Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale

l

Director editor:Gheorghe-Valerică

Cimpoca

68Anul 6

iulie2013

Revist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\Fondat\: mai 2007

Dom

ni[o

arel

e di

n Av

igno

npi

ctur

\ de

Pab

lo P

icas

so

2 nr. 68 n iulie 2013

Magda Isanos Poeme 3Lucia Olaru Nenati Reconstituind portretul unei mari poete - Magda Isanos 4Lucia Olaru Nenati Eminescu, mentor spiritual al lui Nicolae Iorga 6Dorel Schor Portretele pictorului Liviu Lăzărescu 8Llelu Nicole Vălăreanu (Sârbu) Poeme 8Dan Caragea Viaţa şi opiniile lui José Saramango 9Delia Stăniloiu Şi-ţi eram atât de aproape (poem) 10Ioan Gelu Crişan Şi erai atât de aproape (poem) 10Maria Niculescu Poeme 11Propus de M.C. Moartea poetului Ştefan Augustin Doinaş şi sinuciderea... 12Mariana Zavati Gardner Duminica Colonelului 14Propus de N.B Regal cultural la Brăila 15Viorel Băetu Supravegherea totală 16Nina Cassian Poeme în limba... spargă 17Propus de V.T. Eugen Ionesco: Testament 18Propus de D.B. Cele mai citite cărţi din lume 19Gheorghe Valerică Cimpoca În căutarea Adevărului 20Ion Iancu Vale Poeme 21Mihai Batog Bujeniţă Jocul himerelor 22Constantin T. Ciubotaru Broderii de cuvinte cusute pe-o maramă de vise 23Alina Nicoleta Polina Strigătul pietrelor... ecoul morţii 24Liliana Botez Repere sociale ale emigrării forţate prin ochii unui... 26Florea Turiac Cântecul LI (poeme) 27Ştefan Ciobanu Împăratul muştelor 28Georgeta Resteman Mă simt străină în propria mea ţară! 29Octavian Sărbătoare Zamolxiana, ezoterismul neozamolxian 30Octavian Curpaş Un american de 91 de ani, campion mondial la haltere 31Nicolae Georgescu Melania Cuc, în continuă căutare de locuri... 32Gabriela Căluţiu Sonnenberg Flamenco 33Daniel Ioniţă Lacrimi de dor şi de durere (poem) 34Vavila Popovici Ce alegem pentru viaţa noastră 35Propus de B.P. Jean Paul Sartre către Simone de Beauvoir 37Eva Defeses Scriitorul român Elisei Virgil, premiat de societatea... 38Propus de P.S. Stanley Patooty Jr. prezintă... 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: ioniancuvale@yahoo.comWeb site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n dragosflorinlucian@gmail.com n Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Revistă editată de Fundaţia „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia” din Pietroşiţa n ISSN 1843-035X

Redactor-şef: Ion Iancu Vale

Colegiul redacţional: Grigore Grigore,Gheorghe Palel, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Lucian Constantin

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prin Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni şi cu Institutul de Cercetare Ştiinţifică şi

Tehnologică Multidisciplinară - ICSTM din cadrul Universităţii „Valahia” din Târgovişte.

CONTURI PENTRU DEPUNERI DESCHISE LA BANCA TRANSILVANIA TÂRGOVIŞTERO 54 BTRL 01601201U02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EURCRT00U0239301 - pentru depuneri în EURO (SWIFT: BTRLRO22)

3nr. 68 n iulie 2013

Dumnezeu Oamenii bogaţi au făcut icoane,catapitezme-aurite şi strane,însă Dumnezeu n-a venitîn locul astfel îngrădit.

Bogaţii stăteau groşi, împovăraţişi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.

În vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,făcându-i să-nflorească. Fugea la săraci,cerându-le mămăligă şi ceapă.Era când câmpie verde, când apă.Alteori se făcea micşi s-ascundea în floarea de finic,ori s-apucă să crească-n păpuşoaie,s-ajute furnicile la muşuroaie,să dea pământului mană şi ploaie.

Avea atâtea de făcut Dumnezeu,şi oamenii îl plictiseau mereu,cerând unul pentru altul rău.Îi auzea strigând: „Pământul meu...”Îi vedea punând semn de hotar,ciopârţind, împărţind minunatul dar.

Atunci se supăra. Pornea furtuna.Cu secetă şi ploaie-ngheţată lovind într-una,se făcea mare şi-nfricoşat,ca muntele cu păduri îmbrăcat.Până venea o pasăre la el.Codobatura, sau un porumbel,şi spunea: „Doamne, mi-a căzut puiul jos.Zi să se faca iară frumos,să răsară soarele şi să-l găsesc...”

„Facă-se voia ta, sol păsăresc...”Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă

ţi s-apuca alte lucruri să facă.

Cânt Cânt ca privighetorile oarbe.Nu ştiu, eu sorb cântecul sau el mă soarbe.Atât de sus ne-nălţăm câteodată...Sufletu-mi arde de-o flacără înfricoşată.

Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,aşa arde sufletul meu.Cred în zâne, în sfinţi şi minuni;prieteni, nu-mi împletiţi cununi.Cântecul e-n mine ca-n voi tăcerea;îi bănuiesc uneori puterea,însă nu ştiu nimic şi mă-nchin smeritîngerului lângă mine ivit.

Fă-mă să cânt despre oameni şi suferinţi,şoptesc cu buzele reci, fierbinţi,despre săraci, despre copii şi foame...Şi-n mijlocul cereştii mele spaime,întrezăresc cuvintele de foc,cu care-ar trebui să creez lumea, s-o pun la loc.

Apoi rămân singură. Nu ştiu nici eude ce mi-a vorbit din stufişul aprins Dumnezeu.

Murim... ca mâine E-aşa de trist să cugeţi ca-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de-anotimpuri şi de ploi,cu păr din care şiruie răcoare...

Şi iarba asta o să mai răsară,iar luna tot aşa o să se plece,mirată, peste apa care trece-noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poategăsi atâta vreme pentru ură,când viaţa e de-abia o picăturăîntre minutu-acesta care bate

şi celalalt - şi-mi pare ne-nţelesşi trist că nu privim la cer mai des,că nu culegem flori şi nu zâmbim,noi, care-aşa de repede murim.

Poeme de

MagdaIsanosn. 17 aprilie 1916, Iaşi -d. 17 noiembrie 1944,

Bucureşti

4 nr. 68 n iulie 2013

Lucia Olaru Nenati

S-a derulat, nu demultă vreme, la Suceavaşi Udeşti, o nouă ediţie afestivalului „Magda Isa-nos - Eusebiu Camilar”,intitulat acum «Rezo-nanţe udeştene», nu-mele devenind maicuprinzător datorită nu-mărului mai mare depersonalităţi ale loculuicare-şi merită pomeni-rea, respectiv poetulConstantin Ştefuriuc,jurnalistul scriitor Mir-cea Motrici şi încă alţii,drept care primăriaudeşteană găzduieşte unadevărat muzeu memo-rial în holul său.

În prezenţa invitaţilordin ţară, din străinătate,precum şi din redutabilaobşte literară suceveană,lucrările festivalului audebutat în sala „ElenaGreculesei” a Biblioteciijudeţene, prin demersulintroductiv al poeteiCarmen Veronica Stei-ciuc, amfitrioana mani-festării aflate sub egidaCentrului Cultural «Bu-covina», şi prin lansareaunor cărţi semnate deConstantin Abăluţă şiDoina Popa, dar şi acelor din «desantul»producţiilor editorialeale editurii TipoMoldovadin Iaşi, prezentate deAurel Ştefanache. Auurmat apoi şi alte lansăride cărţi ale scriitorilorparticipanţi, prezentareade reviste literare, vizitaîn satul Udeşti, la Casamemorială dedicatăcelor doi creatori, slujbede pomenire la cimitir, ooriginală şezătoare lite-rară la Casa memorială„Mircea Motrici”, festivi-

tatea de premiere a tine-rilor concurenţi aspi-ranţi la consacrare, unconcert de gală la salaAuditorium IosephSchmidt în care inter-preţi de muzică şi recita-tori au oferit publiculuiun recital cameral peversurile Magdei Isanos,semnat de cunoscuta

compozitoare Violeta Di-nescu din Germania,prezentă la festival ş.a.

