6.3. ASISTENłA KINETICĂ ÎN ORTO-TRAUMATOLOGIEObiective:După parcurgerea capitolului, kinetoterapeutul să fie capabil:să cunoască principalele afecŃiuni traumatice ale aparatului locomotor si modalităŃile derecuperare, inclusiv specificitatea la sportivi pe ramuri sportive;să stabilească pe baza diagnosticului clinic si a evaluărilor funcŃionale obiective kineticeatât pe termen lung cât si pe termen scurt;să stabilească programul de recuperare astfel încât să utilizeze cele mai importantemijloace kinetice (si nu numai) pentru a scurta perioada de recuperare si a asigurareinserŃia socială si profesională a pacientului.ConŃinut:6.3.1.Recuperare în traumatologie – noŃiuni generale;6.3.2.Recuperarea afecŃiunilor traumatice pe regiuni;6.3.3.Abordarea specifică a traumatismelor în activitatea sportivă si incidenŃa lor pe ramuride sport.Cuvinte cheie: traumatism, ramură sportivă, refacere , recuperare6.3.1.Recuperare în traumatologie – noŃiuni generaleRecuperarea medicală este cea mai nouă formă de asistenŃă medicală apărută în a doua jumătate asecolului XX, fiind într-o continuă dezvoltare. Este o activitate complexă prin care se urmăresterestabilirea cât mai deplină a capacităŃilor funcŃionale reduse sau pierdute de către o persoană, dezvoltareamecanismelor compensatorii si de adaptare, care să-i asigure în viitor posibilitatea de autoservire, viaŃăactivă, independenŃă economică si socială.După obiectivul spre care tinde sau care poate fi atins, vorbim de:a. Recuperarea parŃială, când se realizează numai reeducarea capacităŃii de autoservire saureeducarea parŃială a capacităŃii de muncă;b. Recuperarea totală, când se realizează recâstigarea totală a capacităŃii de muncă saureîncadrarea persoanei în activitate profesională cu program normal.În traumatologie recuperarea medicală prin fizioterapie si kinetoterapie- terapie prin miscare,reprezintă problema principală de abordat si începe imediat după tratamentul ortopedic sau chirurgical.În etiologia traumatismelor se întâlnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici(traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici (traumatisme biologice).Factorii mecanici (căderi, lovituri, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascuŃite sau tăioase(cuie, sârme, cuŃite, fragmente de sticlă, de lemn, obiecte contondente de diverse forme geometrice,pietre, bâte, bare, scaune, piese grele, hiperpresiune). Obiectele ascuŃite si cele tăioase produc plăgi prinînŃepare, tăiere, iar obiectele contondente produc contuzii, striviri, fracturi, chiar amputaŃii traumatice etc.Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse, bine codificate în raport cu factorul incriminat:arsuri (căldură, electricitate, raze solare, radiaŃii), degerături (frig, zăpadă etc.), electrocutare, iradiere(diferite forme de radiaŃii).Factorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni prin acŃiunea unor acizi si baze dediferite concentraŃii, sub forma unor alimente si medicamente.Factorii biologici produc leziuni traumatice prin înŃepături, plăgi prin înŃepare, muscare, strivire si

leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc.În funcŃie de integritatea Ńesuturilor, traumatismele se clasifică în: închise si deschise.151Cele închise au ca si caracteristică păstrarea integrităŃii tegumentului: contuzie, ruptură, entorsă,fractură închisă, luxaŃie si cele combinate prin triade si pentade traumatice.Cele deschise sunt caracterizate prin întreruperea sub o formă sau alta a integrităŃii tegumentului:plagă deschisă, contuzie deschisă, fractură deschisă, luxaŃie deschisă.Examenul clinic al traumatismului are în vedere următoarele elemente: localizare; formă;dimensiune; direcŃie; aspectul privind culoarea, relieful, profunzimea; prezenŃa si tipul hemoragiei;prezenŃa eventualilor corpi străini; alte particularităŃi specifice în raport cu felul traumatismului.Organismul răspunde la acŃiunea agentului traumatic prin manifestări locale si generale în care esteimplicat în primul rând sistemul nervos. Manifestarea generală cea mai importantă este socul traumaticde o anumită intensitate. Pe plan local, prin acelasi mecanism reflex se produc primele modificărineurovasculare: o zonă de vasoconstricŃie la periferia zonei traumatizate la delimitarea zonei de necroză siîn afara acesteia o zonă de vasodilataŃie, care înlesneste resorbŃia si eliminarea Ńesuturilor necrozate si aeventualilor corpi străini.