cineva „Ce e la fel de bun ca laptele?“ pisicile r`spundeau în cor „Fri]ca!!!!“Noapte bun`!

La pia\`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a.De câteva zile pe Coad`-Coad` o preocupa un lucru. Auzise mult` lume spunând c` se duce „la pia\`“, atât oameni

de pe strad`, cât ]i pe prietenele ei, pisicile. Pisicu\a nu fusese niciodat` la pia\` ]i, mai mult decât atât, nu ]tia ce este „o pia\`“. Îi era ru]ine s` întrebe, pentru c` a]a toat` lumea ar fi aflat c` ea nu ]tie unde e pia\a ]i, cu siguran\`, cu to\ii ar fi râs de ea. A]a c` î]i b`u l`pticul în lini]te ]i ie]i afar`, convins` c` va nimeri ]i singur`.

Cum putea ar`ta o pia\`? Ca o ]coal`? Ca o parcare? Ca un parc? Ca un loc de joac`? Nu ]tia. Îns` v`zuse c` oamenii vin de la pia\` cu saco]e pline, deci probabil c` pia\a e ca un magazin. }i plec` printre blocuri, f`r` s` ]tie exact încotro se îndreapt`. Merse înainte, pân` când ajunse la intrarea în parc ]i se opri. „Aici e parcul, nu are cum s` fie pia\a“, se gândi ea ]i se întoarse. Încerc` mai multe alei, îns` niciuna nu ducea în vreun loc pe care s` nu-l fi v`zut deja. Se întâlni cu veveri\ele ]i vru s` le întrebe unde e pia\a, îns` se ru]in` ]i trecu mai departe. Îl v`zu ]i pe arici, pe care îl auzise de multe ori spunând c` se duce la pia\`, îns` tot nu avu curaj s` întrebe.

– Coad`-Coad`, de când nu te-am mai v`zut! M` bucur c` ai mai venit pe la mine... Dar v`d c` ai ]i patru prietene noi... ]i mângâie pe rând pisicile pe bl`ni\ele lor pufoase.

Pe u]a întredeschis` ie]eau arome de ciocolat`, vanilie, caramel ]i fri]c` ]i pisicile se lingeau pe bot de poft`.– Pisicilor, zise tanti Cucu-Bau, sunte\i prea multe ca s` v` pot l`sa s` intra\i în cofet`rie. A]a c` a]tepta\i-m` aici,

m` întorc cu ni]te fursecuri pentru voi. }i intr` în`untru.S-a întors cu cinci farfuriu\e ]i cinci castronele. Castronelele erau pline cu suc, iar pe farfuriu\e se aflau fursecuri cu

stafide, buc`\ele de ciocolat` ]i câte o feliu\` de tart` cu c`p]uni îmbr`cat` în fri]c`.Pisicile nici nu ]i-ar fi putut imagina ceva mai delicios. În timp ce mâncau, aruncau câte o privire recunosc`toare

c`tre Coad`-Coad`, c`reia îi datorau toate aceste delicatese.– Codi\`, eu trebuie s` m` întorc în cofet`rie. Te a]tept pe la mine ori de c@te ori vrei s` vii ]i, bineîn\eles, înso\it` de

prietenele tale. Sunt tare frumoase.Le mai mângâie înc` o dat` pe fiecare ]i intr` în cofet`rie. Pisicile mieunar` „La revedere!“– Trebuie s` venim mai des pe aici, zise Maro-Maro. Vreau s` o rog pe tanti Cucu-Bau s` m` înve\e ]i pe mine s` fac

ni]te pr`jituri atât de gustoase.Pisicile au plecat la joac`, gândindu-se la noua lor prieten`, tanti Cucu-Bau. Î]i doreau ca ziua s` se termine mai

repede pentru ca mâine diminea\` s` se re[ntoarc` [n fa\a cofet`riei.Din acea zi, de câte ori întreba cineva „Ce e la fel de bun ca laptele?“ pisicile r`spundeau în cor „Fri]ca!!!!“Noapte bun`!

La pia\`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a.De câteva zile pe Coad`-Coad` o preocupa un lucru. Auzise mult` lume spunând c` se duce „la pia\`“, atât oameni

de pe strad`, cât ]i pe prietenele ei, pisicile. Pisicu\a nu fusese niciodat` la pia\` ]i, mai mult decât atât, nu ]tia ce este „o pia\`“. Îi era ru]ine s` întrebe, pentru c` a]a toat` lumea ar fi aflat c` ea nu ]tie unde e pia\a ]i, cu siguran\`, cu to\ii ar fi râs de ea. A]a c` î]i b`u l`pticul în lini]te ]i ie]i afar`, convins` c` va nimeri ]i singur`.

Cum putea ar`ta o pia\`? Ca o ]coal`? Ca o parcare? Ca un parc? Ca un loc de joac`? Nu ]tia. Îns` v`zuse c` oamenii vin de la pia\` cu saco]e pline, deci probabil c` pia\a e ca un magazin. }i plec` printre blocuri, f`r` s` ]tie exact încotro se îndreapt`. Merse înainte, pân` când ajunse la intrarea în parc ]i se opri. „Aici e parcul, nu are cum s` fie pia\a“, se gândi ea ]i se întoarse. Încerc` mai multe alei, îns` niciuna nu ducea în vreun loc pe care s` nu-l fi v`zut deja. Se întâlni cu veveri\ele ]i vru s` le întrebe unde e pia\a, îns` se ru]in` ]i trecu mai departe. Îl v`zu ]i pe arici, pe care îl auzise de multe ori spunând c` se duce la pia\`, îns` tot nu avu curaj s` întrebe.

29

– }i ce e de vânzare acolo?– P`i, la pia\` se g`sesc legume, fructe, ou`, carne... zise F`r`-Coad` înghi\ind în sec. Eu merg acolo destul de des.

Oamenii m` cunosc deja ]i îmi dau tot felul de lucruri gustoase: caise, portocale, struguri...– Struguri? s`ri Coad`-Coad`. Ce buni sunt strugurii...– Da... zise F`r`-Coad` lingându-se pe bot. Eu am mâncat chiar ]i în diminea\a asta. Hai cu mine s` mai mânc`m

câteva bobi\e.}i cei doi au traversat strada, au trecut pe lâng` parcare ]i au ajuns la pia\`.– Coad`-Coad`, zise c`\elul, dac` m` gândesc mai bine, sigur tanti cu strugurii nu o s`-mi mai dea din nou, pentru

c` mi-a dat ]i de diminea\`... Cel mai bine ar fi dac` te-ai duce singur`. Du-te în dreapta, la tanti de la prima c`su\`. Eu te a]tept aici.

Coad`-Coad` se uit` cu grij` în toate direc\iile. Pia\a era exact a]a cum a descris-o c`\elul, o curte mare plin` de chio]curi, de unde oamenii cump`rau cartofi, ceap`, ardei, fasole. În altele se vindeau mere, pere, caise, iar oamenii î]i umpleau saco]ele cu tot felul de bun`t`\i.

28

Deodat`, î]i aduse aminte c` F`r`-Coad` spunea deseori c` se duce acas` la el, „lâng` pia\`“. Deci culcu]ul c`\elului trebuie s` fie foarte aproape de pia\`. }i o lu` la fug` în acea direc\ie. Cling, cling, cling!

În scurt timp, pisica ajunse lâng` culcu]ul lui F`r`-Coad` ]i încerc` s`-]i dea seama unde e pia\a. Nu v`zu nimic special, erau acelea]i locuri pe care le mai v`zuse de atâtea ori: ]coala, locul de joac` pentru copii, o parcare.

Plec` trist` spre casa din ma]in`. Era clar c` avea nevoie de ajutorul prietenelor ei mai în\elepte, de Maro-Maro sau Neagr`-Neagr`...

– Bun` diminea\a, pisic`! auzi ea un glas vesel. Era F`r`-Coad`. Ai venit s` m` vizitezi? }i, v`zând c` nu prime]te niciun r`spuns, continu`. Dar de ce e]ti a]a de posomorât`?

– Dac` î\i zic ceva, promi\i s` nu râzi de mine? Tu e]ti prietenul meu ]i sigur m` po\i ajuta.– Cum s` nu, f`cu ochii mari c`\elul. Promit! Ce e?– Uite... începu Coad`-Coad`, g`sindu-]i greu cuvintele. Toat` lumea ]tie unde e ]i cum arat` o pia\`, numai eu nu

]tiu. Încerc de azi diminea\` s` ajung la ea ]i nu pot.– A... se mir` F`r`-Coad`. Cum, tu nu ai fost niciodat` la pia\`?– Nu...– P`i, nu e nicio problem`. E foarte simplu. Pia\a e chiar aici, lâng` noi.– Dar aici nu v`d decât ]coala, locul de joac` pentru copii ]i o parcare...– Asta pentru c` te ui\i doar de la distan\`, de pe trotuarul `sta. În spatele parc`rii este un loc cu multe chio]curi,

unde lumea g`se]te lucruri de vânzare, adic` pia\a.

29

– }i ce e de vânzare acolo?– P`i, la pia\` se g`sesc legume, fructe, ou`, carne... zise F`r`-Coad` înghi\ind în sec. Eu merg acolo destul de des.

Oamenii m` cunosc deja ]i îmi dau tot felul de lucruri gustoase: caise, portocale, struguri...– Struguri? s`ri Coad`-Coad`. Ce buni sunt strugurii...– Da... zise F`r`-Coad` lingându-se pe bot. Eu am mâncat chiar ]i în diminea\a asta. Hai cu mine s` mai mânc`m

câteva bobi\e.}i cei doi au traversat strada, au trecut pe lâng` parcare ]i au ajuns la pia\`.– Coad`-Coad`, zise c`\elul, dac` m` gândesc mai bine, sigur tanti cu strugurii nu o s`-mi mai dea din nou, pentru

c` mi-a dat ]i de diminea\`... Cel mai bine ar fi dac` te-ai duce singur`. Du-te în dreapta, la tanti de la prima c`su\`. Eu te a]tept aici.

Coad`-Coad` se uit` cu grij` în toate direc\iile. Pia\a era exact a]a cum a descris-o c`\elul, o curte mare plin` de chio]curi, de unde oamenii cump`rau cartofi, ceap`, ardei, fasole. În altele se vindeau mere, pere, caise, iar oamenii î]i umpleau saco]ele cu tot felul de bun`t`\i.

28

Deodat`, î]i aduse aminte c` F`r`-Coad` spunea deseori c` se duce acas` la el, „lâng` pia\`“. Deci culcu]ul c`\elului trebuie s` fie foarte aproape de pia\`. }i o lu` la fug` în acea direc\ie. Cling, cling, cling!

În scurt timp, pisica ajunse lâng` culcu]ul lui F`r`-Coad` ]i încerc` s`-]i dea seama unde e pia\a. Nu v`zu nimic special, erau acelea]i locuri pe care le mai v`zuse de atâtea ori: ]coala, locul de joac` pentru copii, o parcare.

Plec` trist` spre casa din ma]in`. Era clar c` avea nevoie de ajutorul prietenelor ei mai în\elepte, de Maro-Maro sau Neagr`-Neagr`...

– Bun` diminea\a, pisic`! auzi ea un glas vesel. Era F`r`-Coad`. Ai venit s` m` vizitezi? }i, v`zând c` nu prime]te niciun r`spuns, continu`. Dar de ce e]ti a]a de posomorât`?

– Dac` î\i zic ceva, promi\i s` nu râzi de mine? Tu e]ti prietenul meu ]i sigur m` po\i ajuta.– Cum s` nu, f`cu ochii mari c`\elul. Promit! Ce e?– Uite... începu Coad`-Coad`, g`sindu-]i greu cuvintele. Toat` lumea ]tie unde e ]i cum arat` o pia\`, numai eu nu

]tiu. Încerc de azi diminea\` s` ajung la ea ]i nu pot.– A... se mir` F`r`-Coad`. Cum, tu nu ai fost niciodat` la pia\`?– Nu...– P`i, nu e nicio problem`. E foarte simplu. Pia\a e chiar aici, lâng` noi.– Dar aici nu v`d decât ]coala, locul de joac` pentru copii ]i o parcare...– Asta pentru c` te ui\i doar de la distan\`, de pe trotuarul `sta. În spatele parc`rii este un loc cu multe chio]curi,

unde lumea g`se]te lucruri de vânzare, adic` pia\a.

– Miau, miau. Miau, miau.Tanti care vindea struguri se uit` de jur-împrejur. De unde se aude mieunatul ̀ sta? V`zu la picioare o pisic` mic` ]i

pufoas`, cu o blan` neagr` cu pete albe. O lu` în bra\e ]i o mângâie pe bl`ni\`, descoperind cu mirare c` are un clopo\el legat de codi\`.

– Ce pisicu\` frumoas`! o l`ud` tanti. Hai s`-\i dau ni]te bobi\e de struguri, s` vezi ce dulci ]i bune sunt.Codi\` se linse pe bot ]i înghi\i cu poft` bobi\ele aurii. Mânc` jum`tate, dup` care se opri. Mieun` plin` de

mul\umire ]i plec`, ie]ind din pia\`. Îi duse bobi\ele r`mase c`\elului F`r`-Coad`, care o a]tepta lâng` o ma]in`.– C`\elule, î\i mul\umesc c` mi-ai ar`tat pia\a. Poftim ni]te struguri.F`r`-Coad` mânc` foarte fericit strugurii, bucuros c` prietena lui nu îl uitase.– S` mai venim aici ]i mâine, zise Coad`-Coad`, s` mânc`m ]i caise... ]i mere, ]i pere.Plecar` spre cas` \op`ind de fericire.Din acea zi, Codi\` a venit des la pia\`, împreun` cu F`r`-Coad`, dar ]i cu prietenele ei pisicile, ori de câte ori î]i

dorea s` m`nânce fructe coapte ]i zemoase.Noapte bun`!

Aleea de sub stejar

Ce a mai f`cut ast`zi pisica Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. – Cum ai dormit? o întrebar` prietenele ei.– Foarte bine, r`spunse Coad`-Coad` în timp ce-]i lip`ia l`pticul. M` duc s` m` joc cu ariciul.Pisica ie]i afar` la joac`. Era o zi de toamn` însorit` ]i cald`, cu toate c` din când în când se sim\ea ]i o adiere a

vântului. Trecu pe lâng` stejar:– Bun` diminea\a, veveri\elor! – Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! au r`spuns veveri\ele.În câteva clipe ajunse în apropierea pie\ei, îns` gr`dina ariciului se z`rea. Î]i d`du seama c` gre]ise drumul pentru

c` str`zile sem`nau foarte tare între ele. Se întoarse din drum pân` la stejar ]i ceru ajutorul veveri\elor.– Trebuie s` mergi pe aici prin stânga, îi ar`t` o veveri\`.

– Mul\umesc, zise Codi\` ]i plec` mai departe dând din coad`. Cling, cling, cling.

Dup` numai câteva minute, recunoscu gr`dina ariciului. – Bun` diminea\a, Gopi! Am venit s` ne juc`m.– Ce bine, zise ariciul, numai c` de data asta trebuie s` ne

juc`m de-a altceva, s` nu te mai în\epi în acele mele! zâmbi el, amintindu-i pisicii de prima lor întâlnire.

Fiind toamn`, pe iarba din gr`dina ariciului se strânseser` multe frunze c`zute din copaci. Erau foarte frumoase, de culori diferite, iar ariciului îi pl`cea s` se ascund` printre ele.

– Hai s` ne juc`m cu frunze, zise Gopi.– Cum adic` cu frunze?– P`i, nou` aricilor ne plac tare mult frunzele, ]i atunci am inventat un joc. Unul num`r` pân` la zece, iar cel`lalt

trebuie s` strâng` cât mai multe frunze ]i s` le pun` lâng` gard. Dup` care invers`m rolurile. Câ]tig` cel care adun` cele mai multe frunze!

Coad`-Coad` era încântat` de noul joc, iar regulile p`reau destul de simple. Era convins` c` va câ]tiga, pentru c` era mult mai supl` ]i fugea mult mai repede decât ariciul rotofei.

Ariciul începu s` numere:– 1... 2...Codi\` fugea cât putea de repede, cling, cling, cling, ]i aduna frunze ro]ii, galbene, maro, verzi ]i le punea lâng`

gard. Înc` o frunz` pus` lâng` gard, ]i înc` o frunz` pus` lâng` gard...– ...9... 10... Stop!Coad`-Coad` reu]ise s` strâng` un morman destul de mare ]i era foarte mul\umit`. Ariciul râdea pe sub musta\`

]tiind c` el poate strânge ]i mai multe.Veni rândul pisicii s` numere.– 1... 2...Ariciul, în loc s` fug` dup` frunze, a]a cum f`cuse Codi\`, se f`cu ghem ]i începu s` se rostogoleasc` prin gr`din`.

De \epii lui se prindeau multe, multe frunze de toate culorile. Când ajungea lâng` gard, se scutura de frunze ]i iar se f`cea ghem ]i se rostogolea. A]a încât, când se încheie num`r`toarea – „...9 ... 10... Stop!“ – mormanul ariciului era de dou` ori mai mare decât al pisicii.

– Am câ]tigat! Am câ]tigat! striga ariciul \op`ind.– Mie nu-mi prea place jocul ̀ sta, se alint` Coad`-Coad`, recunoscându-se învins`. Hai s` ne juc`m ]i altceva.}i îi veni o idee.– Ariciule, începu ea, mie mi-a fost greu s` \in minte drumul spre tine, noroc c` m-au îndrumat veveri\ele. Dac` tot

am strâns atâtea frunze colorate, eu zic s` facem o potec` din frunze de la tine din gr`din` pân` departe, la ma]in`. A]a voi ]ti în fiecare zi cum s` ajung pân` aici.

– Ce idee bun`, zise Gopi. Hai s` facem o alee.}i au început s` ia frunze din cele dou` mormane ]i s` le a]eze una lâng` alta: una ro]ie, una galben`, una maro, una

verde ]i tot a]a mai departe: una ro]ie, una galben`, una maro, una verde. Au trecut de stejarul veveri\elor ]i au mers mai departe.

Între ma]in` ]i gr`dina ariciului era o distan\` destul de mare, astfel încât realizarea aleii a durat aproape o or`. Îns` erau foarte mul\umi\i de munca lor ]i au intrat în ma]in` pentru a le spune ]i celorlalte pisici ce alee minunat` au reu]it s` fac`.

– Pisicilor, începu Coad`-Coad`, haide\i pu\in pân` afar`, s` vede\i ce am f`cut, ariciul ]i cu mine. De ast`zi încolo îmi va fi mult mai u]or s` merg în vizit` la Gopi f`r` s` m` r`t`cesc ]i f`r` s` mai am nevoie de ajutorul veveri\elor. Am marcat poteca cu frunze multicolore, zise mândr` Coad`-Coad`, dând fericit` din coad`.

Pisicile au ie]it repede afar`, urmându-i pe cei doi prieteni. Numai c`, în loc s` vad` aleea multicolor`, care ducea drept spre casa ariciului, au v`zut un nor de frunze împr`]tiate de vânt.

Pisicii Coad`-Coad` ]i ariciului li se pleo]tir` urechile de triste\e. – Unde este aleea noastr`? A luat vântul toate frunzele...– Offf, Codi\`, zise Maro-Maro, tare e]ti mic`... }i tu, Gopi... Frunzele sunt foarte u]oare ]i le ia imediat vântul. Nu

po\i face o alee din frunze.– P`i, ]i ce putem face? se smiorc`i Coad`-Coad`. Cum o s` g`sesc eu drumul pân` la arici?Maro-Maro c`zu pe gânduri.– Hm... Avem nevoie de ceva care s` reziste. Sunt convins` c` în dou`-trei zile o s` înve\i drumul pân` acolo. Ceva

ce vântul nu poate lua....– Am o idee, zise Neagr`-Neagr`. Putem folosi tot frunze multicolore, ca s` avem o alee frumoas`. Numai c` pe

fiecare frunz` trebuie pus` o pietricic` pentru ca vântul s` nu le mai spulbere.– E bun` ideea ta, Neagr`-Neagr`, zise Maro-Maro.– Nou` ne-a luat o or` s` facem aleea doar din frunze. Acum, c` nu mai avem nici frunze ]i trebuie s` punem ]i

pietre peste ele, când o s` mai termin`m? zise Codi\` uitându-se la Gopi.Portocalie-Portocalie începu s` râd`:– Ha, ha, bineîn\eles c` v` ajut`m ]i noi. Mai mult decât atât, eu zic s` le rug`m ]i pe veveri\e s` ne ajute. Peste pu\in timp, au început s` construiasc` aleea. Veveri\ele culegeau frunze colorate din stejar ]i le l`sau s` cad`.

Ariciul, f`cut ghem, se rostogolea în jurul copacului. De acele lui se prindeau frunzele pe care pisicile le aranjau dup` culori: una ro]ie, una galben`, una maro, una verde ]i tot a]a mai departe. Coad`-Coad` punea pietricele pe frunze, a]a încât s` nu le mai ia vântul.

32

Fiind toamn`, pe iarba din gr`dina ariciului se strânseser` multe frunze c`zute din copaci. Erau foarte frumoase, de culori diferite, iar ariciului îi pl`cea s` se ascund` printre ele.

– Hai s` ne juc`m cu frunze, zise Gopi.– Cum adic` cu frunze?– P`i, nou` aricilor ne plac tare mult frunzele, ]i atunci am inventat un joc. Unul num`r` pân` la zece, iar cel`lalt

trebuie s` strâng` cât mai multe frunze ]i s` le pun` lâng` gard. Dup` care invers`m rolurile. Câ]tig` cel care adun` cele mai multe frunze!

Coad`-Coad` era încântat` de noul joc, iar regulile p`reau destul de simple. Era convins` c` va câ]tiga, pentru c` era mult mai supl` ]i fugea mult mai repede decât ariciul rotofei.

Ariciul începu s` numere:– 1... 2...Codi\` fugea cât putea de repede, cling, cling, cling, ]i aduna frunze ro]ii, galbene, maro, verzi ]i le punea lâng`

gard. Înc` o frunz` pus` lâng` gard, ]i înc` o frunz` pus` lâng` gard...– ...9... 10... Stop!Coad`-Coad` reu]ise s` strâng` un morman destul de mare ]i era foarte mul\umit`. Ariciul râdea pe sub musta\`

]tiind c` el poate strânge ]i mai multe.Veni rândul pisicii s` numere.– 1... 2...Ariciul, în loc s` fug` dup` frunze, a]a cum f`cuse Codi\`, se f`cu ghem ]i începu s` se rostogoleasc` prin gr`din`.

De \epii lui se prindeau multe, multe frunze de toate culorile. Când ajungea lâng` gard, se scutura de frunze ]i iar se f`cea ghem ]i se rostogolea. A]a încât, când se încheie num`r`toarea – „...9 ... 10... Stop!“ – mormanul ariciului era de dou` ori mai mare decât al pisicii.

– Am câ]tigat! Am câ]tigat! striga ariciul \op`ind.– Mie nu-mi prea place jocul ̀ sta, se alint` Coad`-Coad`, recunoscându-se învins`. Hai s` ne juc`m ]i altceva.}i îi veni o idee.– Ariciule, începu ea, mie mi-a fost greu s` \in minte drumul spre tine, noroc c` m-au îndrumat veveri\ele. Dac` tot

am strâns atâtea frunze colorate, eu zic s` facem o potec` din frunze de la tine din gr`din` pân` departe, la ma]in`. A]a voi ]ti în fiecare zi cum s` ajung pân` aici.

– Ce idee bun`, zise Gopi. Hai s` facem o alee.}i au început s` ia frunze din cele dou` mormane ]i s` le a]eze una lâng` alta: una ro]ie, una galben`, una maro, una

verde ]i tot a]a mai departe: una ro]ie, una galben`, una maro, una verde. Au trecut de stejarul veveri\elor ]i au mers mai departe.

Între ma]in` ]i gr`dina ariciului era o distan\` destul de mare, astfel încât realizarea aleii a durat aproape o or`. Îns` erau foarte mul\umi\i de munca lor ]i au intrat în ma]in` pentru a le spune ]i celorlalte pisici ce alee minunat` au reu]it s` fac`.

– Pisicilor, începu Coad`-Coad`, haide\i pu\in pân` afar`, s` vede\i ce am f`cut, ariciul ]i cu mine. De ast`zi încolo îmi va fi mult mai u]or s` merg în vizit` la Gopi f`r` s` m` r`t`cesc ]i f`r` s` mai am nevoie de ajutorul veveri\elor. Am marcat poteca cu frunze multicolore, zise mândr` Coad`-Coad`, dând fericit` din coad`.

Pisicile au ie]it repede afar`, urmându-i pe cei doi prieteni. Numai c`, în loc s` vad` aleea multicolor`, care ducea drept spre casa ariciului, au v`zut un nor de frunze împr`]tiate de vânt.

Pisicii Coad`-Coad` ]i ariciului li se pleo]tir` urechile de triste\e. – Unde este aleea noastr`? A luat vântul toate frunzele...– Offf, Codi\`, zise Maro-Maro, tare e]ti mic`... }i tu, Gopi... Frunzele sunt foarte u]oare ]i le ia imediat vântul. Nu

po\i face o alee din frunze.– P`i, ]i ce putem face? se smiorc`i Coad`-Coad`. Cum o s` g`sesc eu drumul pân` la arici?Maro-Maro c`zu pe gânduri.– Hm... Avem nevoie de ceva care s` reziste. Sunt convins` c` în dou`-trei zile o s` înve\i drumul pân` acolo. Ceva

ce vântul nu poate lua....– Am o idee, zise Neagr`-Neagr`. Putem folosi tot frunze multicolore, ca s` avem o alee frumoas`. Numai c` pe

fiecare frunz` trebuie pus` o pietricic` pentru ca vântul s` nu le mai spulbere.– E bun` ideea ta, Neagr`-Neagr`, zise Maro-Maro.– Nou` ne-a luat o or` s` facem aleea doar din frunze. Acum, c` nu mai avem nici frunze ]i trebuie s` punem ]i

pietre peste ele, când o s` mai termin`m? zise Codi\` uitându-se la Gopi.Portocalie-Portocalie începu s` râd`:– Ha, ha, bineîn\eles c` v` ajut`m ]i noi. Mai mult decât atât, eu zic s` le rug`m ]i pe veveri\e s` ne ajute. Peste pu\in timp, au început s` construiasc` aleea. Veveri\ele culegeau frunze colorate din stejar ]i le l`sau s` cad`.

Ariciul, f`cut ghem, se rostogolea în jurul copacului. De acele lui se prindeau frunzele pe care pisicile le aranjau dup` culori: una ro]ie, una galben`, una maro, una verde ]i tot a]a mai departe. Coad`-Coad` punea pietricele pe frunze, a]a încât s` nu le mai ia vântul.

32

3534

Cine are coad`?

Ce a mai f`cut ast`zi pisica Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!Coad`-Coad` se învârtea de colo-colo, lip`ia laptele repede, repede, fugea din col\ în col\ ]i nu-]i g`sea locul. La un

moment dat, se furi]` dup` banchet` ]i, \up, s`ri pe pisica Maro-Maro ]i o trase de coad`!– Au! Ce m-ai speriat, strig` Maro-Maro. Ce te-a apucat?– Ha, ha, mie îmi plac cozile ]i vreau s` m` asigur c` toat` lumea are câte una! Hi, hi, hi, hi, ]i o zbughi afar` pe u]a

ma]inii.Plec` pe alee, în c`utare de prieteni cu coad`. Peste drum v`zu o pisic` portocalie care se t`v`lea prin frunze. Se

duse tiptil cât mai aproape… miau, miau, în timp ce î]i \inea coada lipit` de corp ca s` nu sune clopo\elul. Se furi]` prin iarb`, st`tu câteva secunde la pând`… ]i deodat` se repezi c`tre pisica portocalie ]i o trase de coad`!

