“păstrăvărie răstoliţa, jud. mureş”apmms-old.anpm.ro/files/apm...
TRANSCRIPT
Studiu de evaluare adecvată
privind investiţia:
“Păstrăvărie Răstoliţa, jud. Mureş”
Iunie 2011
2
Responsabili:
Expert evaluator de mediu Sándor Attila
S.C. NATURALNET S.R.L.
Cristian Domşa, MSc, ecolog
Lészai István, MSc, biolog
Experţi independenţi:
Havadtői Krisztina, biolog, expert botanist
Falka István, biolog, expert ihtiolog
Beneficiar:
SC EURO PASTRAV SRL
3
Cuprins
4
Introducere
Scopul prezentului studiu
Acest studiu a fost realizat pentru a evalua impacturile proiectului “Păstrăvărie Răstoliţa, jud.
Mureş” asupra biodiversităţii cu accent deosebit asupra speciilor şi habitatelor protejate, având în
vedere că amplasamentul se află în interiorul ariei protejate de interes comunitar ROSCI0019
Călimani – Gurghiu. În redactarea documentaţiei s-a ţinut cont de prevederile Ordinului MMP nr.
19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale
ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar;
Informaţii despre autorul atestat al studiului
Biolog SANDOR D. ATTILA, expert de mediu
REGISTRUL NATIONAL AL ELABORATORILOR DE STUDII PENTRU PROTECTIA
MEDIULUI, Nr. 160/29.03.2010, RM, RIM, BM, EA.
SC NATURALNET SRL
sediul social: Sat Dumbrava nr. 46, comuna Căpuşu Mare, jud. Cluj
Contact:
ecol. DOMŞA CRISTIAN
biol. LÉSZAI ISTVÁN
telef / fax: ++4 0365 - 422 148
e-mail: [email protected]
www.natnet.ro
Experţi independenţi:
biolog: Havadtői Krisztina, expert botanist
biolog: Falka István, expert ihtiolog
5
Capitolul I. Informaţii privind proiectul supus aprobării
1.1. Denumirea, scopul şi obiectivele proiectului
“Păstrăvărie Răstoliţa, jud. Mureş”
Obiectivul general al investitiei. Prezentul studiu se intocmeste pentru Pastravaria
“Rastolita”, amplasament situat in judetul Mures, in partea de N a localitatii Rastolita, din
localitatea Rastolita, la 17 km in amonte pe drumul forestier Tihu. Altitudinea terenului este de 1200
m fata de nivelul Marii Negre.
Alimentarea cu apa a pastravariei se va face din paraul Tihu si afluentul acestuia ca sursa de
rezerva. Pastravaria Rastolita va avea ca activitate principala producerea pastravarului de consum,
avand o capacitate proiectata de 15 tone de pastrav de consum din specia curcubeu.
Avand in vedere faptul ca amplasamentul pastravariei este situat intr-o zona in curs de
dezvoltare, valorificarea pastravului de consum, se va face in proportie de 80% “en gros” si 20% pe
plan local. Greutatea medie la care se va valorifica pastravul de consum este 250 g pe bucata.
Productia de pastrav va fi axata pe producerea in sistem intensiv a pastravului curcubeu
“SALMO GAIRDNERI Richardson”, ciclul de productie al pastravariei incepand de la stadiul de icre
embrionate.
Proiectantul general:
S.C. REWOX ECO-ROM S.A
Târgu Mureş
Titularul proiectului:
SC EURO PASTRAV SRL
RASTOLITA NR. 232/A
JUD. MURES
J26/1278/2006
CIF RO18930952
TEL 0744 592296
1.2. Precizări referitoare la alte acte de reglementare emise anterior
Avize anterioare
Titularul deţine Avizul de Gospodărire a Apelor Nr. 29 din 21.01.2008 emis de către
Administraţia Naţională Apele Române – Direcţia Apelor Mureş, privind investiţia „Înfiinţare
pescărie intensivă Răstoliţa – extravilan localitatea Răstoliţa”, judeţul Mureş
1.3. Descrierea proiectului
Caracteristicile principale ale construcţiilor
Priza de apă
Această amenajare constă în realizarea unui opustul pe pârâu, barajul fiind construit din zidărie
de piatră sau beton. Are o cuvetă pentru evacuarea surplusului de apă şi un stăvilar pentru reglarea
debitului pentru păstrăvărie.
În principal se va urmări ca priza de apă să nu fie dislocată de viituri. La intrarea apei în
conducta de alimentare se vor amplasa grătare pentru a nu intra pe conductă corpuri străine.
6
Canalul de alimentare
Panta canalului va fi de 1/100 m, limita minimă va fi de 0,5/100 m. Se vor amenaja de-a lungul
conductei guri de vizitare, fundul acestora fiind la 50 cm sub nivelul conductei, pentru a aduna
eventualele reziduri. Conducta de alimentare va fi construită din ţeavă metalică. Aceasta va fi
îngropată sub adâncimea de îngheţ. Dacă pe traseu trebuie puse coturi/devieri, acestea se vor izola
termic. Diametrul ţevii va fi astfel proiectat încât să asigure întreg debitul necesar păstrăvăriei plus
15% pentru eventualele colmatări.
Casa de incubatie
Este o constructie in demisol, pana la 1,5 m inaltime ingropata in pamant, urmarindu-se
evitarea formarii ghetii in incubatoare pe timpul iernilor geroase. Se construieste din zidarie de
piatra cu mortar sau din beton (zona demisol), cu planseu armat, iar deasupra din zidarie sau lemn
spatial fiind folosit pentru depozitarea hranei.
Podeaua se executa din beton, ca si postamenti (inaltime 1,3 m) pe care se aseaza
incubatoarele, va avea in interior canalul de evacuare al apei. Geamurile de pe laterala vor avea
obloane pentru a regla intensitatea luminii care patrunde in incapere. Pentru evitarea unor
intreruperi in alimentarea cu apa a incubatoarelor se va monta un sistem de avertizare sonor, cu
legatura in casa pastravarului si in incinta pastravariei.
Interiorul va fi astfel amenajat incat sa elimine pierderile de apa si stropirea in afara lacaselor
folosite, astfel apa in incubatoare va cadea pe o sita. Podeaua si peretii pot fi placati cu gresie si
faianta, se acorda o atentie sporita instalatiei electrice din incapere avand in vedere mediul umed
existent.
Filtrul
Casa de incubatie va fi prevazuta cu un filtru mecanic (pietris de diferite dimensiuni), va fi
construit din beton armat si va fi de tip dublu (fig. nr. 8).
Dimensiunile sunt de 3 – 4 m lungime, 1 m latime si 1,2 m inaltime, lungimea poate varia in
raport de peretele casei de incubatie, peretii care despart cele doua incaperi ale filtrului nu sunt
ziditi pana jos. Obligatoriu apa va trece mai intii prin filtru si apoi va fi distribuita catre incubatoare.
Materialul filtrant se aseaza pe un gratar de lemn (esenta tare), situat la 20 cm deasupra
fundului, este compus din 4 straturi de pietris cu grosimea de 20 – 25 cm. Primul strat de pietris,
asezat direct pe gratar, va avea diametrul de 6 – 7 cm, al doilea de 3 – 4 cm, al treilea de 1 – 2 cm,
ultimul de nisip grosier de 0,2 – 0,5 cm.
Apa intra in canalul despartitor din mijloc, de aici se ridica pe sub gratare prin straturile de
pietris la suprafata unde este distribuita catre incubatoare. Intotdeauna peretii canalului de mijloc
prin care se face alimentarea vor fi cu cca. 30 cm mai inalti decat ceilalti.
Bazine si alte utilitati
Elementele de baza care au fost luate in calcul s-au axat pe caracteristicile biochimice ale apei,
a debitului prognozat care va alimenta bazinele si aplicarea formulelor de determinare a
potentialului biogenetic prevazut in literatura de specialitate.
Dimensiunea luciului de apa s-a stabilit in functie de cerintele pastravilor fata de conditiile de
mediu, determinate de necesarul de oxigen, de densitati de crestere a pastravilor la mp luciu de apa
si de specificul zonal in care se afla amplasata pastravaria.
Luand in considerare cerintele mentionate, necesarul suprafetelor calculat se prezinta astfel:
7
Incubatoare
Necesarul de incubatoare pentru cantitatea de 150.000 bucati icre a fost stabilit in functie de
experienta acumulata si in alte pastravarii, revenind in medie 10.000 icre pentru un incubator
(asezate pe un singur rand); in situatia data fiind necesar un numar de 15 incubatoare tip Wacek (fig.
nr.1).
Bazine
Luciu de apa pentru cresterea puietilor in troci – 15 mp.
Luciu de apa pentru cresterea puietilor de P(0) pana la 3 luni – 120 mp.
Luciu de apa pentru cresterea puietilor de P(0) de la 3 luni pana la 1 an – 240 mp.
Luciu de apa pentru cresterea pastravului de consum P(1) – 600 mp.
Carantina – 100 mp.
Total luciu de apa in productie = 1075 mp.
Dimensionarea bazinelor
Troci
Pentru cresterea puietilor in prima faza de dezvoltare, se prevede amenajarea a 15 bucati troci
cu dimensiunile de 200 /50 /30 cm (fig. nr.6), amplasate sub un sopron pentru protectia acestora, 12
bucati de troci in fata casei de incubatie iar diferenta pana la 15 se va amplasa in casa de incubatie.
Necesarul de troci s-a calculat luandu-se in considerare densitatea initiala de populare de cca.
10.000 bucati puieti / una bucata troaca, cu luciu de apa de 1,0 mp.
Bazine pentru cresterea puitilor P(0).
Se prevede realizarea a 18 bazinede doua tipuri, din care:
Bazine tip I – puiet de pana la 4 luni: 12 bucati cu dimensiunile pentru fiecare bazin de 10
metri lungime, 1 metru latime, cu adancimea apei la alimentare de 0,30 metri si la iesire 0,70
metri.
Bazine tip II – puiet pana la 1 an: 6 bucati, cu dimensiunile pentru fiecare bazin de 20 metri
lungime, 2 metri latime, cu adancimea apei la alimentare de 0,70 metri si la iesire de 1,5
metri.
Pe intregul contur al ambelor tipuri de bazine se va prevedea o suprainaltare de 0,30 metri de la
nivelul apei, necesara pentru mentinerea puietilor in bazine si pentru protectie la eventuala crestere
a nivelului apei in acestea.
Luciul de apa pentru un bazin de tip I este de 10 mp, iar pentru un bazin de tip II de 40 mp. In
total luciu de apa, pentru cele 18 bazine este de 360 mp. Bazinele se vor construi din beton, grupate
cate 2 bucati, cu ecran de separare longitudinal, executat tot din beton.
Stabilirea necesarului de apă:
Debitul de apă necesar pentru funcţionarea bazinelor a fost stability în funcţie de suprafaţa
luciului de apă şi consumurile specifice de apă pentru fiecare fază de dezvoltare a păstrăvilor.
Consumul specific luat în considerare este cuprins între 0,5 – 1,0 l/minut/kg.
Consumul repartizat pe unităţi ale păstrăvăriei se prezintă astfel:
8
Pentru casa de incubaţie şi troci 105 l / minut
Pentru troci Între 450 şi 900 l / minut
Pentru bazinele P0 până la 3 luni 900 l / minut
Pentru bazinele P0 până la 6 luni 900 – 1500 l / minut
Pentru bazinele P1+ până la 18 luni 10 000 l / minut
TOTAL 13.405 l / minut
Incubatoare
Necesarul de apă pentru incubatoare s-a stability în funcţie de consumul specific de 7 l /minut
pentru 10000 de icre embrionate.
Troci
Pentru troci debitul de apă s-a calculate în funcţie de numărul de puieţi de păstrăv curcubeu
care se cresc în acestea – cca. 142.500 bucăţi. Debitul s-a calculate luându-se în considerare
consumul specific de 30 l/minut, crescând pâna la 60 l/minut în a doua lună. Având în vedere că
activitatea în casa de incubaţie nu durează decât 15 zile, debitul va fi redirecţionat către troci.
Bazine P0 – tip I
Necesarul de apa pentru bazinele de P0 pana la 3 luni s-a stabilit in functie de consumul
specific de 60 l / minut / 10.000 bucati puieti, revenind in total, pentru 140.000 puieti de 3 luni care
se cresc in bazinele P0 tip I la 75 l / minut / bazin, cu un total de 900 l / minut.
Bazinele P0 – tip II
Necesarul de apa pentru bazinele de P0 pana la 1 an s-a stabilit in functie de consumul specific
de 120 l / minut / 10.000 bucati puieti, revenind in total, pentru cca. 180.000 puieti de 6 luni care se
cresc in bazinele P0 tip II la 250 l / minut / bazin, cu un total de 1500 l / minut.
Debitul de apa poate fi suplimentat in timpul verii si cu debitul de la casa de incubatie si troci,
pe timpul cat aceasta nu functioneaza.
Bazine de crestere
Necesarul de apa pentru bazinele de crestere s-a stabilit in functie de consumul specific de 1 l /
minut / kg peste. Teoretic in aceste bazine se poate depozita cantitatea de 15.000 kg pastrav, dar
cum livrarea pastravului se va face treptat, estimam o incarcatura maxima de 10.000 kg, necesarul
de apa fiind de cca. 10.000 l / minut.
Pentru asigurarea unor debite suplimentare la unele bazine, in functie de densitatea de populare
a acestora, bazinele se vor construi in trepte cu diferenta de nivel suficienta pentru a asigura
recircularea apei.
In cazul de fata, bateriile bazinelor de crestere (100 mp) se vor amplasa mai jos decat celelalte,
avand astfel posibilitatea de recirculare a apei de la bazinele din amonte la cele din aval, respectiv
posibilitatea de folosire a apei din canalul colector de la bazinele de P0 de tip I si II, prin retele
duble de alimentare, pentru bazinele de crestere.
9
Timpul de schimbare completa a apei din bazine, in raport cu volumul de apa dintr-un bazin si
debitul de apa care se primeste, in cazul alimentarii separate a fiecarui bazin este:
Nr.
crt.
Specificari Volum apa
bazin
- mc -
Alimentare cu
apa
Timp de
schimbare a
apei din bazin
- ore - l / min pe bazin m3 / ora bazin
1 Pentru un bazin P0 – tip I 7 75 4 2
2 Pentru un bazin P0 – tip
II
60 250 15 4
3 Pentru un bazin de
crestere
200 1500 90 2
STRUCTURA PRODUCTIEI SI REPARTIZAREA SPATIULUI DIN PASTRAVARIE
PENTRU UN CICLU DE PRODUCTIE
La repartizarea spatiului (luciu de apa util) din pastravarie s-a tinut seama de dezvoltarea, in
raport cu varsta, a puietilor si de necesitatile de sortare determinate de cresterile pe varste.
In conditiile mentionate, repartizarea luciului de apa s-a facut cu respectarea tehnologiei de
crestere a pastravului, in cadrul unui ciclu complet de productie – icre – pastrav de consum, dupa
cum urmeaza:
Cresterea puietului in troci
Puietii se tin in troci, in mod obisnuit, pana la varsta de 1 - 2 luni, dupa care se trec in bazinele
de puieti P0 de tip I in care se cresc cel mult pana la varsta de 6 luni. Densitatea puietilor va fi de
10.000 bucati / troaca, puietii se trec din incubatoare in troci, dupa resorbtia a doua treimi din punga
vitelina.
Cresterea puietului de pastrav curcubeu este de altfel mult mai usoara, acesta fiind mai putin
salbatic si mai usor adaptabil la viata din captivitatea decat puietul de pastrav indigen.
Puietii eclozati se raresc din incubatoare si se trec in troci in vederea hranirii lor. Inainte de
aceasta operatie, cojile icrelor eclozate, icrele moarte si puietii morti se scot cu pipete sau prin
ridicarea succesiva a cutiei interioare a incubatorului pentru a fi antrenate de apa.
Tratamentul cu verde de Malachit sau alt fungicid, intrerupt la inceputul ecloziunii pe fiecare
incubator in parte, se continua la un nivel de 3 – 4 zile timp de numai 15 minute in incubator si de
20 – 30 minute la puietii trecuti in troci.
De indata ce puietii din incubatoare incep sa se ridice la suprafata incubatorului (peste 25% din
total), moment ce corespunde cu resorbirea pungii viteline in proportie de doua treimi, puietul se
trece din incubatoare in troci. In cazul in care suprafata trocilor este insuficienta pentru cresterea
intregului efectiv de puieti, acestia pot fi lasati si in incubatoare la densitate maxima de 10.000
puieti pe incubator sau se pot improviza troci in aer liber.
a.) Densitatea in troci este de cca.10.000 puieti la mp.
1
0
b.) Debitul se mareste pana la 30 l / minut / mp de troaca in prima luna si la 60 l / minut / mp
in a doua luna de tinere in troci.
Trocile care sunt tinute direct in bataia soarelui (fara sopron) vor fi acoperite pe doua treimi din
suprafata cu capace din lemn, tinand cont de faptul mentionat anterior, ca razele infrarosii si
ultraviolete pot provoca mortalitati in randul puietilor.
O data cu trecerea puietului in troci, acestuia i se administreaza hrana artificiala. Momentul
corespunde cu ridicarea lui la suprafata si constituie momentul critic din viata puietului.
Neobservarea lui la timp si intirzierea administrarii hranei duc la debilitarea organismului si
invatarea la hrana va fi foarte dificila.
Existenta, in timpul saptamanilor urmatoare trecerii in troci, a puietului cu cap mare si trup
subtire (corp maciuca) denota faptul ca puietul nu a fost hranit la momentul oportun si este o nota
din cele mai proaste pentru pastravar. In troci se va dezvolta canibalismul.
Trocile vor fi alimentate cu apa limpede pentru ca puietul sa isi poata lua cu usurinta hrana.
Intrucat in perioada de hranire a puietului in troci, perioada deosebit de importanta pentru
dezvoltarea viitorului pastrav de consum, apele se tulbura des, fie din cauza topirii zapezilor, fie a
ploilor de primavara (mai – iunie) este necesara filtrarea apei. Este foarte important ca hranirea
puietului sa se faca in primele zile. O apa tulbure in troci in aceste zile compromite o mare parte din
puiet, din acest motiv se va folosi in prima saptamina si alimentarea cu apa a casei de incubatie
(izvor).
La pastravariile alimentate numai cu ape din paraie sau din lacuri de acumulare, apa va fi
trecuta obligatoriu prin filtru, acesta din urma curatandu-se, daca e nevoie, in fiecare zi.
