autori - incdsb.ro de utilizari in terapie ro.pdf · asocierea terapiei naturale cu psihoterapia....

Autori:

Mișu Moscovici

AlinaPopa

AlisMihaelaVezeanu

Mihaela Claudia Marinescu

CătălinaFlorentinaTrofosila

VasilicaManea

Angela Casarica

Daniela Mariana Ghera

Ramona IonelaVlase

Amalia Ștefaniu

Cornelia Nichita

Virginia Vulturescu

Colectiv tehnoredactare:

Iris Mateescu

George Roată

Ștefan Popescu

Laura Păun

1

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

INTRODUCERE

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a

invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in “tratate

despre plante”.

Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani in

timpul domniei imparatul chinez Chi’en Nung. Se numea Pen Tsao si continea descrieri

ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante. Prin 2000 I.Hr., egiptenii antici utilizau

plante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Grecii si romanii au perfectionat

cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi proprii. S-a aflat despre studiile lor

din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea iHr si din cartile “De Materia Medica” a lui

Dioscoride si “Naturalis Historia” de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele din

secolul I dHr).

In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa: unele

plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite

parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in forma de plamani si

astfel era folosita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca “doctrina

semnaturilor”. Cealalta traditie naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceput

au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor.

In secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante si

condimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare peste

tot. Plantele cu propietati medicinale, luate individual, erau numite “simple”;

combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite “medicamente”.

In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor

gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, unde se efectuau

cercetarile si invatau studentii. Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata de

una din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constanta – la Leiden in 1587,

Copenhaga in 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin in 1679, Tokyo 1684 si Calcutta in

1787.

Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-

lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul Carl Linnaeus (1707-

1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753 Linnaeus a introdus un

nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a

plantelor si a deschis calea spre compilatia dintre Farmacopee, carti oficiale care

enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare. Scheele a izolat din plante

multi acizi organici, care de atunci sunt utilizati in medicina conventionala.

2


___________________________________________________________________________________

1. NOTIUNI DE FITOTERAPIE SI AROMATERAPIE

Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de mii

de ani (cuvantul fitoterapie deriva de la grecescul phyton = planta, therapie = stiinta

tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii, romanii utilizau

plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica, marturie stau scrierile vechi

ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.

Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie, experienta

si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utile plante sau

produse obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni

si practic toate partile din plantele superioare.

In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele sunt remediile

noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-a uitat acest adevar,

in prezent ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa recunoastem ca in plantele

medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte, substantele active sau nutritive

sunt bine proportionate si mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea

decat la derivatele ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice,

obtinute in laborator. Pe de alta parte trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi

lipsite de nocivitate. Sunt numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau

substantele obtinute din acestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii dar si

unele glicozide intra in acesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina,

alcoloizii lisergici, glicozidele digitalice s.a.).

O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatii si

standardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S-a considerat ca doar

un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi nefiind decat un

balast. S-a neglijat insa un fapt si anume substantele chimice din plante constituie un

complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezinta avantaje terapeutice certe

fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigur ca nimeni nu contesta in

prezent ca in caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave se apeleaza la substante

chimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute in laborator. Pentru majoritatea

afectiunilor cronice care necesita tratamente indelungate este recomandabila utilizarea

plantelor ca atare sau a unor extracte care sa contina cat mai nealterate complexul de

substante active existente in specia sau in speciile de plante asociate cu scopul de a

obtine un produs fitoterapeutic. In acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 -

30 sau chiar mai multe substante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia este

3


___________________________________________________________________________________

pe linia dintre alopatie si homeopatie.

Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselor

fitoterapeutice propriu-zise, s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani cand au inceput sa fie

elaborate teste de mare sensibilitate, in special teste biochimice „in vitro” sau teste

biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de laborator.

Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel

infracelular, la nivelul tesuturilor si organelor in special asupra organismului bolnav.

Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihomatica si de multe ori recomanda

asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poate trai fara om, in

nici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelalte fiinte vii care

populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana la medicament.

S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului trebuie

acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie considerate ca

inofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoi urmeaza un examen foarte

important - proba timpului. In aceasta privinta, fitoterapia are un mare avantaj, ea a

trecut aceasta decisiva proba a timpului in decursul mileniilor de cand este aplicata de

peste 80 % din populatia globului. In cea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca

metoda de tratament la bolnavii alergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni

provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic,

numeroase specii de plante aromatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc

aportul pe toate meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni provocate de

microorganisme sau de paraziti.

Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice obtinute din

ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri profilactice sau curative,

pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universale si nici un

ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa ce toate metodele terapeutice au fost

epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este

vorba de cele cu actiune majora sau medie, fie ca este vorba de adjuvante.

De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese dar si declin,

in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si a modului

de pastrare a sanatatii.

Daca in antichitate si evul mediu plantele au fost considerate singurele leacuri

pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza au inlocuit aproape

80% din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuite cu medicamente

de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecte adverse care perturba

4


___________________________________________________________________________________

mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul ca organismele vii nu au

fost programate sa accepte alte subtante decat cele pe care natura le produce anume in

folosul vietuitoarelor. Acum se acepta tot mai des ca plantele medicinale pot fi utilizate

cu succes in tratarea unor afectiuni.

2. PLANTE MEDICINALE

Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile

dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a florei

euroasitice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre

care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a poporului roman

in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.

In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante spontane

si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele categorii:

Plante alimentare (folosite in alimentatie direct – fructe, frunze, radacini,

tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.)– 106

specii;

Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a

substantelor grase din seminte sau fructe)– 24 specii;

Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea

alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau

a altor substante ce le confera o aroma sau gust specific) – 48 specii;

Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine

animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti

cu putere de colorare) – 48 specii;

Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante

continute)– 32 specii;

Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de

substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara

datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice,

cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici,

heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine, principii amare,

alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.

Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele medicinale;

5


___________________________________________________________________________________

de la o planta medicinala se poate folosi:

partea aeriana, in intregime (herba);

organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb

(bulbus);

frunza (folium);

mugurii (turiones, gemmae);

floarea (flores);

fructul (fructus);

samanta (semen);

scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex).

Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si

prelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in

industria de medicamente.

Actiunea terapeutica se poate datora:

unei singure substante, de regula organica (principiu activ);

unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura

radicalilor;

unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si

principii secundare (efect sinergetic).

Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru

a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principii

astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.

De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina eficienta

pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor; Valeriana

(Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect sedativ.

3. PRINCIPII ACTIVE SI ACTIUNE FARMACODINAMICA

Vitamine

Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale

a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate

cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D – D1 – D3, E,

6


___________________________________________________________________________________

H, K – K1 – K2, PP, acid pantotenic, acid folic.

Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze

(in special). Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor

grad de asimilabilitate, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care

vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita.

De exemplu:

macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, P, K, acid nicotinic, dar si

alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric,

pectine, zaharuri.

urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase,

clorofila, mucilagii.

Glicozide (heterozide)

Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica

si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte

diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice

specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice.

Din grupul glicozidelor fac parte:

a. Cardiotonice

Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile

Apocnaceae, Liliaceae si Scrophulariaceae. Au actiune favorabila asupra cordului

bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si ca

diuretic.

b. Antracenozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in

special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac

parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ –

purgativa.

c. Saponozide

Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae,

Amarylidaceae, Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele:

7


___________________________________________________________________________________

tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta,

hemolizanta si in unele cazuri depurativa.

Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate

produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii

unor hemolize, datorita absorbtiei enterale.

Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:

- expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus, Liquiritiae radix, Senegae radix,

Hederae folium);

- diuretica (Equiseti herba, Betulae folium, Ononidis radix, Herniariae herba,

Violae tricoloris herba);

- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba,

Hederae folium, Calendulae flores, scoarta arborelui Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret,

Crataegi flores cum folium et fructus, Ginseng radix);

- antiulceroasa (Liquiritiae radix);

- vasoprotectoare (Hippocastani semen);

- adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix, Crataegi flores cum flores et

fructus);

- antimicrobiana, antimicotica, antivirala (Calendulae flores);

- antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si

Bupleurul sp. folosit deseori in medicina traditionala chinezeasca);

- analgezica, antihelmintica, moluscicida, spermicida;

- citostatica, imunomodulatoare;

- scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.

Administrate pe cale orala la homeoterme, saponozidele au o resorbtie redusa,

solutiile lor coloidale nefiind dializabile, insa prin fenomenele iritative pe care le produc

favorizeaza absorbtia in organism a unor principii active. Dupa administrare orala,

saponozidele devin iritante pentru mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana,

esofagiana, stomacala) si ca urmare creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptorii

vagali colinergici, care regleaza secretia bronsica determinand reflex fluidificarea ei si

usurarea expectoratiei.

In doze mari sunt emetice si pot determina fenomene toxice. Administrate

intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa convulsii si dispnee, prin

oprirea inimii in sistola si stop respirator.

Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive. Tot

acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial fenomenul de

8


___________________________________________________________________________________

hemoliza.

Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu

sterolii din membrana eritrocitelor.

In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa

determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone, alantoina, saruri

minerale).

Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de

metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare terapeutica

prin cresterea sintezei de colagen solubil, unde intervin controland formarea

complecsilor aminoacid-ARN matriceal.

Au fost descoperite urmatoarele actiuni:

- imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a

fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;

- protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de ciclofosfamida

si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu citostatice si raze X;

- efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;

- actiunea antiulceroasa si analgezica ;

- inhibarea complementului seric;

- actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana,

antifungica.

d. Flavonozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din

familiile Scrophulariaceae, Compositae, Leguminosae, Rosaceae, fiind cunoscuti circa

50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide.

Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P ( factori

de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand

permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potential

venoactive).

Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de

scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie.

Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune

antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului arahidonic,

prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in biosinteza

prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi antilergice

9


___________________________________________________________________________________

(izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol lignanii silibina, silidianina,

silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante. Au fost pusi in evidenta

la unii compusi actiunea hipoazotemica si antinefritica (biramnozida kaempferolului din

Lespedesa capitata- Fabaceae); antiulceroasa (kaempferolul). Flavonozidele au actiune

diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad timpul de sangerare si de coagulare

a sangelui. Un numar mic dintre ele sunt dotate cu proprietati antimitotice in vitro.

In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza,

histidindecarboxilaza si hialuronidaza.

e. Antociani

Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi

schimba culoarea in functie de pH – ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt:

peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factoro P alaturi de flavonozide

si proantocianidoli (diminua permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc

acuritatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de radicali liberi, inhiba

agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe au actiune anti

inflamatoare si actiune diuretica care este insotita de o crestere a eliminarii acidului uric.

f. Cumarine si furanocumarine

Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai ales in

familiile Apiaceae, Fabaceae, Lamiaceae, Asteraceae, Solanaceae, Rubiaceae.

Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae si Rutaceae.

Unele cumarine diminua permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic si venos

(melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida); antibiotica

(umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric (fraxozida); antimitotica

de tip mitoclazic; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida, inofilolida,

dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta, trombolitica

(dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen, bergapten,

xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si derivatii),

antihermintica , inhibatoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii cu virusul HIV

a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis).

Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp., Pastinaca sativa

L., Heracleum sphondylium L., Ruta graveolens L.) determina fenomene de

fototoxicitate (dermite acute insotite de bule si vezicule, uneori chiar de o

hiperpigmentare care poate persista mult timp).Acestea apar dupa contactul cu plantele

10


___________________________________________________________________________________

respective si expunerea la soare, fiind favorizate de umiditate.

g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici.

Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium (acid

clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba (acid cicoric), Echinaceae radix

(echinacozida, acid feruin-tartric), Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis

majoris folium (plantamajozida).

Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel:

acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice

si colecistochinetice;

acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante , anihileaza actiunea radicalilor

oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de imbatrinire si activeaza

circulatia cerebrala;

angorozida A este un citostatic;

echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un

antigonadotrop, tireotrop si hipoglicemiant.

h. Taninuri

Taninurile sunt compuși vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprinde

multe grupari hidroxil fenolice, dar și grupari carboxilice), capabile sa precipite

proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate insolubile,

imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).

Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si

localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in care

se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de Quercus sp. 10 –

20%, la Salix sp. 9 – 13%, la Tilia sp. 15 – 20%, etc. Taninurile sunt astringente si au rol

hemostatic.

Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala

si antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice;

pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale

pielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind

cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect

vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale;

limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza

regenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri;

11


______________________________________________________________________________

de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formarii

ionului superoxid, si captator de radicali liberi.

i. Tioglicozide

Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare

locala a circulatiei sangelui.

Holozide

Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:

a. Gume

Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza,

manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine

apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele

plantelor din familiile Leguminosae, Liliaceae si in tuberculii plantelor din familia

Araceae, sub forma de substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.

b. Mucilagii

Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor

seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare.

Mucilagiile au diverse roluri.

demulcenta datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il

formeaza cu apa (Althaeae radix et folium, Vebasci flores, Tiliae flores,

Farfurae folium);

laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de

cultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza

peristaltismul intestinal (Lini semen, Agar, Carrageen);

antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix);

inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina

din Laminariae stipites);

imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii

din Angelica acutiloba, Carthamus tinctorius)

c. Pectine

Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura

12


______________________________________________________________________________

peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre

vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma

in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in

diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia

membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune

coagulanta.

Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in

structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca

glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare.

Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.

Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea

florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film

(hidrocoliod) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltarii

florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal.

Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina,

din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o

hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad

astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).

Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele

actioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza) si impiedica astfel difuziunea

bacteriilor in tesuturi).

Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui.

d. Celuloza

Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al

membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite

tipuri de celule: astfel in tesutul lemnos este in proportie de 40 – 50%, pentru ca in

celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari

sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina,

hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri, etc. Celuloza este

importanta pentru activitatea tubului digestiv.

e. Amidon

Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele

verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si

13


______________________________________________________________________________

hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se

depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi,

structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de

amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide,

acizi grasi, etc. Amidonul are rol energetic.

Uleiuri volatile

Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati

de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in

vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide

uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi

constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.

Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in

perii secretori de la plantele familiei Labiatae. Peretii celulelor in care se gasesc

uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste

substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic.

Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si

de proportia lor in amestec.:

proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice,

antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante;

influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare,

colecisto-chinetice), hormonale (estogene, antitirodiene, antisuprarenale,

antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;

un anumit tropism (neorotrop, musculotrop, vasculotrop, hemotrop).

Rasini

Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt

substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi

rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care

difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.

14


______________________________________________________________________________

4. EXEMPLE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE SI

AROMATICE IN TERAPIE

4.1. Albastrele (Centaurea cyanus)

Originare din Sudul Europei, cresc in culturile de cereale (indeosebi de grau

si secara), pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la campie si deal,

pe intreg teritoriul tarii.

Partea utilizata a plantei: florile. In perioada iulie-august se recolteaza florile

marginale (Cyani flores) cat timp se mentin albastre, numai pe timp uscat dupa ce

se ridica roua, iar capitulele florale in intregime (Cyani flores cum receptaculi) in

perioada de inflorire (iulie-septembrie).

Compozitie chimica: antocianozide si protocianozide, biflavonoide

glicozidate, flavone, substante amare: centaurozida (cnicina); tanin; saruri de

potasiu si magneziu; mucilagii.

Actiune farmacodinamica

Tonic, dezinfectant renal, dezinfectant al pielii;

Indicatii terapeutice si utilizari: albastrele sunt utilizate ca remediu natural

in tratarea si vindecarea: afectiunilor renale si ale vezicii urinare; tratarea bolilor de

rinichi si ficat, ca diuretic; iritatiilor oculare; tratarea pleoapelor ridate; tonifierea

muschilor lasati (sub forma de comprese); hemoroizi, boli si infectii intestinale;

indigestii, anorexie; eczeme, diaree; cearcane, colici intestinali si stomacale la

sugari; constipatia poate fi combatuta cu ajutorul tincturii de albastrele si aloe.

Alte utilizari

Medicina veterinara: Uz intern. Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor,

cistitelor, afectiunilor renale, diareelor.

Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleaopelor:

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare Posibila sensibilitate la Asteraceae.

15


______________________________________________________________________________

Produse

ceai, impreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad; efect mai

puternic pentru boli de piept, boli intestinale; creste diureza; contra

bolilor de rinichi;

infuzie: afectiuni renale si ale vezicii urinare, hemoroizi;

cataplasme: afectiuni oculare, blefarita, cataracta in faza incipienta;

tinctura din flori proaspete sau uscate: anorexie, atonie musculara, bronsite,

diaree, disurie, eczeme purulente, hemoroizi- se agita, apoi se va folosi

extern, la rani sau intern se va bea in loc de apa de baut;

pulbere: atonie musculara, bronsite, dispepsie, eczeme zemuinde, hemoroizi;

decoct : comprese aplicate pentru cearcane, colici intestinale si stomacale la

sugari.

produs terapeutic pe baza de albastrele: calmant, diuretic, astringent.

4.2. Anghinare (Cynara Scolymus)

Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi

cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze

lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetrii, cu margini crestate, de

culoare albicioasa cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul

iernii trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. De la anghinare se

folosesc frunzele.

In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si

forma globuloasa. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae

folium) au gust amar si se recolteaza de 3-4 ori pe an, dupa maturizare, inca din

primul an, in lunile iunie-septembrie.

Compozitie chimica: polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara

azulenogena, substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic,

vitamine A, B, saruri de magneziu, fosfor, fier, cupru.


Cinarina actioneaza este hepatoprotector, efect colagog, stimuleaza secretia

biliara si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita

16


______________________________________________________________________________

flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor( ureea si substantele

azotate), stimuleaza metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale

duce la scaderea glicozuriei, stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemeni

stimuleaza eliminarea anumitor substante din organism, stimuleaza secretia lactata

in perioada de alaptare; actiune aniinflamatorie prin prezenta triterpenelor si

sapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita substantelor amare,

actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare

(cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare,

stomacului, intestinului subtire.

Indicatii terapeutice si utilizari: ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor

digerabil, tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice,

angiocolite, dischinezii biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cu

fermentare excesiva si meteorism, enterite, enterocolite spastice, indigestii,

hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie, nephrite, edeme

cardio-renale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii

alimentare, eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice

manifestari alergica pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul

sarurilor de magneziu este eficient in atonii, spasme musculare, spasmofilie,

afectiuni datorate supraincarcarii cu reziduuri si toxine a organismului , guta,

migrene digestive, artrite, dermatoze ; este un foarte bun drenor hepatic si biliar.

Alte utilizari

Medicina veterinara: - pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: anorexie cu

stimularea digestiei si apetitului, stari febrile, afectiuni cronice hepatice,

insuficienta biliara afectiuni renale.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare

s-au semnalat fenomene alergice specifice si altor Asteraceae sau

Compositae;

alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta)

Produse

tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic , colagog;

ceai de anghinare - hipercolesterolemie;

17


______________________________________________________________________________

infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele

hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;

laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de

anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului).

comprimate: Anghirol;

produs medicamentos: MagAnghinar

supliment alimentar

4.3. Armurariu (Silybum marianum/ Carduus marianus)

Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile mai

putin nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc semintele

care se zdrobesc.

Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000

de ani in urma. Este de origine Mediteraneana si este raspandita in toata Europa si

Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic se

utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus)

Compozitie chimica: similarina (de fapt 4 flavanolol lignani: silibina,

silidianina, silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul l-

glutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric

(acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este considerata un

armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar

impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric –

reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.


Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale tip

A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii

arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor

toxice la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv

al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combate

riscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de

18


______________________________________________________________________________

comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiune

antitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul

ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelul

colesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat

de tip II.

Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficiente

hepatice, protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in

intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare : Amanita Phaloides (alfa- amanitina

si faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice (medicamente

hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism

(diminua efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul), digestie

dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer (stopeaza

evolutia si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului, prostatei,

cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in general

(psoriazis,vitiligo),deficite imune, hiperolesterolemie.

Alte utilizari

Medicina veterinara: uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,

afectiunilor renale, diareelor.

Cosmetica:

pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:

este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si

alaptarii;

foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice;

hipertensiune arteriala (cu valori mari);

s-au observat – in cazuri rare – usoare efecte laxative;

dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae);

in gravitate si lactatie.

Produse

ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea

19


______________________________________________________________________________

grasimilor.

Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata

de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza

puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare

preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare;

Pulberea este indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robusta

sau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica;

Extractul hidroalcoolic (tinctura) : in veruci (negi), papiloame si alte excrescente

virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se

poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice;

infuzia combinata: Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in

Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de

armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter, insuficienta

hepatica , otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia

la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active;

cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis.

Acelasi procedeu de aplicare a cataplasmelor este recomandata in tratarea

cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei cataplasme la doua

zile, pe zona afectata;

maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care sunt

mai mereu furioase si care gasesc ceva in neregula in orice.

4.4. Busuioc (Ocimum basilicum)

Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aomata sensibila

la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca

basileus inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in

care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este

considerat "regele mirodeniilor.

De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de

mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile

terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este

o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand

terasele si gradinile. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).

20


______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: uleiuri volatil continand: eugenol (care da aroma

specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor,

anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma

uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metil

clavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile

de dafin), etc.

Actiune farmacodinamica Antispastic emolient, calmant al tusei, calmant, sedativ, antiseptic,

antibacterian, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, febrifug, carminativ,

antiemetic, antiaterosclerotic, hipoglicemiant (regleaza glicemia si transformarea

glucidelor in grasimi), antioxidant (previne ateroscleroza vasculara, hipertensiunea

arteriala, accidentele vasculare), antitumorala (datorita principiilor active continute:

orientina,vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul de

actiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta

organismului la stres (in administrarea pe perioada indelungata), tonifica sistemul

nervos si are actiune antidepresiva, imbunatateste circulatia cerebrala, sporeste

atentia si puterea de concentrare, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mai buna

exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general (in combinatie cu

sunatoarea), afrodisiac (stimuleaza apetitul sexual, imbunatateste capacitatea de

control a energiei sexuale, combate ejacularea precoce).

Indicatii terapeutice si utilizari: bronsita, viroze respiratorii, tuse

convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni

digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer

gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de

dinamica sexuala, impotenta, figiditate (se combina cu branca ursului, napraznic),

vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica,

astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii

active prezente in anason, fenicul).

Alte utilizari

Medicina veterinara: Uz intern: Infuzie: pentru tratarea unor afectiuni renale,

cistite hemoragice, tulburari gastro intestinale.

21


______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si /sau secundare

la persoanele cu sensibilitate alergica deosebita poate produce reactii alergice

de intensitate variata;

nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide

(poate provoca varsaturi). A se evita supradozarea. Supraveghere medicala

stricta.

Produse

Frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare;

infuzia – efect sedativ, in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza

digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic,

antiseptic intestinal si diuretic;

uleiul volatil are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si

cicatrizante.

4.5. Cicoare (Cichorium intybus)

Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la

marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei

tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor

hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichoni radix) recoltate

toamna tarziu cat si partile aeriene (Cichoni herba) recoltate in timpul infloririi.

Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.

Compozitie chimica: in partile aeriene: cicorina, acid cichoric (acid dicafeil-

tartric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face utila in bolile

hepatce), flavonozide (glicozide de apigenol, luteol, quercetol) in radacina: inulina,

colina rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.


Datorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita acizilor

polifenolcarboxilici (acidul cichori C) are proprietati eupeptice, colagoge

(stimuleaza evacuarea vezicii biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si

22


______________________________________________________________________________

ajuta functia ficatului), impiedica formarea pietrelor la fiere, regleaza functia

glicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si normalizeaza glicemia,

fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si rezinelor au

actiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata

sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia,

stimuleaza functia cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste

memoria, fiind importanta pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efecte

tonifiante generale

Indicatii terapeutice si utilizari: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet

zaharat, oboseala fizica si intelectuala.