Dar dincolo de toateaceste componente bineorganizate şi derulate,reuniunea a fost mar-cată, în principal, prinevocarea celei ce a fostmarea poetă Magda Isa-nos, demers la care fiica

acesteia, eminenta scrii-toare Elisabeta Isanos, acontribuit consistent şimemorabil prin maimulte cărţi editate saureeditate în mod exem-plar cu ajutorul edituriiTipoMoldova. Una din-tre aceste cărţi intitulate„Poemele Dagmarei” aconstituit obiectul uneiadevărate dizertaţii her-meneutice susţinute descriitoarea şi jurnalistasuceveană Doina Cer-nica.

Semnatarei acestorrânduri i-a revenit mi-siunea de a contura, îndeschiderea lucrărilorfestivalului, portretul deansamblu al marii poeteMagda Isanos, aşa cumse reconstituie el prindemersul fiicei sale care,în ciuda îndemnuluimamei sale plecate dinaceastă lume în floareavârstei: „Copilul meu, sănu mă cauţi”, cerceteazăurme, interoghează mar-tori, adună orice imaginesau petec de hârtie, recu-perează orice manuscrisuitat şi, încet, încet îşi în-deplineşte ţelul obsesivde a întregi portretul tri-dimensional al mameisale, restituind astfel li-teraturii române perso-nalitatea unei creatoarede prim rang încă insufi-cient cunoscută.

Primind cu autografcărţile sale de proză ree-ditate de curând, Dru-mul spre Ombria,Cosânzenii şi Amur, şiapoi cartea de poemePomii cei tineri, încă ne-uscată de cerneala tipo-grafică a editurii ieşene,cunoscând deja carteaIn căutarea Mag-dei Isanos şi web- 4

Reconstituindportretul uneimari poete -

Magda Isanos

5nr. 68 n iulie 2013

site-ul acestei fa-miliei literare, ci-

tind constant revista„Ferestre” editată deaceeaşi neobosită crea-toare şi totodată detec-tiv, am avut acces laquasi-totalitatea surselorde cunoaştere a acesteipoete. Cantitatea de in-formaţii depăşeşete po-sibiltatea expunerii lorîntr-un asemenea text depresă şi îndeamnă impe-rios spre o tratare mailargă.

Până atunci, în expo-zeul oral ce am avut a-lsusţine în deschidereafestivalului, am putut să„desenez” chipul frumosşi impresionant al uneitinere poete cu persona-litate puternică, din stir-pea celor ce dominăpsihologic, cu graţie şifără efort, întregul antu-raj, fie acesta familia,prietenii sau colegele deliceu, cele care ajung săfacă greva foamei din so-lidaritate cu demersul eicurajos de-a apăra o co-legă nedreptăţită, (vă-dind aşadar o puternicăstofă de lider!); căreia îiplăcea să călărească darşi să mediteze în deplinăcomuniune cu miracolulnaturii; înzestrată cu spi-rit civic, cu sensibilitateşi cu temperament artis-tic, dar şi cu un adevăratşi invidiabil talent orato-ric (să recunoaştem, rarîntâlnit la femeile istorieinoastre culturale!); o tâ-nără femeie care şi-aurmat fără ezitare glasulinimii atunci când şi-aîntâlnit sufletul-pereche,pe scriitorul Eusebiu Ca-milar, un tânăr intelec-tual sărac, alături de carea ştiut să-şi construiască

o oază de fericire sufle-tească evanescentă dar şio temeinică zonă de co-laborare creativă, deve-nind o rar întâlnităfamilie de creatori devo-taţi harului lor. Apariţiaunei boli grave (cinice încazul ei, ca fiică de me-dici iscusiţi!) şi apropie-rea treptată a sfârşituluiinexorabil încordeazătensiunea expresiei salepoetice, şi până atunciremarcabilă, adăugândun profund şi dramaticsunet testamentar, o lu-mină eroică dar şi o in-tensitate a trăirii, abucuriei de viaţă, dincare însă lipseşte revoltaşi furia, fiind mereu pre-zentă aspiraţia spre ar-monie cu natura şi oanume gestică atitudi-nală amintind de cea aciobanului mioritic, au-tentică şi de loc cabotină.

Sfârşitul ei constituieo răvăşitoare răsturnarea echilibrului celor dinjurul ei care rămânmereu marcaţi deaceastă pierdere a uneitinere poete ce repetăparcă paradigma labi-şiană în variantă femi-nină prin multe daturi,dar în special, prin înaltaşi autentica simplitate aexpresiei, proprie mari-lor poeţi, calitate pe careaveau s-o releve mulţidintre comentatorii ei(C. Ciopraga, Horia Bă-descu şi nu numai). N.Manolescu, tânărul, nuîşi reţine admiraţia gravăafirmând că Magda Isa-nos este cea mai pro-fundă poetă a literaturiiromâne a epocii sale,poetă excepţională, cumare influenţă asupraîntregii poezii feminine

de după război. Alţii auspus că ea este primapoetă modernă a scrisu-lui nostru, iar MarinBucur, editorul ei, vor-bind despre “marile înăl-ţimi ale sufletului ei”,confirmă prin repetiţieaceste aserţiuni, urmatde mulţi alţi cunoscătoriai fenomenului literarprecum Ion Caraion,Alex Ştefănescu sau A.D.Rachieru şi alţii careproiectează fiecare câte onouă lumină asupraacestui univers diaman-tin.

Această carte recentă,„Pomii cei tineri”, edi-tată printr-o osârdie im-presionantă de cătrefiica poetei, care a adu-nat laolaltă, pentruprima dată, toate poe-mele sale din manuscri-sele recuperate de peurma repetatelor refugiiale destinului basara-bean al familei sale şi(prezentat în chip răsco-litor în cărţile sale deproză despre care amscris cu alte ocazii), neoferă abia acum ocazia şiposibilitatea de-a aveaacces în sfârşit la în-treaga operă poetică aMagdei Isanos şi de-a oredescoperi cu proaspătăuimire şi cu empatia pecare o provoacă mereucreaţia autentică.

Numărul şi calitateatinerilor creatori ce seadună an de an la acestfestival confirmă aceastăaserţiune şi consolideazăcaratele acestui gând op-timist. Mai mult de atât,îndrăznim a crede căenergia creativă a acesteiexpresii poetice, poatechiar şi împrejurarea dedestin a sfârşitului dra-

matic şi timpuriu - deşidin alte cauze - ar per-mite o paralelă cu SilviaPlath, cu scontarea unuiinteres din partea lumiiculturale europene. Şi,de ce nu, întreagăaceastă imagine a uneifamilii literare, cu roa-dele sale remarcabile darşi cu periplul său biogra-fic ar putea constitui unpunct de interes specialla o împrejurare cum afost recenta noastră pre-zenţă literară reprezen-tativă la expoziţia decarte de la Paris, mai alescă descendenta acestorcreatori, Elisabeta Isa-nos, este o traducătoarede poezie - şi nu numai -în limba franceză de odexteritate şi intuiţie co-rezonantă de nimic ega-lată, ea fiind aceea care atradus, de pildă, poe-mele eminesciene pen-tru un C.D. realizat deprincipele Radu Duda înbeneficiul destinatarilorinternaţionali.

