Una dintre tr`s turile distinctivede importan] major pentruîn]elegerea [i definirea epocii moder-ne a fost constituit , dup cum aratLiviu Petrescu în Poetica postmo-d e r n i s m u l u i, de fundamentarea pro-cesului de cunoa[tere pe dou marimodele, explicitate prin dou "meta-nara]iuni" legitimatoare, identificatede Jean-Francois Lyotard, în revela-torul s`u Raport din 1979, canara]iune "despre emancipare" [i,respectiv, ca nara]iune "enciclope-dist ".

Fragmentarismul pare s repre-zinte, din acest punct de vedere, otendin] dintre cele mai generale aleciviliza]iei de tip postindustrial, otendin] ce î[i pune amprenta asupratuturor componentelor acestei civi-liza]ii. Aceast tendin] fragmen-tarist , detotalizatoare, pluralist , decare este str`b tut cultura postmo-dern pe toate laturile ei, î[i g`se[tecea mai viguroas expresie mai cuseam în planul reflec]iei epistemo-logice, unde ea este ilustrat printr-oorientare clasificat îndeob[te subdenumirea de "poststructuralism",gândirea american oferind [i o vari-ant a acestuia, desemnat cu ter-menul de "deconstructivism". Încontinuare, vom încerca s`prezent m tezele de baz ale teorieideconstructiviste în cadrul mai largal post-structuralismului.

Începuturile mi[c`rii deconstruc-tiviste sunt legate de simpozionulorganizat, în anul 1966, la JohnsHopkins Humanities Center, cu temaLimbajele criticii [i [tiin]ele omului,simpozion care î[i propunea s`exploreze "impactul gândirii struc-turaliste contemporane asupra

metodelor critice, în [tiin]ele uman-iste [i sociale". Paradoxul const înfaptul c aceast reuniune, consa-crat unui bilan] al gândirii [icercet rii structuraliste contempo-rane, avea s promoveze – mai alesprin contribu]iile lui Jacques Derrida– cele mai consistente elemente [iprincipii ale unei gândiri poststruc-turaliste, ceea ce a determinat o reori-entare radical în cariera intelectuala unor critici americani precum Paulde Man, J. Hillis Miller, GeoffreyHartman sau Edward Said, înrola]icu to]ii, în grade diferite, în noulcurent al deconstructivismului.Preciz`m, o dat în plus, c prindeconstructivism nu trebuie s`în]elegem decât varianta american aorient rii poststructuraliste, variantîntr-un fel mai coerent [i maicutez toare decât altele.

De un ecou r`sun tor, laSimpozionul Hopkins, s-a bucuratîndeosebi comunicarea lui JacquesDerrida intitulat La structure, lesigne et le jeu dans le discours dessciences humaines, comunicarere]inut ulterior în sumarul volumu-lui din 1967, L’Ecriture et la diffé-r e n c e. Textul acesta avea s devin ,pentru grupul deconstructivist, unadev`rat manifest teoretic al mi[c`rii.Punctul de vedere cu totulrevolu]ionar expus de JacquesDerrida în aceast comunicare eradat, în esen] , de atacul s`u extremde t ios îndreptat împotriva concep-tului de "structur`", concept înte-meiat în chip tradi]ional pe ideeaunui "centru", a c`rui menire constatocmai în asigurarea unei mari sta-bilit ]i a structurii, printr-o serie deconstrângeri [i limit ri impuse jocu-

lui pe care sunt înclina]i s`-l joacesemnifican]ii s i.

"Func]ia centrului", explic`Derrida, "era nu doar aceea de a ori-enta, de a echilibra [i de a organizastructura – nu se poate, de fapt, con-cepe o structur neorganizat – ci,mai presus de toate, de a asigura caprincipiul de organizare s limitezeceea ce am putea numi jocul struc-turii." De-a lungul istoriei conceptu-lui de structur , ideea de centru, aratDerrida, a fost definit în cele maivariate feluri, fiind desemnat printr-o serie impresionant de termeni oride metafore : "eidos, arché, telos,energeia, ousia (esen] , existen] ,substan] , subiect ), aletheia, tran-scendentalitate, con[tiin] ,Dumnezeu, om [i a[a mai departe."

