aurelian burcu-managementul calitatii vietii si conditiei umane

AURELIAN BURCU

MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEI

UMANE *

Centrul de Consultanţă

Editura Mega

2004

D E L P H Y

CENTRUL ARTEMIS Consultanţă şi Proiectare în Managementul Calităţii Vieţii

INSTITUTUL DELPHY

Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară

Să dăm naşterii noastre un sens în viaţă;

să dăm vieţii noastre un scop în lume; să dăm scopului o cauză,

o misiune în lucrare şi cauzei un efect: adică împlinirea

faptului nostru de a fi.

Să facem din faptă crezul, din crez – datoria, din datorie – misiunea

vieţii, din viaţă – sărbătoarea fiinţei noastre

*

Pentru pomii roditori fiecare floare este speranţa unui fruct, iar

fiecare fruct dovada existenţei şi certitudinea perenităţii. Întocmai sunt

pentru om visele şi faptele sale.

Ca şi pomul, şi omul pentru a rodi, trebuie mai întâi să înflorească.

Pe cât de frumoase şi multe sunt florile speranţei în Anotimpul Tinereţii,

pe atât vor fi de bogate şi îmbietoare roadele sale

în Anotimpul Dăruirii.

*

Pentru cei ce au ales Călătoria, tovarăşii de drum sunt înzecit mai

valoroşi decât toate sufletele rămase acasă, ori privitoare de pe

margine... Chiar dacă ei, de multe ori nu ştiu aceasta...

*

În Spaţiul Vieţii nu există Drumuri drepte.

Unele şerpuiesc, altele ocolesc, altele se întorc şi o iau de la capăt.

Însă, ca şi în lumea naturii, toate Drumurile, în cele din urmă

ajung la Destinaţie. Mai trebuie doar Călătorul să le parcurgă;

până la Capăt.

CUPRINS CAPITOLUL I GENERALITĂŢI PRIVIND CONSULTANŢA ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI CONDIŢIEI UMANE ...................................................... 7 CAPITOLUL II DESPRE NECESITATEA ORGANIZĂRII UNUI CENTRU DE CONSULTANŢĂ I. Generalităţi privind centrele de consultanţă .............................................. 19 II. Necesitatea unui centru de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane ............................................................... 21 III. Obiectivele centrului de consultanţă ...................................................... 26

A. Obiective generale .............................................................................. 26 B. Obiectivele manageriale ..................................................................... 30

IV. Funcţiile Centrului de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane ................................................................ 34

V. Principii majore ale Centrului ......................................................... 35 A. Principii conceptuale .......................................................................... 35 B. Principii funcţionale ............................................................................ 41

CAPITOLUL III FORME LEGALE ŞI PROCEDURI ADMINISTRATIVE DE ÎMFIINŢARE A CENTRULUI I. Generalităţi .............................................................................................. 48 II. Asociaţiile şi fundaţiile ............................................................................ 49 A. Aspecte definitorii ale asociaţiilor şi fundaţiilor ................................ 49 B. Asemănări şi deosebiri între asociaţii şi fundaţii ................................ 52 C. Clasificarea asociaţiilor şi fundaţiilor ................................................. 56 D. Patrimoniul asociaţiilor şi fundaţiilor ................................................. 58 E. Cadrul legislativ al asociaţiilor şi fundaţiilor ...................................... 61

1. Constituirea asociaţiei şi a fundaţiei ............................................. 61 2. Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi fundaţiilor .................. 59 3. Modificarea actului constitutiv şi a statutului

asociaţiei sau fundaţiei ........................................................................ 73 4. Dizolvarea asociaţiilor şi fundaţiilor ............................................. 73 5. Lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor ............................................. 76

III. Societatea cu răspundere limitată ..................................................... 78 A. Precizări prealabile ............................................................................. 78 B.Definiţie ............................................................................................... 79 C.Caracteristici ....................................................................................... 79

D.Avantajele opţiunii .............................................................................. 80 E.Constituirea societăţii ........................................................................... 82 F.Funcţionarea societăţii ......................................................................... 83 G.Retragerea asociaţilor .......................................................................... 85 H. Excluderea asociaţilor ........................................................................ 85 I. Dizolvarea şi lichidarea societăţii ....................................................... 85

IV. Societatea civilă ...................................................................................... 86 1. Tipurile de societate civilă ................................................................... 86

a)Societatea civilă universală ............................................................ 86 b)Societatea civilă particulară ............................................................ 86

2. Caractere juridice ................................................................................. 87 3. Aportul şi patrimoniul social ............................................................... 88 4. Raporturile asociaţilor ........................................................................ 89

a) cu societatea ................................................................................... 89 b) cu terţii ........................................................................................... 89

5. Administrarea societăţii ....................................................................... 90 6. Împărţirea beneficiilor şi pierderilor .................................................... 91 7. Încetarea societăţii civile ..................................................................... 91

a)cauze de încetare ............................................................................. 91 b) efectele încetării ............................................................................ 91

V. Concluzii privind formele juridice ..................................................... 92 CAPITOLUL IV FINANŢAREA ACTIVITĂŢII CENTULUI DE CONSULTANŢĂ I. Generalităţi ................................................................................................ 95 II. Determinarea necesarului de resurse financiare ....................................... 96

1. Natura capitalului necesar. .................................................................. 96 2. Categorii de capital necesar iniţierii afacerilor .................................... 98

A.Capitalurile proprii ......................................................................... 98 a)Capitalul fix ................................................................................. 99 b)Capitalul de lucru ...................................................................... 102 c)Capitalul suplimentar ................................................................. 102

B. Capitalurile de împrumut ............................................................. 103 3. Surse de obţinere a fondurilor ........................................................... 105

A. Surse de obţinere a capitalului propriu ........................................ 105 B. Surse de obţinere a capitalului de împrumut ............................... 107

III. Procesul de finanţare ............................................................................ 109 A. Alegerea sursei de finanţare.............................................................. 109 B. Pregătirea pachetului de finanţare ..................................................... 110 C. Prezentarea cererii de finanţare ......................................................... 111

CAPITOLUL V AMPLASAREA ŞI DOTĂRILE TEHNICE I. Amplasarea ............................................................................................ 112 II.Alegerea şi amenajarea facilităţilor ........................................................ 116 A. Alegerea facilităţilor fizice ............................................................... 117 1. Alegerea clădirii......................................................................... 117 2. Închirierea, cumpărarea sau construirea clădirii ........................ 121 3. Amenajarea fizică a clădirii ....................................................... 123 III. Dotările tehnice .................................................................................... 128 A.Spaţiul minim necesar ....................................................................... 128 B. Echipamentul minim necesar ............................................................ 128 C.Aspectul şi folosirea spaţiului ............................................................ 128 CAPITOLUL VI MANAGEMENTUL CENTRULUI DE CONSULTANŢĂ I. Generalităţi privind managementul calităţii în centrele de consultanţă .......... 130

A. Despre necesitatea calitatăţii în serviciile de consultanţă? ............... 130 B. Noţiunea calitatăţii în consultanţă ..................................................... 131 C. Particularităţi ale calităţii în centrele de consultanţă ........................ 132 D. Managementul calităţii totale (T.Q.M.) în centrele de consultanţă ........... 135 E. Planificarea calităţii .......................................................................... 137 F. Organizarea activităţilor referitoare la calitate .................................. 138 G. Asigurarea calităţii conform ISO 9004-2 ......................................... 140 H. Documentele calităţii ........................................................................ 143 I. Auditul calităţii .................................................................................. 146 II. Optica faţă de client .............................................................................. 149 III Structura organizatorică şi funcţională a centrului ............................... 164 A. Organizarea structurală ...................................................................................... 164

a)Diagrama organizatorică a Centrului ................................................ 165 b)Diagrama funcţională a centrului ....................................................... 166

B. Organizarea funcţională ......................................................................... 167 1. Partea Generală: ................................................................................ 168 2. Partea Specială .................................................................................. 171 3. Testul Psihologic Special .................................................................. 174 4. Detalii privind activitatea funcţională .............................................. 177

a) Managementul Vieţii Spirituale ................................................... 177 b) Managementul Vieţii Private ....................................................... 179 c) Managementul Vieţii Sociale ....................................................... 183 d) Managementul Afacerilor ............................................................ 187

IV. Personalul centrului ........................................................................ 189

CAPITOLUL VII MARKETINGUL SERVICIILOR

I. Generalităţi ........................................................................................ 195 II. Gama de servicii .............................................................................. 198

1. Definirea gamei de servicii ................................................................ 198 2. Categorii de servicii oferite de centru ................................................ 199

A. Servicii principale ........................................................................ 200 B. Servicii conexe ............................................................................. 202

III. Tarifarea serviciilor .............................................................................. 208 IV. Publicitatea şi reclama .......................................................................... 210 A.Selectarea mediilor de realizare a reclamei ....................................... 210 B.Opţiuni posibile privind mediile de comunicare în masă .................. 210

1. Presa scrisă ................................................................................... 211 2. Radioul ......................................................................................... 212 3.Televiziunea .................................................................................. 214 4. Reviste ilustrate ............................................................................ 217 5.Informarea directă prin poştă......................................................... 218 6.Panourile de reclame ..................................................................... 220 7. Reclama tranzitorie ....................................................................... 221 8. Ghidurile ....................................................................................... 222 9.Expoziţii comerciale ...................................................................... 223 10.Reclamele speciale ...................................................................... 224 11.Reclama la locul vânzării ............................................................ 224 12.Pagini aurii .................................................................................. 225 13.Afişele ......................................................................................... 225

C. Elaborarea planului de reclamă ......................................................... 227 CAPITOLUL VIII PROCEDURI ADMINISTRATIV-SECRETARIALE

1. Planificarea activităţii centrului ...................................................... 231 2.Evidenţa contractelor ....................................................................... 232 3. Arhivarea lucrărilor ......................................................................... 233 4. Evidenţa clienţilor ........................................................................... 235 5. Recepţionare, înregistrare, distribuţie a corespondenţei şi documentelor ................................................................................. 237

A.Faxurile ................................................................................... 237 B.Corespondenţa ......................................................................... 238 C.Notele telefonice ...................................................................... 240 D.Documentele ............................................................................ 241

ANEXE ANEXA I Algoritmul încadrării juridice a activităţilor private în România ........................... 244 ANEXA II: Acte şi statute juridice 1. Contract de societate civilă ............................................................................... 245 2. Act constitutiv de fundaţie ................................................................................ 248 3. Statut de fundaţie .............................................................................................. 250 ANEXA III Titluri în completarea prezentului volum ............................................................... 257

Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane

7

CAPITOLUL I

GENERALITĂŢI PRIVIND CONSULTANŢA ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII VIEŢII ŞI

CONDIŢIEI UMANE

Acţionează astfel încât să foloseşti umanitatea atât în persoana ta cât şi în persoana oricui altuia, totdeauna

în acelaşi timp ca scop şi niciodată ca mijloc. Emanuel Kant

Liniile majore ce trasează şi definesc optica existenţială a Psihologiei

Fiinţei şi respectiv Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane ca

parte aplicativă a acesteia se structurează în jurul câtorva noţiuni-cheie

printre care la loc de frunte se situează: Condiţia umană (statutul de

ordin cosmic, natural social şi biologic al Omului contemporan), cele 4

Dimensiuni ale Vieţii Umane, Piramida Trebuinţelor Fundamentale,

Proiectul Vieţii Personale, Programul de Dezvoltare Individuală, Lumea

de Vis. Detalii despre acestea am oferit în volumele “Psihologia

Fiinţei”, “Fundamentele consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi

Condiţiei Umane”, respectiv “Calitatea Vieţii şi Condiţiei Umane”,

astfel încât, în cele ce urmează ne vom reaminti numai câteva cadre

necesare unei mai bune înţelegeri privind misiunea Centrului, precum şi

deosebirile marcante faţă de alte instituţii de profil.

1. „Omul este o parte a ceea ce numim Univers” (Einstein), o parte

încadrată armonic în întregul ansamblu al ordinii Cosmice, organizate

sistemic şi holografic, pe multiple nivele de realitate, guvernate de

legi/reguli şi ordini specifice; de la microuniversul subatomic până la


8

macrouniversul intergalactic totul este un flux continuu de viaţă şi fiinţă,

în cadrul căruia omul reprezintă numai una dintre nenumăratele forme –

în perpetuă schimbare – pe care le îmbracă Existenţa „una din

nenumăratele nervuri formşnd evantaiul anatomica şi spiritual al vieţii”

(Theillard de Chardin)

2. Omul social reprezintă o realitate în sine hipercomplexă,

determinată prin creaţia de sine continuă, ca urmare a impulsului şi

acţiunii sinergice permanente a unei multitudini de factori ce pot fi

repartizaţi pe categorii majore, dintre care se remarcă în principal:

Factorii Cosmici (adică Forţele ce modelează evoluţia Vieţii la toate

nivelele), Forţele Naturii (influenţa reciprocă pe care formele de viaţă –

Fiinţele – o produc unele asupra altora ca urmare a existenţei,

manifestării şi interacţiunilor reciproce), Forţele Sociale (acelea născute

ca urmare a existenţei şi organizării societăţii specific-umane; tot ceea

ce putem numi cultură şi civilizaţie sub toate sensurile şi aspectele),

Fiinţa Umană în sine (cu structura a sa internă: Sinele, Conştiinţa,

Caracterul, Natura) şi Fiinţa Umană în Manifestare (Personalitatea),

alături de care se adaugă Fiinţa Umană în perspectivă (adică ceea ce îşi

propune să devină ori ceea ce devine ca urmare a unei optimi, a deciziei,

efortului, unui plan sau pur şi simplu ca urmare a perpetuării unui

anumit Stil de Viaţă).

3. În calitate de fiinţă cu statut cosmic, omul – acea formă/structură

şi standard de evoluţie la care viaţa devine conştientă de ea înseşi, iar

fiinţa responsabilă de sine – are întreita misiune existenţială de

participa (de acum) activ la procesul perfecţionării, al progresului şi


9

evoluţiei condiţiei proprii ca fiinţă, de a sprijini celelalte fiinţe în

evoluţia lor personală şi de asemenea de a interpreta cât mai bine

rolurile primite pe Scena Lumii. Toate acestea se întemeiază pe

libertatea sa de opţiune, pe capacitatea sa de creaţie, pe puterea de a

înţelege (a pătrunde) tainele universului şi pe necesitatea dezvoltării

continue ce animă toate formele de viaţă pretutindeni în Cosmos.

4. Pe de altă parte „omul este o fiinţă înzestrată cu un proiect.”

Întreaga sa existenţă constă în „punerea în formă a destinului său.

Căci ceea ce sinele său este în mod potenţial, omul trebuie să devină

actualizat în această viaţă.” (Maslow, Rogers)

5. Omul contemporan (omul social) este totodată o fiinţă – sau mai

corect un fenomen – de o maximă complexitate. Această situaţie derivă

din două categorii de factori: pe de o parte Piramida Trebuinţelor are

activitate în prezent, în egală măsură, un număr de 9 trepte cuprinzând

necesităţi ce trebuie satisfăcute – de la cele primare (fiziologice) până la

cele de spiritualitate şi transcendenţă – iar pe de altă parte, omul, în

demersul de a satisface aceste necesităţi, interacţionează într-o gamă

extrem de variată deopotrivă atât cu sine însuşi, cât şi cu factori de

mediu (Societate, Natură, Cosmos), având astfel o arie de manifestare ce

acoperă toate cele 4 Domenii ale Vieţii sale: Viaţa materială, Viaţa

Socială, Viaţa Individuală şi respectiv Viaţa Spirituală.

6. Specific, deci, prin excelenţă omului contemporan este

Necesitatea Existenţială de a rezolva concomitent şi în egală măsură 3

aspecte:


10

a) -împlinirea întreitei misiuni existenţiale echivalentul asumării

condiţiei sale specific umane

b) - satisfacerea deopotrivă a celor 9 trepte ale Piramidei Trebuinţelor

c) - acoperirea tuturor celor 4 Domenii ale Vieţii sale în această Lume

Rezolvarea acestor trei aspecte se realizează prin combinarea lor

sinergică într-o reţetă absolut unică şi individuală, personalizată,

dinamică, în continuă adaptare, trans-formare şi evoluţie/progres,

numită Drumul Devenirii Personale.

7. Toate problemele pe care întâmpină în viaţa lor individul şi

omenirea, în ansamblu, se datorează în prezent (şi subliniem în

prezentul continuu) faptului că fiinţa umană trăitoare în lume – omul

social – nu îşi descoperă şi urmează acest Drum personal, rătăcind mai

toată viaţa pe cărări străine naturii şi condiţiei sale individuale.

Condiţia / starea actuală a omului este o mare întunecare datorită

pierderii sensului vieţii (cu tot ceea ce se află în ea) şi a rostului

propriu. Omul contemporan este singura fiinţă (la nivelul întregii

Naturi) pierdută de sine.

Pentru că în lumea Naturii toate fiinţele îşi satisfac/îndeplinesc

starea/condiţia existenţială în baza Legilor imuabile ce le guvernează,

prin simplul fapt de a fi. Însă omul are libertatea de a participa el însuşi

la asumarea condiţiei sale specifice şi de aceea faptul de a fi nu mai e

suficient: el trebuie completat cu a voi (adică responsabilitatea) şi a face

(adică realizarea, creaţia, efortul personal).

8. Pentru ca fiinţele să fie stimulate a participa la procesele cosmice

ale devenirii vieţii asumându-şi condiţia existenţială proprie fiecăreia,


11

le-a fost lăsat, ca factor de stimulare şi atragere spre acest demers,

sentimentul împlinirii de sine, ca trăire profundă (la toate nivele fiinţei)

a vibraţiei în deplină armonie atât cu sine înseşi cât şi cu toate

componentele universului în care vieţuieşte. Fiinţa umană se simte

împăcată cu sine şi cu rosturile lumii, bucurându-se plenar de toate

aspectele existenţei la care participă clipă de clipă. Împlinirea de sine

reprezintă concretizarea, actualizarea, materializarea/obiectualizarea şi

experimentarea, în viaţă şi în lume, aici şi acum, în mod continuu, a

ceea ce abstract şi filozofic se numeşte fericire, ca stare de spirit. Însă

împlinirea de sine nu exclude suferinţa, ci aceasta reprezintă chiar

motorul, instrumentul de orientare pe calea ce duce la dobândirea şi

permanentizarea (prin continua reactualizare) trăirii armonizate pe toate

planurile. Este factorul ce direcţionează fiinţa atrăgându-i atenţia când

se abate de la standardele cerute de această împlinire: adică de la

manifestarea condiţiei existenţiale în complexitatea cerinţelor actuale

prezentate la pct. 6.

Deci, până la urmă, cerinţa fundamentală a existenţei fiinţei umane

(ca dealtfel a tuturor fiinţelor) trebuinţa/nevoia/dorinţa sa cea mai

mare, impulsul şi imperativul ce orientează toate manifestările sale este

realizarea împlinirii de sine în viaţă şi în lume. Toate celelalte lucruri

(evenimente, fiinţe, obiecte, procese, fenomene etc.) gravitează, se

raportează şi sunt supuse acestei Necesităţi de prim rang. Toate

resursele energetice (externe şi interne, atât ale individului cât şi ale

societăţii / naţiunilor / grupurilor) sunt orientate şi consumate în acest

demers de obţinere a împlinirii.

9. Calea spre Împlinirea de Sine trece însă prin următorii paşi

(schematic prezentaţi mai jos):


12

A. Dobândirea cunoaşterii

a) – cunoaşterea de sine, a naturii proprii, a tuturor aspectelor

ce definesc, personalizează şi determină deopotrivă complexitatea şi

unicitatea unei fiinţe umane.

b) – cunoaşterea Naturii, a Universului, a celorlalte Fiinţe

pentru a înţelege Lumea (cu rosturile ei) şi a descoperi în acest

ansamblu rostul şi valoarea proprie precum şi sensul devenirii

individuale.

c) – cunoaşterea Forţelor Modelatoare ale Vieţii, a

influenţelor acestora asupra propriei dezvoltări, a tehnicilor de

manipulare a acestor forţe şi a regulilor de combinare a lor;

B. Conştientizarea/înţelegerea/asumarea:

a) – Misiunii Existenţiale întreite

b) – celor 9 categorii de Trebuinţe Fundamentale necesare a

fi satisfăcute

c) – celor 4 Domenii fundamentale ale Existenţei persoanei

umane în această Viaţă şi Lume

C. Realizarea şi implementarea Proiectului strategic al Vieţii

Personale, care presupune

a) – luarea în calcul a tuturor aspectelor ce definesc

deopotrivă condiţia existenţială de ansamblu a fiinţei umane (arătate la

pct B) cât şi a tuturor elementelor ce conturează şi concretizează

specificul, individualitatea şi unicitatea proprie (nivelul şi cerinţele

Conştiinţei, valorile Caracterului, conţinutul Naturii, Forţele modelatoare,

structura Personalităţii, Organizarea vieţii şi Scopurile/ Obiectivele stabilite

pentru viitor).


13

b) – combinarea acestora sinergică (într-o interdependenţă,

intercondiţionare, interacţiune reciproc transformatoare) într-un plan

sistematizat, valabil şi eficient: Proiectul Vieţii Personale

c) – stabilirea modalităţiilor concrete de transpunere în

practică Proiectului, de obiectualizare a lui sub forma unei realităţi

posibil de implementat aici şi acum , în această viaţă şi în această lume,

modalitate cunoscută drept: Drumul (Calea) Vieţii Personale

d) – stabilirea strategiilor generale în măsură să asigure

fiabilitatea şi posibilitatea de adaptare continuă a Drumului Vieţii, de

modelare, orientare a lui în funcţie de conjuncturile concrete ce apar pe

măsura avansării şi derulării existenţei individuale, fără ca Proiectul să

fie afectat în esenţa sa de toate transformările la care este supus acesta

(Drumul), ori ale factorilor de mediu (sociali, naturali, cosmici) ce

întâmpină fiinţa umană în procesul devenirii sale.

D. Realizarea şi derularea Programului de Dezvoltare Individuală.

Fiinţa umană – ca toate fiinţele la nivelul întregii Naturi – trebuie să

dea curs procesului de creştere/dezvoltare/evoluţie continuă. Numai că,

spre deosebire de Lumea Naturii, omul este responsabil de bunul mers,

de progresul propriei sale fiinţe. Programul de dezvoltare asigură

îndeplinirea acestei necesităţi existenţiale. Implementarea şi derularea sa

în această lume şi viaţă sunt asigurate prin intermediul (şi în cadrul)

Proiectului Vieţii Personale. Acesta din urmă îmbracă/dă un trup, o

formă, primului, însă este limitat (ca orice trup) la această lume şi pentru

perioada acestei vieţi. Programul Dezvoltării Individuale însă,

transcende limitele spaţio-temporale ale rolului jucat la un moment dat

pe Scena Lumii, însoţind şi asigurând devenirea Fiinţei Umane în


14

întreaga sa existenţă, în diversele planuri de manifestare ale

Universului, pe toate planetele, sistemele sau nivelele de exprimare.

*

Astăzi, Fiinţele Umane de pe Terra – omul social contemporan –

sunt în măsură să perceapă (chiar dacă, deocamdată confuz) necesitatea

şi continuitatea acestui Program, deopotrivă cu valorile superioare

(rosturile, sensurile, legile şi ordinea sistemică a vieţii la nivelul

Cosmosului şi a părţilor subsistemelor sale: Societate şi Lumea Naturii)

pe care le înţelege, le împătăseşte şi realizează în acelaşi timp

necesitatea adaptării conduitei individuale, punerea ei în armonie cu

aceste rosturi şi ordini ale Lumii, Vieţii şi Cosmosului.

Întreg ansamblul operaţiunilor prezentate enumerativ până aici este

cuprins sub titulatura „Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane” (pentu detalii a se vedea volumul nostru “Fundamentele

Consilierii în Managementul Calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane”) , iar

procesul de management al vieţii şi condiţiei specifice şi unice, a

fiecărei fiinţe umane în parte, se prezintă – la gradul cel mai general de

schematizare – conform algoritmului şi diagramei de mai jos:

Cauza: Pierderea Sensului Vieţii şi Pierderea de Sine

Obiectivul: Realizarea Împlinirii de Sine

Procedeul: (Întreita Misiune Existenţială) + (Armonizarea Nivelelor

Piramidei Trebuinţelor) + (Armonizarea celor 4 Domenii ale Vieţii

în această Lume)

Calea: (Cunoaşterea de Sine) + (Cunoaşterea Forţelor Modelatoare

ale Mediului: Societate, Natură, Cosmos)

Modalitatea: Programul Dezvoltării individuale


15

Procesul: Proiectul Vieţii Personale.

Este momentul să facem unele observaţii prealabile, necesare şi valabile

pentru întreg volumul de faţă:

! Obs 1: “Personal” şi “Individual” sunt termeni echivalenţi şi se

referă la întreg complexul determinat de o anumită Fiinţă Umană prin

luarea în calcul deopotrivă a Fiinţei-în-Sine cât şi a Fiinţei-în-

Manifestare, într-un ansamblu unitar şi în continuă [auto-] transformare,

în continuă devenire, exprimat mult mai plenar de sintagma “Fenomenul

Uman” (Theillard de Chardin).

Cunoaşterea de

Sine

Programul de

Dezvoltare Individuală

• Întreita Misiune Existenţială • Cele 9 Trebuinţe Fundamentale • Cele 4 Domenii ale Vieţii

Cunoaşterea Forţelor

ModelatoareProiectul

Vieţii Personale

Împlinirea de

Sine OMUL

Drumul Vieţii Individuale


16

! Obs 2: Din punctul de vedere al terminologiei utilizate în volumul

de faţă, noţiunile de “consultanţă” şi “consiliere” sunt identice ca şi

conţinut conceptual, referindu-se, în fapt la aceeaşi realitate.

! Obs 3: Având în vedere că, în momentul actual omenirea are un

bagaj extrem de valoros în materie de cunoaştere şi înţelepciune – din

păcate insuficient cunoscut şi tocmai de aceea prea puţin aplicat –

volumul de faţă se constituie totodată şi într-un îndrumar, deschizător de

viziune spre înţelegerea la un nivel superior a necesităţii utilizării

acestui bagaj, prin revenirea la textele fundamentale ale umanităţii din

ultimele 4-5 mii de ani, prin transpunerea acelor cunoştinţe în forme noi,

adoptate şi proprii satisfacerii necesităţilor de progres ale omului

contemporan şi lumii prezente.

Considerând inutil a discuta aici progresul istoric al conceptelor

prezentate, cât şi fundamentarea lor în realitatea practică, facem

trimitere la acei autori şi acele cărţi care, la diverse momente în

devenirea lumii au realizat aceste lucruri. Titlurile respectivelor opere

sunt cuprinse în Anexa IV şi ele reprezintă baza, dar şi conţinutul pentru

aprofundarea structurii cadru constituite de prezentul volum.

În acelaşi timp am lăsat posibilitatea cititorului de a avea acces

direct la informaţiile cuprinse în respectivele volume, precum şi

libertatea (şi totodată datoria!) de a le trece prin filtrul propriei

personalităţi, de a recepta în spiritul propriei sale fiinţe ceea ce îi este

necesar şi folositor aici şi acum, dar mai ales de a putea, potrivit

capacităţii de înţelegere şi pătrundere personală, să integreze aceste

aspecte în sistemul propriu de orientare în viaţă şi în lume.

Căci fiecare lucru ce ne întâmpină pe drumul Vieţii are menirea de

a preda o lecţie, de a transmite un mesaj Călătorului. Şi, deşi, mesajul


17

este acelaşi (ţinând de condiţia existenţială şi unică a respectivului

lucru) el se exprimă prin mii de voci în mii de feluri, câte unul pentru

specificul, înţelesul, necesitatea şi unicitatea fiecărui Călător în parte.

„E rău – zicea Platon – să nu cunoşti nimic. Dar cu mult mai rău

este să ştii multe lucruri, însă prost înţelese şi greşit învăţate.” Căci ele

devin cele mai ademenitoare capcane şi căi sigure spre rătăcirea

drumului [propriu şi] drept, ducând în final la pierderea sensului vieţii şi

a rostului propriu.

De aceea rugăm cititorul să nu privească în grabă informaţiile şi

toate lucrurile ce-i ies în Cale, ci aplecându-se profund asupra lor să le

supună unei analize atente, reflexive şi introspective; să mediteze asupra

sensurilor mesajelor, asupra locului pe care ar putea să-l ocupe în

sistemul propriu de valori, asupra rostului şi utilităţii pe care o au în

viaţa personală. Pentru că nimic nu este întâmplător şi tot ceea ce ni se

dă este cel mai necesar lucru pentru progresul la momentul respectiv.

Să nu ne irosim timpul dedicat minunatei experienţe a Faptului de a

Fi, căutând adevăruri absolute ori legi imuabile. Totul este în continuă

transformare la nivelu cosmic. Astfel încât adevărul, legile, valorile,

principiile, obiectivele, noi înşine, nu suntem decât perspective ce se

schimbă cu fiecare pas realizat mai departe pe drumul progresului nostru

individual. Ele se înfăţişează fiecăruia într-un chip anume şi secret; numai

fiinţa lui cea mai profundă îl poate cunoaşte – şi nimeni altcineva. Dar

acest chip în fiecare zi, cu fiecare pas, se schimbă, se transfigurează.

Trebuie deci, ca înainte de orice altceva să învăţăm – nu atât a cunoaşte

– cât a re-cunoaşte, mereu, clipă de clipă, chipurile adevărurilor absolut

individuale, care ne luminează cale personală aducându-ne spre noi

orizonturi, pe noi trepte de emancipare şi progres.


18

De aceea înainte de a căuta valori adevărate în sine, să descoperim

şi urmăm valori utile şi necesare dezvoltării fiinţei noastre: acum şi

mereu, la fiecare pas, pretutindeni pe unde trece Drumul Vieţii

Personale.

La fel cu privire la cărţile indicate – indiferent prin vocea cărui

actor social au fost ele rostite – , la fel cu volumul de faţă.


19

CAPITOLUL II

DESPRE NECESITATEA ORGANIZĂRII UNUI CENTRU DE CONSULTANŢĂ

O viziune eficientă presupune călăuzire.

Ea oferă o orientare unei organizaţii, orientare care nu se poate obţine prin reguli şi regulamente, manuale de politică sau scheme de organizare. Adevărata orientare a unei organizaţii se naşte o dată cu o viziune. Ea începe să existe atunci când leaderul o acceptă. Câştigă acceptare atunci când leaderul o

modelează. Şi devine realitate atunci când oamenii sunt receptivi la ea. John C. Maxwell

I. Generalităţi privind centrele de consultanţă

Centrul de consultanţă reprezintă o structură organizatorică şi

funcţională, complexă, eterogenă, unitară şi dinamică, în cadrul căreia

mai multe servicii distincte interacţionează sinergic în scopul atingerii

unei finalităţi şi satisfacerii unui/unor obiective bine determinate.

Specifice pentru centrele de consultanţă sunt, deci, unele trăsături

majore ce le disting din start de orice alte structuri purtătoare de servicii:

1. Reprezintă structuri complexe şi heterogene, formate prin

alăturarea mai multor servicii distincte (secretariale, informatice,

tehnice, ştiinţifice, administrative, etc.)

2. Aceste servicii interacţionează sinergic, toate fiind orientate

fundamental spre satisfacerea aceluiaşi obiectiv. De aceea nu există

servicii auxiliare; ci toate au contact direct cu clientul, de buna lor

funcţionare depinzând satisfacerea trebuinţelor acestuia.

3. Datorită nevoii de interactivitate totală cu clienţii, toate serviciile

sunt „în linia întâi” – astfel spus, principale – pe de o parte, iar pe de

altă parte extinderea centrului este limitată fizic deopotrivă de

necesitatea acestor interfeţe personale, cât şi de atmosfera de


20

familiaritate pe care trebuie să o degaje întreg mediul centrului

(oameni/personal, spaţii şi amenajări, amplasament etc.). De aceea

pentru satisfacerea/acoperirea unei pieţe mai largi se impune

deschiderea mai multor structuri: filiale, sucursale, agenţii.

4. Centrele de consultanţă nu satisfac cerinţe particulare (decât prin

excepţie). Ele sunt orientate spre parchete de servicii, ca ansambluri

de soluţii complexe răspunzând concomitent la un set complex de

probleme ale clienţilor, reprezentând adevărate "supermarket-uri", în

care clientul pătrunde cu anumite probleme conştientizate, însă centrul

rezolvă şi multitudinea – uneori conexă şi auxiliară, alteori chiar

principală – de alte aspecte la fel de importante sau uneori chiar mai

pregnante decât cele observate iniţial.

5. Centrele de consultanţă nu decid şi nu-şi asumă responsabilităţi

decât în numele clientului în baza şi limitele contractului, precum şi în

domeniul fundamental în care acţionează.

6. În general centrele de consultanţă îşi asumă obligaţii de mijloace

şi nu de rezultat. Ele nu pot garanta obţinerea rezultatului urmărit, dar

garantează – prin profesioniştii, dotările, logistica, experienţa şi

antecedentele lor – că vor depune toate diligenţele necesare în vederea

maximizării şanselor de reuşită.

7. Centrele de consultanţă funcţionează în interior ca un organism

unitar, iar în exterior, în faţa clientului ele se prezintă ca o veritabilă

familie. Centrele de consultanţă moderne reprezintă structuri

orizontale, neierarhizate, fără subordonarea compartimentelor şi

funcţiilor, a căror activitate se derulează pe bază de responsabilitate

individuală din partea fiecărui membru, atât pentru acţiunile proprii cât

şi pentru activitatea/rezultatele generale ale întregului colectiv.


21

II. Necesitatea unui centru de consultanţă în Managementul calităţii

Vieţii şi Condiţiei Umane

Un leader descoperă prăpăstiile ascunse dintre unde sunt lucrurile şi unde ar trebui ele

să fie şi întinde o punte provizorie pentru a face posibilă traversarea. De cealaltă parte,

el îi ghidează pe cei care îndrăznesc să meargă pe traversele sale nesigure, până când

inginerii vor reuşi să construiască o punte solidă pentru toţi.

Mel Ziegler

Desigur, în condiţiile în care există pe piaţă multiple cabinete de

psihologie şi psihoterapie, dintre cele mai variate ca orientare, se pune

fireasca întrebare: ce rost îşi are un centru? Pentru a răspunde acestei

întrebări este necesar să observăm în primul rând următoarele aspecte:

1. evoluţia vieţii pe Terra în momentul de faţă aduce dezvoltarea

omului şi a lumii într-un punct critic al complexităţii lor. Această

complexitate este determinată în ceea ce priveşte fiinţa umană de

coexistenţa activă a celor 3 componente ale Misiunii sale existenţiale, a

9 nivele (din12) ale Piramidei Trebuinţelor şi totodată a necesităţii de a

pune în echilibru armonic toate cele 4 Dimensiuni ale vieţii sale

cotidiene (materială, socială, individuală, spirituală).

2. omul contemporan reprezintă un fenomen în sine cu o alcătuire

holografică, un univers în miniatură în cadrul căruia fiecare parte

constituentă – fiecare proces – există şi devine sub influenţa, şi ca urmare a

interacţiunii sinergice şi continue a tuturor celorlalte. Astfel încât cea mai

mică variaţie în structura ori funcţionalitatea unei componente, se

repercutează ca o undă de transformare asupra întregului.


22

3. omul este în acelaşi timp el însuşi celulă structurală şi

funcţională, într-un univers şi mai vast, fiind supus legilor devenirii la

nivelul întregului cosmos.

4. fiinţa umană are libertatea şi îndatorirea manifestării creatoare

atât prin modelarea mediului exterior, cât şi sub aspectul transformării

de sine. Căci omul nu este om de la Natură, el trebuie să devină astfel

prin munca şi efortul propriu. În baza acestei libertăţi şi responsabilităţi,

fiinţa umană are posibilitatea ca folosindu-se de toate forţele puse la

dispoziţia sa de către Viaţă (Forţele Cosmice, Forţele Naturii, Forţele

Sociale şi cele personale, câştigate de-a lungul/pe parcursul evoluţiei

individuale) să-şi traseze devenirea şi identitatea proprie aşa cum

doreşte şi cum se cere, modelându-se pe sine, rectificându-se ori chiar

re-inventîndu-se din nou, ori de câte ori este nevoie.

5. lumea în care trăim în prezent şi momentele evolutive pe care le

parcurge, o aduc în stadiul coexistenţei necombinate, în stare liberă, a

unei multitudini de forţe ce se manifestă actualmente la nivelul Terrei.

În cadrul societăţii acestea determină alăturarea tuturor valorilor,

principiilor, normelor, stilurilor, culturilor, credinţelor, ideologiilor etc.,

ducând la o varietate ameţitoare, la pierderea sensului. Fiinţa umană

contemporană este complet lipsită de de cea mai elementară orientare;

astăzi toate adevărurile mint şi totul este permis. Nimic nu mai rămâne a

fi cert, cu excepţia rătăcirii de sine, a pierderii valorii proprii şi rosturilor

existenţei (deopotrivă sensul existenţei individuale precum şi rosturile

tuturor aspectelor ce compun această existenţă).

Vechile structuri de consiliere şi psihoterapie erau axate pe rezolvarea

problemelor imediate ale clientului, interesându-se prea puţin despre


23

devenirea sa viitoare. O dată situaţia ori disconfortul înlăturat, clientul era

trimis înapoi, în aceeaşi lume care i-a cauzat vechea problemă, lăsat fiind să

se confrunte cu pericolul unei noi contaminări.

Ca să nu mai vorbim de faptul că, de cele mai multe ori nu se

acorda atenţie celorlalte structuri ale fiinţei sale ce fuseseră, inerent –

am văzut, în baza principiului sinergiei sistemului psihic – afectate de

aceeaşi cauză declanşatoare a problemei, cât şi de lanţul efectelor

ulterioare. Căci omul era privit mecanicist, static, pe când el reprezintă

un fenomen şi un proces în continuă devenire, legat fiind prin toate

firele fiinţei sale de întreg mediul înconjurător (societate, natură,

cosmos), la transformările căruia participă şi de evoluţia căruia este el

însuşi influenţat.

*

Centrul de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane, însă, porneşte totdeauna de la întreg spre părţile componente.

Dacă una dintre acestea suferă, la un moment dat o disfuncţionalitate,

faptul acesta se datorează în primul rând unei probleme de adaptare

funcţională a întregului la mediul din care face parte, a unei lipse de

armonizare între componentele interioare atât între ele, cât şi cu cele ale

mediul exterior (cosmos, natură, societate).

Întreg cosmosul se constituie ca o mare armonie, un echilibru

dinamic al tuturor costituentelor sale. Omul reprezintă una dintre

acestea. Orice problemă ce o întâmpină pe calea vieţii sale nu este decât

un semnal de alarmă că undeva, într-un anumit punct acest echilibru în

rosturile armonice ale existenţei personale a fost afectat. Întocmai

precum bolile organismului biologic apar ca urmare a dezechilibrării

balanţei energetice (şi pe acest principiu funcţionează de mii de ani


24

terapiile medicale orientale) la fel se petrec lucrurile cu toate nivelele

constitutive ale fiinţei umane: astral, mental, cauzal. (Recomandăm a se

vedea „Psihologia Fiinţei”).

Centrul de consultanţă are, de aceea, misiunea de a realiza, în

primul rând, o analiză de ansamblu a întregii structuri a fiinţei umane,

observând aceste dezechilibre – de cele mai multe ori neconştientizate

de către clienţi – şi apoi de a intervenii reparatoriu atât asupra părţilor

afectate în principal, cât şi la nivelul întregului sistem psihic. Intervenţia

reparatorie, se manifestă deopotrivă ca “antidot” (înlăturând afecţiunea)

şi ca “vaccin” (preântâmpinând pe viitor apariţia sa din nou sub

influenţa factorilor de mediu). Fiindcă omul este privit şi

tratat/considerat din perspectiva devenirii sale neîntrerupte;

adevăratul om este cel de mâine, cel nenăscut încă, dar care îşi are

originea din efortul zilei de azi. El reprezintă un proces în continuă

înnoire de sine. Aceasta poate fi armonică sau nu, în acest din urmă caz

apărând disfuncţionalităţile sub forma problemelor, a suferinţei.

Pentru remediere este necesar un program educaţional, un training

de formare a copetenţelor/a posibilităţilor, forţelor şi principiilor

necesare adaptării corespunzătoare pentru viitor. Acest program va fi

pus la punct, pentru început, de către centru şi implementat (apoi

readaptat pe parcursul implementării sale) de către clientul însuşi.

Moment din care acesta îşi ia soarta în propriile mâini, devenind agent

activ în modelarea devenirii sale viitoare. Iar pentru succesul acestui

Program de Dezvoltare Individuală, precum şi în vederea armonizării

întregii conduite a fiinţei cu Mediul, în scopul realizării împlinirii de

sine în viată şi în lume, clientul va beneficia de asemenea, din partea

Centrului de spijin şi asistenţă în întocmirea Proiectului Vieţii


25

Personale. (Recomandăm a se consulta şi volumele: „Psihologia

Fiinţei", „Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane”)

Or, asemenea lucrări de anvergură, compuse din mai multe

segmente operaţionale distincte precum: cercetarea-documentarea şi

analiza în vederea întocmirii Psihogramei (portretul complet al fiinţei

umane luând în calcul toate forţele ce concură la structurarea şi modelarea

sa viitoare), prospectarea oportunităţilor (forţelor, tendinţelor, conjuncturilor

etc.) de dezvoltare maximală, realizarea programelor de dezvoltare,

proiectarea, implementarea şi supervizarea progresiei acestora etc., astfel de

lucrări ample şi complexe nu pot fi realizate decât în cadrul şi intermediul

unui centru specializat, cu servicii profesionale conexate, cu viziunea

corespunzătoare asupra necesităţilor reale ale clientului şi având

capacitatea de a se dedica satisfacerii acestora.

Centrele de consultanţă sunt precum service-urile auto: trebuie să

aibă competenţe pentru toate tipurile de maşini şi pentru toate

componentele acestora; dar în acelaşi timp fiecare componentă primeşte

numele de „ maşină” doar alături de toate celelalte, la fel precum maşina

ca întreg nu poate exista (valabil) fără oricare (şi toate) aceste

componente.


26

III. Obiectivele centrului de consultanţă

Ce orbi suntem până ce nu vedem/ Că-n orice zămislire omenească/ Nu merită nimic să realizăm/ Dacă nu ne gândim pe om s-l crească/

De ce să ridicăm oraşe şi palate / Când omul tot în tină îl lăsăm/ Zadarnic e să construim o lume/ Când pe constructor nu îl înălţăm

Edwin Markham

A. Obiective generale

Astfel, în primul rând consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi

Condiţiei Umane are la bază principiul formulat de Laing: “fără

Ontologie (ca ştiinţă despre fiinţă şi despre existenţă) orice psihologie

este doar o minciună şi o înşelătorie a fiinţei umane”. Pentru că, într-

adevăr, consilierea priveşte omul ca o parte componentă a Marelui Flux

de Viaţă, aflat într-o continuă transformare evolutivă, el însuşi plasat la

confluenţa unei game complexe şi multiple de factori şi influenţe a căror

rezultantă meru fluctuantă determină direcţia şi orientarea dezvoltării

viitoare a fiinţei umane.

Aceste forţe se pot împărţi primar în două mari categorii: Fforţe ale

vieţii (sau cosmice) care acţionează din exterior după Legile Universale

ale Naturii, şi, respectiv, Forţe proprii, rezultate din exprimarea

capacităţilor intrinseci fiecărei fiinţe în parte, potrivit cu natura proprie,

caracterul, nivelul Conştiinţei (ca standard de evoluţie a fiinţei la Şcoala

Devenirii Cosmice), Trebuinţele Fundamentale şi Funcţiile active ale

Sinelui, configuraţia Ecuaţiei Existenţiale – care ia în calcul şi

fenomenele mixte, derivate din structura de personalitate, temperament,

moştenire genetică (fiziologică şi psihică) etc.


27

Este de datoria fiecăruia în parte a cunoaşte aceste forţe şi a le utiliza

constructiv, atât cele interioare (ce trebuie configurate şi dezvoltate

corezpunzător), cât şi cele exterioare (spre identificarea momentului

celui mai oportun pentru îndeplinirea fiecărui act al vieţii).

Pentru că în viziunea consilierii omul este un corăbier pe marea

devenirii. În baza destinului individual, el şi-a trasat o Călătorie pe care

trebuie să o intreprindă (este misiunea vieţii sale prezente). Pentru

aceasta, înainte de a se lansa, trebuie să fi deprins arta navigaţiei, apoi

să-şi pregătească în toate amănuntele corabia şi echipamentele şi, mai

ales, să se informeze despre stâncile, obstacolele şi vânturile care-l vor

întâmpina pe traseu. Căci toate forţele ce acţionează sinergic asupra

fiinţei umane reprezintă doar oportunităţi şi utilitătăţi, aflate dincolo de

bine şi de rău, în egală măsură a fi la fel de folositoare, pe cât de

stânjenitoare. Revine Corăbierului sarcina de a-şi pune în lucru întreaga

măiestrie şi toate cunoştinţele sale de navigaţie spre a identifica

momentul şi mişcarea potrivită de orientare a velelor, astfel încât

corabia Vieţii sale să aibă un mers lin şi armonios, dar mai ales să fie

ferită de pericolele catastrofale ale naufragiului.

Ceea ce propune consilierea, în primul rând, este să acorde training

şi susţinere Fiinţei umane pentru ca aceasta să poat beneficia în viaţă

de întreaga plenitudine a Realizării de Sine. Însă o astfel de viaţă nici

nu se ia cu împrumut, nici nu se obţine la comandă, ci trebuie construită

în toate momentele sale, de la alfa la omega. Pentru aceasta este

necesară în primul rând autocunoaşterea reală, în toată complexitatea şi

profunzimea fiinţei proprii şi, în al diolea rând, educaţia continuă,

educaţia paideică. Acest model de educaţie reprezintă o practică a

dezvoltării (deopotrivă doctrină spirituală, cod de norme în viaţă, tehnici


28

şi metode de antrenament etc) absolut personalizată, adică structurată

după anumite cadre generale (în acord cu Principiile Universale ce

guvernează derularea sistemică a tuturor proceselor, la toate nivelele

de fiinţare şi manifestare) dar adaptată concomitent la structura –

ecuaţia existenţială – a fiecărei fiinţe manifestate sub forma unei

persoane umane istorice, la momentul/ conjunctura fiecărui act al vieţii

şi la trbuinţele/ necesităţile pe care le întâmpină fiinţa în momentul

respectiv şi de a căror satisfacere depinde starea ei de bună dezvoltare

în continuare.

De aceea consilierea are misiunea de a determina cea mai

eficientă astfel de practică a dezvoltării pentru fiecare entitate umană-

client în parte, a-i oferi mai multe posibilităţi de alegere şi a-i asigura

“suportul tehnic”, sprijinul pentru implementarea şi dezvoltarea unei

vieţi personale cât mai împlinite.

Dar pentru reuşita acestui demers trebuie respectate şi

îndeplinite câteva criterii/etape/obiectivede bază:

1.- o viziune corectă asupra omului, care să permită cunoaşterea a

ceea ce numim “Fenomenul Uman” (pentru că este un proces în devenire

neântreruptă) în profunzimile cât mai detaliate ale complexităţii sale.

2.- cunoaşterea/recunoaşterea de către fiecare om în parte a

misiunii sale existenţiale, a rostului şi îndatoririlor pe care le are de

îndeplinit în această viaţă prezentă

3.- înţelegerea faptului că fiecare viaţă reprezintă doar o zi din

marea şi eterna viaţă a Fiinţei, la fel precum stadiul de om este numai o

perioadă/etapă din procesiunea Vieţii în dezvoltarea ei spre standarde

superioare şi de aceea forţele ce acţionează la un moment dat asupra


29

omului îşi au cauze şi ramificaţii ce depăşesc percepţiile noastre

limitate/restrânse spaţial şi temporal

4.- înţelegerea fenomenului uman ca un proces de exprimare a

Sinelui (acel sâmbure de viaţă, esenţă din Esenţa Lumii) pe mai multe

planuri de vieţuire/fiinţare/existenţă (nu spaţiale), concomitent:

Fiziologic, Astral, Mental, Cauzal, Spiritual etc., pe fiecare dintre

acestea fiinţa dezvoltând anumite forţe şi structuri de autocreaţie, din

acţiunea lor sinergică manifestându-se în universul social ceea ce

numim în mod obişnuit Persoana Umană, adică, în sens chiar şi

etimologic, “masca” pe care fiinţa-actor o poartă spre a-şi juca rolul la

un moment dat pe Scena transistorică a Universului (facem din nou

trimitere la volumul “Psihologia Fiinţei”).

5.- înţelegerea faptului că în momentul de faţă al evoluţiei

procesualităţii vieţii la nivelul Terrei, îi este lăsată omului libertatea şi

îndatorirea, concomitent cu responsabilitatea creării acestei măşti, cu

ajutorul căreia să fie în măsură a-şi realiza cât mai bine cele trei

îndatoriri existenţiale: să-şi împlinească destinul (rolul), să ajute

semenii, şi celelalte forme de viaţă, să se dezvolte/emancipeze pe sine

(ca nivel de fiinţare), în calitate de Elev la Şcoala Vieţii

6.-folosirea atât pentru cunoaşterea, cât şi pentru implementarea

“Planului vieţii individuale” a unei game lărgite de instrumente de lucru:

a) în primul rând se reconsiderară/revene la învăţătura

transformatoare şi transfiguratoare a fiinţei umane, cuprinsă în Ştiinţele

Antice, deopotrivă ale orientului şi occidentului, urmată de adaptarea

acesteia la necesităţile prezente de dezvoltare a omului şi manifestarea/

punerea ei în lucru în cadrul unor formule noi, combinate şi exprimate

prin intermediul inclusiv al tehnologiilor moderne


30

b) în al doilea rând se întrebuinţează o gamă mult mai

vastă de instrumente de investigare, mergând de la teste şi probe, până la

hipnoză, clarviziune, regresie în vieţile anterioare (alături de acestea:

astrologia, numerologia, chiromanţia, grafologia, fizionomia, explorarea

viselor, hermeneutica etc.)

c) în al treilea rând se are în vedere aplicarea

principiilor armonizării universale şi echilibrării proceselor vieţii,

pornind de la tehnici cunoscute din cele ami vechi timpuri, dar adaptate,

puse în noi formule şi implementate cu ajutorul cadrelor actuale

existente în societate la nivel de dezvoltare fizică, psihică, mentală,

tehnologică, culturală etc. Astfel sunt vizate tehnicile de: feng-shui, reiki

şi reflexoterapie, geomanţie, terapie florală, melo-, cromo-, aromo-,

cristalo- terapie, meditaţia transcendentală şi cea gnostică, relaxarea,

asanele, mantrele şi yantrele, gimnastica etc.

B. Obiectivele manageriale

Sub aspectul său de esenţă, ca managementul al calităţii vieţii şi

condiţiei umane, Consilierea vizează următoarele aspecte corelative,

aflate într-o interdependenţă absolută:

a) – Cunoaşterea de sine a Fiinţei Umane în toată complexitatea sa,

printr-un proces de analiză şi autoanaliză introspectivă, precum şi prin

aplicarea testelor de specialitate, coroborate cu analiza hermeneutică atât

a datelor astfel obţinute, cât şi a întregii sale vieţi şi a comportamentului

în ansamblu.