Hranirea puietilor
Reusita cresterii puietului depinde in cea mai mare parte de modul de administrare a hranei si
de calitatea acesteia. Trecerea de la o hrana la alta trebuie facuta treptat.
O hranire corespunzatoare este astfel facuta incat hrana sa nu ajunga la fundul trocii si sa
formeze depozite aici.
Hrana se administreaza la ore fixe, in cite zece mese zilnice, lucru ce necesita prezenta
permanenta a unui om, de dimineata pana seara, pentru hranirea puietului.
In ultimul timp, in cresterea intensiva a pastravului, hrana acestuia o constituie in exclusivitate
hrana concentrata. Exista diferite marimi, incepanad cu faina, urmand cu brizuri de diferite marimi
inferioare milimetrului si terminand cu granulatia de 2 – 2,5 mm indicate pentru diferite dimensiuni,
de la stadiul de alevin cu punga vitelina resorbita doua treimi (moment cand incepe sa manance) si
pana la stadiul de puiet de o vara in greutate de 20 – 20 g.
In componenta hranei concentrate pentru puieti, ca de altfel si pentru pastravul adult, intra o
serie de vitamine inglobate in asa numitul premix sau zoofort. Componenta premixului difera de la
producator la producator, din el nelipsind insa vitaminele A, grup B, C, E, PP si altele.
Hrana puietului se importa anual din diverse tari specializate de-a lungul anilor in producerea
ei pentru puietii de pastrav, pentru pastravul de consum si pentru reproducatori.
Se stie ca o supranutritie este mult mai periculoasa, datorita urmarilor pe parcursul perioadei de
crestere (boli de nutritie), decat o hranire sub limitele normale.
Spre deosebire de pastravul adult, puietul va fi hranit in toate zilele saptamanii fara pauza
(exceptie puietul facut pentru reproducatori).
Trebuie retinut de fiecare pastravar ca o hranire superficiala a puietului din troci si apoi a celui
din bazine, desi aparent il scapa de o munca dificila, ii va dubla munca mai tarziu, la ingrijirea
viitorului pastrav de consum. De modul cum a fost ingrijit puietul in primele luni de viata depinde
reusita realizarii productiei.
11
O buna hranire si ingrijire a puietului in perioada tinerii lui in troci va elimina la maximum
mortalitatea.
Ratiile de hrana ce se distribuie zilnic sunt date de regula de catre firma furnizoare de
furaj.
Cateva reguli care se desprind din cele prezentate mai sus vor fi respectate obligatoriu:
distribuirea hranei in cantitati mici si dese, astfel incit sa fie consumata in intregime inainte
de a ajunge la fund;
schimbarea hranei sa se faca dupa o zi de post, in administrarea, gradat cantitativ, a noii
hrane;
sa se distribuie numai hrana in termen de garantie;
sa se pastreze o igiena (curatenie) stricta in bazine;
sa se faca o sortare apuietului ce s-a diferentiat ca lungime si obligatoriu la trecerea din troci
in bazine.
Cresterea puietului in bazine
Puietul se tine in troci, in functie de rapiditatea cresterii lui, pana cand implineste cel mult doua
luni. Cu cat ingrijirea puietului se face mai atent, cu atat trecerea lui in bazine se face mai repede.
In a treia luna puietii sunt transferati in bazinele de puieti P0 - tip I in numar de 12. Tinand cont
de faptul ca puietii de pastrav sunt inca in prima faza de crestere, pentru asigurarea hranirii in
conditii corespunzatoare, densitatile pe mp luciu de apa, sunt mult mai mari in raport cu cele din
bazinele de consum.
Luand in considerare cele mentionate, se accepta o densitate initiala de populare de cca. 1000
puieti / mp luciu de apa.
Dupa cum rezulta din repartizarea facuta, din totalul bazinelor de puieti, 18 bucati, 6 vor fi
folosite in a doua faza de crestere, bazine P0 – tip II, popularea acestora cu puieti urmand a se face
fie pe parcurs prin sortarea directa din bazine a puietilor care prezinta cresteri mari, fie la sortarile
intrgului efectiv de puieti, care se vor face, in mod obligatoriu, dupa 3 luni, in functie de
dezvoltarea acestora.
Densitatea puietilor in bazinele P0 – tip II va fi de cca. 500 bucati / mp cu un debit pe bazin de
60 l / minut, acesta ajungand la 120 l / minut la varsta de 12 luni a puietului.
Se va amenaja pe jumatatea bazinelor o “punte” de lemn (latime 1 metru) pentru a avea mai
bine acces la puieti si pentru o hranire cat mai omogena a acestora. Daca bazinele sunt expuse la
soare, se amenajeaza gratare din lemn pe doua treimi din suprafata bazinelor de puiet, dar nu in
zona alimentarii cu apa .
Hranirea
Puietul va fi obisnuit la hrana la ore fixe, de 4 – 6 ori pe zi. Circulatia persoanelor pe digurile
bazinelor in orele dintre mese va fi interzisa spre a evita crearea de reflexe conditionate in afara
orelor de masa. Cu cat densitate in bazine este mai mare cu atat hrana va fi consumata mai bine de
catre puieti.
Hranirea trebuie facuta continuu, in ratii precise si fara salturi. Trebuie retinut faptul ca
nehranirea timp de 2 – 3 zile in sezonul cald duce la pierderea cresterii in greutate inregistrata de-a
lungul a 10 – 20 zile de hranire corecta.
Cand temperatuta apei urca la 20 grade Celsius ratia de hrana scade la mai bine de
jumatate, iar cand trece de 23 grade Celsius hranirea inceteaza.
1
2
Supravegherea instalatiilor in timpul iernii
Majoritatea pastravariilor noastre sunt situate in regiunea de munte, unde iernile sunt geroase,
astfel ca apa care alimenteaza bazinele si casa incubatorului poate sa ne ofere surprize prin
inghetarea ei, fie la priza de alimentare, fie undeva pe canal.
Oprirea alimentarii cu apa provoaca moartea efectivului de peste, daca lipsa de apa este de mai
lunga durata.
Pentru a evita aceasta situatie se vor lua masuri, ca:
la priza (opust – baraj) apa sa intre in gura canalului fara sa aiba vreun obstacol care i-ar
putea incetini viteza si provoca inghetul;
canalul sa nu aiba fisuri sau gauri pe unde apa sa se infiltreze afara, si inghetand, sa-l miste
sau sa-l sparga;
canalul sa fie ingropat sub adancimea de inghet, pe tot parcursul, sau de la priza pana in
dreptul bazinelor;
canalul sa nu treaca prin locuri mlastinoase, evitand in timpul inghetului miscarea lui; in
cazul in care traseul canalului are asemenea puncte ele vor fi drenate. In bazine, apa trebuie
sa aiba o cadere minima de 50 cm, iar gheata ce s-ar forma aici trebuie sparta tot timpul.
La calugari se vor face in permanenta copci, atat pentru aerisirea apei bazinelor, cat mai ales
pentru supravegherea acestora in eventualitatea in care s-ar produce infiltrari de apa intre calugari si
zid.
Cand bazinele au inghetat, se fac la fiecare cate 3 copci: in alimentare si evacuare si la mijlocul
bazinului; daca peste gheata s-a asternut un strat de zapada acesta se curata spre a permite
patrunderea luminii in bazin si astfel regenerarea oxigenului dizolvat. In cazul gerurilor puternice se
controleaza alimentarea cu apa si in timpul noptii, iar gheata de pe bazine se taie cu toporul sau cu
fierastraul. In casa incubatoarelor se va face foc in soba.
Alimentarea casei incubatoarelor cu apa se va face direct din canalul de alimentare si nu prin
bazinul decantor, unde poate sa inghete.
Pentru evitarea surprizelor ce se pot produce prin oprirea apei, indeosebi in noptile geroase,
pastravariile vor fi dotate cu dispozitive de alarma automate. Ele se vor monta obligatoriu pe
canalul de alimentare, in filtrul sau pe ulucul de alimentare a casei incubatoarelor si pe canalele de
admisie a apei in bazine.
In cazul in care tratarea cu verde de malachit nu a fost facuta corect, iar pe icrele moarte s-a
instalat ciuperca, scoaterea icrelor moarte trebuie facuta in fiecare zi, atat dimineata cat si dupa
amiaza, spre a se evita atacarea celor sanatoase de catre mucegai.
Inainte de introducerea icrelor in casa de incubatie, materialul din filtru se schimba si apoi se
curata cel putin o data pe saptamana si ori de cate ori apa a venit tulbure, spre a se evita depunerea
stratului fin de mal pe icre.
In stadiul de embrionare, cand icrele sunt foarte rezistente, stratul de mal depus se poate spala
prin cateva ridicari ale cutiei interioare a incubatorului si coborarea ei fortata in fundul celei
exterioare. Aceasta operatiune se face insa obligatoriu usor si inainte de embrionare in cazul in care
icrele au fost acoperite de un strat de mal ca urmare a apei indelungat tulburi.
1.4. Informaţii privind producţia care se va realiza
1
3
Pastravaria Rastolita va avea ca activitate principala producerea pastravarului de consum,
avand o capacitate proiectata de 15 tone de pastrav de consum din specia curcubeu.
Avand in vedere faptul ca amplasamentul pastravariei este situat intr-o zona in curs de
dezvoltare, valorificarea pastravului de consum, se va face in proportie de 80% “en gros” si 20% pe
plan local. Greutatea medie la care se va valorifica pastravul de consum este 250 g pe bucata.
Stabilirea necesarului de icre pentru producerea puietilor de pastrav curcubeu, in vederea
realizarii cantitatii de 15 tone pastrav de consum:
15.000 kg pastrav de consum : 0,250g / bucata = 60.000 bucati pastrav valorificabil la 18
luni
Icre de pastrav curcubeu embrionate pentru producerea cantitatii anuale de 15.000 kg
pastrav de consum – 150.000 buc. icre;
Pierderi in timpul incubatiei si ecloziunii - cca 5%
150.000 buc. Icre – 7.500 icre = 142.500 alevini obisnuiti;
Pierderi pana la varsta de 6 luni - cca 30%
142.500 buc. alevini – 43.000 = 99.500 buc. puieti de pastrav in varsta de 6 luni;
Pierderi de la varsta de 6 luni pana la varsta de 1 an – cca. 15%
99.500 buc. puieti de pastrav – 15.000 = 84.500 buc. puieti de pastrav;
Pierderi de la varsta de 1 an pana la varsta de 18 luni – cca. 10%
84.500 buc. pastrav – 8.500 = 76.000 buc. pastrav de 18 luni;
Nota: Pierderile sunt maximale, in raport de modul in care este supravegheat si condus fluxul
tehnologic. Pierderile pot fi reduse la jumatate, iar excesul de puiet va fi valorificat catre terti.
1.5. Informaţii despre materiile prime
În etapa de realizare a construcţiilor, se vor folosi resurse şi materiale achiziţionate de către
Beneficiar, detaliate în documentaţia tehnică. Materialele de construcţie se vor obţine pe cît posibil
din surse locale.
1.6. Localizarea proiectului
Amplasament:
Amplasamentul este proiectat în bazinul hidrografic al pârâului Răstolia, care la rândul ei este
un afluent de dreapta a râului Mureş şi care se varsă în Mureş în dreptul localităţii Răstoliţa, judeţul
Mureş.
Bazinul hidrografic Răstoliţa are o suprafaţă totală de 16841 hectare şi este compus din
următoarele subbazinele hidrografice:
Bazinul pârâului Răstoliţa (fără afluenţi) – 6484 hectare
Bazinul Pârâul Mijlociu – 3391 hectare
Bazinul Tihu – 3163 hectare
Bazinul Brad – 1975 hectare
Bazinul Ciungel – 1069 hectare
Bazinul Scurta – 759 hectare
1
4
Păstrăvăria urmează să fie amplasată în bazinul Tihu, la o distanţă de 5,8 km de confluenţa cu
Pârâul Mijlociu, respectiv 6,3 km da la confluenţa acestuia din urmă cu Răstoliţa, la o altitudine de
920 m deasupra mării.
Statutul juridic al terenului:
Terenul se află în proprietate privată.
Drumuri de acces:
Obiectivul se poate accesa din drumul naţional DN15 din localitatea Răstoliţa, înspre nord, pe
drumul forestier care urmăreşte pârâul Răstoliţa, apoi pe drumul forestier care urmăreşte pârâul
Tihu.
Caracteristicile geofizice ale terenului din amplasament
Geologie:
Munţii Călimani aparţin lanţului vulcanic ce căptuşeşte latura internă a Carpaţilor Orientali,
situat în zona de contact a munţilor de încreţire cu marile depresiuni de prăbuşire ale Transilvaniei
şi Pannoniei. Călimanul (inclusiv Gurghiu şi Harghita) se încadrează în grupa sudică a celor mai
tineri munţi din ţara noastră, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul
inferior), care s-au format în Pliocenul superior (finele Neogenului-Terţiar). Intensa activitate
vulcanică neogenă a dus la apariţia unor imense acumulări de lavă desfăşurate pe o lungime de 450
km (dintre care 375 pe teritoriul ţării noastre). Constituit din alternanţe de lave, aglomerate şi
cenuşă (stratovulcan), Călimanul aparţine grupei sudice - cea mai importantă masă vulcanică - cu o
suprafaţă de aproximativ 6.400 km², cu lăţimea de circa 40 km (peste 50 în sectorul Călimanului) şi
lungimea de aproape 160 km. Acest masiv este caracterizat prin prezenţa celor mai mari altitudini
(Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboară treptat către
Tuşnad (Ciomatu - 1.301 m).
Hidrografie:
Din punct de vedere hidrologic, cel mai important curs de apă din zonă este râul Mureş, care
traversează zona de la est la vest la aproximativ 17 kilometri de zona investiţiei, având o albie cu un
curs rapid, specific zonelor montane şi submontane.
Zona de lucru se află în bazinul hidrografic al Pârului Tihu, afluent al Răstoliţei, care drenează
apele din zonă în Mureş.
Amplasamentul este proiectat în bazinul hidrografic al pârâului Răstoliţa, care la rândul ei este
un afluent de dreapta a râului Mureş şi care se varsă în Mureş în dreptul localităţii Răstoliţa, judeţul
Mureş.
Bazinul hidrografic Răstoliţa are o suprafaţă totală de 16841 hectare şi este compus din
următoarele subbazinele hidrografice:
Bazinul pârâului Răstoliţa (fără afluenţi) – 6484 hectare
Bazinul Pârâul Mijlociu – 3391 hectare
Bazinul Tihu – 3163 hectare
Bazinul Brad – 1975 hectare
Bazinul Ciungel – 1069 hectare
Bazinul Scurta – 759 hectare
Păstrăvăria urmează să fie amplasată în bazinul Tihu, la o distanţă de 5,8 km de confluenţa cu
Pârâul Mijlociu, respectiv 6,3 km da la confluenţa acestuia din urmă cu Răstoliţa, la o altitudine de
920 m deasupra mării.
1
5
Climă:
Climatul în muntii Călimani se caractrizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între -4
grade Celsius si 4 grade şi prin medii lunare cuprinse intre -5 si -9 grade Celsius în luna ianarie şi de
14 la 18 grade în iulie, cu cantităţi medii anuale de precipitatii cuprinse intre l000 mm si 1400 mm,
depasind chiar 1400 mm in zona cea mai inalta.
In muntii vulcanici climatul se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale in jur de 4 grade,
temperaturi medii lunare sub -5 grade in ianuarie si in jur de 14 grade in iulie si prin cantitati medii
anuale de precipitatii de 1000-1200 mm, depasind aceasta valoare in zona inalta.
Adâncimea de îngheţ în regiune este peste 1,0 m, adaptându-se valorile rezultate din
observaţiile locale.
Biodiversitate:
Investiţia se află pe teritoriul sitului de importanţă comunitară, parte a reţelei Europene Natura
2000 „ROSCI0019 Călimani - Gurghiu”. Capitolul dedicat va trata posibilele impacturi cu referire
specială la acest sit
De asemenea investiţia se află la o distanţă de minim 200 de m de Parcul Naţional Călimani.
Având în vedere natura investiţei şi faptul că este situată în aval, considerăm că nu are nici un fel de
impact asupra integrităţii parcului.
1.7. Modificările fizice ce decurg din proiect în diferitele etape de
implementare
a. Etapa de construcţie
În etapa de construcţie vor apărea următoarele modificări:
- va fi instalată captarea pe pârâul Tihu
- va fi săpat şanţul pentru aducţiune
- va fi îngropată conducta de aducţiune
- va fi instalat şantierul de construcţie pe terenul destinat
- va exista un trafic auto reprezentat de utilajele implicate în procesul de construcţie
b. Etapa de funcţionare
În etapa de funcţionare vor apărea următoarele modificări:
- pe zona de pajişte destinată construcţiei vor fi amplasate clădiri auxiliare şi bazinele
păstrăvăriei
- debitul pârâului Tihu va fi redus, păstrându-se însă debitul de servitute, între captare şi
debuşare
c. Etapa de dezafectare
În cadrul proiectului tratat în acest studiu, nu este prevăzută o perioadă de funcţionare limitată
şi în consecinţă nu sunt măsuri de dezafectare.
1.8. Resursele naturale necesare implementării proiectului
Singura resursă naturală locală folosită va fi apa din pârâul Tihu şi sursele (izvoarele)
suplimentare din locaţia proiectului.
Surse suplimantare folosite vor fi cele legate de procesul tehnologic de creştere a peştilor
(hrană) şi energia electrică necesară funcţionării păstrăvăriei. Acesta energie (de tensiune joasa) va
fi furnizata de un generator propriu, montat local.
1
6
1.9. Resursele naturale ce vor fi exploatate din cadrul ariei naturale
protejate pentru a fi utilizate la implementarea proiectului
Apa folosită se va epura conform proiectului tehnic şi a recomandărilor prezentului studiu şi se
va reda cursului natural al pârâului Tihu, prin urmare nu putem vorbi de resurse naturale
neregenerabile exploatate.
1.10. Emisii şi deşeuri generate de proiect şi modalitatea de eliminare a
acestora
Emisii în apă
Având în vedere seria de filtre prevăzută în cadrul construcţiei, suplimentată de filtrele
biologice, considerăm că emisiile în apa care se va reîntoarce în cursul natural al pârâului Tihu vor
fi foarte reduse.