În ultima vreme, îns , conceptulde structur a suferit, consider`Derrida, un "eveniment", o "ruptur`"[i, ca urmare, ea înceteaz s se maidefineasc prin raportare la un "cen-tru". Asist m, cu alte cuvinte, la unproces nest vilit de "de-centrare" [ide punere în libertate a"structuralit ]ii structurii". Derridacrede c ideea de centru ar fi fost ata-cat înc în unele scrieri ale luiClaude Levi-Strauss, scrieri alt-minteri de inspira]ie structuralist (L apensee sauvage, 1962 si Le cru et lec u i t, 1967), dar cu unele sugestii [ideschideri subsumabile direc]ieip o s t - s t r u c t u r a l i s t e .

Suprimarea ideii de "centru" vaavea drept consecin] , dup cum s-aspecificat adesea, instaurarea uneistructuri sc`pate cu totul de sub con-trol sau, altfel spus, instaurarea unui"joc liber" al semnifica]iilor. Tezajocului infinit al structurii elimin de

[i deconstructivismul

poststructuralist

JACQUESDERRIDA

TRANSILVANIA

la bun început ideea c rezultatulfinal al acestui joc ar putea fi o struc-tur sau o totalitate. Ceea ce nu vreas spun decât c absen]a oric`ruicentru constrictiv creeaz premiselepentru ni[te "substituiri infinite", deci"netotalizabile".

No]iunea de "joc" (pe careDerrida o opune aceleia structuralistede "centru" sau "structur central ")

este reluat [i adâncit în alt lucrareimportant , ap`rut tot în 1967, D ela grammatologie, unde autorul d`urm toarea defini]ie : "Am puteanumi joc absen]a oric`rui semnificattranscendental, considerat [i canelimitare a jocului. Acest joc, con-ceput ca o absen] a unui semnificattranscendental, nu este un joc-în-lume, a[a cum a fost el pân acumdefinit, ci este un joc liber al lumii."No]iunea derridean a jocului are]inut rapid aten]ia grupului decon-structivist american, care a sesizatperspectivele largi pe care ledeschidea, în direc]ia unei adânciri atr`s turilor de polisemie a textului li-terar, ceea ce vine s ilustreze înc odat predilec]ia tipic a postmod-ernilor pentru modelul pluralist,chemat s`-l înlocuiasc pe acela altotalit ]ii, prin excelen] modern.Aceast punere în valoare a ideii de

joc, în leg tur cu sporirea polisemieitextului literar, apare, de pild , laGeoffrey Hartman, într-un studiu als`u despre Derrida.

Centrul de iradiere al deconstruc-tivismului american esteUniversitatea din Yale, unde JacquesDerrida va func]iona, ani în [ir, caprofesor invitat, pe postul ocupatanterior de Georges Poulet. Marele

succes al deconstructivis-mului se explic , probabil,[i prin faptul c , în ciudacaracterului s`urevolu]ionar, el apare [i cao continuare a dou ele-mente devenitetradi]ionale în mentalitateacritic american : pe de oparte, a conceptelor de"ironie" [i "ambiguitate",specifice New-Criticism-ului, pe de alt parte, ateoriilor "fic]ionaliste", întradi]ia lui WallaceStevens. Prin Derrida,deconstructivismul ameri-can se apropie de "tel-quel-ismul" francez, fiind,ca [i acela, o teorie a textu-lui. Câteva preciz`ri seimpun totu[i de la bunînceput. Astfel, de[i printresursele lui Derrida figu-