31

b) – Cunoaşterea, de către Consilier, în primul rând a Forţelor de

Mediu ce concură la modelarea devenirii Fiinţei Clientului sub toate

aspectele: atât la nivelul Fiinţei-în-sine (Natură, Caracter, valori ale

Conştiinţei, trebuinţe ale Sinelui) cât şi la nivelul Fiinţei-în-manifestare

(Personalitatea şi omul social în comportamentul său de zi cu zi). Se au

în vedere, astfel: Forţele cosmice, Forţele Karmice, Forţele Naturii

(Tendinţele), Forţele genetice, Forţele sociale (educaţie, cultură şi

civilizaţie, contacte inter-umane, obişnuinţe şi stil de viaţă...), Forţele

proprii (valorile Conştiinţei, Caracterului, voinţa, efortul personal),

Organizarea vieţii.

c) – Identificarea cerinţelor Misiunii existenţiale sub toate cele trei

aspecte:

ca Fiinţă-elev la Şcoala Vieţii: - care este standardul/nivelul de

evoluţie, ce teme (îndatoriri) trebuie realizate conform acestuia, ce

atitudine faţă de viaţă şi lume este specifică şi utilă pentru acest nivel, ce

practici de dezvoltare personală pot fi adoptate pentru asigurarea

progresului continuu al propriei fiinţe

ca Fiinţă-în-lume: - cum se exprimă îndatorirea sa de a sprijini

dezvoltarea celorlalte fiinţe, ca întindere, cuprindere, nivel de raportare;

se referă doar la semeni, sau se întinde şi la alte categorii sau specii cât

şi cui şi cum poate dărui efortul, valoarea, munca, rezultatele şi fiinţa sa

proprie

ca actor pe scena vieţii: - ce rol are de jucat şi, mai important

decât cunoaşterea dinainte a rolului, este pregătirea actorului pentru a

putea primi şi interpreta o gamă cât mai largă dintre acestea, într-o

variantă cât mai personală dar şi de calitatea cerută de standardele

Scenariului şi ale propriei Conştiinţe.


32

d) – Identificarea modalităţilor personalizate sub care se exprimă

cele 9 Nivele ale Piramidei Trebuinţelor, a lucrurilor şi formelor

acestora existente în lumea aceasta în măsură a satisface respectivele

trebuinţe, a modalităţilor cum pot fi ele atinse şi de asemenea

identificarea Trebuinţelor cheie din întreg ansamblul.

e) – Prospectarea modalităţilor de combinare sinergică şi

interacţiune constructivă a elementelor de la lit. c, d, concomitent cu

satisfacerea necesarului de manifestare simultană pe cele 4 Direcţii

majore ale vieţii: Viaţa materială, Viaţa Socială, Viaţa Individuală şi

respectiv Viaţa Spirituală. Prospectarea şi conceperea primelor soluţii

combinatorice, concomitent cu schemele cadru – cu scenariile –

ipotetice de implementare a lor.

f) – Stabilirea scopurilor şi obiectivelor majore ale vieţii, în funcţie

de toţi parametrii identificaţi în cadrul procedurilor de la lit. a-e;

g) – Determinarea necesarului de utilităţi şi dotări pentru atingerea

scopurilor, obiectivelor şi satisfacerea cerinţelor de la punctele c,d,e:

calităţi, aptitudini, dexterităţi / abilităţi, cunoştinţe, experienţe, trăsături

de caracter, forţe de sprijin (cosmice sau ale lumii naturii), conjuncturi

şi contexte sociale, stil de viaţă şi modalităţi de eficientizare / optimizare

a performanţelor individuale etc.

h) Stabilirea unui model de Personalitate – ca vehicul şi instrument

pentru atingerea şi realizarea celor de mai sus. Modelul personalităţii

este construit in abstarcto şi în liniile sale fundamentale, cuprinzând în

principal aspectele care accentuează latura exterioară a fiinţei umane

sociale (: comportament, relaţionare, atitudini, abilităţi, integrare şi

adaptare, etc.). Deci Personalitatea va fi structurată în funcţie de locul,

timpul şi mediul social în care fiinţa umană se regăseşte sau îşi propune


33

a derula programul existenţei sale. Reprezintă interfaţa omului cu

lumea, însă rolul principal este acela de armonizare a lor astfel încât

fiinţa umană să-şi poată manifesta plenar identitatea şi unicitatea proprie

în această lume comună.

i) Stabilirea programului de dezvoltare Individuală, acel set de

practici şi tehnici, metode şi strategii destinate creşterii şi împlinirii

omului ca fiinţă în sine, evoluţiei sale depline pe toate planurile.

j) Stabilirea unui stil de organizare a vieţii în măsură a permite

deopotrivă derularea programului de Dezvoltare Individuală, asigurarea

exprimării identităţii proprii, realizarea misiunii existenţiale (în formele

alese), armonizarea celor 4 Direcţii ale Vieţii individual-sociale,

satisfacerea celor 9 Trebuinţe Fundamentale.

k) Apoi trasarea Proiectului Vieţii Personale, acel plan de viaţă

strategic, sistematizat, viabil şi eficient, în măsură a traduce în realitatea

lumii prezente toate aspectele stabilite până aici şi de asemenea în

măsură a permite actualizarea lor permanentă, în timp, deopotrivă cu

adaptarea continuă la conjuncturile exterioare de mediu.

l) Lansarea Proiectului în derulare, de către client sub

supravegherea consilierului, urmărindu-se în acelaşi timp eficienţa

strategiilor cât şi capacitatea / dexteritatea clientului în a le implementa

la nivel optim. Pe această perioadă se oferă training şi suport

managerial, se retuşează ori adaptează întreg Proiectul realizat anterior,

astfel încât să se ajungă la un moment de homeostazie dinamică

determinat, un punct de echilibru constructiv şi funcţional conturat de 2

variabile majore: viabilitatea proiectului în această lume şi viaţă şi,

respectiv, posibilitatea (capacitatea) clientului de a derula (de la un

moment dat) singur acest proiect.


34

IV. Funcţiile Centrului de consultanţă în Managementul calităţii

Vieţii şi Condiţiei Umane

Printre cele mai importante funcţii ale Centrului, în mod deosebit

se evidenţiază următoarele:

1. – satisface trebuinţele/cerinţele clienţilor, răspunzând nevoilor în

creştere existente pe piaţă în materie de consiliere şi management al vieţii

personale

2. – asigură cadrul necesar procesului de studiu cercetare/investigare a

manifestărilor vieţii la nivelul fiinţei umane, atât individual cât şi în

colectivitate

3. – promovează dezvoltarea persoanei umane prin regăsirea de sine,

organizarea vieţii, armonizarea şi integrarea în fluxul cosmic al proceselor

naturale (de care depind deopotrivă starea de echilibru biologic, energetic,

afectiv şi mental)

4. – ajută fiinţa umană să realizeze împlinirea de sine în viaţă şi în

lume

5. – susţine progresul comunităţii umane fiind de principiu că numai o

societate cu oameni echilibraţi, puternici, orientaţi (care au un sens al vieţii) şi

împliniţi poate aspira în mod autentic la dezvoltarea structurilor sale, în

vederea atingerii unor standarde şi mai înalte de bine şi virtute socială

6. – ridică standardul de calitate a vieţii individuale (şi comunitare)

7. – reprezintă un mediu de formare şi perfecţionare profesională

pentru persoanele dornice a se pune în slujba semenilor lor sub forma

consilierii şi respectiv ingineriei pentru dezvoltarea umană


35

V. Principii majore ale Centrului

Trecerea de la privire la înţelegere, de la lumină la iluminare este adevăratul drum de spiritualizare, cel mai adesea greu de realizat

Traian Stănciulescu

Principiile Consilierii sunt determinate de două aspecte principale

şi structurate – din acest motiv – pe două secţiuni: principii conceptuale

(derivate din fundamentele Psihologiei Fiinţei) şi respectiv principii

funcţionale (determinate de caracterul practic, aplicativ al consilierii).

A. Principii conceptuale

1. Principiul omului ca fenomen cosmic

- în baza acestuia fiinţa umană este percepută ca parte

integrantă a Lumii naturii, constituită şi funcţionând, în toate aspectele

vieţii sale, după legile acesteia şi conform standardelor de armonizare a

proceselor evoluţiei vieţii la nivel cosmic.

2. Principiul omului ca sistem psihic ierarhizat şi holografic

- în baza acestui principiu, fenomenul uman se descoperă a fi o

mare încrengătură de procese, derulate pe multiple nivele de realitate,

guvernate de legi şi ordini bine stabilite, organizate ca sisteme de

sisteme (sisteme incluse anatomic şi funcţional, după modelul sferă în

sferă) şi în cadrul cărora, fiecare componentă (structurală, funcţională

sau procesuală) se constituie concomitent şi continuu prin acţiunea

sinergică a tuturor celorlalte, şi tocmai de aceea reflectând în sine

imaginea de esenţă a întregului.


36

3. Principiul realităţii individuale / viziunii personalizate

-la nivelul fiinţei umane, Realitatea este o percepţie subiectivă,

specifică fiecăruia şi rezultată a combinării multiplelor factori şi

influenţe ce acţionează asupra Sinelui individual. Putem spune că

Realitatea reprezintă pentru om refexia Adevărului (obiectiv) în oglinda

Sufletului său individual. De aceea, spre deosebire de celelalte regnuri

ale Naturii pentru care Realitatea este unică, obiectivă, coincizând cu

ceeea ce numim Adevăr, în cazul omului, această realitate nu poate fi

decât subiectivă, iar Adevărul parţial, ierarhizat pe nivele, în funcţie de

gradul de evoluţie al fiecărei entităţi în parte.

De aceea fiecare entitate umană are un limbaj specific de

comunicare cu Universul şi cu semenii, propriu reaalităţii lui, motiv

pentru care consilierul în primul rând trebuie să identifice această

realitate, să se transpună în ea şi abia apoi să deschidă adevăratul dialog.

Astfel pe bună dreptate putem afirma că fiecare om e un Univers în

sine, cu ordinea sa structurală şi funcţională specifică. Iată de ce pentru

noi termenul de „normal/normalitate” nu trebuie şi nici nu poate să

existe. Pe de altă parte şi tot în baza acestui Principiu consilierea

priveşte ceea ce se denumeşte în mod frecvent prin termenul de „boală”,

drept un dezechilibru produs în ordinea internă a universului fiecăruia,

astfel încât, de la simplele mici probleme de afaceri, de sănătate fizică,

afective, cognitive şi până la problemele de conştiinţă şi identitate, toate

acestea reprezintă manifestări de diverse grade, intensităţi şi nivele

produse din – şi numai din – acest motiv: destabilizarea, bruierea ordinii

interne a propriului sistem. Vedem astfel de ce, pentru a putea rezolva

chiar şi cel mai mic detaliu de neregularitate, pentru a strânge un


37

singur şurub în marea maşinărie a fiinţei umane trebuie să cunoaştem

întreaga schemă şi principiile ei de funcţionare.

Întrucât consilierea şi consilierul au misiunea de a rezolva nu atât

problemele trecute sau problemele prezente at mai ales pe cele

viitoare.

4. Principiul ierarhizării Trebuinţelor Fundamentale pe 12 nivele

piramidale

- Trebuinţele sunt factori de stimulare şi actualizare a

Dezvoltării individuale, repartizaţi pe sfere de cuprindere/acoperire a

Realităţii psihice a fiinţei umane şi supraetajate piramidal în funcţie de

principiile majore ale progresului universal al vieţii (pentru că ele sunt

întâlnite la toate formele de viaţă dotate cu individualitate/identitate –

adică Sine – proprii).

5. Principiul complexităţii unitare a Fenomenului Uman

- fiinţa umană este percepută ca un fenomen hipercomplex

rezultat al armonizării tuturor structurilor şi nivelelor sale constituente;

interacţiunea sinergică a tuturor acestora dă naştere unei rezultante

glogale, funcţionând ca un întreg-unitar, aflat în continuă transformare

de sine prin chiar procesele evolutive petrecute la nivelul structurilor

constitutive. Principalele forţe structurale sunt determinate de

trebuinţele fundamentale ale Sinelui, de gradele de dezvoltare a

Conştiinţei, de conţinutul Naturii individuale şi al Caracterului, de

Forţele mediului (Cosmosului, Lumii, Naturii, Societăţii), de

organizarea şi managementul proprii vieţi în ansamblu, de Personalitate.


38

6. Principiul progresului continuu

- omul este un fenomen în perpetuă devenire. Fie că vrea, fie

că se împotriveşte, fie că participă activ, fie se lasă purtat de curentul

evoluţiei, fie că realizează/conştientizează, fie că ignoră total, fiinţa

umană – ca parte a Lumii Naturii – este supusă procesului creşterii şi

dezvoltării neîntrerupte. Doar că opoziţia, neparticiparea şi abaterea de

la regulile acestui proces evolutiv sunt sancţionate prin starea de

suferinţă.

În baza acestui principiu şi ca asumare a condiţiei sale existenţiale

(specifică regnului din care face parte), aceea de fiinţă conştientă de sine

înseşi, omului social (fiinţei umane manifestate în lume) îi revine

împlinirea întreitei misiuni existenţiale: de a se dezvolta prin efortul

propriu, de a-i ajuta pe alţii în dezvoltarea lor personală, de a juca

rolurile sociale primite pe scena vieţii (a se vedea supra Cap.II/2) .

7. Principiul realizării Împlinirii de Sine

- pretutindeni în Lumea Naturii fiinţele tind către manifestarea

condiţiei lor existenţiale, către exprimarea plenară în viaţă a esenţei lor

individuale (sau de grup, specie etc.). Pentru Fiinţa la stadiul uman de

evoluţie acest proces echivalează sub aspect exterior, manifest,

comportamental cu simultaneitatea celor 3 aspecte definitorii pentru omul

contemporan: realizarea întreitei misiuni existenţiale, satisfacerea

concomitentă a celor 9 nivele active ale Piramidei Trebuinţelor şi respectiv

armonizarea sinergică a celor 4 Domenii Fundamentale ale vieţii.

Sub aspect interior, de trăire, atingerea/satisfacerea fiecăruia dintre

cele 3 aspecte concomitent şi continuu, echivalează cu perceperea stării

numite Împlinire de Sine.


39

8. Principiul performanticii umane

- dintre toate fiinţele Naturii, omul este cea mai adaptabilă şi

totodată cea mai modelabilă putând, în baza libertăţii sale, să aleagă

orice direcţie a dezvoltării, să îmbrace orice formă, să adopte orice

model sau tehnică de lucru. Prin educaţie formatoare (cunoaştere plus

exerciţiu) folosindu-se de toate Forţele de sprijin care îi stau la

dispoziţie (deopotrivă ale sale cât şi cele sociale, ale Naturii sau

Cosmice), fiinţa umană poate (şi este datoare) să îşi traseze drumul

propriei sale dezvoltări, consilierea nefiind altceva decât un

mijloc/instrument de sprijin în acest demers.

9. Principiul subsidiarităţii consilierii

- consilierul şi consilierea îşi fac intrarea pe scena vieţii

individuale a clientului numai atunci când îndeplinite cumulativ

următoarele două condiţii:

a) clientul conştientizează necesitatea procesului consilierii

b) este pregătit să transpună în practică soluţiile obţinute în

urma parcurgerii acestui proces.

În lipsa oricăreia dintre acestea, şansele din implementare a

programelor vor fi minime, tocmai întrucât îi revine clientului sarcina

acestei implementări (şi deci trebuie să fie pregătit, decis, motivat a

participa la propria schimbare), consilierea având doar funcţie

instrumentală, de suport şi de orientare. De aceea şi consilierul va

interveni mai mult pe latura de educaţie formatoare, de training şi

motivare pe parcurs; el în nici un caz nu va fi cel ce determină decizia

participării/înscrierii în procesul consilierii (aceasta aparţine clientului şi

vieţii ca factor de motivare) şi nici nu va rezolva situaţiile în locul


40

acestuia. Consilierul se prezintă mai mult ca un antrenor ce ştie că

lucrează cu sportivi de performanţă – oamenii sociali ai prezentului – şi

că misiunea sa de bază este aceea de a le oferi acestora în primul rând

tehnici eficiente, metode optime şi personalizate de dezvoltare,

orientarea şi corectarea progresului acestora, deopotrivă cu suportul

afectiv tehnic, cu încurajarea şi susţinerea morală. Consilierul este

fratele –care-merge alături, constituindu-se deopotrivă în umărul pe

care se plânge în suferinţa înfrângerii, în vocea care îndeamnă la

reluarea asaltului precum şi primul suflet care se bucură la fiecare

victorie.

10. Principiul multitudinii de normalităţi

- fiecare fiinţă umană trăieşte într-o realitate proprie şi

specifică ce pentru ea reprezintă starea de normalitate. Nu există deci o

normalitate universal valabilă, ci numai specificităţi aparţinătoare

fiecăruia în parte. În baza acestui principiu nu există „bolnavi” în sensul

actual, clasic, al cuvântului, ci doar oameni care nu şi-au armonizat

starea propriei normalităţi cu cea a celorlalţi. Normalitatea reprezintă

aspectul calitativ al stării pe care o trăieşte fiecare fiinţă în realitatea sa,

la un moment dat. De aceea problemele pot apărea deopotrivă din

neadaptarea interioară (neacomodarea în propria realitate) cât şi de la

nearmonizarea exterioară neîncadrarea sinergică în ansamblul

interacţiunilor perpetue cu toate componentele Mediului (societate,

natură, cosmos).

Obiectivele consilierii vizează, de aceea, restructurarea realităţii

interioare într-o formulă care să-i asigure clientului obţinerea Împlinirii

de Sine (trăirea plenară a bucuriei existenţiale) şi totodată planificarea


41

strategică a mecanismelor şi proceselor de integrare armonică şi

sinergică a acestei realităţi personale în ansamblul complex al Mediului,

fără ca prima să fie alterată în esenţa sa.

B. Principii Funcţionale

Principiile funcţionale sunt în număr mult mai mare decât cele

conceptuale şi ele, derivând din aspectul aplicativ, practic şi

metodologic nu ţin cont de specificul aparte al unei optici ori alteia în

psihologie, ci au ca ax central al orientării lor ideea de finalitate şi

utilitate, de funcţionalitate şi atingere a obiectivelor.

Astfel printre cele mai frecvent utilizate dintre principii se numără

şi cele de mai jos:

1. Consilierea vizează nu repartiţie ci reconstrucţie, adică

edificarea pornind de la bază, de la elementele cheie ale edificiului

numit “Fiinţa umană”.

2. Nu se vizează atât rezolvarea situaţiilor (nu acestea

reprezintă obiectivul final) cât pregătirea clientului pentru viaţă, în toată

complexitatea ei. Se acţionează asupra cauzei şi nu asupra efectelor,

vizându-se nu alinarea suferinţei ci modelarea propriei dezvoltări.

3. Trecutul şi prezentul sunt aspecte secundare valoroase sub

anumite aspecte ca surse informaţionale şi atât. Accentul se pune pe

viitor, pe fiinţa în devenire, pe realitatea vie a ceea ce numim om,

pornindu-se de la principiul că omul poate fi ceea ce voinţa lui decide; şi

de aceea trecutul şi prezentul au doar valoare orientativă; în fiecare zi

omul se poate naşte din nou: acelaşi, dar mereu altul. El trăieşte doar în

viitorul său.


42

4. Consilierea nu vizează aplicarea de tratamente ci oferirea/

modelarea, implementarea şi derularea de programe de dezvoltare

individuală, de educaţie, training şi formarea paideică.

5. Fiecărui client trebuie să i se ofere şanse egale de acces la

serviciile oferite de consiliere, iar furnizarea de informaţii să fie pe

înţelesul fiecăruia.

7. Consilierul trebuie să fie obiectiv, imparţial, să nu impună

opţiunea sa personală şi să nu influenţeze clientul în luarea deciziei.

8. Consilierul asistă şi ajută clientul în clarificarea scopurilor

consilierii, el nu impune, ci ei lucrează împreună.

9. Consiliatul trebuie să beneficieze de respectul consilierului.

10. Consilierea are caracter confidenţial.

11. Consilierea trebuie să fie personalizată, să evite stereotipiile.

12. Consilierii au responsabilitatea să descopere şi utilizeze

capacitatea de dezvoltare şi schimbare a clienţilor.

13. Centrarea se face pe trebuinţele clientului.

14. Trebuie încurajată o atitudine realistă din partea clientului

în ceea ce priveşte asumarea responsabilităţii deciziilor.

15. Încurajarea unor atitudini active din partea clientului

(„ajută-te singur”), ceea ce contribuie la dezvoltarea unui sistem propriu

de autoevaluare.

16. Consilierea se face printr-o abordare globală care include

nu numai propria persoană a clientului ci va fi implicată şi familia,

şcoala, alte grupuri sau comunitatea.

17. Clienţii au nevoie de a fi apreciaţi, au nevoie de stimă şi

respectul de sine, iar ca să le dobândească au nevoie de confirmarea


43

propriei valori din partea persoanelor semnificative pentru ei (persoane

de referinţă: familie, profesori, prieteni, colegi).

18. Acceptarea, respectul, grija, încurajarea, sprijinirea,

ajutarea, contribuie la afirmarea valorilor clienţilor şi la dezvoltarea

lor.

19. Un comportament deschis, autentic al consilierului

provoacă acelaşi comportament şi clientului.

20. Exersarea competenţelor şi abilităţilor de consilier precum

şi racordarea la problemele şi nevoile clienţilor sunt permise ale

succesului consilierii.

21. Orice metode şi tehnici utilizate în consiliere pentru

atingerea obiectivele trebuie să respecte demnitatea şi responsabilitatea

celor doi parteneri.

22. A fi conştient de tine este primul pas în autorealizare.

23. Îndrumarea clientului spre alt consultant atunci când nu

putem răspunde cerinţelor.

*

Alte principii funcţionale, derivând în mod direct din specificul

consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane sunt

următoarele:

24. Principiul acţiunii nevralgice, conform căruia consilierul

trebuie să „aştepte” sau să „grăbească” procesul de conştientizare a

clientului prin aducerea acestuia în starea critică, echivalentă limitei

„ultimului ceas”, a şansei ultimative. Clientul fiind factorul cheie în

procesul Consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane

(chiar dacă nu din primele faze, ci deabia mai târziu când i se


44

încredinţează derularea programului prin forţe proprii), este absolut

necesar ca acesta să participe activ, să se concentreze pe obiectivele

propuse de consilier, să fie total motivat şi să lucreze cu toată puterea şi

sinceritatea. Or, toate acestea se exprimă eficient şi cu cea mai mare

pregnanţă în chiar momentele de criză acută (indiferent că aceasta s-a

produs datorită vieţii ori prin aportul catalizator al consilierului).

25. Principiul personalizării mesajului, în baza căruia

consilierul trebuie să descopere acea formă de comunicare absolut

specifică realităţii personale şi unice a clientului; el trebuie, ca prim pas

al consilierii, să pătrundă şi trăiască în realitatea celui din urmă numai

astfel şi numai atunci metodele şi tehnicile aplicate vor fi înţelese,

acceptate şi implementate de către client. Fără comunicare şi transfer de

mesaj, consilierea nu există. În acest sens una dintre cele mai utile şi

eficiente soluţii o reprezintă comunicarea metaforică, ce se adresează

fiinţei profunde a clientului, evitând astfel distorsiunile de mesaj

provocate de factori mentali, afectivi, comportamentali sau de

personalitate, deficitul de empatie, lipsa de experienţă din partea

consilierului ori de receptivitatea de către client etc.

26. Principiul valorizării euristicie a fiinţei umane. Conform

acestuia, omul este considerat creator de valori ca şi condiţie de esenţă a

sa, iar una dintre laturile – şi cea mai importantă – manifestării sale

creatoare o reprezintă modelarea de sine. De aceea programele de

dezvoltare propuse fiecărui client, pe lângă faptul că sunt personalizate,

adaptate specificului său unic, trebuie să fie în acelaşi timp absolut

flexibile, permisive şi cu mare potenţial de recombinare; clientul trebuie


45

să aibă rolul central de implementare şi în acelaşi timp de transformare

permanentă a propriului program. Orice program viabil e necesar să lase

clientului libertatea creaţiei şi combinării elementelor componente după

propria-i măsură, păstrând însă – şi aici intervine rolul consilierului în

procesul implementării – direcţiile majore ale derulării, obiectivele

fundamentale de atins şi regula de bază a progresului continuu.

27. Principiul utilităţii minimale: nu sunt admise, atât în

consiliere, cât şi în cuprinsul programelor de dezvoltare decât

elementele necesare sau cel puţin utile. Se vizează claritatea,

limpezimea câmpului de lucru. De aceea se folosesc în special elemente

cu aspect de principii, legi, simboluri, modele, metafore, care într-un

conţinut restrâns cuprind o mare cantitate de semnificaţie

transformatoare. Procesul de consiliere trebuie să fie simplificat la

maxim, mai mult un cadru, o structură pe care clientul însuşi să

construiască, prin efort propriu şi prin valorizarea capacităţilor fiinţei

sale, modelul cel mai potrivit pentru creşterea şi dezvoltarea sa

personală.

28. Principiul progresului: se originează în legea conform

căreia toate lucrurile se află în continuă dezvoltare a fiinţelor, trecând

mereu dintr-o formă în alta, la nivelul Lumii Naturii. Astfel încât fiecare

stare prin care trece sufletul omului reprezintă deopotrivă un proces util

şi necesar creşterii, fortificării, modelării acestuia la un standard

superior. Chiar dacă forma de manifestare, la un moment dat poate

părea retrogradă faţă de linia generală a procesului, esenţa, însă, îşi

continuă calea ascendentă tocmai datorită forţelor derivate/născute


46

dintr-o astfel de formă. În termeni populari este binecunoscută regula:

„ca să faci un salt mare înainte, câţiva paşi înapoi sunt, de multe ori,

necesari”.

29. Principiul eficienţei: consilierul trebuie să descopere şi

aplice acele metode/tehnici/instrumente şi proceduri cu cea mai mare

eficienţă pentru client. Dacă, din diverse motive, nu reuşeşte a le

identifica ori aplica pe acestea (din lipsă de experienţă, de mijloace, de

cadru pentru implementare, ori datorită faptului că e necesară o terapie

pe care nu o practică), consilierul este dator să apeleze ori să îndrume

clientul spre un alt coleg de breaslă.

Dar în cazul când nu se găseşte cineva (altcineva ) specializat ori

potrivit pentru necesitatea unică a unui client anume, orice consilier este

de asemenea dator să intervină şi sprijine, după propriile posibilităţi.

Fiindcă deşi nu oricine este medic chirurg, toată lumea, în schimb are

datoria să dea ajutor unui rănit până soseşte chirurgul; de multe ori viaţa

sa stă în acel ajutor. Întocmai la fel şi în domeniul consilierii.

30. Principiul efectivităţii: în lucrul cu oamenii, în procesul

consilierii, toate eforturile, indiferent cât de mari sau mărunte ar fi ele,

sunt până la urmă răsplătite, încununate de rezultatele pe măsură. De

aceea consilierului i se solicită răbdare şi înţelegere. Chiar dacă nu sunt

vizibile ori manifeste pe moment (în cursul terapiei sale) eforturile

proprii, precum şi eforturile pe care clientul le depune cu sinceritate,

mai devreme sau mai târziu îşi produc rezultatele. Consilierul, deci, nu

trebuie să se lege de rezultate şi să forţeze obţinerea lor. Misiunea sa

constă în efortul eficient; trebuie lăsată să lucreze fiinţa internă a


47

clientului apoi, după legile naturii şi în ritmul de dezvoltare propriu.

Pentru că şi în consiliere ca şi în medicina trupului se aplică principiul:

„medicul tratează, natura vindecă.”

31. Principiul sacralităţii: sacrul este trăirea de profunzime a

Fiinţei umane care se simte parte a lumii, vibrând în armonie cu viaţa,

cu lumea, cu întreg universul. Sacrul este totodată acea stare de simţire

ce depăşeşte/transcende barierele convenţionale impuse de existenţa

omului într-un cadru determinat spaţio-temporal, reuşind să dezvăluie

fiinţei sale identitatea reală în unitatea întregului ansamblu al vieţii,

simţindu-se astfel fiinţă din Marea Fiinţă, creată după „chipul şi

asemănarea” acestuia, atotputernică şi stăpână pe propriul destin şi

propria devenire.

Sacrul nu trebuie confundat cu fenomenul credinţei, care presupune

o exteriorizare şi îndreptare spre un obiect anume a trăirii mistice

interne. Credinţa este deci, oarecum direcţionată (şi de aceea „îngustă”)

pe când sacrul lasă fiinţei umane libertatea şi posibilitatea de a se regăsi

pe sine în fiecare atom al universului, fiind astfel calea cea mai sigură

spre descoperirea puterii nelimitate, a potenţialului de creştere şi

dezvoltare dincolo de graniţele oricăror condiţionări care, de acum vor

părea iluzorii.


48

CAPITOLUL III

FORME LEGALE ŞI PROCEDURI ADMINISTRATIVE DE ÎMFIINŢARE A CENTRULUI

„Nu-mi plac profeţii, precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodată de credinţele şi misiunea lor.

Valoarea profeţilor o măsor după capacitatea lor de îndoială, după frecvenţa momentelor cu adevărat chinuitoare, de-o luciditate dureroasă“

Emil Cioran

I. GENERALITĂŢI

Potrivit legislaţiei în vigoare, la noi în ţară în momentul de faţă

activitate de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane poate fi realizată în principal sub următoarele forme juridice

private:

- persoane fizice autorizate în regim economic

- persoane fizice, în regim civil

- structuri nonguvernamentale: asociaţii şi fundaţii

- societăţi comerciale: SC; SA; SCS; SCA; SRL

- societăţi civile

Din totalitatea acestor modalităţi, vom reţine pentru specificul şi

necesitatea unui Centru doar pe acelea având caracter colectiv

(organizaţional, asociativ), iar din cadrul societăţilor comerciale, (luând

în considrare şi experienţa economică a României din ultimii

treisprezece ani precum şi situaţia internaţională) pretabile sunt în

special S.A.-urile şi S.R.L.-urile. Având în vedere că S.A. sunt prin

definiţie şi specific societăţi de capitaluri destinate în special

activităţilor industriale de amploare şi mai puţin prestărilor de servicii,


49

considerăm cea mai potrivită formă, adaptată la realităţile contemporane

de la noi, ca fiind aceea de S.R.L.

În continuare vom prezenta pe scurt în ce constau fiecare dintre

aceste forme juridice: asociaţii şi fundaţii, S.R.L. şi respectiv societăţile

civile împreună cu unele modalităţi juridice de înfiinţare precum şi

procedurile şi formularele de statut necesare.

II. ASOCIAŢIILE ŞI FUNDAŢIILE

A. Aspecte definitorii ale asociaţiilor şi fundaţiilor

Pentru a defini asociaţiile şi fundaţiile, pentru a le evidenţia locul în

cadrul tipologiei existente de peroane juridice, se ia drept criteriu de

referinţă scopul înfiinţării lor (a se vedea Adriana Tudor “Asociaţii şi

fundaţii”).

Persoanele juridice se pot clasifica din punct de vedere al naturii

scopului în:

1. persoane juridice cu scop lucrativ (patrimonial), în această

categorie întrând societăţile comerciale

2. persoane juridice fără scop lucrativ (nepatrimonial), adică

organizaţiile non-profit.

Din această ultimă categorie „fac parte toate organizaţiile

înzestrate cu personalitate juridică, ai căror membrii convin să pună în

comun, în mod statornic, contribuţia lor materială, cunoştinţele şi

activitatea lor, pentru satisfacerea unui scop nepatrimonial în acord cu

interesele generale ale colectivităţii". (V.Pătulea, C.Turianu) Persoane

juridice fără scop lucrativ sunt: asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile


50

sindicale şi celelalte organizaţii cu caracter obştesc, cultele religioase,

partidele politice, precum şi alte asemenea.

Noţiunea de scop nelucrativ semnifică un scop care nu urmăreşte

obţinerea unui profit (cuvântul „lucru” provine de la latinescul lucrum =

profit). Pe de altă parte, nelucrativ nu înseamnă caritabil. Caracterul

nelucrativ se referă la faptul că beneficiile, sau excedentul din

activităţile fără scop lucrativ nu se distribuie niciodată între membrii

organizaţiei non-profit. Ele sunt utilizate integral pentru atingerea

scopului propus.

Scopul constituirii unei organizaţii non-profit trebuie să fie licit,

determinat şi să aibă un anume caracter de permanenţă.

Obiectul de activitate al unei organizaţii non-profit trebuie să aibă

întotdeauna un caracter ideal, nepatrimonial, el urmărind realizarea

unor interese sociale, cel mai adesea în chip altruist, fără a se aştepta o

contraprestaţie din partea celor care beneficiază de serviciile

organizaţiei. În mod conex, unele organizaţii non-profit desfăşoară şi

activităţi cu scop lucrativ (activităţi economice). Acest lucru este

determinat de necesitatea procurării de fonduri suplimentare în vederea

îndeplinirii scopului care stă la baza înfiinţării organizaţiei.

Asociaţiile non-profit şi fundaţiile existente în prezent în ţara

noastră s-au înfiinţat în baza a două reglementări distincte:

1. Legea nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi

Fundaţii), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 27 din 6

februarie 1924.

2. Ordonanţa Guvernului 26/30.01.2000 cu privire la asociaţiile şi

fundaţiile,(cu modificările ulterioare) publicată în Monitorul Oficial al


51

României nr. 39 din 31 ianuarie 2000, care a intrat în vigoare cu data de

1 mai 2000 abrogând prevederile Legii nr. 21/1924.

Asociaţiile şi fundaţiile constituie până în data de 1 mai 2000 în

condiţiile Legii nr. 21/1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi

Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor

asociaţii şi fundaţii li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanţe, regimul juridic prevăzut de aceasta.

Legea defineşte asociaţia non-profit ca fiind: „ subiectul de drept

constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înţelegeri, pun

în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau

aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general,

comunitar sau, după caz, în interesul lor, personal nepatrimonial".

Asociaţiile non-profit se constituie în temeiul dreptului

constituţional la libera asociere, consacrat prin art. 37 alin.1 din

Constituţie: „cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate

şi în alte forme de asociere".

Simpla asociere de cetăţeni, în virtutea acestui text constituţional,

nu conduce la crearea unei asociaţii, în sensul juridic al noţiunii. Pentru

ca aceasta să existe ca subiect de drept de sine stătător, distinct de

membrii săi, cu drepturi şi obligaţii proprii şi cu aptitudinea de a

participa în nume propriu la viaţa juridică, ea trebuie să dobândească

personalitate juridică.

Fundaţia este definită de legiuitorul român ca fiind „subiectul de

drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act

juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu

afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes

general sau, după caz, comunitar".


52

Comparând cele două definiţii expuse mai sus: a asociaţiei şi a

fundaţiei, se observă că acestea sunt asemănătoare. Totuşi, se poate

pune întrebarea: care este diferenţa între asociaţii şi fundaţii?

B. Asemănări şi deosebiri între asociaţii şi fundaţii

Aşa cum s-a arătat anterior, atât asociaţiile cât şi fundaţiile fac parte

din categoria organizaţiilor non-profit.

a) Elementele comune asociaţiilor şi fundaţiilor sunt următoarele:

1. o organizare de sine stătătoare

Organizarea de sine stătătoare presupune existenţa a două elemente

esenţiale, şi anume:

a) activităţile care se vor desfăşura sunt clar explicate;

b) precizarea persoanelor împuternicite să reprezinte

persoana juridică în relaţiile cu terţii;

2. un scop propriu

Prin scop propriu se înţelege obiectul de activitate al persoanei

juridice care indică raţiunea de a fi a acesteia.

3. un patrimoniu propriu (distinct).

b) Deosebirea fundamentală între asociaţia non-profit şi fundaţie

este generată de patrimoniu: în cazul fundaţiei, elementul principal prin

intermediul căruia se doreşte a aduce la îndeplinire scopul propus îl

constituie patrimoniul, în timp ce la asociaţia non-profit scopul propus a

fi adus la îndeplinire are la bază, în mod preponderent, munca

asociaţiilor, în general voluntară.


53

Deosebirile între asociaţiile non-profit şi fundaţiile pot fi analizate

prin prisma următorilor factori:

1. caracterul juridic

- asociaţia non-profit poate dobândi sau nu personalitate juridică.

Asociaţiile non-profit cu personalitate juridică sunt cele mai des

întâlnite, dar există şi asociaţii fără personalitate juridică, atunci când

persoanele fizice se pot asocia fără a fi nevoie a se constitui ca persoane

juridice. Acest lucru este permis atunci când realizarea scopului

asociaţiei permite acest lucru;

- fundaţiile nu pot funcţiona decât după dobândirea personalităţii

juridice;

2. scopul propus.

Asociaţiile non-profit, spre deosebire de fundaţii, pot avea ca scop

satisfacerea interesului personal nepatrimonial al asociaţiilor;

3. numărul minim de membri care stau la baza înfiinţării lor:

- minim 3 persoane în cazul asociaţiei non-profit,

- minim 1 persoană în cazul fundaţiei;

4. persoanele care stau la baza înfiinţării acestor organizaţii non-profit:

Aceste persoane sunt denumite asociaţi în cadrul asociaţiilor şi

membri în cazul fundaţiilor. Mai mult, având în vedere că definiţiile

legale ale celor două tipuri de organizaţii nu exclud persoanele juridice

din sfera fondatorilor sau a asociaţiilor, iar practica a consacrat

numeroase cazuri de fundaţii şi asociaţii înfiinţate de persoane juridice,

putem concluziona că atât persoanele fizice cât şi cele juridice pot

înfiinţa asociaţii şi fundaţii;


54

5. patrimoniul iniţial

- în cazul asociaţiei non-profit, patrimoniul iniţial al acesteia

trebuie să fie cel puţin dublu salariului minim brut pe economie şi să fie

vărsat în natură şi/sau în numerar.

- în cazul fundaţiei, „activul patrimonial iniţial trebuie să fie cel

puţin de 100 de ori salariul minim brut pe economie la data constituirii

fundaţiei, el putând fi vărsat în natură şi/sau în numerar". În cadrul

articolului 15 alin. 3 din O.G. nr. 26/2000 se prevede o derogare de la

aliniatul precedent care specifică următoarele: „în cazul fundaţiilor al

căror scop exclusiv, sub acţiunea dizolvării pe cale judecătorească, este

efectuarea operaţiunilor de colectare de fonduri care să fie puse la

dispoziţia altor asociaţii sau fundaţii, în vederea realizării de programe

de către acestea din urmă, activul patrimonial iniţial poate avea o

valoare totală de cel puţin 20 de ori salariul minim brut pe economie";

6. forma cerută pentru actul constitutiv

Forma cerută pentru actul constitutiv este autentică atât în cazul

asociaţiilor non-profit cât şi în cazul fundaţiilor între vii, spre deosebire

de fundaţia testamentară, caz în care forma cerută pentru actul

constitutiv este forma cerută de lege pentru testament;

7. organele de conducere

În cazul asociaţiilor non-profit organele de conducere sunt

reprezentate de Adunarea Generală a Asociaţiilor iar în cazul fundaţiilor

de Consiliul director;

8. activităţile economice desfăşurate

Asociaţiile şi fundaţiile se caracterizează prin caracterul lor

nelucrativ, în sensul că activităţile desfăşurate de ele nu au niciodată

drept scop obţinerea unui profit, distribuibil sub formă de dividende.


55

„Ele urmăresc, prin definiţie, realizarea unor interese generale sau

comunitare şi, chiar şi atunci când sunt constituite de avantajul

propriilor membrii, au ca obiect satisfacerea unor interese prin excelenţă

nepatrimoniale ale acestora" (R.Dimitriu).

Asociaţiile non-profit pot desfăşura activităţi cu scop lucrativ

(economice), dacă acest lucru se hotărăşte prin AGA (adunarea generalî

a asociaţilor), cu condiţia ca activităţile economice desfăşurate să fie în

legătură cu scopul principal de activitate al asociaţiei non-profit.

Menţionăm că desfăşurarea de activităţi economice are ca scop

procurarea de fonduri suplimentare în vederea realizării scopului care

a stat la baza înfiinţării asociaţiei.

În ceea ce priveşte posibilitatea desfăşurării de către fundaţii a

activităţilor economice conexe scopului propus, legislaţia în vigoare este

lapidară. Articolul 1 alin. 3 din ordonanţa Guvernului nr. 70/1994

privind impozitul pe profit specifică următoarele: „veniturile şi

cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la

determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor

economice desfăşurate cu scopul obţinerii de profit". Din analiza acestui

text legislativ se poate concluziona că atât asociaţiile cât şi fundaţiile

pot desfăşura activităţi economice. În lipsa unor reglementări legale

explicite în această problemă, practica a consacrat numeroase exemple

de fundaţii ce desfăşoară activităţi economice.

Activităţi economice desfăşurate de asociaţii şi fundaţii pot îmbrăca

două forme:

activităţi economice directe. Acestea au un caracter accesoriu şi

pot fi desfăşurate doar dacă sunt în strânsă legătură cu obiectul de

activitate al asociaţiei sau fundaţiei. Profitul obţinut în urma desfăşurării


56

activităţilor economice directe va putea fi utilizat pentru îndeplinirea

obiectivelor pentru care asociaţia sau fundaţia s-a înfiinţat, şi, în nici un

caz, el nu poate fi distribuit către asociaţi sau membri;

activităţi economice indirecte, desfăşurate prin intermediul

societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii sau fundaţii. Înfiinţarea

societăţilor comerciale constituie o formă suplimentară de obţinere a

veniturilor, necesare finanţării asociaţiilor sau fundaţiilor în cauză.

Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că dividendele obţinute de

asociaţii şi fundaţii se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului

acestora.

C. Clasificarea asociaţiilor şi fundaţiilor

Clasificarea asociaţiilor non-profit are la bază domeniile de

constituire a acestora. Literatura de specialitate enunţă trei mari domenii

de constituire a acestora, şi anume:

1. Asociaţiile constituite în interesul propriilor membrii, cum ar fi:

a) asociaţii de proprietari şi asociaţii de locatari, al căror scop este

administrarea imobilelor folosite în proprietate, gestionarea spaţiilor

comune, reprezentarea proprietarilor/locatarilor în raport cu autorităţile;

b) cluburi de vacanţă şi divertisment. Scopul urmărit de acestea se

concretizează în derularea unor programe culturale şi de divertisment.

2. Asociaţii constituite în interesul unei categorii sociale din care

fac parte membrii, şi anume:

a)asociaţii ale persoanelor cu handicap;


57

b)asociaţii profesionale. În cadrul acestui tip de asociaţii se distinge

o categorie aparte: sindicatele;

c)asociaţii ale consumatorilor. Acestea urmăresc protejarea

consumatorilor faţă de anumite categorii de bunuri;

d)asociaţii de femei, de tineret, de pensionari, de minoritari sub

aspect etnic, religios sau sexual. Acestea se constituie pentru a elimina

practicile discriminatorii în raport cu minoritatea pe care o reprezintă;

e)asociaţii religioase;

f)asociaţii constituite pentru soluţionarea unor probleme (juridice,

economice etc)

3. Asociaţii constituite în interesul general al comunităţii.

Această categorie aparte de asociaţii se aseamănă foarte mult cu

fundaţiile, din punct de vedere al obiectului de activitate. Din

această categorie fac parte:

a)asociaţii având caracter umanitar (UNICEF);

b)asociaţii constituite pentru lansarea unei campanii de

advocacy (lb. engl.: pledoarie). Acest tip de asociaţie luptă pentru

rezolvarea unei probleme deja existente, cum ar fi: poluarea mediului,

protecţia speciilor, rezolvarea problemelor comunitare etc.;

c)asociaţii având caracter filantropic;

d)asociaţii având caracter cultural-ştiinţific.

Clasificarea fundaţiilor are în vedere următoarele criterii:

1. Scopul propus a fi îndeplinit.

Din acest punct de vedere se distinct: fundaţii directe şi indirecte.

Fundaţiile directe sunt acelea care au în vedere atingerea unui scop deja


58

stabilit iar acesta poate fi realizat prin intermediul patrimoniului propriu

al fundaţiei.

Fundaţiile indirecte sunt acele fundaţii care primesc sume de bani

ce vor putea fi folosite doar în scopul propus de donatorul de fonduri.

2. Momentul constituirii fundaţiei. Aici se disting fundaţii între vii şi

fundaţii pentru cauză de moarte. În cazul fundaţiei între vii, fondatorul

poate destina un patrimoniu în vederea constituirii unei fundaţii în

timpul vieţii, spre deosebire de fundaţia pentru cauză de moarte, caz în

care patrimoniul este destinat înfiinţării unei fundaţii după moartea sa.

3. Membrii fondatori. Acest criteriu împarte fundaţiile în: fundaţii

individuale sau colective, fundaţii constituite de persoane fizice şi

fundaţii constituite de persoane juridice.

D. Patrimoniul asociaţiilor şi fundaţiilor

Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi

necorporale), al drepturilor şi obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei

entităţi patrimoniale la un moment dat.

Patrimoniul poate fi definit sub două aspecte: juridic şi economic.

Sub aspect juridic, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi

obligaţilor în expresie bănească ce aparţin unei persoane fizice sau juridice.

Sub aspectul conţinutului economic, patrimoniul semnifică

totalitatea valorilor corporale şi necorporale, contabilizate sub forma


59

bunurilor materiale, nemateriale, ori financiare, de avere circulantă, de

trezorerie şi creanţe.

Ca unitate sintetică de structură, patrimoniul are următoarele

caracteristici:

este o universalitate juridico-economico-financiară;

este personal, în sensul că aparţine unei anumite persoane şi este

netransmisibil – fiind condiţie fundamentală de întemeiere

ontologică a persoanei;

este distinct faţă de persoana căreia îi aparţine şi nu inclus

acesteia;

este unic şi indivizibil.

Existenţa patrimoniului presupune îmbinarea a două elemente:

persoana fizică sau juridică, în calitate de subiect de drepturi şi

obligaţii;

bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii.

Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei

balanţe cu două părţi egale: cea din stânga egalităţii poate fi denumită

patrimoniul economic iar cea din dreapta egalităţii patrimoniu juridic.

Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic

Patrimoniul economic este format din bunuri economice,

evaluabile în bani. Ele formează substanţa materială a patrimoniului,

concretizată în bunuri materiale sau corporale (clădiri, utilaje, stocuri,


60

etc.) şi bunuri nemateriale sau corporale (creanţe, valori în curs de

decontare, concesiuni, etc.).

Patrimoniul juridic este format din drepturile şi obligaţiile cu

valoare economică care reprezintă cauza, provenienţa juridică a

elementelor patrimoniale concrete, şi formează substanţa juridică a

patrimoniului.

Astfel, forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate, prin

prisma elementelor sale componente, este:

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii

În contabilitate, bunurile economice sunt cunoscute ca active

patrimoniale, iar drepturile şi obligaţiile, ca pasive patrimoniale. De aici

apare o altă ecuaţie a patrimoniului:

Active patrimoniale = Pasive patrimoniale

E. Cadrul legislativ al asociaţiilor şi fundaţiilor

1. Constituirea asociaţiei şi a fundaţiei

Procedura de constituire a asociaţiilor şi respectiv al fundaţiilor se

concretizează în parcurgerea a două faze: faza extrajudiciară şi faza judiciară.

a) Faza extrajudiciară

În vederea dobândirii personalităţii juridice, atât pentru asociaţii cât

şi pentru fundaţii, asociaţii/fondatorii încheie actul constitutiv şi

statutul asociaţiei/fundaţiei, în forma autentică, sub sancţiunea

nulităţii absolute.


61

Conform art. 6 alin. 2 şi respectiv art.16 alin.2 din O.G. nr.26/2000,

actul constitutiv conţine:

a). datele de identificare a asociaţilor/fondatorilor: numele sau

denumirea şi, după caz, domiciliul sau sediul acestora;

b). exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;

c). denumirea asociaţiei/fundaţiei;

e).durata de funcţionare a asociaţiei/fundaţiei: pe termen

determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen

nedeterminat;

f). patrimoniul iniţial al asociaţiei/fundaţiei;

g).componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere,

administrare şi control ale asociaţiei/fundaţiei şi regulile de desemnare a

membrilor acestora;

h). persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura

de dobândire a personalităţii juridice;

i). semnăturile asociaţilor/fondatorilor.

Statutul cuprinde, sub sancşiunea nulităţii absolute:

a). elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepţia celor de la

lit. g) şi h);

b). explicarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei/fundaţiei;

c).modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat/fondator;

d). categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei/fundaţiei;

e). atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale

asociaţiei/fundaţiei;

f). destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei/fundaţiei, cu

respectarea dispozţiilor art. 60 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000;


62

g). Procedura de desemnare şi de modificare a componenţei

organelor de conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei

fundaţiei (numai în cazul fundaţiei);

h). drepturile şi obligaţiile asociaţilor (doar în cazul asociaţiei).

Întocmirea acestor acte de înfiinţare revine în sarcina

asociaţiilor/fondatorilor.

Înainte de parcurgerea procedurii notariale de autentificare a actului

constitutiv şi a statutului, asosociaţii/fondatorii sau o persoană

desemnată de aceştia trebuie să se adreseze în scris Ministerului Justiţiei

în vederea eliberării unei dovezi privind disponibilitatea denumirii noii

asociaţii/fundaţii. Ministerul Justiţiei va elibera în termen de 3 zile de la

data primirii cererii dovada disponibilităţii denumirii. Această dovadă

este valabilă pentru o perioadă de trei luni de la data eliberării, perioadă

în care denumirea este rezervată.

La autentificarea actului constitutiv şi a statului se va prezenta

dovada eliberată de Ministerul Justiţiei privind disponibilitatea

denumirii noii asociaţii/fundaţii.

Autentificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei/fundaţiei

încheie prima fază.

Dacă asociaţia/fundaţia, prin natura scopului sau obiectivelor

propuse, urmează să desfăşoare activităţi pentru care, potrivit legii, sunt

necesare autorizaţii administrative prealabile (autorizaţie pompieri,

sanitară, mediu etc.), aceste activităţi nu vor putea fi iniţiate decât după

obţinerea autorizaţiilor necesare o reprezintă dizolvarea pe cale

judecătorească a asociaţiei sau fundaţiei în cauză.


63

b) Faza judiciară

Punctul de pornire al fazei judiciare îl reprezintă cererea de înscriere

a asociaţiei/fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, cerere care

poate fi formulată de oricare dintre asociaţi/fondatori, cu o singură

condiţie: cel care formulează cererea să fie împuternicit de

asociaţia/fundaţia în cauză. Persoana împuternicită trebuie să fie

nominalizată în actul constitutiv al asociţiei/fundaţiei.

Cererea de înscriere se depune la grefa judecătoriei în a cărei

circumscripţie teritorială urmează să aibă sediul asociaţia/fundaţia.

Cererea de înscriere trebuie să fie însoţită de următoarele

documente:

1. un exemplar original şi două exemplare în copie legalizată a

actului constitutiv şi a statutului;

2. acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;

3. dovada disponibilităţii denumirii, eliberată de secţia de

specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei;

4. autorizaţiile administrative prealabile, în cazul în care sunt cerute

potrivit legii, pentru înfiinţarea legală.

În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a

documentelor prevăzute de alineatul anterior, judecătorul desemnat de

preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora.

Finalizarea procedurii de verificare a actelor poate conduce la

apariţia a două situaţii, şi anume:

În cazul în care cerinţele legale pentru constituirea

asociaţiei/fundaţiei sunt îndeplinite, judecătorul dispune, prin încheiere,

înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Din acest

moment, asociaţia/fundaţia devine persoană juridică.


64

Concomitent cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus

înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local în a cărui

rază teritorială se află sediul asociaţiei/fundaţiei, pentru luarea acesteia

în evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul

asociaţiilor şi fundaţiilor.

Dacă cerinţele legale pentru constituirea asociaţiei/fundaţiei nu

sunt îndeplinite, după expirarea celor trei zile, judecătorul va cita în

camera de consiliu pe reprezentantul asociaţiei/fundaţiei, punându-i în

vedere, în scris, să remedieze neregularităţile constatate până la

termenul următor, care nu va fi mai mare de o săptămână.