În general, manifestarea locală comună este necroza tisulară, care este rezultatul acŃiunii directe aagentului traumatic asupra celulelor, pe de o parte, si rezultatul ischemiei tisulare prin distrugereacapilarelor intercelulare, pe de altă parte. Necroza tisulară este urmată de hiperemie locală, edem, exudatsi infiltrat celular.Leziunile histologice posttraumatice variază în raport cu structura oricărui Ńesut: tegument, Ńesutsubcutanat, muschi si tendoane, vase sanguine si limfatice, nervi, articulaŃii si oase.Modificările locale după traumatism parcurg trei etape succesive:etapa întâi – se elimină Ńesuturile necrozate;etapa a doua – se formează Ńesuturi de granulaŃie;etapa a treia – are loc vindecarea, cicatricizarea si epidermizarea plăgii.6.3.2. Recuperarea afecŃiunilor traumatice pe regiuniPentru o anumită sistematizare a acestui material, vom realiza o schemă generală de abordare încare vom lua în considerare principalele tipuri lezionale pe regiuni (în funcŃie de frecvenŃa apariŃiei lor);obiectivele generale de recuperare, a regiunii respective (netratând obiectivele de scurtă durată sau celespecifice unui anumit tip de leziune); mijloacele kinetoterapeutice si fizioterapeutice utilizate înrecuperare, precum si alte precizări necesare pentru o înŃelegere cât mai exactă a celor expuse.Umărul posttraumatic – prezintă anumite particularităŃi de recuperare, datorită faptului că estecea mai mobilă articulaŃie si în acelasi timp trebuie să prezinte si un anumit grad de stabilitate pentru apermite segmentelor distale să fie poziŃionate în anumite direcŃii necesare activităŃilor desfăsurate încursul zilei.Principalele leziuni traumatice întâlnite la nivelul umărului sunt: contuziile; luxaŃiile; fracturile;plăgile tăiate sau înŃepate; arsurile.Sechelaritatea posttraumatică afectează aproape identic umărul ca si periartrita scapulohumerală(PSH) si ca urmare putem spune că la nivelul umărului posttraumatic avem cele cinci forme clinico –

anatomo – funcŃionale bine determinate:Umăr dureros posttraumatic simplu;Umăr dureros posttraumatic blocat;Umăr mixt;Umăr pseudoparalitic;Umăr inflamat posttraumatic acut.Obiectivele si mijloacele kinetice vor fi orientate după particularităŃile formelor clinice de maisus dar având ca si linii comune următoarele: 1. Ameliorarea durerii prin: posturări si poziŃionări încă dinperioada de imobilizare; folosirea gimnasticii vasculare Phölchen si Möberg a Terapi Mastersului ,masajul usor de tip efleuraj; termoterapie caldă si rece ; 2. MenŃinerea funcŃiei centurii scapulare prin:152controlul staticii si dinamicii gâtului, umerilor, toracelui, coloanei cervicale si cervico – dorsale;executarea de miscări globale a segmentului scapulo – toracic; prevenirea atitudinilor deficientesecundare (cifotice si scoliotice) după afecŃiunile traumatice; tonizarea prin contracŃii izometrice amusculaturii cervico – scapulo – humerale în situaŃiile permise; 3. Recuperarea mobilităŃii articulare prin:iniŃierea miscărilor pentru asuplizarea musculară (activ asistat, activ, utilizarea tehnicilor FNP sidiagonalele din metoda H. Kabat, pentru promovarea mobilităŃii la unghiuri maxime posibile si în toateaxele si planurile permise. Fără miscări pasive mai ales în cazul luxaŃiilor, fracturilor de claviculă si fărămiscări cu contrarezistenŃă, fără tehnici de decoaptare si tracŃiuni axiale în cazul fracturilor sau dupăsubluxaŃii si luxaŃii. Se va folosi telescoparea si a metoda Klapp pentru o mai bună exersare în lanŃcinematic închis ); 4. Rearmonizarea mecanică a umărului privind atât mobilitatea, cât si stabilitatea prin:corectarea si prevenirea dezaxării capului humeral realizată prin anumite posturi, decoaptări, tehnicaCodmann, úntinderi musculare - stretchingul prelungit; păstrarea echilibrului ideal între grupelemusculare agonist antagonist si anume deltoidul, coracobrahialul, bicepsul , trapezul pe de o parte, sisupraspinos, subscapular si subspinos pe de altă parte; 5. Recuperarea mobilităŃii controlate a umărului la unghiuri funcŃionale si treptat pe întreaga amplitudine.