Prin realizarea captării de apă şi formarea unui baraj de captare, conform celor descrise mai sus
nu se vor aduce modificări majore în calitatea apei. Principalele surse de poluare vor fi următoarele:
angrenarea suspensiilor solide în apă în timpul construcţiei
posibilitatea angrenării suspensiilor solide în timpul decolmatării acumulărilor (în
timpul reabilitării construcţiilor existente şi periodic, în timpul utilizării)
surse de poluanţi organici de tip fecaloid, menajeri şi eventuale scăpări de substanţe
în timpul construcţiei.
surse de poluanţi de tip organici şi chimici provenind din procesul de creştere a
păstrăvului, scăpate accidental în pârâu în cazul unor defecţiuni a sistemelor de
epurare a apei
Alte surse posibile de poluare a apelor de suprafaţă căt şi a celor subterane o pot reprezenta
depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide (aşezate pe sol, sub cerul liber în halde
amplasate şi amenajate corespunzător), pierderile neînsemnate cantitativ de ulei sau combustibili în
ape ca urmare a unor defecţiuni apărute la utilajele folosite în activitatea de execuţie, cât şi la
transport. Se recomandă o atenţie sporită în manipularea uitaljelor, a combustibililor şi a
lubrifianţilor.
Impactul negativ asupra apelor subterane poate fi, dar numai punctual, mai accentuat, în zona
grupurilor sanitare. Instalaţiile de epurare ce se vor prevedea constau în amenajarea unor toalete
ecologice vidanjabile periodic.
O atenţie specială se va acorda planului de prevenire şi intervenţie în caz de poluare
accidentală. Acest plan de acţiune cuprinde măsurile care trebuiesc luate pentru a preveni şi
intervenii cu mijloace specifice pentru a diminua efectele negative ale eventualelor poluări
accidentale a apei.
În scopul prevenirii unor eventuale poluării accidentale generate în perioada de utilizare, se vor
respecta următoarele:
- se va evita descărcarea în cursurile de apă sau direct pe sol a oricăror tipuri de materiale şi
substanţe, indiferent de forma de agregare, sau a deşeurilor
- deşeurile organice şi chimice provenite din igienizarea filtrelor şi bazinelor de creştere vor
fi colectate şi transportate de către Beneficiar sau de către o firmă specializată, contractată
de Beneficiar
- se vor verifica parametrii apei la intrare în păsătrăvărie şi la punctul de debuşare, respectiv
în aval de păstrăvărie, în mai multe puncte de monitorizare pe pârâul Tihu, de către
Beneficiar şi de către organele de control abilitate
- pe masură ce deşeurile solide sunt generate se recomandă colectarea imediată a acestora în
saci menajeri care se vor depozita în mijloacele de transport utilizate
- se recomandă ca pe parcursul lucrărilor, cât şi la finalizarea lucrării să se verifice starea de
1
7
curaţenie a amplasamentului de către un reprezentant al autorităţilor locale
Emisii în aer
În arealul supus prezentului studiu de evaluare a impactului asupra mediului, nu sunt prezente
situri industriale generatoare de poluanţi precum NH3, NO2, SO2 etc în cantităţi semnificative.
Sursele de poluare a aerului sunt utilajele şi autocamioanele folosite în etapa de construcţie şi
amenajare a investiţiei.
În această categorie sunt cuprinse utilajele specifice cu care se vor realiza construcţiile şi
amenajările necesare, respectiv activităţile de întreţinere (inclusiv decolmatarea captării) şi care vor
circula pe drumurile din zonă.
Poluanţi caracteristici: PM10, SOx, NOx, CO, COV.
Dat fiind faptul că pentru funcţionarea utilajelor este nevoie de o cantitate redusă de uleiuri
şi carburanţi, nefiind necesare realizarea de depozite, stocuri sau rezerve suplimentare, nu se
impune realizarea planurilor de intervenţie, a planurilor de urgenţă ori a rapoartelor de securitate
pentru prevenirea riscurilor de accidente majore.
Metoda de limitare a emisiilor din sursele mobile din cazul de faţă (autovehicule) este una de
tip preventiv, ce se execută de către autoritatea rutieră prin condiţiile tehnice impuse la omologare
(şi apoi la inspecţiile tehnice periodice). În plus, există o serie de măsuri preventive pe linie de
producere şi comercializare a carburanţilor auto.
Lucrările ce vor fi executate vor implica o serie de activităţi de natură a crea unele mici
perturbări locale în calitatea aerului.
Având în vedere caracterul temporar al emisiilor se poate discuta de un eventual impact bine
structurat în timp, pe o perioadă scurtă şi bine definită, nu de un impact cu efecte de acumulare
asupra posibililor receptori sensibili.
Într-o astfel de situaţie, se urmăresc cu prioritate acei poluanţi care ar avea fie un efect
ireversibil asupra factorilor de mediu (printre care şi aerul atmosferic), fie un efect puternic
remanent care să inducă schimbări în echilibrele locale chiar şi în situaţia unor emisii limitate în
timp (un exemplu clasic în cazul solului este DDT sau în cazul aerului anumiţi poluanţi care
contribuie la distrugerea stratului de ozon).
În cazul analizat, în urma analizei calitative de mai sus, s-a constatat că activitatea nu este de
natură a genera poluanţi cu caracter puternic remanent sau cu efecte ireversibile de natură să ridice
probleme.
Ca şi impact local şi caracterizat de o perioadă scurtă de timp, acesta ar putea fi cauzat de:
emisiile de particule rezultate în urma majorităţii activităţilor din cadrul viitoarelor lucrări
(manevrarea materialelor, decolmatarea captărilor)
emisiile de oxizi de azot, de oxizi de sulf şi de CO provenite de la arderea motorinei în
motoarele mijloacelor de producţie
praful ridicat în urma accesului utilajelor grele pe drumurile nemodernizate şi pe drumurile
technologice, respectiv în transportul şi depozitarea materiului solid rezultat de pe urma
decolmatărilor
Faţă de sănătatea umană, poluanţii care pot apare în timpul lucrărilor, pot avea următoarele
efecte:
NOx - poate provoca leziuni inflamatorii şi maladii respiratorii cronice
SOx - iritant pentru sistemul respirator
CO - intoxicaţii chiar severe prin blocarea hemoglobinei din sânge
Pb - poate cauza anemii; în concentraţii ridicate poate genera afecţiuni ale sistemului nervos
central
Concentraţiile în care aceşti poluanţi se estimează că vor fi emişi sunt departe însă de a pune
probleme vis a vis de calitatea sănătăţii populaţiei din zonă sau a personalului angajat în lucrările de
construcţie.
1
8
Ghidurile de calitate a aerului utilizate de Organizaţia Uniunii Internaţionale de Cercetare a
Pădurilor (IUFRO) consideră următorii poluanţi ca având efecte negative asupra vegetaţiei:
NO2 - sub un prag de concentraţie au chiar efect benefic; peste acesta provoacă
disfucţionalităţi în fotosinteză şi respiraţie, necrozări de ţesuturi
SO2 - necrozări, reduceri ale creşterii plantelor, sensibilitate sporită la diverşi agenţi
potogeni sau la condiţii climatice excesive (cauzate în principal de degradarea clorofilei,
modificări în fotosinteză, respiraţie şi metabolism). Pot apărea schimbări asupra
echilibrului local dintre specii, cu modificarea structurii întegului ecosistem din zonă.
Corespunzător metodologiei americane AP-42, concentraţiile de particule în emisie respectă în
linii mari următoarea distribuţie:
- la o distanţă de 20m scad la 50% din valorile iniţiale
- la 50m scad cu 75%
Depunerea acestor particule variază direct cu dimensiuea lor, fiind aceptată următoarea
schemă:
- Ø mai mare de 100 microni - sub 10m distanţă laterală
- Ø 30 - 100 microni - sub 100m distanţă laterală
- Ø sub 30 microni - trec de limita celor 100m distanţă laterală
- la 50m ajung la 75%
Se poate concluziona că prin desfăşurarea lucrărilor de amplasare şi amenajare, datorită
caracterului poluanţilor generaţi şi a limitării în timp a emisiilor, pentru factorul de mediu aer
atmosferic nu se prognozează o influenţă de natură a cauza efecte semnificative sau ireversibile.
Efectele unui eventual impact se vor resimţi local şi mai mult asupra calităţii solului şi asupra
vegetaţiei din zonă decât a aerului în sine.
Având în vedere faptul ca poluarea atmosferica pe perioada de executie are caracter local şi
temporar şi ca poluantii rezultati nu fac parte din categoria toxice şi periculoase (inclusiv mutageni
şi cancerigeni) se poate aprecia un impact neglijabil asupra atmosferei pe perioada de executie.
Măsuri de diminuare a impactului
Pentru a reduce impactul asupra factorului de mediu aer se recomandă următoarele măsuri
preventive:
mijloacele de transport pentru materiale vor fi prevăzute cu prelată pentru evitarea
împrăştierii de particule cu ajutorul vântului
mijloacele de transport echipate cu motor vor respecta HG 332/2007 pentru
“procedurile de aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini mobile
nerutiere şi a motoarelor destinate vehiculelor pentru transportul rutier de persoane sau
marfă şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor gazoase şi de particule poluante
provenite de la acestea, în scopul protecţie atmosferei”
efectuarea reglajelor corespunzătoare la motoarele mijloacelor de producţie în
conformitate cu condiţiile impuse de ITP
se vor respecta graficele de lucru pentru utilaje
motoarele utilajelor şi autovehiculelor se recomanda sa fie oprite în timpul repausului.
De asemenea pentru reducerea antrenarii particulelor de praf se recomanda circulatia cu viteza
redusă pe drumul de acces, şi se recomandă stropirea secţiunilor de drum nemodernizate pe care se
desfăşoară transportul materialelor.
Poluarea solului
Având în vedere natura lucrării, nu se poate vorbi de o sursă de poluare a solului, ci doar de
intervenţii permanente în zonele unde se vor construi elementele păstrăvăriei (bazine) şi
construcţiilor permanente – clădireile auxiliare.
1
9
o O altă sursă de poluare a solului este reprezentata de circulatia mijloacelor de transport
dinspre şi în zona execuţiei. Rezultă poluanti de la arderea combustibililor (NOx, SO2, CO,
pulberi), poluanti care prin intermediul mediilor de dispersie, în special prin sedimentarea
poluantilor din aer, se pot depune pe suprafata solului şi conduce la unele modificari
structurale ale profilului de sol;
o Deseurile rezultate atat în procesul tehnologic, cat şi cele menajere prin depunerea pe
suprafata solului pot conduce la contaminarea acestuia;
o Apele pluviale care spală platforma organizarii de santier şi a drumului de acces, se pot
infiltra în sol, conducand la modificarea parametrilor de stare ai acestuia;
o scurgeri accidentale de carburanţi sau lubrifianţi datorită defecţiunilor tehnice a utilajelor
specifice de construcţii, datorită reparaţiilor în condiţii necorespunzătoare, datorită
manipulărilor neglijente în timpul alimentării sau datorită depozitărilor necorespunzătoare
şi care prin intermediul apei se infiltrează în sol
o emisiile mobile provenite de la activitatea utilajelor grele, datorită arderii combustibilului în
motoare cu aprindere prin compresie MAC (NOx, SO2, CO, pulberi) prin sedimentare la
nivelul solului, cu posibila afectare a calităţii acestuia
o depozitarea carburanţilor şi lubrifianţilor în locuri necorespunzătoare
o depozitări necorespunzătoare a deşeurilor rezultate în timpul lucrărilor (atât deşeuri
menajere provenite de la echipele de muncitori, cât şi deşeuri tehnologice)
Aşa cum s-a evidenţiat mai sus, stabilirea şi respectarea unor măsuri menite să asigure un
impact diminuat al activităţii propuse asupra calităţii solului sunt necesare şi obligatorii.
Astfel, pornind de la identificarea posibilelor surse de poluare şi a impactului preconizat, se
impune luarea următoarele măsuri minime de către societatea responsabilă cu execuţia:
asigurarea stării tehnice corespunzătoare a utilajelor folosite atât pentru evitarea scurgerilor
de carburanţi şi lubrifianţi cât şi pentru minimizarea emisiilor în aerul atmosferic;
efectuarea eventualelor reparaţii în locuri amenajate special, cu platforme betonate (în
perimetrul organizării de şantier sau la unităţi specializate);
asigurarea protecţiei solului în perimetrul organizării de şantier, prin platforme betonate şi
spaţii amenajate pentru depozitarea de carburanţi şi lubrifianţi, cu şanţ de gardă şi başă
colectoare precum şi amenajarea zonei destinate spălării utilajelor cu o pantă suficientă
pentru scurgerea şi colectarea apelor uzate rezultate;
stocarea combustibililor şi uleiurilor în rezervoare etanşe doar în perimetrul organizării de
şantier, în afara ariilor protejate
evitarea ocupării de terenuri suplimentare faţă de cele incluse în proiect, iar în situaţile când
acest lucru se impune din considerente de natură pur tehnică, minimizarea lor
depozitarea pe suprafeţe minime a volumelor rezultate din decopertări şi săpături;
nu se vor depozita nici un fel de deseuri direct pe pământ, necontrolat şi se vor evita orice
scurgeri accidentale direct pe sol
readucerea suprafeţelor aferente accesurilor provizorii la starea iniţială, prin lucrări de
copertare cu sol vegetal fertil;
gestionarea deşeurilor prin asigurarea de condiţii de eliminare corespunzătoare, pe bază de
contracte cu societăţi specializate sau cu mijloace proprii până la locaţii accesibile agenţilor
specializaţ, având în vedere amplasamentul lucrărilor.
pierderile de vegetaţie se vor evita pe cât posibil prin replantări, evitând apariţia speciilor de
plante invazive/alohtone
efectuarea decopertării în blocuri a solului fertil de pe suprafaţa de lucru (în blocuri cu
grosime de 20 cm) acolo unde se va decoperta solul, urmând ca acestea să fie reaşezate
efectuarea lucrărilor în afara perioadelor ploioase pentru a reduce impactul (distrugere
vegetaţie şi tasare) utilajelor asupra solului din vecinătatea traseului conductelor de
aducţiune (culoarul de lucru).
Evitarea depozitării materialelor de construţii pe terenurile din jurul amplasamentului, sau în
albia minoră a râului Băilor; minimalizarea suprafeţelor folosite pentru organizarea
2
0
şantierului
Măsuri suplimentare de evitare a eroziunii solului în timpul lucrărilor de construcţii, şi
evitarea spălării solului de ape, în timpul lucrărilor de construcţii şi în timpul lucrărilor de
decolmatare
Pentru perioada de operare este necesară doar monitorizarea în exploatare a obiectivelor şi
intervenţia dacă e cazul cu lucrări de reparaţii. Se va evita spălarea materialului decolmatat din
acumulări în cursuri de ape.
Gestiunea deşeurilor în cazul proiectului propus
Deşeurile ce vor apărea cu ocazia desfăşurării lucrărilor şi de exploatare ulterioară a acesteia se
clasifică în două categorii de bază, după originea lor:
o menajere - provenite de la personalul care va efectua efectiv lucrările de construire
• tehnologice - provenite din lucrările efective legate de instalaţiile păstrăvăriei
Deşeuri menajere
Aceste deşeuri vor fi inerent generate de personalul responsabil pentru activitatea de
construcţie şi întreţinere. Ca orice deşeuri din această categorie, vor avea o natură eterogenă şi sunt
astfel clasificate conform listei din HG 856/2002 „privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru
aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase” modificată şi completată
succesiv de o serie de alte normative:
Grupa 20 - deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni
colectate separat:
din 20 01 fracţiuni colectate separat
20 01 01 hârtie şi carton
20 01 02 Sticlă
20 01 08 deşeuri biodegradabile de la bucătarii şi cantine
20 01 11 textile (lavete, cârpe etc.)
20 01 39 materiale plastice (ex: PETuri, pungi etc.)
20 01 99 alte fracţii, nespecificate
În ceea ce priveşte o estimare a cantităţilor acestor deşeuri, relaţia cu care se află cantitatea
produsă este:
tone/zi 1000
IpNVd conform SR 13400/1998, în care:
Vd = volumul / masa deşeurilor produse, (t/zi)
N = numărul de persoane producătoare de deşeuri
Ip = indicele de producere a deşeurilor, (0,6Kg/pers/zi)
În actuala fază nu se regăsesc date legate de estimarea numărului total de personal ce va
efectua lucrarea. Astfel, necunoscând acest număr de angajaţi, nu este posibilă o estimare a
cantităţilor de deşeuri menajere produse.
Considerând ipotetic o medie de 5 angajaţi în echipa de execuţie, va rezulta o cantitate de
deşeuri menajere produsă în cele 180 zile de desfăşurare a lucrărilor de:
Vd = 1000
6,05
= 0,03t/zi x 180zile = 0,54 t /total perioadă execuţie
Colectarea acestor deşeuri menajere se va face în mod selectiv în saci menajeri, depozitarea
temporară fiind realizată local, până la momentul colectării şi transportului, în cadrul suprafeţei
prevăzută pentru exploatare de unde vor fi colectate de către un operator autorizat în baza unui
2
1
contract.
Deşeuri tehnologice din perioada de execuţie
Ca şi încadrare tipologică, acestea sunt din gama deşeurilor inerte şi nepericuloase. Se vor
produce doar accidental. Prin lucrările propuse vor fi aduse materiale de construcţie sau de
amenajare pe amplasament.
În timpul lucrărilor de construcţie şi în timpul întreţinerilor neplanificate a elementelor
investiţiei ar putea apărea:
- deşeuri de ambalaje (carton, plastic, metalice, textile)
- scurgeri de ulei sau carburant
Ca şi volume, acestea vor fi reduse datorită naturii investiţiei. În privinţa accidentelor majore
(de exemplu datorită viiturilor) beneficiarul este obligat la verificări periodice şi acţiune imediată în
momentul descoperirii posibilităţii producerii acestora.
Conform listei din HG 856/2002, aceste deşeuri vor fi din categoriile:
Grupa 15 - deşeuri de ambalaje:
15 01 01 ambalaje de hârtie şi carton
15 01 02 ambalaje de materiale plastice
15 01 04 ambalaje metalice
15 01 06 ambalaje amestecate
15 01 09 ambalaje din materiale textile
Deşeurile de ambalaje se vor colecta separat şi vor fi depozitate la locaţia organizării de şantier
de unde vor urma fluxul de eliminare prevăzut în cadrul unităţii.