Alte utilizari

Medicina veterinara: uz intern: pentru tratarea anorexiei, dischinezie biliara,

angiocolita, hepatite, afectiuni renale, constipatii.


- pana in prezent nu s-au semnalizat.

Produse

cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei;

laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de

anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);

ceai.

4.6. Cimbru de cultura (Thymus vulgaris)

Planta mediteraneana, cultivata azi in toata Europa, T. vulgaris L. se prezinta

ca un semiarbust inalt de 20 – 40 m, cu tulpina tetragonala, erecta, lignificata la

baza. In scop terapeutic se utilizeaza partea aeriana nelignificata, la inceputul

infloririi (Thymi herba).

Compozitie chimica: ulei volatil care in functie de chemotip are drept

component principal terpinen-4-ol 13.15%, γ-terpinen 9,21%, cis-sabien hidrat

7.65%, linalol 7.21%, p-cimen 5.75%; hidrocarburi terpenice (p-cimen, α- si β-

23


______________________________________________________________________________

pinen, camfen, mircen, limonen, caren, triciclen, fenchen, p-mentan, menten,

sabinen, terpinolen, β-felandren, α-felandren, cariofilen, cadinen, terpinene, α-

tujona); compusi oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, geraniol, nerol, timol, citronelol,

alcool fenchilic, pinocarveol, farnesol, nerolidol, carvacrol, pinocarvona, acetat de

bornil, acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de neril, valerianat de linalil

terpinen-4-ol, octan-1-en-3-ol, eugenol, metil eugenol, 1-terpineol, dihidrocarveol,

verbenol, p-cimol).

Alte componente: derivati flavonici (luteolina si glicozide ale luteolinei si

apigeninei, flavone di, tri, tetra metoxilate); acizi polifenolcarboxilici (acid

clorogenic, acid rosmarinic, acid ferulic, acid cafeic), ceruri si triterpene (acid

ursolic si oleanolic), un principiu amar etc.

Actiune farmacodinamica: prin constituentii fenolici ai uleiului volatil si

tanin: antiinfectioasa, antiseptica, antifungica, antibacteriana cu spectru larg,

antivirala, praziticida; prin timol si carvacrol - actiune antihelmitica; prin ulei

volatil si principiul amar – actiune stomahica; prin acizii polifenol-carboxilici –

actiune colerectica si antioxidanta; uleiul volatil prin flavone si triterpene – actiune

diuretica; uleiul volatil prin compusi fenolici – actiune antalogica si revulsiva; prin

flavone polimetoxilate – actiune cicatrizanta; actiune tonica (neuro-, cardio-, utero-

), antispastica, antidiabetica, afrodisiaca, anestezic-locala, stimulanta hepatocitara

si activatoare a circulatiei;

Indicatii terapeutice si utilizari

Uz intern si/sau extern: afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsita acuta,

tuse convulsiva, tuse productiva, raceala (viroza respiratorie), gripa, astm,

pneumonie, infectii respiratorii recidivante, bronhopneumonii, pleurezie,

tuberculoza, alveolite, candidoza respiratorie) intern - infuzie tinctura de cimbru,

uleiul volatil; extern-- aromatizari si inhalatie, comprese; afectiuni digestive (colita,

enterocolita, colon iritabil, colon spastic, diaree, adjuvant in dizenterie, viermi

intestinali, colici biliari, anorexii, enterite, gastrite, aerofagii, digestii lente,

candidoza digestiva) – condiment, pulberea de cimbru, tinctura, uleiul volatil;

afectiuni ORL (laringita, faringita, amigdalita, sinuzite, rinofaringite, otite) - uleiul

de cimbru; afectiuni bucale (candidoza bucala, stomatite, gingivite, carii, placa

bacteriana, albirea dintilor) extern - infuzie combinata, praf de cimbru, ulei volatil

de cimbru, pasta de dinti si apa de gura; afectiuni renale si genitale (infectii renale

24


______________________________________________________________________________

si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica), insuficienta renala, candidoza

genitala, ureterite, cistite, vaginite, cervicite, salpingite, pielonefrite, tuberculoza

renala, prostatite) intern- uleiul volatil, extern-spalaturi vaginale cu infuzie

combinata; afectiuni neuropsihice (epuizare nervoasa, astenie, oboseala generala;

afectiuni locomotorii (reumatism articular si muscular, tendinite, artroze) extern-

cataplasme fierbinti; afectiuni circulatorii (tulburari ale circulatiei cerebrale,

prevenirea accidentului vascular cerebral, tromboze, adjuvant in hipertensiune

arteriala, circulatie periferica deficitara) extern - bai fierbinti cu infuzie combinata

de cimbru, intern - uleiului volatil, infuzia combinata, tinctura; afectiuni dermice

(rani, ulcere pe piele, arsuri, acnee, dermite, eczeme, veruci, psoriazis, micoze

localizate pe unghii (onicomicoze), micoze localizate la degetele picioarelor (boala

piciorului de atlet)) – extern – tinctura de cimbru, comprese si spalaturi;

Uz extern: Perne de plante: in cazul crampelor abdominale, stomacale si

menstruale, ca si in spasmele organelor genitale pelviene; tinctura: frectie; bai:

surescitare nervoasa si depresii; dezinfectant: spalaturi locale si comprese cu

decoct; inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a

racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic;

masajul din cadrul aromaterapiei; candela (lampa) odoranta.

Alte utilizari

Cimbrul este o sursa buna de fier si este utilizat pe scara larga in bucatarie.

Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza anumite mancaruri si muraturi.

Cosmetic: ca ulei esential sau lotiune tonica pentru ten gras, acneic;

component de baza al uleiului regenerant impotriva caderii parului; cura de uleiuri

cu rozmarin, cimbru si urzici pentru parului uscat si firelor despicate; ceai de

cimbru pentru par lucios.

Se foloseste si in medicina veterinara in acelasi scopuri ca si in medicina

umana.

Cimbru este specie melifera, ce ofera culesuri de nectar si polen.


Consumul exagerat poate determina fenomene de hepatotoxicitate, induse de

timol si carvacrol.

Se recomanda evitarea contactului cu ochii si mucoasele la manipularea

preparatelor cu timol, carvacrol si p-cimen.

25


______________________________________________________________________________

Uleiul volatil este dermocaustic.

A se evita utilizarea in sarcina, alaptare si la copii.

Contraindicat in sarcina, alaptare si hipertensiune arteriala.

Produse

infuzia - administrata in amigdalite, faringite, laringite;

frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea

preparatelor culinare, avand si efect terapeutic (ajuta digestia, stimuleaza

functia hepato-biliara, sprijina functia pancreatica);

sirop de cimbru - pentru tuse si raguseala;

tinctura de cimbru - antihelmintic, antitusiv, expectorant, depurativ, stimulent

al digestiei, tonic general, tonic nervos;

ceai protector hepatic - protejeaza ficatul de agentii hepatotoxici, detoxifiant

(elimina deseurile metabolice acumulate in organism), coleretic-colagog

(stimuleaza secretia si eliminarea bilei), lipocatalitic (stimuleaza arderea

grasimilor la nivelul ficatului);

comprimate/capsule - fungicide, antihelmintice, antiprotozoarice;

comprimate - tonic digestiv;

comprimate pentru supt - in inflamatii ale mucoasei gatului si cavitatii

bucale, insotite de tuse iritativa;

suspensie - afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice;

supliment alimentar – imunostimulator;

supliment nutritional -un integrator alimentar ideal in cazul cistitelor,

uretritelor si a nefritelor;

solutie orala - un ajutor pretios in cazul infectiilor respiratorii;

lotiune pentru frectie - uleiul de cimbru are efect tonic local;

spray – pentru calmarea durerilor de gat;

crema pentru calcaie - reduce proliferarea bacteriana, datorita substantelor

antiseptice si a uleiurilor naturale de cimbru si salvia;

lotiune de corp cu protectie solara/lotiune de corp - plantele aromatice

(rozmarin, lavanda, cimbru, limba mielului) are rol protector la nivel tisular,

celular si molecular (ADN). Are efect antioxidant prin inhibarea formarii de

radicali liberi, prevenind astfel cu succes imbatranirea cutanata accelerata

determinata de soare;

26


______________________________________________________________________________

ulei pentru ingrijire si masaj - se foloseste pentru masaj sportiv, in cazul

leziunilor sportive, reumatismului, durerilor musculare, oboselii cronice, in

urma activitatilor solicitante . Imbunatateste circulatia si eliminarea

materiilor toxice din organism;

lotiune tonica pentru ten gras si acneeic;

apa de gura;

baton corector – bio;

deodorant – bio pentru barbati;

dezinfectant casa bio - uleiuri volatile 100% pure si naturale de sovarf,

busuioc, salvie, cimbru rosu, arbore de ceai;

dezinfectant baie bio - foarte eficient impotriva germenilor si a

mucegaiurilor;

fond de ten bio - protectie solara naturala;

complex capilar polivegetal revitalizant - stoparea caderii parului.

4.7. Cimbru de gradina (Satureja hortensis)

Planta erbacee, anuala, originala din Europa Meridionala, raspandita pe toata

suprafata pamantului, este cunoscut si cultivat din antichitate, maiales prin

imprejurimile manastirilor. In scop terapeuti se utilizeaza partile aeriene

nelignificate, uscate dupa recoltare.

Compozitie chmica: uleiuri volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol,

timol), acizi polifenolcarboxilici ( acid cafeic, rosmarinic), taninuri, acizi

triterpenici (oleanolic si ursolic), steroli (β-sitosterol), vitamine (B1), substante

amare, saruri minerale, mucilagii


Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant;

calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug

Indicatii terapeutice si utilizari: intern: dispepsii, dischinezii biliare, viermi

intestinali, extern: plagi, reumatism, guta, seboree

27


______________________________________________________________________________

Precautii si contraindicatii.

Supradozat, cimbrul de gradina si mai ales uleiul volatil extras din el, da

reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale

puternice, delir.

In general cimbrul de gradina este contraindicat in cazul colonului iritabil,

ulcer gastric si gastrita hiper-acida.

Deci bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici

aceasta planta, intrerupand imediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.

Produse

frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea

preparatelor culinare;

ceai: expectorant, calmeaza durerile abdominale, favorizeaza eliminarea

gazelor din intestine, stimuleaza secretia glandelor salivare si secretia bilei,

precum si pofta de mancare, trateaza si infrumuseteaza tenurile grase;

adjuvant in tratarea petelor faciale, alinarea durerilor de cap si a crampelor;

ulei de cimbru: la boli de piele - tratarea durerilor dupa amputare sau in

ulceratii, pentru plagi, in entorse, luxatii;

tinctura de cimbru: in combaterea starilor de raceala, tuse si febra.

4.8. Coriandru (Coriandrum sativum)

Originar din Asia si Orient a fost folosit din cele mai vechi timpuri in scop

terapeutic si alimentar la condimentarea mancarurilor facand parte din bucataria

tuturor popoarelor lumii. Prefera climatul cald si umed fiind cultivat in prezent in

mai multe tari precum India, China, Iran, Ungaria, Romania, Rusia, America de

Nord. Infloreste in perioada iulie- august, in stare naturala planta emana un miros

greu de suportat, de unde si numele de "buruiana puturoasa" dar pe masura ce se

usuca, semintele capata parfumul si aroma specifica. In scop terapeutic se folosesc

semintele (Coriandrum fructus) si frunzele numite "cilantro".

Compozitie chimica: ulei volatil 0.40-0.95% (linalol – majoritar, pinen,

geraniol, borneol, camfora, limonen,cimen, terpinen, sabinen, camfen, mircen,

28


______________________________________________________________________________

terpinolen); lipide 8,35-13,80%; acizi grasi (petroselinic, oleic, linoleic, palmitic),

gliceride ale acizilor grasi; glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, manitol,

pectine, urme de amidon); aminoacizi (acid asparagic, acid glutamic, alanina,

arginina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, serina, histidina); acizi

polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); vitamine (C); steroli (tocoferoli,

β si γ-sitosterol); flavone (selinona); cumarine (unbeliferona), izocumarine; saruri

minerale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, Mo, Ti, Cu


Galactogog (stimuleaza secretia lactata), antiinfectios, antibacterian,

antiviral, antiparazitar, stomahic, stimuleaza apetitul si digestia, carminativ,

antispastic, combate flatulenta, analgezic, combate colicile si tulbutrarile digestive

ale noilor nascuti, afrodisiac masculin, datorita uleiurilor volatile are actiune

euforizanta, neurotonica, antianxioasa (in tarile arabe era folosita cu mult timp

inainte pentru combaterea insomniei si tulburarilor psihice).