– He, he, ]i tu ai coad`! Ce bine e s` ai prieteni cu coad`! spuse Coad`-Coad`.Pisica portocalie r`mase împietrit`, neîn\elegând ce se întâmpl`. Se speriase chiar tare. „Ce o fi p`\it Coad`-

Coad`?“ se gândi ea, îns` nu apuc` s` afle pentru c` mica juc`u]` era deja departe. Z`rise un ]oricel sub o ma]in` ]i a]tepta un moment bun ca s`-l înha\e. Se învârti în jurul ma]inii \op`ind de colo-colo ]i sunând din clopo\el. Profitând de un moment de neaten\ie al ]oricelului, \up, se repezi ]i-l prinse. }oricelul tremura de fric`.

Auzind agita\ia, chiar ]i c`\elul F`r`-Coad` veni s` dea o mân` de ajutor. Maro-Maro i-a g`sit imediat un rol: c`\elul trebuia s` sufle cât putea de tare, s` vad` dac` frunzele rezist` la vânt sau nu. Dac` frunzele zburau, atunci Coad`-Coad` se întorcea ]i punea o piatr` mai mare în locul pietricelei mi]cate de vânt.

Au muncit a]a timp de dou` ore, f`r` [ntrerupere. – Cling, cling, cling! Am ajuns acas` la Gopi! Am terminat aleea!Coad`-Coad` \op`ia de fericire. Reu]iser` s` fac` o alee minunat` ]i frumos colorat`, pe care nici vântul nu o mai

putea strica.Erau obosi\i cu to\ii. Ariciul [i invit` pe to\i la el în vizuin` s` bea un suc de mere. Din ziua aceea,

Coad`-Coad` nu a mai gre]it drumul c`tre arici ]i nici nu a mai avut nevoie de indica\iile veveri\elor, iar aleea multicolor` a rezistat multe s`pt`m@ni, p@n` c@nd a fost acoperit` de z`pad`.

Noapte bun`!

3534

Cine are coad`?

Ce a mai f`cut ast`zi pisica Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!Coad`-Coad` se învârtea de colo-colo, lip`ia laptele repede, repede, fugea din col\ în col\ ]i nu-]i g`sea locul. La un

moment dat, se furi]` dup` banchet` ]i, \up, s`ri pe pisica Maro-Maro ]i o trase de coad`!– Au! Ce m-ai speriat, strig` Maro-Maro. Ce te-a apucat?– Ha, ha, mie îmi plac cozile ]i vreau s` m` asigur c` toat` lumea are câte una! Hi, hi, hi, hi, ]i o zbughi afar` pe u]a

ma]inii.Plec` pe alee, în c`utare de prieteni cu coad`. Peste drum v`zu o pisic` portocalie care se t`v`lea prin frunze. Se

duse tiptil cât mai aproape… miau, miau, în timp ce î]i \inea coada lipit` de corp ca s` nu sune clopo\elul. Se furi]` prin iarb`, st`tu câteva secunde la pând`… ]i deodat` se repezi c`tre pisica portocalie ]i o trase de coad`!

– He, he, ]i tu ai coad`! Ce bine e s` ai prieteni cu coad`! spuse Coad`-Coad`.Pisica portocalie r`mase împietrit`, neîn\elegând ce se întâmpl`. Se speriase chiar tare. „Ce o fi p`\it Coad`-

Coad`?“ se gândi ea, îns` nu apuc` s` afle pentru c` mica juc`u]` era deja departe. Z`rise un ]oricel sub o ma]in` ]i a]tepta un moment bun ca s`-l înha\e. Se învârti în jurul ma]inii \op`ind de colo-colo ]i sunând din clopo\el. Profitând de un moment de neaten\ie al ]oricelului, \up, se repezi ]i-l prinse. }oricelul tremura de fric`.

Auzind agita\ia, chiar ]i c`\elul F`r`-Coad` veni s` dea o mân` de ajutor. Maro-Maro i-a g`sit imediat un rol: c`\elul trebuia s` sufle cât putea de tare, s` vad` dac` frunzele rezist` la vânt sau nu. Dac` frunzele zburau, atunci Coad`-Coad` se întorcea ]i punea o piatr` mai mare în locul pietricelei mi]cate de vânt.

Au muncit a]a timp de dou` ore, f`r` [ntrerupere. – Cling, cling, cling! Am ajuns acas` la Gopi! Am terminat aleea!Coad`-Coad` \op`ia de fericire. Reu]iser` s` fac` o alee minunat` ]i frumos colorat`, pe care nici vântul nu o mai

putea strica.Erau obosi\i cu to\ii. Ariciul [i invit` pe to\i la el în vizuin` s` bea un suc de mere. Din ziua aceea,

Coad`-Coad` nu a mai gre]it drumul c`tre arici ]i nici nu a mai avut nevoie de indica\iile veveri\elor, iar aleea multicolor` a rezistat multe s`pt`m@ni, p@n` c@nd a fost acoperit` de z`pad`.

Noapte bun`!

3736

– Te rog s` nu m` m`nânci! striga el.Îns`, în loc s`-l înghit`, Coad`-Coad` îl trase de coad` ]i pe el ]i fugi strigând:– Ce bine c` ]i ]oriceii au coad`! Cling, cling, cling!În drum spre pia\` v`zu prin gard un c`\el ]i imediat prinse curaj ]i se furi]` pe dup` o ma]in`, pe dup` gardul viu,

pe dup` un copac, pe dup` un mu]uroi, pe dup` o floare ]i, \up, s`ri pe c`\el ]i când s`-l prind` de coad`… c`\elul nu avea coad`…Vai! Unde îi era coada? Când se uit` mai bine… c`\elul era chiar F`r`-Coad`, care râdea de se pr`p`dea ]i se t`v`lea pe jos.

– Ce te-am mai p`c`lit… Ha, ha... M`i, pisic`, ce mic` e]ti, te-am v`zut de diminea\` ]i ]tiam c` o s` vii ]i pe aici, a]a c` m-am pref`cut c` nu te v`d… Ha, ha, ha!!! }i te-am l`sat s` încerci s` m` prinzi ]i pe mine.

Coad`-Coad` era tare bosumflat`.– Eu voiam s` trag pe toat` lumea de coad` azi ]i am fost p`c`lit`… Sunt tare trist`… Ce s` fac dac` tu nu ai coad`?– Ce caraghioas` e]ti, zise F`r`-Coad`. Nu ne putem juca ]i cu altceva? Hai s` ne juc`m de-a prinselea! }i o

zbughir` care încotro, pe dup` ma]ini, pe lâng` ma]ini, pe dup` ro\i, pe dup` gardul viu, pe lâng` co]ul de gunoi, pe dup` mu]uroi, pe sub gard, peste gard, în lungul aleii care ducea c`tre pia\`.

Noapte bun`!

Pisica Balt`-Balt`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Dup` ce s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i, ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad` ]i ]i-a b`ut

laptele, Coad`-Coad` a ie]it din ma]in` ]i a plecat în lungul aleii c`tre parc. Cum mergea ea zâmbitoare, uitându-se dup` vr`biu\e ]i flutura]i, s-a trezit stropit` toat`. Pleosc! Nu în\elegea ce s-a întâmplat. Plou`? Nu… A trecut vreo ma]in`? Nu… S-a uitat în sus, în stânga, în dreapta… Pleosc din nou! Era complet ud` ]i plin` de noroi. Când se uit` mai bine, v`zu c` se afla în apropierea unei b`l\i în mijlocul c`reia st`tea o pisic` care stropea lovind cu coad` în balt`.

– Hei, nu mai stro…! Dar pân` s` termine ce avea de spus se trezi din nou [mpro]cat`. S`ri cât colo ]i strig`: Opre]te-te, de ce faci a]a? Nu e bine, m-ai udat, iar apa e rece ]i murdar`, ]i acum am numai noroi pe bl`ni\`.

– Ha, ha! Ce bine [mi pare c` te-am stropit!!! spuse r`ut`cios pisica din mijlocul b`l\ii. Eu sunt pisica Balt`-Balt` ]i stropesc pe cine vreau eu! ad`ug` ea.

– Vai, eu nu am mai v`zut a]a ceva! De ce s` vrei s` strope]ti pe cineva? Nu mai bine ne juc`m împreun`? Uite, mai bine m` duc acas` s` m` sp`l de noroi ]i dup` aia m` întorc s` ne putem juca. Vrei?

– Nu vreau s` m` joc cu tine ]i, dac` te întorci, o s` te mai stropesc înc` o dat`! zise Balt`-Balt` dând din coad`. De data asta îns` Coad`-Coad` era suficient de departe încât stropii s` nu o mai ajung`.

3736

– Te rog s` nu m` m`nânci! striga el.Îns`, în loc s`-l înghit`, Coad`-Coad` îl trase de coad` ]i pe el ]i fugi strigând:– Ce bine c` ]i ]oriceii au coad`! Cling, cling, cling!În drum spre pia\` v`zu prin gard un c`\el ]i imediat prinse curaj ]i se furi]` pe dup` o ma]in`, pe dup` gardul viu,

pe dup` un copac, pe dup` un mu]uroi, pe dup` o floare ]i, \up, s`ri pe c`\el ]i când s`-l prind` de coad`… c`\elul nu avea coad`…Vai! Unde îi era coada? Când se uit` mai bine… c`\elul era chiar F`r`-Coad`, care râdea de se pr`p`dea ]i se t`v`lea pe jos.

– Ce te-am mai p`c`lit… Ha, ha... M`i, pisic`, ce mic` e]ti, te-am v`zut de diminea\` ]i ]tiam c` o s` vii ]i pe aici, a]a c` m-am pref`cut c` nu te v`d… Ha, ha, ha!!! }i te-am l`sat s` încerci s` m` prinzi ]i pe mine.

Coad`-Coad` era tare bosumflat`.– Eu voiam s` trag pe toat` lumea de coad` azi ]i am fost p`c`lit`… Sunt tare trist`… Ce s` fac dac` tu nu ai coad`?– Ce caraghioas` e]ti, zise F`r`-Coad`. Nu ne putem juca ]i cu altceva? Hai s` ne juc`m de-a prinselea! }i o

zbughir` care încotro, pe dup` ma]ini, pe lâng` ma]ini, pe dup` ro\i, pe dup` gardul viu, pe lâng` co]ul de gunoi, pe dup` mu]uroi, pe sub gard, peste gard, în lungul aleii care ducea c`tre pia\`.

Noapte bun`!

Pisica Balt`-Balt`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Dup` ce s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i, ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad` ]i ]i-a b`ut

laptele, Coad`-Coad` a ie]it din ma]in` ]i a plecat în lungul aleii c`tre parc. Cum mergea ea zâmbitoare, uitându-se dup` vr`biu\e ]i flutura]i, s-a trezit stropit` toat`. Pleosc! Nu în\elegea ce s-a întâmplat. Plou`? Nu… A trecut vreo ma]in`? Nu… S-a uitat în sus, în stânga, în dreapta… Pleosc din nou! Era complet ud` ]i plin` de noroi. Când se uit` mai bine, v`zu c` se afla în apropierea unei b`l\i în mijlocul c`reia st`tea o pisic` care stropea lovind cu coad` în balt`.

– Hei, nu mai stro…! Dar pân` s` termine ce avea de spus se trezi din nou [mpro]cat`. S`ri cât colo ]i strig`: Opre]te-te, de ce faci a]a? Nu e bine, m-ai udat, iar apa e rece ]i murdar`, ]i acum am numai noroi pe bl`ni\`.

– Ha, ha! Ce bine [mi pare c` te-am stropit!!! spuse r`ut`cios pisica din mijlocul b`l\ii. Eu sunt pisica Balt`-Balt` ]i stropesc pe cine vreau eu! ad`ug` ea.

– Vai, eu nu am mai v`zut a]a ceva! De ce s` vrei s` strope]ti pe cineva? Nu mai bine ne juc`m împreun`? Uite, mai bine m` duc acas` s` m` sp`l de noroi ]i dup` aia m` întorc s` ne putem juca. Vrei?

– Nu vreau s` m` joc cu tine ]i, dac` te întorci, o s` te mai stropesc înc` o dat`! zise Balt`-Balt` dând din coad`. De data asta îns` Coad`-Coad` era suficient de departe încât stropii s` nu o mai ajung`.

38 39

Plec` trist`, ud` ]i plin` de noroi c`tre ma]in`. – Te-ai întâlnit cu pisica Balt`-Balt`... zise Gri-Gri imediat ce o v`zu.– O cuno]ti?– Da, o ]tie toat` lumea... O pisic` tare obraznic`. Nu are nimic cu tine. }i pe noi ne-a stropit de multe ori. Hai s` te speli.Dup` ce sc`p` de noroi, Coad`-Coad` ie]i din nou afar`. O lu` [ns` pe un alt drum, ca s` nu se mai întâlneasc` cu Balt`-

Balt`. Merse spre pia\` ]i î]i aduse aminte de c`\elul F`r`-Coad`. Îi veni o idee, cling, cling, cling, ]i o lu` la fug`.– Am nevoie de ajutorul t`u, zise ea când îl v`zu pe c`\el. M-am întâlnit cu o pisic` rea ]i m-am gândit c`, dac` latri

la ea, o s` se cumin\easc` ]i o s` m` lase în pace.– Mie nu-mi place s` latru la pisici, zise F`r`-Coad`, strâmbând din nas. Dar ce s-a întâmplat, poate c` te pot ajuta?}i Coad`-Coad` îi povesti p`\ania ei de diminea\`, cum a fost stropit` de pisica obraznic`.– Da, ]tiu cine e, zise c`\elul. E obraznica de Balt`-Balt`. S` ]tii c` am vrut s` latru la ea de câteva ori, îns` mi-a fost

fric`... recunoscu ru]inat c`\elul. Nu ]tiu ce putem face s` o înv`\`m minte. Mai bine uit` de ea ]i hai s` ne plimb`m.– Ai dreptate, mieun` Coad`-Coad`. Hai s` plec`m spre parc.În drum spre parc ]i-au povestit vrute ]i nevrute, s-au jucat cu un b`\ pe care îl aruncau de la unul la altul. Nu dup`

mult timp, au intrat în parc ]i s-au plimbat pe aleea de lâng` lac. De obicei veneau aici s` se uite la broscu\ele c`rora le era team` de pisici ]i c`\ei ]i care nu f`ceau altceva decât s` sar` repede în ap`, f`când multe cercule\e ]i valuri. Cei doi prieteni st`teau ore în ]ir privind salturile ]i joaca broscu\elor.

}i ast`zi cei doi au stat întin]i pe iarb`. Brusc, Coad`-Coad` se ridic` ]i începu s` dea fericit` din coad`.– Cling, cling, cling! Am o idee, zise ea c`tre c`\el. Hai cu mine. }i se duse pe marginea lacului, foarte, foarte

aproape de ap`. Broscu\elor, nu v` facem nimic, vrem doar s` v` rug`m ceva. Avem nevoie de ajutorul vostru.

Broscu\ele au s`rit în ap`, ascunzându-se dup` pietre. Câteva broscu\e îns` nu au fugit. Ele îi \ineau minte pe Coad`-Coad` ]i pe F`r`-Coad` ]i ]tiau c` cei doi nu le-au f`cut niciodat` nimic. A]a c` î]i luar` inima în din\i ]i ie]ir` pe mal.

– Cu ce v` putem ajuta? întrebar` broscu\ele.– Cu to\ii suntem nec`ji\i de o pisic` obraznic`, Balt`-Balt`, care împroa]c` cu ap` ]i noroi. Avem nevoie de

ajutorul vostru s` o înv`\`m minte, r`spunse Coad`-Coad`.}i le povesti tot ceea ce trebuie s` fac`.– Bravo, Coad`-Coad`, zise ]i c`\elul. Ce plan bun!Broscu\ele au fost de acord s` îi ajute pe cei doi ]i au pornit cu to\ii c`tre locul unde Codi\` a întâlnit-o pe Balt`-

Balt` de diminea\`.Peste câteva minute, ascun]i dup` un gard, o priveau pe Balt`-Balt`. Râdea fericit`, pentru c` tocmai f`cuse

flea]c` un ]oricar ie]it la plimbare cu st`pâna lui.Profitând de faptul c` Balt`-Balt` nu e atent`, broscu\ele trecur` pe sub gard ]i se scufundar` f`r` zgomot în balta în

mijlocul c`reia st`tea pisica. Bâldâbâc...Exact cum se în\eleseser` în parc, Coad`-Coad` ]i F`r`-Coad` au ie]it de dup` gard [ndrept@ndu-se direct c`tre

balt`. Se pref`ceau c` vorbesc între ei, f`r` s` se uite în jur, ca ]i cum nu ar fi v`zut-o pe Balt`-Balt`.Z`rindu-i pe cei doi, pisica obraznic` î]i frec` l`bu\ele de bucurie, a]teptând momentul prielnic pentru a lovi cu

coada în ap` ]i a-i împro]ca cu ap` ]i noroi.

38 39

Plec` trist`, ud` ]i plin` de noroi c`tre ma]in`. – Te-ai întâlnit cu pisica Balt`-Balt`... zise Gri-Gri imediat ce o v`zu.– O cuno]ti?– Da, o ]tie toat` lumea... O pisic` tare obraznic`. Nu are nimic cu tine. }i pe noi ne-a stropit de multe ori. Hai s` te speli.Dup` ce sc`p` de noroi, Coad`-Coad` ie]i din nou afar`. O lu` [ns` pe un alt drum, ca s` nu se mai întâlneasc` cu Balt`-

Balt`. Merse spre pia\` ]i î]i aduse aminte de c`\elul F`r`-Coad`. Îi veni o idee, cling, cling, cling, ]i o lu` la fug`.– Am nevoie de ajutorul t`u, zise ea când îl v`zu pe c`\el. M-am întâlnit cu o pisic` rea ]i m-am gândit c`, dac` latri

la ea, o s` se cumin\easc` ]i o s` m` lase în pace.– Mie nu-mi place s` latru la pisici, zise F`r`-Coad`, strâmbând din nas. Dar ce s-a întâmplat, poate c` te pot ajuta?}i Coad`-Coad` îi povesti p`\ania ei de diminea\`, cum a fost stropit` de pisica obraznic`.– Da, ]tiu cine e, zise c`\elul. E obraznica de Balt`-Balt`. S` ]tii c` am vrut s` latru la ea de câteva ori, îns` mi-a fost

fric`... recunoscu ru]inat c`\elul. Nu ]tiu ce putem face s` o înv`\`m minte. Mai bine uit` de ea ]i hai s` ne plimb`m.– Ai dreptate, mieun` Coad`-Coad`. Hai s` plec`m spre parc.În drum spre parc ]i-au povestit vrute ]i nevrute, s-au jucat cu un b`\ pe care îl aruncau de la unul la altul. Nu dup`

mult timp, au intrat în parc ]i s-au plimbat pe aleea de lâng` lac. De obicei veneau aici s` se uite la broscu\ele c`rora le era team` de pisici ]i c`\ei ]i care nu f`ceau altceva decât s` sar` repede în ap`, f`când multe cercule\e ]i valuri. Cei doi prieteni st`teau ore în ]ir privind salturile ]i joaca broscu\elor.

}i ast`zi cei doi au stat întin]i pe iarb`. Brusc, Coad`-Coad` se ridic` ]i începu s` dea fericit` din coad`.– Cling, cling, cling! Am o idee, zise ea c`tre c`\el. Hai cu mine. }i se duse pe marginea lacului, foarte, foarte

aproape de ap`. Broscu\elor, nu v` facem nimic, vrem doar s` v` rug`m ceva. Avem nevoie de ajutorul vostru.

Broscu\ele au s`rit în ap`, ascunzându-se dup` pietre. Câteva broscu\e îns` nu au fugit. Ele îi \ineau minte pe Coad`-Coad` ]i pe F`r`-Coad` ]i ]tiau c` cei doi nu le-au f`cut niciodat` nimic. A]a c` î]i luar` inima în din\i ]i ie]ir` pe mal.

– Cu ce v` putem ajuta? întrebar` broscu\ele.– Cu to\ii suntem nec`ji\i de o pisic` obraznic`, Balt`-Balt`, care împroa]c` cu ap` ]i noroi. Avem nevoie de

ajutorul vostru s` o înv`\`m minte, r`spunse Coad`-Coad`.}i le povesti tot ceea ce trebuie s` fac`.– Bravo, Coad`-Coad`, zise ]i c`\elul. Ce plan bun!Broscu\ele au fost de acord s` îi ajute pe cei doi ]i au pornit cu to\ii c`tre locul unde Codi\` a întâlnit-o pe Balt`-

Balt` de diminea\`.Peste câteva minute, ascun]i dup` un gard, o priveau pe Balt`-Balt`. Râdea fericit`, pentru c` tocmai f`cuse

flea]c` un ]oricar ie]it la plimbare cu st`pâna lui.Profitând de faptul c` Balt`-Balt` nu e atent`, broscu\ele trecur` pe sub gard ]i se scufundar` f`r` zgomot în balta în

mijlocul c`reia st`tea pisica. Bâldâbâc...Exact cum se în\eleseser` în parc, Coad`-Coad` ]i F`r`-Coad` au ie]it de dup` gard [ndrept@ndu-se direct c`tre

balt`. Se pref`ceau c` vorbesc între ei, f`r` s` se uite în jur, ca ]i cum nu ar fi v`zut-o pe Balt`-Balt`.Z`rindu-i pe cei doi, pisica obraznic` î]i frec` l`bu\ele de bucurie, a]teptând momentul prielnic pentru a lovi cu

coada în ap` ]i a-i împro]ca cu ap` ]i noroi.

41

A a]teptat în lini]te ]i, când cei doi erau suficient de aproape, a ridicat coada cât a putut de sus ]i... Ha\! Ha\! Ha\!... Exact în acel moment din ap` au ie]it broscu\ele, ciupind-o pe Balt`-Balt` de coad`.

– Auuuuuuu! Ajutooooor!!! a strigat Balt`-Balt`, care s-a speriat a]a de tare, încât a luat-o la fug`, ie]ind din balt` ]i ascunzându-se sub o ma]in`. L`sa\i-m` în pace! Nu mai stropesc pe nimeni! striga ea în timp ce alerga.

În tot acest timp, Codi\`, F`r`-Coad` ]i broscu\ele râdeau, felicitându-se pentru planul lor. Reu]iser` s` o înve\e minte pe obr`znic`tur` ]i s`-i scape ]i pe ceilal\i de r`ut`\ile ei.

Apoi, broscu\ele plecar` c`tre lac, c`\elul spre pia\`, la culcu]ul lui, iar Coad`-Coad` spre casa din ma]in`, pentru a le povesti ]i pisicilor cum au pedepsit-o pe Balt`-Balt`.

În drum spre cas` îns`, pisicii începu s`-i par` r`u c` o alt` pisic` st` singur` ]i speriat` sub o ma]in`. Poate c` Balt`-Balt` nu e atât de rea precum pare. Se întoarse din drum.

– Balt`-Balt`, sper c` ai v`zut ]i tu ce r`u e s` te sperie cineva.– Da, a]a e... am fost obraznic`... mieun` Balt`-Balt`.– M` bucur c` \i-ai dat seama. Noi te-am iertat, s` ]tii. Acum de ce nu te duci s` te joci cu prietenii t`i? o întreb` Codi\`.– Eu nu am prieteni... se întrist` ]i mai tare Balt`-Balt`. Nimeni nu vrea s` se joace cu mine, to\i fug când m` v`d.– Hm... c`zu pe gânduri ]i Codi\`. O s` fiu eu prietena ta, cu condi\ia s` nu mai strope]ti niciodat`. Vrei?– Da, promit.– Atunci, la joac`!!! Cling, cling, cling...Pisicile s-au jucat ore în ]ir, au alergat, s-au ascuns, s-au c`\`rat, iar când s-a înserat, cele dou` prietene au plecat

spre cas`, dup` ce ]i-au promis s` se mai joace împreun` ]i în zilele urm`toare. Mai mult decât atât, Coad`-Coad` a promis c` îi va face cuno]tin\` cu to\i prietenii ei, ca întreg cartierul s` vad` c` pisica obraznic` de pân` atunci nu mai exist` ]i c` locul ei a fost luat de o pisic` simpatic` ]i juc`u]`: Balt`-Balt`.

Noapte bun`!

Pisica Roti\`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat

bl`ni\a de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Ce soare e afar`!În timp ce î]i lip`iau laptele, pisicile se uitau pe geam, fascinate de cerul senin, soarele str`lucitor ]i zâmbetele

oamenilor care treceau pe trotuar.– E o zi perfect` pentru o plimbare în parc! zise chiar ]i Maro-Maro, care de obicei prefera s` stea în cas` ]i s`

doarm` decât s` fac` o plimbare.Au plecat toate cinci c`tre parc ]i, bineîn\eles, Coad`-Coad` \op`ia în jurul celorlalte, pres`rând peste tot clinchete

de clopo\el. Vremea frumoas` scosese din case mult` lume, a]a c` parcul era destul de aglomerat. Erau bunici, t`tici, m`mici ]i mul\i, mul\i copii plimbându-se pe alei, alergând dup` câte o minge sau mergând pe biciclete. Toat` lumea era încântat` s` vad` ]i s` mângâie cinci pisici frumoase, cu bl`ni\e pufoase. }i nimic nu le pl`cea mai mult pisicilor decât s` se joace cu copiii, s` fie \inute în bra\e ]i alintate.

Nu foarte departe de intrarea în parc, pe o banc` la umbr`, st`tea o pisic` t`rcat`. Era foarte preocupat` de ce se întâmpl`, privind în zare ]i c`utând ceva cu privirea. |inea în l`bu\e o roti\` mic` de cauciuc, pe care o învârtea încontinuu. Nici nu observ` c` lâng` banca ei se adunaser` cinci pisici cu ochii mari ]i întreb`tori.

41

A a]teptat în lini]te ]i, când cei doi erau suficient de aproape, a ridicat coada cât a putut de sus ]i... Ha\! Ha\! Ha\!... Exact în acel moment din ap` au ie]it broscu\ele, ciupind-o pe Balt`-Balt` de coad`.

– Auuuuuuu! Ajutooooor!!! a strigat Balt`-Balt`, care s-a speriat a]a de tare, încât a luat-o la fug`, ie]ind din balt` ]i ascunzându-se sub o ma]in`. L`sa\i-m` în pace! Nu mai stropesc pe nimeni! striga ea în timp ce alerga.

În tot acest timp, Codi\`, F`r`-Coad` ]i broscu\ele râdeau, felicitându-se pentru planul lor. Reu]iser` s` o înve\e minte pe obr`znic`tur` ]i s`-i scape ]i pe ceilal\i de r`ut`\ile ei.

Apoi, broscu\ele plecar` c`tre lac, c`\elul spre pia\`, la culcu]ul lui, iar Coad`-Coad` spre casa din ma]in`, pentru a le povesti ]i pisicilor cum au pedepsit-o pe Balt`-Balt`.

În drum spre cas` îns`, pisicii începu s`-i par` r`u c` o alt` pisic` st` singur` ]i speriat` sub o ma]in`. Poate c` Balt`-Balt` nu e atât de rea precum pare. Se întoarse din drum.

– Balt`-Balt`, sper c` ai v`zut ]i tu ce r`u e s` te sperie cineva.– Da, a]a e... am fost obraznic`... mieun` Balt`-Balt`.– M` bucur c` \i-ai dat seama. Noi te-am iertat, s` ]tii. Acum de ce nu te duci s` te joci cu prietenii t`i? o întreb` Codi\`.– Eu nu am prieteni... se întrist` ]i mai tare Balt`-Balt`. Nimeni nu vrea s` se joace cu mine, to\i fug când m` v`d.– Hm... c`zu pe gânduri ]i Codi\`. O s` fiu eu prietena ta, cu condi\ia s` nu mai strope]ti niciodat`. Vrei?– Da, promit.– Atunci, la joac`!!! Cling, cling, cling...Pisicile s-au jucat ore în ]ir, au alergat, s-au ascuns, s-au c`\`rat, iar când s-a înserat, cele dou` prietene au plecat

spre cas`, dup` ce ]i-au promis s` se mai joace împreun` ]i în zilele urm`toare. Mai mult decât atât, Coad`-Coad` a promis c` îi va face cuno]tin\` cu to\i prietenii ei, ca întreg cartierul s` vad` c` pisica obraznic` de pân` atunci nu mai exist` ]i c` locul ei a fost luat de o pisic` simpatic` ]i juc`u]`: Balt`-Balt`.