Recuperarea kinetică a sportivului se realizează identic cu cea din traumatologia omului de rând,doar că se Ńine cont de capacitatea crescută de efort a organismului acestuia si necesitatea revenirii înactivitatea competiŃională . Ca atare recuperarea kinetică implică volum, intensitate, complexitate maimare a mijloacelor utilizate si bineînŃeles personalizarea programelor kinetice. Personalizareaprogramelor va Ńine cont si de particularităŃile traumatismului, a efortului în diferite ramuri de sport.Patologia traumatică la sportivi poate fi sistematizată, după V. Iliescu, N. Stănescu si I. Drăgan,astfel:leziuni hiperfuncŃionale – sunt modificări de ordin enzimatic biochimic si histochimic,localizate la nivelul unor formaŃii anatomice, elementul traumatic neexistândleziuni microtraumatice (distrofice) – sunt traumatisme de intensitate minoră, darpermanent repetate în cadrul unor miscări monotipe specifice probei sportive, produc modificări de tipdistrofic, putând genera astfel substratul microscopic al unor leziuni macrotraumatice secundare (miozite,

mioentezite, tendinite, tenosinovite, sinovite, bursite, periostite, epifizite, apofizite, capsulite, periartrite).leziunile macrotraumatice – sunt leziuni traumatice pure acute si cronice, consecinŃădirectă a microtraumatismelor repetate, pe de o parte, cronicizarea celor acute (insuficient, superficial sinecalificat tratate, refacere incorectă, reluare prematură a activităŃii sportive), pe de altă parte, instalareabruscă si precisă, într-un anumit moment al probei sau antrenamentului agentului traumatic intern sauextern. Acestea pot fi axiale, interesând capul (craniocerebrale), trunchiul (toracice, abdominale,dorsolombare) sau radiare, interesând membrele si centurile.Cauzele care produc accidentele prin traumatisme ale aparatului locomotor cuprind două grupeetiologice principale:extrinseci – care fac parte din cadrul traumatologiei pure si intrinseci – în care suntînglobate leziunile specifice din sport ce nu necesită nici o intervenŃie din exterior.Factorii extrinseci sunt:A. Erorile programului de antrenament: oboseală treptat acumulată, refacerea spontană si dirijatăneadecvat folosită, intensităŃi si dozaj eronat, repetiŃii prea frecvente, teren de alergare neadecvat –tehnică de lucru deficitară, încălzire insuficientă, depăsirea greutăŃii corporale normale, carenŃealimentare, reluarea activităŃii sportive – intrarea în competiŃii înainte de vindecarea completă, scădereareflexelor musculare prin doping, existenŃa unor leziuni anterioare netratate – control si autocontrolmedical insuficient, rezistenŃa generală scăzută prin lipsă de antrenament; condiŃiile ambientului sicondiŃii variate de mediu; echipamentul sportiv; viaŃă nesportivă.Factorii intrinseci sunt:dezanilierea segmentelor care produc modificări de statică ale aparatuluilocomotor: deviaŃii de genunchi, de coxofemural, de cot, de picior, bazin, coloană vertebrală, laxitatearticulară, dezechilibre musculare prin cresterea sau scăderea exagerată a forŃei unor lanŃuri musculare,picior plat, abdomen aton, amiotrofiile, limitări ale amplitudinii de miscare articulare (mobilităŃiiarticulare) care pot fi cu mult sub sau peste limitele normale: laxitatea articulară congenitală, artrite,artroze, inegalităŃi în dezvoltarea armonioasă fizică asociate cu inegalităŃi de membre si alte segmenteale corpului; tehnici sportive eronat însusite, deprinderi si automatisme motrice gresit aplicate.Sporturile si în special ramurile sportive pot fi grupate în trei categorii, după aspectul depericulozitate:158- nepericuloase – care nu produc accidente, leziuni