Medicina umana:

Uz intern: dispepsii digestive (balonari abdominale); stimulent al poftei de

mancare; combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii;

marirea cresterea secretiei de lapte.

Fructele intra in compozitia ceaiurilor pentru tratarea dischineziei biliare,

sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului

gastric, colicilor abdominale la aldulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice

generale.

Uz extern: reumatism.

Alte utilizari

Medicina veterinara:

Uz intern:

tratarea afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, colicilor cu exces de

gaze;

stimularea secretiei glandelor mamare.

uleiul volatil din fructe este utilizat in industria: parfumurilor, textila,

sapunurilor, poligrafica, alimentara.

29


______________________________________________________________________________


Substantele volatile pot genera la anumite persoane sensibile, manifestari

alergice motiv pentru care la inceput se administreaza cu prudenta, in cantitate mica

testand terenul.

Continutul in ulei volatil este dependent de conditiile pedoclimatice si de

marimea fructelor, fructele mai mici (C. sativum L. var.microcarpus ) avand un

continut mai mare.

Fructele imature au miros neplacut datorita prezentei aldehidei undecilice.

Produse

frunzele proaspete de coriandru pot fi folosite in salate de verdeturi, avand

actiune terapeutica, contin antihistaminice naturale fiind utile impotriva

alergiilor de diverse cauze;

pulberea de coriandru - in boli psihice (cure de 2 luni cu pauze de 2

saptamani, apoi se reia). Consumul sistematic de pulbere de coriandru poate

preveni aparitia cancerului de colon, ficat, stomac, precum si altor forme de

cancer;

infuzia - pentru reglarea digestiei, antiviral (impotriva racelii si gripei),

combaterea colicilor noilor nascuti, reglarea nivelului glicemiei, scaderea

colesterolului sanguin, eliminarea viermilor intestinali.

4.9. Craite (Tagetes patula, Tagetes erecta)

Plante erbacee iubitoare de soare, purtatoare de lumina. Sunt plante

ornamentale de gradina originare din Mexic si Argentina, aclimatizate perfect la

conditiile din Romania si care infloresc de-a lungul verii din luna mai si pana in

octombrie. In scop terapeutic se folosesc florile viu colorate in galben, portocaliu

sau rosu, (Tages flores) culese in zile senine atunci cand principiile active si

uleiurile volatile ale plantei sunt optime.

Compozitie chimica

Contin majoritar carotenoide, flavone, ulei volatil. Carotenoidele sunt

reprezentate de heleniena, prezenta in cantitatea cea mai mare (0,01-1,45%), alfa- si

beta-caroten, violaxantina, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantina, licopina,

rubicrom, izomerii cis si trans ai zeaxantinei, izomerii cis si trans ai luteinei, lutein

30


______________________________________________________________________________

esteri. Flavonele din compozitie sunt specifice: patuletina, patuletrina,

quercetagetina, 5-metil quercetagetina, quercetagetrina.; camferitrina (caferol-3, 7-

diramnozid); Ulei din flori (94,0%): limonen (6.9%), terpinolen (4.7%), (Z)-

miroxid (7.9%), piperitona (28.5%), piperitenona (10.9%), oxid piperitenona

(7.2%) si β-cariofilen (7.0%). Ulei din frunze: limonen (7.6%), terpinolen (11.2%),

(Z)-miroxid (4.2%), piperitona (52.4%), piperitenona (5.0%), terpineol, eicosan,

heneicosan, (Z)-β-ocimen, dihidrotagetona, tagetona, ocimenon.

Actiune farmocodinamica

Extractul de craite contine heleniena intervine care in functia pigmentilor

fotosensibili retinieni, marind biosinteza lor si imbunatatesc viteza de adaptare a

ochiului la lumina si intuneric, ameliorand acomodarea la vederea nocturna a

ochiului normal si viciile de refractie; patuletina scade permeabilitatea capilara, are

actiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia

sanguina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara; manifesta

actiune vermifuga si purgativa.

Extractul de craite s-a dovedit eficient in tratamentul hiperkeratozei plantare,

prin reducerea procesului inflamator. Extractul alcoolic obtinut din radacina de

craite a demonstrat proprietati hipotensive, antiinflamatoare si antiulceroase. Uleiul

volatil are actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea

si Penicillium digitatum. Uleiul volatil are si proprietati antispastice, antibiotice,

diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles

stephensi si Culex quinquefaciatus, proprietati datorate derivatilor de tiofen). In

medicina populara, craitele

se folosesc ca vermifug, purgativ (actiuni datorate tagetonei) si pentru stoparea

hemoragiei nazale. Uleiul de craite este anti-infectios, antibiotic, anti-parazitar,

antifungic, anti-microbial, antiseptic, anti-spasmodic, insecticid si sedativ. De

asemenea, are proprieteti antioxidante si antimutagene datorita xantofilelor si

luteinei si ofera protectie contra radiatiilor UVA.


Uz extern helenina: glaucom, cecitate nocturna (nictalopie) si diurna

(hemeralopie), sau lipsa de adaptare la lumina nocturna sau diurna, la

trecerea de la intuneric la lumina si invers, indicata persoanelor care lucreaza

mult la calculator sau care suprasolicita ochii prin natura profesiei, acuitatea

31


______________________________________________________________________________

vizuala, retinita pigmentara, glaucom, miopie; extract craite: pentru hiperkeratoza

plantara; extracte/ulei volatile: calusuri, micoze cutanate, (Tinea pedis), candidoze,

eczema, pstiriazis, arsuri solare;

Uz intern:

Pentru imbunatatirea vederii, se mai poate consuma ceai de craite.

Extractele obtinute din flori au proprietati antioxidante, datorate continutului

de luteina. Infuzia se mai foloseste pentru vermi intestinali si ca purgativ. Extractul

alcoolic din radacina de craite este hipotensiv, antiinflamatoar si antiulceroas.

Alte utilizari

Cosmetica:

Intra in compozitia produselor de prevenire fotoimbatranire (efect antiaging,

creme pentru ten matur, contur ochi, lotiune dupa soare) si ca agent de intretinere a

pielii.

Insecticid: aceasta planta emite mirosuri pe care tantarii nu le agreeaza si vor

reusi sa-i tina la distanta. Aceasta contine otravuri naturale pentru insectele

daunatoare.

Extractul apos de craite nu are doar calitati insecticide, ci si fitocide si este

un excelent remediu atat impotriva insectelor, cat si a ciupercilor fitopatogene.

Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii:

Uleiul trebuie folosit cu prudenta, deoarece poate produce fotosensibilizare si

dermatite de contact. Extractele si uleiurile volatile de Tagetes sunt fototoxice.

Produse infuzie, extract - activitate insecticida si fungicida, antioxidanta, antispastica,

antiseptica, antibiotica si diuretica;

ulei volatil - proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge si

insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles stephensi si Culex

quinquefaciatus,) actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene,

Botrytis cinerea si Penicillium digitatum;

tinctura - antispastica, hipotensiva, oculara, scade permeabilitatea capilara,

amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii si

creste acuitatea vizuala.

32


______________________________________________________________________________

4.10. Fenicul (Foeniculum vulgare)

Foeniculum vulgare este o specie mediteraneana cultivata astazi in toata

lumea. In scop terapeutic se utilizeaza fructele mature, uscate (Foeniculi fructus) si

radacina (Foeniculi radix).

Compozitie chimica:

Fructe: ulei volatil ( 50-90% anetol, hidrocarburi monotepenice, alcooli

monoterpenici, aldehide, cetone, oxizi monoterpenici – constituentul caracteristic

fenchona), ulei gras (gliceride ale acizilor petroselinic, palmitic, linolic, arahic,

oleic si izomeri), hitosteroli (β-sitosterol, γ -sitosterol, colesterol, etc), compusi

triterpenici, tocoferoli, cumarine, furanocumarine, acizi polifenolcarboxilici (acid

cafeic, acid clorogenic), lipide, celuloza bruta, glucide, proteine, peptine, substante

minerale.

Radacina: ulei volatil (anetol, apiol, α si β-pinen, camfen), acizii cinamic,

cafeic, ferulic, benzoic, anisic, vanilic, gentisic, sinapic, fumaric, citric, tartric,

cumarine (umbeliferona, bergapten).


Fructe si herba: stomahica, carminative, galactogoga, diuretica, vermifuga,

antispastica, analgezica, stupefiant minor, psihoactiva, bactericuda, antiseptica, in

special renal, estrogena, emenagoga, tonica, stimulant (in doze mici), cardiotonic si

tonic respirator.


Fructe: Colici abdominali, flatulenta, hipogalactogeneza, parazitoze

intestinale,

litiaza renala,

Herba: afectiuni respiratorii (dispnee de origine nervoasa, astm, bronsite

astmatiforme, congestii pulmonare), afectiuni digestive (aerofagii, dispepsii,

gastralgii, colite spastice, flatulenta, meteorism, indigestii, parazitoze), afectiuni

cardiace (crize de angina pectorala, palpitatii, dureri precordiale,) afectiuni

neurologice (paralizii, lombagii, spasmofilii), afectiuni endocrinologice (anemoree,

digomenoree, dismenoree, premenopauza, menopauza).

33


Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii:

Fructe: Este contraindicata administrarea in cazul ulcerului gastric si

duodenal, enterocolitelor cronice si acute.

In doze mari, fructele sunt toxice pentru sistemul nervos central si poate

produce crize epileptiforme, halucinatii, somnolenta.

Herba: este contraindicata administrarea la sugari, copii si femei gravide.

Produse

ceai de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al

secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator,

stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate,

stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal;

ulei de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant al

secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator respirator,

stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei lactate,

stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal;

tinctura de fenicul - afrodisiac, anticolitic, antispastic, carminativ, fluidifiant

al secretiilor bronhice, laxativ, sedativ, stimulator general, stimulator

respirator, stimulator digestiv, stimulator cardiac, stimulator al secretiei

lactate, stomahic, antiseptic al cavitatii bucale, antigripal, calmarea tusei;

sirop de tuse – calmarea tusei

comprimate de supt pentru calmarea gatului;

4.11. Galbenele (Calendula officinalis)

Originara din zona mediteraneana, creste spontan sau cultivata ca planta

decorativa, in gradini, pe langa zidurile caselor, poteci, drumuri sau prin parcuri,

raspandita si recunoscuta in toata Europa inca din Evul Mediu, aceasta planta cu

flori galben- portocalii are puteri tamaduitoare nebanuite. In trecut era numita si

"floarea ploilor" deoarece atunci cand nu se deschidea era sigur ca vin ploile. In

scop terapeutic se folosesc inflorescentele cu sau fara receptacol (Calendulae

flores). Florile se culeg atunci cand este soare, cand planta este deschisa si emana

uleiuri volatile.

34


______________________________________________________________________________

Compozitie chimica: flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice,

substante amare, saponozide si alcooli triterpenici, steroli, acizi polifenolcarboxilici

derivati, rasini, mucilagii.

Actiune farmacodinamica: imunostimulatoare (datorita prezentei

poliholozidelor omogene); antiinflamatorie, decongestiva, antiseptica;

antimicrobiana (inhiba dezvoltarea E. Colli, Stafilococul aureu, Candida albicans,

Trichomonas); cicatrizanta (saponozide, carotenoide, flavone), grabeste vindecarea

si regenerarea tesuturilor, regleaza ciclurile menstruale, carminativ; regleaza functia

biliara prin principiile amare; hipolipemianta (saponozide); coleretica (esteri cafeil-

chinici); spermicida (saponozide); oestrogenica (steroli).


Medicina umana:

Uz intern: in tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide,

ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si hipotone,

cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor (antiinflamator

hemoroidal, cicatrizant intern); in tratarea bolilor de stomac; in tratarea

dismenoreei.