Noapte bun`!

Pisica Roti\`

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat

bl`ni\a de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Ce soare e afar`!În timp ce î]i lip`iau laptele, pisicile se uitau pe geam, fascinate de cerul senin, soarele str`lucitor ]i zâmbetele

oamenilor care treceau pe trotuar.– E o zi perfect` pentru o plimbare în parc! zise chiar ]i Maro-Maro, care de obicei prefera s` stea în cas` ]i s`

doarm` decât s` fac` o plimbare.Au plecat toate cinci c`tre parc ]i, bineîn\eles, Coad`-Coad` \op`ia în jurul celorlalte, pres`rând peste tot clinchete

de clopo\el. Vremea frumoas` scosese din case mult` lume, a]a c` parcul era destul de aglomerat. Erau bunici, t`tici, m`mici ]i mul\i, mul\i copii plimbându-se pe alei, alergând dup` câte o minge sau mergând pe biciclete. Toat` lumea era încântat` s` vad` ]i s` mângâie cinci pisici frumoase, cu bl`ni\e pufoase. }i nimic nu le pl`cea mai mult pisicilor decât s` se joace cu copiii, s` fie \inute în bra\e ]i alintate.

Nu foarte departe de intrarea în parc, pe o banc` la umbr`, st`tea o pisic` t`rcat`. Era foarte preocupat` de ce se întâmpl`, privind în zare ]i c`utând ceva cu privirea. |inea în l`bu\e o roti\` mic` de cauciuc, pe care o învârtea încontinuu. Nici nu observ` c` lâng` banca ei se adunaser` cinci pisici cu ochii mari ]i întreb`tori.

42

– Bun` diminea\a! ziser` ele în cor.

– Aaaa... Bun` diminea\a... aaaa, se z`p`ci pisica de pe banc`. Cine sunte\i voi?

– Noi suntem Coad`-Coad`, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri, Portocalie-Portocalie ]i Maro-Maro, zise Maro-Maro.

}i am venit în parc s` ne plimb`m.

– Ce ai între l`bu\e? nu se putu ab\ine Coad`-Coad`.

– Dup` ce te ui\i? s`ri ]i Portocalie-Portocalie.

– De ce stai pe banc` ]i nu te joci cu copiii? întreb` ]i Neagr`-Neagr`.

Pisica nu ]tia la care dintre întreb`ri s` r`spund` mai întâi... Noroc c`, fiind mai în\eleapt` decât toate celelalte,

pisica Maro-Maro f`cu pu\in` ordine.

– Mai întâi s` o l`s`m pe pisic` s` se prezinte, spuse ea împ`ciuitoare.

– Pe mine m` cheam` pisica Roat`-Roat` ]i...

– Roat`-Roat`!!! \op`i Coad`-Coad`... Ce nume frumos... Ai cumva o roat` legat` de coad`? Eu am un clopo\el!

Uite! Cling, cling, cling.

– Ha, ha, ce clopo\el frumos, râse Roat`-Roat`. Nu, nu am o roat` legat` de coad`, îns` am o roti\` cu care m` joc.

Uite, e aici, la mine între l`bu\e.

}i le arat` tuturor roti\a pe care o învârtea de fiecare dat` când se odihnea. Sau când se plictisea. Era o roti\` mic`,

de culoare neagr`, care scotea un zumz`it sub\ire ori de câte ori era învârtit`. O g`sise în iarb` de mult, când era mic`, ]i

din acel moment roti\a a devenit juc`ria ei preferat`.

– Mie îmi plac foarte mult ro\ile, continu` ea, ]i de aceea vin în parc ori de câte ori pot. Aici sunt biciclete, role,

triciclete, c`rucioare, ]i toate au una, dou`, trei sau chiar patru ro\i! se entuziasm` ea.

– P`i... ]i î\i place s` alergi dup` biciclete, a]a cum fac c`\eii? întreb` Portocalie-Portocalie foarte mirat`.

– Da... se înro]i Roat`-Roat`, l`sând privirea în jos, îns` nu latru, miaun ca orice alt` pisic`.

– }i stai toat` ziua în parc? Aici e casa ta? continu` Coad`-Coad` seria întreb`rilor.

– Nu, când plec de aici, m` duc în ora] ]i m` sui pe câte un gard, s` v`d mai bine ma]inile, camioanele,

motocicletele ]i autobuzele care trec. Ele au ro\i maaaaari, mult mai mari decât roti\a mea. Iar seara m` duc acas` – îmi

fac culcu]ul lâng` o ma]in`.

– Într-o ma]in`? s`rir` celelalte pisici. }i noi la fel, noi dormim pe bancheta unei ma]ini abandonate.

– Aaa, nu... Eu nu dorm în ma]in`, ci dorm covrig lâng` roata unei ma]ini.

Brusc, pisica Roat`-Roat` se opri din povestit ]i se coco\` pe sp`tarul b`ncii, uitându-se în zare ]i râzând cu gura

pân` la urechi.

– A venit! Haide\i cu mine! zise ea ]i o lu` la fug`.

– Stai, unde ai fugit? Cine a venit? întrebar` pe rând celelalte pisici.

Îns`, neprimind niciun r`spuns, au fugit ]i ele dup` Roat`-Roat`. Dup` câteva minute au ajuns-o din urm`.

– Unde ai fugit a]a? întrebar` ele.

– Pisicilor, vreau s` v` ar`t bicicleta mea favorit`. Este cea mai frumoas` din tot parcul.

Cele cinci prietene v`zur` cum în parc intr` o feti\` pe o biciclet`, înso\it` de t`ticul ei. Bicicleta era într-adev`r

diferit` de toate celelalte pe care le v`zuser` pân` atunci. Era roz ca o bomboan`, avea ro\ile roz, pedalele roz, ]aua,

ghidonul ]i oglinzile erau ]i ele tot roz, iar din loc în loc erau desenate floricele albe. Bicicleta p`rea f`cut` din zah`r,

iar Roat`-Roat` alerga bucuroas`, f`c@nd tumbe în jurul ei.

– Roti\a!!! o întâmpin` feti\a de pe biciclet`. Ce m` bucur s` te v`d! }i o mângâie pe bl`ni\`.

Feti\a o sui pe Roat`-Roat` în co]ule\ul bicicletei ]i plecar` împreun` la plimbare. Era tot ce î]i dorea pisica t`rcat`.

Dup` plimbarea cu bicicleta, Roat`-Roat` s-a întors la noile ei prietene. Coad`-Coad`, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri,

Portocalie-Portocalie ]i Maro-Maro s-au prins imediat în jocul ei ]i au început s` alerge prin parc, lu@ndu-se la

întrecere cu bicicletele ]i tricicletele, admirând acroba\iile copiilor cu role, învârtindu-se în jurul m`micilor ]i t`ticilor

care împingeau c`rucioare de copii.

Coad`-Coad` încerca s` numere toate ro\ile [nt@lnite [n parc ]i, ori de câte ori vedea o alt` biciclet`, le anun\a ]i pe

celelalte pisici:

– Cling, cling, cling, bicicleta num`rul 6 – ro\i albastre. Cling, cling, cling, tricicleta num`rul 4 – ro\i verzi.

43

42

– Bun` diminea\a! ziser` ele în cor.

– Aaaa... Bun` diminea\a... aaaa, se z`p`ci pisica de pe banc`. Cine sunte\i voi?

– Noi suntem Coad`-Coad`, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri, Portocalie-Portocalie ]i Maro-Maro, zise Maro-Maro.

}i am venit în parc s` ne plimb`m.

– Ce ai între l`bu\e? nu se putu ab\ine Coad`-Coad`.

– Dup` ce te ui\i? s`ri ]i Portocalie-Portocalie.

– De ce stai pe banc` ]i nu te joci cu copiii? întreb` ]i Neagr`-Neagr`.

Pisica nu ]tia la care dintre întreb`ri s` r`spund` mai întâi... Noroc c`, fiind mai în\eleapt` decât toate celelalte,

pisica Maro-Maro f`cu pu\in` ordine.

– Mai întâi s` o l`s`m pe pisic` s` se prezinte, spuse ea împ`ciuitoare.

– Pe mine m` cheam` pisica Roat`-Roat` ]i...

– Roat`-Roat`!!! \op`i Coad`-Coad`... Ce nume frumos... Ai cumva o roat` legat` de coad`? Eu am un clopo\el!

Uite! Cling, cling, cling.

– Ha, ha, ce clopo\el frumos, râse Roat`-Roat`. Nu, nu am o roat` legat` de coad`, îns` am o roti\` cu care m` joc.

Uite, e aici, la mine între l`bu\e.

}i le arat` tuturor roti\a pe care o învârtea de fiecare dat` când se odihnea. Sau când se plictisea. Era o roti\` mic`,

de culoare neagr`, care scotea un zumz`it sub\ire ori de câte ori era învârtit`. O g`sise în iarb` de mult, când era mic`, ]i

din acel moment roti\a a devenit juc`ria ei preferat`.

– Mie îmi plac foarte mult ro\ile, continu` ea, ]i de aceea vin în parc ori de câte ori pot. Aici sunt biciclete, role,

triciclete, c`rucioare, ]i toate au una, dou`, trei sau chiar patru ro\i! se entuziasm` ea.

– P`i... ]i î\i place s` alergi dup` biciclete, a]a cum fac c`\eii? întreb` Portocalie-Portocalie foarte mirat`.

– Da... se înro]i Roat`-Roat`, l`sând privirea în jos, îns` nu latru, miaun ca orice alt` pisic`.

– }i stai toat` ziua în parc? Aici e casa ta? continu` Coad`-Coad` seria întreb`rilor.

– Nu, când plec de aici, m` duc în ora] ]i m` sui pe câte un gard, s` v`d mai bine ma]inile, camioanele,

motocicletele ]i autobuzele care trec. Ele au ro\i maaaaari, mult mai mari decât roti\a mea. Iar seara m` duc acas` – îmi

fac culcu]ul lâng` o ma]in`.

– Într-o ma]in`? s`rir` celelalte pisici. }i noi la fel, noi dormim pe bancheta unei ma]ini abandonate.

– Aaa, nu... Eu nu dorm în ma]in`, ci dorm covrig lâng` roata unei ma]ini.

Brusc, pisica Roat`-Roat` se opri din povestit ]i se coco\` pe sp`tarul b`ncii, uitându-se în zare ]i râzând cu gura

pân` la urechi.

– A venit! Haide\i cu mine! zise ea ]i o lu` la fug`.

– Stai, unde ai fugit? Cine a venit? întrebar` pe rând celelalte pisici.

Îns`, neprimind niciun r`spuns, au fugit ]i ele dup` Roat`-Roat`. Dup` câteva minute au ajuns-o din urm`.

– Unde ai fugit a]a? întrebar` ele.

– Pisicilor, vreau s` v` ar`t bicicleta mea favorit`. Este cea mai frumoas` din tot parcul.

Cele cinci prietene v`zur` cum în parc intr` o feti\` pe o biciclet`, înso\it` de t`ticul ei. Bicicleta era într-adev`r

diferit` de toate celelalte pe care le v`zuser` pân` atunci. Era roz ca o bomboan`, avea ro\ile roz, pedalele roz, ]aua,

ghidonul ]i oglinzile erau ]i ele tot roz, iar din loc în loc erau desenate floricele albe. Bicicleta p`rea f`cut` din zah`r,

iar Roat`-Roat` alerga bucuroas`, f`c@nd tumbe în jurul ei.

– Roti\a!!! o întâmpin` feti\a de pe biciclet`. Ce m` bucur s` te v`d! }i o mângâie pe bl`ni\`.

Feti\a o sui pe Roat`-Roat` în co]ule\ul bicicletei ]i plecar` împreun` la plimbare. Era tot ce î]i dorea pisica t`rcat`.

Dup` plimbarea cu bicicleta, Roat`-Roat` s-a întors la noile ei prietene. Coad`-Coad`, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri,

Portocalie-Portocalie ]i Maro-Maro s-au prins imediat în jocul ei ]i au început s` alerge prin parc, lu@ndu-se la

întrecere cu bicicletele ]i tricicletele, admirând acroba\iile copiilor cu role, învârtindu-se în jurul m`micilor ]i t`ticilor

care împingeau c`rucioare de copii.

Coad`-Coad` încerca s` numere toate ro\ile [nt@lnite [n parc ]i, ori de câte ori vedea o alt` biciclet`, le anun\a ]i pe

celelalte pisici:

– Cling, cling, cling, bicicleta num`rul 6 – ro\i albastre. Cling, cling, cling, tricicleta num`rul 4 – ro\i verzi.

43

44

S-au jucat a]a pân` seara târziu, când încet-încet toat` lumea a plecat din parc spre cas`. Cele cinci pisici ]i-au luat r`mas bun de la Roat`-Roat` ]i au plecat spre cas`, îns` nu înainte de a-i promite c` vor mai veni în parc pentru a se juca împreun` ]i alt` dat`.

– Data viitoare o s` v` ar`t ]i strada mea preferat`, nu departe de parc. Pe acolo trec multe camioane, cu ni]te ro\i mult mai mari decât oricare altele v`zute de voi pân` acum.

Cele cinci pisici au ie]it din parc, au mers pe aleea lung` care traversa cartierul ]i, obosite dup` o zi plin` de alerg`tur`, au ajuns acas`. S-au întins pe bancheta din spate a ma]inii, gata de culcare.

– Maro-Maro, întreb` Coad`-Coad` cu ochii aproape închi]i de somn, putem s` o chem`m pe Roat`-Roat` s` doarm` la noi din când în când? Ma]ina noastr` are patru ro\i, deci avem patru camere de musafiri pentru Roti\`.

Noapte bun`!

Pisica Cucui-Cucui

Era o diminea\` frumoas`, cu cer senin ]i cu un soare puternic ce îi îmbia pe to\i la joac`. Toate pisicile erau preg`tite la u]a ma]inii s` ias` afar` s` se joace.

– Eu r`mân acas`, se auzi glasul moroc`nos al lui Maro-Maro. Mi-e somn înc` ]i afar` pare c` e frig...Maro-Maro era cam gr`su\` la cei 6 ani ai ei ]i prefera mai degrab` s` doarm` dec@t s` alerge. De obicei, prietenele

ei insistau s` o scoat` afar`, îns` ast`zi nu mai pierdur` timpul, morm`ir` „Bine, pa!! Noi plec`m“ ]i fugir` afar`. Aici erau deja aduna\i ariciul ]i veveri\ele, cu to\ii dornici de alergat ]i jucat. – De-a ce ne juc`m? întrebau pe rând prietenii strân]i în gr`dina dintre blocuri. Fiecare voia altceva, îns` când

Neagr`-Neagr` propuse „de-a v-a\i ascunselea“, toat` lumea accept` imediat. Neagr`-Neagr` se oferi ]i s` fie prima care s` numere, to\i ceilal\i trebuind s` se ascund`.

– Regula jocului este foarte simpl`. Se alege un copac, cel desemnat s` prind` se întoarce cu spatele ]i num`r` pân` la 10, timp în care ceilal\i trebuie s`-]i g`seasc` o ascunz`toare cât mai bun`. Dup` ce se termin` num`r`toarea, cel care prinde trebuie s`-i caute pe cei care se ascund, iar cei din urm` trebuie s` ias` din ascunz`tori ]i s` pun` l`bu\a pe copac înaintea celui care prinde.

Neagr`-Neagr` repet` regulile de trei ori, ca s` fie sigur` c` toat` lumea a în\eles ]i c` nimeni nu va gre]i. Le puse pe veveri\e s` repete, pentru c`, juc`u]e cum sunt, ele p`reau mai interesate de o tuf` de alune pe care tocmai o descoperiser` decât de regulile jocului.

Jocul a început, Neagr`-Neagr` s-a întors cu spatele ]i a început s` numere, în timp ce fiecare s-a ascuns pe unde a apucat: ariciul s-a ascuns sub un morman de frunze, veveri\ele s-au pitit dup` tufa cu alune, Gri-Gri s-a suit într-un copac, Portocalie-Portocalie st`tea ascuns` dup` roata unei ma]ini. Coad`-Coad` s-a ascuns într-o scorbur`, situat` [n vecin`tatea copa-cului unde num`ra pisica Neagr`-Neagr`.

4746

Cum toat` lumea r`m`sese cu ochii a\inti\i la cearta dintre Gri-Gri ]i pas`re, nimeni nu s-a mai gândit la copacul unde num`rase pisica Neagr`-Neagr`. }i deodat` se auzi un clinchet de clopo\el ]i to\i o v`zur` pe Coad`-Coad` cum iese dintr-o scorbur` ]i alearg` cât poate de repede. Dac` reu]ea s` pun` l`bu\a pe copac înaintea lui Neagr`-Neagr`, atunci câ]tiga.

Neagr`-Neagr` o lu` la fug` c`tre copac, încercând din r`sputeri s` ajung` cât mai repede. Toate privirile erau a\intite la copac ]i la cele dou` pisici care fugeau de parc` le-ar fi alergat o hait` de câini fioro]i.

}i ce s` vezi… cu doar un pas înainte de copac cele dou` pisici se lovir` cap în cap. C`zur` amândou` pe spate, frecându-]i fruntea cu l`bu\ele. Cum Neagr`-Neagr` era mai mare, pe ea nu o durea a]a de tare, îns` lui Coad`-Coad` îi ap`ru imediat un cucui mare chiar în mijlocul frun\ii.

– Au! Au! Ce m` doare! mieuna Coad`-Coad`. M` doare capul…To\i se strânseser` în jurul ei…– Ce cucui mare ai! E cât o ghind`, zise o veveri\`. – Ba nu, e cât o castan`, o contrazise cealalt` veveri\`.– He, he! zise ariciul. Dac` tot mai cre]te, o s` fie cât un m`r ]i atunci o s`-\i spunem Cucui-Cucui!}i to\i începur` s` râd` de noua porecl` a lui Coad`-Coad`.Pisica începu s` plâng`. Nu o mai durea capul, îns` gândul c` ar putea fi poreclit` Cucui-Cucui, de]i ea avea un

nume a]a de frumos, o f`cea s` fie foarte trist`. – Vreau s` dispar` cucuiul ̀ sta, spuse ea printre lacrimi. – Hai, Coad`-Coad`, nu te sup`ra, s`ri Portocalie-Portocalie. Hai repede la Maro-Maro, c` ]tie ea ce s` fac`.}i fugir` cu to\ii c`tre ma]in`.– Hmm, cum ai reu]it s`-\i faci un cucui atât de mare? bomb`ni Maro-Maro când o v`zu pe Coad`-Coad`. Puteai

s`-\i spargi capul.– Nu-i a]a c` îmi pui un plasture ]i o s` scap de cucui? A]a cum ai f`cut când m-a în\epat ariciul Gopi... Te rog,

Maro-Maro, scap`-m` de cucuiul ̀ sta ]i promit c` nu o s` mai fac nicio prostie…

– Gata! zise Neagr`-Neagr`, am terminat de num`rat ]i vin ]i v` g`seesc!!!}i începu s` se uite în stânga ]i în dreapta, s` vad` unde ar putea fi ascun]i prietenii ei. Nu departe z`ri ni]te cozi

stufoase ie]ind dintr-o tuf` de alune. Veveri\ele pofticioase au uitat de joc ]i s-au apucat s` m`nânce, iar cozile lor le-au dat de gol.

– V-am v`zut, veveri\elor, ie]i\i din tufa de alun…– Mda, ie]ir` veveri\ele. Am pierdut de data asta, îns` c@t de bune ]i proaspete sunt alunele astea!}i continuar` s` ron\`ie…Neagr`-Neagr` mai f`cu câ\iva pa]i ]i v`zu cum un morman mare de frunze se plimba de colo colo… Cine putea

fi? Dintre frunze se z`reau ]i ni]te \epi… Era… ariciul! – Te-am v`zut, ariciule, ie]i de sub frunze! strig` Neagr`-Neagr`.– Mda, eu sunt, recunoscu Gopi. Frunzele astea sunt a]a de frumoase! O s` culeg câteva ]i o s` duc ]i acas`.Un zgomot o f`cu pe Neagr`-Neagr` s` tresar`. O ma]in` tocmai pleca din parcarea blocului, iar în mijlocul

drumului r`mase… descoperit` Portocalie-Portocalie. – Te-am v`zut! se bucur` Neagr`-Neagr`.– Mda, se îmbufn` Portocalie-Portocalie. Data viitoare o s` caut o ma]in` veche, ca s` fiu sigur c` nu pleac` nic`ieri.În copacul din apropiere era mare zarv`. Veveri\ele, aricii ]i pisicile se uitar` în sus ]i o v`zur` pe Gri-Gri cum

încerca s` scape de o pas`re mare. Co\ofana nu în\elesese c` e vorba de un joc ]i crezuse c` Gri-Gri încearc` s`-i fure ou`le din cuib. Acum încerca s` o alunge pe pisic`.

– Te-am v`zut, Gri-Gri! D`-te jos din copac.– Mda! s`ri repede din copac Gri-Gri. Eu în copacul ̀ sta nu m` mai sui niciodat`, pas`rea asta rea m-a dat de gol ]i

sunt foarte sup`rat`, puteam s` câ]tig, aveam o ascunz`toare a]a de bun`!

4746

Cum toat` lumea r`m`sese cu ochii a\inti\i la cearta dintre Gri-Gri ]i pas`re, nimeni nu s-a mai gândit la copacul unde num`rase pisica Neagr`-Neagr`. }i deodat` se auzi un clinchet de clopo\el ]i to\i o v`zur` pe Coad`-Coad` cum iese dintr-o scorbur` ]i alearg` cât poate de repede. Dac` reu]ea s` pun` l`bu\a pe copac înaintea lui Neagr`-Neagr`, atunci câ]tiga.

Neagr`-Neagr` o lu` la fug` c`tre copac, încercând din r`sputeri s` ajung` cât mai repede. Toate privirile erau a\intite la copac ]i la cele dou` pisici care fugeau de parc` le-ar fi alergat o hait` de câini fioro]i.

}i ce s` vezi… cu doar un pas înainte de copac cele dou` pisici se lovir` cap în cap. C`zur` amândou` pe spate, frecându-]i fruntea cu l`bu\ele. Cum Neagr`-Neagr` era mai mare, pe ea nu o durea a]a de tare, îns` lui Coad`-Coad` îi ap`ru imediat un cucui mare chiar în mijlocul frun\ii.

– Au! Au! Ce m` doare! mieuna Coad`-Coad`. M` doare capul…To\i se strânseser` în jurul ei…– Ce cucui mare ai! E cât o ghind`, zise o veveri\`. – Ba nu, e cât o castan`, o contrazise cealalt` veveri\`.– He, he! zise ariciul. Dac` tot mai cre]te, o s` fie cât un m`r ]i atunci o s`-\i spunem Cucui-Cucui!}i to\i începur` s` râd` de noua porecl` a lui Coad`-Coad`.Pisica începu s` plâng`. Nu o mai durea capul, îns` gândul c` ar putea fi poreclit` Cucui-Cucui, de]i ea avea un

nume a]a de frumos, o f`cea s` fie foarte trist`. – Vreau s` dispar` cucuiul ̀ sta, spuse ea printre lacrimi. – Hai, Coad`-Coad`, nu te sup`ra, s`ri Portocalie-Portocalie. Hai repede la Maro-Maro, c` ]tie ea ce s` fac`.}i fugir` cu to\ii c`tre ma]in`.– Hmm, cum ai reu]it s`-\i faci un cucui atât de mare? bomb`ni Maro-Maro când o v`zu pe Coad`-Coad`. Puteai

s`-\i spargi capul.– Nu-i a]a c` îmi pui un plasture ]i o s` scap de cucui? A]a cum ai f`cut când m-a în\epat ariciul Gopi... Te rog,

Maro-Maro, scap`-m` de cucuiul ̀ sta ]i promit c` nu o s` mai fac nicio prostie…

– Gata! zise Neagr`-Neagr`, am terminat de num`rat ]i vin ]i v` g`seesc!!!}i începu s` se uite în stânga ]i în dreapta, s` vad` unde ar putea fi ascun]i prietenii ei. Nu departe z`ri ni]te cozi

stufoase ie]ind dintr-o tuf` de alune. Veveri\ele pofticioase au uitat de joc ]i s-au apucat s` m`nânce, iar cozile lor le-au dat de gol.

– V-am v`zut, veveri\elor, ie]i\i din tufa de alun…– Mda, ie]ir` veveri\ele. Am pierdut de data asta, îns` c@t de bune ]i proaspete sunt alunele astea!}i continuar` s` ron\`ie…Neagr`-Neagr` mai f`cu câ\iva pa]i ]i v`zu cum un morman mare de frunze se plimba de colo colo… Cine putea

fi? Dintre frunze se z`reau ]i ni]te \epi… Era… ariciul! – Te-am v`zut, ariciule, ie]i de sub frunze! strig` Neagr`-Neagr`.– Mda, eu sunt, recunoscu Gopi. Frunzele astea sunt a]a de frumoase! O s` culeg câteva ]i o s` duc ]i acas`.Un zgomot o f`cu pe Neagr`-Neagr` s` tresar`. O ma]in` tocmai pleca din parcarea blocului, iar în mijlocul

drumului r`mase… descoperit` Portocalie-Portocalie. – Te-am v`zut! se bucur` Neagr`-Neagr`.– Mda, se îmbufn` Portocalie-Portocalie. Data viitoare o s` caut o ma]in` veche, ca s` fiu sigur c` nu pleac` nic`ieri.În copacul din apropiere era mare zarv`. Veveri\ele, aricii ]i pisicile se uitar` în sus ]i o v`zur` pe Gri-Gri cum

încerca s` scape de o pas`re mare. Co\ofana nu în\elesese c` e vorba de un joc ]i crezuse c` Gri-Gri încearc` s`-i fure ou`le din cuib. Acum încerca s` o alunge pe pisic`.

– Te-am v`zut, Gri-Gri! D`-te jos din copac.– Mda! s`ri repede din copac Gri-Gri. Eu în copacul ̀ sta nu m` mai sui niciodat`, pas`rea asta rea m-a dat de gol ]i

sunt foarte sup`rat`, puteam s` câ]tig, aveam o ascunz`toare a]a de bun`!

48

Ziua CartieruluiNeagr`-Neagr` se sim\ea vinovat`. }i ea f`cuse acela]i lucru, alergase spre copac f`r` s` se uite în jur, doar c` ei nu îi ap`ruse niciun cucui.

– Stai s` caut în cutia cu medicamente, zise Maro-Maro zâmbind pe sub must`\i. Pân` atunci pune cubule\ul ̀ sta de ghea\` pe cucui.

Pisica Coad`-Coad` \inu cubule\ul de ghea\` într-o l`bu\` în timp ce se uita dup` Maro-Maro cum cotrob`ie prin debara. Nici nu î]i d`du seama când cubule\ul se topi ]i ultimele pic`turi de ap` se scurser` pe bl`ni\`.

– Ai g`sit plasturele? Ai g`sit plasturele?Maro-Maro se întoarse ca ]i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. – De ce î\i trebuie plasturele, s-a întâmplat ceva? Eu v`d c` totul e în regul`, doar c` ai bl`ni\a pu\in ud`.– Cum s` fie totul în regul`… P`i, ]i cucuiul meu? se smiorc`i Coad`-Coad`…– Care cucui? se pref`cu Maro-Maro c` nu ]tie nimic.}i, uitându-se în oglinda ma]inii, Coad`-Coad` v`zu cu mirare c` nu mai exista niciun cucui. Fruntea ei era exact

ca înainte, dreapt` ]i neted`.Maro-Maro se st`pânea cu greu s` nu râd` de prietenele ei mai tinere, care nu ]tiau c` trebuie s` \ii ceva rece pe un

cucui ca s` se dezumfle ]i c` nu trebuie niciun plasture sau vreo alt` pastil`.

– De data asta cucuiul a disp`rut, îns` ai grij` s` nu mai p`\e]ti la fel ]i alt` dat`! o dojeni Maro-Maro pe Coad`-Coad`. Cucuielor le plac pisicile obraznice ]i neastâmp`rate, î]i fac culcu] în bl`ni\a lor. }i nu e bine.