Grupa 17 - deşeuri din construcţii şi demolări:
17 05 04 pământ şi pietre, altele decât cele cu conţinut de substanţe periculoase
Aceste deşeuri nu vor fi depozitate pe amplasament ci vor fi depozitate în locuri special
amenajate. Aceste deşeuri nu constituie surse de poluare majore, datorită faprului că provin din zone
neafectate (albia râului). De asemenea, majoritatea acestora (pietriş, nisip) pot fi valorificate, putând
fi folosite în construcţii. De aceea considerăm că folosirea acestor deşeuri constituie o bună
posibilitate de management a lor în viitor, care să impiedice acumularea lor excesivă.
1.11. Utilizarea terenului
În ceea ce priveşte componentele păstrăvăriei – bazinele şi clădirile de lucru – vor fi amplasate
în imediata vecinătate a albiei pârâului Tihu. Deci utilizarea terenului destinat investiţiei va fi
conform descrierilor tehnice.
1.12. Servicii suplimentare solicitate de implementarea proiectului
Integritatea ariei protejate de interes comunitar„ROSCI0019 Călimani - Gurghiu” cu care
locaţia proiectului se suprapune în zona de implementare, nu va fi compromisă de amenajările
vizate de acest proiect, deoarece nu se vor crea modificări semnificative. Drumul de acces există,
precum prezenţa antropică (reprezentată în special de exploatarea forestieră şi construcţiile
2
2
hidrotehnice de la barajul pe Răstoliţa din aval), iar legarea la utilităţi nu necesită infrastructură
deosebită.
1.13. Durata de implementare a proiectului
a. construcţie: 12 luni de la data accesării finanţării
b. funcţionare: reglementat de avizele instituţiilor abilitate: Apele Române, Agenţia pentru
Protecţia Mediului, alte instituţii abilitate.
1.14. Activităţi generate ca rezultat al implementării proiectului
În urma realizării proiectului „Păstrăvăria Răstoliţa”, se va produce păstrăv pentru
comercializare şi consum. Principalele activităţi ce se vor desfăşura pe amplasament vor fi cele
legate de ciclul de producţie, de monitorizare, control şi intreţinere a structurilor create, care vor fi
realizate fie în mod automatizat, fie cu ajutorul personalului autorizat.
1.15. Descrierea proceselor tehnologice a proiectului
Descrierea elementelor proiectului, cât şi tehnologiilor utilizate se regăseşte la capitolul 1.3.
Procesele tehnologice se vor descrie amănunţit la nivelul proiectului tehnic.
1.16. Caracterisiticile proiectului sub aspectul creării unui impact cumulativ
Păstrăvăria Răstoliţa este un proiect cu influenţă redusă în zonă. Sub aspectul celor descrise în
capitolele tehnice, acest proiect nu va crea un impact cumulativ deoarece:
- nu mai există alte captări în zonă (în amonte sau aval) care să solicite suplimentar din
debitul pârâului
- debitul colectat din pârâu va fi redat în aval
- nu se vor crea obstacole noi în faţa conectivităţii râului.
2
3
Capitolul II. Informaţii privind aria naturală protejată de interes comunitar
afectată de implementarea proiectului
Sub aspectul biodiversităţii aria de analiză se află în bioregiunea alpină, în zona văilor montane, în
care condiţiile bioclimatice au determinat un circuit biologic moderat. Zona proiectului se află în
etajul nemoral, vegetaţia naturală zonală este reprezentată de păduri mixte de fag cu molid şi brad
(la intrarea în vale), respectiv păduri de molid şi brad (în majoritatea văii şi a ariei de implementare
a proiectului).
Harta regiunilor biogeografice în România (cu localizarea investiţiei)
2.1. Date generale privind aria naturală protejată de interes comunitar din
zona afectată de proiect
Amplasamentul studiat face parte din aria protejate de interes comunitar ROSCI0019 Călimani
– Gurghiu (sit inclus în reţeaua europeană Natura 2000).
Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu” (ROSCI0019)
Situl acoperă cea mai mare parte a celor două masive vulcanice – Munţii Călimani şi Munţii
Gurghiului. Aici morfologia variată a reliefului coroborat cu aspectele pedo-climatice au favorizat
menţinerea unei biodiversităţi valoroase, reprezentative pentru munţii vulcanici din Carpaţi. La
acest lucru a contribuit şi existenţa pădurilor natural-fundamentale compacte pe mari întinderi
(peste 100 000 ha), arealul acestora nefiind alterat semnificativ de activitatea antropică, păstrându-
se varietatea habitatelor şi a speciilor. În acest spaţiu procentul habitatelor de interes european
depăşeşte, conform Manualului Habitatelor, 95% din suprafaţă, clasele dominante fiind pajiştile
seminaturale umede, preerii mezofile – 5%, pajiştile alpine şi subalpine – 3%, pădurile caducifoliate
– 16%, pădurile de conifere – 34% şi pădurile mixte – 39%. De asemenea în această regiune există
una dintre între cele mai numeroase populaţii evaluate şi totodată un important centru genetic pentru
2
4
carnivore din Carpaţi: urs brun (Ursus arctos) – peste 400 exemplare, lup (Canis lupus) – 100-120
exemplare şi râs (Lynx lynx) – 70-80 exemplare. Un esenţial factor de favorabilitate în menţinerea
valorii biodiversităţii l-a constituit lipsa aşezărilor umane pe tot acest teritoriu vast, exceptând
defileul Mureşului unde există însă o serie de culoare ecologice bine individualizate.
Procentul habitatelor de interes european depăşeşte 95%. Conform Manualului habitatelor sunt
13 habitate, din care 4 de importanta deosebită (Directiva Habitate), 18 specii de pasari, 9 specii de
mamifere., 2 de reptile, 5 de pesti (inclusiv Hucho hucho), 6 specii de nevertebrate (iclusiv Rosalia
alpina) si 8 specii de plante.
Vulnerabilităţile la care este supus Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu” sunt:
o Faptul că există o presiune semnificativă asupra pădurilor datorită retrocedării terenurilor
foştilor proprietari.
o Amenajamentele silvice nu respectă întocmai normele silvice în vigoare privind tratamentele
de regenerare prevăzute pentru condiţii de pante mari, ducând la distrugerea unei părţi însemnate a
structurii pădurilor naturale, unele cvasivirgine, virgine.
Nu s-a eliminat în munţii Gurghiului păşunatul în pădure, cu consecinţe negative asupra
speciilor de faună sălbatică. Braconajul este sub control, dar schimbarea proprietarilor de păduri
poate prezenta premise noi reapariţiei acestui fenomen. Dezvoltarea turismului fără o strategie
bazată pe principiul dezvoltării durabile poate periclita în viitor în mod semnificativ regiunea. Situl
Natura2000 va putea fi instrument eficicient de conservare a naturii pe suprafete mari.
Lista habitatelor pentru care a fost propus Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu”
(ROSCI0019)
4060 - Tufărişuri alpine şi boreale
4070* - Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium;
6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios;
6230* - Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase;
6410 - Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae);
6430 - Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel
montan şi alpin;
6440 - Pajişti aluviale din Cnidion dubii;
6520 - Fâneţe montane;
7240* - Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae;
8220 - Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase;
8310 – Peşteri în care accesul publicului este interzis;
9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;
9160 - Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion
betuli;
9180* - Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene;
91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion
incanae, Salicion albae);
9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea);
9420 - Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană
Lista speciilor pentru care a fost propus Situl de Importanţă Comunitară “Călimani-Gurghiu”
(ROSCI0019)
1138 Barbus meridionalis - Mreană vânătă
1163 Cottus gobio - Zglăvoc
2
5
1146 Sabanejewia aurata - Dunariţă
9903 Eudontomyzon danfordi - Chişcar
1122 Gobio uranoscopus - Petroc
1105 Hucho hucho - Lostriţă
1060 Lycaena dispar -
1083 Lucanus cervus - Rădaşca
4012 Carabus hampei - Carab
1052 Euphydryas maturna
1086 Cucujus cinnaberinus
1087 Rosalia alpine - Croitor de fag
1193 Bombina variegata - Buhai de baltă cu burta galbenă
1166 Triturus cristatus -Triton cu creastă
2001 Triturus montandoni - Triton carpatic
1308 Barbastella barbastellus - Liliac cârn
1352* Canis lupus - Lup
1355 Lutra lutra - Vidra
1361 Lynx lynx - Râs
1310 Miniopterus schreibersi - Liliac cu aripi lungi
1307 Myotis blythii - Liliac comun mic
1324 Myotis myotis - Liliac comun
1354 Ursus arctos - Ursul brun
3.2.g. Specii de plante enumerate în anexa II a Directivei Consiliului
92/43/CEE
1393 Drepanocladus vernicosus
1428 Marsilea quadrifolia
1617 Angelica palustris
1758 Ligularia sibirica
1902 Cypripedium calceolus
4070 Campanula serrata
4097 Iris aphylla ssp. hungarica
4116 Tozzia carpathica
2.2. Specii şi habitate comunitare prezente pe amplasament şi în vecinătatea
acestuia
Tabel 3. Habitate de interes comunitar identificate in perimetrul proiectului.
Lista habitatelor pentru care a fost propus Situl de Importanta Comunitara „Călimani-Gurghiu”
ROSCI0019:
Nume habitat Prezenţa în
perimetrul de
impact
6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion
caeruleae)
Absent
6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii Absent
7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae Absent
2
6
9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene Absent
4060 Tufărişuri alpine şi boreale Absent
4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium Absent
6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios Absent
6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase Absent
6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor,
până la cel montan şi alpin
Prezent
6520 Fâneţe montane Absent
8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase Absent
8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis Absent
9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum Absent
9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum Absent
91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion,
Alnion incanae, Salicion albae)
Absent
91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) Absent
9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-
Piceetea)
Prezent
9420 Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană Absent
9160 Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din
Carpinion betuli
Absent
Tabel 4. Specii de interes comunitar identificate in perimetrul proiectului.
COD
NATURA
2000
NUME SPECIE
Absent
/Prezent pe
suprafata
de
desfasurare
a lucrarilor
Prezent /
absent in
vecinatatea
zonei de
desfasurare a
lucrarilor
A236 Dryocopus martius A P
1163 Cottus gobio P P
1193 Bombina variegata P P
2
7
1166 Triturus montandoni A P
1355 Lutra lutra A P
1354 Ursus arctos A P
2.3. Specii şi habitate afectate de implementarea proiectului
Descrierea speciilor posibil afectate de proiect din situl de importanţă comunitară
„Călimani-Gurghiu” ROSCI0019”
Mai jos vom trata aceste posibile impacturi la nivelul speciilor de interes comunitar din aria
protejată, cu detalierea speciilor care au fost observate pe amplasament sau în imediata vecinătate,
respectiv şi toate celelalte specii care nu au fost observate dar pot apărea în zona investiţiei.
Ihtiofauna. Descrierea habitatelor acvatice
Din punctul de vedere al faunei piscicole cursul de apă vizat de lucrări se încadrează în zona
păstrăvului. Această zonă corespunde râurilor şi pâraielor de munte. Limita superioară se situează
uşor sub limita superioară a pădurilor. Limita inferioară variează în funcţie de relief, în situaţia dată
limita inferioară a acestei zone piscicole situânduse la o altitudine de aprox. 500 m deasupra mării,
cea ce coincide cu vârsarea pârâului Răstoliţa în râul Mureş (Bănărescu, 1964). Apele de pe acest
tronson de râu sunt caracterizate printr-un regim termic cu tempreaturi scăzute ale apei, care rareori
depăşesc 16-18˚C, dar care nu prezintă fluctuaţii mai mari de temperatură de 7-8˚C. Din punct de
vedere hidrologic aceste râuri prezintă un curent rapid, cu cascade şi un substrat bolovănos-pietros.
Dat fiind caracterul curentului, aceste ape sunt puternic oxigenate, iar îngheţul lor este limitat.
Habitatele vizate de amplasament corespund din punct de vedere hidromorfologic parametrilor
prezentate anterior, deci se incadrează din punctul de vedere al ihtiofaunei în zona păstrăvului.
Prezentarea ihtiofaunei
Specia dominantă a zonei păstrăvului este desigur păstrăvul indigen (Salmo trutta fario). Alte
specii importante ale acestui tronson de râu sunt zglăvocul (Cottus gobio), boişteanul (Phoxinus
phoxinus) şi grindelul (Barbatula barbatula). Specii de peşti care pot pătrunde din zona piscicolă
din aval (zona lipanului şi a moioagei) sunt lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus
meridionalis) şi beldiţa (Alburnoides bipunctatus).
Păstrăvul indigen (Salmo trutta fario)
O specie de talie mijjlocie, în mod obişnuit cu o lungime de 20-30 cm şi o greutate de 200-600
g, dar şi cu exemplare care ajung la 40 cm lungime si 800 g, rar la o greutate peste 1kg.
Corpul este fusiform, uşor comprimat lateral. Caracterul distinctiv este prezenţa înotătoarei
adipoase (caracteristică salmonidelor şi ictaluridelor din fauna noastră piscicolă), precum şi
prezenţa petelor negre şi roşii, care sunt înconjurate de o margine albă îngustă.
Este o specie care preferă apele reci, curate şi bine oxigenate.
Reproducerea are loc din octombrie până decembrie, rar până în ianuarie.
2
8
Se hrăneşte predominant cu insecte aeriene, cât şi cu larve acvatice de insecte, dar prezintă şi
comportament ihtiofag, prădează zglăvoc (Cottus gobio), boiştean (Phoxinus phoxinus), grindel
(Barbatula barbatula) precum şi puiet din propria specie.
Zglăvocul (Cottus gobio)
Este o specie de talie mică, care în mod obişnuit ajunge la o lungime de 8-10 cm, rar 12-13 cm,
dar care din punctul de vedere al speciilor de interes comunitar prezintă importanţă deosebită.
Corpul este fusiform, capul este relativ mare si turtit dorsoventral. Prezintă două înotătoare
dorsale şi o înotătoare anală lungă. Pectoralele nu sunt unite, ca în cazul guvizilor.
Este o specie care preferă apele reci, curate şi bine oxigenate, dar care spre deosebire de
păstrăv este o specie mult mai puţin mobilă. Preferă să stea pe fundul apei, camuflat sub bolovani.
Reproducerea are loc în perioada martie-aprilie.
Este o specie bentică, care se hrăneşte cu larvele de insecte, icre şi puiet de peşte.
Boişteanul (Phoxinus phoxinus)
Este o specie de talie mică, care în mod obişnuit ajunge la o lungime de 8-9 cm.
Corpul este alungit, aproape perfect cilindric. Botul este turtit.
Este o specie care preferă apele reci, curate şi bine oxigenate, dar care spre deosebire de
păstrăv, această specie preferă zonele cu curent mai domol. Trăieşte în cârduri.
Reproducerea are loc în perioada aprilie-iunie, iar în această perioadă exemplarele mature
prezintă dimorfism sexual accentuat, care se manifestă în coloraţie.
Se hrăneşte predominant cu larve acvatice de insecte.
Constituie harana păstrăvilor de talie mare.
Grindelul (Barbatula barbatula)
Este o specie de talie mică, care în mod obişnuit ajunge la o lungime de 10-15 cm.
Corpul este cilindric, capul este uşor comprimat dorsoventral. În jurul gurii are 3 perechi de
mustăţi.
Această specie este mai puţin pretenţioasă faţă de calitatea apei şi poate fi regăsită chiar şi în
zona crapului. Este o specie bentonică.
Reproducerea are loc în perioada aprilie-iunie.
Se hrăneşte cu larve de insecte, alge bentonice şi detritus.
Ornitofauna
Ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius)
Habitat: Cuibăreşte în păduri de foioase cu copaci bătrâni, dar şi în păduri de amestec sau în
păduri de conifere, la diverse altitudini. Până nu de mult putea fi întâlnită doar în zonele de munte şi
de deal acoperite cu păduri, însă specia şi-a extins distribuţia în ultimele decenii în toate tipurile de
pădure, astfel o putem gasi de la pădurile de luncă până la limita superioară a pădurilor, cca 1700 m.
2
9
Ecologie: Hrana, ca la mai toate speciile de ciocănitori, constă în insecte şi larve arboricole.
Pasăre sedentară. Îşi construieşte scorbura la 8-20 m de sol, cu un diametru de 10-12 cm. Femela
depune 4 ouă începând de la mijlocul lunii aprile. Ouăle sunt clocite 12 zile de ambele sexe, care
fac shimbul la câteva ore. Puii rămân circa 24 zile în scorbură, dar vor fi hrăniţi în continuare timp
de câteva zile şi după ce părăsesc cuibul.
Distribuţie: Prezent în Europa, Scandinavia, nordul şi centrul Asiei. În România, până nu de
mult ciocănitoarea neagră putea fi întâlnită doar în zonele de munte şi de deal acoperite cu păduri,
însă în ultimele decenii specia a apărut în toate tipurile de păduri. În afara zonelor neîmpădurite,
astăzi o putem găsi în nenumărate zone ale ţării, de la pădurile de luncă până la limita superioară a
pădurilor, la cca. 1700 m.
Populaţia din România: în prezent efectivul cuibăritor naţional este apreciat la 40.000 -
60.000 de perechi (23% din populaţia UE).
Distribuţia speciei în zona investiţiei: Specia este dispersată în sit în locurile unde găseşte
habitatul caracteristic.
Impactul investiţiei asupra populaţiilor speciei din sit: Nu există impact direct sau indirect
asupra speciei, având în vedere că specia utilizează zone împădurite, evitând în timpul verii zonele
deschise (iarna specia poate utiliza muşuroaiele chiar şi din zone adiacente fondului forestier).
Totuşi, menţionăm că speciile de ciocănitori depind în oarecare măsură de existenţa arborilor
bătrâni, tăierea acestora în scopul investiţiei poate afecta pe termen lung efectivul speciei.
Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: Recomandăm evitarea achiziţionării lemnului
provenit din tăierea arborilor seculari.
Herpetofauna
buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata)
Specie din familia Discoglossidae, de 4-5 cm lungime, corpul este aplatizat, capul mare, mai lat
decât lung, botul rotunjit. Pupila triunghiulară sau în formă de inimă. Cuta gulară slab conturată.
Negii de pe partea dorsală, la masculi, au un spin cornos negru puternic, înconjurat de numeroşi
spini mici şi ascuţiţi. Negii nu sunt grupaţi sau dispuşi simetric. Pielea pe abdomen aproape netedă.