Dincolo de toate, mise pare că cea mai potri-vită încheiere a unui ase-menea excurs este citatulrevelator ce urmează,prelevat dintr-o scri-soare a marii poete, ce serelevă astăzi a fi de-o ac-tualitate fără fisură:„Trebuie să tindemmereu spre realizareaideii de bine, generozi-tate şi frumuseţă, nici-ooperă literară nu poatetrăi fără ele. Cu cât tim-purile sunt mai barbare,mai înveninate de ură şimai iraţionale, cu atâtintelectualul este datorsă cultive sufletul luiîntr-un sens moral şi săse opună curentului”.

4

6 nr. 68 n iulie 2013

Lucia Olaru Nenati

Dar sufletul lui Iorga a fost maiîntâi de toate subjugat de Emi-nescu, de la care a preluat misiu-nea pe care a dus-o atât destrălucit la îndeplinire. El spuneadespre gazetarul Eminescu că nuscria pentru pâine, făcându-şi râsde cei ce i-o dădeau cu o cumpănăprea mică, ci din căldura adevă-rată a unui suflet ce voia să facăbine nu sie însuşi… ci neamuluiîntreg.

În acest punct este vizibilă şiinfluenţa unei idei de forţă dingândirea eminesciană în acea con-cepţie-fanion a lui Nicolae Iorgadespre „ridicarea prin cultură" şiiluminare, care vizează în modsintetic ajungerea la unitate na-ţională prin cultură organică,ceea ce, s-a spus pe bună dreptate,a fost un obiectiv esenţial din pro-gramul energetist de inspiraţiepur autohtonă al lui Iorga.

La fel, este de necontestat şifaptul că teatrul lui Eminescu,faţă de care Iorga şi-a exercitat şicalităţile de istoric literar cău-tându-i originile, a exercitat deasemeni o adevărată fascinaţieasupra istoricului, el revelând înmai multe rânduri şi rolul pe carel-a jucat în formarea conştiinţeinaţionale „teatrul vagabond”adică turneele teatrale ce străbă-teau ţara care, precum ştim, l-aufascinat şi l-au răpit irepresibil peadolescentul Mihai. Este neîndo-ios că propria chemare de-a scrieteatru istoric are la baza admira-ţia sa pentru dramaturgia emines-ciană care l-a inspirat fărăîndoială. Ceea ce se ştie mai puţineste faptul că acest teatru pe care

majoritatea co-vârşitoare a cu-n o s c ă t o r i l o rl-au consideratmereu doar unbruion drama-tic fără calitateade-a deveni tea-tru viu a fost re-prezentat pescenă prima dată, tot de către… aţighicit! N.Iorga. Astfel în cadrulcongresului din 1939, Teatrul Ligiiculturale reprezenta piesa „Lais”în traducerea elastică a lui Emi-nescu pe care regizorul N. Massimo găsea mai bună decât originalullui Emil Augier! Citind dramatur-gia eminesciană Iorga se entuzias-mează de calitatea dramei BogdanDragoş afirmând: „acest act arputea fi reprezentat oricând”.Drama a fost reprezentată aici, laBotoşani şi, după ştiinţa noastră,singurul loc unde s-a reprezentatscenic dramaturgia eminescianăeste Teatrul „Mihai Eminescu”din Botoşani, în două rânduri, celde-al doilea fiind un spectacol in-titulat „Intemeietorii”, montat decătre marele regizor Dan Alexan-drescu de la Târgu Mureş. Amoptat, ca director al acestui teatru,pe atunci, pentru această piesă cereunea trei fragmente Decebal,Bogdan-Dragos şi Mira, pentru alărgi aria de cunoaştere a opereisale cu prilejul centenarului din1989 de organizarea căruia m-amocupat atunci, dar şi ţinând seamade opţiunea lui Iorga.

Neobositul şi prolificul Iorganu putea să lipsească dintre edito-rii lui Eminescu, chiar dacă ediţiasa din 1922 nu este dintre cele dereferinţă. In schimb a făcut tot ce-

i stătea în puteri pentru stimula-rea şi popularizarea ediţiilor emi-nesciene câte au apărut în timpulvieţii sale, în genere, scriind şi cu-vântând despre Eminescu, omulşi opera, oricând avea ocazia, încomunicările sale academice, înlecţiile ţinute la Universitatea dela Vălenii de Munte, în diferitediscursuri, dar fără a monopolizadomeniul, ci fiind bucuros săatragă şi alte personalităţi înaceastă arie, precum Caracosteasau Ion Pillat.

O latură consistentă a acesteiactivităţi s-a manifestat desigur şiîn gazetăria lui Iorga, articolele şireferirile despre Eminescu fiindfrecvente în publicaţiile sale „Ne-amul românesc”, „Semănătorul”ş.a., nu o dată sprijinindu-se perostiri şi gânduri eminesciene înpolemicele sale, o listă a unor ase-menea articole putând constituisubstanţa unei considerabile an-tologii.

La fel, Iorga este prezent la ce-remonii şi festivităţi, dezveliri debusturi, precum cel de la Galaţidin 1911, la comemorări ale poe-tului, la tot felul de manifestăriculturale şi, nu o dată, el este celce stimulează şi-şi îndeamnă con-aţionalii să edifice asemenea mo-numente şi modalităţi denemurire a amintirii poetu-lui, peste tot cuvântul

Eminescu, mentorspiritual al lui

Nicolae Iorga (2)

4

7nr. 68 n iulie 2013

adăugând un nou spot delumină asupra lui Emi-nescu. Iată, de pildă, arti-

colul trimis pentru reuşitanumărului aniversar eminesciandin 1919 al revistei „Junimea Mol-dovei de Nord” din Botoşani (Câ-teva cuvinte pe care le-aţi dorit),în care scrie astfel despre Emi-nescu: „era cel mai vast, mai sin-cer şi mai adânc cunoscător alvieţii româneşti, din tot locul şidin tot timpul”, adăugând aici şiconsiderentul cel mai de seamă, înviziunea lui, pe care l-a îndeplinitpoetul: „prin nimic nu se arată va-loarea unei generaţii mai binedecât prin ceea ce înţelege şi pre-ţuieşte din viaţa sufletească depână atunci, a propriului eipopor.”

Nu trebuia uitată nici activita-tea sa dedicată cinstirii memorieipoetului la Ipoteşti, contribuţia sala adunarea de fonduri pentru ri-dicarea bisericii şi casei memo-riale, care însă, din păcate şi nudin vina sa, ci a lipsei de criteriimuzeografice ale acelui timp, n-arespectat structura casei originale,drept care, semnatara acestor rân-duri a avut mai târziu a restruc-tura această clădire aducând-o înconformitate cu originalul.

Dar poate cea mai remarcabilăfuncţie a lui Iorga în această ne-obosită misiune autoasumată de-a nu lăsa să se decolorezeimaginea lui Eminescu este aceeace-a putut fi calificată drept diplo-maţie culturală, el fiind un amba-sador al întregii culturi românedin care Eminescu nu putea lipsi.A făcut şi aici tot ce era supra–omeneşte să facă, a scris şi inclusîn sinteze internaţionale adevă-rate micromonografii ale lui Emi-nescu, în multele limbi pe care lestăpânea fluent, ducând astfelfaima poetului la New York ca sila Paris, la Roma sau Milano laBerlin sau Istambul şi în multeleuniversităţi unde era invitat şi în-cununat cu titlul de doctor hono-ris causa. De menţionat că„Revista şcolii” de la Botoşani pu-

blică un reportaj splendid semnatde Tiberiu Crudu despre extraor-dinara vizită a lui Iorga în Ame-rica. Să ne amintim şi că printrecursurile ţinute la Sorbona în be-neficiul unui public numeros şiplin de emoţie, Iorga ţine un cursdespre Romantismul în sud-estulEuropei şi desigur despre Emi-nescu, drept cel mai important re-prezentat al acestui curent înRomânia, dar şi cel mai înalt spi-rit în sud-estul Europei. Păstrândproporţiile, semnatara acestorrânduri a susţinut după mulţi ani,un curs despre romantismul ro-mânesc la Universitatea de exce-lenţă din Konstanz, Germaniafolosind, de asemeni prilejul,după modelul lui Iorga, pentru acomunica celor 250 de studenţi căîn literatura română există unmare poet european pe care emusai să-l cunoască. Dar si în cur-sul de cultură si civilizaţie româ-neasca am evocat pe cei mari aiBotoşanilor: Eminescu, Enescu,Iorga, încât o tânără din Italia aexclamat că acest oraş care aparedrept loc de naştere al celor trei ti-tani e „una vera Firenze rumena”.Pe de altă parte, auzind despreuriaşul număr de cărţi şi articolesemnate de Iorga şi de universităţidin lume care l-au omagiat şi des-emnat drept doctor honoriscausa, un tânăr german a excla-mat „aber das ist ein echt über-mensch!” („dar acesta e unadevărat supraom!” trad. red.)