însemnate sau afecŃiunile se încadrează încategoria celor foarte usoare si usoare (de exemplu, navo- si aeromodelism, sah, popice, înot, tras cu arculetc.);- puŃin periculoase – cele care determină traumatism sau accidente ce duc la pierderi temporare alecapacităŃii psihomotrice si fizice a sportivului (de exemplu, tenis de masă, badminton, volei, patinaj,atletism, tenis de câmp, iahting etc.);- periculoase sau foarte periculoase – cele cu posibilitate de a produce accidente si traumatisme deo gravitate medie, gravă chiar invalidantă, cu întreruperea chiar a activităŃii sportive (cum sunt, ciclismul,bobul, schiul, automobilismul – motociclismul, rugbi, haltere, parasutism, hochei, box, kickbox etc.).Obiectivul principal se îndreaptă spre următorul scop : să faciliteze vindecarea printr-un

tratamnet complex si activ, constientizat prin: 1. păstrarea integrităŃii funcŃionale la valori normale apărŃilor neafectate (sănătoase) după traumatism si după eventualele intervenŃii ortopedico- chirurgicale;2.facilitarea regenerării Ńesuturilor afectate de traumatism (osos, muscular, cutanat, ligamentar, tendinos,capsular, vascular etc); 3.reîntoarcerea la funcŃionarea globală a corpului, a membrelor afectate;4.reînceperea antrenamentelor si competiŃiilor pe baza următoarelor criterii:să revină cu seria comletă demiscări după leziunile vertebrele cervicale si lombare, respectiv 80% din seria de miscări în leziunilemembrelor; forŃa musculară de cel puŃin 80% din forŃa musculară a membrului opus sănătos, absenŃaproceselor inflamaorii, a durerii fără consum de medicamente antialgice si antiinflamatoare; să nuprezinte instabilitate articulară; abilitatea de a alerga fără dureri si ciclic; examen neurologic normal;Sportivul trebuie să cunoască noŃiuni privind rolul si importanŃa încălzirii, adaptării la efort,despre programului de stretching pentru flexibilitate, relaxare si amplitudine de miscare, formele derefacere spontană si dirijată, folosirea personală a crioterapiei, a ortezelor si bandajelor, akineziotapingului. El este constient să informeze despre orice accentuare a durerilor, inflamaŃiei, apariŃiacontracturilor musculare, sau a eventualelor recidive, leziuni sau disfuncŃii. Are program obligatoriu dekinetoterapie, sau fitness pentru revenirea progresivă la forma anterioară.Pentru obŃinerea acestor obiective, are de realizat următoarele sarcini :Teoria tratamentului activ- funcŃional – complexEsenŃa tratamentului activ complex si funcŃional se foloseste de argumente, că regenerarea deŃesut are la bază excitaŃia proprie, specifică, funcŃională adică:Muschi ====================== contracŃiaOs ========================= încărcarea, apăsarea, telescopareaLigamente, tendoane ============ tensionareaMeniscuri, discuri ============== presiuneaAcestea sunt denumiŃi excitanŃi, stimulenŃi specifici de regenerare. Stimulii exogeni si endogeni,activi duc la aceea complexitate a tratamentului care trebuie bine planificată, înŃeleasă apoi implementatăcu dozaj în team work.Norma sau regula Arndt-Schutz privind folosirea, aplicare stimulilor, excitanŃi pentrutratamentul activ funcŃional este cel mai acceptat în lumea mondială a recuperării.Excitant sub limită de prag (mic)================= nici un rezultat;Excitant mic (la limită de prag)================== rezultate minore;Excitant mediu ( 75%=========================rezultat optim;Excitant cu mult peste prag(foarte mare)============rezultate dăunătoare.Abordarea pe ramuri sportive a traumatismelor.Atletismul cu probele sportive ca: marsul, alergările, săriturile, aruncările si probele combinate simaratonul domină prin afecŃiunile musculare, ligamentare, tendinoase, a fasciilor si aponevrozelor(entezite, miozite, bursite, sinovite, tendinite, rupturi musculare si tendinoase), uzura articulară (cotul159aruncătorului de suliŃă, epicondilită tip atletic), chiar fracturile de stress, finalizânduse cu artroze cronice