reaz , al turi de filosofie – în specialfilosofia lui Heidegger [i Nietzsche -, al turi de psihanaliza lui Freud [isemiotica lui Saussure – din careDerrida a fructificat conceptul de"diferen] " - , componenta semiotic`este secundar [i complet subsumatdominantei filosofice a sistemului.Deconstructivismul reprezint ,a[adar, o teorie a textului orientatfilosofic, nu semiotic. De[i consider`c obiectul propriu al criticii este lim-bajul operei, deconstructivismul nuse revendic de la lingvistic , pe carepropune s o înlocuiasc printr-o"gramatologie", ci de la perspectivaheideggerian asupra limbajului. Înconsonan] cu evolu]ia [tiin]elor con-temporane, mai ales a fizicii postein-steiniene, deconstructivismul neag`rela]ia de exterioritate, de neimpli-care a observatorului în raport cuobiectul observat, rela]ie care garanta

caracterul "obiectiv" [i "[tiin]ific" alcercet rii în accep]ia pe care secolulal XIX-lea o d [tiin]ei, [i pe caresemiotica o mo[tene[te integral. Caurmare, deconstructivismul refuz`ideea de metalimbaj [i nu opune dis-cursul critic discursului filosofic saucelui literar, ci le unific sub semnulunor "opera]ii textuale" similare, careplaseaz critica la interferen]a litera-turii cu filosofia.

Evolu]ia lui Derrida pare vizibilmarcat , în ultimii ani, de influen]apropriilor s i discipoli americani.Totu[i, oricât de interesant ar fideconstructivismul american, în caregânditorul francez a recunoscut,probabil, un rezonator ideal, careîns risc , tocmai de aceea, s`primeasc valori de modelator, operalui Derrida prezint un interes cedep`[e[te sfera aplica]iilor criticeimediate pe linia unei teorii a textu-lui, pentru c ea este, în esen] , oîncercare de a defini un nou model algândirii filosofice, paralel nouluimodel al gândirii [tiin]ifice postein-steiniene. Putem spune, de aceea, c`deconstructivismul lui Derrida par-ticip la construirea unui nou modelde gândire.

În continuare, ne vom opriasupra celor trei lucr`ri publicate în1967, care au impus cu autoritatenumele lui Jacques Derrida : De lag r a m m a t o l o g i e , în punctul de ple-care un eseu privind concep]ia luiJean-Jacques Rousseau asuprarela]iei dintre scriere [i limbaj, L aVoix et le phenomene (o introducereîn problema semnelor în fenome-nologia lui Husserl ) [i culegerea destudii L’Ecriture et la difference.

Prezentarea gândirii lui Derridape baza lecturii paralele a lucr`rilordin 1967 e motivat de m`rturiileautorului privind rela]ia "labirintic`"dintre cele trei c`r]i, care formeaz ,împreun , un singur text. Într-uninterviu acordat lui Henri Ronse,Derrida tope[te cele trei c`r]i în]es tura unei unice "opera]ii tex-tuale": "Ceea ce d-ta nume[ti c`r]ilemele e unitatea c`r]ii considerat caatare, ca totalitate perfect , cu toateimplica]iile unui asemenea concept."Convingerea fundamental din care

38

ia na[tere poststructuralismul luiDerrida este aceea c tr im în clipade fa] "închiderea unei epoci" sau"închiderea metafizicii", adic`"închiderea" modelului clasic algândirii europene. Caracteristicilegândirii epocii închise – în primulrând logofonocentrismul ei – nureprezint o "eroare" filosofic sauistoric , "ci, mai degrab , o structur`necesar [i în mod necesar finit ".

În cele trei lucr`ri din 1967, sen-sul termenului de "închidere" ("cloi-ture"), incomplet clarificat, pareaproximat prin "încheiere" sau"sfâr[it" : capitolul I alGramatologiei (La Fin du livre et lecommencement de l’écriture)proclam "sfâr[itul" unei epoci(aceea a c`r]ii) [i "începutul" alteia(epoca scrierii sau a "scriiturii").Aparenta sinonimie "închidere" –"sfâr[it" e dep`[it îns prin pre-cizarea terminologiei într-un sensapropiat celui din [tiin]ele contempo-rane. În interviul acordat lui HenriRonse, Derrida insist asupra nonsi-nonimiei dintre "închidere" [i"sfâr[it" : ceea ce e cuprins în"închidere" poate dura la nesfâr[it,declar autorul G r a m a t o l o g i e i. Înciuda titlului, capitolul S f â r [ i t u lc`r]ii [i începutul scriiturii – afirm`explicit Derrida – "anun] tocmaifaptul c nu exist un sfâr[it al c`r]ii,[i nici un început al scriiturii",no]iunile de "sfâr[it" [i "început" sau"origine" v`dindu-se a fi pure iluziimetafizice în universul nelimitateideveniri.