După înscrierea asociaţiei/fundaţiei în registrul asociaţiilor şi

fundaţiilor, instanţa judecătorească va elibera, la cerere, reprezentantului

asociaţiei/fundaţiei sau mandatarului acesteia, un certificat de înscriere care

va cuprinde: denumirea asociaţiei/fundaţiei, sediul acesteia, durata de

funcţionare, numărul şi data înscrierii în Registrul asociaţilor şi

fundaţilor. Acest certificat de înscriere va face dovada personalităţii

juridice a asociaţiei/fundaţiei în relaţiile cu terţii.

Ulterior dobândirii certificatului de înscriere, în termen de 15 zile

se va întocmi şi depune la direcţiile generale ale finanţelor publice şi

controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti sau la

administraţiile financiare ale sectoarelor municipiului Bucureşti

declaraţia de înregistrare fiscală, ce va fi însoţită de acte doveditoare

ale informaţiilor înscrise în declaraţie.

Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală depusă, organele fiscale

prevăzute anterior vor atribui codul fiscal şi vor elibera certificatul de

înregistrare fiscală în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei.


65

Asociaţiile şi fundaţiile îşi pot constitui filiale, ca structuri

teritoriale. Filialele sunt definite de lege ca fiind „entităţi cu

personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de

administraţie şi de conservare, în condiţiile stabilite de

asociaţie/fundaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte

juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei/fundaţiei, numai

pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al

asociaţiei/fundaţiei”.

Filiala unei asociaţii se constituie prin hotărâre autentificată a

Adunării Generale a Asociaţiilor. Ea trebuie să aibă un număr minim de

trei membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel

al asociaţiei.

Filiala unei fundaţii se constituie prin hotărâre autentificată a

Consiliului director şi este condusă de un Consiliu director propriu,

alcătuit din cel puţin trei membri. Filiala unei fundaţii are un patrimoniu

distinct, alocat de fundaţie.

În vederea dobândirii de către filiala a personalităţii juridice,

aceasta trebuie înscrisă în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Paşii care

trebuie urmaţi pentru ca filiala să dobândească personalitate juridică

sunt identici, atât pentru asociaţii cât şi pentru fundaţii. În vederea

înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei/fundaţiei va depune cererea

de înscriere, împreună cu hotărârea de constituire a filialei şi cu actele

doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, la judecătoria în a cărei

circumscripţie teritorială urmează sa-şi aibă sediul filiala.

Procedura ulterioară depunerii cererii de înscriere este aceeaşi ca şi

în cazul constituirii unei asociaţii sau fundaţii, prezentată anterior.


66

Filiala dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii ei

Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Două sau mai multe asociaţii sau fundaţii se pot constitui în

federaţie. Asociaţiile sau fundaţiile care constituie o federaţie îşi

păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.

Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie din momentul

înscrierii lor în Registrul federaţiilor. Modalitatea de constituire şi

funcţionare este similară asociaţiilor şi fundaţiilor.

Asociaţiile şi fundaţiile pot fi recunoscute de Guvernul României

ca fiind de utilitate publică decât sunt întrunite cumulativ următoarele

condiţii:

a). activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau

comunitar, după caz;

b). funcţionează de cel puţin 3 ani şi a realizat o parte din

obiectivele stabilite;

c). prezintă un raport din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi

anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte

specifice scopului său, însoţit de bilanţurile şi bugetele de venituri şi

cheltuieli pe ultimii 3 ani;

d). valoarea activului patrimonial pe fiecare an în parte este cel

puţin egală cu valoarea patrimoniului iniţial.

Recunoaşterea utilităţii publice conferă asociaţiei sau fundaţiei

următoarele drepturi şi obligaţii:

• dreptul de a i se concesiona servicii publice fără caracter

comercial, în condiţiile legii;


67

• dreptul preferenţial la resursele provenite din bugetul de stat şi

din bugetele locale;

• dreptul de a menţiona în toate documentele pe care le

întocmeşte că asociaţia sau fundaţia este recunoscută ca fiind de

utilitate publică;

• obligaţia de a menţine cel puţin nivelul activităţii şi

performanţele care au determinat recunoaşterea sa;

• obligaţia de a comunica autorităţii administrative competente

orice modificări ale actului constitutiv şi ale statului, precum şi

rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale; autoritatea

administrativă are obligaţia să asigure consultarea acestor

documente de către orice persoană interesată;

• obligaţia de a publica, în extras, rapoartele de activitate şi

bilanţurile anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-

a, precum şi în Registrul naţional al persoanelor juridice fără

scop patrimonial.

Persoanele juridice străine fără scop lucrativ (patrimonial) pot

fi recunoscute în România, sub condiţia reciprocităţii, pe baza aprobării

prealabile a Guvernului, prin înscrierea în Registrul asociaţiilor şi

fundaţiilor de la grefa Tribunalului Bucureşti, dacă sunt valabil

constituite în statul a cărui naţionalitate o au, iar scopurile lor statuare nu

contravin ordinii publice din România.

Modalitate de înscriere a acestora în Registrul asociaţiilor şi

fundaţiilor este similară cu cea a asociaţiilor şi fundaţiilor, prezentată

anterior. În acest scop, reprezentanţii persoanelor juridice străine trebuie


68

să ataşeze la cererea de înscriere următoarele documente, în copii

autentificate şi traduceri legalizate:

1. actul de constituire în statul a cărui naţionalitate o au

persoanele juridice străine;

2. statul (în măsura în care există act de sine stătător);

3. hotărârea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin

care se solicită recunoaşterea în România;

4. statutul viitoarei reprezentanţe în România a acelei persoane

juridice, cuprinzând prevederi referitoare la sediu, la capacitatea

juridică şi la persoanele care reprezintă persoana juridică

străină;

5. hotărârea Guvernului României de aprobare a cererii de

recunoaştere în România a persoanei juridice solicitante.

Asociaţiile şi fundaţiile constituie ca persoane juridice române de

către persoanele juridice sau fizice străine pot dobândi pe întreaga durată

de funcţionare dreptul de proprietate şi orice alte drepturi reale asupra

terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost

constituite.

După constituirea lor, asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile interesate

vor solicita autorităţilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte

organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor

administraţiei publice locale să fie luate în evidenţa acestora, în funcţie

de domeniul în care activează.

Autorităţile publice prevăzute la alineatul precedent sunt obligate să

ţină evidenţa asociaţiilor şi fundaţiilor care li s-au adresat în acest scop.


69

2. Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor şi fundaţiilor

Având în vedere deosebirile care apar între asociaţii şi fundaţii în

ceea ce priveşte organizarea ţi funcţionarea lor, acestea vor fi prezentate

distinct.

a) Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor

Organizarea şi conducerea asociaţiilor se realizează prin: Adunarea

Generală (alcătuită din totalitatea asociaţiilor) şi Consiliul director, iar

verificarea activităţii se realizează prin numirea unui cenzor, sau, după

caz, a unei comisii de cenzori.

Adunarea Generală are următoarele atribuţii:

stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;

aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului

contabil;

alegerea şi revocarea membrilor Consiliului director;

alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor

comisiei de cenzori;

înfiinţarea de filiale;

modificarea actului constitutiv şi a statului;

dizolvarea şi lichidarea asociaţiei, precum şi stabilirea destinaţiei

bunurilor rămase după lichidare;

orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.


70

Adunarea Generală se întruneşte cel puţin o dată pe an şi are drept

de control permanent asupra Consiliului director şi asupra cenzorului,

respectiv a comisiei de cenzori.

Regulile privind organizarea şi funcţionarea Adunării Generale se

stabilesc prin statut.

Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor

Adunării Generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afara

asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenţa sa. Consiliul

director are următoarele atribuţii:

prezintă Adunării Generale raportul de activitate pe perioada

anterioară, executarea bugetului de venituri şi cheltuieli, bilanţul

contabil, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi proiectul

programelor asociaţiei;

încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei, dacă prin

statut nu se prevede altfel;

îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de

Adunarea Generală.

Regulile privind organizarea şi funcţionarea Consiliului director se

stabilesc prin statut. Consiliul director îşi poate elabora un regulament

intern de funcţionare.

Cenzorul asigură controlul financiar intern al asociaţiei. În cazul în

care asociaţiile au număr de membri care depăşesc 100 de persoane,

controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori.

Comisia de cenzori trebuie să fie alcătuită dintr-un număr impar de


71

membri, din care majoritatea este formată din asociaţi. Membrii

consiliului director nu pot fi cenzori.

În realizarea competenţei sale cenzorul sau, după caz, comisia de

cenzori:

a). verifică modul în care este administrat patrimoniul asociaţiei;

b). întocmeşte rapoarte şi le prezintă Adunării Generale;

c). poate participa la şedinţele Consiliului director fără drept de vot;

d). îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilitate

de Adunarea Generală.

Regulile de organizare şi funcţionare ale comisiei de cenzori se

aprobă de Adunarea generală. Comisia de cenzori îşi poate elabora un

regulament intern de funcţionare.

b) Organizarea şi funcţionarea fundaţiei

Fundaţiile sunt conduse de un Consiliu director, iar partea de

verificare a activităţii desfăşurate este încredinţată unui cenzor sau, după

caz, unei comisii de cenzori.

Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de

administrare al acesteia. Consiliul director se compune din cel puţin trei

membri desemnaţi de fondator în momentul constituirii fundaţiei.

Consiliul director asigură realizarea scopului şi obiectivelor

fundaţiei prin îndeplinirea atribuţiilor sale:

stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;

aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului

contabil;


72

alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor

comisiei de cenzori:

înfiinţarea de filiale;

încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;

executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;

aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;

modificarea statutului fundaţiei;

îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.

Cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori, are/au aceleaşi

atribuţii ca şi în cazul asociaţiilor. Componenţa comisiei de cenzori este,

de asemenea, similară cu cea a asociaţiilor.

3. Modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei sau

fundaţiei

Orice modificare a actului constitutiv şi a statutului

asociaţiei/fundaţiei, concretizată în schimbare de sediu, scop, denumire,

patrimoniul iniţial, durata de funcţionare, competenţa organelor de

control, administrare şi conducere, etc., trebuie înscrise în Registrul

asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei

circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia/fundaţia.

În vederea operării modificărilor apărute pe parcursul activităţii

asociaţiei/fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, reprezentantul

legal al acesteia va formula o cerere de înscriere a modificării, cerere care

va fi însoţită de procesul-verbal al Adunării Generale (în cazul asociaţiei)

sau al Consiliului director (în cazul fundaţiei), în formă autentică.


73

4. Dizolvarea asociaţiilor şi fundaţiilor

„Dizolvarea reprezintă modalitatea juridică de încetare a existenţei

persoanei juridice. Ea constituie o procedură cu două faze distincte,

dizolvarea fiind urmată de lichidare”.

Asociaţiile şi federaţiile se dizolvă:

1. de drept, prin:

împlinirea duratei pentru care a fost constituită;

realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru

care a fost constituită, dacă, în termen de 3 luni de la constatarea

unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;

imposibilitatea constituirii Adunării Generale sau a constituirii

Consiliului directo în conformitate cu statutul asociaţiei, dacă

această situaţie durează mai mult de un an de la data la care,

potrivit statutului, Adunarea Generală sa, după caz, Consiliul

director trebuia constituit;

reducerea numărului de asociaţi sub limita impusă de lege, dacă

acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.

Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a

cărei circumscripţie se află sediul asociaţiei, la cererea oricărei persoane

interesate.

2. prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz, la

cererea oricărei persoane interesate, în situaţia în care:

scopul sau activitatea asociaţiei a devenit ilicită sau contrară

ordinii publice;


74

realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare

ordinii publice;

asociaţia urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;

asociaţia a devenit insolvabilă;

asociaţia nu are autorizaţiile administrative necesare, iar

desfăşurarea activităţii necesită dobândirea acestora.

3. prin hotărârea Adunării Generale.

Asociaţia se poate dizolva şi prin hotărârea Adunării Generale. În

termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare, procesul-verbal în

formă autentică se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie

teritorială îşi are sediul, pentru a fi înscris în Registrul asociaţiilor şi

fundaţiilor.

Fundaţiile se dizolvă:

1. de drept, prin:

împlinirea duratei pentru care a fost constituită;

realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru

care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea

unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;

imposibilitatea construirii Consiliului director în conformitate cu

statutul fundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an

de la data la care, potrivit statutului, Consiliul director trebuia

constituit.

2. prin hotărârea judecătoriei. Dizolvarea prin această modalitate

vizează aceleaşi situaţii ca şi în cazul asociaţiilor.

În plus, dizolvarea fundaţiei prin hotărârea judecătoriei poate avea

loc în cazul în care fundaţia, având un patrimoniu iniţial de cel puţin 20


75

de ori salariul minim pe economie iar scopul ei exclusiv rea colectarea

de fonduri pentru alte asociaţii sau fundaţii, are şi alte scopuri.

În cazul dizolvării asociaţiei sau fundaţiei, bunurile rămase în urma

lichidării nu se pot transmite către persoane fizice, ci doar către

persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scopul identic

sau asemănător, printr-o procedură stabilită în statutul asociaţiei sau

fundaţiei.

În cazul în care statutul asociaţiei sau fundaţiei nu prevede o

procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară

legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite

prin instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau

asemănător.

În cazul în care asociaţia sau fundaţia este dizolvată prin hotărâre

judecătorească deoarece:

- scopul sau activitatea asociaţiei/fundaţiei a devenit ilicită sau

contrară ordinii publice

- realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare

ordinii publice, sau

- s-a urmărit un alt scop decât cel pentru care s-a construit,

bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin

Ministerul Finanţelor, sau după caz, de comuna sau oraşul în a cărui

rază teritorială asociaţia sau fundaţia îşi avea sediul, dacă aceasta din

urmă era de interes local.

5. Lichidarea asociaţiilor şi fundaţiilor


76

În cazurile de dizolvare prevăzute în subcapitolul anterior,

lichidatorii vor fi numiţi prin hotărâre judecătorească, cu o singură

excepţie: dacă dizolvarea are loc prin hotărârea Adunării Generale. În

acest caz, lichidatorii vor fi numiţi de Adunarea Generală, sub sancţiunea

lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.

În toate cazurile de dizolvare, mandatul Consiliului director

încetează o dată cu numirea lichidatorilor.

Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.

Reprezentanţii permanenţi – persoane fizice ale persoanei juridice

lichidatoare – trebuie să fie lichidatori autorizaţi, în condiţiile legii.

Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.

Lichidatorii pot realiza numai acele operaţii noi care sunt necesare

finalizării celor aflate în curs. În acest sens, atribuţiile lichidatorilor

sunt:

întocmirea inventarului şi încheierea unui bilanţ care să constate

situaţia exactă a activului şi pasivului asociaţiei/fundaţiei;

primirea şi păstrarea registrelor şi a oricăror alte acte ale asociaţiei

sau fundaţiei. De asemenea, ei vor ţine un registru cu toate

operaţiunile lichidării în ordine cronologică;

continuarea operaţiunilor juridice în curs, încasarea creanţelor,

plata creditorilor şi, dacă numerarul este insuficient,

transformarea şi restului activului de bani, procedând la vânzarea

prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile.

Lichidatorii răspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din

culpa lor. Atât faţă de asociaţie sau fundaţiei, cât şi faţă de asociaţi sau,

după caz, membrii, lichidatorii sunt supuşi regulilor mandatului.


77

După terminarea procedurii de lichidare, lichidatorii sunt obligaţi

ca în termen de 2 luni să depună bilanţul, registrul jurnal şi un memoriu,

declarând operaţiunile de lichidare la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor

al judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia

sau fundaţia.

Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea bilanţului nu se

înregistrează nici o contestaţie, bilanţul se consideră definitiv aprobat şi

lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept

bunurile şi sumele rămasa de la lichidare, împreună cu toate registrele şi

actele asociaţiei/fundaţiei şi ale lichidării. Numai după aceasta

lichidatorii vor fi consideraţi descărcaţi şi li se va elibera, în acest scop,

un act constatator.

Lichidatorii sunt obligaţi să îndeplinească toate procedurile pentru

publicarea lichidării şi radierii asociaţiei sau fundaţiei din Registrul

asociaţiilor şi fundaţiilor. Radierea se face în baza actului constatator

eliberat lichidatorilor, prin care se atestă descărcarea acestora de

obligaţiile asumate.

Asociaţia sau fundaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din

Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Modalităţile de dizolvare şi lichidare prezentate anterior sunt

aceleaşi şi în cazul dizolvării federaţiilor.

În cazul dizolvării federaţilor, dacă nu se prevede altfel în statut,

bunurile rămase în urma lichidării se transmit, în cote egale, către

persoanele juridice constituente.


78

III. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

A. Precizări prealabile

Societatea cu răspundere limitativă este cea mai nouă formă de

societate comercială dintre cele şase tipuri clasice (societatea în

participaţie, societatea în nume colectiv, societate în comandită simplă,

societatea anonimă, societatea în comandită pe acţiuni şi, societatea cu

răspundere limitativă).

Reglementată pentru prima dată în anul 1892 în Germania,

introdusă în Franţa prin legea 7 martie 1925, societatea cu răspundere

limitativă îşi găseşte consacrarea în sistemul de drept românesc prin

Legea nr. 31/1990.

Tipul de societate cu răspundere limitativă a apărut din nevoia de a

satisface unele cerinţe ale activităţii comerciale pentru care nu era

potrivite nici formele juridice ale societăţilor de persoane reglementate –

agregate de grupurile mici de întreprinzători, cel mai adesea fiind

adoptate pentru „întreprinderile de familie” – nici societăţile de

capitaluri – prea complexe şi destinate marilor întreprinderi.

Potrivită pentru întreprinderile mici şi mijlocii, societatea cu

răspundere limitată este prezentată în mod tradiţional ca un tip de

societate hibridă, împrumutând caracteristici atât de la societăţile de

persoane cât şi de la societăţile de capitaluri

B.Definiţie

În principiu, societate cu răspundere limitată poate fi definită ca

fiind societatea comercială „...constituită, pe baza deplinei încrederi, de


79

două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri,

pentru a desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii

beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita

aportului lor”(Stanciu Cărpenaru).

Reglementarea societăţii este cuprinsă în legea nr. 31/1990 care,

menţionând formele de asociere în vederea efectuării de comerţ prevede

în art. 2 lit. e şi tipul de „societate cu răspundere limitată, ale cărei

obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social: asociaţii sunt

obligaţi numai la plata părţilor sociale”.

C.Caracteristici

O dată cu trecerea României la economia de piaţă şi adoptarea Legii

nr. 31/1990, tipul de societate cu răspundere limitată - „sereleul” cum

este uzual denumită această formă de societate – a cunoscut cel mai

mare succes, în comparaţie cu celelalte forme juridice, numărul

întreprinderilor cu capital privat de acest tip fiind cel mai numeros.

Din definiţia enunţată şi prevederile legii rezultă particularităţile

acestei forme de societate comercială.

1. Responsabilitatea limitată a asociaţilor. Asociaţii societăţii cu

răspundere limitată nu sunt responsabili pentru obligaţiile sociale decât

în limita aportului lor atât de fapt, cât şi de drept.

Limitarea responsabilităţii priveşte nu numai raporturile cu terţii ci

şi raporturile dintre asociaţi.

2. Capitalul social divizat. Capitalul social este împărţit în „părţi

sociale” egale.


80

3. Caracter „intuitu persoane”. Asocierea în vederea constituirii

societăţii cu răspundere limitată are la bază „deplina încredere” a

asociaţilor.

4. Existenţa organelor de control. Potrivit art. 147 din Legea nr.

31/1990, societatea cu răspundere limitată poate avea unul sau mai mulţi

cenzori. De numărul asociaţilor este mai mare de cincisprezece, numirea

cenzorilor este obligatorie.

5. Excepţie de la principiul pluralităţii asociaţilor. Societatea cu

răspundere limitată poate fi constituită şi de un singur asociat (art. 210

din Legea nr. 31/1990).

D.Avantajele opţiunii

Adaptabilitate. Societatea cu răspundere limitată este forma

socială cea mai bine adaptată pentru întreprinderile mici şi mijlocii

pentru faptul că numeroasele sale reguli permit – în practică – luarea în

considerare a intereselor patrimoniale sau familiale ale asociaţilor

conducători.

Astfel, doi soţi pot, singur sau cu alte persoane să fie asociaţi într-o

societate cu răspundere limitată şi să participe împreună sau nu la

gestiunea societăţii, chiar dacă sunt subscrise sau aduse ca aporturi

bunuri comune.

Cesibilitatea limitată a părţilor sociale. Caracterul închis al

societăţii cu răspundere limitată, rezultând din principiul neliberei

cesibilităţi de părţi sociale, permite evitarea pătrunderii în societate a

unor persoane indezirabile.

De fapt, fără stipulaţiuni contrare statuturilor, părţile sociale sunt

libere cesibile între asociaţi.


81

În schimb, şi fără a fi posibil de a deroga printr-o clauză statuară,

părţile sociale nu pot fi cedate terţilor străini de societate decât cu

consimţământul majorităţii calificate a asociaţilor, potrivit legii.

Cesiunile nu sunt opozabile societăţii decât acceptarea acestora

printr-un act autentic.

Cesiunile nu sunt opozabile terţilor decât după ce au făcut obiectul

publicităţii în registrul comerţului.

Formalismul accentuat. În scopul asigurării unei mai bune

protecţii a asociaţilor şi terţilor, reglementarea acestei forme de societate

o apropie foarte mult de regimul juridic al societăţilor anonime închise

(fără apel public la economii), ceea ce a făcut ca unii autori să califice

societatea cu răspundere limitată ca „mica societate de capitaluri”.

Adaptare şi specific. Comparând-o cu societate anonimă,

societatea cu răspundere limitată prezintă de fiecare dată avantajele

deloc de neglijat:

• este singura societate comercială ce se poate constitui cu un

singur asociat;

• ea are caracter „intuitu persoane” permanent, ceea ce asigură

o bună protecţie intereselor asociaţilor;

• procedura legală obligatorie pentru transmiterea părţilor

sociale (o adevărată modificare a statutelor societăţii);

• limitarea la 50 a numărului de asociaţi;

• minimul de capital social de pornire este mic: 2.000.000 de lei

• permite un mod de gestiune suplu şi bine adaptat nevoilor

întreprinderilor mici şi mijlocii la mediul familial;


82

• regimul deciziilor colective a asociaţilor este sensibil mai

puţin greoi decât în cazul S.A.

• permite consultarea asociaţilor prin corespondenţă (votul prin

corespondenţă).

E.Constituirea societăţii

Societatea cu răspundere limitată se constituie prin contract de

societate şi stat, care se încheie în formă autentică.

1. Asociaţii. O societate cu răspundere limitată poate fi constituită

de către persoanele fizice sau juridice.

Număr minim. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui

în mod valabil şi cu un singur asociat.

În practică, atunci când asociaţii fondatori înţeleg să-i asigure

societăţii un caracter pluripersonal, este recomandabilă constituirea

societăţii cu cel puţin 3 asociaţi pentru a se atenua efectele retragerii sau

decesului.

Numărul maxim. Legea limitează numărul maxim al asociaţilor la

50 de persoane.

Dacă în decursul vieţii sociale numărul asociaţilor devine mai mare

de 50, societatea trebuie, fie să se transforme în societate anonimă, fie să

reducă numărul asociaţilor prin cesiune părţilor sociale.

2.Capitalul social. Capitalul social nu poate fi mai mic de

2.0000.000 lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici


83

de 100.000 lei. Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri

negociabile.

Aportul în industrie (prestaţiile în muncă – în termenii legii) şi

creanţele nu pot constitui aport.

În caz de aporturi în natură, acestea vor putea reprezenta cel mult

60% din capitalul social. În lipsa unei clauze contrare în contractul de

societate, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea

acesteia.

Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de

daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat

şi la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.

F.Funcţionarea societăţii

1.Adunarea asociaţilor. Organul de deliberare şi decizie al

societăţii cu răspundere limitată este adunarea asociaţilor. Adunarea

asociaţilor se convoacă cel puţin o dată pe an sau ori de câte ori este

nevoie.

Convocarea adunării asociaţilor se face de regulă de către

administratorii societăţii, cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită

pentru desfăşurarea reuniunii.

Cenzorii, dacă există, pot convoca de asemenea adunarea

asociaţilor.

Atribuţii. Conform art. 142 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

adunarea asociaţilor are următoarele obligaţii principale:

a). să aprobe bilanţul şi să stabilească repartizarea beneficiului net;


84

b). să desemneze pe administratori şi cenzori, să-i revoce şi să le

dea descărcare de activitatea lor;

c). să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor pentru

daunele pricinuite societăţii, desemnând şi persoana însărcinată să o

exercite;

d). să modifice statutul.

Deliberare. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Pentru

validitatea hotărârilor adunării, deciziile se iau cu majoritatea absolută a

asociaţilor şi a părţilor sociale.

În afara majorităţii duble cerute pentru validitatea deciziilor

adunării asociaţilor, legea permite şi votul prin corespondenţă.

2.Administrarea. Societatea cu răspundere limitată este administrată

de unul sau mai mulţi administratori, temporari şi revocabili, desemnaţi

de adunarea asociaţilor dintre asociaţi sau din afara societăţii.

G.Retragerea asociaţilor

Legea recunoaşte dreptul unui asociat de a se retrage din societate

decât în contractul de societate sau în statut se prevede dreptul de

retragere a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările aduse

contractului de societate şi statutului societăţii.

Actul retragerii din societate a unui asociat produce o modificare a

actelor constitutive ale societăţii şi, ca atare trebuie respectate, potrivit

legii, condiţiile de formă şi de publicitate prevăzute pentru încheierea

lor.


85

H. Excluderea asociaţilor

Excluderea unui asociat din societate cu răspundere limitată are loc

în acelaşi condiţii şi cauze ca şi pentru celelalte societăţi re persoane.

I. Dizolvarea şi lichidarea societăţii

Dizolvarea. Cauzele de dizolvare şi lichidare a societăţii cu

răspunde limitată sunt cele generale pentru toate societăţile.

În plus, societatea cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul,

incapacitatea, excluderea, retragerea sau moartea unuia dintre asociaţi

când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor s-a redus la unul singur

şi nu există clauză de continuare cu moştenitorii, cu excepţia societăţii

cu răspundere limitată unipersonală (cu asociat unic).

Lichidarea. Societatea cu răspundere limitată se lichidează potrivit

prevederilor contractului de societate, cu respectarea regulilor generale

privind condiţiile de formă şi publicitate prevăzute de lege.

IV. SOCIETATEA CIVILĂ

Este reglementată de Codul civil în art. 1491/1531, fără să aibă însă

personalitate juridică, precum în cazul formelor anterior tratate. Chiar

dacă reprezintă o asociere contractuală prin care două sau mai multe

persoane (fizice sau juridice) decid să pună în comun aportul lor –

material, bănesc, de muncă sau cunoştinţe – în vederea atingerii unui

scop patrimonial comun, foloasele ori pierderile fiind împărţite între ele,

societatea civilă nu are o lege specială care să-i confere un statut aparte


86

şi să investească această structură cu forţă juridică specială. Astfel încât

aceasta rămâne a se supune reglementărilor dreptului contractual

general, adică dreptului civil, întrucât, aşa cum se observă şi din Anexa I

nu are calitatea de comerciant.

Redăm în continuare, pe scurt, unele aspecte specifice şi definitorii

pentru acest model de societate.

1. Tipurile de societate civilă

a). Societatea civilă universală

Societatea civilă este universală în cazul în care părţile:

- aduc ca aport toate bunurile mobile şi imobile, precum şi toate

câştigurile ce ar putea obţine cu acestea (cu excepţia celor dobândite

prin succesiune sau donaţie);

- aduc ca aport câştigurile lor la muncă, pe care le dobândesc în

timpul funcţionării societăţii şi în care intră averea lor mobilă şi

folosinţa averii imobile.

Acest tip de societate nu şi-a găsit aplicaţie practică.

b). Societatea civilă particulară

Societatea civilă este particulară în cazul în care are ca obiect:

- anumite lucruri determinate, folosinţa ori fructele lor;

- o întreprindere determinată;

- exerciţiul unei meserii ori profesiuni.

Acest tip de societate şi-a găsit aplicaţie practică, în domeniul

medicinei, avocaturii, farmaciei, consilierii (financiare, contabile,

imobiliare, psihologice) etc.


87

2. Caractere juridice

persoanele fizice sau juridice care încheie contractul au o

denumire generică, adică „ASOCIAŢI”.

fiecare asociat (parte contractantă) se obligă unul faţă de altul să

aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea promisă

(obligaţiile asociaţilor sunt convergente, şi nu concurente).

este un contract cu titlu oneros, fiecare asociat urmărind

obţinerea unui avantaj material nu de la celelalte părţi, ci, alături

de aceştia, de la terţi.

contractul are scop lucrativ (patrimonial), asociaţii urmărind, în

esenţă, realizarea unor foloase materiale sau câştiguri.

se încheie prin simplul acord de voinţă şi este valid dacă părţile

stipulează un termen pentru începerea activităţii.

contractul este cu executarea succesivă şi se încheie pe durată

determinată, nedeterminată, ori pentru o anumită afacere

(activitate).

drepturile asociaţilor sunt incesibile.

3. Aportul şi patrimoniul social

a). aportul social

- fiecare asociat trebuie să aducă aport social;

- aportul social nu trebuie să fie identic nici ca natură, nici ca

întindere, dar trebuie adus într-o formă sau alta;

- nici un asociat nu poate fi scutit de a aduce un aport social;

- dacă aportul social este în bani şi nu a fost plătit de asociat, el

datorează dobânzi;


88

- dacă aportul social constă dintr-un bun mobil sau imobil,

individual determinat, acesta se trece în patrimoniul societăţii;

- aportul social poate consta şi în prestarea unei munci pentru

societate.

b). patrimoniul social

- dacă nu este persoană juridică, societatea are un patrimoniu

propriu – fondul comun care constă din: 1.aporturile aduse de

asociaţi; 2. drepturi şi obligaţii contractate de societate ulterior

constituirii ei.Acest fond este distinct de cel al asociaţilor

- bunurile mobile, cele susceptibile de înlocuire cu altele de

acelaşi fel şi bunurile imobile aduse aport devin proprietatea

comună pe cote-părţi a asociaţilor;

- cesiunea creanţelor se face prin act autentic.

4. Raporturile asociaţilor

a) cu societatea

- pe toată durata contractului, asociaţii au datoria să-şi

îndeplinească obligaţiile şi să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă;

- asociaţii răspund faţă de societate pentru daunele cauzate din

culpa lor;

- dacă un asociat a luat sume de bani din casa societăţii, în interes

propriu, el datorează dobânzi;

- asociatul are acţiune împotriva societăţii pentru: restituirea

sumelor cheltuite în contul societăţii; obligaţiile contractate cu bună-

credinţă în interesul societăţii; prejudiciile suferite fără culpa sa cu

ocazia activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor societăţii.


89

- fiecare asociat poate să-şi asocieze un terţ în privinţa părţii pe care

o are în societate.

b) cu terţii

- nefiind persoană juridică, societatea nu poate avea raporturi

directe cu terţii;

- reguli aplicate:

în orice societate, cu excepţia celor comerciale, asociaţii nu

răspund solidar pentru debitele sociale iar un asociat nu

poate obliga prin semnătura sa pe ceilalţi asociaţi, dacă

aceştia nu i-au dat mandat în acest sens.

în cazul când o obligaţie este contractată de mai mulţi

asociaţi cu un terţ, fiecare dintre ei răspunde cu o sumă

egală cu numărul celor obligaţi, şi nu cu mărimea aportului

social adus în societate, în afară de cazul în care acest lucru

nu s-a stipulat în contractul de societate sau în cel încheiat

cu terţa persoană.

5. Administrarea societăţii

administrarea societăţii, modul de administrare şi de gestiune

se stabilesc în contractul de societate sau ulterior printr-un înscris

separat.

încredinţarea administrării societăţii se poate face uneia sau

mai multor persoane, asociaţi sau neasociaţi, astfel:

- dacă este încredinţată unui administrator unic, acesta

îndeplineşte toate actele ce intră în conţinutul noţiunii de administrare

fără a cere acordul asociaţilor;


90

- dacă este încredinţată mai multor asociaţi, fără ca

serviciile lor să fie determinate şi fără a se preciza că trebuie să lucreze

în comun, fiecare dintre ei poate încheia act de administrare.

dacă modul de administrare nu este prevăzut:

- este aplicabilă prezumţia că asociaţii şi-au dat mandat

reciproc de administrare;

- fiecare asociat are dreptul să folosească bunurile

societăţii potrivit destinaţiei lor, cu condiţia să nu provoace pagube

societăţii şi să nu-i împiedice pe ceilalţi asociaţi în exercitarea

drepturilor lor;

- fiecare asociat are dreptul de a cere celorlalţi să

participe la cheltuielile necesare păstrării bunurilor societăţii;

- actele care se referă la modificări asupra imobilelor

societăţii nu pot fi făcute decât cu aprobarea asociaţilor;

- asociatul care nu este administrator nu poate exercita

acte de depoziţie cu privire la bunurile societăţii, indiferent dacă sunt

mobile sau imobile.

6. Împărţirea beneficiilor şi pierderilor

- toţi asociaţii participă la beneficii şi pierderi

- repartizarea lor se poate face atât pe parcursul executării, cât şi la

încetarea contractului, potrivit criteriilor stabilite de asociaţi sau în lipsa

lor, proporţional cu valoarea aportului social al fiecăruia

- partea asociatului care a adus ca aport social numai prestaţii în

muncă va fi egală cu partea asociatului care a adus aportul social cel mai

mic


91

7. Încetarea societăţii civile

a)cauze de încetare

- trecerea timpului pentru care societatea a fost contractată

- desfiinţarea obiectului sau realizarea scopului societăţii

- moartea unui asociat

- interdicţia sau insolvabilitatea unui asociat

- denunţarea unilaterală a contractului (dacă este constituit pe

termen nelimitat)

- pieirea lucrului adus ca aport social

- rezoluţiune

- infirmitate (boală).

b) efectele încetării

- patrimoniul se lichidează, ceea cepresupune că:

- se încasează creanţele

- se plătesc datoriile

- activul net sau pasivul se împarte între asociaţi pe baza

prevederilor contractului de societate.

V. CONCLUZII PRIVIND FORMELE JURIDICE

Am prezentat anterior principalele forme practice, adică viabile, sub

care se poate desfăşura, din punct de vedere legal, activitatea unui

centru de consultanţă în România.

Am văzut că ele se împart în două categorii majore: structuri

asociative non-profit sau nelucrative (ONG-uri: asociaţii şi fundaţii) şi

respectiv lucrative (S.C.-urile şi asociaţiile civile). Ambele categorii,

însă obţin profit, diferenţa constând repartiţia acestuia; astfel în cazul


92

O.N.G.-urilor el se afectează în principal scopului (şi în subsidiar

finanţării mecanismelor necesare atingerii acestui scop: operaţiuni

tehnice, administrativ secretariale, de personal etc.)

Pe când în situaţia societăţilor comerciale şi civile, profitul se

orientează primordial către patrimoniul privat al societăţilor.

Astfel exprimat, deşi toate aceste structuri realizează până la urmă

obiectivul/scopul propus (în cazul nostru activitatea de consiliere),

deosebirea dintre ele constă în fundamentul moral, în motivaţia

primară, ce pune în lucru întregul mecanism asociativ. În situaţia S.C.-

urilor, societăţilor civile şi chiar aceea a asociaţilor non-profit, mobilul

primordial porneşte de la interesul privat, personal al membrilor

fondatori. Şi numai în cazul fundaţiei – reprezentând, să ne reamintim,

un patrimoniu alocat îndepliniri unui scop – subiectivitatea şi interesul

individual nu are nici un amestec, pentru că întreaga activitate a acestei

structuri, inclusiv patrimoniul (cu toate componentele sale) şi întreg

personalul sunt puse în slujba scopului – şi numai a scopului – fiind

independent atât de persoana (şi voinţa fondatorilor) cât şi de orice alte

interese private. Fundaţiile servesc interese de ordin public, ale întregii

comunităţi.

Din aceste considerente, noi înclinăm spre recomandarea derulării

unui astfel de serviciu, cum este consultanţa în Managementul clităţii Vieţii şi

Condiţiei Umane (prin definiţie slujind fiinţei umane individuale şi

comunităţii în ansamblu), sub forma judiciară a fundaţiei. Dealtfel

aceasta este şi cea mai răspândită modalitate atât în România (mai ales

în perioada dinaintea celui de-al doilea Război Mondial) cât şi în

străinătate.


93

Desigur însă, că există şi alte considerente ce pot fi (şi uneori chiar

trebuie) luate în calcul, precum acelea contabile, fiscale, posibilitatea

finanţării guvernamentale, scutiri sau avantaje la creditare ori încadrarea

personalului etc. Acestea depind mai puţin de fluctuaţia pieţei şi mai

mult de variaţiile politicii guvernamentale, fiind specifice economiilor

instabile, dezechilibrate şi nesigure cum este şi cea de la noi. Astfel de

aspecte pot înclina balanţa spre oricare dintre formele prezentate

anterior şi chiar pot impune variaţii de structură judiciară, transferuri ori

chiar combinaţii. Dintre acestea din urmă, cea mai eficientă ni se pare a

fi (sub toate aspectele: de imagine, de moralitate, de posibilităţi pentru

finanţare, de contabilitate şi fiscalitate) aceea a unei fundaţii care

înfiinţează (singură sau în asociere cu angajaţii şi mai puţin cu

fondatorii, decât dacă şi ei sunt şi angajaţi) o societate comercială

(S.R.L.) cu statut de I.M.M. (Întreprindere Mică sau Mijlocie, având

între 2 şi 49; respectiv 50-250 de angajaţi).

La finalul volumului de faţă am prezentat în anexe formularele de

cadru (contractele şi statutele) pentru fiecare dintre aceste forme

juridice.


94

CAPITOLUL IV

FINANŢAREA ACTIVITĂŢII CENTULUI DE CONSULTANŢĂ

În afaceri toată lumea este plătită în două <monede> : bani şi experienţă.

Acceptă să fi plătit mai întâi cu experienţă, banii vor veni cu siguranţă ulterior

Harold Geneen

I. GENERALITĂŢI

Indiferent că se organizează sub forma unui O.N.G. (fundaţii sau

asociaţii), societate comercială (recomandabil, aşa cum am văzut, SRL)

sau societate civilă) centrul de consultanţă, ca orice întreprindere umană,

pentru a putea avea o bază şi un sprijin real în derularea operaţiunilor

necesare existenţei şi îndeplinirii misiunii sale în această lume, necesită,

în primul rând o sursă de finanţare, cel puţin iniţială, care să asigure

lansarea procesului, ulterior, urmând ca resursele să fie asigurate din

chiar derularea operaţiunilor.

Desigur în volumul de faţă am luat în considerare organizarea

acestei întreprinderi în regim privat ceea ce reprezintă – ca să spunem

aşa – calea cea “dură” (conform obişnuinţei de a pune răul în faţă). Toate

obstacolele întâlnite de întreprinzătorul privat (denumire generică ce o

vom folosi în continuare pentru organizatorii centrului, indiferent de

forma aleasă) în lupta pentru lansarea, promovarea şi impunerea pe piaţă

a serviciilor centrului (inclusiv necesarul de resurse financiare) sunt cu

totul nesemnificative în cazul organizării acestuia ca serviciu public, în

cadrul structurilor statului, sau autorităţilor descentralizate. Dar în acelaşi

timp şi libertatea de gestiune, managementul intern, precum şi

posibilitatea gestionării atât a structurilor cât şi a raportului faţă de clienţi


95

ar fi avut, cu siguranţă, de suferit semnificativ, atât datorită rigidităţii şi

formalismului structurilor birocratice, cât şi subordonării ierarhice. Or, în

condiţiile lumii prezente, în transformare perpetuă, cerinţele clienţilor

(necesarul lor de servicii) sunt dintre cele mai variate şi, de aici şi

necesitatea unor modalităţi cât mai simple dar eficiente de gestionare, în

măsură a se adapta mereu, lăsând întreaga capacitate creatoare a

personalului a se exprima în sensul adaptării la obiective.

II. DETERMINAREA NECESARULUI DE RESURSE FINANCIARE

Determinarea cerinţelor financiare se face după ce întreprinzătorul

s-a decis asupra produselor/serviciilor pe care le va realiza/vinde şi

asupra amplasamentului afacerii. Ea presupune determinarea naturii

capitalului necesar şi estimarea cerinţelor de asistenţă financiară.

1. Natura capitalului necesar.

O firmă nouă are nevoie iniţial de două tipuri de capital: capital de

pregătire a facerii şi capital de începere a activităţii.(A se vedea

Constantin Sasu, “Enciclopedia întreprinzătorului”)

a)Capitalul necesar pregătirii afacerii reprezintă investiţia ce se face

înainte de începerea derulării operaţiunilor propriu-zise. Cerinţele de capital

variază în funcţie de natura activităţii, mărimea firmei, amplasament.

Pentru verificarea viabilităţii oricărei idei de afaceri este necesară

mai întâi elaborarea unui studiu de fezabilitate. Dacă firma doreşte să

introducă un produs/serviciu nou va fi nevoie de elaborarea prototipului.


96

O mare parte din cheltuielile de pregătire a facerii sunt destinate

construirii, renovării sau închirierii clădirii. De multe ori, întreprinzătorul

doreşte să modifice structura clădirii existente, pentru a corespunde mai bine

ideilor şi personalităţii sale.

Cumpărarea echipamentelor şi a unor obiecte de inventar este un alt

domeniu în care trebuie făcute investiţii. Întreprinzătorul are nevoie de fişete,

birouri, scaune, echipamente de birou. Uneori sunt necesare utilaje, maşini

complexe, instrumente sau tehnologii complexe: calculatoare, imprimante,

seroxuri, instalaţii ambientale; audio-video, lumini etc, în funcţie de

procedeele folosite în mod concret în serviciile centrului.

În categoria cheltuielilor de pregătire a facerii intră şi cele

referitoare la plata diferiţilor consultanţi, cum ar fi avocaţii, contabilii,

experţii tehnici, inginerii de montaj a instalaşiilor, în evaluarea clădirii şi

utilajelor etc. De asemenea, sunt necesare obţinerea de licenţe speciale,

care trebuie cumpărate înainte de demararea afacerii.

b) Capitalul de începere a activităţii reprezintă investiţiile care se

fac cu puţin timp înainte de începerea afacerii, în timpul lansării şi

imediat după iniţierea afacerii (C.Sasu). Noua afacere poate atrage clienţi

încă de la început, însă încasările înregistrate nu acoperă de multe ori

cheltuielile mari care trebuie făcute în această perioadă. Mulţi clienţi

potenţiali vor trata noua afacere cu suspiciune şi precauţie. De aceea,

întreprinzătorul trebuie să se gândească la faptul că la începutul

existenţei sale firma va avea un deficit financiar.

Determinarea capitalului de începere este necesară şi pentru a

asigura firmei o bază solidă de creştere. De aceea, întreprinzătorul

trebuie să identifice costul serviciilor, al forţei de muncă, utilităţilor,


97

asigurării etc. În felul acesta îşi va forma o imagine asupra dimensiunii

firmei, a mărimii şi sferei acţiunilor viitoare.

2. Categorii de capital necesar iniţierii afacerilor

Fondurile necesare iniţierii şi derulării unei afaceri se pot obţine prin

două căi: capitaluri proprii, împrumuturi.

A.Capitalurile proprii

Capitalul este, în esenţă, orice formă de bogăţie folosită pentru

producerea unei bogăţii mai mari a firmei (C.Sasu). El se găseşte într-o

afacere sub diferite forme: numerar, stocuri, utilaje şi echipamente. De

exemplu, într-o afacere producătoare de bunuri materiale, utilaje şi

echipamente sunt folosite pentru realizarea de produse necesare

satisfacerii anumitor cerinţe. Venitul obţinut din vânzări va fi folosit

pentru achiziţionarea unei cantităţi mai mari de materii prime pentru o

posibilă extindere a activităţii sau pentru cumpărarea unor echipamente

suplimentare. Ciclul continuă, capacitatea întreprinderii (şi eventual

rentabilitatea) crescând până se atinge punctul diminuării veniturilor

marginale. În acest fel, capitalul iniţial al patronului a contribuit la

obţinerea unei bogăţii suplimentare atât pentru întreprindere cât şi

pentru societate în general. În cazul consultanţei, ca şi în toate situaţiile

ce presupun prestări de servicii, veniturile obţinute sunt de obicei

investite în logistică şi perfecţionarea personalului, îmbunătăţirea

performanţelor individuale şi colective ale organizaţiei, fapt ce duce în

mod direct la satisfacerea într-o mai mare măsură şi la un standard


98

superior a trebuinţelor clientului, în timp firma permiţându-şi reducerea

tarifelor pe serviciu/ pachete de servicii.

Managerii financiari identifică în mod obişnuit trei categorii principale

de necesităţi de capital: capital fix; capital de lucru; capital suplimentar.

a)Capitalul fix este necesar achiziţionării fondurilor fixe ale

întreprinderii. Aceste fonduri sunt destinate producerii de bunuri şi

prestării de servicii, nu şi vânzării. Clădirile, echipamentele, maşinile

nu sunt transformate în numerar în timpul derulării afacerii, astfel încât

banii investiţi în aceste active fixe tind să fie „îngheţaţi”, deoarece nu

sunt folosiţi pentru alte scopuri.

Cantitatea de bani necesari nu se rezumă doar la sumele folosite

pentru închirierea spaţiilor, achiziţionarea de echipamente şi cumpărarea

serviciilor iniţiale (transporturi, telecomunicaţii, internet, regie etc).

Există multe alte costuri care cer cantităţi considerabile de bani.

Cele mai multe afaceri nu sunt imediat profitabile, întreprinzătorii

trebuind să le susţină până când vor aduce venituri. De asemenea, ei

trebuie să finanţeze creditele clienţilor până când se vor realiza noi

venituri. În tabelele 4.1 şi 4.2 este prezentat tipul de capital necesar, de

regulă, pentru iniţierea unei afaceri. De menţionat că întreprinzătorul

trebuie să aibă fonduri pentru acoperirea cheltuielilor pe câteva luni.

Cele mai multe firme efectuează plăţi în numerar mai mari decât

numerarul pe care îl obţin în primele luni de activitate.


99

Articol Estimarea cheltuielilor

lunare bazate pe un nivel al vânzărilor

Estimarea numeralului

necesar pentru iniţierea afacerii

(vezi col.3)

În coloana 2 sunt cifre pentru o lună.

Este necesară stabilirea numărului

de luni necesare 0 1 2 3

Salariu proprietar

2 x col.1

Celelalte salarii 3x col.1

Chirii 3x col.1

Publicitate 3x col.1

Cheltuieli livrare 3x col.1

Furnizori 3x col.1

Telefon, telegraf 3x col.1

Alte unităţi 3x col.1

Asigurări

Plăţi cerute de societăţile de asigurare

Taxe, inclusive asigurări sociale

4 x col.1

Dobânzi 3x col.1

Cheltuieli de întreţinere

3x col.1

Impozite 3x col.1

Diverse 3x col.1

Articol 2 Observaţii Mijloace şi echipamente Completaţi tabelul 3 şi puneţi totul aici Decontări şi remodelări Contract Cheltuieli instalare mijloace fixe şi echipamente

Furnizorii de mijloace fixe echipamente

Stoc iniţial Furnizorii de stocuri Impozite legale şi profesionale Avocat, contabil Licenţe şi permise Contracte Publicitate şi promovare iniţială Estimări proprii Conturi de primit Estimări până când plătesc clienţii Numerar Pentru cheltuieli neprevăzute, pierderi,

aprovizionări speciale Alte costuri Listă separată şi treceţi totalul Total numerar necesar începerii afacerii

Suma

Tabelul 4.2. Costuri de iniţiere care trebuie plătite o singură dată

Tabelul 4.1. Lista capitalului necesar


100

Articol Numerar Rate Estimări numerar

Tejghele Rafturi, cabinete Standuri afişaj, mese Registre casă Seif Lumini speciale

Dacă întreprinzătorul împrumută bani pentru iniţierea afacerii, el

trebuie să plătească debitorii principali şi dobânzi la împrumut. Nivelul

plăţilor acestor împrumuturi este foarte important. Adesea, o afacere

care aduce un profit relativ mare poate să dea faliment din cauza

împrumuturilor de asemenea mari ce trebuie restituite!

Nivelul plăţilor lunare este influenţat de trei factori: volumul de

bani împrumutaţi, termenul de restituire a împrumutului şi rata dobânzii

cerută (figura de mai jos)

Desigur, cei trei factori sunt interdependenţi. De exemplu,

împrumutând o sumă mai mică pentru o perioadă de timp mai mare

decât cea prestabilită, poate să rezulte acelaşi nivel al plăţii.

Pentru achiziţionarea activelor fixe este necesară o mare sumă de

bani care este împrumutată frecvent pe termen lung. Creditorii acestei

categorii de fonduri speră ca activele achiziţionate să mărească eficienţa

Nivel plăţi - Creşte nivelul împrumutului - Creşte numărul de ani de

împrumut - Creşte rata dobânzii

Nivel plăţi - Creşte nivelul împrumutului - Creşte numărul de ani de

împrumut - Creşte rata dobânzii

Creşte când

Fig. 4.1. Factori de influenţă a plăţilor lunare

Tabelul 4.3 Lista fondurilor fixe, echipamente şi mobilier


101

întreprinderii şi să se obţină un flux de casă îmbunătăţit pentru a se

asigura rambursarea în timp a împrumutului.

b)Capitalul de lucru (circulant, fondul de rulment) reprezintă

fondurile temporar necesare derulării pe termen scurt. El poate fi

determinat ca diferenţă între activul şi pasivul curent. Necesarul de

capital circulant se datorează fluxului de casă neuniform cauzat de

fluctuaţiile sezoniere normale. Schimbările neprevăzute ale cererii,

vânzările pe credit şi sezonalitatea sunt cauze frecvente ale variaţiei

fluxului de numerar al oricărei firme mici.

Fondul de rulment este folosit în mod normal pentru achitarea

notelor de plată, finanţarea vânzărilor pe credit, plata serviciilor, precum

şi pentru unele situaţii neprevăzute. Creditorii fondului de rulment speră

ca patronul să obţină un numerar superior pentru asigurarea rambursării

împrumutului la sfârşitul ciclului de producţie/vânzare.

c)Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau

modificării obiectului principal de activitate al acesteia. Creditorii

capitalurilor suplimentare acordă împrumutul pentru aceleaşi motive ca

în cazul capitalului fix.

Întreprinzătorul trebuie să evidenţieze distinct cele trei categorii de

capital în cadrul planificării financiare. Deşi ele sunt interdependente,

fiecare are surse de finaţare proprii şi efecte distincte atât asupra

afacerii, cât şi asupra creşterii pe termen lung a acesteia.


102

B. Capitalurile de împrumut

Împrumuturile financiare cuprind fondurile pe care întreprinzătorul

le împrumută şi trebuie plătite cu dobândă. Foarte puţini întreprinzători

potenţiali au suficient capital pentru a-şi finanţa în întregime costurile de

iniţiere a unei afaceri, aşa că practic majoritatea recurg la împrumuturi.

Deoarece micile afaceri au un risc mai ridicat, şi dobânda solicitată

pentru împrumuturi este mai mare.

Estimarea cerinţelor de asistenţă financiară. După ce s-au evaluat

cerinţele de capital necesare pregătirii şi iniţierii afacerii, se va

determina capitalul pe care întreprinzătorul îl va pune la dispoziţie, faţă

de cel care îl va împrumuta. Este, desigur, posibil ca întreprinzătorul să

aibă tot capitalul necesar pregătirii şi iniţierii afacerii, însă de cele mai

multe ori este nevoie să se apeleze la împrumut. Recunoaşterea nevoii

de împrumut este deosebit de importantă, întrucât subcapitalizarea

duce de cele mai multe ori la eşec. Prin urmare, întreprinzătorul trebuie

să planifice cu atenţie cerinţele de capital ale firmei. Una dintre sursele

principale de capital o reprezintă resursele financiare proprii. Dacă sunt

insuficiente, se va împrumuta de la prieteni, rude sau instituţii

financiare. Împrumutul este riscant întrucât el trebuie să împrumute

doar suma care îi este strict necesară. Dacă o sumă prea mici

împrumutată duce la subcapitalizare, o sumă prea mare poate diminua

şansele viitoare de a mai obţine un împrumut, poate în momente mai

critice. În plus, nu este înţelept să se apeleze la toate sursele de capital

încă din start. Trebuie lăsată o rezervă pentru situaţii de urgenţă.