Coad`-Coad` asculta cuminte. Plânsul se transform` în râs de bucurie c` totul e iar ca înainte ]i a sc`pat de porecla îngrozitoare ce o a]tepta.

De pe margine, pisicilor, veveri\elor ]i ariciului nu le venea s` cread` cum a f`cut Maro-Maro s` dispar` un cucui a]a de mare. Erau cu to\ii convin]i c`, înainte s` o cunoasc` vreunul dintre ei, Maro-Maro a fost pisica vreunei vr`ji-toare. Din ziua aia, nimeni nu a mai sup`rat-o pe Maro-Maro, de fric` s` nu le înlocuiasc` cozile de blan` cu cozi de purcel, sau s` le m`reasc` urechile, sau cine ]tie ce mai putea s` fac` o vr`jitoare.

Noapte bun`!

Dup` ce s-a trezit, Coad`-Coad` s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i, ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad` ]i le-a salutat pe prietenele ei.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! – S` mânc`m repede ceva ]i s` mergem afar`! – De ce? întreb` Gri-Gri.– Zilele trecute, în timp ce m` plimbam prin cartier, începu s` explice Coad`-Coad`, am auzit mult` lume spunând

c` ast`zi este s`rb`toare. Vreau s` vedem ce se întâmpl`.– A]a este, interveni Maro-Maro. Ast`zi este Ziua Cartierului nostru ]i, ca în fiecare an, oamenii organizeaz` o

petrecere. Eu am fost ]i anul trecut, ]i acum doi ani, ]i acum trei ani.– }i cum arat` o petrecere? o întrerupse Coad`-Coad`.Toate pisicile se strânser` curioase în jurul pisicii Maro-Maro. – P`i, s` v` explic, începu Maro-Maro, dând castroanele de lapte pu\in mai departe. Toat` lumea se adun` pe strada

principal`. Pe acolo nu vor mai trece ma]ini ast`zi, pentru c` vor fi amplasate c`su\e din lemn, de unde po\i cump`ra o gr`mad` de juc`rii, precum ]i multe lucruri bune de mâncat: dulciuri, sucuri, vat` de zah`r, dar mai ales ]i mai ales cârna\i! Hmmmm, ce poft` mi s-a f`cut!!! Abia a]tept s` merg ]i s` m`nânc cârna\i cu mu]tar. Sunt cei mai buni!

Peste câteva minute erau preg`tite de plecare. Pisicile erau frumos piept`nate ]i ner`bd`toare s` participe la petrecere, iar Coad`-Coad`, bineîn\eles, alerga în jurul celorlalte, sun@nd din clopo\el: cling, cling, cling.

Petrecerea nu putea fi complet` f`r` prieteni, a]a c` pisicile au trecut pe la arici, pe la veveri\e ]i pe la F`r`-Coad`. Cu to\ii v`zuser` zilele trecute c` oamenii se preg`tesc pentru ceva, îns` nu ]tiau pentru ce anume. S-au bucurat tare mult când au auzit povestea pisicii Maro-Maro despre dulciuri ]i sucuri ]i juc`rii pentru copii. }i s-au îndreptat cu to\ii spre strada principal`.

48

Ziua CartieruluiNeagr`-Neagr` se sim\ea vinovat`. }i ea f`cuse acela]i lucru, alergase spre copac f`r` s` se uite în jur, doar c` ei nu îi ap`ruse niciun cucui.

– Stai s` caut în cutia cu medicamente, zise Maro-Maro zâmbind pe sub must`\i. Pân` atunci pune cubule\ul ̀ sta de ghea\` pe cucui.

Pisica Coad`-Coad` \inu cubule\ul de ghea\` într-o l`bu\` în timp ce se uita dup` Maro-Maro cum cotrob`ie prin debara. Nici nu î]i d`du seama când cubule\ul se topi ]i ultimele pic`turi de ap` se scurser` pe bl`ni\`.

– Ai g`sit plasturele? Ai g`sit plasturele?Maro-Maro se întoarse ca ]i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. – De ce î\i trebuie plasturele, s-a întâmplat ceva? Eu v`d c` totul e în regul`, doar c` ai bl`ni\a pu\in ud`.– Cum s` fie totul în regul`… P`i, ]i cucuiul meu? se smiorc`i Coad`-Coad`…– Care cucui? se pref`cu Maro-Maro c` nu ]tie nimic.}i, uitându-se în oglinda ma]inii, Coad`-Coad` v`zu cu mirare c` nu mai exista niciun cucui. Fruntea ei era exact

ca înainte, dreapt` ]i neted`.Maro-Maro se st`pânea cu greu s` nu râd` de prietenele ei mai tinere, care nu ]tiau c` trebuie s` \ii ceva rece pe un

cucui ca s` se dezumfle ]i c` nu trebuie niciun plasture sau vreo alt` pastil`.

– De data asta cucuiul a disp`rut, îns` ai grij` s` nu mai p`\e]ti la fel ]i alt` dat`! o dojeni Maro-Maro pe Coad`-Coad`. Cucuielor le plac pisicile obraznice ]i neastâmp`rate, î]i fac culcu] în bl`ni\a lor. }i nu e bine.

Coad`-Coad` asculta cuminte. Plânsul se transform` în râs de bucurie c` totul e iar ca înainte ]i a sc`pat de porecla îngrozitoare ce o a]tepta.

De pe margine, pisicilor, veveri\elor ]i ariciului nu le venea s` cread` cum a f`cut Maro-Maro s` dispar` un cucui a]a de mare. Erau cu to\ii convin]i c`, înainte s` o cunoasc` vreunul dintre ei, Maro-Maro a fost pisica vreunei vr`ji-toare. Din ziua aia, nimeni nu a mai sup`rat-o pe Maro-Maro, de fric` s` nu le înlocuiasc` cozile de blan` cu cozi de purcel, sau s` le m`reasc` urechile, sau cine ]tie ce mai putea s` fac` o vr`jitoare.

Noapte bun`!

Dup` ce s-a trezit, Coad`-Coad` s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i, ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad` ]i le-a salutat pe prietenele ei.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! – S` mânc`m repede ceva ]i s` mergem afar`! – De ce? întreb` Gri-Gri.– Zilele trecute, în timp ce m` plimbam prin cartier, începu s` explice Coad`-Coad`, am auzit mult` lume spunând

c` ast`zi este s`rb`toare. Vreau s` vedem ce se întâmpl`.– A]a este, interveni Maro-Maro. Ast`zi este Ziua Cartierului nostru ]i, ca în fiecare an, oamenii organizeaz` o

petrecere. Eu am fost ]i anul trecut, ]i acum doi ani, ]i acum trei ani.– }i cum arat` o petrecere? o întrerupse Coad`-Coad`.Toate pisicile se strânser` curioase în jurul pisicii Maro-Maro. – P`i, s` v` explic, începu Maro-Maro, dând castroanele de lapte pu\in mai departe. Toat` lumea se adun` pe strada

principal`. Pe acolo nu vor mai trece ma]ini ast`zi, pentru c` vor fi amplasate c`su\e din lemn, de unde po\i cump`ra o gr`mad` de juc`rii, precum ]i multe lucruri bune de mâncat: dulciuri, sucuri, vat` de zah`r, dar mai ales ]i mai ales cârna\i! Hmmmm, ce poft` mi s-a f`cut!!! Abia a]tept s` merg ]i s` m`nânc cârna\i cu mu]tar. Sunt cei mai buni!

Peste câteva minute erau preg`tite de plecare. Pisicile erau frumos piept`nate ]i ner`bd`toare s` participe la petrecere, iar Coad`-Coad`, bineîn\eles, alerga în jurul celorlalte, sun@nd din clopo\el: cling, cling, cling.

Petrecerea nu putea fi complet` f`r` prieteni, a]a c` pisicile au trecut pe la arici, pe la veveri\e ]i pe la F`r`-Coad`. Cu to\ii v`zuser` zilele trecute c` oamenii se preg`tesc pentru ceva, îns` nu ]tiau pentru ce anume. S-au bucurat tare mult când au auzit povestea pisicii Maro-Maro despre dulciuri ]i sucuri ]i juc`rii pentru copii. }i s-au îndreptat cu to\ii spre strada principal`.

Au trecut pe lâng` gr`dini, magazine, ]coal` ]i pe lâng` pia\` ]i au ajuns în cap`tul str`zii principale.Locul ar`ta exact ca în descrierea lui Maro-Maro. Nu mai sem`na deloc cu strada pe care o ]tiau cu to\ii pân` ieri.

Pe zona unde erau de obicei parcate ma]ini acum se g`seau c`su\e din lemn vopsite în toate culorile. Pe mijlocul str`zii nu mai circulau ma]ini ]i biciclete, ci doar oameni ie]i\i la plimbare, m`mici, t`tici ]i copila]i frumos îmbr`ca\i. Treceau ]i c`\ei cu zgard` ro]ie, plimba\i în les` de st`pânii lor. Peste tot erau stegule\e colorate ]i baloane.

Pisicile, veveri\ele, aricii ]i F`r`-Coad` r`m`seser` nemi]ca\i în cap`tul str`zii. Nu le venea s` cread` ce frumos fusese totul aranjat de ieri pân` ast`zi, pe timpul nop\ii, când ei dormeau. În plus, erau cu to\ii fermeca\i de aromele îmbietoare ce pluteau deasupra c`su\elor de lemn.

– Ce frumos e! zise Maro-Maro. Hai s` trecem pe la fiecare c`su\`, s` vedem ce g`sim bun de mâncat!Primele c`su\e erau cu juc`rii ]i cu greu te puteai apropia de ele, fiind luate cu asalt de copii ]i p`rin\ii lor. Îns` dup`

numai câ\iva metri mirosul de castane coapte le f`cu pe veveri\e s` o ia la fug`. – Veni\i aici! Veni\i aici! strigau ele fluturându-]i cozile stufoase. Aici sunt castanele coapte!Au început s` m`nânce cu to\ii, îns` nimeni nu se bucura de castane precum veveri\ele. Dintre to\i, numai Maro-Maro

nu s-a atins de castane.– Nu vreau s`-mi stric foamea cu

castane! zicea ea.Urm`toarea c`su\` era parc`

f`cut` pentru arici. Merele coapte trase în caramel erau favoritele lor. Cu to\ii gustar` din mere, îns` nimeni nu era a]a încântat de gustul lor precum aricii.

– Tot mai bune sunt castanele, ziser` veveri\ele.

Maro-Maro nici nu s-a atins de mere:– Nu vreau s`-mi stric foamea cu

mere coapte! zicea ea.Urm`toarea c`su\` era plin` de

covrigi calzi. F`r`-Coad` \op`ia ]i l`tra de bucurie. Covrigii erau prefera\ii lui de când era mic, mai ales cei cu vanilie.

– Coad`-Coad`, zise c`\elul, de mic mi-am dorit s` \in un covrig în coad`, îns` m-am f`cut mare acum ]i înc` nu am coad`. A]a a] fi putut lua doi covrigi, unul pe care s`-l m`nânc acum ]i unul s`-l \in pe coad` pentru mai târziu. Se întrist`... E tare r`u s` fii un c`\el f`r` coad`.

– De ce spui asta? îl cert` Coad`-Coad`. E]ti cel mai simpatic c`\el ]i eu sunt prietena ta, deci te pot ajuta eu oricând ai nevoie. Uite, pot s`-\i \in eu covrigul cu coada mea. Cling, cling, cling, covrig cald pentru F`r`-Coad`! râse Coad`-Coad`.

F`r`-Coad` se înveseli la loc. Cu to\ii gustar` din covrigi, îns` nimeni nu se bucura de gustul lor precum c`\elul.– Tot mai bune sunt castanele, ziser` veveri\ele.– Tot mai bune sunt merele coapte, ziser` aricii. Maro-Maro nici nu se atinse de covrigi.– Nu vreau s`-mi stric foamea! zicea ea.Urm`toarea c`su\` era plin` de bomboane, de turt` dulce ]i ciocolat` de toate formele ]i culorile. Pisicile primir`

]oricei de turt` dulce, veveri\ele ciocolat` cu alune, aricii frunzuli\e din mar\ipan, c`\elul o bomboan` de ment` în form` de os. Coad`-Coad` era atât de fericit`! |op`ia de colo-colo, mu]când câte un pic din turta dulce, dup` care mai d`dea câte o tur` pe la prietenele ei s` le spun` cât de gustoas` e. }oriceii de turt` dulce erau delicio]i, îns` aricii, veveri\ele ]i c`\elul nu p`reau a]a de încânta\i.

– Tot mai bune sunt castanele, ziser` veveri\ele. – Tot mai bune sunt merele coapte, ziser` aricii. – Tot mai gusto]i sunt covrigii, zise ]i F`r`-Coad`.Maro-Maro nu mâncase nimic pân` acum.– Nu vreau s`-mi stric foamea! zise ea mergând mai departe.Îns` dup` numai câ\iva pa]i Maro-Maro se opri. Se a]ez` pe l`bu\ele din spate, uitându-se fix la o c`su\` mai mare

decât cele de pân` acum. Era chiar în cap`tul str`zii, iar în jurul ei erau strân]i foarte mul\i oameni. De acolo se sim\ea un miros ame\itor de cârna\i pr`ji\i ]i de mu]tar, care o f`cea pe Maro-Maro s` se ling` pe bot.

– Cârna\i!!! zise ea luând-o la fug`.– Cârna\i, repetar` cu to\ii ]i o urmar` pe Maro-Maro.

Au trecut pe lâng` gr`dini, magazine, ]coal` ]i pe lâng` pia\` ]i au ajuns în cap`tul str`zii principale.Locul ar`ta exact ca în descrierea lui Maro-Maro. Nu mai sem`na deloc cu strada pe care o ]tiau cu to\ii pân` ieri.

Pe zona unde erau de obicei parcate ma]ini acum se g`seau c`su\e din lemn vopsite în toate culorile. Pe mijlocul str`zii nu mai circulau ma]ini ]i biciclete, ci doar oameni ie]i\i la plimbare, m`mici, t`tici ]i copila]i frumos îmbr`ca\i. Treceau ]i c`\ei cu zgard` ro]ie, plimba\i în les` de st`pânii lor. Peste tot erau stegule\e colorate ]i baloane.

Pisicile, veveri\ele, aricii ]i F`r`-Coad` r`m`seser` nemi]ca\i în cap`tul str`zii. Nu le venea s` cread` ce frumos fusese totul aranjat de ieri pân` ast`zi, pe timpul nop\ii, când ei dormeau. În plus, erau cu to\ii fermeca\i de aromele îmbietoare ce pluteau deasupra c`su\elor de lemn.

– Ce frumos e! zise Maro-Maro. Hai s` trecem pe la fiecare c`su\`, s` vedem ce g`sim bun de mâncat!Primele c`su\e erau cu juc`rii ]i cu greu te puteai apropia de ele, fiind luate cu asalt de copii ]i p`rin\ii lor. Îns` dup`

numai câ\iva metri mirosul de castane coapte le f`cu pe veveri\e s` o ia la fug`. – Veni\i aici! Veni\i aici! strigau ele fluturându-]i cozile stufoase. Aici sunt castanele coapte!Au început s` m`nânce cu to\ii, îns` nimeni nu se bucura de castane precum veveri\ele. Dintre to\i, numai Maro-Maro

nu s-a atins de castane.– Nu vreau s`-mi stric foamea cu

castane! zicea ea.Urm`toarea c`su\` era parc`

f`cut` pentru arici. Merele coapte trase în caramel erau favoritele lor. Cu to\ii gustar` din mere, îns` nimeni nu era a]a încântat de gustul lor precum aricii.

– Tot mai bune sunt castanele, ziser` veveri\ele.

Maro-Maro nici nu s-a atins de mere:– Nu vreau s`-mi stric foamea cu

mere coapte! zicea ea.Urm`toarea c`su\` era plin` de

covrigi calzi. F`r`-Coad` \op`ia ]i l`tra de bucurie. Covrigii erau prefera\ii lui de când era mic, mai ales cei cu vanilie.

– Coad`-Coad`, zise c`\elul, de mic mi-am dorit s` \in un covrig în coad`, îns` m-am f`cut mare acum ]i înc` nu am coad`. A]a a] fi putut lua doi covrigi, unul pe care s`-l m`nânc acum ]i unul s`-l \in pe coad` pentru mai târziu. Se întrist`... E tare r`u s` fii un c`\el f`r` coad`.

– De ce spui asta? îl cert` Coad`-Coad`. E]ti cel mai simpatic c`\el ]i eu sunt prietena ta, deci te pot ajuta eu oricând ai nevoie. Uite, pot s`-\i \in eu covrigul cu coada mea. Cling, cling, cling, covrig cald pentru F`r`-Coad`! râse Coad`-Coad`.

F`r`-Coad` se înveseli la loc. Cu to\ii gustar` din covrigi, îns` nimeni nu se bucura de gustul lor precum c`\elul.– Tot mai bune sunt castanele, ziser` veveri\ele.– Tot mai bune sunt merele coapte, ziser` aricii. Maro-Maro nici nu se atinse de covrigi.– Nu vreau s`-mi stric foamea! zicea ea.Urm`toarea c`su\` era plin` de bomboane, de turt` dulce ]i ciocolat` de toate formele ]i culorile. Pisicile primir`

]oricei de turt` dulce, veveri\ele ciocolat` cu alune, aricii frunzuli\e din mar\ipan, c`\elul o bomboan` de ment` în form` de os. Coad`-Coad` era atât de fericit`! |op`ia de colo-colo, mu]când câte un pic din turta dulce, dup` care mai d`dea câte o tur` pe la prietenele ei s` le spun` cât de gustoas` e. }oriceii de turt` dulce erau delicio]i, îns` aricii, veveri\ele ]i c`\elul nu p`reau a]a de încânta\i.

– Tot mai bune sunt castanele, ziser` veveri\ele. – Tot mai bune sunt merele coapte, ziser` aricii. – Tot mai gusto]i sunt covrigii, zise ]i F`r`-Coad`.Maro-Maro nu mâncase nimic pân` acum.– Nu vreau s`-mi stric foamea! zise ea mergând mai departe.Îns` dup` numai câ\iva pa]i Maro-Maro se opri. Se a]ez` pe l`bu\ele din spate, uitându-se fix la o c`su\` mai mare

decât cele de pân` acum. Era chiar în cap`tul str`zii, iar în jurul ei erau strân]i foarte mul\i oameni. De acolo se sim\ea un miros ame\itor de cârna\i pr`ji\i ]i de mu]tar, care o f`cea pe Maro-Maro s` se ling` pe bot.

– Cârna\i!!! zise ea luând-o la fug`.– Cârna\i, repetar` cu to\ii ]i o urmar` pe Maro-Maro.

52 53

Era exact a]a cum le povestise Maro-Maro. Vânz`torul de la chio]cul cu cârna\i iubea pisicile ]i o \inea minte pe Maro-Maro din anii trecu\i, a]a c` preg`ti, pe câte o farfurioar` de carton, cârna\i cu mu]tar ]i o chifl` proasp`t`, iar pentru Maro-Maro chiar ]i gogo]ari mura\i.

Nimeni nu mai vorbea, to\i savurau cârna\ii, uitându-se din când în când la Maro-Maro. Ce bine e s` ai o prieten` a]a de în\eleapt`, care ]tie exact unde sunt lucrurile cele mai bune de mâncat.

Când terminar` de mâncat, cu to\ii erau s`tui ]i ferici\i. F`r`-Coad` avea un burtoi în form` de covrig, a]a de mul\i covrigi mâncase. Aricii erau murdari de caramel în jurul boticului ]i pe nas. Veveri\ele sem`nau cu dou` castane cu blan`, iar pisicile î]i lingeau mu]tarul de pe must`\i. Nici nu î]i imaginaser` c` poate fi a]a de frumos la Ziua Cartierului. Muzica se auzea de peste tot, iar copiii care treceau pe strad` se opreau din când în când s` mângâie bl`ni\ele pisicilor sau s` le fac` poze.

Au plecat mai departe, spre cap`tul str`zii principale, cu gândul s` fac` un mic ocol înainte de a merge spre cas`. Erau cu to\ii obosi\i ]i nu se puteau gândi decât la culcu]urile lor pufoase.

Numai c` toat` oboseala le-a trecut imediat în momentul în care au v`zut o mul\ime de copii jucându-se cu baloane. Au început s` fug` dup` baloane aricii, veveri\ele, c`\elul ]i pisicile.

– Ce colorate ]i frumoase sunt, cling, cling, cling...Ariciul a vrut s` strâng` în bra\e un balon ]i, poc!, balonul s-a spart... Ariciul s-a speriat, îns` to\i copiii au început

s` râd`.– Ce tare a pocnit, a zis unul dintre ei. – S` spargem ]i noi baloane! strig` un altul. }i to\i copiii încercau s` prind` câte un balon ]i s`-l sparg`. Bineîn\eles c` prietenii no]tri erau cei mai pricepu\i.

Pisicile ]i-au scos gheru\ele, la fel ]i F`r`-Coad`, veveri\ele ]i-au ar`tat din\i]orii ascu\i\i, aricii \epii. „Poc!“ „Poc!“ „Poc!“ se auzea printre râsetele de copii ]i clinchetul clopo\elului pisicii Coad`-Coad`.

A fost o zi minunat`, pe care nu o vor uita niciodat`. Iar Maro-Maro le-a spus tuturor c` e hot`rât` ca anul viitor s` încerce ]i castrave\ii mura\i, nu doar gogo]arii, al`turi de minuna\ii cârna\i pr`ji\i.

Noapte bun`!

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`,

pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe

must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!

– Ce ai visat azi-noapte? întreb` Gri-Gri.

– Am visat c` înotam printre pe]ti]ori! Erau portocalii! î]i aminti Coad`-Coad`.

– Coad`-Coad`, tu ai v`zut vreodat` pe]ti]ori? Verzulii, portocalii, ro]ii, înotând în râu sau în

lac?– Nu în lac, se ru]in` Coad`-Coad`, am v`zut

doar într-un acvariu, acas` la feti\a cu care m-am împrietenit.

– Ei, continu` Portocalie-Portocalie, sigur feti\a avea un singur pe]te sau poate doi. Hai cu mine s` vezi zeci de pe]ti]ori. Sunt într-un lac care se afl` la marginea parcului. Îns` e destul de mult de mers pân` acolo…

Coad`-Coad` nu mai putea de fericire. Ie]i pe u]a ma]inii ]i o a]tept` pe Portocalie-Portocalie pe alee, \op`ind ]i sunând din clopo\el:

– S` mergem la pe]ti]ori! S` mergem la pe]ti]ori!Au trecut de stejarul veveri\elor, de gr`dina aricilor, de cofet`rie, au ie]it din cartier ]i au intrat pe o strad` luung`,

lung`, ce ducea c`tre parc. }i au mers, ]i au mers... De fapt, Portocalie-Portocalie mergea, iar Coad`-Coad` \op`ia ]i alerga în cercuri în jurul ei ca un c`\el. Dup` un timp au intrat în parc. Ce frumos era parcul ast`zi! Aleile erau pline de frunze, b`ncile erau înc` ude de la cea\a dimine\ii ce nu se ridicase complet; se auzea deja zumzetul copiilor de la locul de joac`. L`bu\ele pisicilor sim\eau nisipul fin de pe alee ]i pietricelele din jurul b`ncilor.

Ca ]i cum ar fi uitat de ce a venit pân` aici, Coad`-Coad` o lu` la fug` spre locul de joac`, iar Portocalie-Portocalie, în loc s` o cheme înapoi, s` se întoarc` pe aleea dinspre lac, fugi ]i ea fericit`. Erau tobogane, balansoare, leag`ne. S-au dat minute în ]ir în balansoare ]i au alergat prin tuneluri, s-au c`\`rat pe sfori. Pentru a se da pe tobogan, cineva trebuia s` le \in` în bra\e, lucru pe care copila]ii din parc îl f`ceau cu pl`cere. Pisicile i-au ajutat pe copii s` umple g`letu]ele cu nisip ]i s` construiasc` un zid de ap`rare pentru minunatul castel al p`pu]ilor.

Dup` pe]ti]ori

52 53

Era exact a]a cum le povestise Maro-Maro. Vânz`torul de la chio]cul cu cârna\i iubea pisicile ]i o \inea minte pe Maro-Maro din anii trecu\i, a]a c` preg`ti, pe câte o farfurioar` de carton, cârna\i cu mu]tar ]i o chifl` proasp`t`, iar pentru Maro-Maro chiar ]i gogo]ari mura\i.

Nimeni nu mai vorbea, to\i savurau cârna\ii, uitându-se din când în când la Maro-Maro. Ce bine e s` ai o prieten` a]a de în\eleapt`, care ]tie exact unde sunt lucrurile cele mai bune de mâncat.

Când terminar` de mâncat, cu to\ii erau s`tui ]i ferici\i. F`r`-Coad` avea un burtoi în form` de covrig, a]a de mul\i covrigi mâncase. Aricii erau murdari de caramel în jurul boticului ]i pe nas. Veveri\ele sem`nau cu dou` castane cu blan`, iar pisicile î]i lingeau mu]tarul de pe must`\i. Nici nu î]i imaginaser` c` poate fi a]a de frumos la Ziua Cartierului. Muzica se auzea de peste tot, iar copiii care treceau pe strad` se opreau din când în când s` mângâie bl`ni\ele pisicilor sau s` le fac` poze.

Au plecat mai departe, spre cap`tul str`zii principale, cu gândul s` fac` un mic ocol înainte de a merge spre cas`. Erau cu to\ii obosi\i ]i nu se puteau gândi decât la culcu]urile lor pufoase.

Numai c` toat` oboseala le-a trecut imediat în momentul în care au v`zut o mul\ime de copii jucându-se cu baloane. Au început s` fug` dup` baloane aricii, veveri\ele, c`\elul ]i pisicile.

– Ce colorate ]i frumoase sunt, cling, cling, cling...Ariciul a vrut s` strâng` în bra\e un balon ]i, poc!, balonul s-a spart... Ariciul s-a speriat, îns` to\i copiii au început

s` râd`.– Ce tare a pocnit, a zis unul dintre ei. – S` spargem ]i noi baloane! strig` un altul. }i to\i copiii încercau s` prind` câte un balon ]i s`-l sparg`. Bineîn\eles c` prietenii no]tri erau cei mai pricepu\i.

Pisicile ]i-au scos gheru\ele, la fel ]i F`r`-Coad`, veveri\ele ]i-au ar`tat din\i]orii ascu\i\i, aricii \epii. „Poc!“ „Poc!“ „Poc!“ se auzea printre râsetele de copii ]i clinchetul clopo\elului pisicii Coad`-Coad`.

A fost o zi minunat`, pe care nu o vor uita niciodat`. Iar Maro-Maro le-a spus tuturor c` e hot`rât` ca anul viitor s` încerce ]i castrave\ii mura\i, nu doar gogo]arii, al`turi de minuna\ii cârna\i pr`ji\i.

Noapte bun`!

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`,

pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe

must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!

– Ce ai visat azi-noapte? întreb` Gri-Gri.

– Am visat c` înotam printre pe]ti]ori! Erau portocalii! î]i aminti Coad`-Coad`.

– Coad`-Coad`, tu ai v`zut vreodat` pe]ti]ori? Verzulii, portocalii, ro]ii, înotând în râu sau în

lac?– Nu în lac, se ru]in` Coad`-Coad`, am v`zut

doar într-un acvariu, acas` la feti\a cu care m-am împrietenit.

– Ei, continu` Portocalie-Portocalie, sigur feti\a avea un singur pe]te sau poate doi. Hai cu mine s` vezi zeci de pe]ti]ori. Sunt într-un lac care se afl` la marginea parcului. Îns` e destul de mult de mers pân` acolo…

Coad`-Coad` nu mai putea de fericire. Ie]i pe u]a ma]inii ]i o a]tept` pe Portocalie-Portocalie pe alee, \op`ind ]i sunând din clopo\el:

– S` mergem la pe]ti]ori! S` mergem la pe]ti]ori!Au trecut de stejarul veveri\elor, de gr`dina aricilor, de cofet`rie, au ie]it din cartier ]i au intrat pe o strad` luung`,

lung`, ce ducea c`tre parc. }i au mers, ]i au mers... De fapt, Portocalie-Portocalie mergea, iar Coad`-Coad` \op`ia ]i alerga în cercuri în jurul ei ca un c`\el. Dup` un timp au intrat în parc. Ce frumos era parcul ast`zi! Aleile erau pline de frunze, b`ncile erau înc` ude de la cea\a dimine\ii ce nu se ridicase complet; se auzea deja zumzetul copiilor de la locul de joac`. L`bu\ele pisicilor sim\eau nisipul fin de pe alee ]i pietricelele din jurul b`ncilor.