Uz extern: tratarea leucoreei, acneei, eczemelor, arsurilor, degeraturilor,

ranilor, ranilor purulente, ulceratiilor, arsurilor, abceselor, fistulelor, bolilor

tegumentare, eczemelor, crapaturilor pielii, cojilor de pe pielea capului.

Alte utilizari


Uz intern: pentru tratarea gastritelor, ulcerelor, cistitelor hemoragice,

furunculozei;

Uz extern: pentru tratarea degeraturilor, eczemelor, plagilor, plagilor

purulente, papilomatozei, trichomonazei vaginale, arsurilor, conjunctivitelor.

Cosmetica: pentru tratarea tenurilor uscate; igiena oculara (conjunctivite,

blefarite), tratarea pleoapelor ridate.

Contraindicatii, precautii, reactii adverse

35


______________________________________________________________________________

Poate determina efecte secundare (Asteraceae)

Produse

infuzia - pentru tratarea inflamatiilor gastrointestinale, gastritelor hiperacide,

ulcerelor gastric si duodenal, colecistitelor, dischineziei biliare atone si

hipotone, cresterea secretiei de bila a celulelor hepatice, contra hemoroizilor

(antiinflamator hemoroidal, cicatrizant intern);

tinctura - pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastro-

duodenal;

decoctul - se administreaza atat intern cat si extern, gargara (afte, stomatite,

gingivite, faringite),se fac bai de sezut, comprese externe (vindecarea

ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degeraturi),spalaturi, clisme;

pulbere de planta - pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depoziteaza

in recipiente bine inchise, maxim 10 zile, datorita uleiurilor volatile care se

evapora rapid);

unguentul de galbenele poate fi utilizat cu succes in diverse boli

dermatologice sau pentru intretinerea pielii.

Se foloseste un amestec de plante impotriva psoriazisului (galbenele, coji de

nuca, ventrilica, coada soricelului, stejar, barba popii, rostopasca), leucemiei;

cancer pulmonar, gastric, de colon (galbenele, traista ciobanului, coada soricelului),

cu efect antiartrozic, antiartritic (galbenele, tataneasa, coada calului).

4.12. Isop (Hyssopus officinalis L.)

Planta aromata de gradina de origine mediteraneana, Caucaz si Orientul

Mijlociu. Denumirea deriva fie din ebraica, "esob" care se refera la o varietate de

maghiran, fie din limba araba, "azzof", care semnifica iarba sfanta. Folosit de

medicina populara pentru tratarea nervilor si curatirea sangelui. Parfumul sau

raspandeste o savoare de sfintenie, genereaza o stare de armonie intre minte si trup,

conduce spre puritate si lumina. Florile alb- albastre- violacee, apar din luna iulie

pana in septembrie. In scop fitoterapeutic si dietetic se utilizeaza toate partile

aeriene ale plantei (tulpina, frunze, flori) (Hyssopi herba).

36


______________________________________________________________________________

Compozitia chimica

Compozitia chimica a varfurilor inflorite (herba) este: 0,07-0,29 % ulei

volatil in produsul proaspat si 0,2-1,5 % in cel uscat; flavonozide (diosmina,

hesperidozida), chalcone (hisopina), antocianozide in varietatile cu flori colorate

(3-O-p-cumaroil-5-glucozil-delfinidolul); triterpene (acid ursolic si oleanolic), β-

sitosterol, principii amare (marubina)

Analiza uleiului volatil extras din florile de isop a evidentiat prezenta a 28

componenti in urmatoarele concentratii: 34,30 % pinocamfona, 20,60 % camfor,

10,00 % β-pinen, 6,90 % β-cariofillen, 5,80 % β-fellandren, 3,40 % germacren D,

2,70 % mirtenol, 2,00 % mirtenil metil eter, 2,00 % α-fellandren, 1,80 % hedicariol,

1,70 % sabinen, 1,10 % (E)-β-ocimen, 0,90 % isopinocamfon, 0,90 % limonen,

0,90 % metil mirtenat, 0,50 % α-pinen, 0,30 % metil cavicol, 0,20 % α-humulen,

0,10 % (Z)-β-ocimen, 0,10 % trans-sabinen hidrat, 0,10 % alcooli sesquiterpenici,

0,01 % α-cadiol, 0,01 % camfen, 0,01 % (E)-nerolidol, 0,01 % spatulenol, 0,01 %

α-terpinen, 0,01 % γ-terpinen si 0,01 % terpinolen.

Frunzele contin: glucide, lipide, proteine, taninuri, β-sitosterol, acid ursolic,

acid oleanolic, compusi flavonici (hesperidina si diosmina) si substante minerale.

Analiza uleiurilor volatile extrase din frunzele de isop a permis identificarea

a 28 componenti. In cantitate mai mare s-a determinat: pinocamfen (42,70 %), β-

pinen (12,70 %), camfor (11,80 %), hedicariol (5,80 %), β-felandren (3,50 %) si

germacren D (2,40 %).

Uleiul volatil extras din tulpinile de isop a continut 20 componenti dintre

care cea mai mare cantitate s-a determinat la urmatorii : 32,90 % pinocamfon,

13,20 % hedicariol, 4,20 % cariofillen oxid, 3,10 % α-pinen, 3,00 % spatulenol,

2,60 % camfor, 2,60 % germacren D, 2,40 % β-cariofilen, 2,20 % metil mirtenat si

2,00 % metil cavicol

Uleiul volatil extras din radacinile de isop a continut 20 componenti si a

prezentat diferente mici fata de cel obtinut din tulpini. Dintre substantele

determinate ponderea s-a constatat in cazul urmatoarelor substante: pinocamfon

25,20 %, α-pinen 7,70 %, β-pinen 6,80 %, β-cariofilen 4,70 %, metil mirtenat 3,10

%, camfor 2,90 % si cariofilen oxid 2,80 %

Actiune farmacodinamica Stomahic, carminativ si antispastic (prin ulei volatil), anticataral, expectorant

37


______________________________________________________________________________

sau mucolitic, in functie de varietate (marubina, constituenti ai uleiului volatil),

antiastmatic si hipotensiv (marubina), antiseptic si cicatrizant (ulei volatil,

flavonozide, polifenoli), antiviral asupra virusului herpetic (ulei volatil), antilitiazic

biliar (pinen, pinocamfen din uleiul volatil), fungicid (ulei volatil).

Uleiul volatil prezinta actiune: tonica si stimulenta, antiinflamatoare,

expectoranta, mucolitica, antiastmatica, antiinfectioasa, lipolitica, cicatrizanta.


Rinite, bronsite, guturai, astm bronsic, rani superficiale

Uleiul volatil se poate administra in: depresii, astenii, scleroza in placi,

rinofaringite, bronsite, astm, emfizem, pneumonii, cistite, parazitoze intestinale.

Uleiul volatil are efect antiseptic si este utilizat in parfumerie, pentru

aromatizarea alimentelor si bauturilor.


Sarcina

Toxicitate: La administrare de 10-30 picaturi ulei volatil, timp de cateva zile,

pot apare spasme tonico-clonice (neurotoxicitate datorata cetonelor).

Produse

ceai (infuzie) in tratarea: hipertensiunii arteriale, bronsitei, adjuvant in ciroza

hepatica;

pulbere impotriva astmului, bronsitei si balonarii;

macerat pentru tratarea: arsurilor la stomac, gastritei si gazelor intestinale,

depresiei, nevrozei astenice si adjuvant in schizofrenie;

intra in compozitia: suplimentului alimentar SEDOCALM tablete (produs de

Plantavore SA) si a siropului contra tusei HYPERICUM.

4.13. Lavanda (Lavandula angustifolia)

Planta care creste sub forma unui arbust cu frunze verzi-cenusii poroase si

flori albastru-violet intens parfumate isi are originea in zona Alpilor, mult

raspandita in zona Mediteraneana precum si in intreaga Europa in zonele subalpine

si de deal, fiind apreciata de sute de ani de toate popoarele europene pentru virtutile

38


______________________________________________________________________________

ei terapeutice. In traditia populara buchete de flori erau atarnate la icoane ca semn

de venerare divina sau sub forma de saculeti asezati printre haine pentru

indepatarea moliilor. In prezent, sunt firme in Japonia care introduc lavanda in

instalatiile de aer conditionat in birouri atat pentru purificarea si parfumarea aerului

cat si pentru combaterea oboselii si incordarii nervoase, a stresului.

Compozitie chimica: Florile uscate de levantica contin 1,5-3% ulei esential,

iar cele proaspete 0,55-1,5% (linolol - pana la 30%, acetat de linalil - pana la 40%,

geraniol, valerianat de linolol, boreol, butirat de linalil); acizi triterpenici,

flavonoide, rezine, cumarine, principii amare, cineol, taninuri, substante minerale

Actiune farmacodinamica: prezinta actiune antiseptica locala, usor

antispastica, cicatrizanta, calmanta, combate starile de iritabilitate si surmenaj, in

suprasolicitare intelectuala, combate insomnia, stresul, emotivitatea si starile de

instabilitate emotionala (la adolescenti), estomparea fricilor si angoaselor;

diuretica, coleretica; carminativa si slabe efecte stimulente nervoase; normalizeaza

functia cardiaca, moderand excitabilitatea unor receptori interni;


Fitoterapia cu preparate din levantica este indicata in: neurastenie, insomnie,

stress, stari de iritabilitate nervoasa, migrene si alte dureri de cap, dischinezie

biliara, balonare, crize biliare insotite de dureri de cap, depresie, anxietate, aritmie

cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres, viermi intestinali,

infectii cu protozoarul Giardia lamblia, oboseala, reumatism, tuse convulsiva,

gripa, bronsite. Se utilizeaza intern pentru actiunea carminativa, in tulburari

digestive, in cefalee si ca stimulent general sub forma de potiuni, ca aromatizant si

corectiv; datorita principiilor sale active amare, lavanda mareste secretia de bila si

ajuta la evacuarea ei, calmand durerile abdominale si activand digestia;

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare: diabet,

sarcina, alaptare, alergie la lavanda.

Lavanda este contraindicata la copiii mai mici de 6 ani (datorita riscului de

spasm laringian).

Alergii cutanate, fotosensibilitate.

39


______________________________________________________________________________

Produse

ulei- intern: antiseptic, calmant, diuretic

ulei - extern: analgezic, cicatrizant, indicat in raceala, gripa.

produse pentru ingrijirea tenului, corpului;

intra in compozitia tigarilor antiastmatice;

4.14. Marar (Anethum graveolens)

Planta aromata dulce- amaruie, este un condiment nelipsit ce face deliciul

bucatariei traditionale romanesti. In limba engleza se numeste “ dill” inrudita cu

limbile nordice “ dilla” care inseamna calmant ; era folosita la calmarea crampelor

intestinale la copiii, iar “graveolens” deriva din limba Latina “ gravis “ inseamna

greu, “olens” inseamna miros .

Calitatile plantei au fost appreciate din cele mai vechi timpuri de catre

egipteni, greci, chinezi, care-l foloseau pentru reglarea hormonala si inlaturarea

efectelor batranetii. In scop terapeutic se utilizeaza frunzele si semintele.

Compozitie chimica: vitamine A, B, C, clorofila, uleiuri volatile mai mult in

fructe, saruri minerale, taninuri, mucilagi. O lingurita de seminte de marar contine

mai mult calciu decat o cana de lapte.


Stimuleaza digestia, reda apetitul, stimuleaza secretiile digestive, secretia de

acid clorhidric, efect antispastic, combate sughitul, carminativ (calmeaza colicile),

antiemetic (inlatura senzatia de voma), diuretic, depurativ, ajuta la eliminarea

toxinelor, impiedica formarea calculilor renali dar si la dizolvarea lor, stimuleaza

secretia lactate la mamele care alapteaza, frunzele de marar contin mici cantitati de

estrogen, hormon feminin, ajutand la dezvoltarea sanilor si a caracterelor sexuale

feminine in mod natural, reglarea ciclului menstrual, cresterea secretiei lactate la

femeile care alapteaza, remedierea tulburarilor datorate menopauzei, antioxidant

natural, impiedica formarea radicalilor liberi, prin fibrele pe care le contine ajuta la

reducerea colesterolului in sange, prin continutul ridicat de potasiu regleaza

tensiunea arteriala, fiind totodata un cardio-protector , datorita proprietatilor

diuretice impiedica retentia de lichide in organism si actioneaza asupra depunerilor

40


______________________________________________________________________________

in zonele celulitice, prin continutul in vitamina C stimuleaza sistemul imunitar,

activitatea rinichilor (previne formarea calculilor, cistitele, infectiile renale),

datorita continutului in calciu)(semintele de marar) previne osteoporoza, uleiul

aromat pe care il contine actioneaza asupra aparatului digestive si sistemului

nervos.