103

Ca urmare, finanţarea trebuie planificată cu multă atenţie. O

combinaţie potrivită a capitalului propriu cu cel de împrumut, care să

acopere atât cheltuielile de pregătire, cât şi cele de lansare, este de dorit.

Una dintre modalităţile cele mai bune de determinare a finanţării de

început este de a face trei proiecţii: 1.suma minimă, 2.suma maximă şi

3.suma cea mai probabilă.

Estimarea cerinţelor de capital necesar pregătirii afacerii se face

prin investigarea preţurilor posibililor furnizori sau a diferitelor firme

prestatoare de servicii. Estimarea capitalului de începere a activităţii

este cumva diferită, întrucât veniturile pot compensa cheltuielile. În

consecinţă, estimarea nu se reduce doar la o simplă investigare.

Previziunea vânzărilor este dificil de realizat deoarece nu există

evidenţe precedente. De regulă, întreprinzătorul va estima veniturile

după evaluarea potenţialului pieţei şi previziunea volumului

vânzărilor concurenţilor.

După proiectarea volumului vânzărilor se vor estima cheltuielile

necesare. Cea mai bună metodă o constituie estimarea lor în aceeaşi

manieră ca şi a cerinţelor de capital necesar pregătirii afacerii. Această

abordare îl forţează pe întreprinzător să ia unele decizii critice privind

natura afacerii: stabilirea numărului angajaţilor şi a salariului pe care îl

va plăti, felul asigurării necesare etc. şi prin urmare va fi obligat să facă

investigaţii în acest sens. O altă metodă de estimare a cheltuielilor este

să se folosească mediile din ramură.

Estimarea este cu atât mai corectă cu cât întreprinzătorul îşi face

speranţe rezonabile privind veniturile şi costurile. Nu de puţine ori unii

întreprinzători sunt atât de entuziaşti de ideea afacerii lor încât

supraestimează veniturile şi subevaluează costurile. În general, este mai


104

bine să se facă o estimare conservatoare a veniturilor şi o estimare mai

lejeră a cheltuielilor. În felul acesta întreprinzătorul este pregătit pentru

cel mai nefavorabil scenariu al necesităţilor de capital.

Odată realizate proiecţiile capitalului necesar şi contribuţia personală a

întreprinzătorului, acesta poate începe demersurile de împrumut.

3. Surse de obţinere a fondurilor

După identificarea categoriilor de capital necesare, întreprinzătorul

trebuie să investigheze piaţa financiară pentru obţinerea fondurilor

necesare. Finanţarea nu se obţine uşor. Unele surse de capital sunt

disponibile doar anumitor domenii de afaceri şi pe termene precise.

Înţelegerea diferitelor surse de obţinere a fondurilor şi implicaţiile lor

pentru afacere este o condiţie esenţială pentru reuşita în afaceri.

Există două surse de obţinere a capitalurilor: finanţarea proprie,

împrumuturile.

A. Surse de obţinere a capitalului propriu

Finanţare proprie se realizează din investiţiile personale ale

întreprinzătorului. Acest capital este denumit capital de risc deoarece

investitorii printr-un astfel de capital îşi asumă riscul pierderii banilor,

dacă afacerea nu reuşeşte. Totuşi, dacă aceasta se dovedeşte rentabilă,

investitorii pot obţine venituri substanţiale. Avantajul esenţial al

capitalului propriu este că el nu trebuie rambursat.

Cele mai obişnuite surse de obţinere a capitalului propriu sunt

următoarele:


105

1. Economiile personale. Majoritatea capitalului necesar iniţierii

unei afaceri este formată din economiile personale ale întreprinzătorului.

Ca regulă generală, întreprinzătorul trebuie să aibă cel puţin jumătate

din fondurile necesare iniţierii afacerii. Dacă el nu va risca, cu atât mai

mult nu vor risca nici alţi investitori. De asemenea, împrumutul unei

părţi mai mari decât jumătatea capitalului necesar îi va afecta în marea

parte afacerea.

2. Prieteni, rude, „îngerii păzitori” (C. Sasu). Dacă întreprinză-

torului nu-i ajung banii, poate apela mai întâi la prietenii cei mai buni şi

la rudele care doresc să investească în afacere. El trebuie însă să-şi

prezinte şansa de reuşită cu sinceritate, pentru ca, în caz de eşec să nu-şi

îndepărteze rudele şi prietenii. Dacă va trata aceste împrumuturi ca pe

oricare altele, se va evita deteriorarea relaţiilor prieteneşti şi familiale.

Alt grup de investitori posibili sunt aşa-numiţii „îngeri păzitori”,

terţe persoane care caută să evite taxele şi doresc să investească în

afaceri potenţial rentabile (doctori, avocaţi, contabili). În anumite

cazuri, un întreprinzători inventiv poate investi el însuşi doar 10% din

capitalul necesar.

3. Partenerii. Întreprinzătorul poate să-şi ia un partener pentru a-şi

mări baza financiară necesară iniţierii afacerii. Înainte de a încheia un

acord de parteneriat, el trebuie să ia în considerare impactul renunţării

parţiale ale controlul afacerii şi la obţinerea unei părţi de profit.

B. Surse de obţinere a capitalului de împrumut

1. Băncile comerciale

2. Societăţile de finanţare a afacerilor

3. Asociaţiile de economii şi împrumuturi


106

4. Agenţii de schimb

5. Societăţile de asigurare

6. Împrumuturile guvernamentale

7. Programele internaţionale de asistenţă

8. Donaţiile din partea persoanelor fizice şi sponsorizările

(în special de la persoane juridice)

Aceste surse pot fi înfăţişate conform tabelului 4.5. (pentru detalii

recomandări C. Sasu, „Enciclopedia întreprinzătorului”, p. 161-166).

Destinaţia Fondurilor

Felul Capitaului

Surse de Finanţare

Mijloace de Finanţare

0 1 2 3

In

iţier

e un

ei a

face

ri

Capitalul propriu

Economiile personale Prieteni, rude Parteneri de Afaceri

Parteneriat

Împrumut pe Termen lung

Bănci

Împrumuturi în rate Împrumuturi pentru echipamente Împrumuturi pentru proprietăţi imobiliare

Societăţi de finanţare

Împrumuturi pentru echipamente Împrumuturi pentru proprietăţi Imobiliere

Societăţi viagere de asigurare

Împrumuturi pe bază de poliţe Împrumuturi pentru proprietăţi imobiliare

Tabelul 4.5. Surse de finanţare a micilor afaceri


107

Societăţi de închiriere

Închiriere echipamente

Societăţi de economii

Împrumuturi proprietăţi Imobiliare

Societăţi locale de finanţare

Finanţare echipamnte/facilităţi

Sursa: Adaptat după: Scarborough, N.M., Zimmerer, T.W., Effective Small Business Management, Merill Publishing Company, Columbus, Ohio, 1998, p. 206-108

III. PROCESUL DE FINANŢARE

Procesul de finanţare a oricărei afacerii este anevoios. El cuprinde

trei etape: alegerea sursei de finanţare, pregătirea pachetului de

finanţare, prezentarea cererii de finanţare.

A. Alegerea sursei de finanţare.

Găsirea unei surse ideale de finanţare este dificilă de realizat. Totuşi,

întreprinzătorul trebuie să discute posibilităţile de finanţare cu câteva

surse potenţiale. În felul acesta va înţelege mai bine gama posibilităţilor

şi va putea găsi o sursă convenabilă de capital.

În alegerea sursei de finanţare întreprinzătorul trebuie să ţină cont

de următoarele criterii:

1. Experienţa sursei de finanţare în acordarea de împrumuturi

întreprinzătorilor.Sursa de finanţare trebuie să fie familiară cu


108

problemele cu care se confruntă întreprinzătorul. Puţini întreprinzători îşi

pot permite să angajeze personal cu experienţă. De aceea, în relaţiile cu

personalul propriu, sursa de finanţare trebuie să consume mai mult timp,

să aibă mai multă răbdare şi încredere.

2. Reputaţia sursei de finanţare. Succesul întreprinzătorului se

bazează adesea pe calitatea relaţiilor cu sursă de finanţare. De aceea,

sursa de finanţare trebuie să aibă reputaţia de onestitate, corectitudine şi

dorinţa de a lucra cu întreprinzătorul.

3. Asistenţa pe care o oferă. În obţinerea finanţării este important

ca sursa de finanţare să acorde asistenţa necesară. Aceasta este cu atât

mai importantă pentru întreprinzătorii care nu au experienţă în anumite

domenii ale afacerii şi au nevoie deci de consiliere.

4. Alte servicii. În unele cazuri, sursa de finanţare oferă servicii

gratuite sau la tarife reduse, cum ar fi analiza situaţiei financiare,

elaborarea unor proiecţii financiare etc.

B. Pregătirea pachetului de finanţare

Pachetul de finanţare se mai numeşte şi pachet de împrumut. Deşi

cerinţele de elaborare a pachetului de împrumut variază în funcţie de

sursa de împrumut, câteva elemente vor rămâne comune. Acestea sunt:

suma cerută şi eşalonarea rambursării acesteia; garanţii; criterii de acordare

a împrumutului; documentaţia necesară obţinerii împrumutului; rata dobânzii

şi modului ei de plată; scopul împrumutului. În funcţie de nevoile de

finanţare şi familiaritatea întreprinzătorului cu sursa de împrumut, aceste

cerinţe pot varia. Totuşi, întreprinzătorul trebuie să fie pregătit să

abordeze aceste aspecte cu sursa de finanţare. De cele mai multe ori


109

sursele de împrumut solicită studii de fezabilitate sau planuri de afaceri,

ca parte a documentaţiei necesare obţinerii împrumutului.

C. Prezentarea cererii de finanţare

Elaborarea unui pachet atractiv de finanţare măreşte semnificativ

şansele de obţinere a împrumutului. Totuşi, afacerea este condusă de

întreprinzător şi nu de un plan, fie el şi bine întocmit. Prin urmare, cei ce

acordă împrumutul vor evalua nu numai pachetul de finanţare, ci şi

întreprinzătorul în persoană şi echipa sa. Modul în care este prezentat

pachetul de finanţare va influenţa decizia finală de acordare a

împrumutului. Deoarece viitorul afacerii depinde în mare parte de

întreprinzător, decizia finală de acordare a împrumutului se va baza în mare

parte pe discuţia personală pe care o avea cel ce oferă împrumutul cu

întreprinzătorul. Personalitatea, abilitatea şi vivacitatea întreprinzătorului vor

fi luate în atenţie. De asemenea, se va avea în vedere realismul

întreprinzătorului, competenţa sa, onestitatea şi organizarea prezentării

pachetului de împrumut. Întreprinzătorul trebuie să fie pregătit să-i

întâlnească pe cei ce îi vor putea acorda împrumutul şi să aibă idee

despre ceea ce doresc aceştia să afle de la el. O prezentare clară, bine

documentată, nu numai că măreşte şansa de obţinere a împrumutului,

însă poate duce şi la stabilirea unor relaţii pe termen lung cu sursa de

finanţare.


110

CAPITOLUL V

AMPLASAREA ŞI DOTĂRILE TEHNICE

Atunci când pregătirea se întâlneşte cu oportunitatea

rezultă ceea ce obişnuim să numim noroc Antony Robbins

I. AMPLASAREA

Alegerea celui mai corespunzător amplasament poate fi un important

factor de succes în orice afacere. Un bun amplasament poate permite

supravieţuirea chiar şi a unei afaceri mediocre, iar unul prost poate duce la

eşec şi o afacere prosperă. Desigur, problema amplasamentului trebuie pusă

în funcţie de specificul fiecărei afaceri şi obiectivele întreprinzătorului.

Chiar şi în cazulul centrului de consultanţă în Managementul calităţii Vieţii

şi Condiţiei Umane, deşi nu are propriu-zis nevoie vitală de vad comercial,

totuşi trebuie avute în vedere aspectele generale şi factorii specificei

domeniului comercial.

Alegerea zonei şi localităţii este relativ mai importantă pentru

producători şi comercianţii cu ridicata, care trebuie să ia în considerare la

amplasare şi factorii economici din acea zonă. Acestei probleme însă îi

este acordată de cele mai multe ori puţină atenţie.

În alegerea zonei şi localităţii un rol important îl au următorii

factori:

a. Preferinţele personale. De multe ori întreprinzătorul ia în

considerare doar localitatea în care locuieşte atunci când se gândeşte la

amplasarea afacerii. Alegerii localităţii de domiciliu ca sediu al afacerii


111

nu este neapărat o decizie logică. Ea oferă anumite avantaje certe:

atmosfera specifică a comunităţii; şanse sporite de a obţine credit,

datorită credibilităţii mai mari; clienţii sunt persoane cărora

întreprinzătorul le cunoaşte mai bine preferinţele; prietenii şi rudele pot

da şi ele o mână de ajutor. Preferinţele personale nu anulează însă

dezavantajele amplasării într-o zonă neconvenabilă. Simplul fapt că

întreprinzătorul locuieşte în acea localitate nu înlătură în mod automat

dezavantajele costului ridicat, insuficienţa pieţei etc. De aceea,

întreprinzătorul trebuie să ia în considerare şi alţi factori, pentru ca

preferinţele personale să poată fi evaluate în mod inteligent şi nu doar

pur şi simplu acceptate.

b. Caracteristicile economice. Baza economică a zonei sau localităţii

determină în mare măsură oportunităţile care există în acel loc. Ea

influenţează în mare parte gradul de ocupare, veniturile şi creşterea

populaţiei, conştientizarea nevoilor superioare de calitate a vieţii etc.

Diferenţele în baza economică se pot datora atât unor cauze naturale:

zăcăminte minerale, ape termale, locuri pitoreşti, fluvii etc., cât şi

contribuţiei omului la dezvoltarea acesteia (investiţiile străine sau

autohtone, industrializarea, statutul de centru cultural sau universitar

etc). Natura ocupării, de exemplu, depinde de felul resurselor existenţei,

iar densitatea populaţiei de numărul de locuri de muncă disponibile. De

asemenea, natura şi numărul locurilor de muncă influenţează mărimea şi

distribuţia veniturilor câştigate de rezidenţii comunităţii. Puterea de

cumpărare a comunităţii este de importanţă maximă pentru firmele

prestatoare de servicii (cum este şi Centrul de consultanţă). Ea este

reflectată de: numărul populaţiei ocupate şi tendinţa ocupării, nivelul


112

salariului mediu, nivelul veniturilor mediu pe familie, nivelul şi tendinţa

economiilor bancare. Potenţialul întreprinzător poate evalua baza

economică prin analiza datelor de recensământ şi a statisticilor privind

afacerile. De asemenea, se pot obţine destule informaţii doar văzând şi

ascultând.

Iată câteva semnale periculoase (C.Sasu): imposibilitatea rezidenţilor

de a găsi locuri de muncă, declinul producţiei industriale şi al vânzărilor

cu amănuntul, atitudinea apatică a comunităţii de afaceri locale. Printre

semnalele favorabile menţionăm: existenţa unei zone industriale

puternice, existenţa instituţiilor de învăţământ superior, facilităţi de

transport adecvate, activitate susţinută în construcţii, Camera de comerţ

şi alte instituţii civice active. Desigur, o localitate în creştere oferă mai

mari oportunităţi de afaceri. Dependenţa localităţii doar de o singură

mare întreprindere va face ca şi afacerile să fie influenţate de fluctuaţia

acestei întreprinderi. Nu trebuie omisă şi relaţia patronat-sindicate.

Grevele pot determina mari fluctuaţii în vânzări sau în creşterea

creditelor. Dacă localitatea are sindicate puternice, acestea pot influenţa

în mare măsură angajarea.

c. Caracteristici demografice. Structura populaţiei unei zone sau

localităţi este un alt element important în alegerea amplasamentului.

Informaţiile privind structura pe vârste, stilurile de viaţă, petrecerea

timpului liber etc. pot sugerea natura afacerilor care se vor întreprinde.

Sociologii împart populaţia în clase sociale. Acestea sunt

determinate prin evaluarea veniturilor, ocupaţiei şi educaţie. S-a

constatat că populaţia tinde să aibă preferinţe şi modele de comportament


113

predictibile, care sunt determinate în mare parte de clasa de care aparţin.

Aceste diferenţe sunt reliefate de modelele de cumpărare.

Întreprinzătorul potenţial trebuie să determine mai întâi clasa socială

şi tipul consumatorilor pe care doreşte să-i servească. Atunci când aceste

elemente sunt cunoscute, comunitatea respectivă poate fi evaluată în

funcţie de puterea de cumpărare a potenţialilor consumatori, locul şi

felul muncii pe care o desfăşoară, mijloacele de transport folosite, vârsta,

situaţia familială şi activităţile de petrecere a timpului liber. Aceste

informaţii sunt furnizate de anuarele statistice.

d. Concurenţa. Cei mai mulţi întreprinzători sunt preocupaţi de

natura şi numărul competitorilor locali. În condiţiile unei competiţii

puternice, o parte din noile afaceri s-ar putea să nu rezite, în timp ce

altele pot înflori. Din acest punct de vedere, amplasarea într-un centru de

cumpărare cu acelaşi tip de competitori poate fi o soluţie bună. Pentru

comercianţii de mobilă, de exemplu, competiţia puternică atrage clienţi

şi din alte zone. Un mic comerciant de produse alimentare nu va putea

rezista însă prea mult, dacă există o competiţie puternică. Calitatea

competiţiei influenţează şi ea amplasarea. Dacă firmele concurente nu

sunt agresive şi nici nu oferă gama completă de servicii dorită de

consumatori, există şanse viabile de a intra în afaceri în acea comunitate.

În cazul Centrului de consultanţă apreciem că situaţia se plasează

între aceste două extreme. Datorită faptului că accentul cade nu atât pe

serviciul în sine, cât pe calitatea servirii şi standardul de satisfacţie atins

de client. Astfel încât competiţia poate fi dorită nu doar de piaţă (de

clienţi) cât şi de întreprinzătorii înşişi, (întrucât operează o selecţie

naturală a clientelei, în funcţie de nivelul tarifelor practicate raportat la


114

calitatea şi profesionalismul servirii). Se realizează astfel o segmentare şi

ierarhizare corespunzătoare a pieţei pe nivele de exigenţă, neexistţnd

propriu-zis competiţie decât între centrele plasate la acelaşi nivel.

Un alt aspect legat de competiţie este ambianţa şi abilitatea

întreprinzătorului. Un întreprinzător neambiţios şi neexperimentat nu va

rezista prea mult în lupta cu concurenţii, în timp ce unul ambiţios,

experimentat şi bine pregătit va găsi competiţia binevenită şi va încerca

să câştige din aceasta prin oferirea unor produse mai bune calitativ sau

servicii de înaltă calitate.

II. ALEGEREA ŞI AMENAJAREA FACILITĂŢILOR

Alegerea amplasamentului este adesea strâns legată de felul clădirii

şi dispunerea facilităţilor fizice. Amplasamentul are întotdeauna

prioritate, întrucât mutarea este foarte costisitoare şi uneori imposibilă,

pe când clădirea şi facilităţile fizice pot fi adaptate schimbărilor impuse.

Majoritatea întreprinzătorilor îşi încep afacerile în clădiri existente,

care sunt adaptate cerinţelor fiecărei afaceri. Un local nou, aflat într-o

zonă cu o poziţie comercială foarte bună şi utilaje cele mai moderne este

adesea peste posibilităţile financiare ale întreprinzătorului începător. De

aceea, întreprinzătorii tind să închirieze la început clădirea, nefiind siguri

nici de succesul afacerii. Multe amplasamente sunt foarte bune, însă

clădirea şi facilităţile fizice nu sunt adecvate specificului activităţii

firmei. Amenajarea clădirii şi a facilităţilor poate aduce avantaje

substanţiale întreprinzătorului şi la costuri mai reduse decât o clădire mai

bună, care este solicitată de mai multe firme.


115

Pentru o afacere de început, facilităţile fizice minime cerute sunt o

clădire şi echipamentele aferente acesteia. Ele trebuie amenajate cu

multă grijă, pentru a se obţine maximum de eficienţă. În continuare vom

prezenta aspectele legate de alegerea facilităţilor fizice, precum şi modul

de dispunere a acestor facilităţi.

A. Alegerea facilităţilor fizice

Principalele facilităţi fizice ale unei firme noi sunt clădirea şi

echipamentele.

1. Alegerea clădirii

Alegerea clădirii trebuie făcută în strânsă legătură cu facilităţile ei

fizice din structura actuală care sunt relativ fixe şi nu pot fi modificate

fără eforturi şi cheltuieli considerabile.

Criteriile folosite pentru alegerea clădirii şi a facilităţilor fizice

sunt: spaţiul, configuraţia, faţada, accesul, dispunerea, compatibilitatea.

a)Spaţiul.

Valoarea unei clădiri este calculată în primul rând în funcţie de

mărimea spaţiului acesteia. Un spaţiu este mai bun sau mai puţin bun, în

raport de caracteristicile sale. Spaţiile deschise permit împărţirea şi

compartimentarea lor. Coloanele, pragurile, ferestrele, scările

restricţionează amenajarea spaţiului, dacă nu sunt dispuse corespunzător.

Proporţiile fizice sunt de asemenea importante. Mărimea camerelor,


116

lungimea şi lăţimea lor, înălţimea tavanului, dispunerea uşilor şi

ferestrelor şi apropierea dintre ele sunt deosebit de importante.

b)Configuraţia

Elementele configuraţiei clădirii sunt strâns legate de structura de

bază şi compatibilitatea clădirii cu scopul propus. Ca şi în cazul

spaţiului, facilităţile fizice sunt deosebit de importante. Configuraţia

merge însă dincolo de caracteristicile menţionate la spaţiul propriu-zis.

Trebuie incluse aici toate elementele privind adaptabilitatea clădirii la

scopul propus şi satisfacerea anumitor obiective. Un alt aspect legat de

configuraţie este cel referitor la stil şi înfăţişare – elemente deosebit de

importante pentru unele firme comerciale cu amănuntul sau prestatoare

de servicii.

c)Faţada

Faţada oferă primul contact al firmei cu clienţii şi trebuie să lase o

bună impresie pentru a atrage potenţiali clienţi. Alinierea faţadei la

configuraţia clădirilor sau căilor de transport este de dorit. O anumită

distanţă între clădire şi drumurile publice trebuie păstrată pentru ca

circulaţia pietonală să nu fie stânjenită. Dar în acelaşi timp să fie evitată

“îngroparea” faţadei, ascunderea ei în spatele aliniamentului format de

imobilele vecine.

d)Accesul

Accesul este trăsătura a clădirii mult mai subtilă decât cea a

amplasamentului propriu-zis. Evident, este necesară accesibilitatea

uşoară a clienţilor la clădire, însă aici accesul trebuie privit sub toate


117

aspectele. Scările, ascensoarele, mărimea pragurilor, pereţii despărţitori,

modele de trafic are o influenţă pozitivă sau negativă asupra dorinţei de

a intra într-o clădire. Coridoarele obscure creează o impresie neplăcută.

e)Compatibilitatea

Clădirea trebuie să se încadreze în configuraţia arhitecturală a

construcţiilor din împrejurimi şi să corespundă exigenţelor tehnice

necesare desfăşurării normale a activităţii firmei. Chiar dacă diferenţele

în stil şi înfăţişare sunt mari, clădirea poate fi totuşi compatibilă.

Noutatea nu înseamnă neapărat incompatibilitate. Incompatibilitatea

tinde să sfideze bunul simţ. De multe ori prima impresie contează.

Întreprinzătorul trebuie să-şi amintească primele impresii create la

vederea clădirii, în revizuirile de mai târziu. Desigur, acestea nu trebuie

să înlocuiască analiza şi evaluarea detaliată a clădirii respective.

Şi alegerea celei mai corespunzătoare clădiri se poate face după un

sistem de evaluare similare alegerii zonei şi localităţii (tabelul 5.1).


118

Tabelul 5.1. Evaluarea clădirii Criterii de evaluare Coef.

de import

Aprecierea alternativelor (A)

(1-10)

Punctaj total (Ki *Aj)

(kj)(0-1) A1 A2 ... An P1 P2 ... Pn Compatibilitatea clădirii cu scopul propus

Istoricul clădirii

Restricţii de zonificare Accesibilitatea uşoară a clienţilor şi mijloacelor de transport

Imaginea clădirii

Dispunerea elementelor structurii de bază

Calitatea iluminatului

Încadrarea în configuraţia arhitecturală a construcţiilor din împrejurimi

Calitatea iluminatului

Eficienţa dispunerii mărfurilor

Costul şi tipul închirierii

Valoarea clădirii în perspectivă


119

2. Închirierea, cumpărarea sau construirea clădirii

De regulă, întreprinzătorul începe afacerile prin închirierea sau

cumpărarea unei clădiri existente. Cealaltă alternativă posibilă –

construirea unei clădiri noi . presupune investiţii foarte mari, pe care de

cele mai multe ori întreprinzătorul începător nu le are. În plus,

construcţia clădirii poate întârzia mult începerea afacerilor.

a)Închirierea clădirii

Închirierea unei clădiri are unele avantaje importante. Printre

acestea, mai importante sunt:

1. Evitarea investirii unei sume prea mari. Închirierea nu este atât de

costisitoare ca şi cumpărarea clădirii. În felul acesta,

întreprinzătorului îi va rămâne la dispoziţie mai mult capital de

lucru pentru derularea afacerilor.

2. Evitarea pierderii clădirii din cauza incendiilor, inundaţiilor,

exploziilor, întrucât proprietarul plăteşte prima de asigurare a

clădirii.

3. Reducerea riscului diminuării valorii proprietăţii prin sistematizări

urbane, construcţii de drumuri etc.

4. Proprietarul are responsabilitatea întreţinerii clădirii şi facilităţilor

fizice ale acesteia.

5. Mutarea în altă parte este mai uşoară, în caz că necesităţile de

extindere o cer.

Închirierea are şi unele dezavantaje. Iată care sunt cele mai importante:


120

1. Nu se pot face adaptări ale clădirii potrivit cerinţelor firmei. Orice

modificare realizată rămâne în posesia proprietarului clădirii.

2. Proprietarul poate restricţiona activităţile desfăşurate, nepermiţând

afaceri decât într-un anumit domeniu.

3. Unii proprietari nu întreţin corespunzător clădirea şi facilităţile

fizice.

4. la reînnoirea contractului se închiriere chiria se măreşte de regulă

de fiecare dată, uneori solicitându-se un procent din profit, dacă

afacerea este rentabilă.

5. Contractele pe termen lung fac imposibilă mutarea până la

expirararea termenului de închiriere.

b)Cumpărarea clădirii

Potenţialii întreprinzători interesaţi de cumpărarea unei clădiri

trebuie să ia în considerare avantajele şi dezavantajele acestei opţiuni. În

general, avantajele închirierii sau dezavantajele cumpărării şi invers.

Avantajele cumpărării unei clădiri existente sunt:

1. Întreprinzătorul poate face oricâte modificări doreşte.

2. Amortizarea, dobânzile şi impozitele pe clădiri se includ în costuri.

3. Întreprinzătorul nu poate fi expulzat din clădire, deoarece el este

proprietarul.

4. Costul clădirii creşte de regulă în timp.

5. Clădirea va fi întreţinută în cele mai bune condiţii.

Dezavantajele cumpărării unei clădiri sunt:

1. Capitalul iniţial necesar cumpărării clădirii este, de regulă, mult mai

mare decât în cazul închirierii.

2. Deţinerea unei clădiri poate limita mobilitatea întreprinzătorului.


121

3. Întreprinzătorul trebuie să plătească toate cheltuielile de reparaţii şi

întreţinere ale clădirii.

4. Dacă zona începe să se deterioreze, valoarea clădirii va scădea.

5. risc mai ridicat decât în cazul închirierii, din cauza unor evenimente

neprevăzute: inundaţii, incendii etc.

c)Construirea clădirii

Întreprinzătorul care are suficiente bani poate beneficia de

următoarele avantaje, construind o clădire nouă:

1. Clădirea poate fi proiectată pentru a satisface toate exigenţele impuse.

2. Noile tehnologii pot fi încorporate în clădire.

3. Evitarea defectelor ascunse.

4. Configuraţia clădirii poate crea o imagine favorabilă

5. Interioarele pot fi proiectate cu cea mai înaltă eficienţă.

3. Amenajarea fizică a clădirii

Cele mai multe dintre clădirile alese de întreprinzător trebuie

remodelate pentru a corespunde nevoile specifice ale afacerii.

Remodelarea se referă atât la exteriorul clădirii, cât şi la interiorul

acesteia.

a. Remodelarea exteriorului clădirii

Înfăţişarea exterioară este deosebit de importanţă întrucât clienţii îşi

formează o primă impresie despre afacere înainte de a păşi pragul

firmei. Pentru restaurante şi magazinele cu amănuntul acest lucru este

esenţial. Cu atât mai mult se impune atenţie în modelarea exteriorului


122

unui Centru de consultanţă Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane. În finisarea exterioarelor clădirii se folosesc astăzi marmură,

aluminiul, sticlă. De multe ori partea din faţa clădirii este în întregime

din sticlă. Dacă interiorul este curat şi în ordine, vizibilitatea este o

invitaţie de a pătrunde. Uşile deschise şi eventual automate întăresc

această invitaţie.

În general, exteriorul clădirii şi în special faţada trebuie să distingă o

afacere de cealaltă. Arhitectura modernă poate crea impresia de

siguranţă, stabilitate, permanenţă şi demnitate prin mijloace mai puţin

costisitoare. De asemenea, mai ales în cazul serviciilor de consultanţă,

transparenţa lasă o notă de profesionalism şi credibilitate, chiar de

siguranţă.

Intrările şi ieşirile trebuie să faciliteze accesul rapid şi uşor al

clienţilor în clădire. Diferenţele de nivel între trotuar şi intrarea în

clădire împiedică accesul uşor. Impactul psihologic este nefavorabil şi

preţul închirierii reflectă acest lucru.

b. Remodelarea interiorului clădirii

Interiorul clădirii trebuie să fie atractiv, estetic, iar facilităţile,

dispuse funcţional. Remodelarea poate implica modificări structurale şi

decorative. Modificările structurale sunt impuse de aducerea clădirii la

standardele existente. Ele por fi foarte costisitoare, mai ales dacă trebuie

schimbată instalaţia electrică, instalaţiile sanitare, de calorifer şi cele de

protecţia incendiilor. De multe ori se modifică uşile şi ferestrele.

Schimbările decorative presupun văruirea, vopsirea şi decorarea

interioarelor. Pentru Centrul de consultanţă Managementul calităţii

Vieţii şi Condiţiei Umane acestea constituie un element cheie. Ambianţa


123

reprezintă un factor esenţial în succesul procesului de consiliere şi

terapie, putând fi creeată atât prin intermediul elementelor auditive

(meloterapie, terapie hipnotică, etc), şi olfactive (aromoterapie) cât mai

ales prin cele vizuale (decoruti, lumini şi umbre, simboluri etc).

De aceea întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere la remodelare

câteva elemente: climatul, iluminatul, controlul zgomotului, condiţiile

de mediu, condiţiile sanitare, culorile.

Climatul. Locurile de muncă prea călduroase sau prea friguroase

diminuează productivitatea şi cresc disconfortul personalului. În

general, temperatura camerei trebuie să fie cuprinsă între 20 şi 25 grade

C, iar umiditatea trebuie să fie de 40-60%. Determinarea temperaturii

corespunzătoare este totuşi dificil de realizat deoarece oamenii

reacţionează diferit la condiţiile climatice. În orice caz, folosirea aerului

condiţionat este o necesitate virtuală în toate spaţiile de aşteptare, dar şi

în cabinetul de consultanţă propriu-zisă. O recentă tendinţă în această

direcţie o reprezintă condiţionarea odorizată a aerului. În felul acesta nu

se controlează doar temperatura şi umiditatea ci şi mirosurile plăcute sau

cele care stimulează deschiderea clientului spre sine însuşi, ori spre

comunicarea rală cu specialistul în consiliere.

Iluminatul. Iluminatul este important pentru toate afacerile, însă în

consiliere el este esenţial. Jocul de lumini şi umbre, obscuritatea, sau

chiar întunericul întrerupt de fascicule puternice, filtrele de vibraţii

selectate etc. reprezintă medii de lucru extrem de eficiente deopotrivă în

terapie şi consiliere.

Controlul zgomotului. Reprezintă un alt aspect esenţial în

procesulu consilierii. Întreprinzătorul trebuie să ia măsuri speciale de


124

protecţie fonică, dacă Psihologia Fiintei este plasat în zone producătoare

de zgomote puternice. Nivelurile ridicate de zgomot duc la mărirea

tensiunii, accelerarea bătăilor inimii, descreşterea activităţii digestive,

stress, iritabilitate şi imposibilitatea de a gândi şi munci eficient. De

asemenea ele sustrag atenţia clientului de la procesul consilierii.

Una din soluţiile de diminuare a nivelului de zgomot o constituie

confecţionarea tavanului din materiale antifonice. Aceste materiale pot

absorbi până la 75% din zgomotele create de o clădire de mărime medie.

De asemenea folosirea geamurilor Termopan. Cea mai eficientă soluţie

rămâne însă alegerea spaţiului astfel încât cabinetele destinate în mod

direct consilierii/terapiei să fie orientate spre partea opusă surselor

imediate de zgomot (străzi, obiective industriale, discoteci, restaurante

etc), preferându-se locuri mai retrase, curţi interioare sau grădini.

Condiţiile sanitare. Clădirea trebuie să aibă şi grupuri sanitare

corespunzătoare. Grupurile sanitare trebuie amplasate în mod convenabil atât

pentru salariaţi, cât şi pentru clienţi. Sterilizarea instalaţiilor se impune cu

deosebire.

Culorile. Culorile influenţează dispoziţia, atitudinea, sensibilitatea

şi confortul deopotrivă al personalului cât şi al clienţilor . De aceea,

interioarele trebuie să folosească o combinaţie adecvată a culorilor.

Tavanele trebuie să fie de culoare albă, pereţii superiori de culoare verde

deschis, iar cei inferiori de culoare verde închis, ca şi partea imobilă a

maşinilor (se exceptează cabinetele propriu-zise de terapie, caz în care

decorurile şi culorile ţin de tehnicile adoptate de fiecare consilier în

parte).

Partea mobilă a maşinilor trebuie să fie de culoare orange deschis.

Duşumeaua de culoare neutră de gri, echipamente de prim ajutor să fie


125

de culoare albă, iar echipamentele de protecţie a incendiilor de culoare

roşie. Coridoarele de trafic pot fi indicate cu o culoare albă sau/şi

neagră. Suprafeţele de depozitare pot fi marcate cu linii albe. Se

consideră că o astfel de schemă a culorilor îmbunătăţeşte moralul

salariaţilor. De asemenea, culorile influenţează şi comportamentul

clienţilor. Culorile pastelate sunt cele mai plăcute şi reflectă mai uşor

lumina. Căldura poate fi stimulată prin folosirea culorilor «calde», ca şi

roşu şi galben cu toate nuanţele lor. În tabelul 20.2 este prezentată

percepţia tipică a culorilor.

Tabeleul 5.2. Percepţia tipică a culorilor Culori reci Culori calde

Albastru Verde Violet Roşu Galben Portocaliu Răceală Răceală Răceală Dragoste Lumină Lumină Distanţă Odihnă Odihnă Romantism Pasiune Căldură Fidelitate Linişte Demnitate Sex Laşitate Deschidere Calm Prospeţime Bogăţie Curaj Deschidere Prietenie Pietate Creştere Pericol Prietenie Veselie Masculinitate Blândeţe Foc Veselie Glorie Siguranţă Bogăţie Vinovăţie Glorie Tristeţe Entuziasm Pasiune Strălucire Excitare Atenţie

Vigoare Optimism

Entuziasm Reţinere


126

III. DOTĂRILE TEHNICE

Dimensiunile, amplasarea şi dotarea corespunzătoare a spaţiului de

care beneficiază centrele de consultanţă sunt elemente sine qua non

pentru asigurarea unor servicii de consultanţă confidenţiale, profesionale

şi de bună calitate.

A.Spaţiul minim necesar: 4-5 camere separate (1 – pt. primire şi

aşteptare, 2 – pt. consultaţii, 1- pt. întâlniri/ seminarii, 1 – pt. consultanţi

/ bibliotecă) plus grup sanitar propriu.

B. Echipamentul minim necesar: mobilier de birou, 2-3

calculatoare personale cu imprimante, copiator serox, telefon cu

interioare pentru fiecare cameră, fax, instalaţii audio-video, instalaţii de

lumini şi aromoterapie etc.

Un autoturism este deosebit de util pentru facilitarea contactului

direct al consultanţilor cu clienţii, cu alte instituţii şi firme cu care au

relaţii şi pentru economisirea timpului de lucru al consultanţilor.

Evident că una din problemele viitoare ale centrelor existente va fi

înlocuirea dotărilor actuale pe măsură ce aceasta se vor uza fizic şi/sau

moral şi completarea pe măsura creşterii echipei de consultanţi.

C.Aspectul şi folosirea spaţiului sunt esenţiale pentru asigurarea

unui mediu propice unei activităţi de calitate. Ambianţa trebuie să fie

ordonată şi primitoare (aşa cum am văzut mai sus).


127

Spaţiul ar trebui să fie împărţit astfel încât să se poată asigura

confidenţialitatea discuţiilor şi un acces uşor la facilităţile comune: fax,

dosare, bibliotecă, xerox, calculatoare, imprimante. Rcomandăm de

asemenea sporirea transparenţei, a vizibilităţii/deschiderii către clienţi,

astfel încât aceştia să poată avea acces vizual (nu şi auditiv!) direct la

majoritatea operaţiunilor profesionale (mai puţin actele) desfăşurate de

Centru.Personalul trebuie să se comporte în fiecare moment ca şi cum ar

fi mereu “sub reflectoare”, pentru că un centru de consultanţă modern e

necesar să inspire o dublă imagine: aceea a unei familii de profesionişti

şi aceea a unui spectacol public, la care fiecărui client trebuie să-i fie

permis a asista. Ca să câştige încredere, clientul trebuie să vadă, să simtă

să-şi satisfacă dorinţa de cunoaştere, de informare cu privire la ceea ce

se întâmplă “dincolo de”. De aceea, în prezent paravanele tind a fi mai

mult simulate, decât reale.


128

CAPITOLUL VI

MANAGEMENTUL CENTRULUI DE CONSULTANŢĂ

În cazul fiecărei bătălii am descoperit că planurile nu sunt de nici un folos, în schimb planificarea este indispensabilă

Dwight D. Eisenhower

I. GENERALITĂŢI PRIVIND MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN CENTRELE DE CONSULTANŢĂ

E inutil să spui <Am făcut tot ce am putut>.

Scopul este să reuşeşti să faci ceea ce trbuie făcut

Winston Churchill

B. Despre necesitatea calitatăţii în serviciile de consultanţă?

Calitatea serviciului a devenit, în ultimele două decenii, obsesia

tuturor managerilor. Locul central pe care îl deţine calitatea în

ansamblul problemelor aflate în atenţia managerilor nu este determinat

de subiectivism, nu este o atitudine de conjunctură, ci reprezintă o

cerinţă obiectivă, impusă de necesitatea supravieţuirii într-un mediu

concurenţial.

Încercarea de a învinge concurenţa prin reducerea preţului,

practicată de unele firme, s-a dovedit a nu fi strategia care să asigure

firmei un succes de durată. Preţul este negociabil, calitatea nu!

reprezintă una dintre legile în acest domeniu (Michael Porter, profesor

la Harvard Business School). Strategia de reducere a preţului este

greşită, deoarece aceasta poate fi aplicată şi de concurenţă. Trebuie să

existe o altă cale de diferenţiere competitivă faţă de concurenţi şi pentru


129

aceasta asigurarea calităţii serviciului deţine locul central. Succesul

unei companii, organizaţii este asigurat de diferenţierea prin calitate.

Motivaţia pentru asigurarea unui serviciu de consultanţă de calitate

este susţinută prin trei puncte:

complexitatea serviciului de consultanţă

creşterea exigenţelor clienţilor

intensificarea concurenţei

B. Noţiunea calitatăţii în consultanţă

Calitatea este ceea ce percepe clientul şi nu nivelul de conformitate

al serviciului cu ceea ce consideră consultantul că ar fi (normele

elaborate).

Calitatea trebuie înţeleasă ca fiind ceea ce clientul constată că este

corespunzător cerinţelor sale. Serviciul de consultanţă fiind un proces

complex şi dinamic, corespondenţa cu cerinţele clientului se referă la:

eficacitate

termen de deservire

compatibilitate cu mediul în care firma îşi desfăşoară activitatea

fiabilitate

preţ

costuri în utilizare

obiectivitate

Standardul ISO 8402/1994 defineşte calitatea ca reprezentând

“ansamblul caracteristicilor unei entităţi, care îi conferă aptitudinea de

a satisface nevoile exprimate sau implicite”.


130

În această accepţiune, calitatea serviciului de consultanţă nu este de

sine stătătoare, ci ea există numai în relaţia cu nevoile clientului, căruia

trebuie să i se satisfacă nu doar nevoile exprimate, ci şi cele implicite.

Cerinţele pentru asigurarea calităţii în serviciile de consultanţă se

referă la:

- încredere, reprezentând caracteristica serviciului de consultanţă

prin care acesta îşi îndeplineşte funcţia cerută pentru o anumită perioadă

de timp stabilită (fiabilitate)

- compatibilitate, definită ca fiind aptitudinea serviciului de

consiliere de a fi utilizat într-un context real, impus de mediul socio-

economic, cultural şi spiritual în care compania/firma funcţionează şi

din care îi provin clienţii

- securitate reprezentând cerinţa ca riscul unor daune să fie limitat

la minimul posibil

C. Particularităţi ale calităţii în centrele de consultanţă

Particularităţile serviciului de consiliere, considerat ca un „produs” ale

cărui caracteristici sunt verificate (percepute) de client atât în timpul

„fabricării” lui (în şedinţa de consultanţă), cât şi după (efectele aplicării), fac

ca procesul de asigurare a calităţii serviciului de consultantă să fie deosebit de

complex

În general, serviciile prezintă un număr mult mai mare de

caracteristici decât un produs, fiind mai ales vizibile. Astfel, un client

sosit în centrul de consultanţă observă imediat lipsa de amabilitate a

asistentului administrativ sau lipsa de promptitudine a acestuia, dar


131

poate să nu vadă lipsa unui şurub al caroseriei unui autoturism pe care îl

cumpără.

Specialiştii consideră că, în general, numărul caracteristicilor

observabile la un produs faţă de cele ale unui serviciu, sunt în raport de

la 1 la 10. Astfel, dacă la 10 criterii eroarea este de 1%, insatisfacţia

clientului va fi de 10%!

Tendinţa clienţilor de a se lăsa influenţaţi de aspecte mai puţin

satisfăcătoare atunci când apreciază calitatea serviciului, face ca

obţinerea de procente ridicate de satisfacţie în domeniul serviciului de

consultanţă să fie destul de dificilă.

Riscul insatisfacţiei serviciului de consultanţă este considerabil,

deoarece numărul de parametri de calitate ai acestuia este relativ mare.

De asemenea, durata contractului cu clientul, care pentru un

serviciu de consultanţă este de multe ori lungă, chiar permanentă,

influenţează direct riscul de a greşi.

Complexitatea serviciului de consultanţă conduce la dificultăţi

majore în obţinerea satisfacţiei clientului. De aici rezultă o serie de

particularităţi ale serviciului de consultanţă:

O parte a serviciului are particularitatea de a fi prestat şi

consumat în acelaşi timp. O primire făcută unui client nu poate fi

fabricată, stocată şi apoi consumată; ea este instantanee. Greşelile, odată

comise, nu mai pot fi remediate. Controlul calităţii serviciului este făcut

numai de client

Clientul nu are posibilitatea de a testa serviciul înainte de a-l

cumpăra. De aici rezultă necesitatea vitală ca serviciul de consultanţă să

fie „fabricat” bine de prima dată


132

Deoarece producerea şi o parte a consumului serviciului de

consultanţă (şedinţa de consultanţă) sunt simultane, calitatea sa depinde

numai de prestator.

Calitatea serviciului de consultanţă este totală sau nu este

deloc. Atunci când un client apreciază calitatea serviciilor de

consultanţă, el nu disociază diferitele sale atribute, ci îl apreciază ca pe

un tot unitar, fiind dominat de impresia ansamblului şi nu de reuşita

relativă a uneia sau alteia dintre etape. Dar mai mult, clienţii au tendinţa

de a reţine atributele defavorabile. Astfel, chiar dacă un client a obţinut

rezultatul pe care îl aştepta în urma serviciului de consiliere, întârzierea

de 1-2 zile în livrare va rămâne în memoria lui ca un aspect negativ

Calitatea serviciului de consultanţă este apreciată şi pe baza

elementelor sale tangibile. Clientul va aprecia calitatea serviciului în

funcţie de:

- aspectul centrului de consultanţă şi al personalului ce îl defineşte

- preţul pe care îl plăteşte

- riscul pe care şi-l asumă „cumpărând” sfaturi şi informaţii

Aprecierea calităţii serviciului este dependentă de simbolurile

care îl însoţesc. Datorită intangibilităţii serviciului de consultanţă

(înainte, în timpul sau după cumpărare, serviciul nu poate fi perceput de

nici unul din cele 5 simţuri umane), perceperea calităţii este influenţată

de simbolurile care îl înconjoară. Astfel, dacă asistentul administrativ

al centrului de consultanţă, îi explică unui client de ce trebuie să mai

aştepte încă 5 minute faţă de ora programată, până la întâlnirea cu

consultantul, timpul de aşteptare va părea mai scurt, iar critica va fi mai

blândă


133

Micile plusuri influenţează perceperea calităţii serviciului.

Unele studii au scos în evidenţă faptul că, în domeniul serviciilor, unele

firme îşi pierd clienţii nu datorită calităţii serviciilor, ci datorită „micilor

pulsuri” oferite de concurenţi. În acest sens, centrul de consultanţă,

poate oferi informaţii periodice utile, gratuite clienţilor aflaţi în baza sa

de date.

Noţiunea de calitate variază în funcţie de cultură şi de

trăsăturile psihologice ale clienţilor

Calitatea serviciului de consiliere este determinată de

motivaţia clientului. Absorbit de performanţele serviciului, consilierul

poate ignora motivaţia reală de cumpărare. Pentru a asigura calitatea

serviciului, consilierul trebuie să ştie că cel care se adresează unui

centru de consultanţă pentru un plan de afaceri, cumpără speranţele de a

obţine o finanţare sau o confirmare a sănătăţii afacerii, cel care se

plânge că nu obţine profitul estimat doreşte clarificarea unor probleme

de natură financiară sau de gestiune a stocurilor

D. Managementul calităţii totale (T.Q.M.) în centrele de consultanţă

Standardul ISO 8402/1994 defineşte T.Q.M. ca reprezentând „un

sistem de management al unei organizaţii, centrat pe calitate, bazat pe

participarea tuturor membrilor săi, prin care se urmăreşte asigurarea

succesului pe termen lung, prin satisfacerea clientului şi obţinerea de

avantaje pentru toţi membrii organizaţiei şi pentru societate”.

Particularizând definiţia pentru centrele de consultanţă,

obiectivele acestuia sunt următoarele:

clientul este elementul central al tuturor activităţilor


134

calitatea se realizează cu participarea întregului personal angajat

centrul urmăreşte să obţină succese pe termen lung, prin:

- satisfacerea clientului

- obţinerea de avantaje pentru întregul personal

- obţinerea de avantaje pentru societate

Succesul aplicării TQM este condiţionat de implicarea puternică şi

permanentă a top-managementului, de formarea şi educarea permanentă

a personalului angajat.

În cazul TQM, în centrele de consultanţă, serviciile de consiliere nu

reprezintă decât unul dintre multiplele elemente de legătură dintre

centru şi client.

Total Quality Management

Total Quality Management

Toate activităţile din centrul de

consultanţă sunt intercorelate şi

implicate în îmbunătăţirea

calităţii

Satisfacerea cerinţelor

clienţilor prin aplicarea

conceptului „ZERO defecte” şi îmbunătăţirea

rezultatelor

Calitatea ste o problemă a

conducerii. Antrenarea

întregului personal (iniţiativa şi răspunderea

întregului personal)


135

Rezultă că, pentru satisfacerea cerinţelor clientului, se impune

îmbunătăţirea calităţii în toate fazele şi comportamentele activităţii,

respectiv ale centrului.

Numai atunci când toate compartimentele satisfac aşteptările

clientului, centrul va câştiga şi menţine încrederea acestuia.

Potrivit conceptului TQM, pentru satisfacerea cerinţelor clientului,

în centrul de consultanţă, „totul trebuie făcut bine de prima dată şi de

fiecare dată”. Prin urmare, în toate activităţile, obiectivul urmărit este

„ZERO defecte”. Aceasta înseamnă, că tot personalul trebuie să

acţioneze preventiv şi în mod continuu vigilent.

E. Planificarea calităţii

Prin planificarea calităţii se stabilesc obiectivele centrului în

domeniul calităţii, precum şi resursele umane, financiare şi materiale

necesare pentru realizarea lor.

Planificarea calităţii trebuie să fie corelată cu ansamblul cerinţelor

sistemului calităţii centrului şi să asigure că cerinţele specificate pentru

serviciul de consiliere sunt satisfăcute.

În acest scop, centrul va acţiona în a asigura:

elaborarea planurilor calităţii

identificarea tuturor mijloacelor necesare pentru „stăpânirea”

(ţinerea sub control) a activităţilor

actualizarea permanentă a tehnicilor de ţinere sub control a

calităţii serviciului

identificarea tuturor tehnicilor de măsurare a nivelului calităţii

identificarea înregistrărilor referitoare la calitate


136

Standardul ISO 9004 recomandă ca top-managementul să asigure

elaborarea şi ţinerea la zi a unor planuri scrise referitoare la calitate,

care să definească:

obiectivele calităţii care trebuie realizate

atribuirea responsabilităţilor specifice, a autorităţii şi mijloacelor

pentru fiecare fază a serviciului de consiliere

procedurile şi instrucţiunile scrise, specifice, care trebuie

aplicate

auditul calităţii serviciului de consiliere

o metodologie care să permită determinarea gradului de îndeplinire

a obiectivelor calităţii

F. Organizarea activităţilor referitoare la calitate

Pentru realizarea obiectivelor stabilite prin planificare, este necesară

organizarea corespunzătoare a tuturor activităţilor referitoare la calitate.

Dacă pentru firmele de dimensiuni mai mari, sistemul de organizare a

activităţilor referitoare la calitate prevede existenţa unor compartimente

speciale sau personal specializat, în centrele de consultanţă şi servicii care

dispun de un număr mic de angajaţi, situaţia este complet diferită.

În acest caz, se adoptă varianta descentralizării funcţiunii de calitate.

Potrivit acestei variante, responsabilitatea planificării, organizării,

ţinerii sub control a calităţii este încredinţată fiecărui compartiment al

centrului.

Astfel, câte o persoană din fiecare compartiment, direct implicată în

desfăşurarea activităţilor curente, va fi desemnată ca responsabil cu


137

asigurarea calităţii. Ca urmare, pot fi luate cu rapiditate măsurile necesare

pentru rezolvarea problemelor identificate referitoare la calitate.

Această abordare descentralizatoare prezintă inconveniente

referitoare la faptul că presupune mari eforturi din partea persoanei

desemnate din cadrul compartimentului şi că rezultatele pot fi

influenţate de subiectivism datorat aparenţei la colectiv.