Să mai menţionăm doar primaexegeză consistentă despre Emi-nescu apărută în limba franceză înpublicaţia „Revue bleu” cu titlul„L’ame roumain modern: le poetMichel Eminescu”. Si aici am aface o conexiune cu Botoşanii căciam găsit acest studiu publicat în„Revista Moldovei” (în nr.11-12din 1922), în traducere româ-nească. Acest text destinat străini-lor pe care Iorga dorea să-iconvingă de dreptul spiritului na-ţiunii sale de-a fi demn de atenţiaşi preţuirea lumii, nu a fost publi-cat după vreun manuscris oferit

de Iorga redacţiei, cum s-ar fiputut crede, având în vedere prie-tenia statornică dintre redactorulşef Tiberiu Crudu şi marele apos-tol al neamului, ci a fost tradusspecial pentru „Revista Moldovei”în mod impecabil de către profe-soara Cecilia Halunga de la„Şcoala normală de fete” din Bo-toşani după „Revue blue” din 15august 1922 în care Iorga îl publi-case în limba franceză. Aşadar,Revista Moldovei prezenta astfelcititorilor săi în mod elocvent, faţaliteraturii române pe care o arătaNicolae Iorga lumii din afara ţăriisale, demonstrând că, deşi acestaanatemiza influenţa decadenţeiOccidentului, se străduia din răs-puteri să stea drept în faţa aces-tuia în fruntea valorilor româneştipe care voia să le integreze înlume. Inţelegând importanţaacestui text i-am acordat un spa-ţiu larg în cartea noastră „Arcadeseptentrionale”. Amintesc aici şide primul volum de traduceri alepoemelor eminesciene în limbaengleză realizat de Silvia Pan-khurst, prefaţat de Bernard Shawşi cu introducerea semnată de N.Iorga.

Şi câte rostiri de-a dreptul afo-ristice, de profunzime şi de săpatîn piatră n-a lăsat Iorga despreEminescu! Iată câteva, dezarmantde puţine din cele multe, aproapeimposibil de adunat din marea detext scris de Iorga, ce depăşetemăsura omenească şi poate deaceea oamenii au cam obosit să–lmai frecventeze şi să-l cerceteze,unele ce aveau să prefigureze re-velări notorii de mai târziu: „Poe-tul acesta n-a fost numai poet…care să fii vânat tablouri, senzaţii,sunete. (...) El a fost cel puţin înaceeaşi măsură un cugetător, unluptător, un profet – da, un profetca profeţii vechii Iudee, biciuind şiarzând, de o parte sfătuind şi re-velând de alta, în numele aceluiaşiDumnezeu al inţelepciunii”(1904).

Va urma

4

8 nr. 68 n iulie 2013

Dorel Schor

Portretul în pictură, deşi are oistorie lungă şi glorioasă, este ungen pe care nu toţi artiştii suntdispuşi să-l abordeze. El limiteazăposibilităţile creative ale autoruluipentru că trebuie să păstreze ase-mănarea cu subiectul real. Din pă-cate şi din acest motiv, mulţiartişti plastici îl evită...

Adevărul este ca portretul pre-supune multă muncă, dăruire, cu-noaştere. Adevăratul portret nueste o simplă reproducere a tresa-turilor cuiva, asemănarea fizicănu este singurul criteriu de reu-şită. Maestrul Liviu Lăzărescu,profesor emeritus la Institutul„Nicolae Grigorescu" din Bucu-reşti, este de părere ca portretuleste cel mai greu de pictat. Pentrucă el are (trebuie să aibă) ceva înplus faţă de alte transpuneri pepânză: prezenta impalpabila nu-mită suflet.

- Portretul este, în ultimavreme, mai puţin cultivat. Ultimulmare portretist a fost Maestrulmeu Corneliu Baba. Probabil„molipsit" de el, am cutezat să pic-tez oameni. E o încercare dificilă...

Liviu Lăzărescu a fost mulţi anide zile elevul, asistentul şi disci-

polul marelui Corneliu Baba, că-ruia de altfel i-a dedicat o carte.Reflectarea emoţională şi intelec-tuală a vieţii, a prezenţei umane însimplitatea şi complexitatea sa şidimensiunea psihologică a mode-lului au constituit criteriile direc-toare în arta lui. Intuiţia şi logica,

cunoaşterea omului cu frământă-rile sale, cu preocupările sale suntnu mai puţin importante decâttresaturile fizice. Liviu Lăzărescua păstrat întotdeauna o dualitateîn limbajul artei, o comuniuneîntre ideie şi imagine.

Consecvent în primul rând cupuritatea expresiei artistice, crea-tor riguros şi estetic, Liviu Lăză-rescu supune formele, textura şiculoarea, conferind portretelorsale rară calitate de a atinge mul-tiplele aspecte ale existenţei, mo-dest sau spectacular, cu o fireascăintimitate şi integritate.

Portretelepictorului

LiviuL\z\rescu

Regina nopţiiNoaptea şi-a ales regină o floareînscăunată,înflorită şi visătoare,în tronul de plumb al întunericului.

Bărbaţii îşi caută reginecu glezna subţire legată de aripi,rămân să privească zborulpe care nu-l mai atingdecât cu gândul.

Timpul schimbă coroana, rugi-neşte,se pierde printre obiecteîmpreună cu halucinaţiile vechiretrase în vorbe uitate.

Ce să spun despre ceea ce se coaceîn inima de vultur

de pe munţii bătrâni şi erodaţi,de atâta tristeţe.

Când timpul trece ca un mireîn fiecare zi altul,scapi alungat de iluziile vârsteipedepsit de femeile veriicu singurătate.

Templul de meditaţieCând suferinţa nu prindedurerea se purifică

am simţit bucurii zidite şi înaltecîutând înţelepciuneaîn logosul naturii tăcut,

răscolind prin istorii nefiinţacât nu ştiu să înţeleg.

Un gând de care mi-e teamăe să nu mă ducpână înţeleg filonul poporului meu

căutând templul de meditaţiecu altarul de rugă luminos.

Aici şi ascunsul respiră în afarădevine cuvânt înălţător

deschizănd porţi albastre,

ochii închişi vor vedeamisterul naşterii în care cred.

Poeme de LleluNicolae Vălăreanu

(Sârbu)

9nr. 68 n iulie 2013

Dan Caragea

I-aş cere, prevenitor,cititorului îngăduinţăpentru o spovedanie.Când, în 1990, l-am cu-noscut pe José Saramagoîn Portugalia, la el acasă,am trăit câteva contrarie-tăţi emoţionale care mi-au prilejuit, ani de-arândul, reflecţii şi eforturide conciliere în forul meuinterior. Mai întâi, dure-rea pricinuită de radica-lismul politic al omului,fapt care nu se împăca, înemoţionalitatea mea, cuacea desăvârşită omeniea creatorului, aşa cum oreceptasem eu din lecturauneia din capodoperelesale: „Memorialul mă-năstirii” (1982).