Principalele tr`s turi ale ontote-ologiei ce caracterizeaz "epocaînchis`", dup adep]ii concep]iilorderrideene, ar fi a[adar reductibile lacâteva aspecte esen]iale. În primulrând, o metafizic a prezen]ei, adic`"determinarea sensului fiin]ei (sau afiin]ei existentului) ca prezen] ", ceeace aduce multe accep]ii sau subdeter-min`ri ale conceptului de prezen] :una transcendental , una substan]ia-list , una temporal , alta subiectiv [io alta intersubiectiv . Metafiziciiprezen]ei Derrida îi opune imagineaunui univers în perpetu devenire;lumea lui Derrida nu "este", ci "seface" printr-un nelimitat joc al con-

tradic]iilor, niciodat rezolvate într-osintez asemeni aceleia din dialecticaspeculativ a lui Hegel. Rela]ia iaastfel locul substan]ei, iar subiectulînsu[i e v`zut ca un sistem de rela]ii.O alt tr`s tur a epocii închise estelogofonocentrismul ei. Credin]a înlogos întemeiat de Platon, leag`"res" de "eidos", obiectul fiind creatde ideea sa în logosul divin. Toatedetermin`rile adev`rului sunt core-late instan]ei logosului, în care"leg tura originar [i esen]ial cusunetul ("phone") n-a fost niciodatrupt . Logocentrismul este a[adar unfonocentrism, în virtutea sistemului"s’entendre parler". Apoi, ar mai fide discutat valoarea privilegiat aideii de totalitate, o totalitate contro-labil prin gândire. Conceptul destructur v`de[te, dup cum apre-ciaz însu[i Derrida în termeni nie-tzscheeni, preferin]a formei (apolin-ice) în detrimentul for]ei ( dioni-siace), o preferin] pentru geometricîn detrimentul dinamicului – înStructur , semn [i joc în discursul[tiin]elor umaniste.

O manifestare privilegiat a ideiide totalitate o reprezint , în gândirea"epocii închise", cultul c`r]ii, înopozi]ie cu imaginea unui text con-tinuu [i descentrat. De aceea,G r a m a t o l o g i a începe proclamândpolemic apusul suprema]iei c`r]ii, iarimaginea pe care Derridavrea s o dea cu privire lapropriile-i c`r]i este, dup`cum am v`zut, aceea aunei opera]ii textuale con-tinue. În viziunea lui,modelul gândirii "închise"s-a constituit prin "repri-marea" termenilor opu[icelor care au ajuns s`defineasc tr`s turiledominante ale aceleiepoci: textul e reprimat decarte, for]a e reprimat deform , iar jocul – de struc-tur . Rezultatul e unmodel specific occidental,gândirea orientalp`strând o mai direct [ifertil rela]ie cu mitul.Reprimare nu înseamn`îns suprimare, c`ci ter-

menii reprima]i continu s existe înumbra conceptelor dominante, nuîns la nivelul sistemului, ci lanivelul scriiturii sau al textului, carem`rturise[te involuntar [i incon[tientprezen]a conceptului ascuns.