În cazul în care situaţia permite, conducerea centrului va desemna

pe unul dintre membrii săi, care, independent de alte responsabilităţi,

trebuie să aibă definită autoritatea pentru:

a asigura că sistemul calităţii este definit, implementat şi

menţinut

a raporta conducerii modul de funcţionare a sistemului

calităţii pentru a fi analizate în vederea îmbunătăţirii lui

Responsabilul cu asigurarea calităţii în centru va avea acces

neîngrădit la conducere, raportând direct acesteia constatările făcute.

Departament de

consiliere financiară

___________

Responsabil cu

calitatea

Departament de consiliere management

general __________

Responsabil cu calitatea

Departament de consiliere managementul resurselor

umane ___________


Serviciul

administrativ

___________


Responsabil cu asigurarea calităţii

Conducerea Centrului


138

G. Asigurarea calităţii conform ISO 9004-2

Standardul ISO 9004-2 este un standard general care conţine

recomandări privind managementul calităţii şi elementele sistemului

calităţii pentru servicii. Recomandările acestui standard sunt valabile şi

pentru calitatea serviciilor în consultanţă.

Sistemul calităţii implementat în centrul de consultanţă, trebuie să

convingă că:

sistemul este bine înţeles şi implementat

serviciile satisfac în mod real nevoile şi aşteptările clientului

au fost luate în considerare cerinţele societăţii

accentul este pus pe prevenirea şi nu pe corectarea problemelor

Structura sistemului de calitate

Resurse materiale şi umane

Interfaţa

cu clientul

Responsabil conducere


139

Clientul este elementul central (şi final) în trei aspecte ale

sistemului calităţii.

El este satisfăcut când există o legătură armonizată între:

responsabilitatea conducerii, resursele de personal şi materiale şi

structura sistemului de calitate.

Elementele principale ale sistemului calităţii într-un centru de

consultanţă potrivit recomandărileor ISO 9004-2, sunt următoarele:

Responsabilitatea conducerii

- Politica privind calitatea

- Obiectivele calităţii

- Responsabilitatea şi autoritatea în domeniul calităţii

- Analiza conducerii

Resurse de personal

- Motivaţia

- Pregătirea continuă

- Comunicarea

Resurse materiale

Structura sistemului calităţii

- „Loop” (ciclul) calităţii serviciilor

- Înregistrările şi documentele referitoare la calitate

• Documentele sistemului

• Documentaţia de control

- Auditul intern

Interfaţa cu clientul

- Comunicarea cu clientul

.


140

Procedurile sistemului calităţii trebuie să fie specifice

performanţelor cerute pentru toate fazele în care se realizează calitatea

serviciului. Aceasta este demonstrată prin bucla calităţii serviciului.

Organizarea Serviciului

Evaluarea satisfacţiei clientului

Analiza performanţelor serviciului

şi îmbunătăţirea lor

p-Nevoia de

servicii

Rezultatul serviciului

Proces de Marketing

Livrarea serviciului

Evaluarea furnizorulu

Descrierea serviciului

Design

Specificaţia serviciului

Specificaţia de control

Nevoi/Rezultate Procese Documente Evaluări


141

Calitatea serviciului, aşa cum este ea percepută de client, este

direct influenţată de procesele de marketing, proiectare şi livrare a

serviciului, dar şi de acţiunile care contribuie prin feed-back la

îmbunătăţirea calităţii acestuia

H. Documentele calităţii

Activitatea centrului de consultanţă trebuie derulată pe baza unui

sistem documentar, care descrie obiectivele fixate referitoare la calitate,

precum şi strategia stabilită pentru atingerea acestor obiective.

Documentele calităţii trebuie să descrie organizarea unui sistem care să

inspire încredere; ele trebuie să facă dovada că obiectivele referitoare la

calitate sunt realizate conform celor prevăzute descrise şi programate.

Sistemul documentar se referă la structura funcţională şi ierarhică a

centrului. Sunt definite patru aspecte principale ale documentelor

sistemului calităţii:

aspectul organizatoric, care se referă la modul de dirijare a

acţiunilor

aspectul definitoriu, în care se stabilesc precis acţiunile,

responsabilităţile şi personalul care contribuie la realizarea calităţii

aspectul probatoriu, care se referă la cerinţa executării acţiunilor

aşa cum au fost prevăzute.

Documentele sistemului calităţii referitoare la structura funcţională

şi ierarhică pot fi transpuse într-o structură piramidală:

1. Manualul calităţii (MQ)

2. Planul calităţii (PQ)

3. Procedurile (P)

4. Înregistrările (I)


142

Manualul calităţii este un document care descrie dispoziţiile

generale date de firmă, companie, pentru a obţine calitatea produselor şi

serviciilor. El trebuie să conţină:

• politica în domeniul calităţii

• obiectele calităţii

• structura organizaţiei, incluzând responsabilităţile

• descriere a sistemului calităţii

• practicile organizaţiei în domeniul calităţii

Planul calităţii este un domeniu ce prezintă practicile, resursele şi

secvenţele specifice calităţii pentru un anumit produs, serviciu, contract

sau proiect.

Procedura este un document ce descrie succesiunea logică a

operaţiilor în cadrul desfăşurării unei activităţi de ansamblu care se

referă şi la echipamente sau materiale.

O procedură trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

• ce trebuie făcut şi cine trebuie să facă?

• când, unde şi cum trebuie făcut?

• ce documente materiale trebuie utilizate?

• cum trebuie realizată monitorizarea (supravegherea) şi cum se

actualizează înregistrările?

În fapt, procedura are rolul de a stabili, prin documentare:

• standardizarea muncii personalului din centru

• evitarea apariţiei omisiunilor în activitatea personalului

• stabilirea clară şi documentată a înlocuitorului în cazul

absenţei titularului

• formarea şi informarea noilor veniţi


143

• clarificarea interfeţelor cu clienţii

Înregistrarea este un document care materializează execuţia unei

sarcini de lucru în aplicarea unei proceduri.

Înregistrările trebuie să asigure următoarele informaţii:

• gradul de realizare a obiectivelor în domeniul calităţii

• gradul de satisfacţie sau insatisfacţie al clienţilor în legătură cu

serviciul oferit

• despre rezultatele obţinute în urma analizei sistemului calităţii

sau a acţiunilor de îmbunătăţire

• analiza şi identificarea căilor pentru îmbunătăţirea calităţii

• acţiunile corective ţi eficienţa lor

• despre rezultatele de profesionalism al personalului centrului

Departament Departament Departament Departament Departament Market- Pr Poiectare Livrarea Asigurarea Resurse ing Servicii Serviciului Calităţii Umane

Utilizatori Nivel Tipuri de documente

Manageri, Clienţi A Manualul Calităţii (M,q) Organisme de Certificare

Planul Calităţii (P,q) Direcţii, Compartimente B Proceduri (P)

Instrucţiuni Executări C de lucru Formulare, D Rapoarte


144

Toate documentele calităţii trebuie să fie datate, clar redactate,

identificabile şi autorizate

I. Auditul calităţii

Conform STAS ISO 8402-91, auditul calităţii reprezintă: „o

examinare sistematică şi independentă, efectuată pentru a determina

dacă activităţile şi rezultatele referitoare la calitate satisfac dispoziţiile

prestabilite şi dacă aceste dispoziţii sunt efectiv implementate şi apte să

atingă obiectivele”.

Auditul calităţii este un instrument managerial pentru determinarea

eficacităţii sistemului calităţii. Rezultatul auditului trebuie să furnizeze o

evaluare adecvată a sistemului existent al calităţii şi trebuie înţeles de

către toate părţile calităţii ca un proces instructiv şi constructiv.

Auditul calităţii nu poate avea drept scop blamarea sau pedepsirea

organizaţiei sau personalului auditat. El furnizează pentru conducerea

organizaţiei auditate evidenţele obiectivele cu privire la eficienţa

elementelor sistemului calităţii implementat.

Există 3 tipuri de audituri:

a) Audituri interne – sunt acele audituri efectuate în cadrul unei

organizaţii de către propriul personal, pentru a evalua conformitatea

sistemului calităţii implementat cu cerinţele documentate

b) Audituri de a doua parte – sunt acele audituri efectuate de

către un client la un furnizor, pentru a evalua conformitatea sistemului

calităţii cu cerinţele documentate

c) Audituri de a treia parte – sunt acele audituri efectuate în

cadrul unei organizaţii de către un organism neutru pentru a evalua


145

activităţile acesteia în raport cu cerinţele specificate, fără ca între auditor

şi auditat să existe un contract de furnizare de produse sau servicii (altul

decât cel pentru efectuarea auditului)

Auditurile interne pot fi efectuate din următoarele motive:

efectuarea auditurilor interne reprezintă o cerinţă a standardului

care defineşte sistemul calităţii aplicat (ex. STAS ISO 9001-91)

Selecţie

Documentat?

Documentaţie satisfăcătoare?

Practică satisfăcătoare?

Completă?

Completează raportul

neconformităţilor

Final

Rep

etar

ea c

iclu

lui

(1) Un proces sau un element al sistemului

(2) Verifică (1)

(3) Verifică (2) în documentaţie

NU

DA

NU DA

NU

DA


146

conducerea organizaţiei a decis utilizarea auditului infern ca un

instrument managerial pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea

sistemului calităţii implementat

pentru a identifica şi corecta deficienţele sistemului calităţii

implementat înainte de un audit extern programat

Auditurile interne ale calităţii, în cadrul centrului de consultanţă,

trebuie să fie planificate, efectuate şi înregistrate de personal specializat

şi care de obicei nu are competenţe în domeniul auditat.

Rezultatele auditului trebuie prezentate conducerii centrului, care

este responsabilă faţă de acţiunile corective care trebuie luate.

Implementarea şi eficienţa acţiunilor corective vor fi analizate de

următoarele acţiuni de auditare:

analiza manualului calităţii, care identifică politica

obiectivelor, responsabilităţile şi autoritatea personalului de

conducere în implementarea sistemului calităţii

analiza procedurilor şi instrucţiunilor de lucru

examinarea departamentelor pentru procese


147

II. OPTICA FAŢĂ DE CLIENT Fiecare poartă în sine o opinie despre sine şi despre îndatoririle vieţii.

O linie de viaţă şi o lege de mişcare care îl domină fără ca el să înţeleagă,

fără ca el să îşi dea seama de ele.

Alfred Adler

Concepţia ontologică a Centrului gravitează în jurul paradigmei

confom căreia, omul ca fiu al Demiurgului se naşte cu misiunea

împlinirii actului creator. Desigur, la început – m începutul evolţiei ca

fiinţă umană – nu e conştient de acest rol pe care-l are de jucat în

economia de ansamblu a Universului, dar pe măsură ce creşte şi se

dezvoltă, parcurgând rând pe rând etapele Devenirii la marea Şcoală

Cosmică, omul începe să realizeze tot mai clar acest imperativ

existenţial al rostului său. Şi pe măsură ce se maturizează, Conştiinţa sa

îi cere satisfacerea acestui deziderat, care, dealtfel, reprezintă starea

substanţială – de esenţă şi existenţă – a Sinelui individual.

Sinele este adevărata individualitate a fiinţei – Fiinţa înseşi. El se află

în stare vegetativă (adormită) pe toată durată evoluţiei, de la origine

până în momentul trezirii Conştiinţei. O dată cu acest moment fiinţa

începe a-şi da seama de ea înseşi, a se întreba, a se orienteza şi a se

cunoaşte pe sine cunoscând mediul (Cosmosul) în care vieţuieşte. Căci

până al urmă aceasta este calea universală comună tuturor fiinţelor-

oameni: realizează cunoaşterea de sine şi autoperfecţionarea, devenirea

proprie, privindu-se mereu în ochii celorlalte fiinţe şi oglindindu-şi

sufletul propriu în sufletu lor ca să-şi poată conştientiza mai bine

imperfecţiunile şi să le îndrepte.


148

Conştiinţa, în fapt reprezintă depozitarul tuturor lecţiilor pe care

fiinţa le învaţă de-a lungul devenirii sale până la finalul stadiului de Om

(cel puţin). Ea este o parte componentă a Sinelui şi se află în raport cu

acesta într-o relaţie oarecum asemănătoare aceluia dintre Memorie şi

Intelectul Analitic, în cadrul Mentalului. La fel ceea ce numise Atma,

Omul sau nivelul superior Sinelui, este în raport cu aceasta precum

Intelectul Sintetic faţă de cel Analitic, dar la un alt standard.

Putem afirma astfel că de la Sine în sus (pe scara părţilor

componente) ne aflăm la începutul Fiinţei. Aceasta din punct de vedre

structural şi didactic, aşa cum am putea spune că un copil nu este om

decât în momentul când se trezeşte din somn, deschide ochii şi începe să

se mişte şi să vorbească. Desigur înţelegem că Sinele (Fiinţa) a existat

chiar de la Originea sa (pentru noi, acum, îndepărtată în negura evoluţiei

Cosmice) dar că a suferit numeroase procese şi transformări parcurgând

multe etape la Şcoala Universului, ajungând astăzi – la stadiul de om –

pe punctul de a se trezi şi a-şi da seama de rostul său în marea Familie a

Universului.

La fel Conştiinţa – ca funcţie de înmagazinare a experienţelor

evoluţiei prin care trece Sinele – a existat de la începuturi. Ceea ce

numim noi astăzi, în limbaj comun „conştiinţă” este defapt doar o parte

din acest vast depozit, acea parte pe care Sinele o foloseşte, o

gestionează şi întrebuinţează în raporturile sale libere cu Universul.

Fiindcă doar de la stadiul uman fiinţei i se dă libertatea de a merge prin

forţe proprii, pe propriile-i picioare. La stadiui imediat anterior, cel

animal, Sinele adormit este purtat pe braţe de coordonatorii procesului

devenirii, iar Conştiinţa reprezintă un depozit unitar şi comun de

experienţe de care beneficiază în egală măsură toţi membrii familiei de


149

fiinţe, sau speciei cum spunem noi în pprezent. Pentru că, în fapt, acest

depozit – care se numeşte în limbaj comun „instinct” – nu se află în

fiecare dintre fiinţe, ci în Spiritul Grup care are grijă de evoluţia lor. El

creează, practic, toate experienţele de viaţă necesare evoluţiei fiinţelor,

pe care le depozitează în Conştiinţă – fără ca ele să aibă un aport din

parte Sinelui –, Conştiinţă pe care o dă mai apoi, spre finalu stadiului

animal fiecăreia dintre ele în toată plenitudinea sa. Când promovează în

regnul superior şi dobândeşte libertatea de a se manifesta de unul singur,

la început Sinele nu ştie cum să folosească această bogată bază de date

şi în plus nu are nici capacitatea suficientă pentru a conduce noile

vehicule de lucru (organismele mental, astral şi fiziologic) cu aceeaşi

îndemânare arătată faţă de cele ale regnului animal. De aceea pima

jumătate din perioada stadiului uman se va ocupa de învăţarea acestor

aspecte, fiind sprijinit din afară de coordonatorii evolţiei prin

intermediul forţelor – şi fiinţelor – lor proprii, şi cu aportul Tendinţelor.

De aceea găsim la popoarele „primitive” (începătoare) acelaşi „spirit de

turmă” comun animalelor. Deabia la jumătatea evoluţiei sale, omul

începe să fie stăpân pe sine şi pe rostul său. Acum „se naşte” în el

Voinţa de a Fi care nu este altceva decât puterea Sinelui de a merge

singur. Pentru aceasta a fost necesar să se rupă de lângă fiinţa

protectoare – să-l declare mort pe Dumnezeu – să se piardă în lume, să

rămână singur, să înveţe, să sufere, să descopere şi să devină puternic.

Abia apoi se poate întoarce acasă matur şi echilibrat, conştient de rostul

său şi să-şi întemeieze o familie. Dar pentru aceasta, pentru familia sa el

vrea să edifice un cămin propriu distinct de cel părintesc. El îşi doreşte

să fie şeful, tutorele, demiurgul în propriul său univers. Se bucură de

reîntâlnirea cu tatăl său – bătrânul Demiurg – dar nu poate să trăiască pe


150

spatele acestuia ca un parazit, ci vrea să se ridice la demnitatea lui de

creator, vrea să-l urmeze, să-i dovedească şi să-şi dovedească faptul că

poate şi îşi va face un rost al său şi un Cosmos al său. Chiar dacă va

folosi pentru aceasta vechi schiţe moştenite de la Bătrân, chiar dacă va

împrumuta de la Acesta unele materiale, Fiul rătăcitor îşi doreşte ca noul

Cămin să fie ridicată de mâna lui. Şi chiar să-i adauge lucruri noi, ori să

folosească tehnici, legi necunoscute până atunci – de el inventate – în

construcţie; desigur cu riscul de a nu fi valabile şi a se prăbuşi totul.

Deşi, la început va fi foarte important pentru el să edifice, să finalizeze,

să dea o formă materială acestui locaş, mai târziu va realiza că mult mai

valoroasă decât finalitatea, decât împlinirea rezultatului eforturilor sale,

este originalitatea . Deabia acum se trezeşte în el spiritul de Creator,

sevă din seva Bătrânului Demiurg, adevăratul Meşter Manole, care deşi

edificase nenumărate mănăstiri, dealtfel deosebit de frumoase şi

apreciate, toate nu erau decât imitaţii, încercări, antrenamente, pentru

Opera sa autentică, unică şi originală, aşa cum unic şi original era şi el

însuşi cum la fel este fiecare Fiinţă în Univers. Aceasta este momentul

Marii Treziri, mijirea Zorilor Vieţii pentru pruncul ce se naşte ca Om.

Aceasta este momentul când Bătrânul Demiurg râde mulţumit în barba

sa: şiretlicul a ţinut: lunga suferinţă îndelungată, probele la care l-a

supus şi transformările produse în sufletul Fiului său încep să dea

rezultate. Întreg Universul sărbătoreşte acum naşterea unui Nou Creator;

de Mâine Creaţia va fi mai bogată şi mai frumoasă.

Astăzi însă, ucenicul trebuie sa-şi definitiveze învăţătura

parcurgând şi ultimele etape, de finisare, ale Şcolii: câteva Legi, câteva

Principii şi vreo două-trei “şmecherii artistice”. Restul meseriei se fură

ori se dobândeşte pe cont propriu, în laboratoarele de lucru.


151

* Psihologia Centrului evită să privească în urmă. Pentru ea, „omul de ieri” nu

există. Tot ceea ce contează este „omul de mâine”! „Ieri”, „Azi”, „Mâine” nu

sunt unităţi temporale, ci dimensiuni psihice, matrici pentru manifestările de

conştiinţă.

De aceea „azi” este dimensiunea spirituală (deci în afara reperelor

spaţio-temporale) în care fiinţa lucrează spre a se edifica pe sine cea de

mâine. Este asemeni urcuşului periculos pe panta abruptă a muntelui: o

singură privire în urmă poate deveni fatală. De aceea privirea rămâne

aţintită mereu înainte spre steaua-călăuză a „portretului ideal” pe care

ni l-am creat în cadrul planului de viaţă.Veţi întreba: bine, dar în felul

acesta cum putem evita obstacolele prezentului sau capcanele/devierile

ieşite în cale, dacă noi trăim mereu în viitor?

Răspunsul este foarte simplu şi reprezintă un veritabil principiu ce

reglementează întreaga organizare şi dezvoltare a Vieţii la nivel Cosmic.

Noi oamenii, în societate, îl folosim într-un număr foarte restrâns de

aplicaţii: de ex:mersul pe bicicletă, condusul auto şi uneori planificarea

afacerilor, uitând însă domeniul cel mai important: noi înşine. De abia o

parte dintre practicanţii căilor spirituale dacă îl folosesc într-o anumită

măsură, în special orientările ascetice devoţionale: ei îşi fixează

modelul divinităţii, ca structură ideală cuprinzând o serie întreagă de

virtuţi pe care discipolul se străduieşte să le întruchipeze în fiinţa sa.

Acesta este Principiul Monadei , ori al Matricii de Manifestare şi

presupune o structură dată după care se creează toate Formele, prin

prelucrarea Esenţelor, de la Macrounivers, până la Microuniversuri:

dintre care unul este Omul însuşi.


152

La fel precum Demiurgul, Fiinţa Umană are libertatea şi

posibilitatea de „ a se construi” pe sine, având în acest sens două

variante: să adauge la întâmplare cărămidă peste cărămidă (într-un

talmeş balmeş specific începătorilor, care – şi tocmai din acest motiv –

vor fi supuşi sprijinului, îndrumării şi modelării forţate de către

Tendinţe – Procesatorii dezvoltării fiinţei umane); sau are posibilitatea,

de a se manifesta precum un veritabil arhitect: să-şi traseze mai întâi

planurile în funcţie de natura şi calitatea materialelor de construcţie, să-

şi propună achiziţionarea de noi materiale necesare în funcţie de

posibilităţi şi să edifice întru totul calculat, având ca hartă existenţială

Planul propriu de Dezvoltare, Templul Fiinţei Sale Individuale.

De aceea Clientul şi Consultantul vor evita acea „privire înapoi”;

startul se dă de astăzi, de acum şi începe prin evaluarea a ceea ce avem

util şi utilizabil, în afara aprecierilor calitativ-subiectiv de genul „bun-

rău”, „normal-anormal”, etc. Nimic din ceea ce ni se dă nu este

întâmplător şi nici una din experienţele trăite până în prezent nu sunt

inutile ori malefice.Totul se încadrează în vastul Program Educaţional al

Vieţii-iar acesta funcţionează cu randamentul de 100%. Ceea ce

înseamnă că orice lucru înţâlnit pe cale este cel ma bun la momentul

respectiv. El are un mesaj existenţial pentru noi a cărui lecţie trebuie s-o

învăţăm atunci. Pentru că fiecare lucru este la timpul său. (Iată de ce

este cu atât mai necesar un Plan organiztoric al Vieţii: pentru a

recunoaşte din timp oportunităţile de dezvoltare ce ni se oferă – sau pe

care le putem edifica noi înşine – şi a le fructifica la maximum, în sensul

de a produce-cu ajutorul lor transformarea dorită în structura internă a

fiinţei noastre; adică să învăţăm lecţia de prima dată şi cât mai bine!)


153

Fiecare zi este la fel de bună pentru a ne naşte. Dar nu fiecare poate

fi „Ziua zero”. Ziua zero este ziua în care ne-am hotărât să fim, să ne

edificăm noi pe noi înşine prin propiul efort, chiar dacă pentru aceasta

va trebui să luptăm cu înreg Universul şi cu Dumnezeu însuşi. Fiindcă

El asta aşteaptă de la noi: Oameni, nu legume adormite! ( a se vedea şi

parabola biblică a luptei lui Moise cu Dumnezeu în cort.)

De aceea o altă deviză de principiu a Centrului este: „Omule!

Ridică-te şi mergi!”

Spre deosebire de psihologiile clasice (cele existente până în

prezent), Psihologia propusă de Centru vizează nu atât cunoaşterea

omului sau scopului vieţii lui prin determinarea actelor sale, prin

introspecţia afectivă a copilăriei, etc şi nici edificarea unei lumi ori

găsirea unui sens al vieţii care să se potrivească omului respectiv. Ci

această Psihologie are în vedere determinarea ori sprijinirea sa în a-şi

aminti sensul şi scopul vieţii actuale precum şi de a-şi pune la punct un

plan de realizare a acestora folosindu-se de toate forţele, valenţele,

influenţele şi împrejurările pe care le poate cunoaşte în prezent (şi care

au fost primite de la factorii cosmici) şi totodată învăţând ca în viitor pe

parcursul delurării Proiectului său de Viaţă, să poată cunoaşte,

recunoaşte şi întrebuinţa cât mai multe dintre oportunităţile pe care

Universul i le scoate în cale.

Deci omul porneşte din start, în viaţa fizică, având un scop şi

anumite mijloace. Ce trebuie să facă el este: să-şi aducă aminte scopul,

să-şi conştientizeze mijloacele, să facă planul de acţiune, să

dobândească şi alte mijloace sau valenţe necesare, să înveţe să fie

conştient de lucrurile care-l întâmpină, să se recunoască mereu pe sine

în marea curgere a timpului şi să înveţe Limbajul Lumii.


154

*

Subliniem încă odată ideea de bază a Centrului: toate dezechilibrele

produse în Sistemul Intern al Fiinţei Umane, fie că se manifestă sub

aspecte recunoscute (evidente) pentru „publicul larg”, numite „boli”, fie

că se produc în straturile profunde ale sufletului omenesc sau chiar la

nivele mai înalte (ex:problemele, dezechilibrele spirituale se produc la

nivelul cauzal, în structura Sinelui – adică mai sus de Eu), deci toate

aceste dezechilibre se datorează lipsei de educaţie corespunzătoare sau

insuficient de profunde, a respectivei fiinţe, nu numai în viaţa prezentă,

fizică, ci per-ansamblu.

Fiindcă prin „educaţie” noi înţelegem acea trensformare pe care

omul o produce în sine şi asupra sa însuşi prin forţe proprii, slujindu-se

în acest sens de factorii cosmici pe care dinamica evoluţiei universale îi

pune la dispoziţie. De aceea distingem două modalităţi principale de

implementare a factorului educaţional: şi anume, pe de o parte avem

educaţia forţată, când omul este încă isuficient de matur ca să

conştientizeze realităţile, scopurile sau sensul de ansamblu al Vieţii (în

sens cosmic), el aflându-se în clasele mici, primare, ale acestei Şcoli a

Universului; iar la extrema cealaltă, educaţia conştientă, situaţie în care

omul realizează, ori întrevede rostul de ansamblu al tuturor lucrurilor şi

participă total voluntar la procesul autoperfecţionării, asumându-şi

responsabilitatea pentru delurarea acestuia [ex: călugării, asceţii şi toţi

cei din „clasele superioare ale evoluţiei umane, care singuri îşi iau teme

suplimentare devansând astfel ritmul normal, mediu al evoluţiei].

În prezent omenirea se situează chiar pe linia mediană a celor două

extreme, în sensul că fiecare persoană (sau marea majoritate)

conştientizează până la un punct, într-un grad mai mare sau mai redus


155

necesitatea de a lucra, de a contribui activ la satisfacerea nevoii de bine

a tuturor fiinţelor, la derularea procesului educaţiei individuale şi

colective.

Această stare este, în prezent, ca să spunem aşa, latentă în om,în

sensul că reprezintă standardul/nivelului la cares-a ridicat conştiinţa,

însă nu se aplică datorită elementarei lipse de cunoaştere universală ce

domneşte actualmente în organismul/ mentalitatea socială.

De aceea orice demers educţional trebuie să facă apel în primul rând

la conştiinţa individuală spre a trezi din somnul în care a căzut în urma

procesului întrupării, al venirii în Planul Fizic şi al utilizării unor

instrumente suplimentare de lucru: trupul fizic, structura vitală şi

structura astrală inferioară.

Abia apoi se poate începe (în fapt, continua) adevăratul proces

educaţional.

Pentru că fiecare perioadă petrecută în Planul Fizic este o nouă Zi la

marea Şcoală a Universului, care începe în primul rând (sau aşa ar

trebui) cu repetarea a ceea ce am învăţat până la atunci, nu în materie de

cunoştinţe, de informţie înmagazinată, ci în ceea ce priveşte rezultatul,

nivelul şi structura pe care o are fiinţa noastră la nivel de conştiinţă,

structură modelată în urma întregului proces evolutiv, cel puţin de la

începutul stadiului de om până în prezent.

Este ceea ce se numeşte „Amintirea de Sine”: în ce clasă suntem, ce

teme avem de realiizat la acest nivel, care sunt responsabilităţile sociale

ale prezentei Zile de Şcoală în planul fizic, cum să-i ajutăm pe colegii de

clasă şi, de asemenea, cum să le combinăm pe toate astea într-un demers

unitar. Aceasta este misiunea Fiinţei la stadiul de Om şi presupune (sub

aspect didactic) trei aspecte:


156

a) Îndatorirea de Elev la Şcoala Universului: autoperfecţionarea

continuă, înţelegând că de normala sa evoluţie depinde întregul proces

educaţional – un elev rămas în urmă influenţează negativ întreaga clasă,

pe când unul fruntaş inspiră un puternic suflu progresist tuturor

b) Îndatorirea de coleg: de a ajuta nivelele apropiate, în special

egale sau mai mici, să-şi facă temele vieţii, respectând regula

randamentului, a utilităţii necesare: adică cel de la nivelu 8 îi ajută pe

cei de pe 8,7,6 dar nu şi 1,2; ar fi o pierdere inutilă detimp şi resurse;

pentru aceştia există colegii mai mari de pe nivelele 3,4.

c) Îndatorirea de actor: de a juca rolul social potrivit conjuncturii

istorice şi cosmice a actualei vieţi şi în conformitate cu Destinul pe care

şi l-a trasat înainte de coborârea în Planul Fizic (fiindcă la momentul

actual majoritatea celor prezenţi aici îşi alcătuiesc singuri- cu asistenţă,

desigur- destinul).

Având la bază fundamentul concepual determinat de Psihologia

Fiinţei, consilierea se adresează Fiinţei Umane înţeleasă ca elev la

Şcoala Vieţii, parcurgând pocesul gradual al Devenirii sale Cosmice,

folosind în acest scop o serie de instrumente puse la dispoziţie de

Coordonatorii Evoluţiei şi o gamă de Medii de lucru, în care să-şi

desfăşoare activitatea de formare a capacităţilor proprii.

În baza acestei viziuni, orice problemă apărută în viaţa de zi cu zi

provine din nerespectarea Legilor Vieţii şi din neîmplinirea temelor

existenţiale (date fiecăruia după nivelul şi posibilităţile sale), teme

necesare satisfacerii/împlinirii întreitei misiuni existenţiale (aşa cum s-a

arătat în capitolul II): faţă de Univers şi de Procesul Devenirii; faţa de

tovarăşii de drum şi faţă de Rolul ce trebuie jucat în fiecare „viaţă”

fizică (A se vedea şi „Psihologia Fiinţei”)


157

De aceea viziunea consilierii cu privire la client îmbracă şi

următoarele coordonate:

a) nu există oameni bolnavi (psihic) şi oameni sănătoşi; starea

de alteritate nu se determină prin raportare la majoritate ci prin raportare

la universalitate; în raport cu aceasta se evidenţiază situaţiile de blocaj

psihic existenţial

b) fiecare om trăieşte într-o realitate a lui şi numai a lui; faptul

că mai mulţi dintre noi avem realităţile individuale asemănătoare în mai

mare măsură între ele, nu ne dă dreptul să-i răpim propria identitate

închizându-l în rezultanta comună a realităţii noastre; deci nu există

„boli mintale”, ci numai coordonate diferite de trăire în realităţi de

asemenea distincte de realitatea aparent comună

c) nu există „probleme psihice”, ci doar situaţii de viaţă;

acestea reprezintă veritabile lecţii ale devenirii ce trebuie învăţate; starea

de suferinţă sau disconfort este succesivă şi în raport de cauzalitate cu

neîmplinirea acestui imperativ

d) de aceea, concepte precum „clinică”, „bolnav”, „pacient”

etc. nu au acoperire. Există doar oameni care se adresează unui

Consilier, în calitate de Clienţi, pentru a primi sprijin în depăşirea

anumitor situaţii de viaţă restante

e) consilierul nu vindecă şi nici nu rezolvă situaţiile. El în

calitate de specialist analizează situaţia, identifică soluţiile posibile

precum şi mecanismele de aplicare a lor şi sprijină Clientul în procesul

aplicării/implementării soluţiilor.Însă acesta din urmă este cel care

optează pentru o soluţie sau alta, opţiune ce realizează în urma

procesului analitic de autocunoaştere şi de conştientizare a cauzelor ce

au determinat respectiva situaţie. Totodată i se oferă Clientului şi un


158

pachet educaţional, adică trainingul necesar pregătirii personale astfel

încât pe viitor să poată singur să se descurce, în cazul în care apar astfel

de situaţii scăpate de sub controlul preventiv

f) consilierea percepe Omul ca pe un Sistem de Forţe de o

complexitate extremă, aflate într-o continuă transformare reciprocă,

acţionând şi determinând totodată existenţa , manifestarea şi dezvoltarea

de ansamblu a Fiinţei. Totul apare ca o „maşinărie” uriaşă în cadrul

căreia orice „dereglare”/dizarmonie este efectul consecutiv al unei

disfuncţionalităţi interne, un dezechilibru de forţe şi influenţe, care

bruiază ordinea specifică a marelui Sistem Uman, având ca şi rezultat

imediat perturbarea stării Împlinirii de Sine, ori obstrucţionarea

realizării acesteia.

De aceea, pentru a putea rezolva chiar şi cel mai mic detaliu de

neregularitate, pentru a înlocui fie şi cel mai mic “şurub” în această

„maşinărie”, Consilierul trebuie să aibă schema de ansamblu a alcătuirii

sale şi principiile de funcţionare. Astfel încât cunoaşterea – adevărata

cunoaştere – a Clientului este primul şi principalul pas al oricărei forme

de consiliere, fără de care, aşa cum s-a spus „orice teorie, ori psihologie

care nu se fundamentează pe natura reală a fiinţei umane, pe ontologie,

ste o minciună şi o trădare” (Laing). Sigur că de aici derivă şi obligaţia

profesională a Consilierului de a păstra confidenţialitatea în limitele

convenite cu Clientul său( a se vedea în acest sens volumul “Abilităţile

Consilierului”)

g) Ontologia ce stă la baza Psihologiei Fiinţei – şi implicit a

consilierii, aşa cum am arătat – porneşte de la principiul că omul nu e

nici bun, nici rău, nici bolnav, nici sănătos, nici mare, nici mic, nici

comun, nici sfânt, nici păcătos, ci se află dicolo de orice dualitate, plasat


159

la confluenţa unei multitudini de factori şi influenţe, mereu într-o

continuă transformare. Această transformare se poate manifesta haotic,

„întâmplător”, ori poate fi ordonată, calculată şi programată, constituind

astfel o reală devenire în care Voinţa individuală preia cârma Destinului

şi, folosindu-se deopotrivă de puterea interioară a Fiinţei – dobândită

prin educaţie (cunoaştere + exerciţiu) – şi de Forţele externe ale Vieţii,

reuşeşte a-l ajuta pe Om să fie . Pentru că o Conştiinţă care nu se

înnoieşte şi auto-creează mereu, nu există: nici pentru sine, nici pentru

semeni, nici pentru Univers

h) Clientul – Fiinţa umană a zilelor noastre – are din partea Vieţii

în Planul Fizic un nivel de solicitare foarte complex axat pe toate

palierele, de la material la spiritual. Adică omul contemporan trebuie să

ştie să conducă o afacere (să se descurce pe cont propriu); să ştie să

formeze şi să dăruiască un cămin şi o familie, trebuie să ştie cum să se

cunoască pe sine şi să se autovalorizeze (pună în valoare la potenţialul

maxim, în folosul întregii comunită) şi de asemenea, trebuie să aibă

acces direct la Divinitate (să ştie cum să stea de vorbă cu Dumnezeu).

Dar mai presus, e necesar să fie, să vrea, să ştie şi să le facă deopotrivă

şi împreună pe toate acestea. Pentru că omul trebuie să realizeze bucuria

participării şi trăirii active, cu toată fiinţa sa în cadrul Marelui Spectacol

al Vieţii. Trebuie să fie în măsură a se bucura de fiecare clipă şi de toate

darurile pe care aceasta i le scoate în cale, înţelegând şi culegând

roadele fiecărui eveniment la care participă, într-o viziune trans-dualistă,

unificatoare şi integratoare.

Pentru aceasta este necesar mai întâi ca el însuşi să se supună

unui proces de disciplinare interioară şi de dezvoltare personală


160

progresivă, până la atingerea standardului de conştiinţă transpersonală şi

universală.

Consilierul este, de aceea, fiinţa trimisă în Calea Omului spre a-l

învăţa, călăuzi şi sprijini în realizarea tuturor acestor cerinţe.

i) Clientul este privit ca o fiinţă absolut liberă din punct de

vedere psihic, liberă să creadă ori să se îndoiască, liberă să adere la o

mişcare (religioasă, politică, filozofică, socială etc) sau nu, liberă să aibă

conţinuturi de gândire adevărate sau false etc, într-un cunânt, liberă să

trăiască în propria Realitate, să-şi construiască propriul Univers.

Consilierii nu vor face sub nici o formă prozelitism, îndoctrinare ori

presiuni pentru schimbarea opticii de viaţă. Rolul lor este să îl ajute, să

îl sprijine pe Client în realizarea Împlinirii de Sine acolo în Lumea, în

Realitatea lui. Şi numai dacă acest lucru nu e posibil să opereze

modificări.

Pentru că orice Fiinţă Umană porneşte din start, în viaţa fizică,

cu un scop bine determinat (este rolul pe care Universul i-l

încredinţează) şi cu anumite mijloace necesare (influenţele primite din

partea Forţelor Vieţii – a se vedea “Psihologia Fiinţei”) ce trebuie să

facă el, este: să-şi amintească scopul; să-şi conştientizeze mijloacele, să

facă planul de acţiune (pentru că în afara misiunii determinată de Rol,

mai are două Îndatoriri existenţiale: aceea de a-şi ajuta Tovarăşii de

Drum, şi aceea de a se perfecţiona continuu, ca elev la Şcoala Vieţii şi a-

şi promova examenele) să dobândească şi alte mijloace sau valenţe

necesare, să înveţe a fi conştient de Lucrurile care-l întâmpină spre a-i

aduce mesaje/lecţii de viaţă, să se recunoască mereu pe sine în marea

curgere a timpului .


161

j) În această optică, imaginea Clientului ne apare drept imaginea

unui veritabil Om Nou, atât la figurat cât şi la propriu, pornind de la cel

Vechi (uneori pierdut – şi atunci trebuie ajutat să se regăsească mai întâi

–, alteori inexistent – şi atunci trebuie învăţat să se inventeze, de la zero)

şi de la mediul său în care trăieşte la momentul respectiv, de la Lumea şi

societatea umană a timpului său. Nu se urmăreşte nici schimbarea Lumii

pentru om, nici schimbarea, adaptarea omului pentru lume, nici

transferarea lui într-un alt mediu. Tot ce se doreşte este formarea

(educarea, regăsirea, reinventarea, antrenarea) omului pentru sine

însuşi, căci numai omul regăsit şi împăcat în sine însuşi cu sine însuşi

(cel care a realizat Împlinirea de Sine), numai acela este un om deplin,

un om despre care se poate spune că există cu adevărat , iar de fiinţarea

lui se poate bucura atât el, cât şi cei ce-l înconjoară: semenii, fiinţele,

întreg Universul

k) Consilierea în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane refuză să privească în urmă. Pentru ea „Omul de Ieri” nu există.

Tot ceea ce contează este „Omul de Mâine”! „Ieri”, „Azi”, „Mâine” nu

sunt unităţi temporale ci dimensiuni psihice, matrici pentru manifestările

de Conştiinţă. Timpul însuşi este, în fond, nimic altceva decât măsura

Devenirii noastre, a progresului nostru ca Fiinţe-părţi ale Marelui Sistem

al Ordinii Cosmice.

De aceea „Astăzii” este dimensiunea spirituală în care Clientul şi

Consilierul lucrează pentru ca Fiinţa acestuia din urmă să se edifice pe

sine, Cea de Mâine! Este ceea ce numim „Terapia Împlinirii de Sine

prin Profilaxia Viitorului”.


162

III. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A

CENTRULUI Sufletul omului nu e un vas ce trebuie umplut, ci un foc ce trebuie aprins

Plutarh

A. Organizarea structurală

Din punct de vedere structural, activitatea Centrului este repartizată

în patru departamente, constituite astfel din motive operaţional-

funcţionale, pentru a putea fi încadrate cu specialişti şi a oferi o

consultanţa pe cât posibil mai aprofundată. Cele patru Departamente

sunt ierarhizate funcţional astfel:

• Managementul Vieţii Spirituale – vizând Nivelele 5,6,7 ale

Piramidei Trebuinţelor Fundamentale

• Managementul Vieţii Private (Individuale) : -se adresează nivelelor

4,5,6 ale Piramidei, vizând raporturile individului cu Sine însuşi:

Identitatea, Capacitatea creatoare, Autovalorizarea, Cunoaşterea şi

nevoia de putere interioară (stapânire de sine,maturizare,etc)

• Managementul Vieţii Publice (Sociale):-are în vedere nivelele 3,4,5

şi tot ceea ce ţine de nevoile de comunicare, de societate, de

grup/familie, de afecţiune şi confort psihic

• Managementul Afacerilor: nivelele 1,2,3 se adresează nevoilor

fiziologice şi ambientale în special cel adaptării şi orientării individului

în sensul asigurării bazei energetico-materiale şi al unui standard de

viaţă.

Sub aspect funcţional, activitatea Centrului se desfăşoară sub două

forme principale, aşa cum se poate observa în diagrama de mai jos:

1. consultanţă/consiliere

2. pregătire/training pentru viaţă


163

Diagrama organizatorică a Centrului

Prob

lem

esp

ecifi

ce

Prob

lem

e do

men

iale

Cur

s pri

vat

PARTEA

GENERALĂ

PARTEA

SPECIALĂ M

anag

emen

tulV

ieţii

Spir

itual

e

Man

agem

entu

lVie

ţiiPr

ivat

e

Man

agem

entu

lVie

ţiiPu

blic

e

Man

agem

entu

lAfa

ceri

lor

CONSULTANŢĂ MANAGEMENT EDUCAŢIONAL

Întocmire dosar individual

PSIHOGRAMA

SOLICITARE Departamentul

0 RECEPŢIE

Departamentul 1

PORTRETIZARE

Departamentul 3

EDUCAŢIE FORMATOARE Departamentul

2 CONSULTANŢĂ

Activităţi conexe şi

auxiliare ale Centrului


164

Diagrama funcţională a centrului

NU DA

NU DA

Probelemă complexă

necesită detalii

Analiza detaliată a problemei

Repartizarea către un consilier

Analiza primară

Competenţa centrului

PRO

CE

DU

RA

AD

MIN

ISTR

AT

IVĂ

Semnarea contractelor

Modalităţi de paltă

Clauze de confidenţialitate

Negocierea limitelor răspunderii

Întocmirea PSIHOGRAMEI

Alte informaţii necesare

• Despre client • Despre problemă • Tehnice • Ştiinţifice • Organizatorice

Opţiunea pentru modalitatea de soluţionare

Consultanţă Management educaţional

Procedura Procedura

Orientarea spre alţi

specialişti

SOLOCITARE


165

B. Organizarea funcţională Cea mai bună şi mai sigură metodă de a-ţi prezice viitorul

este aceea de a ţi-l creea tu însuţi

Terry Orlick

a) Clientul (potenţial) adresează solicitarea către Centru, în care specifică

nevoia personală. Cu această ocazie va fi informat despre cele două

posibilităţi:consultanţă sau training, specificându-se utilitatea faptului de a

învăţa ca pe viitor să se ajute singur. Dacă optează pentru training(curs) va

putea alege între cursul general (colectiv) standard, sau curs privat .

b)Se întocmeşte Dosarul individual al Clientului (având la bază

Psihograma) care urmăreşte deopotrivă cunoaşterea cât mai amănunţită

a personalităţii şi naturii/caracterului, a forţelor primite la naştere, a

influenţelor suferite în trecut sau prezent din partea tuturor factorilior

cosmici, naturali, socio-umani, ori proprii (exemplu: procese afective,

congnitive etc) făcându-se în acest sens apel la o gamă cât mai vastă de

ştiinţe şi metodologii de cunoaştere a omului ca individ, într-un

ansamblu cosmic complex de interacţiuni: astrologie, numerologice,

chiromanţie, caracterologie, prosopologie, feng shui, etc. (pentru detalii

a se vedea volumul “Fundamentele consilierii…”)

De asemenea, Centrul trebuie să aibă specialişti şi în alte sectoare ale

Hermeneuticii, mai ales în cele vizând influenţele reciproce şi

transformatoare dintre sistemele de viaţă, inclusiv energii, pentru a

putea prescrie terepii în acest sens (exemplu: influenţele lumii vegetale

sau minerale şi posibilităţile practice de utilizare în scopul ajutării

omului de a se transforma spre o stare superioră).


166

Acest Dosar individual este strict confidenţial şi se întocmeşte în

cel mult două exemplare, unul pentru Centru (care se arhivează ) şi

celălalt pentru (şi la ) solicitarea clientului .

c)Dacă a optat numai pentru consultanţă, problema sau setul de probleme

sunt evaluate de un consultant generalist, după care clientul este programat la

un consultant din Departamentul specific (ex: D.Afacerilor, dacă are

probleme de firmă, chiar legate de raporturile cu personalul ori D.Vieţii

Spirituale, dacă încearcă o definire a raportului său cu Divimitatea ori are

probleme de conştiinţă, morale etc.)

d)Dacă optează pentru un training individual va fi încadrat în

programul de pregătire al unuia din specialiştii care ţin cursuri şi

seminarii, beneficiind (spre deosebire de trainingul public) de o mai

mare concentrare a consultantului asupra personalităţii sale, ceea ce

permite deschiderea unui canal specific de comunicare, în măsură să

ducă la o mai bună percepere a mesajului şi o implementare mai solidă a

demersului educaţional.

e)În cadrul Cursului public întâlnim structurarea pe două segmente: o

Parte Generală şi o Parte Specială de aprofundare pe unul sau mai multe

domenii dorite de client:

A. Partea Generală: oferă cadrul teoretic şi practic al întocmirii

Proiectului de Viaţă. Clienţii cursanţi vor parcurge trei mari etape denumite

simbolic: Cavalerul, Planul Bătăliei şi Instrucţia sau Autocunoaşterea

(autoanaliza, autoevaluarea potenţialului prezent), Stabilirea Proiectului de

viitor, Învăţarea depăşirii obstacolelor (tehnici,metode,etc)


167

Astfel fiecare etapă va răspunde la cel puţin următoarele întrebări.

Etapa I

1o Cum este el? (Cum se percepe şi cum îl percep ceilalţi)

2o Ce forţe, valenţe capacităţi de sprijin are?

3o Cum i-ar plăcea/cum şi-ar dori să fie? Şi cum ar trebui ?

4o Ce schimbări ar necesita operate pentru aceasta?

5o Care dintre schimbări pot fi efectiv operate şi cu ce preţ?

6o În final, cum poate, practic/realist să fie?

Etapa a II-a

7o Ce i-ar place să realizeze în viaţă? (E permisă orice fel de fantezie)

8o Ce ar putea realiza in lumea aceasta şi in vremurile istorice, în

realitatea concretă a prezentului?

9o Ce rămâne pentru Lumea de Vis? (cu lărgirea sferei, pentru a

cuprinde toate fanteziile/dorinţele, inclusiv cele încă neconştientizate;

acolo el este demiurgul şi poate orice)

10o Ierarhizarea posibilităţilor. Combinarea lor. Selectarea şi trecerea

în rezervă a celor aparent rămase pe dinafară, de neatins.

11o Trasarea Planului de Viaţă.

12o Stabilirea Alternativelor (“Roata de rezervă”).

Etapa a III-a

14oRuptura cu Trecutul: Cum? De ce? Ce trebuie păstrat?

15oTrăirea Prezentului: Spectecolul Vieţii; va învăţa să observe ce

lecţie ne oferă fiecare clipă a existenţei concrete (obiective şi

subiective); ce mesaj îi transmite Viaţa/Universul/Demiurgul în fiecare


168

moment şi care este utilitatea şi utilizarea acestuia pentru dezvoltarea

personală (şi împlinirea întreitei Misiuni existenţiale)

16oEdificarea Viitorului: Cum să ne pregătim pentru orice, pentru

tot şi pentru nimic? ( Pornind de la principiul că avem, că ni se dă toto

ceea ce ne este necesar)

17oÎnvăţarea şi antrenamentul depăşirii obstacolelor: metode/

tehnici şi fundamente psiho-tehnologice.

18oDincolo de Spaţiu şi Timp: spectator al propriei vieţi:

panorama trecut-prezent-viito: înţelegera de ansamblu a mersului piesei

vieţii şi percepera rostului/ mesjului fiecărei clipe (scopul practic,

transformator al mesajului).

Finalitatea Părţii Generale este aceea ca omul să descopere pe sine,

să afle cum/ce poate fi el însuşi, dar mai ales ce poate deveni. Să înveţe

metodologia atât teoretic, dar şi practic în cadrul seminariilor şi

atelierelor.

Semiariile se organizează în grupe de maxim 6-12 membri şi au în

vedere explicitarea practică a celor predate teoretic, pe cazuri concrete

dintre participanţi. Se lucrează pe modelul clasic al terapiei de grup.

Fiecare cursant va începe să lucreze la propriul Plan/Proiect al Vieţii şi

îşi va face cunoscute experienţele (reuşite,obstacole), mai ales cele utile

şi celorlalţi.

Atelierele se organizează, prin excepţie, ca modalitate de lucru

individual cu cei care întâmpină obstacole deosebite ori nu se descurcă,

şi au în vedere eliminarea blocajului şi ”repunerea pe rol”a

cursantului, care va reveni apoi în structura grupei de seminar

continuând în această formă lucrul cu sine însuşi. Atelierul reprezintă în


169

fapt forma de bază a pregătirii practice în cadrul cursului privat, aici

însă, seminarul fiind excepţie şi continuând în participarea ori

încadrarea temporară a cursantului în programul de pregărire-seminar a

grupelor de la Cursul public.

Cursanţii, indiferent de forma publică sau privată vor beneficia de

îndrumare şi trimiteri bibliografice, având totodată obligaţia de a

respecta cu seriozitate sistemul de pregătire (”a-şi face temele cu

conştiinciozitate”), în caz contrar urmând a fi exmatriculaţi din

programul de pregătire, pierzând o parte din taxa plătită şi având dreptul

de a se mai înscrie doar o singură dată, contra cost. Aceste măsuri se

impun din motive nu financiare, ci de stimulare individuală, precum şi

pentru faptul că Centrul garantează anumite rezultate, răspunzând pentru

neobţinerea lor. Fapt care implică imaginea deopotrivă a Centrului, cât

şi a profesionalismului consilierilor. De aceea se solicită maxim de

seriozitate şi rigurozitate atât din partea acestora, cât şi în ceea ce-i

priveşte pe clienţi. Verificarea disponibilităţii clientului de a parcurge

procedura de consiliere sau trainingul educaţional, reprezintă – aşa cum

am accentuat în volumul “Fundamentele consilierii…” – unul dintre

momentele-cheie în întregul algoritm al activităţii Centului.

B. Partea Specială continuă pregătirea teoretică şi practică, la nivel

aprofundat, pe unul sau mai multe domenii din cele patru de bază, sau

chiar pe subdomenii (ex: în cadrul D.V. Publice există subdomeniile:

Famile/ Grupuri Profesionale/ Comunicare interumană generală/ Arta

imaginii personale etc). *


170

Pentru întocmirea Fişei sau Dosarului Personal, se vor lua în calcul

datele provenite în special din următoarele surse

Astrograma

Numerograma

Testul Psihologic Special (cuprinzând şi Simbolistica )

Analiza Numelui

Analiza Fizionomică

Analiza Grafologică

Analiza Chiromantică

Testul Psihologic Special [T.P.S] este astfel coceput încât să evidenţieze

cu preponderenţă principalii factori care structurează Personalitaea şi Natura

internă a Clientului, nivelul de Conştiinţă, gradul dematuritate-

responsabilitate, emotivitatea, afectivitatea, temperamentul, preferinţe/

înclinaţii/ valenţe/ capacităţi etc, blocaje afective sau cognitive (preconcepţii)

ş.a.m.d. Se întrbuinţează atât îtrebări directe, cât şi indirecte, dar mai ales

subiacente (pe bază de simboluri, adică i se va cere să specifice/selecteze/

combine anumite forme/ numere/ culori/ plante/ animale/ sunete/ beletristică/

ştiinţe etc)

De fapt, ulterior, în procesul de realizare a Planului Vieţii, în

chiar prima parte, Clientul va avea nevoie de răspusurile la T.P.S.,

precum si de cunoaşterea datelor celorlalte tipuri de expertize. Toate

acestea (sau aproape toate) Consilierul le va discuta cu el, ajutându-l să

le conştientizeze şi să se pătrundă de semnificaţia valorică, atât a

aspectelor pozitive, cât şi a celor mai puţin pozitive. Pentru că un lucru

trebuie reţinut cu maximă importanţă: nu există aspecte negative sau

rele! Nici în om, nici în Natură/ Univers. Trăsăturile, valenţele,

tendinţele şi forţele care se intersectează, converg ori îşi au sediul


171

(originea) în structura internă a Clientului nu sunt nici negative nici

pozitive prin ele însele, dar – şi numai – prin folosinţa, prin rolul pe

care-l pot juca la un moment dat în alcătuirea şi derularea Planului

Vieţii, se va urmări accentuarea şi utilizarea maximală a acestora, ori

minimalizarea lor pe cât posibil, ori chiar înlăturarea. Astfel, de

exemplu, mânia poate fi un factor extrem de benefic dacă e folosită

atent şi canalizată cu grijă spre întărirea unui caracter mai slab prin

fortificarea voinţei individuale de a face şi a fi. La fel „virtutea” de a

dărui poate duce la excese de împrăştiere, de disoluţie, dezorientare şi

pierdere de sine (prin slăbirea propriei voinţe) dacă scapă de sub puterea

de control şi conştientizare a Sinelui, devenind astfel un factor

destabilizator şi deci malefic la momentul respectiv pentru persoana în

cauză.