Astfel, după o superbăcină, Saramago mi-a as-cultat o bună bucată devreme exaltarea legată deprăbuşirea comunismu-lui în Europa, dar mai cuseamă în România, exal-tare din care spiritul săuascuţit a decelat structuraunui anticomunist pri-mar.

Ulterior, cu abilitate,dar şi cu robusteţea con-vingerilor, şi-a expuspunctul de vedere al mar-xistului de neclintit careîncă mai spera în resurec-ţia „adevăratului comu-nism” ce urma săedenizeze planeta. Nicimăcar evocarea victime-lor regimului, a temniţe-lor de la Gherla şi Piteşti,nu l-au înduplecat. Mi-arăspuns lapidar: „Şi to-tuşi a meritat!”. Nu îmiamintesc ca cineva, faţăde care să fi nutrit atâtaveneraţie înainte de a-lcunoaşte în carne si oase,să îmi fi dat senzaţia deneuitat că înghiţisem uncub de gheaţă. Am depă-şit cumva acea perplexi-

tate paralizantă, vizi-tându-i, preţ de un sfertde ceas, camera de lucruunde aşezase şi traduce-rea românească a „Me-morialului” pe raftul cutraduceri, şi unde am în-ţeles că îşi scria operele lacalculator, spre satisfac-ţia mea tecnofilă. Mi-ampermis chiar o glumă,spunându-i că „înlocuisecondeiul cu PC-ul” (PCfăcea aluzie şi la PartidulComunist, al cărui mem-bru de marcă era).

Reîntorşi în sufrage-rie, Saramago a citit camdouă capitole din ultimulsău roman, „Evangheliadupă Iisus Hristos”, cuaerul celui care îţi împăr-tăşeşte o taină, prezi-cându-i o apariţiefurtunoasă. Şi aşa a şifost. Romanul avea sa-iaducă amărăciunea unuiconflict deschis cu Antó-nio de Sousa Lara, peatunci secretar de stat laMinisterul Culturii, şicare considera cartea luiSaramago o „blasfemie”,o insultă de neiertat laadresa unui popor în ma-joritate catolic. Aceastălectură mi-a dezvăluit a

doua faţetă aspră a omu-lui, în acea seară de po-mină: radicalismul săuantireligios, manifestatprintr-o înţelegere exclu-siv „realistă” a NouluiTestament.

Aş împrumuta cuvin-tele unui scriitor şi prie-ten, Baptista-Bastos,pentru a închide portre-tul, în pace cu mine în-sumi, după un răstimp dedouă decenii: „Exista în elo atenţie minuţioasă pen-tru lucrurile vieţii, fie elede natură materială sautranscendentală. Şi ştiamult, mult mai mult des-pre religie şi despre tex-tele sacre decât mulţidintre preopinenţii care îlcriticau. José Saramagoînvăţase de timpuriu că oidee se înrâureşte cu oaltă idee şi că sintezeleparţiale produc imobi-lism. Am conversat demulte ori despre naturamarxismului, noţiuneade partid, riturile obe-dienţei, imperativele con-ştiinţei şi paradoxurileistoriei care, cum se ştie,este o zeiţă oarbă.” (Bap-tista-Bastos, AAproximação a Um Re-

trato, Lisboa, Bertrand,1996)

Acest NU saramagianîmpotriva puterii, religiei,a strâmbătăţii felului cumeste tocmită lumea, a de-venit chintesenţa crezuluisău civic care l-a însoţittoată viaţa. Regăsim acestrefuz, nuanţat şi adeseaconvingător, în interviuri,discursuri publice, confe-rinţe ale căror miez, cuaprobarea scriitorului, auieşit la lumină adunateîntr-o carte notabilă:„José Saramago en suspalabras” (2010), de Fer-nando Gómez Aguilera,unul din apropiaţii săi în„autoexilul” din Lanza-rote, o insulă din arhipe-lagul Canare.

Nu aş fi însă just, în-torcându-mă la impre-siile din acea searălisaboneză, dacă nu aşevoca şi partea luminoasăa omului. Am simţit-o,după priceperea mea, înmomentele de iubire din-tre el şi Pilar del Rio, jur-nalista şi traducătoareacare i-a fost mereu alăturiîn ultimii douăzeci de anide viaţă. Cei doi se săru-tau fără sfială, fără per-turbarea prezenţeistrăine, iar Saramago s-aridicat de mai multe oridin fotoliu doar pentru a-i cere o îmbrăţişare.

Un documentar, Joséşi Pilar, 2010, realizat debrazilianul Miguel Gon-çalves Mendes face acumdeliciile cinefililor în Por-tugalia, Spania, Brazilia…Dintre multele fraze me-morabile spuse de Sara-mago în acest film, amales-o pe aceasta: „Eu amidei pentru romane, eaare idei pentru viaţă. Nuştiu ce este mai impor-tant.”

La un an de la trecerea

Via]a [i opiniile lui

José Saramago

José

Sar

amag

o

Dan

Car

agea

10 nr. 68 n iulie 2013

lui în nefiinţă, iatăcă apare, tot în

Spania, scrisă de acelaşiFernando Gómez Agui-lera şi o biografie crono-logică: José Saramago. Laconsistencia de lossueños (2011). Scrisă cuacribie şi talent, carteaeste, neîndoios, o refe-rinţă de neocolit pentrucei ce vor urma acestdrum. Mitul omului a în-ceput să se zămislească.Şi nimic nu mă poate bu-cura acum mai multdecât să aflu că un scrii-tor român, al cărui numenu poate fi încă dezvăluit,îşi încearcă puterea crea-ţiei şi afinităţile sufleteştiîntr-un roman pe temamorţii lui Saramago,temă pe care scriitorulportughez a abordat-o, deatâtea ori, cu remarcabilătemeritate, fiindcă ştia căsufletul lui – parafrazezdin Memorial – nu se varidica la stele, ci se vaaşeza la adăpostul unuimăslin, pentru că pămân-tului îi aparţinea şi lui…Pilar.

Saramago despreel însuşi

„Sunt o persoană paş-nică, fără demagogie nicistrategie. Spun exact ceeace gândesc. Şi o fac într-un mod simplu, fără reto-rică. Oamenii care seadună să mă asculte şicare, în independenţa lor,sunt sau nu de acord cuceea ce gândesc ştiu căsunt onest, că nu încercsă cuceresc sau să con-ving pe nimeni. Se parecă onestitatea nu esteprea folosită în vremurilede azi. Aceştia vin, as-cultă şi pleacă mulţumiţi,precum cel care are ne-voie de un pahar de apărece pe care îl găseşteaici. Nu am nici cea maimică idee despre ceea cevoi spune când mă afluînaintea oamenilor. Darîntotdeauna spun ceea cegândesc. Nimeni nu vaputea spune că l-am înşe-lat. Oamenii au nevoie săli se vorbească cu onesti-tate.” José Saramago,2003

„Ştiu ceea ce este, ştiu

ceea ce spun, ştiu pentruce o fac şi prevăd, în modnormal, consecinţele aceea ce spun. Dar nu esteo dorinţă gratuită de aprovoca oamenii sau in-stituţiile. Este posibil căsă se simte provocaţi, daraceasta este problemalor. Întrebarea pe caremi-o pun este de ce aştăcea când se întâmplăunele lucruri care ar me-rita un comentariu maimult sau mai puţin caus-tic, mai mult sau maipuţin violent. Dacă amspune cu toţii exact ceeace gândim – când chiar aravea rost – am avea o altăformă de a trăi. Trăimîntr-o apatie care se parecă a devenit congenitalăşi, de aceea, mă văd obli-gat să spun ceea ce gân-desc despre ceea ce mi separe important.” José Sa-ramago, 2008