Deconstruc]ia, ca prim moment,[i deocamdat [i singurul posibil alconstituirii noilor concepte, va opera,a[adar, în interiorul modelului închis,pe care tinde s`-l aduc în stare decriz , activând contradic]iile ascunse,latente, doar aparent rezolvate de sis-tem. Deconstructivismul nuproclam sfâr[itul filosofiei, c`ciDerrida nu crede nici în rupturi deci-sive, nici în moartea filosofiei. Oprim observa]ie se impune totu[i.De[i vorbe[te constant de "limbajul"epocii închise, Derrida pune în per-manen] în opozi]ie limba (ca logos)cu textul, [i aceast opozi]ie este unafundamental . Textul în]eles ca"]es tur`", "urzeal ", adic privit caterenul unei perpetue puneri înrela]ie, se opune limbajului ca logos,ca sistem dat de cuvinte clar definite,de cuvinte-concept, purt toare aleunor sensuri inteligibile [i stabile.Operând în interiorul limbajuluiepocii închise, deconstruc]ia are cateren de manifestare textul [i opera-]ii-le textuale, prin intermediul c`roralimbajul conceptual este adus în starede criz . Strategia deconstruc]iei

TRANSILVANIA

presupune un "dublu gest" sau o"dubl scriere" : pe de o parte, aregândi din interior, în cel mai fidelchip, genealogia structurat a con-ceptelor filosofice (deconstruindu-lela modul discursiv), iar pe de altparte a determinat, în acela[i timp,ceea ce aceast istorie a putut disim-ula sau interzice, instituindu-se pesine ca istorie alternativ tocmai prinintermediul acestor întrucâtva moti-vate reprim`ri.

O component privilegiat a lexi-cului deconstructivist este ceea ceDerrida nume[te "indecidabile" :nuclee semantice care transcendopozi]iile filosofice binare, con]inân-du-le totu[i într-o form care inter-zice rezolvarea antinomiei prin sin-tez dialectic . Aceste indecidabile,desprinse de limbajul filosofic sauliterar, men]in limbajul în stare denedeterminare, "dezorganizându-l"din interior prin ambiguitatea lorstructural . Întreaga oper a luiDerrida e centrat pe comentareaunor atari termeni, a c`ror ambigui-tate semantic devine terenul demanifestare a unor antinomii irecon-ciliabile. Iat un exemplu de termenindecidabil : "pharmacon-ul nu e nicileac, nici otrav , nici bun, nici r`u,nici rostire, nici scriere. (…) Nici…nici, adic , simultan, sau…sau."

În unele cazuri, indecidabilelesunt crea]iuni lexicale proprii, "notestrategice" care "ies din limbajulmetafizicii". Aceasta e situa]ia neolo-gismului creat de Derrida, différance,care, în raport cu différence (dife-ren] ), cumuleaz ambele sensuri aleverbului différer : a diferi, dar [i aamâna, a temporiza. Al turi de dif-férance, substitutele protoscriere sauprotourm (to]i termeni cu valoarede concept în gândirea lui Derrida)realizeaz cea de-a doua mi[care, celde-al doilea gest al strategiei decon-structiviste : crearea perspectiveiexterioare limbajului filosofic, dinunghiul c`reia pot fi revitaliza]i ter-menii reprima]i de sistem. În felulacesta se construiesc nucleele polise-mantice, lexicul sau noile concepte,prin excelen] mobile, ale textuluig r a m a t o l o g i c .

Termenul central al textului lui

Derrida este acelade diferen] , cuvarianta diferan] .Sugestia provinedin Cursul delingvistic gene-ral al luiSaussure, în carediferen]a a dou`foneme arti-culeaz , prinopozi]ie, valoarealingvistic , ceeace înseamn c`purt tor de va-loare în limb nueste sunetul, sub-stan]a fonetic , ciopozi]ia sunetelor,adic rela]ia.L`rgind aceastopozi]ie dincolode sfera lingvis-ticii, Derrida vaafirma : "diferen]ae articularea",articulare în]eleas [i în sens ontolog-ic, de de-limitare, prin diferen]iere,a existentului, de unde rezult con-secin]a : "Numele lui Dumnezeu estenumele indiferen]ei (in-diferen]ei)înse[i." Procesul de înlocuire a sub-stan]ei prin asemenea relative, va fiapoi radicalizat de Derrida prin intro-ducerea neologismului différance.Înlocuind subiectul, substan]a [i exis-ten]a prin rela]ie pur , diferan]adevine termenul esen]ial al uneigândiri ce ]ine, prin excelen] , dedinamic. Acela[i e sensul substi-tutelor nonsinonimice ale diferan]ei :"urma" (proto- sau arhiurma) [i"scrierea" (arhi- sau protoscrierea).