Ca ]i cum ar fi uitat de ce a venit pân` aici, Coad`-Coad` o lu` la fug` spre locul de joac`, iar Portocalie-Portocalie, în loc s` o cheme înapoi, s` se întoarc` pe aleea dinspre lac, fugi ]i ea fericit`. Erau tobogane, balansoare, leag`ne. S-au dat minute în ]ir în balansoare ]i au alergat prin tuneluri, s-au c`\`rat pe sfori. Pentru a se da pe tobogan, cineva trebuia s` le \in` în bra\e, lucru pe care copila]ii din parc îl f`ceau cu pl`cere. Pisicile i-au ajutat pe copii s` umple g`letu]ele cu nisip ]i s` construiasc` un zid de ap`rare pentru minunatul castel al p`pu]ilor.

Dup` pe]ti]ori

}i cele patru pisici au plecat prin parc. Drumul spre lac era drept, îns` ghizii ocolir` inten\ionat, ca s` treac` ]i pe lâng` vânz`torul de castane calde, ]i pe lâng` cel care vindea porumb fiert, pe lâng` tanti care vindea ap` mineral` ]i sucuri ]i pe lâng` câteva magazina]e cu juc`rii pentru copii. Au trecut chiar ]i pe lâng` foi]orul fanfarei, o c`su\` rotund`, mare, înalt`, care nu avea niciun geam ]i nicio u]`, în schimb avea b`ncu\e de jur-împrejur.

Dup` foi]or, pisicile au intrat pe o alee lung`, ce cobora, cobora pân` ajungea departe, departe, chiar lâng` un lac. Lacul era mic, îns` mult mai mare decât orice balt` sau acvariu v`zute de Coad`-Coad` pân` atunci. Lacul era înconjurat cu iarb` proasp`t tuns`, iar în mijlocul lui se afla o inimioar` roz. Inimioara era de fapt o fântân` artezian` care împro]ca apa în toate direc\iile. Coad`-Coad` era foarte fericit`. Nu mai v`zuse a]a ceva pân` atunci ]i alerga bucuroas` în jurul lacului, care era traversat de dou` pode\e de lemn, nu foarte mari. Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie trecur` podurile înainte ]i înapoi de nenum`rate ori, spre amuzamentul celor doi ghizi.

}i, a]a cum promisese Portocalie-Portocalie, în ap` se vedeau înotând pe]ti]orii. Erau de diverse culori, ro]ii, verzi, galbeni, ]i înotau în grupuri, f`r` vreun scop anume.

Pleosc! se auzi deodat` ]i Portocalie-Portocalie se trezi stropit`.Ce s` vezi… Coad`-Coad`, de atâta emo\ie, f`cuse o prostie mare, mare, mult mai mare decât ea. S`rise în ap` ca s`

înoate cu pe]ti]orii. Exact a]a cum visase cu o noapte înainte. Pe mal, celelalte pisici se agitau ]i strigau:– Coad`-Coad`, ie]i afar`, nu e bine ce ai f`cut! Coad`-Coad`, ie]i din ap`!!!Sub ap`, Coad`-Coad` se a]tepta s` fie cald ]i pl`cut ]i s` vad` o mul\ime de pe]ti]ori colora\i care s` danseze în

jurul ei. În realitate, apa era foarte rece ]i îi intra în ochi, în urechi ]i chiar ]i în gur`, pentru c` r`m`sese cu gura c`scat` de mirare. Închise repede gura ]i privi în jur.

Mira\i de atâta zgomot ]i vânzoleal`, pe]ti]orii s-au adunat în jurul pisicii Coad`-Coad`, s` vad` ce se întâmpl`. Se uitau la Coad`-Coad` cu ochii mari ]i nu în\elegeau ce este. Niciun pe]ti]or nu mai fusese pe mal ]i nu mai v`zuse pân` atunci vreo pisic`.

– Ce e? Ce e? se auzea din mul\imea de pe]ti]ori.

– Eu cred c` e un c`lu\ de mare. – Nuuu! Nu seam`n` cu un c`lu\.

Cred c` e o scoic`! î]i d`deau cu p`rerea pe]ti]orii.

– Nu e o scoic`, e o balen`! – Balenele sunt albastre! Cred c` e o

minge! – Mingea nu are ochi ]i urechi! Cred

c` e o broasc`! – Ba nu! s`ri în fa\` un pe]te portocaliu.

E o pl`cint ̀]i e numai bun` de mâncat!Auzind cuvântul pl`cint`, tuturor

pe]tilor li se f`cu o poft` grozav` ]i se repezir` c`tre Coad`-Coad` s` o m`nânce. Coad`-Coad` se sperie ]i începu s` înoate cât putea ea de repede.

În tot acest timp, copiii din parc vorbeau despre doi pitici, pe care îi a]teptau printre leag`ne s` se joace cu ei. A]a au aflat pisicile c` piticii nu au mai ap`rut în parc de mult timp, probabil pentru c` sunt în vacan\` ]i c` locuiesc chiar în parc, în dou` c`su\e mici ]i frumoase, nu departe de locul de joac`. Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie erau prea curioase ca s` mai stea cumin\i la locul de joac`. Pornir` repede, repede pe alee, s` vad` cu ochii lor piticii. Niciuna dintre pisici nu v`zuse vreodat` un pitic adev`rat. }tiau c` au b`rbi lungi, albe ]i c`ciuli\e ro]ii sau verzi, pe care le poart` atât iarna, cât ]i vara, dar nimic mai mult.

}i, într-adev`r, în câteva minute au ajuns în dreptul unor c`su\e cu acoperi] ro]u. Erau nu cu mult mai mari decât culcu]ul lor din ma]in`. C`su\ele aveau o u]` ]i un geam, nu erau luminate ]i, mai mult decât atât, u]ile erau [nchise. Niciunul dintre pitici nu mai fusese acas` de mult timp. Pe stre]inile caselor se vedeau pânze de p`ianjen, semn c` nimeni nu f`cuse curat acolo de ceva vreme. Uitându-se cu aten\ie în jur, Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie au descoperit cu uimire c` pe prispa de la intrarea în fiecare c`su\` dormea câte o pisic`. Erau dou` pisici de culoare gri, una cu dungi negre ]i cealalt` cu dungi portocalii. Sem`nau foarte bine, p`reau s` fie surori. Mirat, Coad`-Coad` d`du din coad`… La auzul clinchetului, cele dou` pisici se trezir`.

– Cine sunte\i voi?– Suntem Portocalie-Portocalie ]i Coad`-Coad` ]i am venit s` vedem piticii!Cele dou` pisici gri tres`rir` vesele. – Avem musafiri? Ce bine! exclam` una dintre ele. – Piticii sunt pleca\i la bunici ]i se vor întoarce abia când vine frigul, îns` noi ne bucur`m s` avem musafiri. De mult

nu ne-a mai vizitat cineva, dar s` avem dou` pisici în vizit`, la asta chiar nu ne-am gândit. }i a\i venit doar pentru pitici?– Nu, de fapt noi vrem s` g`sim lacul cu pe]ti]ori, îns` i-am auzit pe copiii din parc vorbind despre pitici ]i de aceea

am venit pân` aici. Dar cum ace]tia nu sunt acas`, vom pleca mai departe, de]i nu ]tiu în ce direc\ie este lacul, le l`muri Portocalie-Portocalie.

– Deci voi nu a\i mai fost niciodat` în acest parc? întreb` pisica cu dungi negre. În acest caz, ave\i nevoie de un ghid ]i noi suntem cei mai buni ghizi.

– Ce e un ghid? întreb` Coad`-Coad`. – Adic` cineva care ]tie bine locurile ]i te poate ajuta s` g`se]ti ce vrei, cum ar fi lacul cu pe]ti, r`spunse pisica cu

dungi negre.– V` mul\umim, pisicilor, chiar ne bucur`m s` mergem mai departe împreun`, le mul\umi Portocalie-Portocalie.

}i cele patru pisici au plecat prin parc. Drumul spre lac era drept, îns` ghizii ocolir` inten\ionat, ca s` treac` ]i pe lâng` vânz`torul de castane calde, ]i pe lâng` cel care vindea porumb fiert, pe lâng` tanti care vindea ap` mineral` ]i sucuri ]i pe lâng` câteva magazina]e cu juc`rii pentru copii. Au trecut chiar ]i pe lâng` foi]orul fanfarei, o c`su\` rotund`, mare, înalt`, care nu avea niciun geam ]i nicio u]`, în schimb avea b`ncu\e de jur-împrejur.

Dup` foi]or, pisicile au intrat pe o alee lung`, ce cobora, cobora pân` ajungea departe, departe, chiar lâng` un lac. Lacul era mic, îns` mult mai mare decât orice balt` sau acvariu v`zute de Coad`-Coad` pân` atunci. Lacul era înconjurat cu iarb` proasp`t tuns`, iar în mijlocul lui se afla o inimioar` roz. Inimioara era de fapt o fântân` artezian` care împro]ca apa în toate direc\iile. Coad`-Coad` era foarte fericit`. Nu mai v`zuse a]a ceva pân` atunci ]i alerga bucuroas` în jurul lacului, care era traversat de dou` pode\e de lemn, nu foarte mari. Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie trecur` podurile înainte ]i înapoi de nenum`rate ori, spre amuzamentul celor doi ghizi.

}i, a]a cum promisese Portocalie-Portocalie, în ap` se vedeau înotând pe]ti]orii. Erau de diverse culori, ro]ii, verzi, galbeni, ]i înotau în grupuri, f`r` vreun scop anume.

Pleosc! se auzi deodat` ]i Portocalie-Portocalie se trezi stropit`.Ce s` vezi… Coad`-Coad`, de atâta emo\ie, f`cuse o prostie mare, mare, mult mai mare decât ea. S`rise în ap` ca s`

înoate cu pe]ti]orii. Exact a]a cum visase cu o noapte înainte. Pe mal, celelalte pisici se agitau ]i strigau:– Coad`-Coad`, ie]i afar`, nu e bine ce ai f`cut! Coad`-Coad`, ie]i din ap`!!!Sub ap`, Coad`-Coad` se a]tepta s` fie cald ]i pl`cut ]i s` vad` o mul\ime de pe]ti]ori colora\i care s` danseze în

jurul ei. În realitate, apa era foarte rece ]i îi intra în ochi, în urechi ]i chiar ]i în gur`, pentru c` r`m`sese cu gura c`scat` de mirare. Închise repede gura ]i privi în jur.

Mira\i de atâta zgomot ]i vânzoleal`, pe]ti]orii s-au adunat în jurul pisicii Coad`-Coad`, s` vad` ce se întâmpl`. Se uitau la Coad`-Coad` cu ochii mari ]i nu în\elegeau ce este. Niciun pe]ti]or nu mai fusese pe mal ]i nu mai v`zuse pân` atunci vreo pisic`.

– Ce e? Ce e? se auzea din mul\imea de pe]ti]ori.

– Eu cred c` e un c`lu\ de mare. – Nuuu! Nu seam`n` cu un c`lu\.

Cred c` e o scoic`! î]i d`deau cu p`rerea pe]ti]orii.

– Nu e o scoic`, e o balen`! – Balenele sunt albastre! Cred c` e o

minge! – Mingea nu are ochi ]i urechi! Cred

c` e o broasc`! – Ba nu! s`ri în fa\ ̀un pe]te portocaliu.

E o pl`cint` ]i e numai bun` de mâncat!Auzind cuvântul pl`cint`, tuturor

pe]tilor li se f`cu o poft` grozav` ]i se repezir` c`tre Coad`-Coad` s` o m`nânce. Coad`-Coad` se sperie ]i începu s` înoate cât putea ea de repede.

În tot acest timp, copiii din parc vorbeau despre doi pitici, pe care îi a]teptau printre leag`ne s` se joace cu ei. A]a au aflat pisicile c` piticii nu au mai ap`rut în parc de mult timp, probabil pentru c` sunt în vacan\` ]i c` locuiesc chiar în parc, în dou` c`su\e mici ]i frumoase, nu departe de locul de joac`. Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie erau prea curioase ca s` mai stea cumin\i la locul de joac`. Pornir` repede, repede pe alee, s` vad` cu ochii lor piticii. Niciuna dintre pisici nu v`zuse vreodat` un pitic adev`rat. }tiau c` au b`rbi lungi, albe ]i c`ciuli\e ro]ii sau verzi, pe care le poart` atât iarna, cât ]i vara, dar nimic mai mult.

}i, într-adev`r, în câteva minute au ajuns în dreptul unor c`su\e cu acoperi] ro]u. Erau nu cu mult mai mari decât culcu]ul lor din ma]in`. C`su\ele aveau o u]` ]i un geam, nu erau luminate ]i, mai mult decât atât, u]ile erau [nchise. Niciunul dintre pitici nu mai fusese acas` de mult timp. Pe stre]inile caselor se vedeau pânze de p`ianjen, semn c` nimeni nu f`cuse curat acolo de ceva vreme. Uitându-se cu aten\ie în jur, Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie au descoperit cu uimire c` pe prispa de la intrarea în fiecare c`su\` dormea câte o pisic`. Erau dou` pisici de culoare gri, una cu dungi negre ]i cealalt` cu dungi portocalii. Sem`nau foarte bine, p`reau s` fie surori. Mirat, Coad`-Coad` d`du din coad`… La auzul clinchetului, cele dou` pisici se trezir`.

– Cine sunte\i voi?– Suntem Portocalie-Portocalie ]i Coad`-Coad` ]i am venit s` vedem piticii!Cele dou` pisici gri tres`rir` vesele. – Avem musafiri? Ce bine! exclam` una dintre ele. – Piticii sunt pleca\i la bunici ]i se vor întoarce abia când vine frigul, îns` noi ne bucur`m s` avem musafiri. De mult

nu ne-a mai vizitat cineva, dar s` avem dou` pisici în vizit`, la asta chiar nu ne-am gândit. }i a\i venit doar pentru pitici?– Nu, de fapt noi vrem s` g`sim lacul cu pe]ti]ori, îns` i-am auzit pe copiii din parc vorbind despre pitici ]i de aceea

am venit pân` aici. Dar cum ace]tia nu sunt acas`, vom pleca mai departe, de]i nu ]tiu în ce direc\ie este lacul, le l`muri Portocalie-Portocalie.

– Deci voi nu a\i mai fost niciodat` în acest parc? întreb` pisica cu dungi negre. În acest caz, ave\i nevoie de un ghid ]i noi suntem cei mai buni ghizi.

– Ce e un ghid? întreb` Coad`-Coad`. – Adic` cineva care ]tie bine locurile ]i te poate ajuta s` g`se]ti ce vrei, cum ar fi lacul cu pe]ti, r`spunse pisica cu

dungi negre.– V` mul\umim, pisicilor, chiar ne bucur`m s` mergem mai departe împreun`, le mul\umi Portocalie-Portocalie.

56

Îns` pe]ti]orii înotau mai repede decât ea ]i au ajuns-o imediat, ar`tându-]i din\ii ascu\i\i.A]a cum f`cea de obicei când avea nevoie de ajutor, Coad`-Coad` se gândi s` sune tare din clopo\el, s` vin` pisica

Portocalie-Portocalie s` o salveze. Dar ce s` vezi îns`! Sub ap` clopo\elul nu scotea niciun sunet! Tare s-a mai speriat Coad`-Coad`. Era înconjurat` de mul\i, mul\i pe]ti]ori fl`mânzi, cu gurile deschise. Se vedeau din\i]orii mici ]i ascu\i\i cu care se preg`teau s` o mu]te. Pe]tii se apropiau ]i din\ii p`reau din ce în ce mai mari. }i mai mari! }i mai mari!

– Auuuu!!! se gândi Coad`-Coad`. Pisica încerc` s` le spun` pe]ti]orilor c` nu este o pl`cint`, îns` apa care îi intra în gur` o împiedica. Norocul ei c` exact atunci se sim\i tras` de coad` afar` din ap`! Portocalie-Portocalie ]i pisicile piticilor au reu]it s`

ajung` la ea ]i s` o scoat` afar`, pe mal!– Ce bine c` m-a\i salvat, pisicilor! Nici nu ]ti\i prin ce emo\ii am trecut! mieun` încet Coad`-Coad`.Portocalie-Portocalie arunca priviri aspre ]i nu ]tia dac` s` o certe mai întâi sau s`-i ]tearg` bl`ni\a ud`.

Coad`-Coad` tremura de fric` ]i de frig, de la apa rece ]i vântul care începuse s` bat` în parc.– Cum ai putut s` sari în ap`? o cert` Portocalie-Portocalie. Po\i r`ci! Dac` î\i rugine]te clopo\elul de la atâta ap`?

}tii bine c` nu trebuie s`-l uzi.– Prrrromiiiit s` nu mai fac a]a o prrrrossstie! zise tremurând toat` Coad`-Coad`. – S` mergem repede în c`su\ele piticilor, acolo e cald ]i o s`-\i revii, spuse una dintre pisicile gri.Au plecat repede, f`r` s` uite în drumul spre c`su\e s` cear` câteva castane coapte de la vânz`torul cu p`rul alb.Peste câteva minute, Coad`-Coad` ]i-a revenit, bl`ni\a i s-a uscat ]i nici nu îi mai era fric`. Clopo\elul a fost bine ]ters de ap` ]i, din fericire, nu a p`\it nimic, nu se vedea nicio pat` de rugin` pe el.– Trebuia s` \ip la pe]ti]ori ]i s` le zic c` sunt o pisic` ]i nu ceva de mâncat! f`cea pe viteaza Coad`-Coad`.– Trebuia s` fii cuminte ]i s` nu sari în ap`, i-o retez` Portocalie-Portocalie. – Ai dreptate, Portocalie-Portocalie, cel mai bine e s` fii cuminte. Promit s` fiu a]a de acum încolo.Dup` ce s-au mai odihnit, Coad`-Coad` ]i Portocalie-Portocalie ]i-au luat la revedere de la pisicile piticilor ]i au

plecat spre cas`. Au ie]it din parc, au traversat aleea cea lung`, care le-a adus pân` în cartier. Aici le a]teptau celelalte pisici, care tare s-au mai îngrozit când au ascultat p`\ania pisicii Coad`-Coad` cu pe]ti]orii.

Noapte bun`!

Ca în orice diminea\`, Coad`-Coad` s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Cum ai dormit?– De când m-am trezit m` gândesc doar la ceea ce am auzit zilele trecute.– Ce ai auzit? devenir` brusc atente celelalte patru pisici. – Pe lâng` unul dintre blocurile pe lâng` care m` plimb am auzit o feti\` cântând la vioar`. Cânta a]a de frumos!!! }i

eu vreau s` cânt la vioar`!Celelalte pisici î]i d`deau coate ]i must`ceau… – Coad`-Coad`, cântatul la vioar` nu e pentru pisici… Vioara e mult mai mare decât tine ]i, în afar` de asta, nici nu are

cine s` te înve\e… }i, v`zând figura din ce în ce mai trist` a micu\ei lor prietene, ad`ugar`: îns` po\i cânta la alte instrumente sau din voce. Ce alte instrumente ]ti\i voi, pisicilor? Unul mic, pe care Coad`-Coad` s`-l poat` \ine în l`bu\e.

– Aaaaaa... pianul e mare, tobele sunt tot mari… îns` ai o voce pl`cut`, se fofil` Portocalie-Portocalie. Hai s` c`ut`m pe cineva care s` te înve\e s` cân\i.

}i plecar` toate cinci prin cartier, ca s` g`seasc` pe cineva care s` o înve\e pe Coad`-Coad` ce înseamn` muzica. Trecur` pe lâng` stejar, acolo unde veveri\ele ron\`iau ni]te ghinde.

– Bun` diminea\a, veveri\elor!– Bun` diminea\a, pisicilor, unde a\i plecat a]a gr`bite?– P`i, am plecat prin cartier, s` g`sim pe cineva care s` o ajute pe Codi\` s` înve\e s` cânte. Voi ]ti\i s` cânta\i?

Coad`-Coad` ]i muzica

Dezam`gite, pisicile plecar` spre parc. Nu reu]iser` s` g`seasc` pe nimeni care s` o ajute pe Coad`-Coad`, a]a c` m`car o plimbare nu le strica. Nici nu au ie]it bine din cartier, c` un dul`u mare ]i r`u le v`zu ]i începu s` alerge dup` ele ar`tându-]i din\ii ascu\i\i. De fric`, pisicile o zbughir` care încotro. Maro-Maro se b`g` sub o ma]in`, Gri-Gri se sui în copac, Neagr`-Neagr` ]i Portocalie-Portocalie se strecurar` pe sub un gard, numai Coad`-Coad` continu` s` fug` pe alee, iar dul`ul se \inea dup` ea. Fugea ]i mieuna, fugea ]i mieuna, ]i când aproape s` o înha\e câinele... o feti\` o lu` în bra\e, alungându-l cu un b`\ pe urm`ritor.

– Pleac` de aici, r`utate, las`-mi pisica în pace.Dul`ul plec` mârâind nemul\umit, în timp ce feti\a o mângâia pe bl`ni\` pe Coad`-Coad`. V`zând c` pericolul a

trecut, celelalte patru pisici s-au strâns în jurul feti\ei, s` vad` ce face Coad`-Coad`. Înc` tremura de fric` ]i tare îi era bine în bra\e.

– Draga mea pisic`, zise feti\a. Te caut prin cartier de zile în ]ir. Te-am v`zut trecând de mai multe ori prin fa\a geamului meu. Clopo\elul t`u are un clinchet a]a de frumos! Nu m` satur s`-l mai ascult. Mi-am dorit s` cânt la fel de frumos ca tine ]i m-am apucat s` studiez vioara. Mai am multe de înv`\at ca s` ajung la fel de priceput` ca tine…

Coad`-Coad` nu-]i mai înc`pea în piele de fericire, iar prietenele ei erau foarte mirate. Nu numai c` g`siser` cine s` o ajute pe Coad`, îns` aflaser` c`

prietena lor era deja o cânt`rea\` cunoscut`. }i lucru ̀ sta le f`cea s` se simt` foarte importante. Locuiau în aceea]i cas` cu un

muzician. Coad`-Coad` cânta la clopo\el.Noapte bun`!

– Cum s` nu, noi cânt`m zilnic la nuci.– Cum adic` la nuci? Pisicile f`cur` ochii mari. – P`i, uite, explicar` veveri\ele, lu`m dou` nuci ]i le ciocnim toc-toc ]i asta e cea mai frumoas` muzic` pentru noi.– P`i, ]i cum se cheam` muzica asta a voastr`? nu se putu ab\ine Gri-Gri. – Se cheam`… „Toc`ni\`”, zise una dintre veveri\e. – Toc`ni\` înseamn` cu totul altceva, s`ri Maro-Maro. E clar c` nu ]ti\i ce e aia muzic`. S` mergem mai departe.}i cele cinci pisici se îndreptar` c`tre gr`dina ariciului.– Bun` diminea\a, Gopi!– Bun` diminea\a, pisicilor, unde a\i plecat a]a toate?– P`i, am plecat prin cartier, s` g`sim pe cineva care s` o ajute pe Codi\` s` înve\e s` cânte. Tu ]tii s` cân\i?– Cum s` nu, noi aricii cânt`m zilnic la \epi.– Cum adic` la \epi? se mirar` pisicile… – P`i, uite-a]a, st`m spate în spate ]i \epii no]tri se lovesc între ei. Asta e cea mai frumoas` muzic` pentru noi.– }i cum se cheam` muzica asta a voastr`? întreb` Neagr`-Neagr`.– Se cheam`… aaaa… Nu ]tiu, recunoscu Gopi. – E clar c` nu ]tii ce e aia muzic`. S` plec`m mai departe.}i cele cinci pisici se îndreptar` c`tre locul de joac` al lui F`r`-Coad`.– Bun` diminea\a, c`\elule!– Bun` diminea\a, pisicilor, [ncotro a\i plecat?– P`i, am plecat prin cartier, s` g`sim pe cineva care s` o ajute pe Coad`-Coad` s` înve\e s` cânte. Tu ]tii s` cân\i?– Cum s` nu, eu cânt tot timpul… Auuuu, Auuuu, Ham, Ham, Ham. Auuuu, Auuuu, Ham, Ham, Ham.– F`r`-Coad`, î]i lu` inima în din\i Maro-Maro, noi ne gândeam la cântat frumos, nu la urlat la lun`.

Dezam`gite, pisicile plecar` spre parc. Nu reu]iser` s` g`seasc` pe nimeni care s` o ajute pe Coad`-Coad`, a]a c` m`car o plimbare nu le strica. Nici nu au ie]it bine din cartier, c` un dul`u mare ]i r`u le v`zu ]i începu s` alerge dup` ele ar`tându-]i din\ii ascu\i\i. De fric`, pisicile o zbughir` care încotro. Maro-Maro se b`g` sub o ma]in`, Gri-Gri se sui în copac, Neagr`-Neagr` ]i Portocalie-Portocalie se strecurar` pe sub un gard, numai Coad`-Coad` continu` s` fug` pe alee, iar dul`ul se \inea dup` ea. Fugea ]i mieuna, fugea ]i mieuna, ]i când aproape s` o înha\e câinele... o feti\` o lu` în bra\e, alungându-l cu un b`\ pe urm`ritor.

– Pleac` de aici, r`utate, las`-mi pisica în pace.Dul`ul plec` mârâind nemul\umit, în timp ce feti\a o mângâia pe bl`ni\` pe Coad`-Coad`. V`zând c` pericolul a

trecut, celelalte patru pisici s-au strâns în jurul feti\ei, s` vad` ce face Coad`-Coad`. Înc` tremura de fric` ]i tare îi era bine în bra\e.

– Draga mea pisic`, zise feti\a. Te caut prin cartier de zile în ]ir. Te-am v`zut trecând de mai multe ori prin fa\a geamului meu. Clopo\elul t`u are un clinchet a]a de frumos! Nu m` satur s`-l mai ascult. Mi-am dorit s` cânt la fel de frumos ca tine ]i m-am apucat s` studiez vioara. Mai am multe de înv`\at ca s` ajung la fel de priceput` ca tine…

Coad`-Coad` nu-]i mai înc`pea în piele de fericire, iar prietenele ei erau foarte mirate. Nu numai c` g`siser` cine s` o ajute pe Coad`, îns` aflaser` c`

prietena lor era deja o cânt`rea\` cunoscut`. }i lucru ̀ sta le f`cea s` se simt` foarte importante. Locuiau în aceea]i cas` cu un

muzician. Coad`-Coad` cânta la clopo\el.Noapte bun`!