Pori mici, izolaţi, răspândiţi şi pe partea inferioară a membrelor şi foarte numeroşi pe talpa
piciorului. Secreţia glandulară este extrem de toxică. Spatele cafeniu-pământiu sau cenuşiu, gălbui
sau măsliniu mai mult sau mai puţin amestecat cu negru. Partea ventrală este netedă, de culoare
galbenă sau roşie stridentă, cu pete negrii sau gri. Mormolocii au abdomenul cenuşiu-albăstrui,
împestriţat cu puncte mari, negre-albăstrui.
Habitat: Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălţi temporare, putându-se reproduce inclusiv
în denivelări ale solului ce conţin un litru de apă, rezistent la apele puţin poluate şi murdare. Se
stabileşte în orice băltoacă sau lac mai mic, în zona de şes, deal şi munte, până la 1500-2000 m,
evită însă apele curgătoare. De regulă nu o găsim în acelaşi habitat cu Bombina bombina, care
preferă mai mult zonele de şes şi este mai puţin tolerantă la condiţii neoptime.
Ecologie: Este o specie cu activitate atât diurnă cât şi nocturnă, preponderent acvatică,
euritropă. Este sociabilă, foarte mulţi indivizi de vârste diferite putând convieţui în bălţi mici.
Activi mai ales seara şi dimineaţa, în timpul zilei se odihnesc plutind în apă. Prin octombrie -
noiembrie se ascund în nămol sau se îngroapă în pământ, pentru iernare, de unde apar din nou în
martie-aprilei. Imediat caută o baltă încă necolonizată de amfibieni. Masculii cântă mult şi
monoton, îşi semnalează prezenţa lor şi prin crearea unor mici valuri la suprafaţa apei. Femelele se
ghidează astfel, şi gsesc locul de împerechere. Reproducerea are loc de mai multe ori, din aprilie
până în iunie; la fiecare pontă, femela depune circa 100 de ouă, destul de mari, izolat sau în pachete
ce cad la fundul apei, unde se lipesc de plante. Uneori când condiţiile de mediu şi hrană sunt
favorabile, femela depune ouă de mai multe ori în cursul unei săptămâni. Capacitatea de a depune
doar câteva ouă odată îi permite să valorifice pentru reproducere orice ochi de apă, fără ca un
eventual eşec să fie prea costisitor din punct de vedere al efortului reproductiv. În anii ploioşi,
3
0
favorabili reproducerii, o pereche poate depune sute de ouă, diseminate în timp şi spaţiu, asigurând
astfel condiţii bune de supravieţuire pentru larve şi limitând mult impactul prădătorismului. Hrana
constă din insecte, viermi, moluşte mici, terestre şi acvatice.
Este o specie rezistentă şi longevivă, iar secreţia toxică a glandelor dorsale o protejează foarte
bine de eventualii prădători. Se deplasează bine pe uscat putând coloniza rapid noile bălţi apărute.
Este printre primele specii de amfibieni ce ocupă zonele deteriorate în urma activităţilor umane
(defrişări, construcţii de drumuri, etc.) unde se formează bălţi temporare.
Distribuţie: Răspândită în vestul şi centru Europei cu excepţia peninsulei Iberice, Marii
Britanii şi Scandinaviei. Limita estică a arealului este reprezentată de Polonia, vestul Ucrainei,
România, Bulgaria şi Grecia. În România este prezentă pretutindeni în zona de deal şi munte.
Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: recomandăm crearea unor habitate pentru
amfibieni, de forma unor cuvete, care să faciliteze reproducerea acestei specii (descrierea acestora
este dată la capitolul V). De asemenea, construirea unei mlaştini pe traseul de evacuare a apelor
uzate va cobstitui un factor pozitiv pentru această specie.
Triton carpatic (Triturus montandoni)
Triton mai mic şi mai robust, masculul 17 cm, femela 10 cm. Capul foarte turtit dorso-ventral,
mai lung decât lat. Botul rotunjit cu trei şanţuri longitudinale. Irisul cafeniu închis, pătat cu galben-
auriu şi roşu-arămiu Degetele scurte şi turtite, la mascul cele posterioare cu câte un tiv de piele mai
mult sau mai puţin îngust. Coada puternic comprimată, terminându-se printr-un vârf filiform. Coada
este mai lungă decât corpul. Orificiul cloacal la mascul longitudinal, la femelă conic şi circular, cu
aspect de rozetă. Spatele neted sau cu rugozităţi fine. Ventral neted. Culoarea, primăvara, la mascul,
pe spate verzuie-galbenă-pământie, mai târziu gălbui-cafenie, pe laturile capului, trunchiului şi cozii
cu câte o dungă longitudinală cafenie închis, ventral gălbuie deschis fără pete. Femela cu dungile
laterale cafenii şi mai late decât la mascul. Către sfârşitul lunii iunie, adulţii părăsesc apa şi capătă o
coloraţie roşiatică sau galbenă-cafenie deschis, iar dungile laterale ies bine în evidenţă.
Habitat: Este o specie montană, nepretenţioasă pentru reproducere la calitatea apei, dar puţin
rezistentă la căldură. Tolerează relativ bine ape poluate, deşi preferă ape limpezi, reci, cu pH acid.
Preferă zonele împădurite. Trăieşte la altitudini cuprinse între 200 (la limita nordică de răspândire)
şi până la 2000 m, frecvent între 500-1500 m. Foloseşte orice ochi de apă stătătoare pentru
reproducere, de la şanţuri la marginea drumului până la lacuri.
Ecologie: Adulţii sunt preponderent tereştrii. Hibernează pe uscat, rareori în apă. Spre sfârşitul
lunii martie, prin mlaştinile mici din regiunile muntoase ies mai întâi masculii; apoi peste 3 - 4
săptămâni, apar femelele şi are loc reproducerea. După depunerea ouălor părăsesc apa şi se retrag
pe sub pietre, sub muşchi, sub trunchiuri putrezite. Către sfârşitul lunii august, larvele sunt complet
dezvoltate. Datorită condiţiilor de iernare, care influenţează coloritul, larvele au nuanţe mai
deschise iarna decât vara. Se hrănesc cu diverse nevertebrate mici.
Distribuţie: Răspândit doar în Munţii Carpaţi, pe ambele versante la vest de valea Ialomiţei,
până în munţii Tatra (sudul Poloniei, estul Cehiei şi Slovacia). Zona cea mai vestică din România
unde a fost găsit este valea Mâra din Munţii Iezer. Prezent în vestul extrem al Ucrainei, în Carpaţi.
Colonizat în câteva localităţi din vestul Europei, în special în Bavaria.
Având un areal relativ limitat specia este vulnerabilă, în special datorită diverselor activităţi
umane care duc la distrugerea habitatelor naturale. În general populaţiile sunt mari dar competiţia
cu Triturus alpestris poate limita mult efectivele în zonele unde coexistă. Nu se cunoaşte impactul
datorat hibridizării cu Triturus vulgaris, o specie euritropă, indivizii putând reprezenta până la 60%
din populaţie.
Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: recomandăm crearea unor habitate pentru
amfibieni, de forma unor cuvete, care să faciliteze reproducerea acestei specii (descrierea acestora
este dată la capitolul V). De asemenea, construirea unei mlaştini pe traseul de evacuare a apelor
uzate va cobstitui un factor pozitiv pentru această specie.
3
1
Mamiferele
Vidra (Lutra lutra)
Carnivor acvatic nocturn cu trupul alungit (până la 1 m lungime), coada lungă, picioare scurte
în raport cu corpul, câte 5 degete unite prin membrană de înot.
Habitat: Strâns legată de hrana de bază, peştele. Preferă ţărmurile împădurite ale apelor
curgătoare şi stătătoare, fie ele de munte sau de şes. Apare şi în zonele de lagună sau lacuri cu apă
salmastră, la malul mărilor, fiorduri, dar are nevoie de apă dulce pentru a-şi curăţa blana. În afara
hranei, mai are nevoie de vegetaţie deasă la ţărm pentru a se ascunde şi odihni, rădăcini şi sol moale
pentru a-şi construi un adăpost.
Ecologie: Masculii trăiesc singuratici în afara sezonului de reproducere, femelele deseori
împreună cu juvenilii. Au un teritoriu bine definit de circa 7 km diametru, pe care îl marchează cu
ajutorul ghearelor şi olfactiv. Vânează noaptea, parcurgând chiar 10 km într-o singură noapte. Îşi ţin
respiraţia până la 4 minute, vânează peşti şi crustacee. Sunt rapizi şi manevrează foarte uşor în apă.
Nu hibernează, în iernle grele se odihnesc însă mult la adăpost, pe care îl sapă ei, având o intrare
subacvatică şi o deschizătură de aerisire. Deşi peştele este principala sursă de hrană, consumă şi
crabi, mamifere mai mici, dar şi şobolani, păsări de apă şi diferite nevertebrate. Peştii de dimensiuni
medii (20-30 cm) sunt prinşi cel mai des. Împerecherea are loc de regulă la sfârşitul iernii, cu toate
că poate avea loc şi în tot cursul anului. Gestaţia ţine 62 zile, femela naşte 2-3 pui, care sunt alăptaţi
10 săptămâni, după care ies din adăpost. Sunt învăţaţi să înnoate de către femelă, şi rămân cu femela
toată iarna. Vidrele ating maturitatea la 2 ani şi trăiesc circa 15 ani.
Distribuţie: Răspândită în Eurasia la nord până la Cercul Polar, din Irlanda la Peninsula
Kamchatka, la sud până în nordul Africii, Sri Lanka şi Indonesia. La noi, localizată în deltă şi pe
lângă râurile de munte bogate în păstrăvi. Periclitat de poluarea apelor din industrie şi agricultură,
vânătoare şi conflict direct cu omul în zonele unde peştele este o sursă de venit. În Europa Centrală
specia a suferit un regres important datorită pierderii habitatelor de-alungul cursurilor de apă.
Măsuri de prevenire a impactului/deranjului: specia a fost identificată atât amonte cât şi în
aval, la distanţe variabile de locaţia proiectului. Considerăm că nu va fi deranjată în nici un fel, deci
nu sunt necesare măsuri de prevenire a impactului. Având însă în vedere tipicul amplasamentului,
considerăm ca investitorul ar trebui să implementeze măsuri specifice de a reduce posibilitatea ca
vidrele să intre pe teritoriul amplasamentului. De aceea sugerăm ca amplasamentul să fie îngrădit
jur împrejur cu plasă de sârmă. Mai mult, la punctual de deversare a apei, acesta să treacă printr-un
tub dotat cu gratii de 5X5 cm.
Ursul brun (Ursus arctos)
Descriere: deşi este considerat de unii ca vânat prădător (răpitor, chiar dăunător), el reprezintă
podoaba pădurilor noastre montane, fiind cel mai mare animal intâlnit în zonă
Habitat: Biotopul îl constituie păduriie intinse şi liniştite, căt mai puţin umblate de om. Preferă
terenurile cu sol profund şi reavăn, în apropiere de locuri accidentate inconjurate de stâncării şi nu
prea indepărtate de sursele de apă.
Distribuţie: În România, ursul brun se găseşte din cele mai vechi timpuri. Până în prima
jumătate a sec. XIX se găsea în întreaga ţară, din Delta Dunării până în Carpaţi. Din păcate, a fost
exterminat din zonele de câmpie, pentru a nu împiedica agricultura extensivă şi creşterea extensivă
a vitelor, pescuitul extensiv şi alte practici similare din secolul XIX. Cu toate că este retras în
Carpaţi, ursul îşi găseşte în România cel mai prielnic adăpost din Europa. De fapt se pare că
România deţine la ora actuală, cu cca. 5000 de exemplare, cel mai mare efectiv european de urs
brun, care este de circa 14000, în afară de Rusia.
Populaţie: În cadrul sitului Călimani-Gurghiu, populaţia evaluată este de cca.500 exemplare
Ecologie şi comportament: Factorii climatici au o importantă apreciabilă asupra
3
2
comportamentului speciei. Îi displac căldura şi uscăciunea manifestate în alte anotimpuri decat
primăvara şi toamna. Temperaturile scăzute din timpul iernii şi zăpezile abundente nu îl lasă
indiferent, îl afectează mai ales că în acest anotimp, în majoritatea lor, urşii hibernează în bârloguri
amenajate din timp. Bârlogul constă dintr-o adâncitură în stâncă sau pământ (în coasta muntelui), o
scorbură mai mare sau o îngrămădire de arbori doborăţi. Dacă nu este deranjat, ursul păstrează
bârlogul în stare de curăţenie şi siguranţă mai multe ierni. Masculul intră în bârlog mai târziu sau
deloc, acest din urmă aspect în situaţia în care dispune de hrană suficientă şi stratul de zăpadă este
mic. Vara este întâlnit, mai ales în zona superioară şi grou accesibilă a pădurii. La aparitia primului
ger se retrage în pădurile de foioase, uneori în preajma localităţilor (livezilor), în căutarea hranei.
Este un animal omnivor, dar în hrana lui predornină elementele vegetale. Primăvara, posibilităiile
de hrănire fiind reduse, animalul caută iarbă, preferănd poienile cu plante bulbifere, suculente, cum
ar fi brănduşele de prirnăvară. Datorită sărăciei în hrană, primăvara ursul cojeşte o parte din arborii
tineri de răşinoase, hrănindu-se cu mâzgă dulce, suculentă. Vara hrana de bază o constituie fructele
de pădure - zmeura, murele afinele, în timp ce toamna consumă ghindă, jir, mere şi pere sălbatice de
pe p'ăşuni şi fructe din livezi. Fructele de scoruş constituie un component important al hranei.
Toamna se deplasează mult, departe de locul obişnuit de trai, spre lanurile de porumb realizându-se
uneori, în preajma livezilor întinse şi a arbuştilor, concentrări de urşi impresionante, atât ca număr
cât şi ca regularitate de manifestare.â
Distribuţie: Răspândită în Eurasia la nord până la Cercul Polar, din Europa centrală până la
Peninsula Kamchatka, la sud până în Balcani şi India. O popolaţie numeroasă trăieşte în zona de
vest a Americii de Nord. La noi, localizată în zona colinară şi de munte în păduri de foioase şi
conifere. În România se găseşte cea mai importantă populaţie a speciei din Europa. Periclitat de
disturbanţă, fragmentarea habitatelor, obstrucţionarea migraţiilor şi mişcărilor sezoniere si de
braconaj.
Impactul asupra speciei: Având în vedere suprafaţa vastă a habitatului acestei specii în acest
spaţiu, impactul proiectului asupra speciei este nesemnificativ, fiind rezumat doar la posibila
deranjare a unor exemplare aflate în zona de implementare în perioad de construcţie (cîteva zile).
Măsuri de conservare: Se impune restricţionarea accesului cu câini de companie, în aria de
implementare a proiectului. De asemenea se recomandă instalarea de garduri electrice specifice, în
jurul păstrăvăriei (informaţii suplimentare sunt date în capitolul V). Prin dezvoltarea acestui proiect,
se atinge limita maxima de deranj în zonă. Având în vedere importanţa populaţiilor de urşi din zonă,
cât şi mişcările acestora, considerăm că în viitor trebuie instituit o interdicţie de construcţii într-un
cerc cu rază de 1 km în jurul investiţiei. În acest fel se poate păstra cele două culoare existente de
mişcare a exemplarelor din apropiere.
Mentionăm, că cu toate că în perioada studiată nu am reuș it să găsim urmele prezenț ei
lupului în perimetrul de studiu, considerăm că prezenț a speciei este aproape sigură în zonă
(această prezenț ă a fost confirmată ș i de oameni care vizitează des zona. Din această cauză
ș i lupul a fost luat în considerare în tratarea tuturor impactelor generate de investiț ie.
Descrierea vegetaţiei şi habitatelor posibil afectate din Situl de Importantă Comunitară
“Călimani-Gurghiu” ROSCI0019”
Prezentarea vegetaţiei actuale în perimetrul şi împrejurimile proiectului
Suprafaţa proiectului este una de relativ mică întindere, situată în etajul nemoral. Vegetaţia
naturală zonală constă în păduri de molid şi brad, care înconjoară zona proiectului, pe o suprafaţă cu
umiditate ridicată, acoperită în majoritate de vegetaţie ierboasă mai mult sau mai puţin higrofilă.
Astfel se poate caracteriza ca un mozaic format din câtevaa asociaţii higrofile, cu pâlcuri cu caracter
mai mezofil, în care vecinătatea pădurii este marcată de prezenţa speciilor caracteristice acesteia. În
zonă se poate observa o uşoară degradare, mai ales în imediata vecinătate a construcţiilor (casă,
3
3
depozit de lemne pentru foc, grajd), iar în alte părţi există urme de păşunat cu vite şi de tăieri de
arbori.
Metoda de lucru
În cadrul evaluării de teren s-a vizitat perimetrul proiectului, s-au notat speciile dominante şi
caracteristice prezente, majoritatea lor a fost identificată pe teren, cele neidentificate au fost culese
şi determinate cu ajutorul determinatorului Ciocârlan 2000.
Tipurile de habitate au fost identificate după Doniţă şi colab. 2005, şi Gafta & Mountford
2008, respectând codurile Natura2000 şi cele pentru habitatele din România.
Grupurile de habitate identificate în zonă:
1. Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în cel
alpin (cod Natura2000: 6430), reprezentat prin comunităţi sud-est carpatice de buruienişuri
înalte cu Telekia speciosa şi Petasites hybridus (R3707), şi comunităţi daco-getice cu
Filipendula ulmaria, Geranium palustre şi Chaerophyllum hirsutum (R3714).
2. Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio-Piceetea)
(cod Natura2000: 9410), reprezentat prin păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu
Oxalis acetosella (R4205) şi păduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) şi brad (Abies
alba) cu Luzula sylvatica (R4208).
3. Fânaţe montane (cod Natura2000: 6520), reprezentate prin pajişti daco-getice de Agrostis
capillaris şi Anthoxanthum odoratum (R3804)
4. Comunităţi danubiene cu Juncus effuses, Juncus inflexus şi Agrostis canina (R3709, fără cod
Natura2000).
5. Comunităţi daco-danubiene cu Carex elata, C. rostrata, C. riparia şi C. acutiformis (R5310,
fără cod Natura2000).