Iată de ce este extrem de necesară păstrarea trează a Conştienţei de

Sine, a Atenţiei neîntrerupte la toate procesele şi fenomenele ce se

petrec în interiorul şi în jurul propriei noastre fiinţe, pentru a putea

conaliza la momentul oportun efortul Voinţei în a selecta rezultanta cea

mai favorabilă a forţelor pe care Universul ni le pune la dispoziţie spre

a ne dezvolta, lăsându-ne libertatea dea o face după propria noastră

reţetă individuală. Dar şi cerându-ne socoteală pentru rezultate! Pentru

că dacă în materie de creaţie exterioară ceea ce contează nu e atât

finalitatea (care aparţine Regizorului) cât participarea (la interpretarea

Rolului), în ce priveşte autocreaţia, prea puţin importă încercările

nereuşite: aici se cer soluţiile, înfăptuirile practice. Universul are

nevoie de noi înşine „în carne şi oase”, nu de schiţele şi portretele

abstracte trasate pe hârtie. De aceea pentru a fi, trebuie să ne naştem;

noi pe noi înşine !


172

C. Testul Psihologic Special Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi

din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare.

Muhamed Ali

Redăm în continuare liniile directoare majore în construirea T.P.S.,

rămânând fiecăru Centru şi consilier în parte adaptarea conţinutului

complet al acestuia la cerinţele optime derivate din raporturile

immediate/ concrete cu clienţii.

a) Date de identitate:

- numele şi prenumele

- data, ora şi locul naşterii

- numele preferat a fi purtat

- numele de sex opus, preferat

- numele parinţilor

- locul/locurile unde şi-a petrecut copilăria (0-14 ani) şi de cine a fost

crescut (părinţi, bunici, rude etc. – se arată numele, ocupaţia gradul de

rudenie, şi o scurtă descriere a ceea ce făcea acolo – stilul de viaţă,

ocupaţiile)

- dacă avea anumite vise ce se repetau, ori care l-au marcat (sa

prezinte atât cât îşi aduce aminte fără efort)

- ce îşi dorea sa fie când va deveni mare

- preocupările majore pe care le-a avut în perioada de şcolarizare (7-

18 ani), din indiferent ce domeniu: sport, cultură, creaţie artistică,

ştiinţă, literatură, activităţi de timp liber şi divertisment, pasiuni/hobby,

olimpiade şcolare, competiţii şi concursuri etc

- dacă a avut animale sau plante îndrăgite (scurtă amintire a lor)


173

- evenimente marcante în perioada de până la 18 ani (din orice

domeniu)

b) Elemente de cultură şi civilizaţie

1. Personalităţi preferate:- culturale, artistice, ştiinţifice, politico-

istorice, creaţii literare ori cinematografice etc. (cu o scurtă

argumentaţie, vizând în special răspunsul la întrebarea de ce?)

2. Epoci istorice şi locuri în lume unde/când i-ar place ori i-ar fi

plăcut să trăiască (să realizeze o scurtă descriere a ceea ce este şi face el

în acea realitate)

3. Ocupaţii, hobby, pasiuni, profesiuni, îndeletniciri: pe care le are,

pe care şi le-ar fi dorit, pe care le preferă

4. Creaţii umane preferate: din toate domeniile culturii şi

civilizaţiei (se poate sugera un număr anumit de domenii special alese,

ori se lasă la latitudinea clientului să-şi exprime liber opţiunile)

5. Instrumente preferate: ustensile de uz gospodăresc, arme,

maşini, mijloace de transport, instrumente muzicale, etc.

c) Elemente ale Naturii

1. Animalele

2. Plantele (flori, arbori, alte plante etc)

3. Peisaje/ forme geologice (munte, câmpie etc): să relizeze o scurtă

descriere a peisajului preferat

4. Locul preferat de pe glob (scurtă prezentare)

5. Raprtul cu elementul “Apă”: sub ce forme de prezenţă îi

place/displace, ce sentimente încearcă în faţa apei în diverse situaţii

(ocean, cascadă, lac înins şi liniştit, apă tulbure, gheaţa polară – fie sunt

lăsate la alegrea clientului, fie i se dau anumite variante/situaţii

predeterminate)


174

6. Raporturile cu elementul “Foc”: (idem)

7. Cerul: cum îşi imaginează cerul (sapectul plăcut/neplăcut)

8. Anotimpurile: preferat/ refuzat; descrierea unui fragment plăcut

din anotimpul preferat

9. Fenomene ale naturii

10. Culorile

d) Visele

1. Visele obişnuite

2. Visele repetate

3. Aspiraţiile: ce şi-ar dori să profeseze/să fie/ unde să trăiască; cum

ar arăta lumea sa ideală; ce stil de viaăţ şi-ar dori

e) Întrebări preformulate

pe categorii de domenii şi interes: matrimoniale/ de cuplu/

familiale/ domeniul muncii/ integrare socială/ compatibilităţi/ imaginea

de sine/ spiritualitate/ aspiraţii etc. (eventual se realizează pe seturi )

test unic general: un singur set cuprinzând întrebări din toate

domeniile de la a) dar selecţionate şi eventual adaptate

f) Tabele cu itemi de opţiune

1. Profesiune/interese

2. Valori morale

3. Trăsături de caracter

4. Stilul de viaţă

5. Eventual alţi itemi: care nu au fost întrebuinţaţi pînă aici

Se oferă clientului liste cu aceşti itemi din care el alege elementele care

îl caracterizează cel mai bine ori crede el că îl reprezintă.


175

g) Alte date personale

Rubrică lăsată la latitudinea clientului să completeze cu orice alte

aspecte (indiferent cât de nesemnificative le-ar considera) privitoare la

sine şi viaţa sa. Pot fi folosite substantive, adverbe, adjective, pronume,

fraze sau chiar eseuri. Poate să se exprime în desene ori alte reprezentări

grafice etc.; orice are legătură cu viaţa sa şi nu este premeditat (sau

dimpotrivă trebuie să aleagă în urma unei reflecţii profunde lucrurile

acestea? Sau poate amândouă: o dată să le precizeze pe cele “la prima

strigare”, iar apoi să refacă lista în urma refleţiei.)

D. Detalii privind activitatea funcţională

Toate visele noastre se pot transforma în ralitate deacă avem puterea să le căutăm

Walt Disney

Sub aspect funcţional, activitatea Centrului se repartizează pe cele 4

Departamente după cum urmează:

a) Managementul Vieţii Spirituale

“Dumnezeu” e nume propriu, “transcendenţă” un substantiv şi “cosmic” un adjectiv. Tot restul e vorbărie.

Basarab Nicolescu

-se adresează nivelului Conştiinţei şi respectiv nivelului 9 al

Piramidei Trebuinţelor

-are în vedre reluarea contactului cu Divinitatea, găsirea formelor

specifice de percepere a acesteia (cognitivă, intuitivă, mistică, religioasă

etc), trăirea şi valorizarea sacrului


176

- presupune formarea unei imagini şi concepţii cosmogonice despre

lume, viaţă, univers, în care individualitatea umană (şi clientul în cauză)

să se regăsească şi să-şi conştientizeze statutul ca fiinţă.

-individul va regăsi unitatea adevărului util dincolo de varietatea

opiniilor sociale, concepţiilor filosofice ori a dogmelor religioase; va fi

sprijinit să descopere Adevărul în sine însuşi, Adevărul său propriu şi

necesar, deschizându-şi prin credinţă o cale directă de comunicare cu

Divinitatea.

-va descoperi totodată sistemul Legilor Universale care guvernează

Ordinea Cosmică, Procesele Naturii şi viaţa umană, deopotrivă cu

Ştiinţa şi Tehnica disciplinării şi transformării sufletului omenesc: adică

Morala şi Catharsisul (a se vedea şi volumul nostru “Introducere în

Tehnologia Dezvoltării Umane”)

-finalitatea maximală propusă: clientul să conştientizeze (să-şi

reamintească) necesitatea împlinirii celor 3 Îndatoriri Existenţiale să afle

de ce?, cum?, prin ce mijloace?şi cu ce resurse? îşi poate satisface cât

mai bine scopul său ca fiinţă cosmică

-finalitatea minimală: presupune măcar readucerea omului la credinţă

(minimul absolut necesar), resacralizarea vieţii, reluarea legăturii directe

cu Divinitatea şi, foarte important, pornirea pe drumul perfecţionării

morale. Fără aceasta din urmă orice alte aspecte rămân lipsite de

finalitate practică la nivelul cosmic al individualităţii umane. (Pentru că

o viaţă trăită cu cea mai puternică adoraţie şi credinţă în Divinitate, dar

fără cel mai mic efort de virtute, de voinţă de a fi, de act de participare

prin strădania propriei fiinţe la viaţa Marelui Univers al creaţiei şi

devenirii, este o viaţă cerşită, ratată, neproductivă, fără progres. Scrierile

ascetice sunt pline de astfel de exemple şi învăţăminte. Cu atât mai mult


177

cu cât în prezent ne aflăm în perioada planetară de manifestare creatoare

a omului prin puterea propriei sale fiinţe exprimată în voinţa de a face,

de a se valoriza dăruindu-se/sacrificându-se în produsul şi în actul

creaţiei sale. Omul începe să simtă că este Fiu de Dumnezeu şi de aceea

resimte totodată şi nevoia de Sine Însuşi.)

b) Managementul Vieţii Private Când te ridici să prinzi o stea, poate nu vei reuşi,

însă nici nu te vei întoarce cu o mână plină de noroi.

Anonim -se adresează Naturii interne proprii a fiecărui individ, înţelegând

prin aceasta întregul set de aptitudini, trăsături şi caracteristici dobândite

prin exerciţiu, antrenament sau ca urmare a modelării şi influenţării din

partea Tendiţelor externe, perpetuate şi exercitate mai multe vieţi la

rând. De exemplu: cineva care are mai multe vieţi se exercită în arta

picturii, ori a didacticii, ori a muzicii, etc, sau în cultivarea virtuţilor

înalte (autocontrol, răbdare, dăruire) ori a pasiunilor inferioare (lene,

mânie, dorinţe de tot felul) va implementa în structura Naturii sale

valenţele specifice acestora, astfel încât cu fiecare venire în planul fizic

va fi din ce în ce mai bun muzician, pictor, educator, etc. Desigur că

aceste activităţi au o continuitate şi în planurile superioare, unde, în plus

se şi corectează devierile sau greşelile de personalitate – atunci când sau

cultivat pasiunile inferioare, mai ales. Pentru că Personalitatea este

masca sau modelul cu care fiinţa lucrează pe perioada unei vieţi fizice,

dobândind sau câştigând prin efort propriu anumite forţe sau valenţe.

Ulterior acestea se vor depozita în marea bază internă – Natura

proprie/individuală – pentru a fi apoi utilizate multe vieţi la rând. Natura


178

proprie – spre deosebire de Personalitate, care se poate schimbă chiar pe

parcursul unei singure vieţi – este mult mai stabilă, este perenă, ca să

spunem aşa, şi deosebit de puternică, în comparaţie cu prima.

Trebuie să observăm aici două lucruri extrem de împortante:

1o caracterul stabil al Naturii proprii conferă omului continuitate

pe toată durata procesului educaţional, ajutându-l în fiecare „zi de

şcoală” (viaţă fizică) să se regăsească pe sine în tumultul existenţei şi să

se echilibreze astfel. Ea este cea responsabilă de conturarea Nivelului 8

al Piramidei: Identitatea proprie, acea „terra firma” în ansamblul

existenţei la nivelul căreia, precum în întreg universul, totul se găseşte

în continuă transformare, o devenire neîntreruptă. Ceea a ce clientul

realizează prin introspecţie în procesul de autocunoaştere, este în

principal descoperirea, aducerea-aminte de existenţa acestei Naturi

proprii, cunoaşterea ei. Abia apoi urmează corelarea acesteia cu nivelul

imediat următor, al Conştiinţei şi încadrarea (orientare, stabilirea

poziţiei existenţiale) în Ansamblul Cosmic al Vieţii. Chiar şi cei ce nu

se ridică la necesităţi de ordin cosmic (la nivelul Spiritual al Piramidei)

vor descoperii Natura, ca pas esenţial în procesul de identificare şi

autovalorizare la nivel social şi creator.

2ocaracterul instabil, sau mai exact relativ stabil al Personalităţii

este cel de-al doilea factor imporatnt şi benefic în conturarea educaţiei

de ansamblu a fiinţei umane. Aspectul benefic se manifestă prin aceea

că, pe de o parte ”lucrurile rele” învăţate şi implantate în ea pot fi

remediate chiar pe parcursul unei vieţi (de fapt oricând), iar cele”bune”

(vituţile) la nivelul acesta sunt încă efemere, deci trebuie mereu luptat,

trebuie depus efort continuu pentru păstrarea lor. Numai printr-o

continuitate, printr-o permanentă prezenţă şi acţiune a lor la nivel de


179

Personalitate, se vor implementa apoi în structura internă a Naturii

proprii, putând fii valorificate de la o viaţă la alta.

Ceea ce psihologiile contemporane denumesc drept „Caracter” este

în fapt manifestarea exterioară a combinaţiei anumitor aspecte ale

Naturii şi ale Personalităţii din viaţa prezentă, iar ceea ce se numeşte

„Temperament” reprezintă manifestarea omului sub impulsul Forţelor

primite la naştere sau pe parcursul vieţii din partea diverselor Sisteme de

Influenţe (Tendinţe) ex: astrele, numerele, formele etc.

Putem spune astfel că între Personalitate, Natură, şi Conştiinţă

există următorul raport: Personalitatea este laboratorul de încercări (prin

efort propriu şi cu ajutorul Tendinţelor) unde fiinţa reproduce din

„aluatul propriu” machete şi forme mai mult sau mai puţin reuşite.

Acestea, după o riguroasă selecţie (realizată în planurile superioare celui

fizic) vor fi depozitate, împreună cu experienţa şi puterea dobândite în

procesul de obţinere a lor, în arhiva numită Natura proprie. Toată

această bază de date va suferi un proces de sedimentare, de

omogenizare şi de transformare referenţială, prin raportare la Legile

Universale ale Vieţii. Acestea reprezintă matriţa în care materia

sedimentului Naturii este turnată pentru a lua forma normativă, pentru a

i se conferi caracter de Principiu, principiu pus în acord, în armonie cu

Marile Principii ale Ordinii Cosmice. Suma tuturor acestor Principii

particulare, culese de către fiinţă pe parcursul Şcolii sale de Om, vor

forma conţinutul a ceea ce numim „Conştiinţă” şi prin care ea, fiinţa, se

va afla mereu în contact cu Universul, raportându-se la standardele

normative ale acestuia, care o ajută să parcurgă mai uşor şi mai eficient

procesul Evoluţiei. Conştiinţa este, în fapt, adevărata Educaţie pe care

Omul o dobândeşte la Şcoala Vieţii; este transformarea produsă în


180

structura intimă a fiinţei de toată învăţătura (cunoaştere, experimentare,

greşeli etc) primită pe parcursul evoluţiei. De aceea progresul ei este în

medie geometrică: pe măsură ce devine mai educat, mai conştient, un

om este din ce în ce mai responsabil de procesul educaţie sale şi,

făcându-şi temele mai conştincios, va deveni şi mai educat. La fel

precum în şcolile lumii terestre, pentru că ele sunt copiate, reflectate

după Marea Şcoală a Universului, în baza Legii potrivit căreia „Cum e

sus, aşa şi jos”.

-Managementul Vieţii Private se axează deci pe cunoaşterea Naturii

proprii, cu toate capacităţile şi valenţele acesteea şi pe valorizarea ei aici

şi acum, în viţa aceasta. Se are în vedere mai ales aprofundarea Planului

de Viaţă, găsirea celor mai bune soluţii ori variante combinatorice,

însuşirea unor tehnici de autoanaliză şi analiză (cunoaştere, descoperire)

a celorlalţi – în general cunoaşterea mecanismelor şi proceselor

psihicului uman, la standardul specific al Psihologiei Fiinţei, adică prin

luarea în calcul a tuturor Forţelor şi Determinantelor care participă la

edificarea structurilor umane de la nivelul elementar (al Tendinţelor care

se manifestă prin intermediul diverselor categorii de forme de viaţă)

până la nivelul influenţelor cosmice, cu accent pe capacitatea proprie a

omului de autotransformare şi pe posibilităţile şi necesităţile de educare

a sa în acest sens

-se va accentua aşadar pe putera de creaţie şi de educaţie a fiinţei

umne, făcând din client un adevărat centru de influenţă transformatoare,

capabil să sprijine pe cei cu care vine în contact în demersul lor al

regăsirii propriei identităţi (regăsirea de sine), întocmai precum o face şi

el în cadrul consilierii.


181

-clientul învaţă să se stabilizeze în el însuşi, să se emancipeze de sub

dependenţa mediului social ori tehnologic, să-şi câştige libertatea

interioară şi să se antreneze în a deveni o fiinţă puternică prin cunoaştere

şi exerciţiu de autocontrol. Omul învaţă propriu-zis să devină propriul

său stăpân dar şi să înţeleagă şi să respecte viaţa în toate formele ei de

manifestare. Pentru că numai prin armonizare cu procesele universale

ale vieţii, omul poate participa activ la Simbioza Existenţială a Marelui

Univers şi îşi poate manifesta rolul de Creator, ca o cale de regăsire,

identificare şi valorizare a fiinţei sale intime.

c)Managementul Vieţii Sociale Adeseori tot ce are nevoie un om, este o mână de ţinut şi o inimă de înţeles.

Iordache Bota

-scopul principal al acestui sector este educarea şi sprijinirea omului în

demersul său de edificare a unei structuri de personalitate cât mai

favorabile, înţelegând prin aceasta că ea trebuie să fie în acord atât cu

Planul său de Viaţă cât şi cu mediul social în care clientul trăieşte. Pentru că

în fapt Personalitatea este chiar interfaţa ce realizează conexiunea interior-

exterior, este primul nivel de procesare a factorilor de influenţare, de

combinare, prelucrare şi armonizare a acestora, astfel încât să rezulte o

„mască” pe cât posibil mai potrivită în măsură a-i permite omului

dezvoltarea propriei sale individualităţi, adică manifetarea Sinelui propriu şi

acordarea simbiotică a lui cu sinele celorlalţi.

-de aceea clientul va învăţa în primul rând cum să-şi edifice şi

întărească structura de Personalitate astfel încât să poată obţine un

beneficiu maxim pentru realizarea Planului de Viaţă, o dezvoltare


182

interioară (a Naturii) cât mai armonioasă (adică structura Personalităţii

prezente să contribuie la îmbogăţirea Naturii interne şi nu la degradarea

ei) şi implicit o stare de mulţumire, de împlinire de sine. Este aceeaşi

trăire – desigur, la un alt nivel – asemănătoare celei pe care o resimţim

ca „stare de bine”, de armonizare, când îmbrăcăm haina potrivită cu noi

înşine, cu locul unde suntem şi cu activitatea pe care o desfăşurăm.

Pentru că la fel este şi Personalitatea: o haină care în primul rând ne

protejeză propria fiinţă, ne asigură contactul, colaborarea şi încadrarea

armonică în mediu, iar apoi, propria dezvoltare de pe urma activităţii

depuse în acest mediu (prin raportare la semeni şi la celelalte Fiinţe). De

aceea trebuie să o “croim” cât mai potrivită scopurilor noastre şi mai

mult, trebuie să învăţăm să o protejăm şi „reparăm” mereu, fiindcă aşa

cum ştim, este extrem de vulnerabilă, chiar şi cea mai nesemnificativă

influenţă a mediului putând să-şi lase amprenta asupra ei. Iată de ce

voinţa noastră trebuie să fie mereu trează, să avem în minte foarte clar

scopul, ţelul, Planul de Viaţă, şi mai mult ca orice să păstrăm mereu vie

imaginea, modelului ideal după care ne-am construit Personalitatea

reală. Acest model este vital pentru noi, fiindcă la el vom raporta mereu

cursul actual al Personalităţii spre a observa devierile şi a le îndrepta la

timp. Altfel lumea şi viaţa ne fură pe nesimţite şi într-o bună zi ne vom

trezii cu totul altfel decât ne propusesem să fim, eşuaţi pe cine ştie ce

plajă pustie alături de alţi naufrgiaţi la fel de neatenţi.

-în al doilea rând clientul va învăţa să răspundă în mod adecvat

contactului cu Mediul şi necesităţii sale interne de sociabilitate. Adică

va învăţa tehnica şi ştiinţa comunicării a transmiterii informaţiei şi mai

mult, a întrebuinţării practice a mesajului. De aceea vor fi două mari

aspecte ale Ştiinţei Comunicării, ce se vor trata la acest capitol:


183

1o Comunicarea cu semenii: – realizată deopotrivă pe canalele

celor 5 simţuri clasice precum şi pe canalul „simţului intern”, afectiv-

intuiţional, în care se încadreză şi forma cunoscută ca „telepatie”.

2o Comunicarea cu Viaţa: – sau Limbajul Lumii (în terminologia

alchimică), în care va învăţa să perceapă mesajul lucrurilor,

fenomenelor, evenimentelor, fiinţelor în ansamblu, ca modalităţi prin

care Universul i se adresează spre a-i preda Lecţiile de Viaţă necesare

propriei sale dezvoltări, precum şi îndeplinirii misiunilor şi îndatoririlor

existenţiale (sociale, spirituale, faţă de sine şi faţă de întreg Universul,

după necesităţile evolutive ale fiecăruia în parte). Această formă de

comunicare foloseşte atât capacitatea de înţelegere, analiză şi percepere

cognitivă a simbolurilor, cât mai ales simţul intern al intuiţiei,

capacitatea de a „vibra” în acord cu semnificaţia mesajului, şi care se

apropie de starea numită „empatie” manifestată mai ales în raporturile

cu seminii, dar şi cu alte fiinţe

-în cadrul comunicării la nivel social, cu semenii în special, clientul

practic învaţă să joace rolul de actor pe care el însuşi îl alege din gama

de posibilităţi oferit de destin şi de viaţă în general, la momentul

existenţei sale fizice. Acest rol are multiple valenţe (din care unele sau

altele vor fi mai accentuate, de la caz la caz) vizând:

• Raporturile de prietenie cu alţi semeni

• Raporturile familiare/raporturile afective

• Raporturile de muncă şi colegialitate

• Raporturile de grup social (cluburi, piaţă, mijloace de

transport în comun etc)


184

În fapt ne aflăm în prezenţa unui Cod General al Comunicării, având

în deschidere capitolulu „Bunelor Maniere” şi cuprinzând deopotrivă:

Negociere şi Manipulare, Educaţie a copiilor şi adulţilor, Educaţie

Civică generală, Educaţia vieţii afective etc. Se va ccentua – dincolo de

latura de „beneficiu” propriu al clientului – pe faptul că acesta trebuie să

înveţe a se transforma într-un adevărat centru de cataliză şi modelare a

celor din jurul său. Este ceea ce azi numim „imaginea omului de

succes”, stăpân pe sine, educat şi civilizat, care, cu cât dăruieşte mai

mult prin exemplu personal al propriei imagini cu atât devine mai nobil

-partea de consiliere acordată în cadrul acestui capitol al

M.V.Sociale se va axa pe întreagă această gamă de aspecte ale

comunicării, de fapt, la acest nivel întâlnindu-se şi cea mai mare parte a

problemelor manifestate în viaţa de zi cu zi a omului social

contemporan. Dar chiar şi în cazul unei simple consilieri pe o problemă

specifică, particulară (ex: nu poate suferi câinele vecinului, ori se ceartă

cu soţul/mama/copilul etc), clientului i se vor preda şi aspecte tehnice

mai vaste, în măsură a-l ajuta ca pe viitor să identifice astfel de situaţii

înainte de a se manifesta şi să ştie/să poată acţiona singur. Acolo unde

va fi cazul, mai ales dacă se observă a gravă deficienţă în educaţia

pentru viaţă în ansamblu (dezorientare, fuga de lume şi societate,

neînţelegerea rosturilor vieţii ) sau pe domenii (nu cunoaşte ori se teme

de raporturile de cuplu, ori cele cu copiii/animalele/semenii în general

etc), i se va oferii un training corespunzător fie în programul privat fie în

cel public. Pentru că, să ne amintim, consiliere vizează nu atât de a

vindeca rana, cât mai ales de a fortifica organismul, ori de a reclădi

unul puternic şi corespunzător, deviza fiind „Nu tratament pentru

moment, ci reconstrucţie prin educaţie!”.


185

d) Managementul Afacerilor Nu cunosc un fapt mai prezent decât incontestabila abilitate a omului

de a-şi făuri o viaţă mai elevată, prin propria lui strădanie.

Henry David Thoreau

-vizează predarea principiile generale de strictă utilitate şi universal-

necesare în managementul oricărei afaceri, indiferent de obiect, în stilul

tradiţional al şcolilor de profil existente deja pe piaţă

-la fel, consultanţa oferită pe acest sector se axează în cea mai mare

parte pe linia clasică specifică unui Centru de consultanţă

multireferenţială

-specific consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane

în este însă faptul că atât în cadrul cursului cât şi în şedinţele de

consultanţă, se va pune accentul în special pe dorinţele intime ale clientului,

orientâdu-i acestuia activitatea şi preferinţele de investiţii spre sectoare care

să se apropie cât mai mult de acestea. Ideea de principiu este aceea că omul,

prin natura sa de creator, trebuie „să pună suflet”în ceea ce face (vezi

Legenda Meşterului Manole); întreaga sa viaţă şi toate aspectele, oricât de

„nesemnificative”, care conturează universul existenţei sale, inclusiv cea

mai măruntă afacere, trebuie să cuprindă în ele o parte din fiinţa sa proprie;

trebuie să li se dedice. Astfel orientându-şi şi canalizându-şi eforturile de „a

face” spre ceea ce simte că e în acord cu structura sa intimă (dorinţele,

voinţa, capacităţile etc), fiecare se va simţi – ca orice creator – împlinit de

rezultatul muncii sale. Acesta vine ca o confirmare a finalizării unui stadiu,

a unei etape, însă adevărată satisfacţie şi împlinire stă jumătate în acţiunea,

în activitatea înseşi, şi cealaltă jumătate în utilitatea şi utilizarea activităţii,

în folosul pe care acest rezultat îl are pentru ceilallţi. Căci numai în măsura


186

în care opera sa de creaţie (în sens general, deci ca rezultat al efortului

fiinţei umane ) poate fi sau este concret folositoare progresului, semenilor,

celorlalte fiinţe, sau mai mult, Universului în ansamblu, numai în această

măsură poate fi considerată cu adevărat valoroasă. Căci oricât ne-ar place

nouă, oamenilor, să creadem, din fericire nu există valori în sine, ci numai

valori ale timpului, ale momentului sau epocilor, pentru că, aşa cum am

văzut, definiţia valorii se face prin proporţia directă în care un lucru (în sens

generic) slujeşte evoluţiei fiinţei la nivel particular sau universal, prin

utilitatea sau necesitatea sa particulară. Să luăm un exemplu pentru mai

buna înţelegere: faptul de a produce suferinţă unui seamăn (ex:jignire,

rănire fizică) putem spune că foloseşte evoluţiei în ansamblu a ambelor

fiinţe: agresorul prin pedeapsa de pe urma greşelii, agresatul prin

posibilitatea ce i s-a dat de a-şi manifesta puterea de iertare etc, dar acest

folos este doar indirect, în comparaţie cu cel direct ce s-ar fi tras de pe urma

unei fapte bune. De aceea societatea consideră valoare fapta bună (ex:de a

ajuta pe cineva benevol şi necondiţionat ) şi nu fapta rea (agresiunea);

aceste calificative: „bun” şi „rău” oglindind imaginea unui strict necesar

sistem de avaluare care să orienteze omul pe direcţia corectă în procesul

formării sale educaţionale la Şcoala Vieţii. Desigur sistemul acesta de

normare fiind universal şi mediu (pentru întrega societate) are inerţia sa

specifică în a se adapta şi progresa în acord cu schimbările timpului (în sens

de înălţare a ştachetei, a standardului de exigenţă) având a se confrunta

mereu cu reculul de rigoare, care e cu atât mai puternic şi mai amplu (deci

de întoarcere spre starea de barbarie) cu cât impulsurile de avansare sunt ele

însele mai radicale. Întreaga istorie a civilizaţiei occidentale e plină de

aceste imagini, iar secolul XX le înfăţişează chiar înzecit


187

Căci omul, este creator şi prin fiecare gest al său, prin respiraţia

fiecărei clipe de viaţă, participă la opera Marelui Univers al Creaţiei,

revenindu-i de aceea întreaga responsabilitate pentru felul cum se

prezintă şi, nu mai puţin, pentru ceea ce face ca finalitate. Pentru că

majoritatea finalităţilor nu sunt decât miraje, ori Stele Călăuză care ne

ajută să străbatem Calea. Opera noastră este chiar această Străbatere.

Calea şi Steaua sunt acolo dintotdeauna şi pentru fiecare, aşteptându-

l să-l conducă prin Şcoala Marii Arte a Construirii de Sine: opera şi

cotribuţia sa ca om la Devenirea Cosmică.

IV. PERSONALUL CENTRULUI E bine să ai multe abilităţi, dar abilitatea de a descoperi

abilităţi la alţii e mai valoroasă decât toate.

Elbert Hubbart

Precum în toate centrele de consultanţă, indiferent de gama ori

domeniul serviciilor prestate către clienţi, şi în cadrul celui privind

Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane vor exista două

categorii majore de personal: personal profesional (specialiştii în

activităţile de consiliere) şi respectiv personal auxiliar (administrativ şi

tehnic).

Practica a demonstrat că, din considerente de eficienţă, activitatea

unui centru e necesar a fi începută cu minim 2-3 profesionişti şi minim

un cadru administrativ. Pentru consultanţa oferită în Managementul

calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane considerăm însă ca o medie minimă

favorabilă pentru lansare următoarea combinaţie: 7 consilieri dintre care


188

2 generalişti şi 5 cadre specializate pe domenii de lucru, la care se

adaugă 2 cadre administrative pentru procedurile secretariale (relaţii cu

publicul şi arhive, în special).

Specific însă unui centru de consultanţă modern este o diferenţiere

mai puţin rigidă a serviciilor şi tendinţa de difuzare a

responsabilităţilor asupra întregului personal. Aşa cum am mai arătat

pe parcursul prezentului material, organizaţiile tind să devină (mai ales

în structurile private), adevărate echipe de lucru, în cadrul cărora fiecare

membru îşi asumă decizii substanţiale privind, nu doar sectorul lui

specific de activitate, ci întreg ansamblu al întreprinderii. În faţa

clientului răspunderea nu poate fi decât colectivă; clientul se adresează

Centrului de consultanţă ca unui întreg, iar acesta din urmă trebuie el

însuşi a se considera de asemenea ca un organism unitar, indiferent că

are în structura de personal doar 9 angajaţi, sau câteva sute.

Clientul interacţionează în primul rând cu firma, numele personale ale

consilierilor având o mai mică relevanţă. În baza sinergiei universale ce

îşi pune amprenta asupra tuturor proceselor la nivelul lumii şi vieţii, şi

având în vedere complexitatea cerinţelor (şi operaţiunilor de satisfacere a

lor) venite din partea omului social contemporan, apreciem că în prezent

nimeni nu mai poate lucra pe cont propriu şi nici chiar în cadrul unui

centru nu se poate pune problema unor competenţe individuale totale. Cu

toţii depindem astăzi – mai mult ca oricând – de ceilalţi, de existenţa,

manifestarea şi serviciile lor.

Iată de ce, recrutarea personalului pentru un centru de consultanţă

în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane implică o selecţie

atentă, desfăşurată pe baza unei proceduri structurate şi transparente,

ai cărui paşi majori sunt următorii:


189

1. stabilirea cerinţelor privind experienţa şi personalitatea,

necesare posturilor

2. publicitatea în mass-media

3. etapa de selecţie vizând:

• înscrierea pe bază de C.V. formular special

(prezentat in Anexa III)

• preselectarea C.V. – urilor

• alcătuirea Psihogramei pentru candidaţii selectaţi

• programarea pentru interviu

4.interviul

În cuprinsul criteriilor de evaluare a personalului (în special pentru

cel profesional) se vor avea în vedere cerinţele şi exigenţele expuse de noi

în volumul special dedicat Consilierului în Managementul calităţii Vieţii

şi Condiţiei Umane, intitulat, din acest motiv „Abilităţile Consilierului”,

la care facem trimitere, considerând de prisos a le repeta aici.

Indiferent însă că aparţine categoriei profesionale sau auxiliare,

întregul personal va trebui să întrunească şi următoarele condiţii:

-studii sau mai exact cunoştinţe de specialitate pentru

consultanţa/cursul/ ori specificul activităţii desfăşurate, care este

necesar a se afla la un nivel de înaltă perfecţionare, iar cadrul să fie

dispus la ridicarea /îmbogăţirea/ perfecţionarea continuă.

- privire globală asupra unui număr cât mai vast de domenii ale

vieţii/ înţelegere aprofundată a aspectelor umane şi/sau ştiinţifico-

tehnologice.

- înţlegerea şi împărtăşirea concepţiei Centrului, asupra omului şi

vieţii, cel puţin pentru consultanţi, care trebuie să se pătrundă de

mesajul acestei ontologii, iar în plus să aibă cheare şi să îşi dorească


190

ăntr-adevăr să presteze munca respectivă, fiind astfel de folos semenilor

lor şi nu numai (a se vedea pentru detalii volumul “Abilităţile

consilierului…”).

- spirit practic, adică în fiecare aspect, oricât de abstract sau minor,

să întrevadă oportunitatea ce se oferă de a-l folosi în obţinerea unui

rezultat, a unei transformări (În baza Principiului Universal conform

căruia „Tot ce ne iese în cale are un mesaj existenţial pentru noi, care

este cel mai bun – util/practic/favorabil – lucru la momentul respectiv”).

Adică să aibă (sau să-şi dezvolte) spiritul “speculării momentului”. În

societatea informaţională în care trăim, clipa este extrem de valoroasă.

De aceea este nevoie de atenţie, de „a fi pe fază” mereu.

- Seriozitate, corectitudine, disciplină, caracter select (ţinută, adresare,

gesturi, contacte, imagine etc), devotament (implicare ) etc.

c) se va cere fiecărui cadru să înţeleagă şi să se conformeze

celor 7 mari piloni –forţe ale Centrului:

1oInformaţia: - atât cantitativ cât şi calitativ, actulă,

multilaterală, corectă

2oCunoaşterea:analiza/ sinteza/ interrelaţionarea/ previziunea/

conceptualizarea

3oUtilitatea şi Randamentul

4oOpotunitatea momentului: întrevedere, speculare,

valorificare la maxim; ceea ce contează pentru Centru sunt rezultatele

nu eforturile!

5oDistincţia: cracterul select, elegant, umanist (în măsură

să realizeze o comunicare de la „suflet la suflet”),responsabilitatea,

profesionalismul


191

6oIdentitatea: conturarea/ menţinerea/ îmbunătăţirea imaginii

proprii specifice şi originale a Centrului, având la bază nu ideea profitabilităţii

afacerii prin specularea „nevoilor” (artificial induse) oamenilor, ci rezolvarea,

satisfacerea adevăratelor necesităţilor transcendente materialismului (a se

vedea Piramida Trebuinţelor Fundamentale).

7oProgresul: conturarea unei noi orientări bazate pe

mutaţia de paradigmă spre nivelele superioare ale Piramidei, orientare

ce se va îmbunătăţii sistemele psihologice, educaţionale şi relaţiile

interumane.

*

De asemenea se va urmări şi se va pune un accent deosebit pe

continua perfecţionare a personalului, deopotrivă ştiinţifică (să ne

amintim că una dintre funcţiile Centrului este aceea de cercetare/

descoperire de noi orizonturi şi profunzimi ale fiinţei umane precum şi noi

tehnici/metode/procedee de intervenţie şi dezvoltare a acesteia), tehnică

(utilizarea tehnologiilor moderne) şi comunicaţională.

Perfecţionarea se realizează deopotrivă prin studiu individual,

seminarii colective de explicitare şi schimb de cunoştinţe, precum şi

prin laboratoare/ateliere de practică, de dobândire/dezvoltare a

dexterităţilor /competenţelor şi respectiv schimb tehnic de experienţă.

Încă din faza selecţionării se pune accent cu preponderenţă pe

înclinaţiile native spre domeniul consilierii precum şi pe motivaţia (şi

sursele posibile de motivare) pentru desfăşurarea acestei profesiuni

complexe şi deloc facile. Deşi tinde spre o inginerie a dezvoltării

umane (o dată cu îmbogăţire a cunoştinţelor ştiinţifice despre structura

fiinţei umane şi organizarea proceselor vieţii la nivel cosmic, precum şi

datorită creşterii gradului de siguranţă tehnică în intervenţiile reparatorii


192

la nivelul Sistemului Psihic), consilierea în Managementul calităţii

Vieţii şi Condiţiei Umane este totodată şi o adevărată artă a modelării

fiinţei umane. Iată de ce, pe lângă dexterităţile tehnice – care se pot

dobândi ori dezvolta prin învăţare şi practicare – sunt necesare abilităţii

native, într-un anumit fel înclinaţie şi talent artistic.

Căci Omul este cea mai grandioasă operă de creaţie ce poate fi

realizată de mâna omului pe pământ. Dar numai dacă impulsul edificării

porneşte din profunzimile fiinţei lăuntrice şi înainte de a se întâlni cu

măiestria meşteşugului (el însuşi ridicat la nivel de artă), aduce cu sine

suflet din sufletul nostru şi dăruieşte viaţă din propria viaţă noii opere

înălţate pe tărâmul existenţei întru venerarea faptului şi actului de a fi

oameni.

Fiindcă mai înaintea oricărui confrate al său trecător prin

această lume, consilierul în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane este dator a se manifesta plenar în calitatea sa de Meşter

Manole, dăruind existenţei un nou Sanctuar în care, pentru prima

dată în istorie pământul şi cerul se vor revela ca jumătăţi ale uneia şi

singure realităţi cosmice: Fiinţa Umană.


193

CAPITOLUL VII

MARKETINGUL SERVICIILOR

O consiliere eficientă trebuie să aibă la bază o relaţie bine structurată dar permisivă,

care trebuie să-l ajute pe client a se înţelege pe sine însuţi în asemenea măsură încât să

fie capabil a face paşi pe linia unei noi orientări.

Carl Rogers

I. GENERALITĂŢI Pînă nu eşti devotat unei cauze, există întotdeauna posibilitatea de a bate în

retragere: există întotdeauna ineficienţa. Dar atunci când un om se dedică cu hotărâre

unui ţel, Providenţa acţionează şi ea. Indiferent de ceea ce poţi face, începe!

Îndrăzneala deţine geniu, magie şi putere! Începe acum!

Goethe

Marketingul reprezintă un concept menit a sublinia faptul că o

firmă trebuie să încerce a satisface nevoile şi dorinţele clienţilor, precum

şi, prin aceasta, atingerea obiectivelor sale. El se concentrează asupra

identificării mai întâi a nevoilor şi dorinţelor nesatisfăcute şi elaborarea

apoi a unui plan de marketing pentru satisfacerea lor.

Întreprinzătorii trebuie să înţeleagă rolul marketingului pentru a

elabora strategii de marketing eficiente pentru produsele sau serviciile

lor. Din păcate, destul de mulţi întreprinzători limitează activitatea de

marketing la vânzare şi publicitate. Conceptul de marketing se

deosebeşte de cele de producţie şi vânzări. Conceptul de producţie

pleacă de la ideea că orice client este interesat în primul rând de

disponibilitatea produsului respectiv, marketingul fiind văzut doar ca o

activitate de vânzări neînsemnată. Acest concept prevalează atunci când

oferta este mai ridicată decât cererea. Conceptul de vânzări se bazează


194

pe premisa că cei care nu doresc să cumpere produsul sau serviciul vor

fi convinşi să o facă. Modul cel mai eficient de a realiza acest lucru îl

reprezintă impulsionarea vânzărilor şi publicitatea agresivă. Conceptul

de vânzări este de multe ori confundat cu cel de marketing. Între ele

există însă o mare diferenţă. În timp ce conceptul de vânzări se

concentrează asupra nevoilor vânzătorului, cel de marketing are ca

obiectiv satisfacerea nevoilor cumpărătorului.

Din cauza resurselor lor limitate, de multe ori întreprinzătorii nu îşi

pot permite angajarea unor specialişti în marketing. De aceea, ei trebuie

să cunoască principiile de bază ale marketingului şi modul cum sunt ele

aplicate în firmele cu resurse limitate. Marketingul aplicat în firmele

mici şi mijlocii este denumit marketing antreprenorial sau marketing de

gherilă. El reprezintă o alternativă la marketingul tradiţional.

Marketingul este procesul de identificare a cerinţelor pieţei urmat

de satisfacerealor în folosul ambelor părţi implicate în tranzacţie. El

are funcţii multiple ca: vânzarea, cumpărarea, depozitarea, finanţarea,

asumarea riscului, transportul, standardizarea şi siguranţa informaţiilor.

Marketingul este hotărâtor pentru toate tipurile de afaceri: producţie,

comerţ, servicii, transporturi etc. Întreprinzătorii recunosc importanţa

strategiilor de marketing; acestea nu mai sunt rezervate doar marilor

companii concurente pe pieţele internaţionale.

Succesul marketingului depinde de elaborarea unui plan adecvat

care îi aduce întreprinzătorului avantaje importante:

- analiza situaţiei concurenţiale a firmei;

- evaluarea corectă a potenţialului pieţei şi noi prilejuri favorabile;

- sugerează strategii de marketing de urmat;

- coordonarea instrumentelor de marketing ale firmei;


195

- furnizarea unui cadru de elaborare a bugetului;

- stabileşte obiectivele şi responsabilitatea realizării lor;

- revizuirea performanţelor individuale şi de grup;

- concentrarea asupra menţinerii profitabilităţii;

Un plan de marketing trebuie să realizeze următoarele obiective:

- determinarea nevoilor şi dorinţelor consumatorului prin studiul pieţei;

- sublinierea obiectivelor specifice pe pieţele pe care le deserveşte firma;

- analiza avantajelor concurenţiale ale firmei şi elaborarea pe această bază

a strategiilor de marketing;

- contribuirea la crearea unui marketing mix care să satisfacă cerinţele şi

dorinţele consumatorilor.

Planul trebuie să se concentreze asupra „conceptului de marketing”,

care recunoaşte că satisfacerea dorinţelor şi nevoilor consumatorului

constituie elementul fundamental al fiecărei afaceri. Orice afacere, mare

sau mică, va supravieţui şi prosperă numai dacă va putea oferi clienţilor

bunurile şi serviciile pe care le doresc, la preţurile care le convin şi care

aduc firmei un profit. Conceptul de marketing încurajează

întreprinzătorul să-şi evalueze afacerea din punct de vedere al

consumatorului. Acesta trebuie să ocupe primul loc, atât în planificare,

cât şi în fiecare acţiune a întreprinzătorului.


196

II. GAMA DE SERVICII Să ai curajul de a schimba lucrurile care trebuie schimbate,

puterea de a accepta lucrurile care nu pot fi schimbate şi înţelepciunea de a face distincţie între cele două

Adagiu oriental

1. Definirea gamei de servicii

După înregistrarea legală şi asigurarea dotării iniţiale, primul pas în

organizarea activităţii unui nou centru de consultanţă este acela de a

defini gama serviciilor pe care le va oferi centrul.

În opinia noastră paşii logici care trebuie urmaţi pentru aceasta sunt

următorii:

a) Stabilirea clienţilor viitorului centru.

Se pot folosi diverse criterii: formă juridică, stadiu de dezvoltare,

mărime a firmei, vârstă, domeniu de activitate, amplasare geografică,

natura proprietăţii etc.

b) Identificarea situaţiei şi a celor mai importante necesităţi de

sprijin ale clienţilor ţintă. Acestea diferă în funcţie de modul în care au

fost definiţi clienţii (în pasul precedent), dar şi în funcţie de alţi factori:

- nivelul de dezvoltare şi resursele existente în zonă

- caracteristicile mediului macroeconomic

- alte modalităţi de sprijin disponibile în zonă

c) Selectarea necesităţilor prioritare

Este necesar:

- definirea unuia sau unui număr restrâns de servicii

- pregătirea condiţiilor materiale, umane şi financiare pentru prestarea

acestor servicii la un nivel calitativ corespunzător


197

- elaborarea/ colectarea materialelor şi dezvoltarea instrumentelor de

lucru necesare pentru prestarea serviciilor respective

d) Prestarea serviciilor încercând să fi cei mai buni în domeniul

respectiv

e) După un timp, evaluarea rezultatelor, adaptarea serviciilor

conform schimbării cererii şi, eventual, diversificarea ofertei

Această abordare implică o segmentare a pieţei ţintă. Este evident

că tipuri diferite de clienţi vor avea nevoi diferite, care vor fi acoperite

prin servicii de natură şi amploare diferite.

2. Categorii de servicii oferite de centru

Aşa cum s-a putut observa până în acest punct, activitatea Centrului

se axează pe două mari categorii de servicii: servicii de consultanţă şi

respectiv de management educaţional. Această repartizare ţine mai

mult de formalismul organizatorie pentru că, în realitate, trebuinţele

complexe ale fiecărui client în parte vor necesita, de fiecare dată

combinarea acestora în formele unice şi specifice care să satisfacă

cerinţele Proiectului Vieţii Personale şi ale Programului de Dezvoltare

Individuală proprii fiecărui client în parte. Fiindcă acestor două

obiective, definitorii pentru Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei

Umane (recomandăm a se consulta şi volumul cu acelaşi nume dedicat

consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţiei Umane) le sunt

subsumate toate eforturile comune ale consilierilor şi clientului

împreună.


198

Păstrând în vizor această orientare de ansamblu, să vedem în

continuare, succint, posibilităţile de servicii principale şi conexe oferite

de Centru.

A. Servicii principale

Serviciile principale se organizează pe cele 4 Direcţii ale vieţii

individuale după cum urmează:

a) Domeniul Vieţii Publice

1. Comunicare

a) Arta de a vorbi: - retorica

- metalimbajul

b) Arta negocierii

c) Arta manipulării

d) Comunicarea nonverbală

e) Hermenentica

2. Relaţii Publice

a) Imaginea de sine (imaginea publică)

b) Managementul reclamei

3. Relaţii Sociale

a) Managementul integrării sociale

b) Managementul relaţiilor de muncă

c) Coduri ale manierelor:

- în societate, în general

- în diverse categorii de cluburi/medii

- în afaceri


199

- în medii intime (familie, prieteni...)

- codul moralei

4. Raporturi Familiale

a) Raporturile de cuplu

b) Managementul căsătoriei

c) Raporturile de filiaţie

d) Managementul vieţii morale

e) Alegerea/ descoperirea/ modelarea şi valorizarea partenerului

f) Gestionarea crizelor

b) Domeniul Vieţii Private

a) Proiectul Vieţii Personale

b) Autocunoaştere, autovalorizare

c) Programul Dezvoltării Individuale

d) Arta de a trăi

e) Programarea Destinului

f) Sporirea performanţelor individuale

g) Planificarea, orientarea şi gestionarea carierei

h) Împlinirea de Sine în viaţă şi în lume

i) Tehnici şi practici de suport şi dezvoltare [prin utilizarea

Forţelor Vieţii (cosmice, ale naturii, ale societăţii) şi capacităţilor

personale]

c) Domeniul Vieţii Spirituale

a) Raporturile cu Divinitatea / Universul

b) Gestionarea problemelor de Conştiinţă

c) Realizarea Amintirii de Sine

d) Descoperirea şi valorizarea Sacrului


200

e) Morala. Deosebirea Binelui şi Răului

f) Cunoaşterea şi aplicarea Legilor Universale ale Vieţii;

înţelegerea mersului lumii

g) Descoperirea şi practicarea Căii Spirituale proprii

(religioase, filozofice, ştiinţifice, mistice etc.)

h) Alte probleme existenţiale

d) Domeniul Vieţii Fizice/Materiale

a) Managementul afacerilor

b) Dezvoltarea capacităţilor/aptitudinilor antrepremoriale şi

manageriale

c) Tehnici şi practici secretariale

d) Gestiunea resurselor: de timp, financiare, umane

e) Proiesctarea, controlul şi gestionarea priorităţilor

f) Alte aspecte

B. Servicii conexe

Conex activităţii principale de Management al calităţii vieţii şi

condiţiei umane. Centrul va putea desfăşura şi o serie de alte misiuni

secundare, dar care derivă ori se circumscriu obiectivului de bază fiind

menite – cel puţin în fazele de lansare a proiectului – să atragă clienţii şi

să sporească încasările prin oferirea de servicii particulare, concrete, pe

diverse aspecte şi care să poată fi îndeplinite în principal de personalul

încadrat al Centrului, astfel încât numai în situaţii deosebite urmând a se

apela la colaborarea cu specialişti externi. Astfel de activităţi put fi:

1oAgenţie matrimonială: bazată pe dosarele personale ale

clienţilor, putând determina astfel cu mare precizie compalibilităţile şi


201

dezvoltarea viitoare a relaţiei de cupu sau familiale. Centrul prin

tipologia sa (specialiştii şi domeniile accesate/ ontologia/ modul de

lucru) este cel mai potrivit de a desfăşura o astfel de consultanţă

2oConsultanţă Resurse Umane :

a) recrutare de personal

b) pregătire managerială

3oConsultanţă de Afaceri :

a) informaţii de specialitate pe domenii:juridice, financiare

şi contabile

b) prospecţiuni de piaţă

c) întocmare de Planuri şi Dosare de Afaceri

4oAgenţie Baze de Date pe diverse probleme/sectoare

ex: en-grosuri;magazine(adrese, telefoane, specialităţi, preţuri),

fabrici, idei de afaceri;proceduri diverse(înfiinţare firme, promovare

dosare ,etc) institiţii publice; intermedieri ,etc. Ex: modalitatea cea mai

bună de economisire sau de investire a unei sume date de bani pe piaţa

Clujului ori a altui oraş sau într-un domeniu anume; prognoze la preţul

diverselor produse la anumită dată (ex: cum variază preţul grâului în

anul viitor având în vedere multiplele aspecte, etc). Acesta – Bazele de

date – este un domeniu ce poate atrage mulţi clienţi, dar necesită

deopotrivă din partea specialiştilor Centrului o puternică şi corectă

informare la zi, o mare capacitate de analiză şi sinteză a datelor, dar mai

ales puterea de previziune (nu neapărat intuitivă, cât cognitivă, bazată pe


202

relaţionarea corectă a informaţiilor). Dezvoltată corect şi profesional,

această orientare poate constitui principalul concurent – şi poate chiar

schimbarea de paradigmă – pentru agenţiile de sondaje de opinie, care

îşi trag concluziile din procesele empiriste pe când Centrul propune

utilizara holistă a informaţiei şi punerea în valoare a capacităţii umane

(în cazul de faţă specialistul) de analiză/relaţionare/previziune.