– Cum s` nu, noi cânt`m zilnic la nuci.– Cum adic` la nuci? Pisicile f`cur` ochii mari. – P`i, uite, explicar` veveri\ele, lu`m dou` nuci ]i le ciocnim toc-toc ]i asta e cea mai frumoas` muzic` pentru noi.– P`i, ]i cum se cheam` muzica asta a voastr`? nu se putu ab\ine Gri-Gri. – Se cheam`… „Toc`ni\`”, zise una dintre veveri\e. – Toc`ni\` înseamn` cu totul altceva, s`ri Maro-Maro. E clar c` nu ]ti\i ce e aia muzic`. S` mergem mai departe.}i cele cinci pisici se îndreptar` c`tre gr`dina ariciului.– Bun` diminea\a, Gopi!– Bun` diminea\a, pisicilor, unde a\i plecat a]a toate?– P`i, am plecat prin cartier, s` g`sim pe cineva care s` o ajute pe Codi\` s` înve\e s` cânte. Tu ]tii s` cân\i?– Cum s` nu, noi aricii cânt`m zilnic la \epi.– Cum adic` la \epi? se mirar` pisicile… – P`i, uite-a]a, st`m spate în spate ]i \epii no]tri se lovesc între ei. Asta e cea mai frumoas` muzic` pentru noi.– }i cum se cheam` muzica asta a voastr`? întreb` Neagr`-Neagr`.– Se cheam`… aaaa… Nu ]tiu, recunoscu Gopi. – E clar c` nu ]tii ce e aia muzic`. S` plec`m mai departe.}i cele cinci pisici se îndreptar` c`tre locul de joac` al lui F`r`-Coad`.– Bun` diminea\a, c`\elule!– Bun` diminea\a, pisicilor, [ncotro a\i plecat?– P`i, am plecat prin cartier, s` g`sim pe cineva care s` o ajute pe Coad`-Coad` s` înve\e s` cânte. Tu ]tii s` cân\i?– Cum s` nu, eu cânt tot timpul… Auuuu, Auuuu, Ham, Ham, Ham. Auuuu, Auuuu, Ham, Ham, Ham.– F`r`-Coad`, î]i lu` inima în din\i Maro-Maro, noi ne gândeam la cântat frumos, nu la urlat la lun`.

Le durea capul, le curgea nasul, tu]eau, str`nutau ]i sughi\au. „Hapciu! Hapciu“, se auzea din ma]in`. Coad`-Coad` p`rea cea mai r`cit` dintre toate. Bl`ni\a ei mic` ]i pufoas` nu a ap`rat-o la fel de bine de ploaie ca pe prietenele ei. „Hapciu! Cling, cling, cling, cling. Hapciu! Cling, cling, cling, cling“, f`cea Coad`-Coad`. Fiecare str`nut o f`cea s` mi]te din coad` ]i clopo\elul suna.

– Vai, c@t am gre]it! zise Maro-Maro. Nu trebuia s` st`m a]a de mult în ploaie ]i mai ales trebuia s` ne usc`m bl`ni\ele. Am r`cit toate! M` duc s` fac repede un ceai fierbinte, ca s` ne fie mai bine.

Toat` seara pisicile nu au f`cut altceva decât s` stea înfofolite în cas`, cu pulovere ]i ]osete de lân` [n l`bu\e. Au b`ut ceai dup` ceai, iar Maro-Maro le-a dat miere de albine. S-au culcat mai devreme în seara aceea. Pe parcursul nop\ii, Coad`-Coad` nu a putut dormi deloc. Avea nasul înfundat, tusea ]i str`nutul nu-i d`deau pace. „Hapciu! Cling, cling, cling, cling. Hapciu! Cling, cling, cling, cling“. Clopo\elul o f`cea s` se trezeasc` de fiecare dat`.

Diminea\a, Maro-Maro, Neagr`-Neagr`, Portocalie-Portocalie ]i Gri-Gri se sim\eau mai bine. Capul nu le mai durea, nasul nu le mai curgea ]i nici m`car nu mai tu]eau. Maro-Maro zise:

– }i de data asta ceaiul ]i mierea ]i-au f`cut efectul. Cât de curând mergem din nou la joac`.Îns` de pe bancheta din spate se auzi o voce stins` ]i r`gu]it`:– Bun` diminea\a, pisicilor. Hapciu! Cling, cling, cling, cling.

60

Ce a mai f`cut ast`zi pisica Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e,

pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Ce soare e afar`, pare foarte frumos, s` mergem la joac`!!!}i celelalte pisici voiau la joac`, pentru c` soarele str`lucitor

]i cerul albastru le îmbiau s` ias` la afar`. P@n` ]i pisica Maro-Maro a zis „Da! La joac`!“ ]i au plecat în gr`din`.

S-au t`v`lit prin iarb`, s-au jucat de-a v-a\i ascunselea, au alergat dup` fluturi, au fugit cât au putut. Coad`-Coad` suna din clopo\el ]i râdea tot timpul: „Cling, cling, cling!“ Peste pu\in timp îns`, soarele a intrat în nori ]i a început s` bat` vântul.

– Nu-i nimic, au zis pisicile, va ie]i soarele din nou, s` ne juc`m mai departe!

Îns` norii aduna\i s-au transformat repede în ploaie. Nu ploua prea tare, a]a c` nimeni nu a ascultat-o pe Maro-Maro când a zis:

– S` mergem la ma]in`.– N-o s` ne oprim din joac` doar pentru o ploicic`, replic`

Neagr`-Neagr`.Îns` ploaia s-a înte\it ]i vântul b`tea din ce în ce mai tare. – Ei, ne ud` pu\in, îns` trebuie s` termin`m jocul ̀ sta ]i dup`

aia plec`m, zise Portocalie-Portocalie ]i toate pisicile au fost de acord.

Peste câteva minute ploua cu g`leata. Se f`cur` b`l\i ]i pisicile erau ude flea]c`. Pân` ]i Coad`-Coad` se l`s` convins`:

– Bine, fie… plec`m.Fugea în jurul celorlalte pisici, s`rea din balt` în balt` ]i suna

din clopo\el.Jucându-se, pisicile nu ]i-au dat seama c` au ajuns atât de

departe ]i acum drumul prin ploaie spre cas` p`rea mult mai lung. Când au ajuns acas`, erau frânte de oboseal` ]i, în loc s` se ]tearg` bine, bine cu prosopul pe bl`ni\a ud`, s-au întins pe bancheta ma]inii ]i au adormit imediat. Au dormit aproape dou` ore, iar când s-au trezit… erau deja r`cite r`u de tot.

Str`nutul

Le durea capul, le curgea nasul, tu]eau, str`nutau ]i sughi\au. „Hapciu! Hapciu“, se auzea din ma]in`. Coad`-Coad` p`rea cea mai r`cit` dintre toate. Bl`ni\a ei mic` ]i pufoas` nu a ap`rat-o la fel de bine de ploaie ca pe prietenele ei. „Hapciu! Cling, cling, cling, cling. Hapciu! Cling, cling, cling, cling“, f`cea Coad`-Coad`. Fiecare str`nut o f`cea s` mi]te din coad` ]i clopo\elul suna.

– Vai, c@t am gre]it! zise Maro-Maro. Nu trebuia s` st`m a]a de mult în ploaie ]i mai ales trebuia s` ne usc`m bl`ni\ele. Am r`cit toate! M` duc s` fac repede un ceai fierbinte, ca s` ne fie mai bine.

Toat` seara pisicile nu au f`cut altceva decât s` stea înfofolite în cas`, cu pulovere ]i ]osete de lân` [n l`bu\e. Au b`ut ceai dup` ceai, iar Maro-Maro le-a dat miere de albine. S-au culcat mai devreme în seara aceea. Pe parcursul nop\ii, Coad`-Coad` nu a putut dormi deloc. Avea nasul înfundat, tusea ]i str`nutul nu-i d`deau pace. „Hapciu! Cling, cling, cling, cling. Hapciu! Cling, cling, cling, cling“. Clopo\elul o f`cea s` se trezeasc` de fiecare dat`.

Diminea\a, Maro-Maro, Neagr`-Neagr`, Portocalie-Portocalie ]i Gri-Gri se sim\eau mai bine. Capul nu le mai durea, nasul nu le mai curgea ]i nici m`car nu mai tu]eau. Maro-Maro zise:

– }i de data asta ceaiul ]i mierea ]i-au f`cut efectul. Cât de curând mergem din nou la joac`.Îns` de pe bancheta din spate se auzi o voce stins` ]i r`gu]it`:– Bun` diminea\a, pisicilor. Hapciu! Cling, cling, cling, cling.

60

Ce a mai f`cut ast`zi pisica Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e,

pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a de pe coad`.

– Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– Ce soare e afar`, pare foarte frumos, s` mergem la joac`!!!}i celelalte pisici voiau la joac`, pentru c` soarele str`lucitor

]i cerul albastru le îmbiau s` ias` la afar`. P@n` ]i pisica Maro-Maro a zis „Da! La joac`!“ ]i au plecat în gr`din`.

S-au t`v`lit prin iarb`, s-au jucat de-a v-a\i ascunselea, au alergat dup` fluturi, au fugit cât au putut. Coad`-Coad` suna din clopo\el ]i râdea tot timpul: „Cling, cling, cling!“ Peste pu\in timp îns`, soarele a intrat în nori ]i a început s` bat` vântul.

– Nu-i nimic, au zis pisicile, va ie]i soarele din nou, s` ne juc`m mai departe!

Îns` norii aduna\i s-au transformat repede în ploaie. Nu ploua prea tare, a]a c` nimeni nu a ascultat-o pe Maro-Maro când a zis:

– S` mergem la ma]in`.– N-o s` ne oprim din joac` doar pentru o ploicic`, replic`

Neagr`-Neagr`.Îns` ploaia s-a înte\it ]i vântul b`tea din ce în ce mai tare. – Ei, ne ud` pu\in, îns` trebuie s` termin`m jocul ̀ sta ]i dup`

aia plec`m, zise Portocalie-Portocalie ]i toate pisicile au fost de acord.

Peste câteva minute ploua cu g`leata. Se f`cur` b`l\i ]i pisicile erau ude flea]c`. Pân` ]i Coad`-Coad` se l`s` convins`:

– Bine, fie… plec`m.Fugea în jurul celorlalte pisici, s`rea din balt` în balt` ]i suna

din clopo\el.Jucându-se, pisicile nu ]i-au dat seama c` au ajuns atât de

departe ]i acum drumul prin ploaie spre cas` p`rea mult mai lung. Când au ajuns acas`, erau frânte de oboseal` ]i, în loc s` se ]tearg` bine, bine cu prosopul pe bl`ni\a ud`, s-au întins pe bancheta ma]inii ]i au adormit imediat. Au dormit aproape dou` ore, iar când s-au trezit… erau deja r`cite r`u de tot.

Str`nutul

6362

Coad`-Coad` era tot boln`vioar`. Era la fel de r`cit` ca asear`; ceaiul ]i mierea nu au avut niciun efect [n cazul ei. Pisicile erau îngrijorate.– Trebuie s` întreb`m ]i pe altcineva cum s` proced`m ca s` se fac` bine, zise Gri-Gri. }i plec` împreun` cu Neagr`-Neagr` prin cartier. Se întâlnir` cu veveri\ele. – Bun` diminea\a, veveri\elor! Ce face\i voi ca s` v` treac` r`ceala?– P`i, noi când suntem r`cite bem ceai ]i mânc`m miere de albine ]i ne trece!– P`i, ]i dac` nu v` trece? – A! Nu se poate! Nou` ne trece de fiecare dat`.Pisicile plecar` dezam`gite mai departe, pân` la arici. – Bun` diminea\a, ariciule! Ce faci tu ca s`-\i treac` r`ceala?– P`i, eu când sunt r`cit beau ceai ]i m`nânc miere de albine ]i îmi trece!– P`i, ]i dac` nu-\i trece?– A! Nu se poate! Îmi trece de fiecare dat`. Pisicile erau din ce în ce mai îngrijorate. Cine o va face bine pe Coad`-Coad`? Se întâlnir` cu c`\elul F`r`-Coad`,

care nu r`cise niciodat`. – Cum adic` s` beau ceai? Ce e ̀ la ceai? Neagr`-Neagr` ]i Gri-Gri plecar` înapoi spre cas`. Aici Coad`-Coad` era în aceea]i stare: „Hapciu! Cling, cling,

cling, cling“.– Am o idee, zise Portocalie-Portocalie. Când am fost în parc, s`-i ar`t lui Coad`-Coad` pe]ti]orii, ne-am întâlnit cu

pisicile piticilor. P`reau foarte în\elepte. M` duc pân` acolo, s` le întreb ]i pe ele.}i plec` în grab`. Travers` cartierul, parcul, locul de joac` pentru copii ]i ajunse în fa\a c`su\elor piticilor din parc.

Exact ca ]i data trecut`, pisicile mo\`iau în fa\a c`su\elor. – Bun` ziua, pisicilor.– Bun` ziua, r`spunser` acestea, parc` te cunoa]tem de undeva.– Da, am fost în parc cu prietena mea, s` vedem pe]ti]orii, ]i voi ne-a\i fost ghizi.– Da, îmi aduc aminte, zise una dintre ele. Erai cu o pisic` simpatic`, cu un clopo\el prins de coad`. Ce prostie a mai

f`cut, cum a s`rit ea în lac… î]i aduse aminte una dintre pisici.– Exact pentru prietena Coad`-Coad` am venit. E foarte r`cit` ]i nu ]tim ce s` facem ca s`-i treac`.– I-a\i dat ceai cu miere de albine? întrebar` pisicile. – Da, ]i de dou` zile nu-i trece.– Hmmm… nu ]tim alt tratament.Portocalie-Portocalie se întrist`. I se pleo]tir` urechile ]i coada ]i l`s` privirea în p`mânt. Pisicile piticilor erau

ultimele la care s-ar fi putut duce. În tot acest timp, acas`, Coad`-Coad` tu]ea ]i str`nuta.– Îns`... continuar` pisicile, putem s`-l întreb`m pe pitic.Portocalie-Portocalie se fâstâci. Ea nu v`zuse niciun pitic adev`rat pân` acum. Intrar` într-una dintre c`su\e. Acolo

le a]tepta un omule\ mic, cu o barb` lung` ]i alb`, îmbr`cat cu o hain` ro]ie ]i cu o c`ciul` verde pe cap. – Deci i-a\i dat deja ceai ]i miere prietenei voastre… P`i, trebuie s` m` gândesc ce altceva i-ar face bine. }i se

încrunt`… Da, ]tiu! Trebuie s`-i da\i s` m`nânce l`mâie!– L`mâie??? exclam` Portocalie-Portocalie. Nicio pisic` nu m`nânc` l`mâie. – Da, ]tiu c` voi crede\i c` e acr`, îns` nu e chiar a]a. Trebuie s` m`nânce l`mâie!

Portocalie-Portocalie le mul\umi piticului ]i pisicilor ]i plec` repede spre ma]in`. În drum spre cas` trecu ]i pe la pia\` ]i lu` dou` l`mâi.

– Coad`-Coad`, zise ea când intr` în cas`, trebuie s` m`nânci l`mâi ca s` te faci bine!

– L`mâi??? se strâmbar` Maro-Maro, Neagr`-Neagr` ]i Gri-Gri.

Hapciu! Cling, cling, cling, cling, continua s` str`nute Coad`-Coad`.

– L`mâi??? repet` Coad`-Coad`… de când vreau eu s` m`nânc o l`mâie… ]i imediat începu s` ron\`ie l`mâia. Era dulce-acri]oar`. Ce bun` e! zise ea, în timp ce pisicile o priveau strâmbând din botic.

}i mânc` toat` l`mâia. Nici nu termin` bine ]i, ce s` vezi... nasul i se opri din curs. Nu o mai durea capul ]i nici nu mai str`nuta.

– Tratamentul cu l`mâie este extraordinar, zise Maro-Maro. Trebuie s`-l \inem minte ]i s` le spunem ]i prietenilor no]tri: ariciului, veveri\elor ]i chiar ]i c`\elului F`r`-Coad`.

– Gata!!!! M-am f`cut bine!!! zise Coad`-Coad`. Vreau s` merg la joac`!– Nu! o opri Maro-Maro. Trebuie s` mai bei ceai cu miere ]i s` m`nânci ]i a doua l`mâie. }i mai vorbim noi mâine.Adormir` repede. Peste noapte Coad`-Coad` nu s-a mai trezit, pentru c` nu mai tu]ea ]i nici nu mai str`nuta. A

dormit bine, învelit` în multe p`turi ca s`-i fie cald. Când s-a f`cut diminea\`, Coad`-Coad` se sim\ea bine, putea respira pe n`suc, nu mai tu]ea, nu o mai durea capul

]i mai ales nu mai str`nuta. D`du singur` din coad` ca s`-]i aduc` aminte de clopo\el, cling, cling, cling, cling. Pisicile, speriate se trezir` imediat, crezând c` pisica Coad`-Coad` str`nut` din nou.

– Bun` diminea\a, pisicilor! Mi-a trecut r`ceala. S` mergem la joac`!!!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! Ce bine c` te-ai [ns`n`to]it! La joac`!!!Era o zi frumoas`, soarele era deja pe cer, iar pisicile au ie]it pe iarba de lâng` cas`. S-au t`v`lit prin iarb`, s-au jucat

de-a v-a\i ascunselea, au alergat dup` fluturi, au fugit cât au putut.Noapte bun`!

6362

Coad`-Coad` era tot boln`vioar`. Era la fel de r`cit` ca asear`; ceaiul ]i mierea nu au avut niciun efect [n cazul ei. Pisicile erau îngrijorate.– Trebuie s` întreb`m ]i pe altcineva cum s` proced`m ca s` se fac` bine, zise Gri-Gri. }i plec` împreun` cu Neagr`-Neagr` prin cartier. Se întâlnir` cu veveri\ele. – Bun` diminea\a, veveri\elor! Ce face\i voi ca s` v` treac` r`ceala?– P`i, noi când suntem r`cite bem ceai ]i mânc`m miere de albine ]i ne trece!– P`i, ]i dac` nu v` trece? – A! Nu se poate! Nou` ne trece de fiecare dat`.Pisicile plecar` dezam`gite mai departe, pân` la arici. – Bun` diminea\a, ariciule! Ce faci tu ca s`-\i treac` r`ceala?– P`i, eu când sunt r`cit beau ceai ]i m`nânc miere de albine ]i îmi trece!– P`i, ]i dac` nu-\i trece?– A! Nu se poate! Îmi trece de fiecare dat`. Pisicile erau din ce în ce mai îngrijorate. Cine o va face bine pe Coad`-Coad`? Se întâlnir` cu c`\elul F`r`-Coad`,

care nu r`cise niciodat`. – Cum adic` s` beau ceai? Ce e ̀ la ceai? Neagr`-Neagr` ]i Gri-Gri plecar` înapoi spre cas`. Aici Coad`-Coad` era în aceea]i stare: „Hapciu! Cling, cling,

cling, cling“.– Am o idee, zise Portocalie-Portocalie. Când am fost în parc, s`-i ar`t lui Coad`-Coad` pe]ti]orii, ne-am întâlnit cu

pisicile piticilor. P`reau foarte în\elepte. M` duc pân` acolo, s` le întreb ]i pe ele.}i plec` în grab`. Travers` cartierul, parcul, locul de joac` pentru copii ]i ajunse în fa\a c`su\elor piticilor din parc.

Exact ca ]i data trecut`, pisicile mo\`iau în fa\a c`su\elor. – Bun` ziua, pisicilor.– Bun` ziua, r`spunser` acestea, parc` te cunoa]tem de undeva.– Da, am fost în parc cu prietena mea, s` vedem pe]ti]orii, ]i voi ne-a\i fost ghizi.– Da, îmi aduc aminte, zise una dintre ele. Erai cu o pisic` simpatic`, cu un clopo\el prins de coad`. Ce prostie a mai

f`cut, cum a s`rit ea în lac… î]i aduse aminte una dintre pisici.– Exact pentru prietena Coad`-Coad` am venit. E foarte r`cit` ]i nu ]tim ce s` facem ca s`-i treac`.– I-a\i dat ceai cu miere de albine? întrebar` pisicile. – Da, ]i de dou` zile nu-i trece.– Hmmm… nu ]tim alt tratament.Portocalie-Portocalie se întrist`. I se pleo]tir` urechile ]i coada ]i l`s` privirea în p`mânt. Pisicile piticilor erau

ultimele la care s-ar fi putut duce. În tot acest timp, acas`, Coad`-Coad` tu]ea ]i str`nuta.– Îns`... continuar` pisicile, putem s`-l întreb`m pe pitic.Portocalie-Portocalie se fâstâci. Ea nu v`zuse niciun pitic adev`rat pân` acum. Intrar` într-una dintre c`su\e. Acolo

le a]tepta un omule\ mic, cu o barb` lung` ]i alb`, îmbr`cat cu o hain` ro]ie ]i cu o c`ciul` verde pe cap. – Deci i-a\i dat deja ceai ]i miere prietenei voastre… P`i, trebuie s` m` gândesc ce altceva i-ar face bine. }i se

încrunt`… Da, ]tiu! Trebuie s`-i da\i s` m`nânce l`mâie!– L`mâie??? exclam` Portocalie-Portocalie. Nicio pisic` nu m`nânc` l`mâie. – Da, ]tiu c` voi crede\i c` e acr`, îns` nu e chiar a]a. Trebuie s` m`nânce l`mâie!

Portocalie-Portocalie le mul\umi piticului ]i pisicilor ]i plec` repede spre ma]in`. În drum spre cas` trecu ]i pe la pia\` ]i lu` dou` l`mâi.

– Coad`-Coad`, zise ea când intr` în cas`, trebuie s` m`nânci l`mâi ca s` te faci bine!

– L`mâi??? se strâmbar` Maro-Maro, Neagr`-Neagr` ]i Gri-Gri.

Hapciu! Cling, cling, cling, cling, continua s` str`nute Coad`-Coad`.

– L`mâi??? repet` Coad`-Coad`… de când vreau eu s` m`nânc o l`mâie… ]i imediat începu s` ron\`ie l`mâia. Era dulce-acri]oar`. Ce bun` e! zise ea, în timp ce pisicile o priveau strâmbând din botic.

}i mânc` toat` l`mâia. Nici nu termin` bine ]i, ce s` vezi... nasul i se opri din curs. Nu o mai durea capul ]i nici nu mai str`nuta.

– Tratamentul cu l`mâie este extraordinar, zise Maro-Maro. Trebuie s`-l \inem minte ]i s` le spunem ]i prietenilor no]tri: ariciului, veveri\elor ]i chiar ]i c`\elului F`r`-Coad`.

– Gata!!!! M-am f`cut bine!!! zise Coad`-Coad`. Vreau s` merg la joac`!– Nu! o opri Maro-Maro. Trebuie s` mai bei ceai cu miere ]i s` m`nânci ]i a doua l`mâie. }i mai vorbim noi mâine.Adormir` repede. Peste noapte Coad`-Coad` nu s-a mai trezit, pentru c` nu mai tu]ea ]i nici nu mai str`nuta. A

dormit bine, învelit` în multe p`turi ca s`-i fie cald. Când s-a f`cut diminea\`, Coad`-Coad` se sim\ea bine, putea respira pe n`suc, nu mai tu]ea, nu o mai durea capul

]i mai ales nu mai str`nuta. D`du singur` din coad` ca s`-]i aduc` aminte de clopo\el, cling, cling, cling, cling. Pisicile, speriate se trezir` imediat, crezând c` pisica Coad`-Coad` str`nut` din nou.

– Bun` diminea\a, pisicilor! Mi-a trecut r`ceala. S` mergem la joac`!!!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! Ce bine c` te-ai [ns`n`to]it! La joac`!!!Era o zi frumoas`, soarele era deja pe cer, iar pisicile au ie]it pe iarba de lâng` cas`. S-au t`v`lit prin iarb`, s-au jucat

de-a v-a\i ascunselea, au alergat dup` fluturi, au fugit cât au putut.Noapte bun`!

Ultimele zile au fost foarte agitate în cartier. Coad`-Coad` a venit cu ideea organiz`rii unui concurs ]i toat` lumea era în febra preg`tirilor. Este vorba despre un concurs de m`]ti ]i costume, adic` urma s` câ]tige cel sau cea care se deghiza cel mai bine, astfel încât nimeni s` nu-]i dea seama cine se afl` în spatele m`]tii. Premiul consta într-un co] mare de fructe, mere, struguri, pere, gutui ]i prune. Timp de dou` zile nimeni nu s-a mai jucat pe afar` de team` s` nu-]i dea de gol costuma\ia sau cineva s` trag` cu ochiul la costumul în lucru. Cu to\ii erau în c`utare de idei ]i de materiale din care s`-]i fac` m`]tile ]i costumele.

Podiumul de defilare era chiar aleea din fa\a ma]inii. Nu exista juriu, to\i participan\ii aveau dreptul s` dea o not` pentru costumul prezentat. Notele erau de la unu la trei, unu însemnând o costuma\ie nu foarte bun`, care las` s` se vad` cine e de fapt în spatele costumului. Doi se acorda pentru o masc` reu]it`, iar trei pentru o costuma\ie perfect`.

}i iat` c`, în sfâr]it, a venit ziua concursului. Vestea s-a r`spândit prin tot cartierul, a]a c` ast`zi s-a adunat foarte mult` lume, c`\ei ]i pisici pe care prietenele noastre nici nu îi cuno]teau.

Primul la start era leul. Leul? Da, un leu mic, cu o coam` zburlit` maronie, care mergea \an\o] ]i încerca s` par` fioros. Toat` lumea aplauda, îns` nim`nui nu îi era fric` de acest leu, care era mult prea mic s` fie un leu adev`rat.

– Ce not` merit`?– E frumos costumul, îns` nu seam`n` cu un leu adev`rat, zise cineva din mul\ime. Este prea mic fa\` de leul pe

care l-am v`zut la circ. Propun s`-i d`m nota doi!– Da suntem de acord, merit` doi.

Concursul Regula concursului era ca la cap`tul aleii, dup` ce se d`dea nota, fiecare masc` trebuia s` fie îndep`rtat` pentru a l`sa s` se vad` cine era concurentul.

Se dovedi c` leul era de fapt o veveri\`, care î]i \inea coada stufoas` ]i zburlit` în jurul capului, ca pe o coam`.– Bravo, veveri\o! Foarte bine! o aclamau cei strân]i în jurul ma]inii.Urm`torul la start era un purcel de cauciuc. Gui\a ]i groh`ia ca un purcel adev`rat ]i abia mergea pe alee de gras ce

era. Când ajunse aproape de public îi stropi pe to\i cu un jet puternic de ap`!– Ha, ha, ha, ce v-am f`cut! se amuz` purcelul. Toat` lumea se sup`r` ]i, de]i costumul era reu]it, personajul sem`nând perfect cu o juc`rie de baie în form` de

purcel, i s-a acordat doar nota unu, pentru purtarea necorespunz`toare. – Îmi pare r`u c` v-am stropit, îns` când m-am v`zut îmbr`cat` în purcel nu m-am mai putut ab\ine, zise pisica

Balt`-Balt`, în timp ce-]i d`dea jos costumul. – Balt`-Balt`, tu tot promi\i c` te cumin\e]ti ]i de fiecare dat` dai cu bâta în balt`, adic` vreau s` zic c` te

obr`znice]ti la loc, o dojeni un c`\el mai în vârst`, cu o blan` deas` ]i plin` de scaie\i. – Ai primit nota unu de]i ai g`sit un costum atât de frumos. Dac` nu te înve\i minte, numai tu o s` ai de suferit pentru

obr`zniciile tale.Discu\ia încet` brusc când la cap`tul aleii ap`ru o v`cu\`…– De unde s` avem noi o v`cu\` în cartier? se mir` cineva… – E neagr`-neagr` cu pete albe, face muu ]i are coarne. Seam`n` perfect cu v`cu\a desenat` pe vitrina magazinului

din col\…– Crezi c` nu era desen, ci o v`cu\` adev`rat`? }i când a auzit de concurs a plecat din vitrin` ]i a venit la noi?

Ultimele zile au fost foarte agitate în cartier. Coad`-Coad` a venit cu ideea organiz`rii unui concurs ]i toat` lumea era în febra preg`tirilor. Este vorba despre un concurs de m`]ti ]i costume, adic` urma s` câ]tige cel sau cea care se deghiza cel mai bine, astfel încât nimeni s` nu-]i dea seama cine se afl` în spatele m`]tii. Premiul consta într-un co] mare de fructe, mere, struguri, pere, gutui ]i prune. Timp de dou` zile nimeni nu s-a mai jucat pe afar` de team` s` nu-]i dea de gol costuma\ia sau cineva s` trag` cu ochiul la costumul în lucru. Cu to\ii erau în c`utare de idei ]i de materiale din care s`-]i fac` m`]tile ]i costumele.

Podiumul de defilare era chiar aleea din fa\a ma]inii. Nu exista juriu, to\i participan\ii aveau dreptul s` dea o not` pentru costumul prezentat. Notele erau de la unu la trei, unu însemnând o costuma\ie nu foarte bun`, care las` s` se vad` cine e de fapt în spatele costumului. Doi se acorda pentru o masc` reu]it`, iar trei pentru o costuma\ie perfect`.