„Mi se spune că inter-viurile au meritat efortul.Eu, ca de obicei, mă îndo-iesc, poate pentru că amobosit să mă tot ascult.Ceea ce pentru alţii arputea fi o noutate, pentru

mine s-a transformat, cutrecerea timpului, într-omâncare pe care tot oreîncălzeşti. Sau, şi mairău, mi se amărăşte gurade certitudinea că o su-medenie de lucruri înţe-lepte pe care am putut săle spun de-a lungul vieţiinu vor avea, la urmaurmei, nicio importanţă.Şi de ce ar avea? Ce sem-nificaţie are zumzetul al-binelor într-un stup?Oare le serveşte cumva casă comunice unele cu al-tele?” José Saramago,2008

„Cred că mi s-au pustoate întrebările posibile.Eu însumi, dacă aş fi fostjurnalist, nu aş fi ştiut cesă mă mai întreb. Răulvine de la puzderia de in-terviuri pe care le-am dat.În orice caz, mă strădu-iesc să răspund cu serio-zitate la ce mă întreabă,ceea ce îmi dă dreptul dea protesta împotriva fri-volităţii unor jurnalişti pecare nu îi interesează al-tceva decât scandalul saupolemica gratuită.” JoséSaramago, 2009

4

ŞI-ŢI ERAMATÂT DE-APROAPE

Delia Staniloiu

Şi-ţi eram atât de-aproape... Aş fi vrut să vin la tine Îmbrăcată-n crinoline Irizate-n limpezi ape.

Aş fi vrut să vin, să-ţi stărui Chiar şi-atunci când ceasul sună Cu o mantie de lună Nerostitul să ţi-l dărui.

Am ieşit din călimări Îmbrăcată în albastru Călărind un cal măiastru Ce mă poartă-n albe zări.

Să-ţi alung temeri pe rând, Zălogind la tine-n minte, Însă fără-ţi de cuvinte Ştiu că nu-s decât...un gînd.

ŞI ERAI ATÂTDE-APROAPE

Ioan Gelu Crişan

O hienă-n miezul nopţii devorează întuneric, muşcă crud din negrul sferic, luna blondă-mparte sorţii.

Sânge alb, căzut din ceruri, mă îmbată cu lumină, amintiri în crinolină ies din lumea dintre geruri.

Ameţit cu fum de pipă te primesc la mine-n gânduri şi fantasme printre rânduri din eter se înfiripă.

Holograme parfumate din tărâmul cu eresuri văd în minte, scriu în versuri, de-anotimpuri alintate.

Călimara îmi zâmbeşte c-un surâs discret, albastru, sunt captiv ca într-un castru, doru’-n valuri se topeşte.

Şi te văd plutind pe ape, gândul meu te însoţeşte, ceasul sună, mă trezeşte şi erai atât de-aproape.

11nr. 68 n iulie 2013

RONDELUL UNEIFRUNZE TRISTEDe ramul unui tei uimitO frunză tristă se desprinseSpre-un bătrânel cu gene ninseUn dans al morţii a-ntocmit.

De teama unei ierni pretinse,Pe-un fond ca-n basme, arămit,Re ramul unui tei uimitO frunză tristă se desprinse.

Renaşte, sfânt, al toamnei mitSub candelabrele aprinseCând, spre un pat de dolomit,Prin legi ce-n veci nu se omit,Din ram, o frunză, se desprinse.

RONDELUL IUBIRIIDin crin şi rouă s-a născutFără de preţ, iubirea noastră,Din albul lui neprefăcutŞi strălucirea ei măiastră.

Ea, Luna, ne-ndemna tăcutCu intuiţia-i sihastră,Iar crin şi rouă au născutFără de preţ, iubirea noastră

Era o noapte aproape-albastră,Noi, ocrotiţi de-albastru scut.Şi-n cel decor de ne-ntrecut,Iubirea-n colţ rotund de astră,Din crin şi rouă s-a născut.

TRIOLETEMă pierd în unda de smaraldŞi simt că-ntineresc mai multCând viaţa-mi dă al său tumult,Mă pierd în unda de smarald.

Uimit sirenele ascultIar scaldul îl transform în cult,Mă pierd în unda de smaraldŞi simt că-ntineresc mai mult.

De-ascult privighetori cântândCu triluri sufletu-mi hrănesc,Mi-i viaţa floare-n pitorescDe-ascult privighetori cântând.

Iubirea ele îmi vestesc,Mă cred în Paradis Dantesc.De-ascult privighetori cântândCu triluri sufletu-mi hrănesc.

GÂNDULSfios, un gând născut în zori,coboarăPe aripa-i ca fulgul de uşoară,M-aşteaptă, mă priveşteîntr-o doarăŞoptind complice,n-ar fi-ntâia oară:Hai, vino-afară!

Mă duce hăt,înspre-o nemărginire-Din câte sunt, întinsă peste fire,Ce a ascuns în ea marea-mi iubire,A Domnului, de suflet, hăruireŞi-a mea-mplinire.

Am rătăcit pe căile albastre,Prin colţuri tăinuite-ncolţ de astre,Printre palate din onix,prin castre-Doar inimi sfărâmate,reci, sihastre-Crunte dezastre.

Deodată, printre falduride nirvanăOpri gondola Lunii, într-o dană;Un gondolier, cu o privire vanăNe cerceta adânc şi cu dojanăÎn vechea rană.

Iubirea vitregită şi durutăDe un necine cu fiirea slută-Din cupă ce-i dădu să bea cucută,Voia să cânte iar din alăută,Dar… este mută.

FLORI DE LUMINĂ E gheaţă la geamurişi ninge întruna,E gheaţă şi-n sufletu-mi trist,dezbrăcatSe-aude un ţurţur trosnindla un cat,Tânjesc după soare,

sunt tristă, de una.

Cum ninge decembrie-miaduce aminte,El anii-şi adună dar tânăr e încăPe când moartea-nsufletu-mi sapă, adâncă,O rană mai veche, o rană cuminte,

Privesc flăcăruiace moare cu-ncetulPe-un pat de cenuşătrecând spre răcire,Apare-ntre noi neuitată-amintire-E-un chip ce disparelăsându-mi regretul.

E tristă-ncăperea, e rece căminul,Un şuier se-aude,un şarpe e, oare?Ba nu, este vântul,el suflă-n amnareCe-mi spune?„Al vieţii aproape-i declinul!”

Ascult cu-mpăcarepărerea-i nebună,De ce aş mai fi,dacă tu eşti departe?La ce bun trăirea?Pleca-voi spre moarte.Pe-un fond de-agonie,o harpă înstrună.

Când Ceru-şi deschide-vaporţile-albastre,M-aşteaptă, iubite.cu flori de lumină,Vom sta împreună la Cina DivinăCu-arhangheli la masă,sub ploaia de astre.

Poeme de

MariaNiculescu

Propus de M.C.

Dragoste, comunism, puşcăriipolitice, delaţiuni, poezie, viaţădublă, dragoste, moarte, sinuci-dere. Poetul Ştefan Augustin Doi-naş şi balerina Irinel Liciu au trăittoate acestea vreme de o jumătatede secol. Când el a murit, la 25mai 2002, ea a mers acasă şi s-asinucis. Avea 74 de ani şi ar mai fitrăit, probabil, câţiva ani. Dar n-amai găsit niciun motiv să o facă.La ce bun?

Doinaş a murit la 80 de ani şi olună. A murit la Spitalul Fundeni,din Bucureşti, într-o seară de vi-neri spre sâmbătă la 25 mai 2002.A făcut infarct la finalul unei ope-raţii. Avea cancer şi l-ar mai fi duspe picioare dacă inima nu i-ar ficedat. Soţia sa, Irinel Liciu, a fostchemată la spital de medicul Iri-nel Popescu, cel care-l operase pepoet. A ajuns la Fundeni şi l-avăzut pe Doinaş mort. S-a întors

acasă, s-a îmbrăcat frumos, şi-acorectat cu fard imperfecţiunilebătrâneţii, de parcă urma să iasăla cină pe Victoriei. S-a aşezat labiroul lui Doinaş, în bibliotecă, ascris câteva cuvinte pe o foaie dehârtie. Apoi a luat un pumn desomnifere, s-a aşezat pe pat şi amurit. A găsit-o în zori menajera.