Zona proiectului se află pe o suprafaţă aproape orizontală, cu o înclinaţie foarte redusă (2-4o)
spre vale, paralel cu cursul pârâului. Vegetaţia este aproape în total ierboasă, cu excepţia câtorva
exemplare de molid matur. Datorită umidităţii ridicate a solului, vegetaţia este alcătuită dintr-un
mozaic de pâlcuri mai mult sau mai puţin higrofile. În partea mai joasă a terenului, pe locul
bazinelor alternează pâlcuri dominate de Scirpus sylvaticus, Carex acuta respectiv Juncus
articulatus, însoţite de o serie de specii higrofite şi mezohigrofite: Juncus effusus, Caltha palustris,
Cardamine amara, Cirsium palustre, Equisetum palustre, Equisetum pratense, Geum rivale,
Lychnis flos-cuculi, Mentha longifolia, Myosotis scorpioides, Ranunculus repens, Symphytum
officinale, Rumex sp., Veratrum album. În partea superioară, în vecinătatea unui bazin artificial mic
se găsesc pâlcuri dominate de Filipendula ulmaria, cu alte specii caracteristice buruienişurilor
înalte: Cirsium waldsteinii, Telekia speciosa, Anthriscus sylvestris, Petasites hybridus. În zonele
umede se mai găsesc şi câţiva arbuşti de Salix capraea sau Salix purpurea. În vecinătatea zonelor
umede, la marginea pădurii umiditatea solului este mai scăzută, astfel aici ajunge la dominanţă
Agrostis capillaris, însoţit de alte graminee: Deschampsia caespitosa, Dactylis glomerata (cu
abundenţă mai mare), Festuca pratensis, Arrhenatherum elatius, Danthonia decumbens, iar în unele
locuri apare Nardus stricta. Pe lângă speciile mezofite comune ale pajiştilor şi marginilor de pădure:
Achillea millefolium, Aegopodium podagraria, Ajuga reptans, Campanula patula, Leucanthemum
vulgare, Centaurea phrygia, Centaurea indurata, Cruciata glabra, Lathyrus pratensis, Trifolium
pratense, Heracleum sphondylium, Hypericum perforatum, Ranunculus acris, Vicia cracca, Silene
dioica, apar şi unele mai rare ca Dactylorhiza maculata şi Gymnadenia conopsea, şi câteva
elemente montane: Doronicum austriacum, Hieracium aurantiacum, Alchemilla xanthochlora.
3
4
În jurul zonei proiectului se află pădure de molid (Picea abies), cu câteva exemplare de fag
(Fagus sylvatica), în stratul arbuştiv se găsesc Corylus avellana, Sorbus aucuparia, Acer
pseudoplatanus şi multe exemplare tinere de molid. Stratul ierbos are o acoperire redusă, alcătuită
în mare parte din specii acidofile: Oxalis acetosella, Vaccinium myrtillis, Veronica officinalis, şi alte
specii de pădure: Luzula sylvatica, Dryopteris filix-mas, Equisetum sylvaticum, Gentiana
asclepidea, Pulmonaria mollis, Veronica urticifolia, Paris quadrifolia.
În apropierea construcţiilor se poate observa degradarea habitatelor marcată de abundenţa mai
mare a speciilor ruderale şi caracteristice tăieturilor, ca Urtica dioica, Cirsium arvense, Rubus
idaeus, Salix capraea, Tussilago farfara.
Speciile de plante de importanţă comunitară pentru protecţia cărora a fost desemnat situl,
sunt: Drepanocladus vernicosus, Marsilea quadrifolia, Angelica palustris, Ligularia sibirica,
Cypripedium calceolus, Campanula serrata, Iris aphylla ssp. hunagrica, Tozzia carpathica.
Drepanocladus vernicosus este o specie caracteristică turbărilor sau pajiştilor cu Molinia
coerulea, habitate absente din zona proiectului.
Marsilea quadrifolia este o specie de ferigă, caracteristică apelor stagnante puţin adânci de
câmpie. Are înălţimea de până la 20 cm, rizom subţire, târâtor, frunze cu patru foliole care plutesc
pe suprafaţa apei. În sezonul nefavorabil supravieţuieşte în stadiu vegetativ sub formă de spori. În
zona proiectului nu există habitat optim pentru specie.
Angelica palustris este o specie higrofilă robustă, de înălţime până la 1 m, caracteristică
pajiştilor înmlăştinate şi zăvoaielor. Deşi în zonă există tip de habitat potrivit speciei, aceasta nu a
fost găsită, probabil din cauza degradării şi disturbanţei antropogene.
Ligularia sibirica este o specie relictară, cu înălţimea până la 120 cm, înfloreşte în august-
septembrie. Este caracteristică pajiştilor înmlăştinate şi turbărilor. Specia nu a fost găsită, probabil
din cauza degradării şi disturbanţei antropogene, dar nici printre habitate nu se găseşte unul optim
pentru specie.
Cypripedium calceolus este o orchidee calcifilă, specifică tufărişurilor şi pădurilor
caducifoliate. În zonă nu există habitat potrivit pentru specie.
Campanula serrata este un endemit carpatic, trăieşte în pajişti, fânaţe, tufărişuri şi margini de
pădure. Deşi există posibilitatea să-şi găsească condiţiile în zonă, nu a fost găsită, probabil din
cauza degradării habitatelor.
Iris aphylla ssp. hungarica este o specie continentală, caracteristică stepelor, trăieşte în pajişti
însorite. În zonă nu există habitat potrivit pentru specie.
Tozzia carpathica este o specie semiparazită, trăieşte în pajişti umede ale regiunii subalpine şi
alpine. În zonă nu există habitat potrivit pentru specie.
2.4. Statutul de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar
Este foarte greu de apreciat statutul de conservare a speciilor şi habitatelor identificate fie în
perimetrul propus dezvoltării fie în zonele adiacente. Indicatori obiectivi şi cantitativi cu privire la
statutul unei specii sau al unui habitat într-o anumită zonă este mărimea populaţiei, schimbările
populaţionale (dinamica), respectiv suprafaţa fizică acoperită de habitat şi schimbările de suprafaţă
survenite în acest perimetru. De aceea, pentru a aprecia efectele unei investiţii, trebuiesc
monitorizate aceste schimbări şi pentru a reduce efectele negative trebuie contracarate posibilele
efecte a investiţiei care pot cauza schimbări negative la nivelul indicatorilor menţionaţi.
Pentru a putea face estimări despre statutul de conservare, sunt necesare date privind
distribuţia, dinamica şi mărimea populaţiilor şi habitatelor de pe întreg teritoriul sitului, date care se
obţin doar după efectuarea unor observaţii îndelungate, a căror rezultate sunt apoi evaluate statistic
3
5
şi cu ajutorul aplicaţiilor GIS. Scopul acestui studiu nu a fost o evaluare generală a ariei protejate la
nivel comunitar, ci mai degrabă, o analiză detaliată în zonele direct afectate de investiţie.
În urma observaţiilor din teren, s-au obţinut informaţii suficiente despre starea habitatelor din
cadrul şi din zona amplasamentului, precum şi despre fauna piscicolă a pârâului studiat. Totodată,
speciile de interes comunitar prezente în zona proiectului s-au identificat cu destulă uşurinţă. Cât
despre chiroptere şi carnivore mari, cât şi speciile de amfibieni, este greu de estimat în ce măsură
populaţiile acestora sunt în creştere, stagnare sau scădere la nivelul zonei studiate, având în vedere
mărimea acestora. Pe suprafaţa afectată de proiect şi în condiţiile efectelor istorice populaţiile
speciilor de interes comunitar sunt foarte mici care folosesc perimetrul primordial în tranziţie, fără
ca acesta să le ofere habitat exclusiv în zonă. De accea nu se poate constata nici un efect care ar
putea avea forţa de a afecta statutul acestor specii.
În momentul de faţă habitatul investigat prezintă o faună piscicolă tipică pentru zona
păstrăvului, care îndeplineşte condiţiile de mediu pentru susţinerea unei populaţii de zglăvoc
(Cottus gobio) bine consolidate.
Din aceste motive, se recomandă o monitorizare anuală a speciilor şi habitatelor comunitare
semnalate sau posibil prezente, iar datele obţinute vor putea fi utilizate în dezvoltarea planului de
management al ariilor protejate la nivel comunitar.
2.5. Evoluţia probabilă a populaţiilor afectate de proiect
Impacturile posibile şi evoluţia acestora este descrisă în detalii mai sus la cap. 2.3. Specii şi
habitate afectate de implementarea proiectului. Mai jos sunt prezentate concluziile.
Din momentul în care la amenajarea bypass-ului se ţine cont de recomandările aduse,
populaț iile piscicole nu vor avea de suferit, deoarece fragmentarea habitatului nu va avea loc
(descrierea sisemului bypass şi a recomandărilor este dată în capitolul de impacturi). Lucrările de
construcţie a păstrăvăriei şi de amenajare de bypass vor prezenta un factor temporar de stress pentru
populaţiile piscicole. Mobilitatea acestor organisme permite însă ca ele să se deplaseze pe această
perioadă scurtă în amonte sau aval de locul intervenţiilor, ca imediat după încetarea perturbării să-
ș i reocupe habitatele părăsite.
Pentru speciile de peşti – şi în special Cottus gobio – evoluţia naturală a populaţiilor nu va fi
afectată dacă se va ţine cont de concluziile şi recomandările prezentului studiu. Conectivitatea
populaţiilor din amonte cu cele din aval trebuie asigurată cu ajutorul bypass-ului. De asemenea,
pericolul potenţial reprezentat de introducerea speciilor de peşti crescute în păstrăvărie în habitatul
natural, va fi înlăturat cu ajutorul mijloacelor de prevenire descrise, în special filtre şi sistemul de
evacuare, inclusiv mlaştina.
Pentru speciile de păsări – şi în special Dryocopus martius, identificată în zonă – evoluţia
naturală a populaţiilor nu va fi afectată de implementarea proiectului. Va exista un deranj temporar
în perioada lucrărilor, doar localizat. Este recomandat astfel ca lucrările să evite perioada sensibilă
pentru reproducere – aprilie – iunie – şi distrugerea vegetaţiei forestiere şi arbustive de pe cuprinsul
amplasamentului.
Pentru speciile de amfibieni - Bombina variegata şi Triturus montandoni – va exista un
deranj temporar în perioada construcţiei şi o pierdere de habitat, redus ca suprafaţă, în zona de
implementare. Totuşi, având în vedere mărimea populaţiilor şi zona redusă a proiectului,
considerăm că impactul va fi unul extrem de redus. Pentru a asigura reproducerea populaţiilor
locale, au fost propuse o seria de măsuri legate de construitrea unor locuri de reproducere (capitolul
V).
Pentru speciile de mamifere - Lutra lutra şi Ursus arctos – nu există pericolul afectării
populaţiilor. Dată fiind vastitatea teritoriilor speciilor în comparaţie cu locaţia proiectului şi faptul
că intervenţia este strict localizată, nu va exista o influenţă semnificativă. Pentru urs, deranjul va fi
provocat în special de prezenţa şantierului în perioada de construcţie. Dar pentru că este o specie cu
teritoriu mare şi nu va fi distrus habitatul, populaţia nu va avea de suferit. Totuşi, pentru ambele
3
6
specii sunt necesare o serie de măsuri de reducere a impactului (descrise în capitolul V.).
2.6. Integritatea ariei protejate de interes comunitar
Siturile de Importanţă Comunitară şi Ariile de Protecţie Specială, incluse în reţeaua Natura
2000, acoperă 17% din suprafaţa României. Lista siturilor incluse în reţeaua Natura 2000 a fost
transmisă Comisiei Europene care le va aproba până în 2010. Ulterior, autorităţile din România vor
trebui să elaboreze planurile de management pentru fiecare sit din Natura 2000, planuri care vor
include măsurile speciale care trebuie îndeplinite pentru conservarea habitatelor şi speciilor
protejate.
Datorită capitalului natural deosebit de valoros pe care îl deţine România (două bioregiuni noi
pentru reţeaua ecologică, populaţii mari şi viabile de carnivore mari, habitate neantropizate etc.) şi
având în vedere faptul că ţara noastră conservă o biodiversitate mult mai ridicată în raport cu alte
state membre ale Uniunii Europene, aportul României la reţeaua Natura 2000 este unul
semnificativ.
Obiectivul principal al reţelei este ca aceste zone să asigure pe termen lung „statutul de
consevare favorabilă” a speciilor şi/sau habitatelor pentru fiecare sit în parte pentru care a fost
desemnat. Conform definiţiei celei mai acceptate, „statutul de conservare favorabilă” a unei specii
sau habitat înseamnă suma influenţelor care, acţionând asupra speciei, pot afecta pe termen lung
distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe teritoriul vizat. În acest context, stadiul de conservare a
unui habitat va fi considerat 'favorabil' când:
aria sa de răspândire naturală ca şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestei arii sunt
stabile sau în extindere şi
există structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinere pe termen lung şi este posibil
să existe în viitorul previzibil şi
stadiul de conservare a speciilor care îi sunt tipice este favorabil;
Respectiv, stadiul de conservare a unei specii va fi considerat 'favorabil' când:
- datele relative la dinamica populaţiei speciei în cauză arată că această specie continuă şi este
posibil să continue, pe termen lung, să fie o componentă viabilă a habitatului său natural, şi
- aria de repartiţie naturală a speciei nu se reduce şi nu riscă să se reducă într-un viitor
previzibil, şi
- există şi probabil va exista un habitat destul de întins pentru ca populaţiile sale să se menţină
pe termen lung;
Desi definitia exacta a termenului „statut de conservare favorabila” nu este bine definit,
Romania va trebui sa raporteze periodic catre Comunitatea Europeana, cu privire la
indeplinirea acestui obiectiv. Singurul indicator obiectiv si cantitativ cu privire la statutul unei specii
intr-o anumita zona este marimea populatiei respectiv schimbarea marimii populatiilor. Este deci
esential ca impactul unor investitii asupra acelor specii pentru care zona a fost desemnata ca sit
Natura 2000, sa fie evaluat complet prin metode stiintifice. In majoritatea cazurilor impactul poate
fi minimalizat sau sensibil micsorat prin selectarea atenta si implementarea corecta a metodelor de
diminuare a impactului Conform indrumarului „Managing Natura 2000 sites : The provisions of
Article 6 of the „Habitats‟ Directive 92/43/EEC”:
Degradarea habitatelor: este o degradare fizica ce afecteaza un habitat. Conform art. 1 pct.e). al
Directivei 92/43/CEE - Directiva Habitate, statele membre trebuie sa ia in considerare impactul
proiectelor asupra factorilor de mediu mediului (apa, aer sol) si implicit asupra habitatelor. Daca
aceste impacturi au ca rezultat modificarea statutului de conservare al speciilor/habitatelor intr-unul
mai putin favorabil fata de situatia anterioara impactului, atunci se poate considera ca a avut loc o
deteriorare a habitatului.
Disturbare: disturbarea nu afecteaza parametrii fizici ai unui sit, aceasta afecteaza in mod direct
speciile si de cele mai multe ori este limitata in timp (zgomot, surse de lumina, etc.). Intensitatea,
3
7
durata si frecventa elementului disturbator sunt parametrii ce trebuie luati in calcul.
Integritatea ariei naturale protejate este legata atat in mod specific de de obiectivele de
conservare ale ariei cat si in general de totalitatea aspectelor ariei naturale protejate.
In cazul siturilor Natura 2000 obiectivele de conservare fac trimitere directa la speciile si/sau
habitatele pentru care respectivul sit a fost declarat. Avand in vedere ca proiectul presupune
amenajari realizate de-a lungul unui pârâu in interiorul SCI „Călimani - Gurghiu” ROSC0019” şi
tinând cont de definitiile referitoare la degradare, respectiv disturbare, enuntate anterior, posibilele
impacturi pe care proiectul le are asupra integritatii sitului sunt urmatoarele:
- degradarea a habitatelor speciilor de interes conservativ;
- disturbarea a speciilor de interes conservativ
Indicatori obiectivi şi cvantitativi cu privire la statutul unei specii/habitat într-o anumită zonă
este mărimea populaţiei, schimbările populaţionale (dinamica), respectiv suprafaţa fizică acoperită
de habitat şi schimbările de suprafaţă survenite în acest perimetru. De aceea, pentru a aprecia
efectele unei investiţii, trebuiesc monitorizate aceste schimbări şi pentru a reduce efectele negative
trebuie contracarate posibilele efecte a investiţiei care pot cauza schimbări negative la nivelul
indicatorilor menţionaţi.
Cu ocazia vizitelor la amplasament s-a putut constata o faună naturală relativ bogată, cu
prezenţa reprezentanţilor comuni ale pădurilor de molid şi brad şi a zonei de munte. Valoarea zonei
amplasamentului ca şi zonă de conservare a faunei este una medie, pe suprafaţa amplasamentului şi
în imediata vecinătate nu sunt multe specii (datorită mărimii reduse).
2.7. Obiectivele de conservare a ariei protejate de interes comunitar
identificate în planul de management
În momentul efectuării studiilor, nu au existat încă planuri de management aprobate ale ariei
protejate la nivel comunitar ROSCI0019 „Călimani – Gurghiu”.
2.8. Descrierea stării actuale de conservare a ariei protejate de interes
comunitar
În ceea ce priveşte amplasamentul şi întregul curs al pârâului Tihu studiat, starea de conservare
a habitatului riveran este bună. Pe lângă aceste aspecte, mai există şi efecte negative cauzate de
exploatările forestiere practicate în amonte de investiţie, şi transportul lemnului pe drumul de TAF
existent.
Starea de conservare a speciilor şi habitatelor comunitare identificate sunt prezentate în cadrul
capitolelor 2.3. şi 2.4.
Datorită specificului investiţiei care vizează doar Valea Tihu, nu s-a propus identificarea stării
de conservare a întregii suprafeţe din aria protejată la nivel comunitar ROSCI0019 „Călimani –
Gurghiu”.
2.9. Alte aspecte relevante privind conservarea ariei naturale protejate de
interes comunitar
Nu sunt alte aspecte legate de proiectul în discuţie. Totuşi, există un deranj susţinut în zonă
reprezentat de exploatările forestiere, exploatări care au un imact major asupra speciilor de
interes comunitar.