}i iat` c`, în sfâr]it, a venit ziua concursului. Vestea s-a r`spândit prin tot cartierul, a]a c` ast`zi s-a adunat foarte mult` lume, c`\ei ]i pisici pe care prietenele noastre nici nu îi cuno]teau.

Primul la start era leul. Leul? Da, un leu mic, cu o coam` zburlit` maronie, care mergea \an\o] ]i încerca s` par` fioros. Toat` lumea aplauda, îns` nim`nui nu îi era fric` de acest leu, care era mult prea mic s` fie un leu adev`rat.

– Ce not` merit`?– E frumos costumul, îns` nu seam`n` cu un leu adev`rat, zise cineva din mul\ime. Este prea mic fa\` de leul pe

care l-am v`zut la circ. Propun s`-i d`m nota doi!– Da suntem de acord, merit` doi.

Concursul Regula concursului era ca la cap`tul aleii, dup` ce se d`dea nota, fiecare masc` trebuia s` fie îndep`rtat` pentru a l`sa s` se vad` cine era concurentul.

Se dovedi c` leul era de fapt o veveri\`, care î]i \inea coada stufoas` ]i zburlit` în jurul capului, ca pe o coam`.– Bravo, veveri\o! Foarte bine! o aclamau cei strân]i în jurul ma]inii.Urm`torul la start era un purcel de cauciuc. Gui\a ]i groh`ia ca un purcel adev`rat ]i abia mergea pe alee de gras ce

era. Când ajunse aproape de public îi stropi pe to\i cu un jet puternic de ap`!– Ha, ha, ha, ce v-am f`cut! se amuz` purcelul. Toat` lumea se sup`r` ]i, de]i costumul era reu]it, personajul sem`nând perfect cu o juc`rie de baie în form` de

purcel, i s-a acordat doar nota unu, pentru purtarea necorespunz`toare. – Îmi pare r`u c` v-am stropit, îns` când m-am v`zut îmbr`cat` în purcel nu m-am mai putut ab\ine, zise pisica

Balt`-Balt`, în timp ce-]i d`dea jos costumul. – Balt`-Balt`, tu tot promi\i c` te cumin\e]ti ]i de fiecare dat` dai cu bâta în balt`, adic` vreau s` zic c` te

obr`znice]ti la loc, o dojeni un c`\el mai în vârst`, cu o blan` deas` ]i plin` de scaie\i. – Ai primit nota unu de]i ai g`sit un costum atât de frumos. Dac` nu te înve\i minte, numai tu o s` ai de suferit pentru

obr`zniciile tale.Discu\ia încet` brusc când la cap`tul aleii ap`ru o v`cu\`…– De unde s` avem noi o v`cu\` în cartier? se mir` cineva… – E neagr`-neagr` cu pete albe, face muu ]i are coarne. Seam`n` perfect cu v`cu\a desenat` pe vitrina magazinului

din col\…– Crezi c` nu era desen, ci o v`cu\` adev`rat`? }i când a auzit de concurs a plecat din vitrin` ]i a venit la noi?

Toat` lumea era mirat`, ne]tiind dac` e vorba de cineva mascat în v`cu\` sau de o v`cu\` adev`rat`.

– Nu e o v`cu\` adev`rat`, s`ri veveri\a în sus. Eu am fost la munte ]i acolo toate v`cu\ele aveau un clopot la gât.

– A]a e!!! confirm` ]i Balt`-Balt`.

Ajungând la cap`tul aleii, masca a fost dat` jos ]i ap`ru… ce s` vezi… c`\elul F`r`-Coad`… Bl`ni\a lui scurt` ]i

neagr`-neagr` cu pete albe imita perfect o v`cu\`, iar coarnele le f`cuse din dou` oase de la friptura delicioas` pe care o

mâncase s`pt`mâna trecut`. C`\elul a primit nota doi ]i o gr`mad` de aplauze ]i felicit`ri.

Urm`torul personaj era… o c`mil`. Ce-i drept, o c`mil` tare mic`, cu dou` cocoa]e ]i mai mici, îns` de unde o

c`mil` între blocuri?

– Mie mi-a spus st`pâna mea, zise pisica Almuta, c` doar în de]ert tr`iesc c`mile. }i la televizor am v`zut c` sunt

foarte mari, mult mai mari decât un om ]i c` în cocoa]e \in ap`, ca s` aib` ce s` bea.

– Ce este de]ertul? întreb` ]oricarul cu les` ro]ie.

– E un loc cu mult, mult, mult nisip, unde e foarte, foarte cald, îl l`muri Almuta.

– Atunci nu e nimic ciudat, continu` ]oricarul. C`milele mari cresc unde e mult nisip, iar c`mila asta mic` tr`ie]te

unde e pu\in nisip. Probabil lâng` groapa cu nisip din p`rcule\ul copiilor. Eu m` bucur c` avem ]i o c`mil` în cartier,

m` plictisisem s` m` joc doar cu c`\ei ]i pisici.

To\i erau convin]i c` au o vecin` nou` ]i au uitat c`, de fapt, era un concurs de m`]ti. Au fost foarte dezam`gi\i s`

vad` c`, odat` ajuns` lâng` ma]in`, c`mila î]i d`du jos blana ]i dedesubt era… pisica portocalie… Iar cele dou`

cocoa]e erau cei doi puiu\i, Puf ]i Pof, f`cu\i ghem pe spatele mamei lor. M`mica ]i cei doi pui au primit multe multe

aplauze de la to\i cei aduna\i, mai pu\in de la ]oricar, care st`tea îmbufnat.

– Dac` nu avem c`mil` în cartier, înseamn` c` nu e cald. Dac` nu e cald, înseamn` c` iar se face frig ]i o s` ning` ]i o

s`-mi înghe\e l`bu\ele. Eu vreau o c`mil` adev`rat`! bomb`ni ]oricarul.

Brusc, se f`cu lini]te… Ce se afla în cap`tul aleii? Ce fel de personaj? O castan` în coaj`?

– Cine a mai v`zut o castan` a]a de mare?

– Ce frumoas` e, dar ce \epi mari are!!!

Castana se rostogolea pe alee, îns` nu reu]ea s` mearg` drept ]i to\i s`reau cât colo ]i se fereau din calea ei. Cum

nimeni nu reu]ea s`-]i dea seama cine s-ar fi putut deghiza a]a bine, acordar` nota trei, cea mai mare not` de pân`

acum. To\i erau curio]i s` vad` cine iese din castan`, îns` castana se înc`p`\âna s` r`mân` întreag`…

– Cine e în`untru? striga cineva.

– Hai, ie]i, ca s` te vedem ]i s` te felicit`m!!!

Când colo, ce s` vezi? Castana se desf`cu în dou` ]i din mijloc nu ie]i nimeni. Nimeni? Da, nimeni, pentru c`, de

fapt cele dou` jum`t`\i erau chiar cei doi fra\i arici, Gopi ]i surioara lui mai mic`, care se \inuser` în bra\e, formând

astfel un ghemotoc cu \epi, adic` o castan` în coaj`. Toat` lumea aplaud` ]i era convins` c` aricii vor câ]tiga concursul.

Cine putea veni cu o idee mai bun` decât asta?

Aplauzele s-au stins, pentru c` la cap`tul aleii ap`ru o ma]inu\` cu telecomand`… Toat` lumea se ascunse pe unde

apuc`, pe sub ma]in`, în copac, dup` gard…

– Fugi\i! Iar a venit b`ie\elul ̀ la obraznic s` ne sperie cu ma]ina lui cu telecomand`… Fugi\i!!!

Numai c` ma]ina mergea încet, claxona ]i f`cea piruete gra\ioase. Dup` fiecare piruet`, claxona, ]i iar o piruet`, ]i

iar claxona! Când mai avea câ\iva pa]i pân` la ad`postul pisicilor, ma]ina în loc s` claxoneze… a mieunat!

– Miau! Adic` Tii-tii! se corect` ma]inu\a…

66

To\i au început s` râd` ]i s` ias` de pe unde s-au ascuns. }i-au dat seama c` nu era o ma]in` cu telecomand`, ci doar un alt concurent, deghizat în ma]in`. Ce idee! Dup` ce au acordat nota doi (gre]eala cu mieunatul în loc de claxonat a fost imediat penalizat` de public) au aflat ]i cine era ma]inu\a. Bineîn\eles, era pisica Roat`-Roat`. Avea câte o roti\` în fiecare l`bu\`, coada o \inuse dreapt` în sus ca pe o anten` ]i î]i pusese o pereche de ochelari de soare care f`ceau ca ochii ei s` semene cu dou` faruri. Pe spate avea o cutie alb` din plastic care îi d`dea forma unei ma]ini p`tr`\oase. Roat`-Roat` era în culmea fericirii. Visul ei era s` se transforme într-o bun` zi într-o ma]in` adev`rat` ]i era din ce în ce mai convins` c` va reu]i cât de curând dac` înva\` s` claxoneze mai bine.

Ultimul concurent a]tepta deja startul. Era un c`lu\ blond care trop`ia \an\o] pe alee, dând din coad` ]i nechezând. Toat` lumea aproape uit` de c`mil`, de castan` ]i de ma]inu\` la vederea unui cal a]a de frumos… Cu to\ii v`zuser` cai de mai multe ori la paradele din parc, la circ. Caii erau frumo]i, înal\i ]i cu coama împletit`, îmbr`ca\i în uniforme. To\i cei prezen\i la concurs î]i doriser` m`car o dat` în via\` s` se transforme într-un cal atât de admirat ]i de fotografiat, iar acum aveau unul lâng` ei, mergând pe aleea de lâng` ma]in`. Chiar mai mult decât caii din parc, c`lu\ul de azi avea ]i un clopo\el legat de coad`, cu care atr`gea ]i mai mult aten\ia spectatorilor. Trop, trop, cling, cling, cling! galopa \an\o] c`lu\ul.

Primi imediat premiul întâi ]i co]ul cu fruncte, de]i nimeni nu ]tia dac` un cal m`nânc` gutui sau prune, îns` î]i doreau s` afle cât mai repede cine se afla în spatele acestui costum. Câ]tig`torul se l`sa a]teptat ]i, în loc s`-]i dea jos costumul, mai f`cea câte o tur` de alee, trop`ind ]i sunând din clopo\el… La rug`min\ile insistente ale publicului, c`lu\ul se opri ]i… Ce s` vezi…. De sub costum ap`rur`: Coad`-Coad`, Maro-Maro, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri ]i Portocalie-Portocalie…

Toat` lumea era mirat`, ne]tiind dac` e vorba de cineva mascat în v`cu\` sau de o v`cu\` adev`rat`.

– Nu e o v`cu\` adev`rat`, s`ri veveri\a în sus. Eu am fost la munte ]i acolo toate v`cu\ele aveau un clopot la gât.

– A]a e!!! confirm` ]i Balt`-Balt`.

Ajungând la cap`tul aleii, masca a fost dat` jos ]i ap`ru… ce s` vezi… c`\elul F`r`-Coad`… Bl`ni\a lui scurt` ]i

neagr`-neagr` cu pete albe imita perfect o v`cu\`, iar coarnele le f`cuse din dou` oase de la friptura delicioas` pe care o

mâncase s`pt`mâna trecut`. C`\elul a primit nota doi ]i o gr`mad` de aplauze ]i felicit`ri.

Urm`torul personaj era… o c`mil`. Ce-i drept, o c`mil` tare mic`, cu dou` cocoa]e ]i mai mici, îns` de unde o

c`mil` între blocuri?

– Mie mi-a spus st`pâna mea, zise pisica Almuta, c` doar în de]ert tr`iesc c`mile. }i la televizor am v`zut c` sunt

foarte mari, mult mai mari decât un om ]i c` în cocoa]e \in ap`, ca s` aib` ce s` bea.

– Ce este de]ertul? întreb` ]oricarul cu les` ro]ie.

– E un loc cu mult, mult, mult nisip, unde e foarte, foarte cald, îl l`muri Almuta.

– Atunci nu e nimic ciudat, continu` ]oricarul. C`milele mari cresc unde e mult nisip, iar c`mila asta mic` tr`ie]te

unde e pu\in nisip. Probabil lâng` groapa cu nisip din p`rcule\ul copiilor. Eu m` bucur c` avem ]i o c`mil` în cartier,

m` plictisisem s` m` joc doar cu c`\ei ]i pisici.

To\i erau convin]i c` au o vecin` nou` ]i au uitat c`, de fapt, era un concurs de m`]ti. Au fost foarte dezam`gi\i s`

vad` c`, odat` ajuns` lâng` ma]in`, c`mila î]i d`du jos blana ]i dedesubt era… pisica portocalie… Iar cele dou`

cocoa]e erau cei doi puiu\i, Puf ]i Pof, f`cu\i ghem pe spatele mamei lor. M`mica ]i cei doi pui au primit multe multe

aplauze de la to\i cei aduna\i, mai pu\in de la ]oricar, care st`tea îmbufnat.

– Dac` nu avem c`mil` în cartier, înseamn` c` nu e cald. Dac` nu e cald, înseamn` c` iar se face frig ]i o s` ning` ]i o

s`-mi înghe\e l`bu\ele. Eu vreau o c`mil` adev`rat`! bomb`ni ]oricarul.

Brusc, se f`cu lini]te… Ce se afla în cap`tul aleii? Ce fel de personaj? O castan` în coaj`?

– Cine a mai v`zut o castan` a]a de mare?

– Ce frumoas` e, dar ce \epi mari are!!!

Castana se rostogolea pe alee, îns` nu reu]ea s` mearg` drept ]i to\i s`reau cât colo ]i se fereau din calea ei. Cum

nimeni nu reu]ea s`-]i dea seama cine s-ar fi putut deghiza a]a bine, acordar` nota trei, cea mai mare not` de pân`

acum. To\i erau curio]i s` vad` cine iese din castan`, îns` castana se înc`p`\âna s` r`mân` întreag`…

– Cine e în`untru? striga cineva.

– Hai, ie]i, ca s` te vedem ]i s` te felicit`m!!!

Când colo, ce s` vezi? Castana se desf`cu în dou` ]i din mijloc nu ie]i nimeni. Nimeni? Da, nimeni, pentru c`, de

fapt cele dou` jum`t`\i erau chiar cei doi fra\i arici, Gopi ]i surioara lui mai mic`, care se \inuser` în bra\e, formând

astfel un ghemotoc cu \epi, adic` o castan` în coaj`. Toat` lumea aplaud` ]i era convins` c` aricii vor câ]tiga concursul.

Cine putea veni cu o idee mai bun` decât asta?

Aplauzele s-au stins, pentru c` la cap`tul aleii ap`ru o ma]inu\` cu telecomand`… Toat` lumea se ascunse pe unde

apuc`, pe sub ma]in`, în copac, dup` gard…

– Fugi\i! Iar a venit b`ie\elul ̀ la obraznic s` ne sperie cu ma]ina lui cu telecomand`… Fugi\i!!!

Numai c` ma]ina mergea încet, claxona ]i f`cea piruete gra\ioase. Dup` fiecare piruet`, claxona, ]i iar o piruet`, ]i

iar claxona! Când mai avea câ\iva pa]i pân` la ad`postul pisicilor, ma]ina în loc s` claxoneze… a mieunat!

– Miau! Adic` Tii-tii! se corect` ma]inu\a…

66

To\i au început s` râd` ]i s` ias` de pe unde s-au ascuns. }i-au dat seama c` nu era o ma]in` cu telecomand`, ci doar un alt concurent, deghizat în ma]in`. Ce idee! Dup` ce au acordat nota doi (gre]eala cu mieunatul în loc de claxonat a fost imediat penalizat` de public) au aflat ]i cine era ma]inu\a. Bineîn\eles, era pisica Roat`-Roat`. Avea câte o roti\` în fiecare l`bu\`, coada o \inuse dreapt` în sus ca pe o anten` ]i î]i pusese o pereche de ochelari de soare care f`ceau ca ochii ei s` semene cu dou` faruri. Pe spate avea o cutie alb` din plastic care îi d`dea forma unei ma]ini p`tr`\oase. Roat`-Roat` era în culmea fericirii. Visul ei era s` se transforme într-o bun` zi într-o ma]in` adev`rat` ]i era din ce în ce mai convins` c` va reu]i cât de curând dac` înva\` s` claxoneze mai bine.

Ultimul concurent a]tepta deja startul. Era un c`lu\ blond care trop`ia \an\o] pe alee, dând din coad` ]i nechezând. Toat` lumea aproape uit` de c`mil`, de castan` ]i de ma]inu\` la vederea unui cal a]a de frumos… Cu to\ii v`zuser` cai de mai multe ori la paradele din parc, la circ. Caii erau frumo]i, înal\i ]i cu coama împletit`, îmbr`ca\i în uniforme. To\i cei prezen\i la concurs î]i doriser` m`car o dat` în via\` s` se transforme într-un cal atât de admirat ]i de fotografiat, iar acum aveau unul lâng` ei, mergând pe aleea de lâng` ma]in`. Chiar mai mult decât caii din parc, c`lu\ul de azi avea ]i un clopo\el legat de coad`, cu care atr`gea ]i mai mult aten\ia spectatorilor. Trop, trop, cling, cling, cling! galopa \an\o] c`lu\ul.

Primi imediat premiul întâi ]i co]ul cu fruncte, de]i nimeni nu ]tia dac` un cal m`nânc` gutui sau prune, îns` î]i doreau s` afle cât mai repede cine se afla în spatele acestui costum. Câ]tig`torul se l`sa a]teptat ]i, în loc s`-]i dea jos costumul, mai f`cea câte o tur` de alee, trop`ind ]i sunând din clopo\el… La rug`min\ile insistente ale publicului, c`lu\ul se opri ]i… Ce s` vezi…. De sub costum ap`rur`: Coad`-Coad`, Maro-Maro, Neagr`-Neagr`, Gri-Gri ]i Portocalie-Portocalie…

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– }ti\i ce am visat eu azi-noapte? Am visat c` mâncam cl`tite!!! a zis Coad`-Coad`, lingându-se pe bot.– Cl`tite? s`rir` toate pisicile. }i noi vrem cl`tite, cl`titele sunt a]a de bune!}i s-au întors toate c`tre pisica Maro-Maro, cu ochii mari ]i întreb`tori. Pisica Maro-Maro era foarte fericit` s` fac`

mâncare sau s` preg`teasc` dulciuri ]i nimic nu o încânta mai mult decât s` fie rugat` s` fac` pr`jituri. Must`cea ]i chicotea zicând:

– Nu ]tiu ce s` zic, chiar vre\i voi cl`tite… Nu am mai f`cut de mult ]i nu cred c` mai ]tiu cum se fac…– Te rug`m, Maro-Maro, vrem cl`tite!!– Fie, azi mânc`m cl`tite.}i plec` spre c`mar`, de unde scoase o tigaie, un vas mare, un polonic ]i multe linguri\e ]i farfurii…– Vai, c`mar` e goal`… Nu am din ce s` fac cl`tite… nu pot face cl`tite… se întoarse ea trist` c`tre celelalte patru pisici.Celor patru pisici li se umplur` ochii de triste\e ]i li se pleo]tir` urechile ]i cozile.

68

Pisicile au fost aplaudate ]i aclamate minute în ]ir ]i au explicat de mai multe ori cum au reu]it s` fac` un costum a]a de conving`tor. C`lu\ul era a]a de mare pentru c` sub costum pisicile st`teau una peste alta. Maro-Maro ]i Gri-Gri jos, Neagr`-Neagr` în spatele lor, sus\inându-le pe Portocalie-Portocalie ]i pe Coad`-Coad`. Uniforma c`lu\ului era f`cut` dintr-o hus` g`sit` în ma]ina abandonat`, colorat` cu cret`, copitele erau patru conserve de tabl` strânse de pisici, coama blond` a c`lu\ului era bl`ni\a pisicii Portocalie-Portocalie, iar coada cu clopo\el era chiar coada prietenei noastre, pisica Coad`-Coad`.

De bucurie, cele cinci pisici nu mai terminau cu explica\iile, cum le-a venit ideea ]i cum au pus-o în aplicare, cum au t`iat conservele ]i cum au exersat s` stea una peste cealalt`, în timp ce to\i ceilal\i ascultau mira\i ]i încânta\i, mâncând mere, struguri, pere, gutui ]i prune din co]ul câ]tig`toarelor.

Noapte bun`!

Cl`titele

69

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`!– }ti\i ce am visat eu azi-noapte? Am visat c` mâncam cl`tite!!! a zis Coad`-Coad`, lingându-se pe bot.– Cl`tite? s`rir` toate pisicile. }i noi vrem cl`tite, cl`titele sunt a]a de bune!}i s-au întors toate c`tre pisica Maro-Maro, cu ochii mari ]i întreb`tori. Pisica Maro-Maro era foarte fericit` s` fac`

mâncare sau s` preg`teasc` dulciuri ]i nimic nu o încânta mai mult decât s` fie rugat` s` fac` pr`jituri. Must`cea ]i chicotea zicând:

– Nu ]tiu ce s` zic, chiar vre\i voi cl`tite… Nu am mai f`cut de mult ]i nu cred c` mai ]tiu cum se fac…– Te rug`m, Maro-Maro, vrem cl`tite!!– Fie, azi mânc`m cl`tite.}i plec` spre c`mar`, de unde scoase o tigaie, un vas mare, un polonic ]i multe linguri\e ]i farfurii…– Vai, c`mar` e goal`… Nu am din ce s` fac cl`tite… nu pot face cl`tite… se întoarse ea trist` c`tre celelalte patru pisici.Celor patru pisici li se umplur` ochii de triste\e ]i li se pleo]tir` urechile ]i cozile.

68

Pisicile au fost aplaudate ]i aclamate minute în ]ir ]i au explicat de mai multe ori cum au reu]it s` fac` un costum a]a de conving`tor. C`lu\ul era a]a de mare pentru c` sub costum pisicile st`teau una peste alta. Maro-Maro ]i Gri-Gri jos, Neagr`-Neagr` în spatele lor, sus\inându-le pe Portocalie-Portocalie ]i pe Coad`-Coad`. Uniforma c`lu\ului era f`cut` dintr-o hus` g`sit` în ma]ina abandonat`, colorat` cu cret`, copitele erau patru conserve de tabl` strânse de pisici, coama blond` a c`lu\ului era bl`ni\a pisicii Portocalie-Portocalie, iar coada cu clopo\el era chiar coada prietenei noastre, pisica Coad`-Coad`.

De bucurie, cele cinci pisici nu mai terminau cu explica\iile, cum le-a venit ideea ]i cum au pus-o în aplicare, cum au t`iat conservele ]i cum au exersat s` stea una peste cealalt`, în timp ce to\i ceilal\i ascultau mira\i ]i încânta\i, mâncând mere, struguri, pere, gutui ]i prune din co]ul câ]tig`toarelor.

Noapte bun`!

Cl`titele

69

70

– Dar noi vrem cl`tite… mieuna Coad`-Coad`. }i cât ai c`utat tu prin c`mar` eu am fost deja afar` ]i le-am invitat pe veveri\e ]i pe arici la noi.

– Maro-Maro, se b`g` în vorb` Neagr`-Neagr`, nu putem s` mergem acum s` facem rost de tot ce-\i trebuie pentru cl`tite?

Auzind aceast` idee, Maro-Maro se înveseli. }i ei îi p`rea r`u s` nu-]i foloseasc` polonicul ]i tigaia. Chiar atunci intrar` pe u]` veveri\ele ]i ariciul.

– Bun` diminea\a, pisicilor, unde sunt cl`titele? întreb` Gopi. – Nu e chiar a]a de simplu cum crezi tu, zise Gri-Gri. Trebuie s` g`sim din ce s` facem cl`titele.– P`i, ]i din ce se fac cl`titele? întreb` ariciul. Maro-Maro se înfoie ]i începu:– Ne trebuie dou` ou`. Unde g`sim noi ou`? – Pot eu s` merg pân` la pia\`, zise Neagr`-Neagr`. O cunosc pe tanti care vinde ou` ]i, dac` o rog frumos, sigur îmi

d` ]i mie. – Perfect, deci ou` aduce Neagr`-Neagr`, relu` Maro-Maro. Ne mai trebuie lapte. Unde g`sim noi lapte?– Pot eu s` merg pân` acas` la feti\a cu care m` joc la leag`ne, zise Gri-Gri. De obicei îmi d` un castronel de lapte în

fa\a u]ii casei ei. Dac` o rog frumos, sigur îmi d` ast`zi un castronel mai mare.– Perfect, deci lapte aduce Gri-Gri, se entuziasm` Maro-Maro. Ne mai trebuie zah`r ]i sare. Unde g`sim noi zah`r

]i sare?– Pot eu s` merg pân` în cap`tul str`zii principale, veni ]i rândul pisicii Portocalie-Portocalie. Acolo e restaurantul

]i sunt prieten` cu buc`tarul. El îmi d` s` m`nânc buc`\i de friptur`. Dac` îl rog frumos, sigur îmi d` ]i zah`r, ]i sare.– Zah`r ]i sare aduce Portocalie-Portocalie, s`ri în sus de bucurie Maro-Maro. Ne mai trebuie f`in`. Unde g`sim

noi f`in`?– Ce e aia f`in`? întreb` Gopi. Nimeni nu p`rea s` ]tie ce s` r`spund`. Îns` îi l`muri din nou Maro-Maro:– F`ina e un praf alb f`cut din grâu, din care se fac toate pr`jiturile…– Cling, cling, cling! Am o idee! Dac` zici c` f`ina se pune în toate pr`jiturile, începu Coad`-Coad`, pot eu s` merg

la cofet`rie, la tanti Cucu-Bau, sigur ea are f`in`. Dac` o rog frumos, o s` ne dea ]i nou`.– Perfect` idee, bravo! zise Maro-Maro. Deci f`in` aduce Coad`-Coad`.}i pisicile se preg`tir` s` plece. – Sta\i, nu e gata! le opri Maro-Maro. – Cum adic` nu e gata? Ce mai lipse]te? se mirar` toate… – P`i, cu ce mânc`m cl`titele, goale nu sunt bune…La asta nu se gândiser`. Pisicile s-au a]ezat din nou, ariciul se foia, veveri\ele încercau s`-]i aduc` aminte cum

arat` cl`titele ]i mai ales ce gust au ele, ca s`-]i poat` da seama cu ce pot fi mâncate.– Putem s` le mânc`m cu biscui\i.– Nuuu, cl`titele nu sunt bune cu biscui\i.– Putem s` le mânc`m cu ]oricei.– Noi nu mânc`m ]oricei, s`rir` veveri\ele.– Putem s` le mânc`m cu ca]caval.– Dar eu nu m`nânc ca]caval, se strâmb` ariciul.Le lini]ti Maro-Maro.

– Opri\i-v`! Cl`titele se m`nânc` cu dulcea\` sau cu gem, îns` noi nu mai avem a]a ceva. Ultimul borcan s-a terminat s`pt`mâna trecut`…

– A! P`i, în cazul ̀ sta, e simplu, ziser` veveri\ele… Noi avem dulcea\` de nuci, gem de castane ]i past` de alune. Le aducem imediat.

Ariciul s`ri ]i el:– }i eu am gem de mere ]i de pere ]i dulcea\` de caise.}i astfel fiecare a plecat în direc\ia lui. Peste pu\in timp, Neagr`-Neagr` s-a întors cu ou`, Gri-Gri cu lapte,

Portocalie-Portocalie cu sare ]i zah`r, Coad`-Coad` cu f`in`, veveri\ele cu borcanele de gem de nuci, castane ]i alune, ariciul cu dulce\urile de mere, pere ]i caise. Nimic nu-i mai lipsea acum pisicii Maro-Maro s` treac` la treab`.