Duminică dimineaţă i-am tele-fonat lui Irinel. Mi-a răspuns ovoce nelalocul ei. Era menajera fa-miliei Doinaş. Ca un persoanj dinElias Canetti mi-a comunicat seccă tocmai o găsise pe Irinel sfâr-şită în bibliotecă.

Emil Hurezeanu„Domnul meu şi Dumnezeul

meu, iartă-mă! Doinaş, dulcelemeu, o prea mare iubire ucide” -biletul de adio al fostei balerineIrinel Liciu

O prea mare iubire tescoate din puşcărie

Ştefan Augustin Doinaş şi Iri-

nel Liciu s-au cunoscut la mijloculanilor '50, în Bucureştiul prăfuitde tancurile Armatei Roşii. El eraîncă un poet minor, fiu de ţăranidin Arad. Ea era vedeta Bucure-ştiului, balerină la Operă, cu studiide balet făcute la Moscova şi Le-ningrad, curtată de Bodnăraş şiMaurer, prietenă cu Tanţi şi LicaGheorghiu, fiicele lui GheorgheGheorghiu Dej. El stătea în gazdăla un balerin; aşa a întâlnit-o. Peurmă a privit-o îndelung pe scenaOperei şi a făcut o obsesie pentruea. Se întâmplă rar, dar uneori seîntâmplă: obsesia a devenit reci-procă. Femeia fatală a Bucureştiu-lui, Irinel Liciu, la braţul unui poetcare trăia din leafa de ziarist la orevistă culturală.

Şi n-a fost numai atât. La înce-putul anului 1957, Doinaş era con-damnat la puşcărie politică.Motivul: a omis să denunţe uncoleg de la revista „Teatru”, care

12 nr. 68 n iulie 2013

Moartea poetului {tefanAugustin Doina[ [i sinuciderea

balerinei Irinel Liciu

11 ani de la cea mai frumoasătragedie din cultura română

13nr. 68 n iulie 2013

vorbea despre extinderea revolu-ţiei maghiare şi în România. Afost eliberat în februarie 1958 şipe la colţuri se vorbea că elibera-rea sa, după numai un an, nu estrăină de Irinel Liciu. Balerina s-ar fi folosit de prietenia cu fiicelelui Gheorghiu Dej pentru a-lsmulge pe Doinaş din temniţă.Poate că a fost şi asta, poate că afost şi angajamentul de colaborarecu Securitatea pe care poetul l-asemnat în închisoare. L-a semnat,l-a denunţat pe Ion Caraion, IonCaraion l-a denunţat pe MarinPreda, piesele de domino s-au totprăbuşit unele peste altele.

„Domnul Irinel”Dar viaţa lui Doinaş a conti-

nuat într-un apartament în PiaţaUnirii, în centrul Bucureştiului,bucurându-se de toate avantajeleunui reeducat, căsătorit cu o fe-meie frumoasă şi celebră. Poves-tea Doinaş într-un interviu, laTVR: „Ani de zile, după căsătorie,am fost prinţ consort. Nevastă-mea, Irinel Liciu, fiind prim-bale-rină la Opera din Bucureşti, pur şisimplu m-a întreţinut. Am trăit pespinarea ei. Aveam interdicţie dea publica şi toate uşile îmi erau în-chise. Mergeam să îmi aştept soţiala Operă, după repetiţii, iar porta-rul mă striga „Domnul Irinel”.

Irinel Liciu era în culmea glo-riei. Primise în 1958 titlul de Ar-tistă Emerită de la GheorgheGheorgiu Dej.

Irinel Liciu, una dintre celemai mari balerine ale României, şiŞtefan Augustin Doinaş, un poetpropus pentru premiul Nobel

Irinel Liciu avea un profil fili-pinez, o exotică şi neverosimilă fe-minitate, un fel de-a fi curajos,drept şi stenic, o voiciune de ne-ocolit în preajma goethianului du-nărean care era Doinaş.

Emil HurezeanuIrinel Liciu - Gabriel Popescu

era însă un cuplu mai celebrudecât Irinel Liciu - Ştefan Augus-tin Doinaş. Gabriel Popescu - co-legul ei de scenă, balerinul de aural României comuniste. Ce tristeţe

pentru Partid, şi ce fericire pentruDoinaş: Gabriel Popescu era ho-mosexual. În 1965 a fost închispentru orientarea sa sexuală, iarmai apoi a cerut azil politic în Oc-cident. Fără Gabriel, Irinel Liciu aapărut tot mai puţin pe scenă. Lasfârşitul anilor '60 a părăsit Operadin Bucureşti şi nu s-a mai întors.

Nu văd nicio incompatibilitateîntre poezie şi balet. Dimpotrivă.Irinel a dansat din plăcerea de adansa. Atunci când vârsta a îm-piedicat-o să mai apară pe scenăniciun fel de preocupare în legă-tură cu baletul nu a fost conti-nuată ca o activitate profesională.Nici lecţii de balet, nici conducerede instituţii. Cu plăcerea de adansa s-a încheiat la ea arta de adansa.

Ştefan Augustin DoinaşCa într-un dublu balansoar

pentru copii, gloria ei apunea pemăsură ce Ştefan Augustin Doinaşîşi lua avânt spre marea literatură.Trecuseră anii purgatoriului co-munist şi interdicţia de a publica.Vin în serie: primul volum de poe-zie publicat, prima traducere, pri-mul premiu al UniuniiScriitorilor, apoi premii interna-ţionale, medalia Goethe pentrumonumentala traducere a operei„Faust”, călătorii în străinătate,mari avantaje oferite de comuniştiîn schimbul unor mărunte com-promisuri. De pildă, poeziile depropagandă semnate Ştefan Au-gustin Doinaş. „Le-am scris gân-dind că ce fac acum pot să reparmâine”, spunea poetul într-un in-terviu acordat Eugeniei Vodă.

Doinaş călătoreşte în Franţa şiGermania, îi întâlneşte pe VirgilIerunca şi Monica Lovinescu, stăcu Cioran în mansardă şi face filo-sofie cu el. Merge la New York,doarme în apartamentul de proto-col al lui Ceauşescu: „Am ajunsacolo graţie ministrului de Ex-terne din acea vreme, George Ma-covescu, care a dispus aceastasubalternilor săi de la New York.Bineînţeles, eu şi soţia mea ne-ambucurat de televizorul în culori,

care, odată deschis, ne permiteasă discutăm fără teamă de micro-foane”, mărturisea el în 1990, îndialog cu Petru Cârdu.

„Oamenii vor credecă suntem duşmani”

„Mare poet, dar îi cam plac ser-vitoarele”. Aşa se şoptea în lumealiterară despre Doinaş. Se îndră-gostea de femei de condiţie mo-destă, iar episoadele sale deinfidelitate au devenit de notorie-tate. Irinel Liciu află şi trăieşte cuaceastă criminală realitate: Doi-naş înşală! Are chiar un episod încare îl părăseşte şi Doinaş are, ast-fel, şansa să scrie una dintre celemai frumoase poezii din literaturaromână: „Astăzi ne despărţim”.

Eu sunt de părerea poetuluiFernando Pessoa, care spunea căpoetul este un simulator. El simu-lează atât de bine iubirea şi dure-rea, încât ajunge să sufere dincauza durerii fictive pe care o în-cearcă şi ajunge să creadă că într-adevăr iubeşte. Poetul este unmare actor al sentimentelor.