reumatismale. La atleŃi predomină o afecŃiune comună mai multor ramuri si probe sportive: acesta fiinddurerea piciorului cauzat de o reacŃie inflamatorie a aponevrozei plantare. Durerea plantară se poatedezvolta prin afectări variate, avînd o etiologie si o topografie relativ bine clasificată de specialisti.Recuperarea si kinetoterapia este specific traumatismelor pe regiuni .Baschet : avem cu predominanŃă traumatisme de contact si toată gama de traumatisme a părŃilormoi, în special al aparatului propulsor, reprezentat de labă, calcaneu, tricepsul sural, tendonul achilian sigenunchiul.Boxul comportă un bilanŃ traumatic extrem de bogat. Se descriu leziuni ale extremităŃii cefalice,cap, barbă, pomeŃi, nas, trunchi, fracturi ale oaselor nazale, a cartilajului septal, cartilajelor aripilornasului. Toate acestea duc la formarea nasului în sa. Traumatismele repetate pe maseter pot provocatrimus si pareza faciale, nevralgii. Membrele superioare suferă diferite afecŃiuni ca: (entorse, luxaŃii,fractura tip Benett la falange, fracturi a primului metacarpian, fractura de scafoid, decolări alemetacarpienelor, entorse de pumn, etc.).Canotaj, kaiac - canoe, schiff etc. Se remarcă în special traumatismele la nivelul spatelui adică acoloanei vertebrale sub formă de lombalgii, discopatii, sindroame miofaciale , radiculopatii, hernie dedisc. Alte forme de leziuni se formează la nivelul pălmilor - hiperkeratozice palmare, datorate irităriimecanice prelungite prin contactul palmar cu rama. Manifestări artrozice la nivelul articulaŃieiscapulohumerale, cot, pumn, genunchi.Ciclismul este unul din sporturile foarte periculoase, competiŃiile se desfăsoară atât în săli, pesosele, în circuit, cross, montenbaick etc. Cele mai specifice, sunt căderile si urmările acestora: luxaŃii,fracturi ale claviculei , ale membrelor superioare si chiar inferioare, eroziuni din zona perineală si atenosinovitelor de gambă, traumatismele craniocerebrale care duc si la deces. Traumatismele vertebromedularesunt la fel de maximă gravitate în special la nivel coloanei cervicale si duc la tetraplegii .La gimnastică se semnalează de la banalele leziuni musculare, tendinoase, până la traumatisme lanivelul toracelui, perineale, dar si mai gravele traumatisme cranio cerebrale sau fracturi ale coloaneivertebrale, prin aterizări gresite, lovire de aparat, greseli în tehnică.Fotbalul - membrul inferior este zona cea mai expusă afecŃiunilor de diferite nivele si grade, înspecial genunchiul si glezna: entorse, luxaŃii, întinderi si rupturi de ligamente si musculare. AfecŃiunilehiperfuncŃionale de suprasolicitare ale aparatului locomotor sunt miozita, tendinita ligamentita, meniscita,capsulita, aponevrozita, iar în cazul afectării concomitente a mai multor Ńesuturi histologice apar formeanatomo-clinice combinate; mioentezita, tenosinovita si altele.Halterele, sport tot mai răspândit si în rândurile femeilor în care leziunile traumatice se producatât la ridicarea cât si la coborârea greutăŃilor. Se descriu de exemplu, rupturi ale bicepsului brahial laridicarea halterei, rupturi ale musculaturii spatelui, discopatii si hernii de disc sau sciatică. Rupturi alevaselor mici la nivelul organelor genitale la bărbaŃi, fracturi de stern, fracturi ale oaselor antebraŃului si apumnului, luxaŃii ale pumnului, cotului.