Dac [tiin]elor nu le sunt accesi-bile decât diferen]ele, nu [i procesulde diferire, dac filosofia î[idezv luie, chiar în variant fenome-nologic , apartenen]a la o metafizic`a prezen]ei caracteristic epociiînchise, se cere crearea unei noi dis-cipline a gândirii, c`reia s`-i fie acce-sibil diferan]a îns`[i. Aceasta va figramatologia, "[tiin] a scrierii,[tiin] a textualit ]ii, [tiin] a posi-bilit ]ii [tiin]ei, [tiin] a [tiin]ei, carenu va mai avea forma logicii, ciforma gramaticii". Demarat ca o

întrebare asupra limitelor no]iuniiclasice de [tiin] , gramatologia trans-cende în cele din urm limitele[tiin]elor, ea nici nu mai e o [tiin] , ci"înscrie [i delimiteaz [tiin]a". Eatinde, nem`rturisit, s preia rolul de[tiin] -pilot pe care semiologia [i l-aasumat în ultimele decenii.Gramatologia nu deconstruie[te prinlectur textualist doar filosofia [idiscursul [tiin]ific. Ea se întemeiaz`[i pe valorificarea direct a unor ele-mente desprinse din filosofia pos-thegelian , din psihanaliz [i dinsemiotic .

Semiologiei clasice, la temeliac`reia se afl o metafizic aprezen]ei, Derrida vrea s`-i opun osemiologie radical nou , postmo-dern în esen] , care se revendic dela o metafizic a absen]ei, caracteri-zat prin respingerea oric`rei formede pre-existen] a lucrurilor ori a sen-sului în raport cu limbajul. În F o r c eet signification, de pild , un studiudin 1963, reluat apoi în volumulL’Ecriture et la différence, Derridaredefine[te semnul lingvistic,atribuindu-i drept tr`s tur specific`caracterul s`u inaugural, ceea ce vreas spun , în esen] , c "sensul nu se

40

g`se[te nici înainte, nici dup actulscrisului", [i c no]iunea de "sens"pre-existent, de sens care s fie ante-rior unei opere ce n-ar ap`rea decâtca o simpl expresie a acestuia, con-stituie o prejudecat . Teza caracteru-lui inaugural al scrisului presupunede fapt o na[tere a sensului pem`sura înregistr`rii sale, instituirea,de fapt, a acestuia, prin îns`[i activi-tatea limbajului.

Derrida se al tur astfel luiMichel Foucault, anun]ând decon-struirea unei concep]ii clasice dar [imoderne – scriitura în]eleas careprezentare a lucrurilor, ca imita]ie –[i dezvoltarea unei concep]ii post-moderne, având în centru principiulintranzitivit ]ii limbajului : "Numaicând ceea ce este scris sucomb casemn-semnal, acesta va rena[te calimbaj." Iar prin teza caracteruluiinaugural al limbajului, Derridadevine unul dintre cei mai influen]iprofe]i ai postmodernismului, ai uneipoetici de tip antimimetic.

B I B L I O G R A F I E

Jacques Derrida, Scriitura [id i f e r e n ] a. Traducere de BogdanGhiu [i Dumitru ¥epeneag, prefa]de Radu Toma, Bucure[ti, EdituraUnivers, 1998.

Liviu Petrescu, Poetica postmod -e r n i s m u l u i, Pite[ti, Editura Paralela45, 1996.

Portret de grup cu Ioana M.P e t r e s c u. Volum realizat de DianaAdamek [i Ioana Bot, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 1991.

Linda Hutcheon, Poetica post -m o d e r n i s m u l u i. Traducere de DanPopescu, Bucure[ti, Editura Univers,2002.

Richard Ruland, M a l c o l mBradbury, From Puritanism toPostmodernism. A History ofAmerican Literature, PenguinBooks, 1992.

TRANSILVANIA