Indicatii terapeutice si utilizari: anorexie, flatulenta, balonare, indigestie,

colici intestinali, hemoroizi, in disgravidie inlatura senzatia de voma, amenoree,

sindrom premenstrual, mame care alapteaza pentru stimularea secretiei lactate,

colici de orice natura, insomnii, boli de inima, aterosleroza, afectiuni ale cailor

urinare eficient in dezoxifiere sau curele de slabire.

Alte utilizari

In cosmetica pentru tenurile grase, seboreice, cu porii dilatati se pot face

comprese cu suc de marar ( obtinut prin mixare cu putina apa minerala, la care se

adauga sucul de la ½ lamaie )

Mararul prin continutul in fitohormoni feminini, (similar 17 estradiolului),

estrogeni ce regleaza activitatea hormonala, redand fermitatea sanilor, catifeleaza

pielea, incetineste procesul de imbatranire, Un tratament intern cu tinctura din

seminte de marar concomitent cu masarea sanilor cu ulei din seminte de marar,

timp de 10 min/zilnic, timp de 20 de zile, asigura cresterea in volum a sanilor, le da

fermitate, netezire si catifelare a pielii.

Medicina veterinara: Uz intern: infuzie pentru ameliorarea digestiei,

afectiunilor pulmonare, crampelor abdominale.


Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in

perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere.

Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare

de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand

duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap.

Produse

suc de marar proaspat pentru scaderea in greutate;

frunze proaspete pentru stimularea secretiei lactate;

41


______________________________________________________________________________

pulberea de seminte de marar este stimulent hormonal foarte puternic

determina

cresterea tonusului general si a vitalitatii;

tinctura din seminte de marar – stimulent hormonal;

Comprese cu suc de marar in cosmetica pentru tenurile grase, seboreice.

4.15. Menta (Mentha piperita)

Originara din zona mediteraneana este raspandita astazi in toata lumea

crescand spontan sau cultivata in gradini, in locuri luminoase si bine irigate.

Cunoscuta ca planta aromatica utilizata in diverse preparate culinare dar si ca

planta medicinala din cele mai vechi timpuri. Se utilizeaza partea aeriana a plantei

(Menthae herba) sau frunzele de menta (Menthae folium).

Compozitie chimica: Frunzele si toate partile plantei contin ulei volatil,

lipide, acizii triterpenici (oleanolic, ursolic), sitosterol, orgocalciferol, amestec de

parafine, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic, clorogenic, ferulic,

cumaric), taninuri, flavonoide (hesperitina, hesperitina), glucide (ramnoza,

galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachinoza, verbascoza),

carotenoide (radovantina, eripoxantina, violoxantina, carotina), enzime (catalaza,

peroxidaza, polifenol, oxidaza, etc), vitaminele (C, D2, tocoferoli, acid nicotinic),

saruri minerale (potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan, zinc, bor,

cupru, molibden). Uleiul volatil este format din mentol 52,6-63,2%, mentona,

mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpine, felandrone, limonen, camfor,

fenchen, terpinollum, sahinea, cimen, mircen, cadinen), etc. Florile contin mai mult

ulei eteric decat frunzele. Radacinile sunt lipsite de ulei volatil.


Stomahica, antispastica (miorelaxanta, combate spasmele abdominale,

contractii musculare, eficienta in colici biliare, hepatice, intestinale), antivomitiva,

carminativa (elimina gazele, combate flatulenta, meteorismul abdominal), usor

analgezica, coleretica, colagoga, antidiareica, astringenta, uleiul volatil si

componentii sai au actiune spasmolitica, decongestiva, antiinflamatorie, antiseptica,

bacteriostatica (eficienta in infectii gastro-intestinale, respiratorii), expectoranta

42


______________________________________________________________________________

(ajuta la eliminarea secretiilor bronsice), favorizeaza menstruatia, stimuleaza

contractiile uterine, diuretica, sudorifica, depurativa, tonica, reconfortanta, creste

puterea de concentrare. Flavonozidele au

proprietati antivirale si antioxidante.

Indicatii terapeutice si utilizari: dispepsii, dischinezii biliare, meteorism

abdominal, disgravidie (combate greata si voma), entero-colite, diaree estivala sau

de alte cauze, astm, bronsite, laringite, faringite, raceala, gripa, oboseala si tulburari

de concentrare in special la elevi si studenti suprasolicitati

Alte utilizari

Cosmetica: Menta este folosita adesea si in unele produse cosmetice precum

pasta de dinti, lotiunile, gelurile si cremele de corp sau fata, sampoane sau geluri de

dus.


nu se consuma seara deoarece este usor excitant, creste tonusul nervos,

putand da insomnie;

nu se recomanda in ulcerul gastric, in obstructiile cailor biliare si inflamatiile

vezicii biliare si in afectiuni hepatice severe, in litiaze biliare. Nu se

recomanda utilizarea preparatelor care contin ulei de menta pe fata copiilor

mici si nici in caile nazale, putand duce la spasme ale limbii sau oprirea

respiratiei;

in graviditate si lactatie: nu se cunosc restrictii.

Produse

In general, menta se utilizeaza sub forma de ceai, solutie aloolica sau ulei de

menta.

ceaiul de menta datorita proprietatilor antibacteriene, poate fi folosit pentru

curatarea fetei si tratarea acneei si punctelor negre;

infuzie de menta pentru reglarea digestiei, combaterea colicilor, cresterea

diurezei, in caz de dispepsii, raceli, astm, bronsite;

uleiul de menta se administreaza pe cale interna, in caz de oboseala,

dificultati de concentrare si atentie, este un tonic nervin, antivomitiv,

anestezic (menta actioneaza ca anestezic asupra terminatiilor nervoase din

43


______________________________________________________________________________

stomac), antiviral (virusul gripal, herpesul simplex), antibacterian (streptococul

beta- hemolitic, Pseudomonas), antifungic (Candida albicans), decongestiv;

poate fi folosit si sub forma de inhalatii in infectii de cai respiratorii, laringita,

raguseala, catar rino-sinusal, sau sub forma de bai pentru afectiun reumatismale,

artrite nevralgii, lombago, urticarie; comprese sau cataplasme locale in caz de

migrene; uleiul aplicat local poate anestezia gingia sau dintele care doare si

poate reduce inflamatia;

ulei de menta folosit in aromoterapie ajuta in alungarea anxietatii, stresului si

a problemelor, precum migrenele, provocate de stres;

produse cosmetice precum pasta de dinti, lotiunile, gelurile si cremele de

corp sau fata, sampoane sau geluri de dus;

pasta din frunze de menta impotriva problemelor digestive (indigestie,

flatulenta, greata, diaree), acnee;

pudra din frunze de menta impotriva gretei, pentru curatarea dintilor si a

gurii;

macerat din frunze de menta impotriva diareei;

ceai din frunze de menta impotriva diareei;

suc din frunze de menta impotriva respiratiei mirositoare.

4.16. Musetel (Matricaria camomilia)

Pretudindeni raspandita in lume este cea mai veche planta medicinala a

tuturor timpurilor. Originara din sudul si sud-estul Europei, creste in flora spontana

pe ogoare, poieni, la marginea drumurilor sau in gradini, prefera solurile nisipoase

si locurile insorite din zonele de campie. Perioada de inflorire se intinde din lunile

aprilie- mai pana la sfarsitul lui august.

Numele deriva din latina, "matca/ uter" deoarece in medicina populara a fost

folosit pentru tratarea unor afectiuni specifice femeilor ca dezinfectant, cicatrizant,

calmant al durerilor. In scop terapeutic se folosesc florile (Chamomillae flores)

Compozitie chimica: uleiuri volatile, principii amare sesquiterpenice

(proazulene), flavonozide (glicozide de apigenina, luteolina, kempferolului si

44


______________________________________________________________________________

dericati metoxilati), glucide, vitamine (B1, C, carotenoizi), colina, minerale (calciu,

fier, zinc, siliciu, zarconiu, molibden, cupru, fosfor, potasiu), acizi grasi (acid oleic,

linoleic, palmitic, stearic, cerotic), acizi fenolici (clorogenic, cafeic, salicilic,

siringic, vanilic).

Uleiul volatil: hidrocarburi sesquiterpenice (chamuzulena,

dihidrochamulzalene, bisaboleni, trans-beta-farnesen), alcooli sesquiterpenici(alfa-

bisabolol, spatunelol, farnesol), oxizi sequiterpenici (bisabolooxizi), cumarine

(herniarina, umbeliferona, poliine).


Antiseptica, dezinfectanta, antiinflamatorie, anestezica, antihistaminica

(antialergica), actiune emolienta, tonic capilara, sudorifica, bactericida si

bacteriostatica, carminativa (combate spasmele intestinale si ajuta la eliminarea

gazelor), efect cicatrizant, regenerant, grabeste vindecarea, normalizeaza

metabolismul pielii si stimuleaza epitelizarea, intareste radacina firului de par,

combate matreata, impiedica formarea pietrelor la rinichi sau fiere, are actiune

antispastica, relaxeaza musculatura neteda, combate spasmele, colicile abdominale,

nefritice, intervin (actiune calmanta, sedativa, asupra sistemului nervos).

Uleiul volatil este folosit in aromoterapie pentru calmarea durerilor de cap,

actiunea relaxanta generala, combaterea insomniilor, combaterea crizelor astmatice.

Indicatii terapeutice si utilizari: infectii acute si cronice ale tubului digestiv

(gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, diaree), aparatului respirator (gripe,

guturai, bronsite, traheite, astm bronsic), afectiuni uro-genitale (cistite, vaginite,

prostatite, leucoree), menstre cu dureri (prin actiunea antispastica, antialgica), boli

renale (favorizeaza eliminara uratilor, acidului uric), combate guta, artritele,

reumatism, combate insomnia, anxietatea, depresia cauzata de disfunctii ale

menopauzei.

Alte utilizari


Uz intern: tratarea gastritelor, enterocolitelor, in diaree, stari inflamatorii ale

mucoaselor.

Uz extern: stomatita, conjunctivita.

45


______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:

poate creste efectele anticoagulante de aceea nu se administreaza impreuna

cu aspirina, mai ales la cei cu tulburari de coagulare sanguina. Nu se

recomanda uleiul volatil sau tinctura in perioada sarcinii . Nu trebuie

administrat impreuna cu medicamente sedative sau alcool. Polenul din

preparatele cu extract de musetel poate cauza reactii alergice la cei sensibili

(utilizarea in acest caz trebuie facuta cu precautie);

a se evita la persoanele cu ten albicios, datorita cumarinelor, alergie

incritisata cu alte specii de Asteraceae.

Produse

produse pe baza de musetel pentru ingrijirea tenului: creme, lotiune

tonica, demachiant;

produse destinate ingrijirii parului: sampon;

ulei de musetel – proprietati antiinflamatorii.

deo roll-on cu extract de musetel – calmeaza pielea dupa epilare;

ceai de musetel;

creme, balsamuri pentru maini.

4.17. Mustar alb (Sinapis alba)

Originar cel mai probabil din zona Mediteraneana, este cultivat in toata

Europa (de Nord, Centrala si de Est, inrudit cu mustarul chinezesc. Se folosesc

semintele la diverse preparate culinar traditionale, prepararea muraturilor sau

obtinerea pastei de mustar la care vinul folosit si mirodeniile asociate, tarhon,

cucurma, hrean, ienibahar, cuisoare, scortisoara, piper, ardei iute, zahar sau miere,

foi de dafin si alte ierburi aromate dau gustul specific.

Folosit ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri, romanii o

recomandau in caz de epilepsie, depresii, dureri reumatice.