3
8
Capitolul III. Identificarea şi evaluarea impactului
3.1. Identificarea şi cuantificarea impacturilor pe termen scurt şi lung
cauzate de implementarea proiectului
Impacturile posibile identificate, şi felul în care acestea se vor manifesta
Impacturile identificate pot fi categorizate astfel:
- deranj pe termen scurt prin prezenţa umană în perioada de construcţie asupra speciilor de
păsări şi mamifere
- ocupare şi distrugere pe termen mediu (în condiţiile recolonizării) a unor porţiuni din
habitatele prezente în zona captării şi dealungul drumului forestier
- impact posibil pe termen lung datorită modificărilor aduse în albia pârâului
- impact pe termen scurt asupra ecosistemelor din aval datorat lucrărilor de construcţie şi
amenajare prin angrenarea suspensiilor solide în apă
- impactul de termen scurt constă şi în perturbarea populaţiilor piscicole prin lucrările de
construcţie. Impactul pe termen lung poate fi fragmentarea habitatului, în cazul în cazul în
care nu se ţine cont de amenajarea unui bypass potrivit
- impact periodic, posibil pe termen lung, datorat funcţionării păstrăvăriei, în condiţiile în care
vor exista emisii de substanţe organice (de ex. furaje) şi chimice (de ex. soluţii fungicide
cum ar fi verdele de malachit (4-[(4-dimetilaminofenil)-fenil-metil]-N,N-dimetil-anilină))
sau alte fungicide cu efect general, la debuşarea apelor păstrăvăriei în pârâul Tihu – în urma
unor scăpări accidentale în procesul de filtrare şi epurare a apelor
3.2. Identificarea şi cuantificarea impacturilor pe perioada de construcţie,
operare şi dezafectare
Impactul proiectului asupra habitatelor şi speciilor de plante
Impactul direct asupra vegetaţiei în timpul construcţiei va afecta comunităţile de pe malul
pârâului, respectiv dintre pârâu şi drum. Presupunem, că în scopul construcţiilor nu se vor tăia
porţiuni de pădure.
Impactul asupra habitatelor şi speciilor listate pe formularul standard al sitului
Construcţia va afecta tipurile de habitate aflate în partea mai joasă a terenului, astfel va fi
eliminată vegetaţia higrofilă dominată de Carex acuta, Juncus articulatus şi Scirpus sylvaticus pe
suprafaţa unde vor fi instalate bazinele. În timpul construcţiilor va fi afectată toată zona, pajiştile şi
buruienişurile din poieniţă vor fi degradate. Deoarece proiectul se va desfăşura pe o suprafaţă
relativ redusă, se poate neglija impactul asupra pădurii înconjurătoare.
Impactul asupra habitatelor
6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion
caeruleae)
-
6440 Pajişti aluviale din Cnidion dubii -
3
9
7240* Formaţiuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae -
9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene -
4060 Tufărişuri alpine şi boreale -
4070* Tufărişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium -
6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios -
6230* Pajişti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase -
6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până
la cel montan şi alpin
impact
negativ
6520 Fâneţe montane -
8220 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase -
8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis -
9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum -
9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum -
91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion,
Alnion incanae, Salicion albae)
-
91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) -
9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea) neglijabil
9420 Păduri de Larix decidua şi/sau Pinus cembra din regiunea montană -
9160 Păduri subatlantice şi medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din
Carpinion betuli
-
6520 Pajişti daco-getice de Agrostis capillaris şi Anthoxanthum odoratum impact
negativ
4
0
Comunităţi danubiene cu Juncus effuses, Juncus inflexus şi Agrostis canina eliminare
Comunităţi daco-danubiene cu Carex elata, C. rostrata, C. riparia şi C.
acutiformis
eliminare
Pe pajiştile degradate în urma construcţiilor va creşte abundenţa speciilor ruderale amintite
mai sus, însă după încetarea deranjului va începe regenerarea spontană a vegetaţiei. Pentru a evita
apariţia şi invadarea unor alte specii alohtone este recomandată monitorizarea zonei. Pâlcurile cu
Filipendula ulmaria au potenţial de regenerare scăzut, însă din momentul în care nu vor fi
amenajate bazine în aceste locuri, presupunem că deranjul nu va avea un efect de eliminare asupra
acestora.
Impactul lucrărilor de construcţie asupra ecosistemelor acvatice
Impactul preconizat al amplasamentului
Impactul lucrărilor de construcţie
În faza de executare a lucrărilor de construcţie a păstrăvăriei ne putem aştepta la următoarele
forme de impact asupra mediului acvatic: angrenarea de suspensii solide în masa apei, pericolul de
poluare cu produse petroliere, schimbarea parametrilor hidromorfologici, perturbarea şi distrugerea
unor habitate acvatice.
1. Angrenarea suspensiilor solide în masa apei poate avea efecte negative însemnate asupra
faunei şi florei acvatice. Aceste suspensii pun în pericol procesul de respiraţie în cazul
peştilor, acţionând ca o forţă abrazivă asupra branchiilor, sau provoacă efectiv colmatarea
branchiilor. Aceste fenomen apare şi în cazul faunei de nevertebrate bentice. Pe lângă faună,
suspensiile afectează şi flora algală, atât cea planctonică, cât şi cea bentică. Suspensiile
blochează pătrunderea razelor solare în apă, astfel inhibând fotosinteza algală, inhibând deci
producţia primară din apă. Fiind vorba de zona păstrăvului, flora algală se rezumă numai la
flora algală bentică, deoarece în cursurile de munte nu se poate vorbii de fitoplancton.
2. Poluarea cu produse petroliere se poate produce cu carburanţi, lubrifianţi etc. de la utilajele
folosite la contrucţie.
3. Schimbare parametrilor hidromorfologici este urmarea inevitabilă a amenajărilor
hidrotehnice. În cazul de faţă lucrările de amenajare presupun schimbarea paramterilor
hidologici, deci perturbarea atât a biocenozelor bentice cât şi a celor din masa apei, prin
schimbările în volumul şi viteza de curegere a apei.
Impactul exploatărilor piscicole asupra ecosistemelor acvatice
După finalizarea lucrarilor de construcţiei efectele negative ale acestor lucrări se vor remedia
pe cale naturală: angrenarea de suspensii în masa apei va înceta, riscul poluării cu produse petroliere
se va diminua (numărul utilajelor va scade), iar organismele acvatice treptat se vor acomoda la noile
condiţii hidromorfologice create.
4
1
În cazul de faţă problemele majore de mediu pot fi:
respectarea debitului de servitute (debitului ecologic)
controlul factorilor patogeni
controlul substanţelor folosite în cadrul producţiei (furaje, produse veterinare, substanţe
dezinfectante)
evadarea şi impactul speciilor non-native
angrenarea suspensiilor solide în masa apei
Respectarea debitului ecologic este un aspect important din punctul de vedere a
conectivităţii longitudinale ale cursurilor de apă. În scopul funcţionării, amplasamentul necesită
captarea de apă din pârâul Tihu. Proiectul tehnologic al Păstrăvăriei Răstolniţa prevede un necesar
de apă de 170 l/sec. Conform legii Nr. 107 din 25 septembrie 1996 (actualizata) Legea apelor,
modificată şi completată prin OUG nr.3 din data de 5 februarie 2010, capitolul III., articolul 41.,
punctul 2.: “Debitele de servitute şi cele salubre, obligatorii în albii, în raport cu specificul
sectoarelor de râu respective, cu gradul de amenajare a bazinelor hidrografice, ţinînd seama de
solicitarea resurselor de apă şi cu asigurarea respectãrii condiţiilor impuse pentru protecţia
ecosistemelor acvatice, conform legii, se stabilesc, pe etape, de cãtre Administraţia Nationala
"Apele Romane"”. În termenul legii criteriul cel mai important este asigurarea condiţiilor de
protecţie a ecosistemelor acvatice.
Din moment ce exploatarea piscicolă captează şi utilizează apă din cursul natural, pe care
ulterior va reda în pârâu, zona dintre captare şi evacuare va fi afectată prin scăderea volumului de
apă. Scăderea volumului de apă va afecta nu numai faună piscicolă, dar şi fauna de nevertebrate
bentonice şi flora algală. Tronsonul afectat de captarea apei de pe cursul natura, deci distanţa dintre
captare şi evacuare, este de aproximativ 400 m lungime.
Controlul factorilor patogeni un aspect important în ce priveşte regimul de funcţionare al
fermelor piscicole. Date fiind condiţiile existente în unităţile de producţie, apariţia şi dezvoltarea
unor organisme patogene (ex. Saprolegnia, Ichtyosporidium, Ichthyophthirius etc.) este facilitată.
Controlul acestor agenţi patogeni este prioritar, atât din punctul de vedere al menţinerii producţiei
piscicole în parametrii optimi, cât şi din punctul de vedere al protecţiei populaţiilor piscicole din
mediul natural.
Controlul şi epurarea substanţelor folosite pentru tratarea şi prevenirea unor patogeni (de
ex. verde de Malachit) este foarte important, deoarece aceste substanţe, mai ales dacă scapă în mod
regulat în pârâu, se pot acumula în organismele acvatice, iar efectele de lungă durată sunt greu de
apreciat. În cazul substanţei denumit verde de Malachit, recomandăm înlocuirea acestuia cu alte
substanţe fungicide moderne, atestate în Uniunea Europeană, şi biodegradabile.
Evadarea şi impactul speciilor non-native este un aspect de actualitate în cazul amenajărilor
piscicole în care speciile de cultură sunt specii aclimatizate, deci şi în cazul păstrăvăriilor axate pe
cultura păstrăvului curcubeu (Oncorhyncus mykiss). În cazul evadărilor unor specii non-native
impactul acestora asupra mediului natural pot să fie multiple: concurenţă pentru hrană, concurenţă
de habitat, hibridare, introducerea de noi patogeni şi invazie biologică.
Angrenarea suspensiilor solide în masa apei poate să apară nu numai în cazul lucrărilor de
construcţie, dar şi în cazul lucrărilor de mentenanţă a bazinelor pisciole, cât şi în cazul igienizării
bazinelor. Efectele acestor lucrări pot fi similare cu cele prezentate la subcapitolul privind impactul
lucrărilor de construcţie.
Impactul asupra speciilor de lilieci
4
2
Având în vedere că nu vor fi afectate zonele de hrănire, de înnoptat, iernat sau reproducere şi
nici nu vor fi amplasate obstacole noi în zonele vitale pentru aceste specii considerăm că impactul
asupra lor va fi foarte redus spre nesemnificativ.
Impactul asupra speciilor de carnivore
Speciile prezente în sit au în mod normal un teritoriu destul de vast. Dintre speciile din listă
vidra (Lutra lutra) nu este prezentă în zona investiţiei, dar este prezentă în aval. Având în vedere că
investiţia este localizată, considerăm că nu există impact asupra speciei.
Celelaltă specie de mamifer identificată în zonă (Ursus arctos) precum şi alte specii de
mamifere mari (Lynx lynx, Canis lupus) au un în general un teritoriu foarte mare care nu este
restricţionat la cursul de apă (ca şi în cazul vidrei). Având în vedere că zona investiţiei are o
suprafaţă redusă, considerăm că impactul va fi unul redus, datorat prezenţei structurilor artificiale.
Deranjul major în zonă îl reprezintă momentan exploatările forestiere.
Impactul asupra speciilor de amfibieni.
Zone de reproducere pentru amfibieni au fost găsite în zona investiţiei. Triturus montandoni
este specific altitudinilor mai înalte, zona investiţiei este prielnică aceste specii (zone umede de-a
lungul apelor repezi de munte). Specia Bombina variegata a fost identificată în locaţia studiată.
Datorită faptului că foloseste pentru reproducere bălţi temporare, compensat de construcţia câtorva
locuri de reproducere pe suprafaţa păstrăvăriei, considerămcă impactul va fi redus.
Impactul asupra speciilor de păsări
A236 - Dryocopus martius - Ciocănitoare neagră
Nu exista impact direct asupra populaţiei, nefiind deranjate nici de activitatea de amenajarea
drumului şi a hidrocentralei şi nici de exploatarea acestuia. Statutul de conservare a speciei în cadrul
sitului este bună. Nu se va micşora populaţia speciei datorită investiţiei, iar statutul de conservare
nu depinde de implementare proiectului, mai degrabă de utilizarea durabilă a pădurilor din zonă.
3.3. Evaluarea impactului cumulativ
Datorită faptului că pe râul Tihu nu există alte amenajări de acest gen, nu putem vorbi de
impact cumulativ. Impactul cumulativ se va considera, însă, în cazul propunerii de noi investiţii de
acest gen, sau care sunt menite să întrerupă conectivitatea cursurilor de apă din aria de interes
comunitar SCI Călimani – Gurghiu.
Menţionăm că pentru evitarea impactului cumulat, se recomandă interzicerea altor investiţii în
aval de amenajare; se va pune accent pe menţinerea şi îmbunătăţirea cursului natural al râului Tihu
fără efectuarea de amenajări de orice natură.
4
3
Capitolul IV. Analiza alternativelor
4.1. Alternativa 0
Dacă proiectul nu va fi implementat, zona investiţiei nu va fi modificată iar componenta
naturală îşi va urma evoluţia firească.
4.2. Evaluarea soluţiilor alternative propuse pentru realizarea proiectului
Utilizarea în scopul alimentării păstrăvăriei cu apă a unor izvoare naturale din vecinătatea
amplasamentului poate să aibă un aport important în acoperirea necesarului de apă, fapt care duce la
scăderea volumului de apă capatat de pe cursul de apă.
De aceea este recomandat ca pe lângă sursa de apă reprezentată de pârâul Tihu, să fie folosite şi
izvoarele locale. Acest fapt va duce la reducerea debitului colectat din pârâu necesar pentru
funcţionarea păstrăvăriei şi în concecinţă, la reducerea presiunii asupra ecosistemului acvatic din
zona implementării proiectului.
4
4
Capitolul V. Măsurile de reducere a impactului şi măsuri compensatorii
5.1. Identificarea şi descrierea măsurilor de reducere a impactului pentru
componentele afectate de implementarea proiectului
Recomandări în scopul minimalizării impactului de mediu asupra faunei acvatice
În cea ce priveşte angrenarea suspensiilor solide în masa apei, atât în timpul lucrărilor, cât şi
pe parcursul lucrărilor de mentenanţă şi igienizare a bazinelor piscicole, în scopul minimalizării
impactului asupra mediului acvatic recomandăm:
utilizarea unui canal de deviere în amonte de executarea lucrărilor de construcţie a
pragurilor de captare
efectuarea lucrărilor de decolmatare, mentenanţă şi igienizare luând în calcul condiţiile
hidrologice şi meteorologice (turbiditate scăzută pe cursul natural, în acelaş timp evitarea
unui debit scăzut pe cursul natural)
depozitarea materialului solid rezultat din lucrările de construcţie, respectiv de decolmatare
în locuri portivite, departe de cursul de apă
utilizarea unor bazine de sedimentare înainte de evacuarea apei care a tranzitat păstrăvăria,
sau în caz optim utilizarea unui biofiltru reprezentat de o zonă umedă, mlăştinoasă, care pe
lângă legarea suspensilor în substrat acţionează şi ca un filtru pentru toate substanţele
organice şi elementele biologice provenite din amplasamentul piscicol. Aceasta va fi plasată
la terminalul sistemului de evacuare şi va avea supravaţa minimă de 6 m X 6 m (36 mp).
recomandăm ca substanţa denumită verde de Malachit (4-[(4-dimetilaminofenil)-fenil-
metil]-N,N-dimetil-anilină) să nu fie folosită în cadrul păstrăvăriei, deoarece este o
substanţă a cărei utilizare este interzisă în ţările Uniunii Europene; se vor căuta alte soluţii
pentru tratamente fungicide, substanţe atestate de către Uniunea Europeană
să fie respectate debitele prezente în Avizul dat de Apele Române şi în special menţinerea
debitului de servitute legal
înălţimea barajului instalat la priza de captare să nu depăşească înălţimea de 60 de centimetri
Atât în cazul lucrărilor de construcţie, cât şi pe parcursul exploatării păstrăvăriei recomandăm
atenţia sporită în manipularea utilajelor, a combustibililor şi a lubrifianţilor, în scopul prevenirii
unor poluări accidentale cu produse petroliere.
În cea ce priveşte schimbare parametrilor hidromorfologici aspectele cele mai importante sunt
cele legate de debitul ecologic şi de conectivitatea longitudinală a corpului de apă, aspecte care de
fapt denotă fragmentarea habitatului acvatic: în stabilirea debitului ecologic factorul cel mai
important în termenul legii este integritatea şi biodiversitatea faunei acvatice. Astfel acest debit nu
poate fi un procent din debitul existent în mod natural pe cursul de apă, ci constă de fapt din condiţii
hidrologice specifice fiecărui curs de apă, necesare supravieţuirii faunei acvatice. În scopul de a
asigura continuitatea cursului de apă în ce a ce priveşte tranzitul liber al organismelor acvatice din
aval şi din amonte de tronsonul afectat de captarea de apă de către păstrăvărie recomandăm
reamenajarea cursului pe acest tronson în aşa fel ca să se asigure şi în condiţiile de debite minime
existenţa unei coloane de apă de o înălţime de minim 20 cm şi o viteză maximă de curgere de 1 m/s.
Obţinerea acestor condiţii necesită îngustarea cursului actual, cea ce poate fi realizat prin utilizarea
pământului escavat pe parcursul lucrărilor de construcţie a bazinelor piscicole. Amenajarea naturală
a acestui bypass va asigura conectivitatea longitudinală a râului pentru toate organismele acvatice.
4
5
În cea ce priveşte pericolul contaminării ecosistemelor naturale cu patogeni din incinta
păstrăvăriei, recomandăm respectarea cu stricteţe a regulilor igienico-sanitare privind exploatările
piscicole (controlul patologic şi parazitologic strict al materialului biologic la primirea în
amplasament, aplicarea măsurilor de carantină pentru persoanele implicate în transportul de
material biologic etc.). În acest scop recomandăm de asemena utilizarea unui biofiltru înaintea
evacuării apei din păstrăvărie, sub forma unei zone mlăştinoase create artificial. Biotopul format va
avea un rol important atât în fixarea suspensiilor din apă, cât şi în reţinerea agenţilor patogeni.
În scopul de a prevenii evadările de păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss) recomandăm
utilizarea unor grătare de mărime potrivită pentru fiecare tip de bazin în parte. Dimensiunile
grilajului trebuie să se conformeze indivizilor de ce mai mică dimensiune pe categoria dată de
vârstă. Este indicată de asemena prevedera în proiect a unor măsuri de protecţie în caz de viitură,
pentru a prevenii pierderile de material biologic. O măsură de prevenire a evadărilor o constituie şi
biofiltrul amintit anterior.
Propuneri privind evitarea deranjului asupra vegetaţiei şi habitatelor.
Pentru a ameliora deranjul asupra pajiştilor în timpul construcţiilor se recomandă depozitarea
temporară a solului pe suprafeţe fără vegetaţie (de exemplu pe suprafeţe nude pe lângă drum), iar
după terminarea construcţiilor transportarea acestuia într-o altă zonă.