Handbalul este un sport de contact si în ultimul timp provoacă toată gama de traumatisme si latoate nivelele aparatului locomotor. Sunt frecvente entorsele la nivelul mâinii, degetelor, gleznei,genunchiului, leziunile musculo-tendinoase, leziunile de menisc .Hipismul contribuie la afecŃiuni specifice cum ar fi: fracturile de claviculă, dislocareaacromioclaviculară, luxaŃii metatarso-falangiene, luxaŃii ale piciorului în ariculaŃia Chopard, prinrămânerea piciorului călăreŃului în scăriŃă. Dintre leziunile cronice amintim, osteomul adductorilor,contuzii abdominale. Se pot produce accidente mai grave: fracturi ale coloanei veretebrale la diferitenivele, fracturi toracale, ale coastelor, rupturi sau contuzii de splină, fracturile de bazin.Voleiul nu furnizează accidente grave, însă aparatul propulsor si membrele superioare suferămicrotraumatisme repetate de suprasolicitare, care duc la leziuni ale muschilor, dezinserŃiile extensorilorla nivelul degetelor piciorului, contuzii, bursite ale coatelor, genunchilor, umărului, entorse ale gleznelor,160fracturi maleolare în special cea peronieră, PSH (periartrita scapulohumerală ) ale umărului cronic devoleibalist .Tenisul de câmp, prezintă o leziune caracteristică, care creează serioase neplăceri sportivilor asazisul cot al tenismanului (tenis elbow), prin epicodilita si epitrohleita la nivelul articulaŃiei cotului.Procesul se caracterizează prin dureri continue pe partea antero-externă a antebraŃului si cotului care seacccentuează la presiune într-un punct fix, situat supraepicondilian.Automobilism si motociclism - traumatismele specifice, depind de nivelul de pregătire, apilotului, de calitatea echipamentului a curse, a competiŃiei de caracteristicile masinii sau amotocicletelor si uneori de factorul întâmplare, soartă. Avem de a face cu traumatisme cum sunt fracturilede la nivelul membrelor superioare si inferioare, arsuri, discopatiile, traumatisme ale coloanei vertebraleprovocând para sau tetraplegii si traumatisme craniocerebrale .Înotul, polo, săriturile în apă- Dintre cele mai specifice afecŃiuni amintim, afecŃiunile ORL, alecăilor respiratorii, oftamologice, prin conjunctivite iritative, sau alergice la apa clorinată sau necurată,cele virale, afecŃiuni dermatologice specifice înotătorilor (micoze stafilococice, streptococice, pitiriazisulversicol etc.). Găsim si afecŃiuni ale aparatului locomotor (leziuni de suprasolicitare, hiperfuncŃionalecum este umărul înotătorului sau genunchiul brasistului, periartrita scapulohumerală, spatele dureros alînotătorului de fluture, tendinita coiful rotatorilor, tendinita de supraspinos, deltoid sau leziunicoracoacromiale).Polo pe apă - afecŃiunile sunt asemănătoare celor din nataŃie, completându-se cu traumatisme caplăgi frontale, arcade sparte si sângerând, artrozele si afecŃiunile de suprasolicitare a umărului, spatedureros în special coloana lombosacrată, lovituri la nivelul scrotului, epicondilita .Sporturile de contact : lupte ( greco – romane, libere ) judo, etc., fac parte din sporturileaciclice, se încadrează în grupa sporturilor mixte aero - anaerobe. Cele mai frecvente afecŃiuni cu oamprentă specifică sunt, traumatismele directe si indirecte. Hematoamele, care se formează în urmarepetatelor lovituri aplicate zonei urechii de către capul adversarului, antebraŃul, cotul adversarului,constituie prin deformarea pavilionului urechii un semn specific, urechea de luptător. Alte forme mai