Compozitie chimica: ulei volatil (alil-senevol), acizi organici (oleic, linolic,

linoleic), mucilagii, celuloza, substante proteice, minerale (calciu, potasiu,

magneziu), sinalbozidul (similar cu sinigrozidul din mustarul negru care sub

46


______________________________________________________________________________

actiunea fermentului mirozinazei in mediu apos se descompune in glucoza, sulfat

acid si izotiocianat de p-hidroxibenzil care nu este volatil ca izocianatul de alil).


Revulsiva, rubefianta, stomahica, hipocolesterolemianta, iar datorita

prezentei mucilagiilor are actiune laxativa.

Indicatii terapeutice si utilizari: hipercolesterolemie, afectiuni respiratorii

(traheo-bronsita, pneumonie), raceala, gripa, afectiuni reumatice, nevralgii,

contracturi musculare.


Hipertensiune arteriala, bolnavi cu varice sau diferite afectiuni cutanate,

precautii in cazul copiilor la care pielea este mai sensibila pentru a nu produce

arsuri; la copii sub 6 ani administrarea aplicatiilor este contraindicata.

Iritant cutanat si al mucoaselor.

Uleiul vegetal obtinut din mustarul alb poate provoca eriteme, flictene si

chiar necroza tesuturilor.

Produse

pasta de mustar este folosita ca si condiment;

laxativ - semintele intregi de mustar alb;

faina de mustar: in scop terapeutic se foloseste sub forma de cataplasme;

datorita actiunii rubefiante stimuleaza circulatia la locul dureros, facand sa

calmeze durerile sau sa decongestioneze tesuturile subiacente, fiind indicate

in caz de bronsite; pneumonii, cefalalgii, migrene, afectiuni reumatice,

lombago, sciatica;

frunzele de mustar alb pot fi folosite in salate.

47


______________________________________________________________________________

4.18. Patlagina, Patlagina ingusta, Patlagina mare (Plantago media, Plantago

lanceolata, Plantago major)

Planta erbacee usor adaptabila la diverse conditii de sol, umiditate,

temperatura, lumina fiind raspandita din zona de ses, campie pana in zona alpina.

Se spune ca daca o broasca este muscata de paianjen se grabeste la patlagina, caci

aceasta o vindeca. In medicina populara era folosita pentru tratarea ranilor,

muscaturilor de sarpe sau de insecte sau pusa in incaltari pentru vindecarea

bataturilor (basicilor) fiind cunoscuta ca un leac al ranilor vechi si persistente. In

scop terapeutic se folosesc frunzele (Plantaginis folium).

Compozitie chimica: uleiuri volatile, mucilagii (acid poliuronic, pentozane,

xiloza), alantoina, flavonozide, principii amare, iridoide (aucumbina sau

aucubozida cu structura furanica), compusi triterpenici (acid ursolic, oleanolic),

taninuri, rezine, zaharuri, vitaminele K, A, C, steroli (β-sitostero), fitochinona,

carotenoizi, minerale (potasiu, calciu, magneziu, fosfor, cupru, molibden).

Actiune farmacodinamica: demulcent (datorita mucilagului); emolienta,

laxativa (mucilagii, planteoza, produsi de hidroliza); expectoranta, fluidifianta a

secretiilor bronsice; actiune hemostatica (vitamina K si tanin), cicatrizanta; utila in

tratamentul ulcerului (datorita prezentei alantoinei, enzimelor proteolitice,

flavonelor si carotenoidelor), antibiotica; antiinflamatorie (prin iridoide si steroli);

proprietati astringente si antipruginoase (taninuri, aucubozid) antidiareica,

diuretica, depurativa, previne cresterea colesterolului, previne ateroscleroza, scade

tensiune arteriala, regeneranta, antiinflamatorie, in afectiuni dermice ulcerative,

purulente; antispastic (polifenoli); laxativ (semintele);


Frunzele plantelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara,

culta si traditionala.

Medicina umana:

Uz intern: - infuzie, pentru tratarea aterosclerozei, in hemoragii,

48


______________________________________________________________________________

hipertensiune arteriala, diaree, gastrite hiperacide, ulcer gastric, tuse de diverse

etiologii, bronsita, astm bronsic;

Uz extern: - infuzie, pentru tratarea afectiunilor vasculare (ulcer varicos),

tratarea stomatitelor, laringitelor, traheitelor, tratarea ranilor purulente, ulceratiilor.

Frunzele intra in compozitia Ceaiului bronsitic nr. 2 pentru tratarea

emfizemului pulmonar, silicozei, bronsitei, tusei convulsive si spastice.

Medicina populara, pentru tratarea tendinitelor, bursitelor, tenosinovitelor,

artritelor, miozitelor, edemelor declive (boli de picioare).

Alte utilizari


Uz intern: - infuzie/deccoct/macerat crud, pentru tratarea bronsitelor, in catar

laringo-traheal, diaree;

Uz extern: - infuzie, pentru tratarea plagilor varicoase, conjunctivitelor,

blefaritelor;

Cosmetica: pentru igiena oculara si tratarea conjunctivitei.

Contraindicatii, precauti, reactii adverse si/sau secundare

Dermatita de contact; produsele cu extracte de Plantago contraindicate la

persoanele sensibile.

Produse

pulberea - intra in compozitia Ceaiului bronsitic nr. 2 pentru tratarea

emfizemului pulmonar, silicozei, bronsitei, tusei convulsive si spastice;

infuzia - in uz extern poate fi folosita sub forma de bai sau comprese pentru

tratarea ulcerului varicos, ulceratii diverse ale pielii, conjunctivita, sau sub

forma de gargara in afectiuni ale caviitatii bucale (gingivite, stomatite,

faringite), laringite;

siropul de patlagina este recunoscut ca remediu natural pentru calmarea

tusei; se gaseste in preparate standardizate sau se poate prepara in casa ca

orice sirop din planta verde sau uscata;

frunzele proaspete zdrobite pot fi puse sub forma de cataplasma pe suprafata

pielii pe rani infectate sau sangerande; prin actiunea hemostatica,

dezinfectanta, cicatrizanta grabeste vindecarea;

49


___________________________________________________________________________

tinctura de patlagina - pentru efectul antiinflamator, emolient, expectorant,

hemostatic, antiulceros, cicatrizant.

pectinele extrase din frunze se comercializeaza sub denumirea de

Plantaglucid, cu actiune buna in tratamentul ulcerului gastric.

4.19. Roinita (Melissa officinalis L.)

Planta melifera, cu flori albe-liliachii, raspandind o mireasma aseamanatoare

cu lamaia, prefera poienile insorite din padurile de stejar, salcam sau fag, bogata in

nectar, apreciata de albine de unde au derivat si multe denumiri ale plantei. Folosita

ca mirodenie pentru gustul proaspat de lamaie, la aromarea bauturilor dar mai ales

ca planta medicinala. Vestiti medici ai antichitatii o recomandau pentru diverse

afectiuni: Dioscoride pentru purificarea sangelui si muscatura de serpi, Pliniu

pentru intarirea vederii, Hildegard van Binger pentru linistirea spiritului, medicii

arabi pentru intarirea inimii. In scop terapeutic se foloseste partea aeriana (tulpina,

frunze, flori) culese pe timp frumos, insorit, fara vant (vantul determina imprastirea

uleiurilor volatile, principii active importante din punct de vedere curativ).

Compozitia chimica:

Principalii componenti chimici identificati in organele aeriene sunt: uleiurile

volatile (pana la 0,15 % sub. proaspata), componentii uleiului volatil depind de

locul din care a fost recoltata planta. Astfel Melissa provenita din Finlanda contine

o proportie mai mare de carvona (15,70 %) si de cariofilen oxid (7,70 %); o alta

provenienta din aceeasi tara a avut un continut mai mare de cariofilen oxid (12,30

%), metil cavicol (6,30 %) si anetol (6,10 %), Melissa provenita din Spania a avut

un continut mai mare de geranial (45,00 %) si neral (35,00 %), cea provenita din

Germania are un continut mai mare de citronelal (36,20 %), germacren D (13,50

%) si β-cariofilen (10,90 %).

Alti constituenti sunt: taninurile (3 - 6 %), glucidele (zaharoza, planteoza

pectina), fenolii, rezinele, mucilagii (12 %), sterolii (β-sitosterol, campesterol),

catechinele, triterpene (acid uscolic, acid oleanolic, acid 19-α-hidroxiursolic, acid

29-hidroxioleanolic, acid 2-α-hidroxioleanolic, acid 2-β-hidroxioleanolic, acid 2-α-

hidroxiursolic), acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic, acid clorogenic,

50


______________________________________________________________________________

acid protocatechic, acidul cafeil-cafeic, acidul rozmarinic), agliconi si glicozide

flavonice (quercetina, ramnocitrina, apigenin-7-glucozida, kempferol, luteolina,

luteolin-7-glucozida, ramnazina si cinarozida).


Extractele au actiune calmanta, antimicrobiana, antihistaminica si de

reducere a presiunii sanguin. Continutul in polifenoli al extractelor favorizeaza

tratarea herpesului, gutei si intepaturilor de insecte. Se utilizeaza de asemenea

pentru inhibarea activitatii hormonilor tiroidieni.

Uleiul volatil care contine citral si citronelol au actiune calmanta asupra

sistemului nervos central si antispasmatica si in general uluiul volatil are proprietati

digestive, carminative, coleretice, regleaza digestia stomacului, tonice, sedative.

Actioneaza impotriva starilor de voma la femeile insarcinate, contractiilor

din perioada ciclului. Combate migrenele, durerile de dinti, de cap si urechi

generate de nevralgii; se utilizeaza impotriva tusei, raguselii si afectiunilor cailor

respiratorii; contra gutei, anemiei, insomniei, dizenteriei.


In medicina populara uleiul volatil se recomanda in boli de ficat, astm,

anemie, balonari, indigestie, intepaturi de albine, viespi, slabirea memoriei, boli de

plamani, maladia Parkinson, ameteli.

Alte utilizari

Medicina veterinara

Uz intern pentru tratarea colicilor intestinale, starilor diareice, vomei,

anorexiei,

tonic si stimulent in productia de lapte. Dozele de tratament pentru: animale mari

(cabaline, bovine),15-20-50 g; animale mijlocii (ovine, caprine, porcine), 5-10-15g;

animale mici (pisici, caini,pasari), 2-5-8g.

Uz extern pentru tratarea plagilor.

Cosmetica – varfurile inflorite sunt folosite pentru obtinerea de colonii si

parfumuri.

51


______________________________________________________________________________

Produse

sub forma de ceai (infuzie) in tratarea: - cancerului de tiroida,

reumatismului (actiune antiinflamatoare articulara), boli digestive (colon

iritabil, colonului spastic si a enteritei, diskineziei biliare, litiazei biliare,

herpesului de tip I si II;

se utilizeaza sub forma de tinctura in tratarea - problemelor menstruale,

probleme ale sistemului nervos (pe termen lung contra Alzheimerului),

depresie, anorexie psihica;

intra in compozitia medicamentului CALMOPLANT tablete (produs de

Plantavorel SA), utilizat pentru stari de hiperexcitabilitate nervoasa;

intra in compozitia ceaiurilor laxative si anticolitice; efect sedativ, calmeaza

palpitatiile pe fond nervos, tulburarile nervoase ca durerile de cap,

indispozitiile, insomniile si alte neurastenii;

intra in compozitia produsului medicamentos EUCOLON.

4.20. Salvie (Salvia officinalis)

Planta melifera venita din zona Mediteraneana, creste cultivata in gradini in

locuri insorite. Este o planta mistica investita cu puteri magice; exista mai multe

mituri despre aceasta planta sacra: o legenda spune ca a fost singura dintre flori

care a adapostit-o pe Maica Domnului atunci cand fugea in brate cu pruncul Isus, in

fata aprozilor lui Irod, iar drept multumire aceasta a investit planta cu puteri

nelimitate, de a salva vieti si a-i trata pe oamenii tuturor timpurilor de orice boala.

Numele latinesc deriva de la cuvantul "salvare"care inseamna a vindeca, a salva. In

scop terapeutic se folosesc frunzele (Salviae folium) si partile aeriene (Salviae

herba) inflorite recoltate la inceputul infloririi in lunile mai- iunie.