5oServiciul de Mesagerie: organizarea unui ansamblu de Căsuţe

poştale pentru care este suficient un singur perete 2x3 metri. Căsuţele au

minim 20x40 de centimetrii. Toate scrisorile vin pe adresa Centrului cu

indicarea nr căsuţe, etc.

60Întocmire de Dosar Personal : acelaşi dosar care se realizează şi

pentru clienţii înscrişi la cursuri ori consultanţă, doar că de data aceasta

taxa este mai mare. Clientul doar expediază datele solicitate şi i se

transmite dosarul, fără a fi necesar contactul direct. Acest lucru poate fi

realizat şi pentru firme sau managerii care intenţionează să-şi cunoască

mai bine personalul deja angajat, ori cel pe care urmează să-l angajeze.

Desigur aici se poate pune problema corectitudinii morale, în lipsa

consimţământului celui portretizat, dar credem că, în condiţiile în care

se păstrează caracterul secret al informaţiilor – adică nici managerul nu

are voie să le divulge şi bineînţeles nici Psihologia Fiintei – şi în

condiţiile în care legislaţia şi bunele moravuri permit „spionajul privat”

– adică angajarea de detectivi, de exemplu – considerăm că nu se

încalcă dreptul omului la privatitate, mai ales că nu există stipulată nici

o interdicţie pentru oamenii de a cunoaşte personalitatea semenilor lor,

indiferent că acest lucru se realizează prin puterea (capacitatea) proprie


203

dobândită în urma instruirii (de ex: psihologii) sau prin apelarea unui

terţ (psiholog sau agenţie)

70Cursuri IT- Tehnologia Informaţiei axate în special pe operarea

pe calculator (atât pentru adulţi cât şi pentru copii – chiar şi pentru

preşcolari) cât şi pe familiarizarea cu noile concepte ale tehnologiei,

care se transferă din domeniul material în cel energetic – informaţional;

ex: fizica cuantică ultramodernă, teleportarea, inginiriile genetice,

holospaţiul şi holomişcarea, etc. Cursul va urmări în special aspectele

utile pentru viaţă şi pentru înţelegerea „viziunii viitorului.

8oCurs de formare a Cercetătorului Modern: poate fi organizat în

colaborare cu institute de cerceatre şi se va axa pe noua paradigmă a

cercetării derivate din concepţiile: socială, transumanistă şi spiritualistă.

Această paradigmă afirmă că fiecare este într-o măsură mai mare sau

mai mică un explorator, un cercetător-creator, un descoperitor; aceasta

prin chiar natura sa de sorginte Demiurgică. De aceea fiecare este dator

să contribuie cu „tema” proprie, cu „proiectul propriu” de

cercetare/creaţie la progresul binelui general. Este efortul şi datoria ca

fiinţă socială şi cosmică. Acest Proiect are trei dimensiuni circumscrise

celor trei Îndatoriri Existenţiale ale Fiinţei Umane: datoria faţă de

Univers, faţă de celelalte fiinţe (oameni ori alte regnuri) şi faţă de sine

însuşi (de a se perfecţiona continuu). Pentru aceasta omul trebuie să

înveţe să se descopere (=Amintirea de Sine), să se orienteze (să

realizeze încadrarea în condiţiile Prezentului, îţelegând imperativele

acestuia, dar privind la steaua călăuză a Viitorului) şi să se organizeze

(adică să înveţe metodologia şi aplicaţiile practice).


204

9oŞcoala specială pentru începutul vieţii : se adresaeză copiilor şi

are în vedere aspecte de pedagogie specială, derivată din Ştiinţa

Spirituală, după modelulu Şcolii Waldorf (cea autentică), adaptată la

oamenii Prezentului (axată în special pe modelarea Corpului Astral şi

întruchiparea Virtuţii, precum şi pe dezvoltarea Capacităţii Intuitive,

antrenarea ei, la fel ca şi dezvoltarea aşa –ziselor „puteri paranormale”)

*

Corelativ activităţilor principale de Consiliere şi Educaţie Formatoare

pentru Viaţă, Centrul poate desfăşura şi o activitate de promovare şi

valorificare a oportunităţilor, îndeplinid astfel rolul unei Agenţii de

Intermediere multireferenţială, axată în principal pe rezolvarea

problemelor specific umane şi numai în subsidiar pe aspecte ce ţin de

domeniul patrimonial (acestea, de fapt, derulându-se în cadrul Agenţiei de

Baze de Date, a Departamentului de Management al Afacerilor).

De aceea Agenţia de Intermediere va funcţiona sub patronajul şi la

dispoziţia celorlalte 3 Departamenente, având ca obiectiv constituirea

unei Baze de Date care să poată oferi soluţii practice la diferite

probleme întâmpinate de Clienţii ce se prezintă la consultaţii (pentru că

în special aceştia vor avea nevoie). Ex: Femeia bătută şi alungată de soţ

trebuie să aibă unde să locuiască; copilul fugit de la părinţi trebuie

îndrumat spre un Centru/Azil etc; cel care-şi caută un loc muncă ar fi

mai bucuros dacă pe lângă faptul că învaţă trucurile pieţiei de muncă, să

şi primească o ofertă, chiar dacă e provizorie; celui care ia lecţii despre

arta de a comunica, ori vorbi în public să i se poată oferi şanşa unui

„exerciţiu pe viu” (chiar dacă este regizat de Agenţie – bineînţeles fără

ştirea lui); la fel cel care-şi caută un partener, pe lângă tehnicile de


205

purtare (de vieţuire în cuplu), ar fi bine să aibă şansa de a se şi întâlni cu

anumite persoane selectate de Agenţie; etc.

*

O altă latură a consilierii oferite de Centru porneşte de la regula

generală că toţi oamenii au nevoie – chiar şi încele mai nesemnificative

aspecte ale vieţii – să ceară opinia altcuiva, să mai consulte o părere.

Dar nu oricare, ci una de încredere (de cele mai multe ori prietenul,

părintele, fratele, persoana apropiată). Însă există situaţii când aceste

persoane nu sunt pregătite, nu sunt calificate să dea cel mai pertinent

sfat. (Aceasta o ştiu la fel de bine şi solocitantul şi consultantul; şi totuşi

va cere sfatul măcar pentru faptul de a se simţi cu conştiinţa împăcată şi

a avea pe cine-şi descărca responsabilitatea şi necazul în caz de eşec –

ceea ce se întâmplă cel mai adesea…). Centrul vine să suplinească

această lacună de specialişti, oferind servicii de consultanţă în cele mai

diverse game, de la felul în care să se îmbrace o doamnă când merge la

o întâlnire (de afaceri, de plăcere, de parteneriat), ori când iese în public

(şi bineînţeles trebuie să obţină un rezultat), până la aspecte de genul

„cum să-mi organizez mai bine concendiul acesta scurt, când am atâtea

de rezolvat”, ori „sunt venit în Cluj pentru două zile (ori mă duc la Paris

pentru două zile) şi ce aş putea să fac, cum aş putea să mă organizez mai

eficient ca să ating următoarele obiective (de ex: monumente, cultură,

distracţie, relaxare, întâlniri de afaceri, etc).

Acest aspect poate primi denumirea de Agenţie de Impresariat.

Desigur, pentru activităţile conexe expuse mai sus, grila de personal

indicată iniţial se dovedeşte insuficientă, motiv pentru care se impune

completarea acesteia.


206

III. TARIFAREA SERVICIILOR Creează ca Dumnezeu! Ordonă ca un rege! Munceşte ca un rob!

Brâncuşi

În literatura de specialitate s-a menţionat că, de obicei, serviciile de

consultanţă sunt prestate contra cost, astfel încât tarifele practicate sunt

ridicate şi că este o practică frecventă ca aceste tarife să fie, cel puţin

parţial, subvenţionate.

Politica de stabilire a tarifelor pentru serviciile de consultanţă este

la latitudinea fiecărui centru de consultanţă. Această politică trebuie să

fie flexibilă şi să ţină cont de o serie de factori:

a) obiectivele generale pentru care a fost înfiinţat centrul de

consultanţă

b) nivelul de dezvoltare economică din zona în care funcţionează

centrul de consultanţă

c) puterea financiară a clienţilor vizaţi

d) măsura în care clienţii sunt dispuşi să plătească pentru servicii de

consultanţă, determinată de mentalitate, dar şi de nivelul cererii pentru

anumite tipuri de servicii de consultanţă

e) tipul de servicii oferite de centrul de consultanţă

f) nivelul mediu al tarifelor de consultanţă practicate în zonă / în

ţară pe tipuri de servicii

g) capacitatea fondatorilor/ donatorilor de a finanţa activitatea

centrului de consultanţă etc.

Din experienţa acumulată, sugerăm că în primele 6-12 luni după

înfiinţare, un nou centru de consultanţă ar trebui să presteze o parte

dintre servicii gratuit (sau subvenţionate în cea mai mare parte).

Această perioadă este necesară centrului ca să-şi facă cunoscută


207

prezenţa în comunitatea de afaceri, să îşi creeze şi să îşi consolideze

baza de clienţi, să acumuleze experienţă practică şi să îşi clădească o

bună reputaţie profesională.

Pe măsură ce experienţa noului centru se dezvoltă şi, în paralel,

clientela se modifică (devine dispusă şi capabilă să plătească astfel de

servicii), este recomandabil a se treac contra cost toate serviciile, chiar

dacă finanţatorii centrului de consultanţă ar mai putea subvenţiona

integral această activitate. Aceasta întrucât s-a constatat că, în acest

stadiu, percepţia clienţilor este că un serviciu gratuit nu este totdeauna

un serviciu de calitate.

Centrul de consultanţă va putea introduce, treptat, tarife

diferenţiate în funcţie de tipul de servicii şi în funcţie de tipul de clienţi.

Veniturile astfel obţinute vor putea acoperi 50-80% din cheltuielile

normale de funcţionare ale centrului.

Desigur aceste aspecte sunt absolut orientative, rămânând la

latitudinea fiecărui întreprinzător în parte, ori a managerilor să

stabilească politica de preţuri în funcţie de conjuncturile concrete

(finanţatori, marketing, mediul socio-economic, posibilităţi de reclamă

şi publicitate).


208

IV. PUBLICITATEA ŞI RECLAMA Dacă în drumul tău întâlneşti un om prea obosit ca să-ţi poată dărui un surâs,

lasă-i-l pe al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui.

Dale Carnegie

A.Selectarea mediilor de realizare a reclamei

Una din cele mai importante decizii pe care trebuie să o ia

întreprinzătorul o aceea referitoare la mediile pe care le va utiliza pentru

difuzarea mesajelor sale

Mediile folosite pentru transmiterea mesajelor influenţează

percepţia consumatorului şi sfera de cuprindere a mesajului. Prin

alegerea mijloacelor corespunzătoare, întreprinzătorul poate atinge

obiectivele auditorului cu costuri minime. Deoarece nu există doar o

singură formulă pentru determinarea mediilor ideale care trebuie

folosite, există câteva caracteristici importante care fac anumite medii să

fie potrivite decât altele. Înţelegerea calităţilor diferitelor medii

disponibile poate simplifica decizia companiei. Înaintea selectării

„vehiculului” mesajului, întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere

următoarele criterii de a alegere a mediilor de reclamă: mărimea zonei

comerciale, caracteristicile consumatorilor, restricţiile de buget,

mediile folosite de concurenţi, importanţa repetiţiei mesajului, costul

reclamei.

B.Opţiuni posibile privind mediile de comunicare în masă

Micii întreprinzători pot apela la următoarele medii de comunicare:


209

1. Presa scrisă

Ziarele au ca scop difuzarea ştirilor în mod direct, personal. În mod

tradiţional, ziarele locale au fost mijloacele prin care întreprinzătorii îşi

trimit mesajele către consumatori. Reclama prin tiare are următoarele

avantaje:

a)Acoperirea unei anumite zone geografice. Ziarele acoperă un

anumit teritoriu şi se adresează tuturor cititorilor. În general, ele

furnizează informaţii detaliate despre sfera afacerilor firmei.

b)Flexibilitate. Reclamele din ziare pot fi modificate rapid prin

note foarte scurte. Întreprinzătorul poate alege mărimea reclamei şi locul

în pagina ziarului.

c)Rapiditatea difuzării. Ziarele publică aproape întotdeauna

reclamele prompt, la cel mult 24 de ore după prezentarea lor spre

publicare.

d)Potenţial ridicat. Reclamele din ziare pot transmite un volum

mare de informaţii prin utilizarea unor forme grafice atrăgătoare.

Reclamele pot fi folosite foarte eficient în atragerea atenţiei şi

convingerea consumatorilor.

e)Costuri scăzute. Ziarele oferă, în mod normal, spaţii de reclamă

la costuri scăzute, datorită acoperirii numai a unei zone geografice.

f)Răspunsuri prompte. Reclamele difuzate prin ziare determină un

răspuns al clienţilor relativ rapid, putând avea efecte chiar din ziua

următoare difuzării reclamei.

Desigur, reclamele prin ziare au şi unele dezavantaje, printre care

mai importante sunt:


210

a)Disiparea cititorilor. Deoarece ziarele se adresează unui număr mare

de cititori, cel puţin o parte dintre aceştia o neglijează. Din acest motiv, este

greu ca o reclamă difuzată prin ziar să-şi atingă obiectivul stabilit.

b)Capacitatea de reproducere limitată. Reclama din ziare are o

capacitate limitată de reproducere, în special în comparaţie cu cele

difuzate prin reviste şi poştă.

c)Lipsa de proeminenţă. Unul din cele mai frecvente dezavantaje

ale reclamei prin ziare o reprezintă slaba remarcare a acesteia prin

pierderea ei într-o mulţime de alte reclame. Desigur, un mod de depăşire

a acestui dezavantaj îl constituie mărirea dimensiunii reclamei sau

colorarea ei.

d)Durata de viaţă a reclamei. De regulă, ziarele sunt aruncate

rapid, prin urmare şi reclama nu are viaţă prea lungă.

Pentru a avea un impact mai mare, reclama trebuie tipărită în ziarul

cu cea mai mare influenţă asupra potenţialilor cumpărători, iar mesajul să

fie diferit de al celorlalte reclame, poziţionat în paginile din dreapta sus.

2. Radioul

Dacă ziarele acoperă o anumită zonă geografică, radioul apelează la

auditorii dintr-o zonă mai largă.

Reclamele realizate prin radio are câteva avantaje:

a)Penetrare generală. Existenţa aproape în fiecare casă şi birou a

unui aparat de radio constituie un avantaj important difuzării de reclame

prin acest mijloc.

b)Segmentarea pieţei. Reclama prin radio este flexibilă şi eficientă

deoarece este îndreptată spre o anumită piaţă dintr-o zonă geografică


211

mai largă. Programele de radio au o anumită arie tematică, distingându-

se chiar anumite „profiluri” ale ascultătorilor care duc la atingerea

obiectivelor reclamei.

c)Flexibilitate şi rapiditate. Reclama prin radio sunt scurte şi pot fi

rapid modificate. Ele au o eficienţă deosebită în cazul produselor

sezoniere. Dacă, de exemplu, se prevede o vreme ploioasă, se poate face

reclamă pentru umbrele.

d)Caracterul amical. Reclamele prin radio sunt mai „active” decât

cele tipărite deoarece folosesc cuvântul vorbit pentru a influenţa clienţii.

Reclama vorbită poate sugera emoţia şi urgenţa şi dă o atmosferă

personalizată mesajului.

Reclamele difuzate prin radio au, de asemenea, şi unele

dezavantaje:

a)Audienţă scăzută. Intrarea radioului în viaţa oamenilor aproape

garantează auzirea mesajului, însă este posibil ca acesta să nu fie

ascultat. Ascultătorii sunt preocupaţi de activităţile pe care le desfăşoară

în timp ce radioul funcţionează şi astfel ignoră mesajul transmis.

b)Necesitatea repetării mesajului. Ascultătorul nu răspunde, de

regulă, mesajului transmis prin radio după un singur anunţ. De aceea,

reclamele radio trebuie difuzate repetat, pentru a fi eficiente.

c)Limitarea mesajului. Deoarece reclama radio este limitată la un

minut sau chiar mai puţin, mesajul trebuie să fie scurt. Prin urmare,

întreprinzătorul trebuie să cuprindă în reclamă doar unul sau două

aspecte esenţiale. De asemenea, radioul nu permite prezentarea

produsului, ci doar descrierea lui.

Radioul este un mijloc excelent de reclamă pentru reclama locală

sau regională, deoarece clienţii pot fi ţintiţi pe zone geografice şi în


212

general pe grupe de vârstă. Este bine să se facă reclamă la mai multe

posturi de radio.

Prin alegerea postului de radio potrivit, a programului şi timpului

difuzării reclamei, întreprinzătorul poate să-şi atingă obiectivul urmărit.

3.Televiziunea

Întreprinzătorii folosesc în special posturile de televiziune locale

pentru a face reclamă, datorită costului ridicat al acestui mod de

publicitate.

Televiziunea oferă unele avantaje distincte şi anume:

a)Aria largă de cuprindere. Reclamele difuzate la televiziune

acoperă o arie geografică largă şi ating o parte semnificativă a

populaţiei. Acest gen de reclamă este mai potrivit pentru influenţarea

persoanelor cu un nivel scăzut de educaţie, deoarece există o relaţie

inversă între timpul petrecut pentru vizionarea televizorului şi nivelul de

educaţie.

b)Vizualizarea. Avantajul esenţial al televiziunii îl reprezintă

capacitatea acesteia de a prezenta vizualizat produsele şi serviciile.

Reclamele T.V. nu limitează descrierea produselor sau serviciilor,

permiţând demonstrarea modului de folosire a lor şi reliefarea

avantajelor pe care le au.

c)Flexibilitatea. Reclamele televizate pot fi modificate rapid pentru

a reflecta schimbarea condiţiilor de pe piaţă. Reclama la televiziune este

cea mai potrivită substituire a vânzărilor personale. Ea poate influenţa

consumatorii prin diferite modalităţi: logică, sentimente, persuasiune. În


213

plus, întreprinzătorul poate alege mărimea spaţiului, timpul şi ora de

difuzare.

d)Asistenţa pregătirii reclamei. Puţini întreprinzători au talentul de

a pregăti o reclamă comercială eficientă la televiziune. De aceea, ei vor

apela la asistenţa televiziunii.

Reclamele difuzate la televiziune au şi ele unele dezavantaje:

a)Durata scurtă de prezentare. Multe reclame la televiziune apar

pe ecran doar câteva secunde şi necesită a fi repetate pentru a avea efect,

deoarece în timpul prezentării reclamelor cei ce vizionează programele

T.V. nu urmăresc reclamele.

b)Costul ridicat. Reclamele la televiziune sunt deosebit de

costisitoare, câteva secunde costând zeci de mii de lei. De aceea, ele

trebuie făcute cu profesionalism. În tabelul 22.4 sunt redate câteva

sugestii privind realizarea unei reclame T.V.

Sugestii privind realizarea unei reclame T.V. eficiente

Tabelul 7.1 Nr.

crt.

Sugestia Explicaţia

1. Să fie simplă Evitarea confuziei telespectatorului necesită o

concepţie simplă.

2. Să aibă o idee de bază Mesajul trebuie să se îndrepte asupra unui singur aspect

important: motivaţia cumpărării produsului.

3. Să fie clară Avantajul trebuie să fie evident şi uşor de înţeles.

4. Să fie diferită prin

unicitate

Pentru a fi eficientă, reclama trebuie să atragă atenţia

clienţilor.

5. Să atragă atenţia

telespectatorilor

Dacă clientul nu priveşte reclama, aceasta nu are efect.


214

6. Implicare

telespectatorului

Pentru a fi cât mai eficientă, reclama T.V. trebuie să

reflecte un fapt cu care se întâlneşte telespectatorul în

mod obişnuit.

7. Folosirea emoţiei Cele mai eficiente reclame T.V. sunt acelea care provoacă

emoţia telespectatorului: bucuria, tristeţea,

momente plăcute.

8. Utilizarea facilităţilor

televiziunii

Televiziunea oferă efecte luminoase, de culoare, în

mişcare şi de sunet.

9. Explicarea avantajelor Televiziunea permite evidenţierea avantajelor produselor,

serviciilor prin demonstrarea modului de

folosire.

10. Identificarea precisă a

celui ce face reclama

Evidenţierea numelui, adresei şi a liniei de producţie.

Reclama trebuie să reflecte imaginea companiei.

Sursa: Adaptat după: „How to Make a Creative Television

Commercial”, Television Bureau of Advertising Inc.

4. Reviste ilustrate

Pe plan mondial, reclama prin reviste ilustrate deţine o mare pondere.

În mod curent, revistele ilustrate au anumite tematici: fotografia, moda,

vânătoarea, pescuitul, iahtingul, gătitul, grădinăritul etc. Aceasta permite

ca reclama să se adreseze unei anumite necesităţi a consumatorului.

Reclama prin reviste ilustrate are câteva avantaje:

a)Durata lungă de viaţă. Revistele au o durată de viaţă mai mare

decât celelalte medii de comunicare tipărite, deoarece cititorii tind să le

păstreze un timp mai îndelungat. Puţini cititori parcurg o revistă în

întregime la o singură citire, de regulă, reluându-se citirea ei la anumite

intervale de timp. În acest fel, reclama are şansa de a fi observată de mai


215

multe ori. Cercetările arată că revista ilustrată este citită în medie de

două ori.

b)Lecturarea multiplă. O revistă ilustrată este lecturată în medie de

3,9 cititori. Multe dintre aceste reviste sunt date din mână, în special în

călătorii şi alte asemenea situaţii.

c)Atingerea obiectivului de marketing. Prin alegerea revistei de

specialitate potrivită, întreprinzătorul poate ajunge la clienţi într-o foarte

mare măsură. Este posibil ca aceşti clienţi să fie mai receptivi la mesajul

reclamei. O dată ce a fost stabilit obiectivul pieţei, întreprinzătorul poate

alege revista ai cărei cititori urmăresc profilul clienţilor firmei.

d)Calitatea firmei. Revistele ilustrate oferă o calitate a reclamei

ridicată. Fotografiile şi desenele pot fi reproduse foarte eficient,

putându-de utiliza reclamele color. Reclama poate fi localizată într-o

anumită pagină a revistei şi se poate folosi o prezentare remarcabilă

pentru a atrage atenţia cititorilor.

Revistele ilustrate au, de asemenea, şi anumite dezavantaje:

a)Costul ridicat. Revistele ilustrate pot fi locale sau naţionale, însă în

cele din urmă nu sunt folosite în mod obişnuit de micii întreprinzători,

datorită bugetului scăzut al acestora. Revistele ilustrate locale pot fi însă

folosite cel mai bine de întreprinzător, deoarece costul reclamei în acest

caz este comparabil cu cel al reclamei efectuate prin ziare.

b)Timp mare de aşteptare până la publicare. Un dezavantaj

important al revistelor ilustrate îl reprezintă timpul îndelungat de

aşteptare până la publicare. Pentru o revistă săptămânală, predarea

reclamei trebuie să fie făcută cu câteva săptămâni înainte de publicare,

iar pentru una cu apariţie lunară este necesară predarea reclamei chiar cu


216

câteva luni înainte de data publicării. Acest impediment reduce eficienţa

acestui mijloc de realizare a reclamei.

c)Lipsa de relevanţă. Revistele ilustrate sunt frecvent folosite

pentru a se face reclamă şi de aceea este posibil ca întreprinzătorul să-şi

vadă dispersată reclama printre multe altele, nefiind bine evidenţiată,

ceea ce-i reduce din eficienţă.

5.Informarea directă prin poştă

O metodă obişnuită de a face reclamă este informarea directă prin

poştă cu ajutorul unor mijloace cum ar fi scrisorile, cărţile, cataloagele,

broşurile etc.

Informarea directă prin poştă are unele avantaje distincte:

a)Selectivitatea. Cel mai mare avantaj al acestui mod de a face

reclama îl reprezintă faptul că întreprinzătorul poate alege pe cei cărora

li se adresează reclama. În funcţie de calitatea listei întocmite,

întreprinzătorul poate alege, pentru cei care sunt interesaţi de produsele

sau serviciile firmei, o serie de criterii specifice.

b)Flexibilitatea. Mesajul trimis prin poştă poate fi dimensionat în

funcţie de dorinţele întreprinzătorului. Tonul mesajului poate fi mai

personal, putând produce un efect psihologic pozitiv. În plus, se poate

controla durata companiei. Nu există timp limită de distribuire a

mesajului, el putând fi oricând transmis.

c)Atenţia cititorului. Trimiterea reclamei direct prin poştă atrage

atenţia adresantului, deoarece acesta nu are de citit şi alte reclame. Ea

atrage atenţia, cel puţin pentru moment, şi dacă este bine realizată poate

fi un mijloc eficient de publicitate.


217

d)Viteza de reacţie ridicată. Acest mod de a face reclama produce

efecte imediate, de cele mai multe ori în 3-4 zile de la primirea

mesajului. În acest fel se poate vedea în cel mult două săptămâni efectul

expedierii prin poştă a mesajului publicitar.

Informarea directă prin poştă are însă şi unele dezavantaje:

a)Elaborarea unei liste de adresanţi necorespunzătoare. Cheia

succesului expedierii prin poştă o reprezintă acurateţea listei clienţilor

potenţiali. Dacă lista este inexactă sau incompletă, efectul nu va fi cel

scontat, cheltuindu-se banii degeaba.

b)Costuri relativ ridicate. Reclama prin poştă are un cost mai ridicat

decât alte mijloace de publicitate. Chiar dacă proiectarea, elaborarea şi

expedierea mesajului costă mult, o planificare corespunzătoare a

expedierii poate aduce rezultate superioare celorlalte forme de reclamă

în ce priveşte rezultatele obţinute.

c)Probabilitate ridicată de aruncare a mesajului. Reclamele

expediate prin poştă sunt adesea denumite „fleacuri” (gunoaie poştale) şi

mulţi adresanţi aruncă doar o privire fugară asupra lor înainte de a le

azvârli. Alegerea corespunzătoare a adresanţilor poate evita însă acest lucru.

6.Panourile de reclame

Micii întreprinzători, în special comercianţii cu amănuntul, folosesc

frecvent acest mod de a face reclama.

Panourile de reclame în aer liber au următoarele avantaje:


218

a)Expunerea clară. Panourile de reclamă sunt frecvent observate

de trecătorii care urmează zilnic aceaşi rută. Dacă reclamele sunt

amplasate lângă ele, pot avea o eficienţă imediată.

b)Atingere largă. Panourile de reclamă sunt vizionate de un mare

număr de potenţiali clienţi dintr-o anumită zonă. Ele ating în medie 86%

din adulţi şi 91% din adulţii care au diferite ocupaţii profesionale sau

manageriale.

c)Flexibilitate. Panourile de reclamă pot fi cumpărate fie separat,

fie în bloc. Prin marea varietate de grafice, desene şi caracteristici

singulare, panourile de reclamă permit micului întreprinzător să-şi

transmită mesajul unui anumit public.

d)Costurile reduse. Panourile de reclame sunt dintre cele mai

ieftine mijloace de publicitate.

Panourile de reclamă au şi anumite dezavantaje:

a)Expunere scurtă. Deoarece panourile de reclamă sunt imobile,

cititorul va observa mesajul numai o perioadă scurtă de timp. Prin

urmare, mesajul trebuie să fie scurt şi la obiect.

b)Restricţii legale. Panourile de reclamă sunt supuse unor

reglementări şi unui grad de standardizare ridicat.

c)Lipsa de proeminenţă. Gruparea panourilor de reclamă într-un

anumit mod comercial poate face ca o anumită reclamă să se piardă prin

mulţimea reclamelor expuse.

7. Reclama tranzitorie

Vehiculele de transport sunt mijloacele prin care se realizează

reclama tranzitorie, care poate fi făcută fie prin mijloace de transport în


219

comun, fie pe mijloace de transport interurbane, care au un grad ridicat

de atingere.

Avantajele reclamei tranzitorii sunt:

a)Acoperire largă. Această reclamă se adresează unei mari

diversităţi de clienţi potenţiali. Mesajul se deplasează acolo unde sunt şi

clienţi potenţiali.

b)Expunerea repetată. Reclamele în tranzit expun mesajul în mod

repetat.

c)Costul redus. Chiar şi un întreprinzător care are un buget limitat,

îşi poate permite să recurgă la acest gen de reclamă.

d)Flexibilitate. Reclamele în tranzit pot fi diferite ca mărime,

număr şi durată.

Reclamele în tranzit au şi unele dezavantaje:

a)Atracţie limitată. Reclama tranzitorie nu se face la domiciliul

adresantului, prin urmare este greu de reţinut şi nu poate atinge partea

cea mai educată din clienţi.

b)Mesajul scurt. Reclama tranzitorie nu permite deservirea

detaliată sau demonstrarea modului de folosire a produsului.

8. Ghidurile

Un mijloc de a face reclamă pentru clienţii care s-au decis deja să

cumpere îl reprezintă ghidurile comerciale. Ele ajută pur şi simplu

cumpărătorului să localizeze produsele şi serviciile pe care s-a decis să

le cumpere. Ghiduri comerciale pot fi cărţile de telefon, ghidurile

industriale sau comerciale, ghidurile cumpărătorului, analele,


220

cataloagele şi anuarele ce listează afacerile şi produsele sau serviciile pe

care le oferă. Un rol important în acest sens îl are publicaţia Pagini

Naţionale. Problema esenţială constă în decizia de a alege cel mai

eficient ghid.

Ghidurile oferă următoarele avantaje:

a)Perspectivă primară. Ghidurile reprezintă primul contact al

clienţilor ce doresc să cumpere, ajutându-i să găsească ceea ce caută.

b)Durata lungă de viaţă. Ghidurile au o durată lungă de viaţă. Ele

publicându-se de regulă anual.

Există totuşi şi unele dezavantaje pe care le au ghidurile:

a)Lipsa de flexibilitate. Chiar apariţia în diferite ghiduri oferă o

posibilitate limitată de reflectare a activităţii firmei. Întreprinzătorul nu

este liber să facă o reclamă originală, ca în alte mijloace tipărite.

b)Învechirea. Deoarece sunt actualizate anual, anumite informaţii

din ghiduri devin neactuale, mai ales în cazul firmelor mici care îşi

schimbă mai des denumirea, sediul şi numărul de telefon.

Un ghid corespunzător va trebui să fie: complet, potrivit afacerii,

actual şi de largă circulaţie.

9.Expoziţii comerciale

Expoziţiile oferă producătorilor şi distribuitorilor un prilej unic de a

face reclamă destinate unui public avizat. Alegerea expoziţiei potrivite

poate avea rezultate eficiente pentru un întreprinzător.

Avantajele prezentării la expoziţii sunt următoarele:


221

a)Piaţa naturală. Expoziţiile aduc împreună cumpărătorii şi

vânzătorii într-un loc unde produsele pot fi explicate, demonstrate şi

mânuite, scurtându-se procesul de cumpărare.

b)Piaţa nouă a clienţilor. Expoziţiile oferă un prim prilej de a

contacta noi clienţi care nu ar fi accesibili prin alte mijloace.

c)Costuri avantajoase. Participarea la expoziţii este avantajoasă

din punct de vedere al costurilor, dacă se raportează la rezultatele

obţinute prin contracte personale şi prezentare.

Dintre dezavantajele expoziţiilor amintim:

a)Costuri crescânde. Costul participării la o expoziţie este din ce în

ce mai mare. Taxele de participare, costurile de transport şi amenajare,

salariile personalului etc. pot fi o barieră de netrecut pentru unii

întreprinzători.

b)Efort ridicat. O expoziţie prost organizată poate, în ultimă

instanţă, să-l coste pe întreprinzător mai mult decât beneficiul pe care l-

ar putea obţine.

10.Reclamele speciale

Reclamele speciale cuprind toate articolele oferite drept cadou

clienţilor şi pe care sunt imprimate numele, adresa, numărul de telefon

şi o anumită deviză a firmei. Ele oferă un prilej excelent de a-i reaminti

clientului despre firmă. Reclamele speciale creează un bun renume în

rândul clienţilor actuali. Articolele de reclamă speciale sunt chibriturile,

calendarele, stilourile, creioanele, brelocurile etc. Ele pot fi în legătură

cu natura afacerii.


222

11.Reclama la locul vânzării

Cercetările arată că două treimi din deciziile de a cumpăra se iau la

locul vânzării. Supermagazinele sunt un mijloc excelent de a face

reclamă produselor, deoarece ele rămân în mintea clienţilor pe măsură

ce vizitează magazinul. Aceste reclame nu constau doar în reprezentări

grafice şi fotografii ale produselor. Ele pot fi combinate cu o anumită

muzică ce face aluzie la anumite produse sau cu emiterea unor mirosuri

atrăgătoare pentru a atrage cumpărătorii.

12.Pagini aurii

Mulţi întreprinzători din domeniul prestărilor de servicii şi

comerţului cu amănuntul pot beneficia de pe urma plasării reclamei în

Pagini aurii. Totuşi, reclama în Paginile aurii este costisitoare şi se

adresează doar pieţei locale.

13.Afişele

Afişele sunt mijloace necostisitoare de a oferi informaţii clienţilor. Ele

încurajează, de asemenea, cumpărarea din impuls. Afişele au un rol

deosebit în comerţul cu amănuntul, unde devin o parte a campaniei

promoţionale. În alte domenii afişele au mai degrabă rolul de a identifica

afacerea. Totuşi, afişele îşi pierd efectul după scurt timp. Dacă sunt

menţinute mai mult timp vor fi trecute cu vederea şi îşi vor pierde efectul.

Se poate spune că întreprinzătorul are la dispoziţie nenumărate

posibilităţi de a face reclamă. În tabelul 7.2. sunt sistematizate diferite


223

medii de reclamă, piaţa pe care o acoperă, precum şi publicul căruia li se

adresează.

Tabelul mijloacelor de reclamă Tabelul 7.2.

Mijl

ocul

Acoperirea pieţei

Publicul căruia se adresează

Corespunde în special:

Avantaj principal

Dezavantaj principal

Ziar

e

O anumită colectivitate sau întreg oraşul, uneori o anumită zonă

Tuturor, cu uşoare tendinţe spre bărbaţi, vârstnici şi celor cu venituri şi educaţie ceva mai ridicată

Tuturor comercianţilor cu amănuntul

Circulaţie largă

Audienţă neselectivă

Săpt

ămân

ale De regulă, o

anumită comunitate. Uneori şi o anumită zonă

Tuturor, de regulă celor care locuiesc în acea zonă

Comercianţilor cu amănuntul ce servesc strict piaţa locală

Identificare locală

Citire limitată

Cum

pără

tor Cele mai multe

familii dintr-o colectivitate

Consumatori casnici

Afacerilor cu amănuntul şi serviciilor din acoperire

Orientare spre consumator

Consumatori casnici

Expe

dier

e pr

in

poşt

ă

Controlată de cel ce face reclama

Controlat de cel ce face reclama

Afacerile noi şi în expansiune. Celor ce folosesc cataloagele

Abordare personală la auditorul unui bun proiect

Cost ridicat al mesajului

Rad

io

Raza de acţiune a postului de radio

Partea publicului ce audiază anumite programe radio

Afaceri ce se ocupă de grupuri distincte: adolescenţi, navetişti, personal casnic

Acoperire largă a pieţei

Trebuie să se cumpere mult pentru a avea eficienţă

Tele

vizi

une

Raza de acţiune a postului de radio

Variabil, în funcţie de momentul zilei, cu predilecţie tinerii

Vânzări de produse sau servicii cu mare atracţie

Acoperire mare a pieţei

Cost ridicat (timp, producere)


224

Mijl

oace

de

trans

port

Colectivitatea deservită de mijloacele de transport pe anumite rute

Călătorii de pe anumite trasee, salariaţi sau cumpărători

Afaceri de pe ruta de tranzit, în special cele ce atrag salariaţii

Repetarea şi mărimea expunerii

Audienţă limitată

Rec

lam

ă în

aer

lib

er

Întreaga localitate sau numai o parte din aceasta

Tuturor, în special conducătorilor auto

Afaceri turistice, de divertisment, comercianţi cu nume de marcă

Mărime dominantă, frecvenţa expunerii

Abundenţa de imagini reduce eficienţa

Rev

iste

Întreaga localitate

Tuturor, cu tendinţă spre cei mai educaţi şi mai instruiţi

Restaurante, locuri de divertisment, magazine de specialitate, afaceri cu comenzi prin poştă

Audienţă specială, interesată în mod deosebit

Audienţă limitată

Servicii, detailişti de articole de marcă de fabrică, comercianţi cu amănuntul specializaţi

Utilizatorii sunt pe piaţa bunurilor sau serviciilor

Limitată la cumpărătorii activi

Sursa: Adaptat după: Advertising Small Business, Small Business

Reporter, vol. 15, No.2,1982

C. Elaborarea planului de reclamă

O mică afacere are nevoie de un plan de reclamă pentru a fi sigură că nu

s-a irosit banii degeaba. Un plan bine elaborat nu garantează succesul

reclamei, însă măreşte probabilitatea obţinerii unor rezultate favorabile.

Primul pas în elaborarea unui plan de reclamă îl reprezintă

stabilirea unor obiective specifice măsurabile. În general, o mică

întreprindere poate folosi reclama pentru informarea publicului asupra


225

bunurilor şi serviciilor pe care le oferă, convingerea clienţilor potenţiali

să apeleze la produsele sau serviciile ei şi să menţină clienţii actuali.

În stabilirea obiectivelor, întreprinzătorul trebuie să decidă care este

scopul reclamei – răspunsul imediat al clienţilor, o imagine bună a

firmei în ochii publicului etc.

Următorul pas în elaborarea unui plan de reclamă îl constituie

analizarea firmei şi a clienţilor ei. În acest sens, întreprinzătorul trebuie

să găsească răspunsuri la următoarele aspecte: sfera afacerii, imaginea

pe care doreşte să o proiecteze, clienţii şi caracteristicile lor, produsele

cumpărate de clienţi, mijloacele de reclamă folosite de competitori.

Răspunsul la aceste probleme îi va folosi întreprinzătorului în

definirea afacerii şi profilului clienţilor săi şi îl va ajuta să-şi

concentreze mesajul reclamei într-o anumită direcţie.

O dată ce şi-a definit obiectivul de atins, întreprinzătorul poate

începe proiectarea mesajului reclamei şi să aleagă mijlocul de

transmitere a ei. În această fază întreprinzătorul decide ce să spună şi

cum să spună.

Nu există reguli speciale de elaborare a mesajului unei reclame,

însă se poate realiza un impact mai mare asupra clienţilor dacă se

respectă următoarele principii:

Reclama trebuie să fie uşor de recunoscut. Întreprinzătorul trebuie

să proiecteze un mesaj cu un stil unic care să reflecteze imaginea

firmei. Întreprinzătorul trebuie să facă reclamă produselor şi

serviciilor considerate de clienţi valoroase.

Reclama trebuie să transforme atributele produselor şi serviciilor în

avantaje specifice consumatorului – economisirea banilor, realizarea

unei sarcini dificile etc.


226

Localizarea reclamei trebuie să fie simplă. Designul nu trebuie să

distragă de la mesajul reclamei.

Mesajul trebuie să fie uşor de înţeles, scurt, direct şi elaborat în jurul

unei singure idei.

Managerul trebuie să ia în serios mesajul. În general, trebuie evitate

glumele înserate în mesaj, pentru ca acesta să fie bine înţeles.

Managerul trebuie să proiecteze reclama în jurul unei tematici

centrale. Nu trebuie comunicate prea multe idei într-o singură

reclamă, iar fiecare reclamă trebuie să contribuie la tema generală a

reclamei firmei.

Reclama trebuie să folosească ilustraţiile care completează

produsele sau serviciile. Fotografiile sau desenele produselor ori

serviciilor atrag adesea mai mult atenţia decât o simplă descriere.

Reclama trebuie să identifice cu claritate magazinul. Adresa

magazinului, numărul de telefon şi regimul de lucru sunt elemente

importante de reclamă.

Reclama trebuie să cuprindă preţul produsului (serviciilor). Micului

întreprinzător nu trebuie să-i fie frică să menţioneze preţul în reclamă,

deoarece acesta este cel mai important considerent pentru mulţi clienţi.

Reclama trebuie să fie sinceră, credibilă şi de bun gust.

În general, o bună reclamă trebuie să urmeze acronimul “DACIA”.

Ea trebuie să descrie produsul sau serviciul, să atragă atenţia, să

convingă cititorul, să trezească interesul şi să prindă acţiune.

Când de difuzează reclama, întreprinzătorul trebuie să-i evalueze

eficacitatea. Ea trebuie să ducă la creşterea adecvată a vânzărilor pentru

a-şi dovedi eficienţa. De asemenea, se pot folosi două medii diferite de a

face reclamă, pentru o creştere care are o viteză de răspuns mai mare.


227

O reclamă eficientă trebuie să cuprindă 10 de „NU” potrivit

tabelului 7.3.

Tabelul 7.3. Nr. crt.

Greşeli Explicaţii

1. Planificarea unei singure reclame la un moment dat

Campania publicitară este mai eficientă dacă se elaborează un plan pe o anumită perioadă de timp care să confere continuitate reclamei

2. Nestabilirea de obiective pe termen lung

Una dintre cauzele insuccesului reclamei îl constituie lipsa obiectivelor programului de reclamă

3. Folosirea acelor reclame, teme şi mijloace de publicitate pentru care se simte o atracţie deosebită

Deşi judecăţile personale influenţează deciziile în afaceri, managerul nu-şi poate permite să le folosească în reclamă. Nu se va folosi un anumit post de radio doar pentru că este preferat de manager

4. Considerarea efortului financiar depus pentru publicitate drept cheltuială

Cheltuiala cu reclama este în sens contabil un cost, însă banii cheltuiţi în acest mod aduc în viitor profituri care n-ar fi posibile fără reclamă. Un program eficient de reclamă produce mai multe vânzări decât cheltuieli. Întreprinzătorul trebuie să se întrebe dacă poate să-şi permită să nu facă reclamă

5. Folosirea aceluiaşi fel de reclamă ca al concurenţilor

Folosirea aceluiaşi fel de reclamă ca şi concurenţii din teama de a fi diferiţi de aceştia nu va putea crea o imagine unică asupra firmei

6. Utilizarea întotdeauna a mijlocului de comunicare considerat cel mai bun

Nu este exclus ca mai multe medii de comunicare să fie considerate cele mai bune. De aceea, se vor analiza avantajele şi dezavantajele fiecărui mediu de comunicare pentru a-l alege pe cel mai potrivit afacerii

7. Întreprinzătorul să vorbească el însuşi la radio sau la televizor

Deşi poate da o notă personală reclamei, aceasta poate fi efectuată neprofesionist şi influenţează negativ clienţii

8. „Încărcarea” cât de mult posibil a reclamei

Unii întreprinzători gândesc că banii daţi pe reclamă sunt cel mai bine folosiţi dacă reclama este stufoasă. În realitate, ea poate crea confuzie şi de aceea trebuie să fie simplă şi cu un design plăcut

9. Considerarea ca eficientă a reclamei numai dacă 2-3 persoane au spus acest lucru

Eficienţa reclamei nu este demonstrată de aprecierile pozitive ale unui număr redus de persoane. De aceea, trebuie folosite tehnici de evaluare corespunzătoare

10. Încetarea publicităţii dacă nu s-au obţinut rezultate imediate

Unele reclame sunt proiectate pentru a aduce efect imediat, însă multe din ele cer mai mult timp pentru a da rezultat. Întreprinzătorul trebuie să aibă răbdare în acest sens

Sursa: Adaptat după: Arnold, D.R.; Solomon, R.H.; Ten Don‘ts in Bank

Advertising, B.C.H. 16, No 12, septembrie 1980, p.20-24, 42-43


228

CAPITOLUL VIII

PROCEDURI ADMINISTRATIV-SECRETARIALE

Nimeni nu-l poate convinge pe altul să se schimbe. Fiecare dintre noi stă de pază la o uşă a transfigurării care nu poate fi deschisă decât pe dinăuntru.

Marilene Ferguson

1. Planificarea activităţii centrului

Adunarea Generală, Direcţiunea sau alt organ de conducere colectivă

stabileşte, cu ocazia şedinţelor anuale, linia generală de activitate

(direcţii, strategii pe termen lung, etc.).

Planificarea activităţii curente se face de către structurile de

conducere executive existente (director executiv, consiliu director etc.),

care stabilesc prioritatea proiectelor de marketing şi alocarea acestora

coordonatorilor de sectoare (în funcţie de domeniile/specializările

consultanţei oferite). Această activitate trebuie să aibă loc săptămânal,

în afara urgenţelor şi a cazurilor excepţionale.

Fiecare client şi fiecare caz în parte este totodată privit ca un proiect

de cercetare şi soluţionare. Astfel încât se numeşte/deleagă, de fiecare

dată un responsabil (sau coordonator, atunci când situaţia are un grad

sporit de complexitate implicând intervenţia mai multor specialişti, din

domenii distincte) care urmăreşte operarea tuturor înregistrărilor şi

constituirea unei baze de date cât mai complete.

Activitatea şi sistemul de raportare ale tuturor celor ce participă la

realizarea proiectelor, angajaţi ai centrului sau colaboratori externi este

stabilită pentru fiecare proiect în parte de către coordonatorul de proiect.


229

Planul de activitate şi defalcarea acestuia se face în scris, iar planificarea

temporală se afişează la vedere (pe plannerul de activitate al centrului).

2.Evidenţa contractelor

Procedurile principale privind evidenţa contractelor sunt prezentate

în schema 8.1.

În privinţa efectuării acestor proceduri răspunde coordonatorulu de

proiect, ultimele două proceduri fiind îndeplinite de către secretarul

administrativ.

După negocierea acestora de către persoana abilitată –

coordonatorul de proiect sau directorul centrului – contractele sunt

Redactare / Editare

Semnare (ştampilare)

Înregistrare în registrul de contracte

Înregistrare simultană în fişierul contracte

Îndosariere exemplarul centrului

8.1. Proceduri principale după negociere


230

redactate şi semnate în 2 (două) exemplare (mai multe dacă este cazul)

de către coordonatorul de proiect.

După semnarea şi ştampilarea contractului şi de către

reprezentantul celeilalte părţi, un exemplar al contractului este

înregistrat în „registrul de contracte” şi apoi îndosariat/ arhivat în

ordinea corespunzătoare numărului de înregistrare.

După semnarea lor, toate contractele vor fi introduse în fişierul

„Evidenţa contractelor”, operaţiunea efectuată de secretarul-

administrativ.

Formatul registrului de contracte NR. CRT.

DATA

BENEFI- CIAR

EXECU- TANT

SUM

A

NR. ACT/ DATA PLĂŢII ŞI/SAU AVANS

OBIECT CON- TRACT

OBS

Curs, consultantă, evaluare, SF, BP

3. Arhivarea lucrărilor

Principalele proceduri pentru arhivarea documentelor elaborate de

centrul de consultanţă (analize, evaluări, studii şi cercetări,psihograme

etc.) sunt prezentate în figura 8.2.

De realizarea acestei proceduri răspunde coordonatorul de proiect.

După semnarea contractului, se solicită clientului să predea

coordonatorului de proiect (pe baza unui proces verbal de


231

precade/primire), toate datele necesare întocmirii lucrării (bilanţuri,

balanţe, oferte, contracte de desfacere-aprovizionare, oferte, situaţia

mijloacelor fixe etc.). aceste documente se introduc într-unul sau mai

multe dosare formând „dosarul de lucru”, având înscrise pe copertă

numele, telefonul şi faxul firmei şi numele persoanei de contract.

„Dosarul de lucru” este utilizat de către consultanţii ce participă la

realizarea lucrării; în acesta se vor introduce şi toate documentele

intermediare (schiţe, note, rapoarte preliminare etc.).

La finalizarea lucrării toate fişierele sunt asamblate în forma finală

pe un singur sistem, urmând arhivarea acestora, sub parolă, pe două

dischete; cuprinsul „arhivei fişiere” fiind înscris pe sistemul ce conţine

„fişierul arhivă”. Se editează şi tipăreşte lucrarea, apoi se multiplică în

numărul de exemplare contractat, plus unul pentru centru. Toate

fişierele tipărite – inclusiv cele intermediare – vor avea înscrise pe

ultima pagină numele complet al fişierului şi numele (codificat) al

sistemului pe care au fost realizate.

Exemplarul centrului împreună cu „Dosarul de lucru” şi „Raportul

de uz intern al coordonatorului de proiect” se arhivează sub cheie. Se

înregistrează în „Registrul arhivă” numele lucrării (Clientul XXX –

Raport de evaluare, Studiu de caz, Psihogrmă, Recomandări,

Soluţionare, Probleme de cercetare etc.) şi data la care a fost finalizată.

Toate fişierele, intermediare şi/sau finale ale lucrărilor se şterg.


232

Colectarea datelor şi documentelor de la client

Asamblarea tuturor fişierelor în forma finală pe un singur sistem

Editarea şi tipărirea formei finale

Arhivarea fişierelor finale pe două dischete

Multiplicarea şi legarea lucrării

Predarea lucrării

Arhivarea exemplarului centrului şi a dosarului de lucru

Ştergerea tuturor fişierelor de lucru de pe toate sistemele

proces verbal de predare/primire

dosar de lucru

proces verbal de predare/primire

raport coordonator proiect

se înscrie în registrul arhivă

cuprinsul arhivei se înscrie pe hard disk

se face şi un exemplar al centrului

8.2. Proceduri principale după semnarea contractului


233

4. Evidenţa clienţilor

De evidenţa clienţilor răspunde coordonatorul compartimentului

marketing şi/sau relaţii cu publicul, operaţiunile fiind efectuate de către

secretarul administrativ.

Pentru fiecare primă şedinţă de consultanţă, fiecare consultant

completează formularul de înregisrare clienţi (F1)care cuprinde datele

de identificare (cât mai amănunţite) ale clientului şi domeniu/tipul

consilierii solicitate. Pentru fiecare client se verifică dacă acesta a mai

apelat la serviciile centrului şi dacă da, se completează de fiecare dată

când clientul (firmă, organizaţie, persoană fizică, persoană individuală,

etc.) revine, numai un formular de consultanţă (F2) cuprinzând doar

referirile la serviciile prestate acestuia.

Periodic (săptămânal) secretarul administrativ preia toate

fişele/formularele de la toţi consultanţii şi le introduce în programul

sistem de evidenţă şi raportare clienţi.

Fişele sunt arhivate de către secretarul administrativ, sub cheie,

după un sistem alfabetic ce permite adăugarea de noi fişe (filer, cutii

speciale etc.).

În cazul serviciilor susţinute pentru organizaţii, la care se

completează în fişa de evidenţă un singur client – mai precis, organizaţia

– se anexează fişei client un tabel ce va conţine numele, poziţia în

organizaţie şi adresă/telefon/fax unde fiecare cursant poate fi contactat.

Activitatea de evidenţă a clienţilor este coordonată de

compartimentul marketing şi/sau relaţii cu publicul al centrului fiind

realizată de secretarul administrativ.


234

5. Recepţionare, înregistrare, distribuţie a corespondenţei şi

documentelor

Toate activităţile şi procedurile din acest capitol vor fi îndeplinite

de către secretarul administrativ.

A.Faxurile

a)Faxuri primite

Toate faxurile primite sunt înscrise în registrul „faxuri primite” ce

cuprinde datele din tabelul următor:

Client

A mai colaborat cu centrul

Se completează Formularul F1 Formularul F2

Se completează

Se introduc toate formularele în programul evidenţă clienţi

Se arhivează toate formularele clienţi

săptămânal

la fiecare contact

se actualizează periodic

NU DA


235

Fiecare fax este arhivat (îndosariat) în ordinea corespunzătoare

având înscris pe el numărul de înregistrare. Copia acestuia este predată

consultantului în a cărui competenţă se încadrează acesta.