În faza de funcţionare pentru a evita răspândirea speciilor ruderale pe lângă monitorizare se
recomandă cosirea pajiştilor o dată pe an (toamna).
Pentru a evita răspândirea speciilor invazive nu se recomandă plantarea de Impatiens
grandiflora, Rudbeckia laciniata (astea două sunt plantele ornamentale cel mai des întâlnite în
zonele de deal şi de munte), şi nici altor specii alohtone precum Solidago canadensis sau Helianthus
tuberosus.
Propuneri privind evitarea deranjului asupra speciilor de amfibieni
Recomandăm ca lucrările să se execute în afara perioadei de reproducere (deci să nu se execute
lucrări între martie şi august).
De asemenea propunem creearea unor locuri de reproducere – bălţi artificiale. Acestea vor fi
distribuite pe suprafaţa păstrăvăriei. Vor avea dimensiuni de aproximativ 4-9 mp (cu dimensiuni de
2-3 m X 2-3 m). Adâncimea recomandată este de 50 – 80 de centimetri, iar marginile vor avea o
înclinaţe de maxim 45 de grade, ca să permită accesul amfibienilor înspre şi dinspre habitat. Aceste
bălţi artificiale vor fi întreţinute pentru a se păstra neschimbate. Vegetaţia acumulată va fi
îndepărtată parţial (cam 50% va fi lăsată pentru a asigura calitatea habitatului) odată la fiecare doi
ani. Acest lucru se va face cu grijă, cu greble speciale (nu cu lopeţi, pentru a evita antrenarea
speciilor prezente), în timpul verii (când animalele sunt active şi se pot deplasa, nu în timpul iernii
când sunt adăpostiţi pentru hibernare).
Propuneri privind evitarea deranjului asupra speciilor de carnivore mari
Pentru a evita incursiunea speciilor de carnivore mari în incinta păstrăvăriei şi a reduce astfel
conflictul potenţial cu factorul antropic, recomandăm instalarea de garduri electrice de specialitate,
existente pe piaţă, care au rolul de a ţine la distanţă aceste specii. Acest gard constă din câteva fire
de sârmă dispuse suplimentar la exteriorul gardului propriu – zis, conectate la o sursă specială de
curent.
Pentru a păstra echilibrul natural a populaţiei de carnivore mari (în speţă ursul) sugerăm
interzicerea în viitor a oricărei contrucţii noi pe o rază de 1 km în jurul amplasamentului.
4
6
5.2. Monitorizarea măsurilor de reducere a impactului
Monitorizarea presupune supravegherea permanentă a modului de încadrare calitativă a
tuturor emisiilor rezultate din desfăşurarea unei activităţi în specificaţiile legislaţiei (limite şi valori
de prag pentru fiecare factor de mediu). Monitorizarea oricărei activităţi din acest punct de vedere
se face pe de o parte în scopul depistării în timp util a unor eventuale poluări accidentale şi pe de
altă parte pentru o permanentă verificare şi corectare a măsurilor care au fost considerate pentru
protecţia calităţii acestor factori de mediu.
În cazul calităţii apei, deşi nu vor exista surse de poluare chimice a apei, există posibilitatea
poluării prin angrenarea suspensiilor solide în apă. Se va pune accent pe măsurarea suspensiilor
solide de către reprezentanţii Administraţiei Naţionale Apele Române, Administraţia Bazinală de
Apă Mureş în timpul lucrărilor de amenajare, şi anual.
Datorită faptului că proiectul se propune în interiorul unui sit Natura 2000, biodiversitatea din
zonă va fi monitorizată de către personalul cu sarcini de protecţia mediului din partea
beneficiarului, asigurându-se o permanentă informare şi colaborare cu compartimentul specific din
cadrul APM Mureş, în scopul depistării din timp a oricăror influenţe negative care ar scăpa evaluării
iniţiale, urmând a se stabili măsurile de corectare a unei astfel de situaţii nedorite.
Se va monitoriza de asemenea situaţia populaţiei izolate de zglăvoc (Cottus gobio) din amonte
şi aval de captare. Se recomandă o evaluare a efectivelor bianual, în primii 10 ani ai investiţiei.
Un alt aspect care va trebui monitorizat este dinamica vegetaţiei în zona de localizare a
conductei de aducţiune şi a digurilor, pentru a evita instalarea speciilor exotice şi adventive ( ex:
Helitanthus tuberosus, Fallopia japonica, Impatiens glandulifera). Monitorizarea se va efectua în
sezonul de vară (iulie-august), prin parcurgerea traseului din zona microhidrocentralei până la
punctul de captare, notarea populaţiilor de specii alohtone, dacă acestea apar, şi intervenirea cu
soluţii prompte pentru eradicarea lor.
De asemenea recomandăm ca instituţiile abilitate să monitorizeze punerea în practică a tuturor
recomandărilor acestui raport, care au ca scop reducerea impactului asupra biodiversităţii din zonă.
Pentru buna desfăşurare a a activităţilor de monitorizare, recomandăm de asemenea, ca Beneficiarul
să raporteze executarea măsurilor de reducere a impactului recomandate în acest studiu prin
intermediul unui raport scris, ilustrat cu fotografii, care îl va pune la dispoziţia APM Mureş anual.
5.3. Măsuri de menţinere şi/sau restaurare a statutului favorabil de
conservare
În cea ce priveşte pericolul contaminării ecosistemelor naturale cu patogeni din incinta
păstrăvăriei, recomandăm respectarea cu stricteţe a regulilor igienico-sanitare privind exploatările
piscicole (controlul patologic şi parazitologic strict al materialului biologic la primirea în
amplasament, aplicarea măsurilor de carantină pentru persoanele implicate în transportul de
material biologic etc.). În acest scop recomandăm de asemena utilizarea unui biofiltru înaintea
evacuării apei din păstrăvărie, sub forma unei zone mlăştinoase create artificial. Biotopul format va
avea un rol important atât în fixarea suspensiilor din apă, cât şi în reţinerea agenţilor patogeni.
În scopul de a asigura continuitatea cursului de apă în ce a ce priveşte tranzitul liber al
organismelor acvatice din aval şi din amonte de tronsonul afectat de captarea de apă de către
păstrăvărie recomandăm reamenajarea cursului pe acest tronson în aşa fel ca să se asigure şi în
condiţiile de debite minime existenţa unei coloane de apă de o înălţime de minim 20 cm şi o viteză
maximă de curgere de 1 m/s. Obţinerea acestor condiţii necesită îngustarea cursului actual, cea ce
poate fi realizat prin utilizarea pământului escavat pe parcursul lucrărilor de construcţie a bazinelor
piscicole. Amenajarea naturală a acestui bypass va asigura conectivitatea longitudinală a râului
pentru toate organismele acvatice.
În privinţa habitatelor deranjate, toate excavările din cadrul amplasării componentelor
4
7
investiţiei se vor realiza în aşa fel încât decopertarea să se facă în blocuri a solului fertil de pe
suprafaţa de lucru (în blocuri cu grosime de 20 cm, pe toată lăţimea suprafeţei de lucru) care să fie
reaşezate în locurile în care proiectul tehnic permite acest lucru.
5.4. Măsuri compensatorii
Datorită naturii investiţiei şi suprafeţelor mici afectate, nu se propun măsuri compensatorii.
4
8
Capitolul VI. Metodele utilizate pentru culegerea informaţiilor privind speciile
şi/sau habitatele de interes comunitar afectate
6.1. Metodologia folosită pentru culegerea informaţiilor
În cadrul acestui studiu, au existat mai multe etape de lucru.
1. Etapa de documentare. În această etapă au fost compilate toate informaţiile existente
despre locaţia studiată. Pe de o parte s-au adunat informaţiile anterioare existente despre
speciile de păsări înregistrate în zonă. Pe de altă parte s-au adunat informaţiile despre habitate
necesare studiului propus (varietatea habitatelor, distribuţia lor, asocierea speciilor ţintă cu
habitatele folosite etc.).
2. Etapa de planificare şi pregătire. În cadrul acestei etape s-a realizat o planificare a
acţiunilor desfăşurate, atât în teren – faza de colectare a datelor – cât şi la birou – faza de
prelucrare, analiză şi faza finală decizională.
3. Etapa de ieşire pe teren (colectarea datelor) a fost una dintre cele mai importante etape
deoarece de natura şi corectitudinea datelor colectate pe teren depind rezultatele studiilor şi
implicit şi atingerea obiectivelor propuse.
Colectarea datelor s-a facut organizat pe grupuri de specii, bazat pe tipurile de monitoring
specifice fiecărui grup conform literaturii de specialitate, prin metodele: acoperire totală - FC,
observaţii din puncte fixe – PC, sau transecte – LT pentru restul speciilor cuibăritoare.
Acoperire totală (FC). Pentru unele specii este posibilă acoperirea completă a habitatului
ocupat de acestea şi implicit evaluarea precisă mărimii populaţiilor. Această metodă a fost
preferată datorită suprafeţei mici a investiţiei.
Observaţii din puncte fixe (PC). Este cazul, în general, al speciilor de talie mare care pot fi
evaluate din puncte fixe bine alese. În funcţie de comportamentul specie studiate, se alege o
locaţiile de observare, distribuite spaţial corect pentru acoperirea zonei.
Transecte (LT). Pentru restul speciilor se fac transecte în care se înregistrează speciile într-o
bandă continuă de lăţime standard prestabilită, de-o parte si de alta a transectului. Transectele
sunt astfel distribuite încât să asigure pe de o parte o reprezentare echitabilă a tuturor
habitatelor şi pe de altă parte să satisfacă cerinţele unei analize statistice ulterioare a datelor
colectate.
Observaţiile din puncte fixe şi transectele au fost folosite pentru evaluarea suprafeţelor din
imediata vecinătate a terenului ocupat de investiţie.
4. Etapa de pelucrare şi analiză a datelor. Datele au fost centralizate şi analizate. Au fost
coroborate cu informaţiile privind natura investiţiei furnizate de către beneficiar, pentru a se
evalua posibilele impacturi şi pentru a se stabili eventualele măsuri necesare pentru evitarea
sau diminuarea acestora.
Precizări privind metodele de lucru pentru culegerea informaţiilor privind habitatele şi
vegetaţia în general
Cu ocazia evaluării pe teren s-a vizitat întreg perimetrul care va fi potenţial afectat direct de
construirea şi funcţionarea păstrăvăriei, respectiv s-a încercat identificarea impacturilor de fond şi
impacturilor indirecte prin parcurgerea unei rute mai lungi în zonă. Pe fişe de teren, pregătite în
prealabil, s-au notat speciile dominante, abundente şi caracteristice în cadrul comunităţilor, din aria
destinată amplasamentelor legate de proiect.
Majoritatea speciilor au fost identificate pe teren (cu ajutorul determinatorului Ciocârlan,
2000), iar cele cu determinare nesigură sau ne-identificate au fost culese în ierbar şi determinate pe
4
9
baza monografiei Flora RPR-RSR (1952-1956).
Tipurile de habitate au fost identificate după Doniţa şi colab., 2005 (Habitatele din România)
şi Gafta & Mountford (2008), respectând codurile pentru habitatele din România (R) şi pentru
habitatele Natura2000 (cod Natura 2000).
Precizări privind metodele de lucru pentru evaluarea ihtiofaunei
Munca de teren a constat în investigarea habitatelor acvatice. Pe baza parametrilor
hidromorfologici a fost identificat zonarea pisciolă a tronsonului vizat, iar pe baza datelor din
literatura de specialitate a fost întocmită lista de specii. Această lista de specii a cuprins toate
speciile de peşti, care în condiţiile abiotice date de habitat pot fi teoretic prezente.
Această listă teoretică a fost confruntată cu datele faunistice din literatura de specialitate, pe
baza cărora s-a reconstituit fauna istorică a cursului de apă. În final a urmat şi o investigaţie a
situaţiei actuale în ceea ce priveşte ihtiofauna, prin sondaj în rândul pescarilor sportivi şi
localnicilor.
6.2. Descrierea dificultăţilor
Se poate spune că pe timpul efectuării evaluării impactului asupra mediului nu au fost
întâmpinate dificultăţi majore.
Cu toate acestea, lipsa anumitor date concrete despre componenţa parcului auto ce va fi folosit
la construcţia componentelor păstrăvăriei şi a detaliilor despre organizarea de şantier s-au
concretizat în imposibilitatea de a efectua o serie de estimări educate, cu o toleranţă acceptabilă, a
unor emisii în aer.
Fireşte că actuala versiune a studiului se va completa corespunzător cu toate aceste detalii de
îndată ce faza proiectului o va permite, după stabilirea constructorului şi prezentării de către acesta
a detaliilor specificate.
S-a constatat şi o lipsă acută de studii de specialitate (ecologie, floră şi faună) din zonă. Cu
toate că zona alpină şi subalpină, rezervaţiile parcului sunt bine documentate, lipsesc date cu
desăvârşire despre dezvoltarea industrială, impacte socio-economice din regiunea Răstoliţa. Nu
există date îndeajunse nici despre populaţiile şi nici distribuţia exactă (punctiformă) a speciilor de
floră şi faună din zona studiată, fapt care a îngreunat evaluarea impactului lucrărilor asupra acestor
specii.
5
0
Capitolul VII. Concluzii generale
7.1. Concluzii generale privind implementarea proiectului propus
Investiţia propusă, valorificarea potenţialului zonei pârâului Tihu va aduce modificări
permanente în aria de implementare prin următoarele aspecte:
- suprafaţa de habitat acoperită de păstrăvărie va fi transformată, în consecinţă va exista o
pierdere minimă de habitat.
- există posibilitatea de apariţie a speciilor vegetale invazive. Acest aspect trebuie monitorizat
şi în cazul în care există posibilitatea apariţiei, intervenit.
- debitul pârâului Tihu va fi redus semnificativ pe distanţa de maxim 400 de metri. Totuşi,
prezenţa măsurilor menţionate în prezentul studiu va reduce impactul acestui aspect.
- implementarea măsurilor de reducere a impactului (bypass, habitate de reproducere pentru
amfibieni, filtru biologic/mlaştină, gard împotriva carnivorelor mari, interdicţie de
construcţie în viitor) este necesară pentru păstrarea echilibrului ecologic în zonă.
Cu toate acestea, această învestiţie nu va ameninţa integritatea sitului Natura 2000 Călimani –
Gurghiu, deoarece investiţia este punctiformă, localizată şi nu are influenţe asupra habitatelor din
jur (nu există poluare sonoră, emisii etc.)
Deşi locaţia investiţiei se află în interiorul unei arii protejate la nivel comunitar, datorită
specificului zonei considerăm că soluţia şi locaţia aleasă de investitor este una optimă.
5
1
B I B L I O G R A F I E S E L E C T I V Ă
1. ***, 2007, Formularul standard Natura 2000 a SCI “Munţii Rodnei” ROSCI0125.
2. Bănărescu P., 1964: Fauna Republicii Populare Romîne, Pisces-Osteichthyes, volumul XIII., Ed. Academiei
Republicii Populare Romîne, Bucureşti
3. Curtean, A., Sîrbu, I., Drăgulescu, C., Bănăduc, D., 1999 - Impactul antropic asupra biodiversităţii
zonelor umede din bazinul superior şi mijlociu al Oltului. Edit. Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, p. 1 – 103;
4. Doniţă, N., Popescu, A., Păucă-Comănescu, M., Mihăilescu, S., Biriş, I.A. (2005): Habitatele României.
Editura Technică Silvică. Bucureşti.
5. Elwood, J. W., J. D. Newbold, R. V. O'Neill, and W. Van Winkle. 1983. Resource spiraling: An operational
paradigm for analyzing lotic ecosystems. Pp. 3–27 in Thomas D. Fontaine III and Steven M. Bartell, eds., Dynamics of
Lotic Ecosystems. Ann Arbor Science Publishers, Ann Arbor, Mich. 494 pp
6. Gafta, D., Mountford, O. eds. (2008): Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România.
Risoprint. Cluj-Napoca.
7. Schmetterling A. David, Ronald W. Pierce, and Bradley W. Liermann, 2002: Efficacity of Three Denil Fish
Ladders for Low-Flow Fish Passage in Two Tributaries to the Blackfoot River, Montana, North American Journal of
Fisheries Management 22: 929-933
8. Siligato, S. and J. Böhmer, 2002: Evaluation of biological integrity of a small urban stream system by
investigating longitudinal variability of the fish assemblage, Chemosphere, Volume 47, Issue 7, May 2002, Pages 777-
788
9. Zitek, S. Schmutz, M. Jungwirth, 2008: Assessing the efficiency of connectivity measures with regard to the
EU-Water Framework Directive in a Danube-tributary system, Hydrobiologia 609:139–161.
10. Stastna, G., Kabelkova, I., Stransky, D., 2005: Ecological Status of the Botic Stream - Effect of Longitudinal
Connectivity Disturbance by a Reservoir on Benthic Community Structure, American Geophysical Union,
Spring Meeting 2005
11. Coldea, Gh. (1990): Munţii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Academică Română, Bucureşti.
12. Jongepierova I., Mitchley J., Tzanopoulos J. (2007): A field experiment to recreate species rich hay meadows
using regional seed mixture. Biological Conservation 139: 297-305.
13. Papp B., Ódor P. (2006): KvVM Természetvédelmi Hivatal Fajmegőrzési tervek - Dicranum viride (Plan
naţional de conservare a speciei Dicranum viride). Környezetvédelmi és Vízügyi Minisztérium,
Természetvédelmi Hivatal, Budapest.
14. Papp B., Ódor P., Szurdoki Erzsébet (2007): Mohafajok monitorozása (Monitorizarea speciilor de muşchi).
Kézirat (manuscris – raport de proiect). ELTE, Budapest.
15. Pitkänen, Sari (2000): Classification of vegetational diversity in managed boreal forest in eastern Finland.
Plant Ecology 146: 11-28.
5
2
ANEXA I. Hărţi*
Planşa 1. Harta topo
Planşa 2. Localizarea investiţiei
5
3
Planşa 3. Imaginea satelitară a locaţiei
Planşa 4. Coridoare ecologice in zona de implementare a proiectului –
locatia marcata cu sageata neagra (dupa Ardeleanu, A. si Mirea, I.)
*Aceste hărţi au fost oferite cu titlu gratuit
5
4
ANEXA II. Fotografii
Fig 1. Pârâul Tihu
Fig. 2. Amplasamentul
5
5
Fig. 3. Triturus montandoni în habitat natural
Fig. 4. Baltă artificială ideală pentru reproducerea tritonilor