Compozitia chimica: uleiuri volatile – 1.5-5.5% (salvinol sau absintol,

tuiona, alfa si beta-pinene, acetat de linalil, camfor, borneol, cineol, etc), principii

amare diterpenice (picrosalvina), triterpene pentaciclice (acid ursolic, crategolic,

oleanolic), steroli (β-sitostero, stigmasterol), substante estrogene, rezine, acizi

organici (acid nicotinic, acid cafeic, acid fumaric), rasini, taninuri catehice,

flavonozide, vitamine (B1, C), saruri de potasiu.

52


______________________________________________________________________________


Compozitia chimica complexa si natura principiilor active pe care le contine,

ii confera salviei proprietati coleretice, carminative, estrogene, antiseptice si usor

astringente; eupeptic-amar, stimulent in dispepsii si atonii gastre-intestinale,

colagog si in disfunctii ovariene; prezinta actiune antisudorifica pronuntata

(diminua transpiratia); atenueaza procesele fermentative din intestin si favorizeaza

eliminarea gazelor; stimuleaza secretia biliara si a ficatului; are efect usor

hipoglicemiant; prezinta calmant asupra sistemului nervos; datorita compusilor

fitoestrogenici pe care ii contine, regleaza menstruatia si ajuta la contracararea

efectelor neplacute ale menopauzei.

Indicatii terapeutice si utilizari: afectiuni inflamatorii, infectioase ale cailor

respiratorii (bronsite, traheite, astm bronsic); afectiuni digestive (colite de

fermentatie, diaree, enterocolite, colite de putrefactie); afectiuni ale cailor biliare,

constipatie sau diaree, hiperhidroza palmo-plantara (transpiratii excesive); stari de

oboseala, surmenaj sau stres, tulburari de memorie ; boala Alzheimer, pentru

incetinirea proceselor de imbatranire; galactoree, pentru stoparea lactatiei;

preparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea transpiratiei

excesive in diverse stari, cum ar fi distoniile neuro-vegetative si menopauza;

preparatele din salvie sunt utile in starile de meteorism abdominal, in dischineziile

biliare, ca adjuvant in tratamentul diabetului zaharat, in unele dureri abdominale, in

inflamatiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigdalite) si ale pielii sau

in acnee; in uz extern: rani purulente, eczeme infectate; recomandata contra

depresiei si oboselii.


epilepsie, hipertensiune arteriala;

nu se administreaza femeilor care alapteaza deoarece are capacitatea de a

opri lactatia;

poate avea drept reactii secundare scaderea apetitului alimentar, o usoara

deshidratare si constipatie.

Produse

ulei : afectiuni dermatologice;

creme antiacneice;

53


__________________________________________________________________________

tinctura :afectiuni dermatologice;

ceai;

frunzele intra in compozitia ceaiului antiastmatic, ceaiului pentru gargara si

in tigarile antiastmatice;

4.21. Scorus negru (Aronia prunifolia)

Este originar din America de Nord. Efectele binefacatoare erau cunoscute si

de catre populatia bastinasa. Bauturilor preparate din ea i s-au atribuit putere

divina. Mai tirziu a fost cultivata in Rusia pe plantaje uriase. Nu peste mult timp a

ajuns si in Europa si din ce in ce mai multi oameni i-au cunoscut efectele

binefacatoare. Este fructul tineretii celulelor, a unei stari generale sanatoase, al

vitalitatii. Se utilizeaza fructele (zemoase, acre-dulci, de culoare neagra-albastruie,

de circa 1 cm diametru), care se maturizeaza in lunile septembrie- octombrie.

Compozitie chimica: fructele sunt bogate in acizi organici, microelemente,

vitamine. Continutul de vitamina C este deosebit de ridicat. Fructele mai contin si

vitaminele B1, B2, B3, K si multI vitamina P (500 mg/100 g), caroten, rutina,

substante tanante, autociani, zahar, acizi organici, saruri minerale (Cu, Fe, I, Mo,

Mn, Mg).

Actiune farmacodinamica: intareste sistemul imun, are un efect

binefacator asupra circulatiei singelui, a functionarii inimii, scade tensiunea,

incetineste procesul de imbatrinire a celulelor.

Indicatii terapeutice si utilizari: in ateroscleroza, hipertensiune arteriala,

glomerulonefrita, hemoragii diverse, prevenirea instalarii trombozelor, ameliorarea

circulatiei periferice, gastrite usoare.

Contraindicatii: consumul de scoruse va fi limitat pentru bolnavii cu ulcer

gastric

si duodenal si la cei cu un grad ridicat de coagulare a sangelui.

54


______________________________________________________________________________

Produse

suc de scoruse;

scoruse uscate;

compot, gem, marmelada, vin, sucuri, dulceata.

4.22. Sovarf (Origanum vulgare)

Planta erbacee aromatica, cu flori rosii- purpurii originara din zona

Mediteraneana, creste prin fanete, in locuri insorite si uscate din regiunile de deal si

de munte. In scop terapeutic se folosesc partile aeriene ale plantei (Origani herba);

florile infloresc din lunile iunie pana in august, iar culesul partilor aeriene se fac in

orele diminetii atunci cand planta contine cele mai multe uleiuri eterice.

Compozitie chimica: uleiuri volatile (carvacrol, timol), taninuri, principii

amare, antociani (peonidol, marvidol), flavone (apigenol, luteol, kempferol si

glocozide ale acestora), acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic,

rosmarinic, clorogenic), compusi terpenici (acid ursolic, oleanolic), substante

minerale.


Antispastic, bronhodilatator, expectorant, fluidifica secretiile bronsice,

sedativ asupra sistemului nervos, antiseptica, dezinfectanta, stomahica,

carminativa, spasmolitica, secretolitica, eficient in boli cu aclorhidie gastrica.

Indicatii terapeutice si utilizari: afectiuni respiratorii, traheite, bronsite,

stimuleaza secretiile digestive, tusea convulsiva, calmanta a tusei prin efect sedativ

central nervos, favorizeaza eliminarea secretiilor bronsice.

Alte utilizari


uz intern: infuzie- pentru tratarea iritabilitatii la caini si pisici;

uz extern: cataplasme cu infuzie pentru tratamentul abceselor, furunculelor si

arsurilor.

55


______________________________________________________________________________

Contraindicatii, precautii,reactii adverse si/sai secundare

Datorita concentratiei crescute de carvacrol si timol este iritant cutanat, iar

uleiul volatil nu se aplica pe piele.

Produse

ceai: se foloseste in tratarea gastritelor, colicilor gastrointestinale, tusei

convulsive, traheitelor, bronsitelor,tusei rebele ;extern- sub forma de

gargarisme, se recomanda in afectiuni ale cavitatii bucale, faringite, laringite,

iar sub forma de inhalatii cu abur in astmul bronsic;

unguent: afectiuni dermatologice, arsuri, dureri de cap, dureri de dinti,

eczeme, gingivite, halena, otita, parodontoza, rani, crize dureroase reumatice;

tinctura: stari gripale, stomatite, traheite, tulburari intestinale, tuse

convulsiva.

4.23. Valeriana (Valeriana officinalis)

Planta erbacee creste spontan pe soluri umede, in stufarisuri, paduri, la

marginea apelor, in lunci si zavoaie, in zonele de deal si munte fiind raspandita in

toata Europa si Asia. In traditia mai multor popoare, se impleteau cununi din florile

de valeriana care erau puse deasupra tocului usii pentru a indeparta vrajile,

farmecele, blestemele, duhurile rele. Este cunoscuta si folosita in medicina

empirica pentru tratarea tulburarilor emotionale, combaterea insomniilor si

tratamentul clasic al crizelor epileptice; s-a observat ca reduce agresivitatea

animalelor. In scop terapeutic se recolteaza toamna dupa vestejirea partilor aeriene,

rizomii, stolonii (tulpinile taratoare) si radacinile ( Valerianae rhizoma cum

ridicibus)

Compozitie chimica:

Ulei volatil 0,5-2% continand : hidrocarburi mono – si sesquiterpenice

(pinen, camfen, limonen, β-cariofilen, azulene); alcooli mono si sesquiterpenici (α-

terpineol, geraniol, borneol, valerianol, valenol, ledol); esteri terpenoidici (acetat si

izovalerianat de bornil, formiat si butirat de bornil, acetat de kessil, acetat si

valerianat de mirtenil); aldehide si cetone (valerenal, valeranona); acizi

(izovalerianic, acetoxivalerianic, valerenic, valerenolic, acetilvalerenolic); iridoide

56


______________________________________________________________________________

(valepotriati).

Componentele nevolatile sunt: alcaloizi (derivati ai ciclopentanpiridine –

actinidina); acizi polifenolcarboxilici si derivati (acid cafeic, clorogenic);

flavonoide

(cvercetol, camferol, apigenina, luteolina, diosmetina|); glucide; taninuri; rezine;

enzime; glicozide ale iridoidelor.

Actiune farmacodinamica: actiune sedativa, tranchilizanta, hipotermizanta,

decongestionant-venoasa, flebotonica, neurotonica.


Se poate utiliza in neurastenie, agitatie, tahicardie, febra, hemoroizi interni si

externi, varice, astenie.

Uz intern: tratarea afectiunilor cardiace (tulburari de ritm cardiac, nevroza

cardiaca, palpitatii), a vomei; tratarea colicilor abdominale la adulti (dureri); astm

bronsic; insomnii; colici renale; combaterea viermilor intestinali, diaree;

Radacina si rizomul plantei se folosesc in amestec cu alte plante pentru

tratarea: anginei pectorale, aterosclerozei, sindroamelor dispeptice (anaciditate si

hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcer gastric, meteorism, colici hepato-biliare,

dismenoree.

Alte utilizari


Uz intern: tratarea bolilor sistemului nervos central; transpiratii excesive;

nefrite, poliurie, anurie; tulburari intestinale.


Sarcina si alaptare; nu se administreaza in timpul conducerii

autoovehiculelor datorita efectelor hipnotice pe care le exercita asupra sistemului

nervos; interactioneaza cu alte medicamente, potenteaza efectele produselor

barbiturice si benzodiazepine, motiv pentru care administrarea de valeriana este

bine sa se faca doar la sfatul mediculuicand exista si alte medicamente asociate (in

special antidepresive, tranchilizante); in cazul administrarii de lunga durata pot sa

57


______________________________________________________________________________

apara agitatie, insomnie, midriaza, tulburari cardiace.

Supradozarea duce la inapetenta, hipersalivatie, poliurie sau anurie, nefrite,

tulburari intestinale, transpiratii.

In faza avansata a intoxicatiei apar fenomenele de ameteala, somnolenta,

hipotermie, tahicardie, tahipnee, colaps, coma asfixica.

Toxicitate: valepotriatii sunt citotoxici si mutageni in vitro (neconfirmat in

vivo), toxicitatea lor fiind mult mai mare decat a extractelor. Majoritatea extractelor

nu contin sau au foarte mici cantitati de valtrati. Ei sunt termolabili si degradati de

aciditatea gastrica.

Observatii: Se poate si utiliza si specia Valeriana sambucifolia Mjkan, care

are stoloni aerieni, iar frunzele au 2-4 perechi de lacinii mai groase.

Produse

infuzie, macerat la rece, infuzie combinata, pulbere, tinctura (nu se face o

cura mai mare de 6 saptamani pentru a nu aparea reactii adverse);

pulberea - pentru calmarea starilor de nervozitate, tratarea tulburarilor neuro-

vegetative (nu se pastreaza mai mult de 10 zil deoarece isi pierde

proprietatile terapeutice);

infuzia din radacina uscata - pentru efectul sedativ, calmant, antispastic,

somnifer (doza pentru dimineata se lasa la macerat de seara, iar cea pentru

seara se pune la macerat de dimineata, consumata in cursul zilei, poate da

somnolenta);

tinctura:

se foloseste un amestec de plante pentru combaterea insomniei, isteriei

(valeriana, hamei, levantica, flori de tei, roinita); impotriva tulburarilor

cardiace (valeriana, paducel, talpa gastii); impotriva tulburarilor gastrice de

natura nervoasa (sunatoare, valeriana, tei argintiu).

autori - incdsb.ro de utilizari in terapie ro.pdf · asocierea terapiei naturale cu psihoterapia....

Documents