usoare de traumatisme pot fii plăgi la nivelul feŃei , arcadă, barbă, frunte, bursite la nivelul olecranului,disjuncŃii condrocostale, epicondilite, entorse si luxaŃii sau subluxaŃii la nivelul ariculaŃiiloracromioclaviculare, scapulohumerale, genunchi , cot, etc.Sporturi de iarnă - toate sunt caracteristice printr-un efort complex (unele ciclice altele aciclice),cu predominanŃă metabolică anaerobă de intensitate mare în condiŃii atmosferice speciale (vânt, frig,temperatură scăzută, umezeală , zăpadă). Traumatismele îmbracă forme foarte variate si sunt cauzate de:starea tehnică necorespunzătoare a echipamentului, imprudenŃă, indisciplină, duritatea adversarilor,condiŃii nefavorabile de mediu, oboseala, deficienŃă în pregătire, măsuri de refacere gresite sau deloc,reechilibrarea termică, alimentaŃia calorică, arbitrajul. Microtraumatismele sunt predominante, dingrupajul celor de suprasolicitare, create de trepidaŃii, denivelări, ciocniri, căzături, socuri, schimbări deritm. Cele mai specifice sunt: musculo-ligamentare sau osteomusculoconjunctivale care cedează în timpulefortului prelungit, la aterizări, schimbări de direcŃii etc. Avem însă si situaŃii grave traumatice ca:afectarea craniană prin lovire, căzătură, afectarea coloanei vertebrale soldate cu comă, secŃiune demăduvă sau cu final letal .Sah - sportul minŃii, este un sport cu efort neuro-psihic, solicită atenŃia, memoria gândirea,personalitatea, temperamentul. Sahistii sunt destul de refractari la controalele medicale periodice. Estenecesară o refacere farmacologică, metabolică, psihologică, prin formele specifice de refacere.Nerespectarea acesteia duce la sindromul de suprasolicitare, de fatigabilitate matinală de concurs,irascibilitatea, lesin, scăderea lucidităŃii etc.Tenis de masă este un sport cu efort cu energogeneză mixtă, aerobă-anaerobă, ce reclamă o bunăreactivitate, abilitate, atenŃie concentrată, rezistenŃă la stres si o bună capacitate de refacere neuromuscularăsi neuropsihică. Traumatismele sunt cele hiperfuncŃionale musculare, ligamentare, articularede suprasolicitare, cu predominaŃă la nivelul membrelor inferioare si la membrul superior care Ńine paleta.161Pentru a avea un control mai bun în prevenirea traumatismele si a obŃine rezultate bune înrefacerea si recuperarea sportivilor atasăm si o fisă de evaluare propusă si folosită de noi.FISĂ „ZOLI” DE EVALUARE KINETOTERAPEUTICĂÎN AFECłIUNILE TRAUMATICE SPORTIVENumele:Prenumele:Vârsta:Sexul:Sportul Practicat: Categoria Sportivă:Antecedente Personale:Antecedente Sportive:Starea De Sănătate Prezentă:Diagnostic Medico-Sportiv La Trimitere:Indici Morfologici Si FuncŃionali:G. Talia Bust CV Puls (clino-orto-efort) TA (clino-orto-efort)

Măsurători în (cm):CircumferinŃă/ LungimiSegmentNeoperat Postoperator Internare ExternareCoapsăGenunchiGambăGleznăBraŃAntebraŃGâtul mâiniiPerimetrul toracicAnverguraLungime membre inferioareLungime membre superioareMobilitate articularăForŃă pe grupe musculare afectatevalori 0 – 5Temperatura locală: cald (inflamaŃie) fază acută fază subacutăreacutizare fază cronicăDurere (scala 1 –10):Soc rotulian: prezent absentHidratroză: prezent absentComplicaŃii posttraumatice: pseudartroze; osteoporoză de imobilizare/ post S.A.N.D.; osificăriheterotrrope; redori articulare (A.M.) – stiffness, tixotropie; retracŃie ischemică Volkman; laxitatearticulară; atrofie muscularăIntervenŃie chirurgicală rezolvată cu: forme de microtraumatisme suferite; formemacrotraumatice suferite; osteosinteze – tijă, cerclaj etc.; folosirea de orteze; aplicaŃii de kineziotaping;altele.Fisă de autocontrol si de nutriŃieMiotonometrie, valori:Dinamometrie pentru: forŃă centură scapulo-humerală; forŃă lombară; forŃă palmară- stânga -DdreaptaIndice de refacere (I. Dörgö):162Teste funcŃionale cardiorespiratorii: spirometrie; proba Martinet; steptestul Master; testul Karvonen;testul Cooper, testul Pitteloud, testul Sargent, testul Georgescu:EVALUARE PE REGIUNI TOPOGRAFICEColoana vertebrală : testul Kendall si Mc