Nr. crt. Data Expeditor Conţinut Nr. pagini

b)Faxuri trimise

Toate faxurile trimise sunt înregistrate în registrul „faxuri trimise”,

în care se înscriu următoarele date, conform tabelului următor:

Nr. crt. Data Destinatar Conţinut Consultant (angajat) Expeditor

Nr. pagini

Faxurile trimise şi/sau recepţionate pe calculator, prin cartelă fax

modem, vor fi listate şi se vor înregistra şi arhiva conform procedurilor

prezentate mai sus.

Toate faxurile sunt arhivate (îndosariate), având ataşată confirmarea

trimiterii, în ordinea numărului de înregistrare.

B.Corespondenţa

a)Corespondenţă primită

Toată corespondenţa primită este înregistrată în registrul

„corespondenţă primită” unde se înscriu următoarele date, conform

tabelului:


236

Nr. crt. Data Expeditor Conţinut

În cazul scrisorilor şi a corespondenţelor cu volum redus fac copii ce se

predau consultantului (angajatului) cu corespondenţele corespunzătoare.

b)Publicaţiile la care este abonat centrul şi corespondenţa

voluminoasă

Corespondenţa voluminoasă (publicaţii, pliante, cataloage etc.) este

arhivată în forma specifică (bibliotecă, bibliorafturi etc.), purtând

etichetele corespunzătoare (Monitorul oficial, oferte de produse, cereri

de consultanţă, „Capital” etc.).

c)Corespondenţa expediată

Fiecare corespondenţă expediată este înregistrată în registrul

„corespondenţă expediată”, în care se înscriu următoarele date, conform

tabelului:

Nr. crt.

Data Destinatar Conţinut Consultant (angajat) expeditor

Corespondenţa cu volum redus (scrisori de invitaţie, prezentare,

răspunsuri etc.) este copiată şi arhivată (îndosariată) în ordinea

numerelor de înregistrare, care se înscriu pe prima pagină.

La corespondenţa cu volum mare (lucrări, materiale de promovare

etc.) se arhivează doar copia paginii de titlu (scrisoare de introducere,

pagina de cuprins etc.).


237

C.Notele telefonice

Toate notele telefonice sunt scrise în întregime în caietul (registrul)

de note telefonice corespunzător:

a)Notele telefonice primite – înaintea conţinutului se înscriu

următoarele date:

- data şi ora primirii

- instituţia şi/sau persoana care a expediat-o

- cine a recepţionat-o

- numele consultantului (angajatului) căruia îi este destinată

Fiecare notă telefonică este adusă, cel mai urgent posibil, la

cunoştinţa persoanei căreia îi este destinată.

b)Note telefonice transmise – înaintea conţinutului se înscriu

următoarele date:

- numele expeditorului (consultant, angajat administrativ etc.)

- organizaţia şi/sau numele destinatarului

După transmiterea notei se înscriu:

- numele celui care a recepţionat-o la destinatar

- numele celui ce a efectuat transmiterea

- data şi ora la care s-a efectuat transmiterea

D.Documentele

a)Documente constitutive ale centrului, documente ale

personalului, alte documente de arhivă


238

Documentele constitutive (statut, sentinţă de înfiinţare etc.), copii

după diplomele de calificare ale angajaţilor, CV-uri, contracte de muncă

etc. sunt înscrise în registrul „Documente centru”, în care se

înregistrează conform tabelului:

Nr. crt.

Data emiterii

Natura documentului Nr. exemplare

Statu/CV/proces verbal al Adunării Generale/etc.

Toate documentele sunt arhivate (dosare, bibliorafturi etc.) sub cheie.

b)Rapoartele centrului

Rapoartele de activitate, financiare etc. precum şi evidenţele

contabile (bilanţuri, balanţe ş.a.) ale centrului sunt arhivate, în ordinea

producerii acestora, sub cheie.

c)Adeverinţe şi alte documente emise de centru

Toate documentele emise sau primite de centru (adeverinţe,

diplome, certificate etc.) sunt înscrise în registrul „documente”, unde se

înregistrează următoarele date, conform tabelului:

Nr. Crt.

Data Emis / Primit Către / De la

Natura actului Conţinut

adeverinţă / împuternicire / acord / cerere / etc.


239

Toate documentele primite şi copiile fiecărui document emis de

centru sunt arhivate (îndosariate) în ordinea numărului de înregistrare şi

sunt păstrate sub cheie.

d)Documente ale colaboratorilor

Toate documentele colaboratorilor (statut, prezentare, CV-uri etc.)

sunt înscrise în „registrul colaboratori”, având următorul format:

Nr. crt.

Data emiterii

Numele colaboratorului

Natura documentului Nr. exemplare

firma / persoana statut / CV / process verbal al Adunării

Generale / etc.

Arhivarea acestora (filere, bibliorafturi etc.) se va face sub cheie.

e)Referate privind participarea centrului la acţiuni organizate de terţi

După participarea unuia sau mai multor consultanţi la o acţiune

organizată de alte instituţii (cursuri, simpozioane, programe de

pregătire, aniversări, contacte etc.), cel care a participat sau

conducătorul grupului va întocmi un scurt raport asupra evenimentului.

Acest raport va fi înscris în „registrul acţiuni terţi”, care va avea

următorul format:

Data Nume acţiune Nume participant (cine a făcut referatul)

Observaţii / conţinut şi eventuale contacte


240

f)Lista de contacte – cărţi de vizită

Toate contactele realizate de personalul centrului vor fi înscrise în

„registrul contacte” în următorul format:

Nume firmă şi/sau persoană fizică

Ardesă, tel., fax

Domeniu de activitate

Nume consultant şi dată contact

Toate aceste date vor fi înscrise imediat după realizarea contactului

de către consultantul/angajatul care a realizat contactul şi introduse

periodic (săptămânal) în „fişierul contacte”.

Toate cărţile de vizită primite de către consultanţi/angajaţi, cu

implicaţii în activitatea centrului vor fi predate secretarului administrativ

care le va arhiva în ordinea alfabetică a persoanelor fizice, a firmelor,

sau a persoanei de contactat.


241

ANEXA I

Dorinţa şi posibilitatea de a fi

i

Societăţi de persoane (Legea nr. 31/1990) - Societate în nume colectiv (art.2 lit.a) - societate în comandită simplă (art. 2 lit. b)

Societăţi de capitaluri - Societate pe acţiuni (Legea 31/1990, Legea 33/1991, Legea 36/1991) - Societate în comandită pe acţiuni (Legea 31/1990)

Societate cu răspundere limitată - cu mai mulţi asociaţi (2-50) conf. art. 2 lit. e, al Legii 31/1990 şi Legii 47/1991 - cu asociat unic conform art. 210 şi 211 ale Legii 31/1990

Activitate lucrativă?

Desfăşoară acte de comerţ?

Asociaţie sau fundaţie conform

OG. 26/2000

Societate civilă conform codului

civil

Comerciant individual conform

art. 7 c.com., L507/2002 şi HG 58/2003

Activitate comercială organizată sau finalitate

particulară

Societatea are obiect sau finalitate particulară

Societate comercială conform Legii nr 31/1990, Legii nr

33/1991, Legii nr 47/1991 şi Legii nr 36/1991

Societate cu obiect particular (în agricultură)

DA NU

DA

DA

NU

NU

Algoritmul încadrării juridice a activităţilor private în România


242

ANEXA II

ACTE ŞI STATUTE JURIDICE

1. CONTRACT DE SOCIETATE CIVILĂ

Încheiat astăzi..................... la........................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C. ....................................................................S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în ..................................., str. ..........................................nr. .......... (localitatea) bloc ..........., scara ......., etaj ........., apartament ............., judeţ/sector.........................., înregistrată la oficiul Registrului Comerţului ......................................, sub nr. ..........., din ..........................., cod fiscal nr. ....................... din ............................., având contul nr. ............................................, deschis la ................................................, reprezentată de .............................................., cu funcţia de .............................., în calitate de asociat 1.2.Întreprinderea / Asociaţia ........................................................................., cu sediul social în ................................., str. ...................................................nr. .......... (localitatea) bloc ........., scara ........, etaj ......., apartament .............., sector/judeţ ..........................., posesoarea autorizaţiei nr. ................. din.............., eliberată de Primăria....................., codul fiscal nr. ............................... din ........................, având contul nr. ...................... deschis la .........................................., reprezentată de ..................................., cu funcţia de ........................................., în calitate de asociat şi/sau 1.3. .............................................................., cu sediul în ............................... (localitatea) str. ............................................., nr. ...., bloc ......, scara ....., etaj......., apartament......., sector/judeţ ......................., posesorul autorizaţiei nr. ......... din ..............., eliberată de Primăria .................................., codul fiscal nr. ................. din ..............., având contul nr. ..........................................., deschis la ............................................, persoană fizică autorizată să desfăşoare activităţi independente, în calitate de asociat şi/sau 1.4.Dl .............................................................................., domiciliat în ..............................., str. ......................................... nr. ....., bloc ......, scara ......, etaj ........., apartament ......., sector/judeţ ...................................., născut la data de. ..................................... (ziua, luna, anul) în ................................


243

sector/ judeţ ..........................,fiul lui ........................................ (localitate) şi al ......................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ....... nr. ................ eliberat de ......................, cod numeric personal ..........................., în calitate de .......... asociat ............................., au convenit, prin voinţa lor unanimă, constituirea societăţii civile1 ............................... cu respectarea prevederilor art. 1499-1531 din Codul civil şi ale ................................, în cuprinsul prezentului contract denumită şi „societatea”. II. CLAUZE GENERALE 2.1. Societatea ................................. este societate civilă particulară, nu efectuează acte de comerţ, nu are personalitate juridică şi nu este subiect autonom de drept. 2.2. a) Societatea are ca scop realizarea de foloase materiale, cu participarea tuturor aociaţilor la beneficii şi pierderi din ................................................... ............................................................................................................................... b) Fiecare asociat se obligă unul faţă de altul să aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligat c) Drepturile asociaţilor sunt incesibile. 2.3. Societatea ...................................................... este înfiinţată pe durată ........................, ctivitatea urmând să înceapă de la data de ....................................... . 2.4. a) Sediul societăţii este în .........................................., str. ........................... nr. ............ sectorul/judeţul .............................................. . b) Sediul poate fi transferat în altă localitate prin hotărârea asociaţilor. c) Societatea are sedii secundare în .......................... şi poate să aibă asemenea sedii în ............................................. precum şi în alte localităţi. III. APORTURILE SOCIALE 3.1. Aporturile sociale ale asociaţilor constau în bani, bunuri ori prestaţii în muncă, în conformitate cu anexa care face parte integrantă din prezentul contract. 3.2. a) Aportul social al fiecărui asociat trebuie adus la data constituirii societăţii. b) Aportul social în bunuri mobile sau imobile se trece patrimoniul social al societăţii. c) În cazul în care asociatul nu depune aportul social la data constituirii societăţii, acesta datorează o dobândă de ...................% pe ........................... . 3.3. a) Patrimoniul social se compune din: aporturile aduse de asociaţi şi drepturile şi obligaţiile contractate de societate ulterior constituirii ei. b) Bunurile mobile şi imobile aduse ca aport social devin proprietatea comună pe cote-părţi a asociaţilor.


244

IV. RAPORTURI 4.1. Raporturile asociaţilor cu societatea se stabilesc după cum urmează: a) Pe toată durata contractului, asociaţii au datoria să-şi îndeplinească obligaţiile asumate şi să-şi exercite drepturile cu bună-credinţă. b) Ei răspund faţă de societate pentru pagubele cauzate din vina lor. c) Asociaţii îşi pot asocia, la rândul lor, o terţă persoană în privinţa părţii pe care o au în cadrul societăţii. 4.2. a) Societatea are obligaţia de a restitui asociatului toate sumele cheltuite în contul societăţii. b) Ea îşi asumă toate obligaţiile contractante cu bună-credinţă, în interesul societăţii, de către asociaţi, precum şi acoperirea tuturor prejudiciilor suferite fără culpa sa, cu ocazia activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor sociatăţii. V. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII 5.1. Administrarea societăţii se încredinţează

......................................................................în următoarele limite:

................................................................................................................................

........................................................................................................ 5.2. Actele care se referă la modificări privind imobilele societăţii nu se pot face decât cu aprobarea tuturor asociaţilor. VI. PARTICIPAREA LA BENEFICII ŞI PIERDERI 6.1. Toţi asociaţii participă la beneficii şi pierderi în raport cu aportul lor social. 6.2. Partea asociatului care aduce ca aport social numai prestaţii în muncă este egală cu cea a asociatului care a adus cel mai mic aport social. 6.3.Repartizarea beneficiilor şi pierderilor se face ............................................. VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 7.1. Societatea încetează în următoarele cazuri: a) trecerea timpului pentru care a fost contractată6; b) desfiinţarea obiectului sau realizarea scopului său; c) alte cazuri prevăzute de lege. 7.2. Patrimoniul societăţii se lichidează după încasarea creanţelor şi plata datoriilor. 7.3. Activul şi pasivul societăţii se împarte între asociaţi, proporţional cu aportul social. VIII. CLAUZE FINALE 8.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.


245

8.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acesta, anterioară sau ulterioară încheierii lui. 8.3. Prezentul contract s-a încheiat întru-un număr de ................... exemplare, câte unul pentru fiecare parte şi ................. exemplare pentru ..... ...............................................................................................................................

2.ACT CONSTITUTIV AL FUNDAŢIEI .....................

Eu/Noi, 1. .........................., cetăţean român, domiciliat în ......................, str. .................................nr. ............, bloc ......., scară ........, etaj .........., apart. ........, sector/judeţ .........................posesorul actului de identitate .......................... seria ......... nr. ........................., eliberat de ...................... la data de .................., cod numeric personal ..................... sau/şi 2. S.C. ............................... SNC/SCS/SA/SCA/SRL, cu sediul social în ...........................,str. ................................. nr. ............., bloc ......., scara .........., etaj ........., apart. ............, sector/judeţ ...................., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ........................sub nr. .............../.............../............., cod fiscal nr. ...................... din ............................, reprezentată de .................... având funcţia de ..............................................,în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi cu Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, în calitate de fondator/fondatori, am hotărât constituirea unei fundaţii astfel: Fundaţia va fi denumită ......................... şi este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial. Fundaţia are sediul în ...................., str. ..................... nr. .........., bloc ........., scara ........etaj .........., apart. ..............., sector/judeţ ................................ Scopul Fundaţiei .............................. este .......................................................................................................................................................................................... iar obiectivele pe care şi le propune în vederea realizării acestui scop sunt prevăzute în Statutul fundaţiei.


246

Patrimoniul Fundaţiei este format dintru-un activ patrimonial iniţial în valoare de ........ lei şi este alcătuit din următoarele aporturi în natură sau/şi în numerar depuse de fondator/fondatori astfel ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Întregul patrimoniu va fi evidenţiat şi păstrat în conformitate cu legislaţia română în materie, pe numele fundaţiei şi va fi folosit exclusiv pentru realizarea obiectivelor ei. Organul de conducere al Fundaţiei este Consiliul director format din: 1. Preşedinte ............................................................................................ 2. Prim-vicepreşedinte ............................................................................ 3. Secretar ........................................................................................... 4. Membri ............................................................................................. Controlul activităţii economico-financiare va fi efectuat de un cenzor / o comisie de cenzori formată din: 1. Preşedinte.............................................................................................. 2. Vicepreşedinte ................................................................................. 3. Membr ............................................................................................... Eu/Noi, ................................................. fondatorul/fondatorii Fundaţiei .........................împuternicesc/împuternicim pe ..........................................., cetăţean român, domiciliat în ..........................., str. ............................ nr. ..., bloc ...., scara ...., etaj ......, apart. ......, sector/judeţ ..................................... posesorul actului de identitate ................................seria .......... nr. ............................... eliberat de .............................. la data de ................. ca în numele meu/nostru şi pentru mine/noi să se desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice, înscrierea fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor,obţinerea avizelor necesare, precum şi să semneze orice acte modificatoare ale Actului constitutiv şi Statutului fundaţiei, modificări impuse de instanţa judecătorească competentă, semnătura sa fiindu-mi/fiindu-ne pe deplin opazabilă. Redactat şi editat în .............. exemplare la ................ cu sediul în .................................str. ......................................., nr. ......................., sector/judeţ ............................. . S-au eliberat părţii/părţilor .................... exemplare originale, astăzi, data autentificării.

SEMNĂTURA / SEMNĂTURILE FONDATORULUI / FONDATORILOR


247

NOTE:

• Două sau mai multe fundaţii se pot constitui în federaţie, actul constitutiv şi statutul având conţinut similar, cu excepţia obiectivelor federaţiei care trebuie formulate în raport de specificul lor şi explicate ca atare.

• Federaţiile dobândesc personalitate juridică proprie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de lege pentru fundaţiile cu scop patrimonial.

• Cererea de înscriere în Registrul federaţiilor se soluţionează de tribunalul în circumscripţia căruia federaţia urmează să-şi aibă sediul şi devine persoană juridică din momentul înscrierii în acest registru.

• Fundaţiile care contribuie o federaţie îşi păstrează propria personalitate juridică, inclusiv propriul patrimoniu.

• În cazul dizolvării federaţiei, dacă nu se prevede altfel în statut, bunurile rămase în urma lichidării se transmit, în cote egale, persoanelor juridice constituente.

3. STATUTUL FUNDAŢIEI ....................

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Art. 1. –Fundaţia ............................ fondată potrivit Actului constitutiv de : a) .......................... cetăţean român, domiciliat în ............... str. ................... nr. ............,bloc ........, scara ......., etaj ......, apart. ........, sector/judeţ .............. posesorul actului de identitate ....................... seria ........ nr. ......................., eliberat de ................................. la data de ......................................., cod numeric personal ................................ sau/şi b) S.C. ............................ SNC/SCS/SA/SCA/SRL, cu sediul social în ..........................str. .................................., nr. .........., bloc ........, scara ........., etaj ........, apart .............., sector/judeţ ............................, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ................sub nr. ................ / .............. / ............ cod fiscal nr. ............. din ............., reprezentată de ......................... având funcţia de ................................................................................. au constituit sus-numita fundaţie în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii şi cu Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Art. 2. – Scopul fundaţiei îl constituie ..................................................... ............................................................................................................................... ..............................................................................................................................................................................................................................................................


248

Art. 3. – Denumirea fundaţiei este .......................................................... ................................................................................................................................................. Art. 4. – (1) Sediul fundaţiei este în ................................., str. ...................., nr. ......, bloc ........., scara .........., etaj ........., apart. ............., sector/judeţ ...................... . (2) Sediul fundaţiei poate fi schimbat pe baza hotărârii Consiliului director. Art. 5. – Fundaţia .................................... se constituie pe o durată de ........................... Art. 6. – (1) Patrimoniul social al Fundaţiei este alcătuit dintr-un activ patrimonial, iniţial în valoare de .......................... lei şi este alcătuit din următoarele aporturi în natură şi/sau în bani depuse de fondator/fondatori, astfel: ................................................................ ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... (2) Întregul patrimoniu va fi evidenţiat şi păstrat în conformitate cu legislaţia română în materie, pe numele fundaţiei şi va fi folosit exclusiv pentru realizarea obiectivelor ei. Art. 7. – (1) Scopul fundaţiei este .......................................................... .................................................................................................................................................................................................................................................................................................. (2) Obiectivele fundaţiei, în vederea realizării scopului ei, sunt următoarele: ........................................................................................................................................................................................................................................................ - promovarea şi întreţinerea colaborării în plan ştiinţific şi practici cu alte fundaţii şi asociaţii cu obiectiv de activitate asemănător, din ţară şi din străinătate;

- colaborarea ştiinţifică cu toate tipurile de forme asociative, în vederea eficientizării activităţii acestora; - acordarea de burse pentru studii membrilor asociaţi, în vederea creşterii pregătirii profesionale a acestora.

(3) Schimbarea scopului fundaţiei se face numai de către fondator sau majoritatea fondatorilor în viaţă, iar dacă nici unul dintre fondatori nu mai este în viaţă, aceasta se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi din numărul membrilor Consiliului director. (4) În toate cazurile, schimbarea scopului fundaţiei se poate face numai dacă acesta a fost realizat în totalitate sau în parte ori dacă acesta nu mai poate fi îndeplinit. Art. 8. – (1) Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii autentificate a Consiliului director, prin care li se alocă un patrimoniu.


249

(2) Filiala este condusă de un Consiliu director propriu, alcătuit din cel puţin 3 membri. (3) Filiala este entitate cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de administrare şi de conservare în condiţiile stabilite de Consiliul director prin actul constitutiv al ei şi se pot încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama fundaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a Consiliului director al fundaţiei. Capitolul II RESURSELE PATRIMONIALE ŞI CHELTUIELILE FUNDAŢIEI Art. 9. – Patrimoniul social iniţial al fundaţiei se completează cu dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale, dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de fundaţie, donaţii, sponsorizări sau legate, venituri realizate din activităţi economice directe, resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale, precum şi alte venituri prevăzute de lege. Capitolul III CONDUCEREA ŞI CONTROLUL FUNDAŢIEI Secţiunea I Consiliul director Art. 10. – Consiliul director al fundaţiei asigură realizarea scopului şi obiectivelor acesteia, exercitând următoarele atribuţii:

a) stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei; b) aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi a bilanţului

contabil; c) alegerea şi revocarea cenzorului / membrilor comisiei de cenzori; d) înfiinţarea de filiale; e) încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei; f) executarea bugetului de venituri şi cheltuieli; g) aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei; h) modificarea statutului fundaţiei; i) elaborarea regulamentului intern de funcţionare a sa; j) îndeplinirea oricăror alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.

Art. 11. – Membrii Consiliului director care, într-o anumită problemă, supusă hotărârii sale, sunt interesaţi personal sau prin soţii lor, ascendenţii sau descendenţii, rudele în linie colaterală sau afinii lor până la gradul al patrulea inclusiv, nu vor putea lua parte la deliberare şi nici la vot. În caz contrar voi


250

răspunde pentru daunele cauzate Fundaţiei dacă fără votul lor nu s-ar fi putut obţine majoritatea cerută. Art. 12. – Nu poate fi membru al Consiliului director, iar dacă este, pierde această calitate cel care ocupă o funcţie de conducere în cadrul unei instituţii publice, dacă Fundaţia sprijină activitatea acelei instituţii publice. Art. 13. – Deciziile contrare legii, actului constitutiv statutului Fundaţiei pot fi atacate de fondator / fondatori sau de către oricare dintre membrii. Consiliul director care au lipsit sau au votat împotrivă şi a cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţă. Art. 14. – Consiliul director poate împuternici una sau mai multe persoane cu funcţii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt străine de asociaţie pentru a încheia acte juridice în numele şi pe seama fundaţiei sau orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut. Art. 15. – (1) Consiliul director se compune din .......................... membri desemnaţi de fondatorului / fondatori la momentul constituirii fundaţiei. (2) În caz de descompletare, funcţiile rămase libere se completează prin hotărârea fondatorului / fondatorilor, iar dacă nici dintre fondatori nu mai este în viaţă, cu întrunirea votului a ......................... din numărul membrilor Consiliului director. (3) Completarea funcţiilor rămase libere se face în cel mult ............. zile de la descompletare. Art. 16. – (1) Consiliul director se întruneşte cel puţin o dată pe lună sau ori de câte câte ori nevoile fundaţiei o impun. (2) Convocarea Consiliului director se face de preşedinte, iar în lipsa acestuia de înlocuitorul său, cu cel puţin ................ zile înainte de data fixată. (3) Consiliul director deliberează, în mod valabil, în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri cu o jumătate plus unu din voturi. Art. 17. – Deliberările şi hotărârile Consiliului director se consemnează în procese-verbale încheiate cu ocazia fiecărei şedinţe. Secţiunea a II-a Controlul financiar Art. 18. – (1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar de membri. (2) În realizarea competenţei sale Comisia de cenzori: a) verifică modul în care este administrat patrimoniul fundaţiei; b) întocmeşte rapoarte în care este administrat patrimoniul fundaţiei; c) poate participa, prin membrii săi, la şedinţele Consiliul director, fără drept de vot; d). îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de Consiliul director. (3) membrii Consiliului director nu pot fi cenzori.


251

Art. 19. – Consiliul director aprobă regulile generale de organizare şi funcţionare a Comisiei de cenzori. Capitolul IV VENITURILE ŞI CHELTUIELILE FUNDAŢIEI Art. 20. – Veniturile fundaţiei provin din:

a) dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile în condiţiile legale;

b) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de fundaţie: c) venituri realizate din activităţi economice directe; d) donaţii, sponsorizări sau legate; e) resursele obţinute de la bugetul de stat şi / sau de la bugetele locale; f) alte venituri prevăzute de lege. Art. 21. – (1) Fundaţia poate înfiinţa societăţi comerciale ale căror dividende, dacă nu

se reinvestesc în aceste societăţi, se vor folosi pentru realizarea scopului ei. (1) Fundaţia poate desfăşura orice alte activităţi economice directe, dacă

acestea au caracter accesoriu şi au legătură strânsă cu scopul principal al ei. Art. 22. – (1) Principalele cheltuieli ale fundaţiei sunt:

a) salarii şi adaosuri la salarii; b) indemnizaţii, prime şi premii; c) procurări de rechizite şi imprimate de birou; d) chirii, dobânzi, taxe, comisioane bancare; e) cazare, masă, transport; f) apă, canal, salubritate; g) energie electrică, termică, şi gaze naturale; h) alte cheltuieli.

(2) Cheltuielile se efectuează potrivit prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli şi se aprobă de persoanele însărcinate de Consiliul director. (3) Salariile, indemnizaţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilesc în limitele statutului de funcţiuni ale bugetului de venituri şi cheltuieli. (4) Consiliul director poate dispune plata de premii, gratificaţii şi altele asemenea din disponibilităţile existente. Art. 23. – Exerciţiul economico-financiar începe la data de 1 ianuarie şi se încheie la data de 31 decembrie al fiecărui an. Capitolul V DEIZOLVAREA ŞI LICHIDAREA Art. 24. – Fundaţia ..................................................... se va dizolva:

I. De drept prin: a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;


252

b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop

II. Prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate,

atunci când: a) scopul sau activitatea fundaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii

publice; b) realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii

publice; c) urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit; d) a devenit insolvabilă; e) nu mai obţine autorizaţiile prealabile necesare, potrivit legii. III. În situaţia imposibilităţii constituirii Consiliului director în conformitate cu

statutul fundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului Consiliului director trebuia constituit. IV. În alte situaţii prevăzute de lege Art. 25. – (1) În cazul dizolvării fundaţiei, lichidatorii se numesc de instanţa judecătorească. (2) Odată cu numirea lichidatorilor, mandatul Consiliului director încetează. (3) Lichidatorii la intrarea în funcţie efectuează inventarul şi încheie un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului. (4) Ei sunt obligaţi să primească şi să păstreze registrele şi orice alte acte ale fundaţiei şi să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei acestora. (5) Lichidatorii îşi îndeplinesc mandatul sub controlul / Comisiei de cenzori. Art. 26. – (1) Lichidatorii au obligaţia se a continua operaţiunile juridice în curs, de a încasa creanţele, de a plăti creditorii, iar dacă numerarul nu este suficient, de a transforma şi restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor mobile şi imobile. (2) Lichidatorii pot realiza numai acele operaţiuni noi care sunt necesare finalizării celor aflate în curs de derulare. Art. 27. – (1) În cazul dizolvării fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pot transmite către persoane fizice. (2) Aceste bunuri pot fi transmise către persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemănător, potrivit procedurii care urmează: ............................. ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................


253

(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării, lichidatorii nu au reuşit să transmită bunurile în condiţiile alineatului (2), ele se atribuie de instanţa competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător (4) Data transmiterii bunurilor este cea a întocmirii procesului-verbal de predare-preluare, dacă prin acesta nu s-a stabilit o dată ulterioară. Art. 28. – Lichidatorii încheie operaţiunile şi remit celor în drept contul gestiunii numai după expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvării fundaţiei. Art. 29. – După încheierea lichidării, lichidatorii sunt obligaţi ca în termen de două luni să depună bilanţul, registrul jurnal şi un memorandum, să declare operaţiunile de lichidare la Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia şi să îndeplinească toate procedurile de publicare şi radiere din acest registru. Art. 30. – dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanţului nu se înregistrează nici o contestaţie, bilanţul se consideră definitiv aprobat, iar lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile şi sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate registrele şi actele fundaţiei şi ale lichidării, după aceasta fiind consideraţi descărcaţi. Art.31. – (1) Fundaţia încetează a avea fiinţă la data radierii din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. (2) radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, prin care se atestă descărcarea acestora de obligaţiile asumate. Capitolul VI DISPOZIŢII FINALE Art. 32. – Prevederile prezentului statut se completează cu dispoziţiile legii. Art. 33. – redactat şi editat în ............... exemplare, la ........... cu sediul în ...................., str. .................... nr. ................, sector/judeţ ............................... . S-au eliberat părţii/părţilor .....................exemplare originale, astăzi, data autentificării.

SEMNĂTURILE FONDATORILOR SEMNĂTURA FONDATORULUI


254


255

ANEXA III TITLURI ÎN COMPLETAREA PREZENTULUI VOLUM

A. Autori români 1. Bolile psiho-morale sau pierderea sensului vieţii – Olivian Paşcanu 2. Teoria şi practica consilierii – Petru Lisievici 3. Psihologia Fiinţei - Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară

(coord. Aurelian Burcu) 4. Fundamentele Consilierii în Managementul calităţii Vieţii şi Condiţei Umane -

Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară (coord. Aurelian Burcu)

5. Abilităţile consilierului – Institutul Internaţional pentru Dezvoltare Umană şi Comunitară (coord. Aurelian Burcu)

6. Centrul de consultanţă în afacerin – C. Mănescu 7. Consiliere educaţională – Ana Băban 8. Autovindecarea prin spirit, suflet şi plante – Olivian Paşcanu 9. Ameliorarea performanţelor individuale prin pethici de psihotarepie – Irina

Holdevici 10. Psihologie operatorie: teorie, evaluare, terapie – C Ţapu 11. Elemente de psihoterapie integrativă – P. Dafinoiu 12. Incursiune în autoterapia asistată – A. Moreanu 13. Psihoterapiile scurte – Irina Holdevici 14. Tehnici de sfătuire/consiliere – Constantin Oancea 15. Elemente de psihoterapie – Irina Holdevici 16. Psihoterapii moderne: noua hipnoză eriksonoană – Irina Holdevici 17. Curs practic de hipnoză – C. Nicolau 18. Psihologia transcendentului – Felicia Muntean 19. Jocurile conştiinţei sau Terapia Unificării – Iolanda Mitrofan 20. Metode de psihoterapie – N. Vandici 21. Psihoterapie – G. Ionescu 22. Timiditatea şi teapia ei – E. Dimitriu 23. Reprezentarea socială a psihoterapeutului – Roxana Brânzei 24. Optimizarea comportamentului profesional – C. Nedelcea 25. Elemente de psihologie a cuplului – Iolanda Mitrofan 26. Psihologia sinelui. Un pelerinaj spre centrul fiinţei – Ion Mânzat 27. Psihologia credinţei religioase. Transconştiinţa umană – Ion Mânzat 28. Psihologia personalităţii – M Stoica 29. Psihologia persoanei – Nicolae Mărgineanu 30. Re-introducere în personalitate – C. Leu


256

31. Psihologia schimbării şi a educaţiei – A.D. Toader 32. Psihologia generală şi a educaţiei – V. Oprescu 33. Psihologia selecţiei şi formării profesionale – H. Pitariu 34. Psihologia şi viaţa cotidiană – V. Ceauşu 35. Elemente de etică şi deontologe – Carmen Cozma 36. Introducere în psihologia orientală – Ion Mânzat 37. Sinele şi cunoaşterea lui – Petru Iluţ 38. De la geneza personalităţii la trăirea transcendentală – A. Moca 39. Psihologia: vocaţie şi profesie – A. Stoica 40. Psihologia generală şi dezvoltării – N. Jurcanu 41. Puterea sufletească – C. Rădulescu-Motru 42. Curs de psihologie - C. Rădulescu-Motru 43. Personalismul energetic - C. Rădulescu-Motru 44. Culmi şi abisuri ale personalităţii – Vasile Pavelcu 45. Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii - Vasile Pavelcu 46. Drama psihologiei - Vasile Pavelcu 47. Psihologia cunoaşterii: îndrumar de psihologie spirituală – Felicia Munteanu 48. Psihologia mediului – C.C. Ioan 49. Elemente de psihologie a cuplului – Iolanda Mitrofan 50. Secretele cuplului ideal – A. Gheorghiu 51. Armonia cuplului: căi şi răscruci în viaţa familială – S. Gavra 52. Consiliere familială – L Şoitu 53. În câte felui se poate suferi din dragoste – R. Grindea 54. Există uibiri fericite? Psihologia relaţiilor de cuplu – G. Corneanu 55. Ştiinţa conştiinţei – C. Trandafir 56. Ştiinţa la sfârşit de mileniu – Academia Oamenilor de Ştiinţă din România

(Coord. V. Cândea) 57. Studii şi eseuri filosofice – D.D. Roşca 58. Tratat de creatologie – T.D. Stănciulescu, I,Moraru, V. Belous 59. Altarul ştiinţei şi al spiritului – Teodor Maghiar 60. Ştiinţa pentru secolul XXI – V.Popa 61. Istoria pedagogiei: idei şi doctrine fundamentale – C. Cucoş 62. În căutarea educaţiei autentice – G. Albu 63. Comoara lăuntrică – J. Delors 64. Facerea: tratat de spre Fiinţă – Corneliu Mircea 65. Carte de înţelepciune – Constantin Noica 66. Ştiinţă şi religie – Basarab Nicolescu 67. Filosofia educaţiei pentru schimbare – V. Cojocaru 68. Psihologia cunoaşterii – Felicia Munteanu 69. Jocurile conştiinţei – Iolanda Mitrofan


257

70. Buddha: esenţa învăţăturilor sale – Liviu Gheorghe 71. Esoterismul şi cosmogonia marilor religii – A. Popescu-Bălceşti 72. Criterium de sinteză spirituală – George Dulcu 73. Viaţa şi moartea în raţiunea Universului – Bogdan Delavrancea 74. Din tainele Vieţii şi ale Universului – Scarlat demetrescu 75. Sfere cereşti – Adam Ramon 76. Evanghelia eseneeană a păcii – Edmond Szekely-Bordeau 77. Daoismul prin scrierile şi practicile sale – M. & C. Lupeanu 78. Cer şi destin – Armand Călinescu 79. Evoluţia spiritului după moarte – Aurel Popescu-Bălceşti 80. Antologie filosofică – Nicolae Bagdasar 81. Teoria comunităţii umane – Traian Brăileanu 82. Calitatea vieţii şi explorarea viitorului – Pavel Apostol 83. Calitatea vieţii umane – Ştefan Lanţoş 84. Calitatea vieţii: teorie şi practică socială – Institutul Naţional pentru Calitatea

Vieţii (coord. Cătălin Zamfir) 85. Condiţia umană: aspectele ei bio-psiho-sociale – Nicolae Mărginean 86. Condiţia umană şi reconstrucţia persoanlităţii – Oltea Miştor & col. 87. Condiţia umană din perspectiva vieţii cotidiene – Petru Pânzaru 88. Viaţa sub privirile filosofiei şi ale ştiinşelor moderne – Petru Pânzaru 89. Curs de psihologie: dezvoltarea psihică umană – M. Dumitriu 90. Modul de viaţă şi calitatea vieţii – Cătălin Zamfir & col 91. Stiluri de viaţă - Cătălin Zamfir & col 92. Omul sub semnul posibilului – I. Răceanu 93. Eu-l şi personalitatea – Mielu Zlate 94. Semnificaţia şi simbolurile culorilor – Dona Grigoruţă 95. Sfatul culorilor – C. Vinte 96. Culori vindecătoare – L. Bulus 97. Cromoterapia – Gregorian Bivolaru 98. Limbajul culorilor şi al formelor – Dan Mihăilescu 99. Bioritmuri – D. Dumitrescu 100. Bioritmurile şi viaţa cotidiană – M. Bordea 101. Terapia florală – I. Lascăr 102. Imaginea de sine – Nicolae Vartan 103. Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică – Mihaela Minulescu 104. Teste de autocunoaştere – Victor bodo 105. 29 de teste pentru cunoaşterea de sine – Adrian Neculau 106. 26 de teste pentru cunoaşterea celuilalt - Adrian Neculau 107. Psihoteste: cunoaşterea de sine şi a celorlalţi – I. Coman 108. Metode de psihoterapie (teste) – V. Horghidan


258

109. Revoluţia sexuală: 18+18 teste de evidenţiere a compatibilităţii între parteneri – Victor Bodo

110. Constuirea şi utilizarea testelor psihologice – Monica Albu 111. Teste Karmice – Victor Bodo 112. Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale – Ivan Evseev 113. Astrologia practică – Adrian Cotrobescu 114. Astrologia generaţiilor – Irina Riţă 115. Astrologia în noua eră (ed. a III-a) – Dan Ciupercă 116. Astrologia natală – Alexandru Nicoloci 117. Astrologia financiară pentru oameni de afaceri – Alexandru Nicoloci 118. Astrologia medicală– Alexandru Nicoloci 119. Zodiacul Chinezesc – Victor Ionescu 120. Numerele vii – Firicel Ciarnău 121. Tratat de grafologie – Andrei Athanasiu 122. Tratat practic de grafologie – M. Negru 123. Grafologie: scrisul şi omul – Nae Ionescu 124. Scrisul: oglinda personalităţii – A. Frăţilă 125. Psihologia ordinii: cunoaşterea omului prin forme – C. Şofronie 126. Prenumele şi caracterul – Sofia 127. Cartea viselor – Dorin Popovici 128. Caracterul umna exprimat prin dermatoglife – M. Isvoranu 129. Arta de a comunica – Dan Popescu 130. Personalitate şi comunicare: tactici de influenţă interpersonală – A. Petru 131. Personalitate şi profesie – A. Nirestean 132. Relaţii publice: principii şi strategii – C. Coman 133. Psihologia reclamei: publicitate în afaceri – M. Moldoveanu 134. Managementul relaţiilor cu publlicul – S. Olaru 135. Relaţii publice şi comunicare – S. Şerb 136. Relaţii publice: succes şi credibilitate – V. Stancu 137. Psihopedagogia succesului – C.Creţu 138. Cum ne ţesem eul – G. Costandache 139. Cheile succesului – Pavel Coruţ 140. Cartea adolescentului – Pavel Coruţ 141. Ghidul vieţii sănătoase – Pavel Coruţ 142. Cartea creaţiei – Pavel Coruţ 143. Secretele succesului în viaţă – C. Alexandru 144. Secretele succesului şi împlinirii în viaţă – C. Aradavoaicei 145. Tehnici de manipulare – Bogdan Firceac 146. Ghidul afacerilor mici – C. Crecană 147. Conducerea afacerilor – Dan Popescu


259

148. Enciclopedia managerială – Constantin Sasu 149. Tainele reuţitei în micile afaceri – C. Sasu 150. Ghidul managerului eficien – Ovidiu Nicolescu 151. Ghidul întreprinzătorului particular – F. Bota 152. Management pentru întreprinzători – P. Sandu B. Autori străini 1. Descoperirea şi realizarea raţiunii de a fi – Alain Houel 2. Omul în căutarea sensului vieţii – Viktor Frankl 3. Arta de a iubi – Erich Fromm 4. Fuga de libertate – Erich Fromm 5. Budism şi psihanaliză – Erich Fromm 6. Sensul vieţii – Alfred Adler 7. Cunoaşterea omului - Alfred Adler 8. Tratat practic de cunoaştere a omului – Gaston Gerger 9. Descifrarea comportamentului uman – Hans Eyseneck 10. Manualul consilierului spiritual creştin – Jay Adams 11. Ghid de consiliere a tinerilor – Mc. Dowell 12. Cum se formează copii noştri: personalitate, familie,

educaţie – D. Nolte 13. Despre ancorare. Introducere în psihologia consilierii – S. Dekoven 14. Practica psihanalizei – Sigmund Freud 15. Caracterologie: cele 10 sisteme de bază – J.P.Joues 16. Sinele ascuns – Maya Pilkington 17. Descifrarea comportamentului uman – Hans Eysenck 18. Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate – G.Senger; W.Hoffmann 19. Descoperirea propriei personalităţi – Paul Tieger 20. Personalitate plus – Florence Littauer 21. Personalitate şi temperament: ghidul tipurilor psihologice – L. Hedge & col. 22. Structura şi dezvoltarea personalităţii – Gordon Allport 23. Tipuri psihologice – Carl Gustav Jung 24. Tipuri mentale: o încercare de înţelegere a conştiinţei – C. Denuett 25. Psihologia stilurilor de gândire şi acţiune umană – M. Kramer 26. Funcţia religioasă a psihicului – L. Corbett 27. Psihologia evoluţiei posibile a omului – P.D. Ouapensky 28. Filosofia esoterică a Indiei – J.C. Chatterji 29. Evoluţia ocultă a umanităţii – C. Jinarajadasa


260

30. Cartea spiritelor – Allan Kardec 31. Ştiinţă şi magie – Serena Roney Dougal 32. Cosmogonia rosicruciană – Max Heindell 33. Evoluţia divină – Edouard Schure 34. Budismul esoteric – P. Sinett 35. Plenitudinea lumii şi ordinea ei – David Bohm 36. Taofizica – Fritjof Capra 37. Sfârşitul tompului – Krishnamurti & Bohm 38. Fenomenul uman – Theillard de Chardin 39. În căutarea miraculosului: fragmente dintr-o învăţătură necunoscută – P.D.

Uspensky 40. Tao în afroisme – Zuang Zi 41. Calea zen – Allan Watts 42. Cărţile sfinte – Fernand Comte 43. Gnoza de la princeton – Raymond Ruyer 44. Marile doctrine: economice, politice, religioase etc – F. Braunstein & col 45. Omul modern şi educaţia sa – Gaston Berger 46. Omul plural: căte o sociologie psihologică – B. Lahire 47. Comoara lăuntrică – Jacques Delors 48. A învăţa să fii – Edgar Fauere 49. Criza spiritului – Paul Valery 50. Didactica Magna – Amos Commenius 51. Psihologie şi pedagogie – Jean Piaget 52. Înţelepciunea şi iluziile filosofiei – Jean Piaget 53. Capitalul Uman – Gary Becker 54. Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunităţii umane – W. Mc. Neill 55. Scrieri din tinereţe – Karl Marx 56. Individul şi devenirea lumii – Julis Evola 57. Istoria gândirii şi credinţelor religioase (v 1-3) – Mircea Eliade 58. Marele lanţ al Fiinţei: istoria ideii de plenitudine de la Platon la Schelling – W.Janos 59. Enciclopedia Ştiinţelor Oculte - *** 60. Mistica: studiu despre natura şi dezvoltarea conţtiinţei spirituale a omului –

Evelinn Underhill 61. Enciclopedia doctrinelor mistice – M.M. Davy 62. Istoria Filosofiei Oculte – Alexandrian 63. Ştiinţa Secretă – Papus 64. Ştiinţă şi credinţă – J. Lonchamp 65. Universul lui Edgar Cayce – Dorothe Coechlin de Bizemont 66. Evoluţia gândirii din vremurile biblice până în epoca modernă – J.B.Agus


261

67. Nemurirea sufletului şi evoluţia sa după moarte – P.Cornilier 68. Orient şi occident: oistorie comparată a ideilor – Hajume Nakamura 69. Religiile lumii – Jean Delumeau & col 70. Filosofiile Indiei – Heinrich Zimmer 71. Zen: nouă texte - Dogen 72. Dicţionar de simboluri – J. Chevallier 73. Simboluri ale ştiinţei sacre – Rene Guenon 74. Simboluri ale transformării (v 1-2) – Carl Gustav Jung 75. Psihologie şi alchimie - Carl Gustav Jung 76. Psihologie şi astrologie - Carl Gustav Jung 77. Nemurire şi reâncarnare – Alexandra David-Neel 78. Epoca maselor: tratat istorica supra psihologiei maselor – Serge Moscovici 79. Psihologia socială sau maşina de fabricat zei – Serge Moscovici 80. Căutătorii: istoria cîutării continue a omului pentru a înşelege lumea sa – D.

Boorstein 81. Psihologia comunităţii – J. Orford 82. Despre cunoaşterea maselor – M. Rouquette 83. Noua psihologie – Robert Mucchielli 84. Ştiinţele secrete – Paul Andreas 85. Mistica: studii despre natura şi dezvoltarea conştiinţei – Evellin Underhill 86. Sacrul – J. Wunenburger 87. Omul şi îngerul său – Henry Corbin 88. Cunoaşterea spirituală – Nee Watchmann 89. Împotriva profanării eului – J. Lusseiran 90. Despre suflet – Aristotel 91. Despre destin – Alberti Magni 92. Vindecara prin culoare – Ted Andrews 93. Contribuţii la teoria culorilor – Goethe 94. Elemente de Cheakra – N. Ozanciuc 95. Dublul eteric şi fenomenele conexe – Arthur E. Powell 96. Iniţiere în terapia cheakrelor – D. Diemer 97. Ki: energia vitală – B. Briant 98. Chi Cung : cultivarea energiei personale – J. Mc. Richte 99. Cum să-ţi foloseşti puterile de vindcare – J.Murphy 100. Vindecarea prin energia palmelor –

Kushi Michio 101. Reiki tradiţional: metoda de vindecar Ushui - *** 102. Interpretarea Viselor - Carl Gustav Jung 103. Uitata cheie a viselor – Noemi Bonheur 104. Carte de vise: tălmăcirea a peste 1300 de vise - ***


262

105. Cartea cristalelor – Da El Walker 106. Negociaţi în stil Feng-Shui – Jose Armilla 107. Feng Shui şi arta culorilor – Lin Yan & col 108. Manual de Feng-Shui – Lin Jami 109. Filosofia vestimentaţiei – Th. Carlyle 110. Trilogia horoscopului personal – Gabriel Mihailovici 111. Maga egipteană:metoda întocmirii horoscopului în tradiţia egipteană – P.

Christian 112. Zodiac universal – Dorian Green 113. Zodiacul european – Yv De Roterdam 114. Zodiacul – Andre Barbault 115. Secretele astrologiei chinezeşti – Kwan Lan 116. Horoscopul zilelor de naştere întocmit pe criterii numerologice – M.

Katakkar 117. Planetele care ne guvernează – N. Juliens 118. Astrologia şi relaţiile umane – P. Lassalle 119. Incursiune în astronumerologie – Michele Perras 120. Numerologia magică – Gladis Lobos 121. Elementele spirituale ale numerelor – E. Bindell 122. Elemente de numerologie – R. Barrat 123. Numerele vă decid viaţa – V. Birkenbihl 124. Numerologia – J. Fermier 125. Incursiune în numerologie – C Fortier 126. Numerele în dstinul dvs.: abc numerologic – D Prepeliceanu & col. 127. Faţa omului şi caracterul – Roger Mucchielli 128. Limbajul corpului pentru manageri – H. Ruckle 129. Limbajul trupului – Allan Pease 130. Structura corpului şi caracterul – E. Kretschmer 131. Iniţiere în grafologie – Claude Santoy 132. Scrisul şi spiritul – Noemi Bonheur 133. Grafologie practică – P. Cash 134. Scrisul şi caracterul – Joulien Jamin 135. Ce ţi-e scris în palmă ţi-e pus – D. Warren-Davis 136. Elemente de chiromanţie modernă – Lori Reid 137. De la vieţile trecute la cele viitoare – Pierre Drout 138. Cartea completă a prezicerilor – Diagram Group 139. Incursiune în psihoterapie: cum să ne alegem psihotarapeutul – P. Traube 140. Psihoterapiile: terapia potrivită fiecărui pacient – W. Hubber 141. Psihoterapia ca sistem – S. Mc. Daniel 142. Terapia cognitivă – Ph. Brinster


263

143. Tehnici de concentrare – D. Sevigny 144. Tehnici de meditaţie – Marc de Smedt 145. Practica meditaţiei – Swami Sivananda 146. Tehnicile Mind-Store – J. Black 147. Manual de meditaţie – David Fontana 148. Meditaţia - Osho 149. Puterea gândirii pozitive – N. Vincent 150. Cum să evităm eşecurile: metode şi tehnici de psihoterapie – R. Marti 151. Ghid practic de formare profesională – D.Noye 152. Cum să ne purtăm cu p[ersonalităţile dificile – F. Leonard 153. Autoanaliza – Karen Horney 154. Terapia bolilor spirituale – J.C. Larchet 155. Miracolul moticvaţiei – G. Shinn 156. Paşi simpli către vise imposibile – S. Scott 157. Testul arborelui – Denis de Castilla 158. Secretele căsniciei fericite – Zig Ziglar 159. Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus – J. Gray 160. Despre înţelepciunea iubirii conjugale – Emanuell Swedwnborg 161. Viitorul familiei – C. Hardiment 162. Trup şi suflet: sfaturi pentru o viaţă fericită în doi – C. Iabel 163. Teste de iubire spre o viaţă de cuplu armonioasă – V. Rutter 164. Un singut trup: Aventura mistică a cuplului – M. Laroche 165. Limbajul trupului în relaţi ade cuplu – D. Coehen 166. Codul manierelor în afaceri – Letitia Baldrige 167. Cum să vorbim în public – Dale Carnegie 168. Limbajul vorbirii; arta conversaţiei – Allan Pease 169. Arta de a vorbi în public – N. Pacout 170. Antrenamentul comunicării sau arta de a ne integra –

V. Birkenbihl 171. Cum să îi citeşti pe ceilalţi - Kate Keenan 172. NLP: calea succesului – A. Szekely 173. Relaţii publice: imagine şi reputaţie – A. Ritt 174. Manipularea în relaţi publice – A. du Moullin 175. Arta de a influenţa – Robert Mucchielli 176. Profesiunea de relaţionist – B. Dagenais 177. Cum să prezentăm – Tim Hindle 178. Tratat de manipulare – Jean Beauvois 179. Modelarea vieţii – W. Grant 180. Arta de a reuţi în viaţă – Dale Carnegi 181. O călăuză sigură: 8 paşi căte împlinirea în viaţă – John Chafee


264

182. Putere nemărginită: ştiinţa dezvoltării personale – Antony Robins 183. Calea fericirii: propria noastră reeducare – V.Panchet 184. Curs practic de încredere TM: şapte paşi spre împlinirea personală – W.

Anderson 185. 10 reguli de încălcat şi 10 reguli de respectat; ce trebuie să faceţi pentru a

vă trasa propriul destin – Bill Quain 186. Seducţia: arta de a cuceri – T.Wren 187. Dibcolo de vârf – Zig Ziglar 188. Eficienţa în şapte trepte sau un abecedar al înţelepciunii –

S. R. Covey 189. Cele 21 de calităţi ale leaderului – J.C. Maxwell 190. Cele 21 de legi supreme ale leaderului – J.C. Maxwell 191. Atitudinea învingătorului – J.C. Maxwell 192. Cum să devii o persoană cu influenţă – J.C. Maxwell 193. Cum să fii un bun manager – Kate Keenan 194. Ghid practic pentru conducere – C. Wilson 195. Dezvoltă leaderul din tine – J.C.Maxwell 196. 30 de minute pentru a învăţa cum să faci cea mai bună impresie – E.

Sampson 197. Ponturi şi trucuri în afaceri – J. Manacuso 198. Cum se naşte o afacere de succes – Rentrop & Straton 199. Planul de marketing pas cu pas - Rentrop & Straton 200. Cum să îţi organizezi timpul - Rentrop & Straton 201. Cum să selectezi personalul - Kate Keenan 202. Reflecţii pentru manageri – B. Hyland

aurelian burcu-managementul calitatii vietii si conditiei umane

Documents