– Preparatul cl`titelor e o treab` serioas`, e nevoie de fiecare dintre voi. Dar mai întâi s` facem compozi\ia…To\i se uitau curio]i la Maro-Maro ]i erau foarte surprin]i de îndemânarea pisicii. Ea b`tu ou`le, le amestec` cu f`in` ]i

lapte, ]i iar f`in`, ]i iar lapte, pres`r` zah`r ]i sare. Gust` din când în când din pasta ob\inut` ]i mai complet` cu lapte ]i f`in` pân` când zise:

– Gata, e perfect`.Pisica Neagr`-Neagr` st`tea lâng` aragaz ]i amesteca încontinuu în vasul cu compozi\ia de cl`tite. Maro-Maro lua

câte un polonic ]i-l turna în tigaia încins`. Când cl`tita se îng`lbenea, semn c` era gata, o întorcea repede pe partea cealalt`, ca s` fie coapt` bine pe ambele p`r\i. Odat` preg`tit`, Maro-Maro punea cl`tita pe farfuria \inut` cu grij` de Gri-Gri. Portocalie-Portocalie lua cl`titele de la Gri-Gri ]i le împ`r\ea în mod egal pe ]ase farfurii. În dreptul fiec`reia dintre cele ]ase farfurii se g`sea câte un borcan cu umplutur`: dulcea\` de nuci, past` de alune, gem de castane, gem de mere, gem de pere ]i dulcea\` de caise. Veveri\ele ]i ariciul ungeau cl`titele.

71

70

– Dar noi vrem cl`tite… mieuna Coad`-Coad`. }i cât ai c`utat tu prin c`mar` eu am fost deja afar` ]i le-am invitat pe veveri\e ]i pe arici la noi.

– Maro-Maro, se b`g` în vorb` Neagr`-Neagr`, nu putem s` mergem acum s` facem rost de tot ce-\i trebuie pentru cl`tite?

Auzind aceast` idee, Maro-Maro se înveseli. }i ei îi p`rea r`u s` nu-]i foloseasc` polonicul ]i tigaia. Chiar atunci intrar` pe u]` veveri\ele ]i ariciul.

– Bun` diminea\a, pisicilor, unde sunt cl`titele? întreb` Gopi. – Nu e chiar a]a de simplu cum crezi tu, zise Gri-Gri. Trebuie s` g`sim din ce s` facem cl`titele.– P`i, ]i din ce se fac cl`titele? întreb` ariciul. Maro-Maro se înfoie ]i începu:– Ne trebuie dou` ou`. Unde g`sim noi ou`? – Pot eu s` merg pân` la pia\`, zise Neagr`-Neagr`. O cunosc pe tanti care vinde ou` ]i, dac` o rog frumos, sigur îmi

d` ]i mie. – Perfect, deci ou` aduce Neagr`-Neagr`, relu` Maro-Maro. Ne mai trebuie lapte. Unde g`sim noi lapte?– Pot eu s` merg pân` acas` la feti\a cu care m` joc la leag`ne, zise Gri-Gri. De obicei îmi d` un castronel de lapte în

fa\a u]ii casei ei. Dac` o rog frumos, sigur îmi d` ast`zi un castronel mai mare.– Perfect, deci lapte aduce Gri-Gri, se entuziasm` Maro-Maro. Ne mai trebuie zah`r ]i sare. Unde g`sim noi zah`r

]i sare?– Pot eu s` merg pân` în cap`tul str`zii principale, veni ]i rândul pisicii Portocalie-Portocalie. Acolo e restaurantul

]i sunt prieten` cu buc`tarul. El îmi d` s` m`nânc buc`\i de friptur`. Dac` îl rog frumos, sigur îmi d` ]i zah`r, ]i sare.– Zah`r ]i sare aduce Portocalie-Portocalie, s`ri în sus de bucurie Maro-Maro. Ne mai trebuie f`in`. Unde g`sim

noi f`in`?– Ce e aia f`in`? întreb` Gopi. Nimeni nu p`rea s` ]tie ce s` r`spund`. Îns` îi l`muri din nou Maro-Maro:– F`ina e un praf alb f`cut din grâu, din care se fac toate pr`jiturile…– Cling, cling, cling! Am o idee! Dac` zici c` f`ina se pune în toate pr`jiturile, începu Coad`-Coad`, pot eu s` merg

la cofet`rie, la tanti Cucu-Bau, sigur ea are f`in`. Dac` o rog frumos, o s` ne dea ]i nou`.– Perfect` idee, bravo! zise Maro-Maro. Deci f`in` aduce Coad`-Coad`.}i pisicile se preg`tir` s` plece. – Sta\i, nu e gata! le opri Maro-Maro. – Cum adic` nu e gata? Ce mai lipse]te? se mirar` toate… – P`i, cu ce mânc`m cl`titele, goale nu sunt bune…La asta nu se gândiser`. Pisicile s-au a]ezat din nou, ariciul se foia, veveri\ele încercau s`-]i aduc` aminte cum

arat` cl`titele ]i mai ales ce gust au ele, ca s`-]i poat` da seama cu ce pot fi mâncate.– Putem s` le mânc`m cu biscui\i.– Nuuu, cl`titele nu sunt bune cu biscui\i.– Putem s` le mânc`m cu ]oricei.– Noi nu mânc`m ]oricei, s`rir` veveri\ele.– Putem s` le mânc`m cu ca]caval.– Dar eu nu m`nânc ca]caval, se strâmb` ariciul.Le lini]ti Maro-Maro.

– Opri\i-v`! Cl`titele se m`nânc` cu dulcea\` sau cu gem, îns` noi nu mai avem a]a ceva. Ultimul borcan s-a terminat s`pt`mâna trecut`…

– A! P`i, în cazul ̀ sta, e simplu, ziser` veveri\ele… Noi avem dulcea\` de nuci, gem de castane ]i past` de alune. Le aducem imediat.

Ariciul s`ri ]i el:– }i eu am gem de mere ]i de pere ]i dulcea\` de caise.}i astfel fiecare a plecat în direc\ia lui. Peste pu\in timp, Neagr`-Neagr` s-a întors cu ou`, Gri-Gri cu lapte,

Portocalie-Portocalie cu sare ]i zah`r, Coad`-Coad` cu f`in`, veveri\ele cu borcanele de gem de nuci, castane ]i alune, ariciul cu dulce\urile de mere, pere ]i caise. Nimic nu-i mai lipsea acum pisicii Maro-Maro s` treac` la treab`.

– Preparatul cl`titelor e o treab` serioas`, e nevoie de fiecare dintre voi. Dar mai întâi s` facem compozi\ia…To\i se uitau curio]i la Maro-Maro ]i erau foarte surprin]i de îndemânarea pisicii. Ea b`tu ou`le, le amestec` cu f`in` ]i

lapte, ]i iar f`in`, ]i iar lapte, pres`r` zah`r ]i sare. Gust` din când în când din pasta ob\inut` ]i mai complet` cu lapte ]i f`in` pân` când zise:

– Gata, e perfect`.Pisica Neagr`-Neagr` st`tea lâng` aragaz ]i amesteca încontinuu în vasul cu compozi\ia de cl`tite. Maro-Maro lua

câte un polonic ]i-l turna în tigaia încins`. Când cl`tita se îng`lbenea, semn c` era gata, o întorcea repede pe partea cealalt`, ca s` fie coapt` bine pe ambele p`r\i. Odat` preg`tit`, Maro-Maro punea cl`tita pe farfuria \inut` cu grij` de Gri-Gri. Portocalie-Portocalie lua cl`titele de la Gri-Gri ]i le împ`r\ea în mod egal pe ]ase farfurii. În dreptul fiec`reia dintre cele ]ase farfurii se g`sea câte un borcan cu umplutur`: dulcea\` de nuci, past` de alune, gem de castane, gem de mere, gem de pere ]i dulcea\` de caise. Veveri\ele ]i ariciul ungeau cl`titele.

71

Ultimul pas era îndeplinit de Coad`-Coad`. Ea alerga între cele ]ase farfurii, rula cl`titele gata unse ]i le punea una lâng` alta pe o farfurie maaaaare de tot. Dup` fiecare cl`tit` rulat` ea suna din clopo\el ]i zicea:

– Gata! Am mai terminat o cl`tit`.La auzul clopo\elului, Maro-Maro scufunda din nou polonicul în compozi\ie ]i urm`toarea cl`tit` era pe foc…Au muncit a]a vreo jum`tate de or`. Mormanul de cl`tite se f`cea din ce în ce mai mare, pân` când toat` farfuria s-a

umplut.– Am terminat, zise fericit` Maro-Maro. Strângem repede vasele, tigaia ]i borcanele ]i ne apuc`m de mâncat.În câteva minute totul era strâns ]i sp`lat. Farfuria mare cu cl`tite a fost dus` pe bancheta din spate a ma]inii, acolo

era loc pentru toat` lumea.– Ce bun` e cl`tita cu gem de caise!!! – Nu credeam c` gemul de castane e a]a bun pe cl`tite!! Cling, cling, se auzea clopo\elul pisicii Coad`-Coad` de

fiecare dat` când mu]ca din cl`tit`…}i au mâncat toate cl`titele, ]i au l`udat-o pe Maro-Maro, care nu-]i mai înc`pea în blana ei pufoas` de bucurie.Noapte bun`!

72

Ce a mai f`cut ast`zi Coad`-Coad`? Ca în orice diminea\`, pisica s-a trezit, s-a sp`lat pe l`bu\e, pe botic, pe urechi ]i pe must`\i ]i ]i-a piept`nat bl`ni\a

de pe coad`. – Bun` diminea\a, pisicilor!– Bun` diminea\a, Coad`-Coad`! La mul\i ani!!! strigar` în cor pisicile ]i se înghesuir` pentru a o felicita ]i a o

trage de urechi.Ast`zi e o zi special` pentru Coad`-Coad`, este ziua ei de na]tere. Împline]te doi ani ]i toat` lumea se bucur`

nespus pentru ea. Ma]ina era plin` de baloane ]i de stegule\e ]i de hârtie creponat` de toate culorile. Îi preg`tiser` chiar ]i un cadou

frumos ambalat în hârtie albastr` legat cu o panglic` ro]ie ]i fund`. Coad`-Coad` desf`cu repede cutia ]i g`si… spre bucuria ei… un ]oricel din plastic cu chei\`. Dac` învârteai chei\a, ]oricelul fugea ]i trebuia s` alergi ]i mai repede ca s`-l prinzi de coad`. }oricelul se b`ga pe sub banchet`, printre pedale, prin buzunarul portierelor, iar Coad`-Coad` fugea r@z@nd cu gura pân` la urechi dup` el.

Dup` un timp, pisicile i-au adus aminte c` urmeaz` s` vin` musafirii dintr-un moment în altul ]i c` ar trebui s` fac` o pauz` de la joac`, ca s` se preg`teasc`. Împreun` au aliniat bolurile cu lapte ]i suc pentru lip`it ]i farfuriile pentru surprizele preg`tite de Maro-Maro, care se întrecuse pe sine. Special pentru ziua lui Coad`-Coad`, Maro-Maro a ie]it din ma]in`, de]i nu îi st`tea în fire, ]i s-a dus pân` la tanti Cucu-Bau, care i-a da ni]te rete\e foarte gustoase de pr`jituri.

Nici nu terminar` bine, c` se ]i auzi cineva la u]`: „Cioc-Cioc“. Coad`-Coad` era foarte emo\ionat` ]i se învârtea de colo-colo. Invitase pe toat` lumea ]i nu ]tia cine poate fi primul invitat, dar se bucura tare mult s`-i ]tie pe to\i reuni\i la ea acas`.

Doi ani

74

– Cine e?– Gopi, se auzi dincolo de portiera ma]inii. – Bine ai venit, ariciule! îl întâmpin` s`rb`torita. – La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`! o felicit` ariciul. De emo\ie, Coad`-Coad` se repezi spre musafir, mai, mai s` se în\epe [n acele lui Gopi.– Poftim în`untru, îl invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit mere coapte în caramel…– Caramel!!! se repezi ariciul direct spre platouri… Peste câteva momente ]i-a dat seama c` uitase s` ofere cadoul.

Coad`-Coad`, eu \i-am luat un album în care s` pui la presat toate frunzele colorate pe care le strângem împreun`. A]a o s` po\i avea frunze galbene, verzi, maro, violet ]i ro]ii toat` iarna ]i chiar ]i la prim`var`.

– Ce cadou minunat, î\i mul\umesc foarte mult! se emo\ion` pisica. }i nici nu termin` bine fraza, c` se auzi „Cioc-Cioc“ în u]a ma]inii. – Cine e?– Suntem noi, veveri\ele.– Bine a\i venit, veveri\elor! le întâmpin` s`rb`torita. – La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`! o felicitar` veveri\ele.– Pofti\i în`untru, le invit` Coad`-Coad`. Special pentru voi, Maro-Maro a preg`tit pr`jitur` cu nuci ]i ghinde în

ciocolat`…– Ghinde! Ciocolat`!!! se repezir` veveri\ele direct spre platouri… Peste câteva momente ]i-au dat seama c`

uitaser` s` ofere cadoul. Coad`-Coad`, noi \i-am luat o cutiu\` în care s` strângi pietricele de toate formele, a]a cum strângem noi alune pentru iarn`.

– Ce frumoas` e ]i are desenat un ]oricel pe capac! V` mul\umesc foarte mult!}i nici nu termin` bine fraza, c` se auzi din nou „Cioc-Cioc“ în u]a ma]inii.– Cine e?– Sunt eu, pisica Balt`-Balt`.– Bine ai venit! Ce bine îmi pare s` te rev`d!– La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`!– Pofte]te în`untru, o invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit fursecuri ]i cacao cu lapte…– Miau, ce bune sunt!!! Uite, de ziua ta eu \i-am adus un purcel de plastic! Ca atunci când faci baie s` te joci cu el.

}tie s` stropeasc`, cam cum stropeam eu înainte s` te cunosc pe tine, se fâstâci Balt`-Balt`, numai c` nu pe strad`, ci doar în c`di\a în care faci baie.

– Ce frumos e, abia a]tept s` fac baie disear` ]i s` m` b`l`cesc! zise Codi\`, dând fericit` din clopo\el.}i nici nu termin` bine ce avea de spus, c` auzi „Cioc-Cioc“ în u]a ma]inii. – Cine e?– Sunt eu, pisica Roat`-Roat`.– Bine ai venit, Roti\`!– La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`!– Pofte]te în`untru, o invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit gogo]i în form` de roti\e,

pline cu gem de vi]ine ]i pudrate cu zah`r…– Miau, miau, miau, ce bine arat`!!! }i ce frumos miros! }i î]i b`g` boticul într-o farfurie mare plin` cu gogo]i.

Drept cadou, Roat`-Roat` adusese o carte foarte frumoas`, cu ma]ini, biciclete, autobuze, cisterne, avioane, triciclete ]i multe alte lucruri care, bineîn\eles, se deplasau pe ro\i…

„Cioc-Cioc“, se auzi din nou.– Cine e?– Sunt eu, F`r`-Coad`.– Bine ai venit, c`\elul meu drag! Ce bine îmi pare s` te rev`d!– La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`!– Pofte]te în`untru, îl invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit turt` dulce ]i avem chiar ]i

struguri cum î\i plac \ie.– Turt` dulce!! Struguri!!! {i l`s` gura ap` doar la auzul acestor cuvinte.Drept cadou Coad`-Coad` primi o minge verde fosforescent`, cu care se putea juca ]i în serile întunecoase de

iarn`, când soarele apune a]a de repede. Pisica se bucura tare mult ]i i-a promis c`\elului c` se vor juca împreun` cu mingea chiar de a doua zi.

Au mai venit ]i al\i invita\i din jurul casei, pisica portocalie cu cei doi puiu\i ai ei, Puf ]i Pof, pisica Almu\a de la blocul vecin, ]i chiar ]i o veveri\` care se mutase de curând în cartier ]i care locuia într-un stejar b`trân de lâng` pia\`.

Toat` lumea era vesel` ]i era g`l`gie ]i voie bun`, pisicile îl alergau pe ]oricelul cu chei\`, f`când pauze pentru a sorbi din laptele cu cacao; veveri\ele aruncau mingea de la una la alta, în timp ce F`r`-Coad` încerca s` o prind`. Îi era destul de greu, mai ales c` avea câte o turt` dulce în fiecare l`bu\`.

74

– Cine e?– Gopi, se auzi dincolo de portiera ma]inii. – Bine ai venit, ariciule! îl întâmpin` s`rb`torita. – La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`! o felicit` ariciul. De emo\ie, Coad`-Coad` se repezi spre musafir, mai, mai s` se în\epe [n acele lui Gopi.– Poftim în`untru, îl invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit mere coapte în caramel…– Caramel!!! se repezi ariciul direct spre platouri… Peste câteva momente ]i-a dat seama c` uitase s` ofere cadoul.

Coad`-Coad`, eu \i-am luat un album în care s` pui la presat toate frunzele colorate pe care le strângem împreun`. A]a o s` po\i avea frunze galbene, verzi, maro, violet ]i ro]ii toat` iarna ]i chiar ]i la prim`var`.

– Ce cadou minunat, î\i mul\umesc foarte mult! se emo\ion` pisica. }i nici nu termin` bine fraza, c` se auzi „Cioc-Cioc“ în u]a ma]inii. – Cine e?– Suntem noi, veveri\ele.– Bine a\i venit, veveri\elor! le întâmpin` s`rb`torita. – La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`! o felicitar` veveri\ele.– Pofti\i în`untru, le invit` Coad`-Coad`. Special pentru voi, Maro-Maro a preg`tit pr`jitur` cu nuci ]i ghinde în

ciocolat`…– Ghinde! Ciocolat`!!! se repezir` veveri\ele direct spre platouri… Peste câteva momente ]i-au dat seama c`

uitaser` s` ofere cadoul. Coad`-Coad`, noi \i-am luat o cutiu\` în care s` strângi pietricele de toate formele, a]a cum strângem noi alune pentru iarn`.

– Ce frumoas` e ]i are desenat un ]oricel pe capac! V` mul\umesc foarte mult!}i nici nu termin` bine fraza, c` se auzi din nou „Cioc-Cioc“ în u]a ma]inii.– Cine e?– Sunt eu, pisica Balt`-Balt`.– Bine ai venit! Ce bine îmi pare s` te rev`d!– La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`!– Pofte]te în`untru, o invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit fursecuri ]i cacao cu lapte…– Miau, ce bune sunt!!! Uite, de ziua ta eu \i-am adus un purcel de plastic! Ca atunci când faci baie s` te joci cu el.

}tie s` stropeasc`, cam cum stropeam eu înainte s` te cunosc pe tine, se fâstâci Balt`-Balt`, numai c` nu pe strad`, ci doar în c`di\a în care faci baie.

– Ce frumos e, abia a]tept s` fac baie disear` ]i s` m` b`l`cesc! zise Codi\`, dând fericit` din clopo\el.}i nici nu termin` bine ce avea de spus, c` auzi „Cioc-Cioc“ în u]a ma]inii. – Cine e?– Sunt eu, pisica Roat`-Roat`.– Bine ai venit, Roti\`!– La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`!– Pofte]te în`untru, o invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit gogo]i în form` de roti\e,

pline cu gem de vi]ine ]i pudrate cu zah`r…– Miau, miau, miau, ce bine arat`!!! }i ce frumos miros! }i î]i b`g` boticul într-o farfurie mare plin` cu gogo]i.

Drept cadou, Roat`-Roat` adusese o carte foarte frumoas`, cu ma]ini, biciclete, autobuze, cisterne, avioane, triciclete ]i multe alte lucruri care, bineîn\eles, se deplasau pe ro\i…

„Cioc-Cioc“, se auzi din nou.– Cine e?– Sunt eu, F`r`-Coad`.– Bine ai venit, c`\elul meu drag! Ce bine îmi pare s` te rev`d!– La mul\i ani, Coad`-Coad`, s` cre]ti mare ]i frumoas`!– Pofte]te în`untru, îl invit` Coad`-Coad`. Special pentru tine, Maro-Maro a preg`tit turt` dulce ]i avem chiar ]i

struguri cum î\i plac \ie.– Turt` dulce!! Struguri!!! {i l`s` gura ap` doar la auzul acestor cuvinte.Drept cadou Coad`-Coad` primi o minge verde fosforescent`, cu care se putea juca ]i în serile întunecoase de

iarn`, când soarele apune a]a de repede. Pisica se bucura tare mult ]i i-a promis c`\elului c` se vor juca împreun` cu mingea chiar de a doua zi.

Au mai venit ]i al\i invita\i din jurul casei, pisica portocalie cu cei doi puiu\i ai ei, Puf ]i Pof, pisica Almu\a de la blocul vecin, ]i chiar ]i o veveri\` care se mutase de curând în cartier ]i care locuia într-un stejar b`trân de lâng` pia\`.

Toat` lumea era vesel` ]i era g`l`gie ]i voie bun`, pisicile îl alergau pe ]oricelul cu chei\`, f`când pauze pentru a sorbi din laptele cu cacao; veveri\ele aruncau mingea de la una la alta, în timp ce F`r`-Coad` încerca s` o prind`. Îi era destul de greu, mai ales c` avea câte o turt` dulce în fiecare l`bu\`.

76

La un moment dat, lumina s-a stins… Coad`-Coad` înlemni la gândul c` petrecerea ei s-a terminat. Nu ]tia ce s` fac`, îns` deodat` toat` lumea începu s` cânte: „Mul\i ani tr`iasc`, mul\i ani tr`iasc`! Laaaaaa muuuul\i aaaaani!“

Dou` mici lumân`ri s-au aprins ]i la lumina lor puteau fi z`rite Portocalie-Portocalie ]i Neagr`-Neagr` aducând un tort mare. Era minunat! Coad`-Coad` nu-]i putea st`pâni emo\ia ]i s`rea într-o l`bu\`, aproape r`sturnând câteva farfurii de prin jur… Tortul era în form` de clopo\el, îmbr`cat în fri]c` pufoas`, iar ]nurule\ul ro]u cu care era legat era f`cut din sirop de zmeur`.

Pisica Maro-Maro must`cea de bucurie c` a reu]it s`-i impresioneze pe to\i cu tortul f`cut de ea. Se gândi ce norocoas` e c` are a]a o prieten` bun`, pe tanti Cucu-Bau, de la care înv`\ase atâtea re\ete…

Coad`-Coad` î]i puse o dorin\` ]i sufl` cât putu de tare în lumân`ri. Lumân`rile s-au stins. To\i o aplaudau ]i încercau s` ajung` cât mai repede la ea, s` o pupe din nou. Lumina s-a aprins la loc ]i în numai câteva minute toat` lumea era murdar` de fri]c` pe must`\i.

To\i erau ferici\i. În agita\ia petrecerii puteai auzi: „Nu cred c` am mâncat vreodat` ceva a]a bun!“ „Maro-Maro, ]tii s` faci un tort la fel de bun ]i în form` de roat`?“ „Cine mai vrea suc?“ „Am mâncat a]a de mult, c` nu mai pot fugi dup` minge.“ „Putem pune fri]c` ]i pe ghinde ]i chiar ]i pe nuci.“

Nici pân` în ziua de azi nimeni nu-]i poate imagina o aniversare mai reu]it` ca cea a pisicii Coad`-Coad`. Cu to\ii se gândesc cum va fi când va împlini trei ani. Sau patru ani? Ce surprize îi vor mai a]tepta? Pân` atunci îns`, prietenii no]tri din cartier au multe de f`cut: s` se joace cu mingea prin gr`din`, s` culeag` frunze colorate, s` strâng` pietricele de toate formele, s` se joace de-a v-a\i ascunselea, s` alerge dup` biciclete, s` priveasc` tramvaiul, s` se dea în leag`ne ]i s` vorbeasc` cu copiii de la ]coal`, s` o viziteze pe tanti Cucu-Bau pentru o gustare delicioas`, s` se ascund` de ploaie sub frunze ]i s` se b`l`ceasc` în ap` când e prea cald, s` se trag` de coad` ]i de must`\i ]i s` a]tepte b`ie\eii ]i feti\ele care-i viziteaz` s`-i mângâie pe bl`ni\`.

Noapte bun`!

77

76

La un moment dat, lumina s-a stins… Coad`-Coad` înlemni la gândul c` petrecerea ei s-a terminat. Nu ]tia ce s` fac`, îns` deodat` toat` lumea începu s` cânte: „Mul\i ani tr`iasc`, mul\i ani tr`iasc`! Laaaaaa muuuul\i aaaaani!“

Dou` mici lumân`ri s-au aprins ]i la lumina lor puteau fi z`rite Portocalie-Portocalie ]i Neagr`-Neagr` aducând un tort mare. Era minunat! Coad`-Coad` nu-]i putea st`pâni emo\ia ]i s`rea într-o l`bu\`, aproape r`sturnând câteva farfurii de prin jur… Tortul era în form` de clopo\el, îmbr`cat în fri]c` pufoas`, iar ]nurule\ul ro]u cu care era legat era f`cut din sirop de zmeur`.

Pisica Maro-Maro must`cea de bucurie c` a reu]it s`-i impresioneze pe to\i cu tortul f`cut de ea. Se gândi ce norocoas` e c` are a]a o prieten` bun`, pe tanti Cucu-Bau, de la care înv`\ase atâtea re\ete…

Coad`-Coad` î]i puse o dorin\` ]i sufl` cât putu de tare în lumân`ri. Lumân`rile s-au stins. To\i o aplaudau ]i încercau s` ajung` cât mai repede la ea, s` o pupe din nou. Lumina s-a aprins la loc ]i în numai câteva minute toat` lumea era murdar` de fri]c` pe must`\i.

To\i erau ferici\i. În agita\ia petrecerii puteai auzi: „Nu cred c` am mâncat vreodat` ceva a]a bun!“ „Maro-Maro, ]tii s` faci un tort la fel de bun ]i în form` de roat`?“ „Cine mai vrea suc?“ „Am mâncat a]a de mult, c` nu mai pot fugi dup` minge.“ „Putem pune fri]c` ]i pe ghinde ]i chiar ]i pe nuci.“

Nici pân` în ziua de azi nimeni nu-]i poate imagina o aniversare mai reu]it` ca cea a pisicii Coad`-Coad`. Cu to\ii se gândesc cum va fi când va împlini trei ani. Sau patru ani? Ce surprize îi vor mai a]tepta? Pân` atunci îns`, prietenii no]tri din cartier au multe de f`cut: s` se joace cu mingea prin gr`din`, s` culeag` frunze colorate, s` strâng` pietricele de toate formele, s` se joace de-a v-a\i ascunselea, s` alerge dup` biciclete, s` priveasc` tramvaiul, s` se dea în leag`ne ]i s` vorbeasc` cu copiii de la ]coal`, s` o viziteze pe tanti Cucu-Bau pentru o gustare delicioas`, s` se ascund` de ploaie sub frunze ]i s` se b`l`ceasc` în ap` când e prea cald, s` se trag` de coad` ]i de must`\i ]i s` a]tepte b`ie\eii ]i feti\ele care-i viziteaz` s`-i mângâie pe bl`ni\`.

Noapte bun`!

77

Cuprins

O cas` nou`/ 5

La v@n`toare/ 9

La joac` cu ariciul/ 13

Coad`-Coad` ]i veveri\ele/ 17

Cu ]i f`r` coad`/ 20

Tanti Cucu-Bau/ 24

La pia\`/ 27

Aleea de sub stejar/ 31

Cine are coad`/ 35

Pisica Balt`-Balt`/ 37

Pisica Roti\`/ 41

Pisica Cucui-Cucui/ 45

Ziua Cartierului/ 49

Dup` pe]ti]ori/ 53

Coad`-Coad` ]i muzica/ 57

Str`nutul/ 60

Concursul/ 64

Cl`titele/ 69

Doi ani/ 73

Cuprins

O cas` nou`/ 5

La v@n`toare/ 9

La joac` cu ariciul/ 13

Coad`-Coad` ]i veveri\ele/ 17

Cu ]i f`r` coad`/ 20

Tanti Cucu-Bau/ 24

La pia\`/ 27

Aleea de sub stejar/ 31

Cine are coad`/ 35

Pisica Balt`-Balt`/ 37

Pisica Roti\`/ 41

Pisica Cucui-Cucui/ 45

Ziua Cartierului/ 49

Dup` pe]ti]ori/ 53

Coad`-Coad` ]i muzica/ 57

Str`nutul/ 60

Concursul/ 64

Cl`titele/ 69

Doi ani/ 73