Creary; testul ridicării active a ambelor membre inferioaredin D.V.; semnul LasequeUmărul : manevra Addison, faza 1 si 2; testul sindromului costoclavicular; testul hiperabducŃiei ;Slump Test (testul tensiunii neuromeningeale); testul biceps (instabilitatea tendonului bicepsului);testul Yergason (durere pe tendonul bicepsului); testul Booth si Marvel; testul Lippman; testulLudington; testul Hawkins si Kennedy - semnul speed; testul Lasă mâna (coiful rotatorilor); testulNeer si Welsh; tesul Maitland Quadrant si LockingCotul : testul Cozen; testul cotul jucătorului de tenis; testul cotul jucătorului de golf; semnul Timel;

testul PinchMână – Police : semnul Froment, testul Finkeistein; testul Bunnel – Littler; testul „O”; prize(tripulpară, unghială, policelaterodigitală, sferică, ciliondrică, cârlig etc.)Sold – Pelvis: testul Thomas; testul Ober; testul sacroiliac (Gaenslen); testul Patrick si Faber;sindromul hamstring (Puranen si Orana); testul ElyGenunchiul posttraumatic : testul Lachmann; testul Schubladen (testul sertarului): + = 3 până la 5mm ++ = până la 10 mm +++ = peste 10 mm; testul Slocum si Larson; scorul Lysholm; sistemulde cotare a laxităŃii genunchiului după Michon; testul Mc. Murray; testul Apley; testul medial/lateral (varus - valgus); testul schimbării pivotului; testul Cross-Over; testul Wipe; testulfluctuaŃiei (socul rotulian); testul Patellar tap; testul valgus (L.C. M.); testul varus (L.C. M.)Scala de instabilitate articulară:0 grade = nu se deschide articulaŃiagradul 1+ = deschiderea e mai mică de 0,5 cmgradul 2+ = o deschidere între 0,5 până la 1cmgradul 3+ = o deschidere mai mare de 1 cmtestul măsurării unghiului „Q” privind aliniamentul pateleistă pe scaun la unghiuri funcŃionale, coxofemural – genunchi – gleznăGlezna : manevra de tracŃiune anterioară; testul inversării stresului; testul instabilităŃii ligamentare:mediale, laterale; testul Mc. Conkey si Nicholas (gradul 1, 2, 3); testul ThomsonLabă – haluce: linia Feiss; unghiul în articulaŃia talocrurală; testul Judet – Benassy (tendonulachilian)Mersul în apă fără sprijin cu baston bare nerealizabilMersul pe uscat fără sprijin cu baston cârji nerealizabilTestul de încărcare cu cântarul:AcŃiunea Procente M. I. stâng M. I. dreptfără încărcarea MI 0 %atinge cu vârful piciorului siîncarcă 20 % din greutate20 %suportă parŃial propria greutate 20% - 50%suportă propria greutate, tolerând-o 50% - 100%suportă în totalitate propria greutate 100%StaŃiunea unipodală: posibilă imposibilăUrcă, coboară scările: usor dificil imposibil163Criterii de revenire în antrenament si competiŃie (cel mai larg acceptate): examen neurologicnormal; lipsa inflamaŃiei persistente; fără consum de medicamente antiinflamatoare si antialgice; să nuprezinte instabilitate articulară, cu blocaj; abilitate de a alerga fără jenă (ciclic); forŃa musculară de celpuŃin 80 %-85 % din forŃa musculară a membrului opus; testele de efort la valori cel puŃin medii.Bibliografie1.Drăgan, I.; (1994)- Medicină sportivă aplicată, Editura Editis, Bucuresti;2.Kiss J.,(2002) Fiziokinetoterapia si recuperarea medicală, Ed. Medicală Bucuresti;3.Panait, Gh., ( 2002) -Ortopedie Traumatologie practică, Editura Publistar Bucuresti;4.Pásztai,Z., (2001) – Kinetoterapia în recuperarea funcŃională a aparatului locomotor, Ed.UniversităŃii din Oradea;5.Pásztai,Z.,Pásztai,Elisabeta, Pásztai,Andrea, (2001)-Terapii-tehnici-metode complementare de

relaxare, decontracturare folosite în kinetoterapie, Ed. Logos, GalaŃi;6.Poienariu,D., Petrescu, P. si colaboratorii (1981) - Traumatoiogie si recuperare funcŃională lasportivi, Editura Flacăra- Timisoara;7.Sbenghe T, (1981), Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor; Ed.Medicală Bucursti