Ştefan Augustin Doinaşîn dialog televizatcu Eugenia Vodă

Dar Irinel Liciu şi Ştefan Au-gustin Doinaş rămân împreună. Oiubire mare iartă trădările. Revo-luţia din 1989 îi prinde galopândspre vârsta a treia. Ea respirând înritmul vitalităţii lui. Doinaş de-vine membru al Academiei Ro-mâne. Alexandru Paleologu şi altepersonalităţi din lumea universi-tară românească îl propun, în1992, pe lista pentru Nobelul lite-rar. Intră în politică şi între 1993şi 1996 e senator al României dinpartea Partidului Alianţa Civică.Îşi dă seama la timp şi admite lafinal: „calitatea mea de senator enesatisfăcătoare”. Primeşte pre-mii literare şi distincţii, conduce orevistă, „Secolul 20”. Scrie tabletesăptămânale în „Cotidianul”. Ră-mâne poet până la finalul vieţii.

Va urma

14 nr. 68 n iulie 2013

-Nu vreau sa iau prân-zul cu buldogul!

Elena îşi trage scaunulaproape de cel al lui Vic-tor, a cărui faţă se lumi-nează. Îi atinge buzele.Mosoare de ploaie lovescferestrele curbate.

-Trebuie Elena!-N-are rost să ne gră-

bim,Victor. Una din du-minicele astea, aş vrea sălenevesc în pat. E ca oţelulafară!

-Hai să discutăm larece! Elena îşi adăposteştebuclele blonde sub braţulbronzat al lui Victor.

-Să fim realişti! Nuvreau să merg nici in rup-tul capului! Nici într-uncaz! Nu după dimineaţaasta! Mă tot dirijează! Cuhotarârile ei de guvernarea casei! Elena se pierde înploverul lui din bumbac.

-Suntem faţă în faţă cuo problemă serioasă! Încăo oră până la prânz! Îi ex-ploră absorbit rădăcinanasului prin ochelari.

-Te simt enervată. Haisă considerăm situaţia cumintea limpede. Victorapucă biscuitele orfanrămas în cutia din cartonde pe măsuţa de toaletăşi-l ronţăie cu poftă.

-Au! Cred ca mi-acăzut plomba.

-Victor, trezeşte-te larealitate. Trebuie neapăratsă ne mutam. Cât se poatede repede. Tropăie pestedemnitatea noastră. Nu vezicum se poartă cu Colonelulca şi cum i-ar fi valet.

-Imi dau perfect seamacă trebuie să luam imediato decizie, iubito.

-Victor, am ajuns din-colo de cuvinte. Să fimrealişti. Trebuie să scă-păm de aici. Să ne elibe-răm de prânzul eiduminical! Ai privit-o cuatenţie? Arată ca un linţo-liu în basorelief pe o stelă.

Vocea Elenei stranguleazăstrâns aerul.

-...un ou spart împră-ştiat într-o capsulă a tim-pului... te înţeleg perfect,Elena.

-Îi conectată cu între-ruperi. Să fim realişti. Nupot să sar la fiecare moftal ei, numai pentru că-isuntem chiriaşi! M-amsăturat! Sunt prea obosităla sfârşitul fiecărei zile! Cesugerezi Victor?

-Problema este că...suferim din lipsă detimp... după orele nesfâr- şite... cu pacienţii din spi-tal! Sunt sigură!...Suntconvinsă că vom găsi cevapotrivit.

-Victor, cu lipsa astaacută de locuinţe?...să fiecel puţin o cameră cu ve-dere la gradină, într-ocasă cu baie...un loc undesă putem dormi până laprânz dumineca! Ca aici,dar fără...

-Vreau să-mi trăiescviaţa fără Doama Gher-vescu! E posesivă şimereu nemulţumită! Măbagă în boale cu atâteaamintiri întemniţate...Vorbele Elenei i se coagu-lează în gât.

-Mă bucur că nu mi-afost directoare la liceu!Vreu să revin la Iaşi!Numai dacă nu se pierdesubit...astfel... vom fi cutoţii feriţi... Privirea lui deoţel îi arde tapetul.

-Nu vorbi aşa, Victor!

Suntem medici. Trebuiesă fim înţelegători! Pre-tind ca nu te-am auzitpronunţând aceste cu-vinte. Cand am mers labaie dimineaţă, m-a încol-ţit pe palier...Colonelul selupta deja cu maşina degătit, camuflat strategicde o grămadă de prosoapede bucătărie, iar un mor-man de crătiţi i se urcauîn faţă ca o piramidă.

-Ea ne face să ne sim-ţim consumaţi de vină!

-Elena, Victor...Elena,Victor...! ţipă strident ovoce ca glaspapirul departea cealaltă a uşii.

Un ciocanit greu rever-berează prelung.

-Elena, Vicotor...Cobo-râţi imediat... este Colo-nelul!... repede, repede...strigă glasul apretat dinspatele uşii din stejar binelustruite.

Elena şi Victor tresar.Se privesc vinovaţi. Iesdin dormitor şi coboarăscările câte două odată.Colonelul, lat pe canapea,cu faţa hâită, gâfâie ca uncâine de curse. DoamnaGhervescu îi freacă mîi-nile şi încheieturile.

-Repede Elena... ieşi înstradă şi strigă o birjă! Or-donă Victor.

-Domnule Colonel, undevă doare? Victor îi ia mânastângă şi-i caută pulsul.

-Îîîî... Colonelul seluptă să pronunţe, darlimba-i alunecă şi se di-

zolvă în dantura falsă.-Domnule Colonel, mă

auziţi? Puteţi să zambiţi,vă rog? Ii cere Victor.Gura Colonelului rămânerigidă, colţul buzelorafundate spre stânga .Mintea-i este înămolită învise muşcătoare desprevânătoarea ursului, un urscare se ascunde în tufişuriuriaşe. Visează?...despreursul, un urs al nopţii, detip arlechin pe care nu-lpoate vedea printre tufi-şurile dese. Parcă vine şise duce... într-un vis des-pre cum să vânezi ursuldupă manualul ingineru-lui silvic. Visează un visdespre un vulpoi prevesti-tor de rele? Sau este un visdespre sfârşit?

Doamna Ghervescu numai radiază autoritate.Privirea-i confuză se de-plasează de la faţa Colo-nelului la cea a lui Victor,ca şi cum ar privi un filmmut. Se simte încordată şitulburată. Fata ei este ci-zelată ca în marmură. Sesimte pusă în priză.

Elena aranjează pernape care Colonelul îşi odih-neşte capul fără vlagă, cupielea inflamată. Îi scoatepantofii şi-i masează tăl-pile pe când Victor îi ri-dică capul usor şi încearcăsă-l facă să înghită o ta-bletă de aspirină. OchiiColonelului rămân închişiabandonat condiţiei sale.- Ce-o fi cu birja?sopteşte Victor.

DuminicaColonelului

Proză scurtă deMariana Zavati Gardner

4

15nr. 68 n iulie 2013

Corpul Colone-lului se frământăîn fermentaţie in-

tensă cand sufletul luiprins în capcană evadeazăpe furiş în faţa ochilor lor.

Doamna Ghervescuapucă ca în ghiare mânaColonelului şi încearcă să-i vorbească la ureche.

- Nu am puls! Şop-teşte Victor.

- Doamna Ghervescu,îmi pare rău dar nu maiputem face nimic pentruDomnul Colonel. Îmi pareatât de rău.

Cu inima chinuită,Doamna Ghervescu-şi ri-dică faţa unghiulară spreVictor, respiră profund şipronunţă cu glas egal.

-Viaţa Colonelului afost ordonată în ore bine

definite şi precise, ca fe-liile tăiate de un curţit as-cuţit. Scrisoarea pe care aprimit-o ieri este de vină.

Spune aşa pe măsurăce se calmează.

- Doamna Ghervescu,să vă fac o cafea sau unceai? O intreabă Elena culacrimi în ochi.

- Dacă vrei, un ceai, terog. Îi răspunde Doamna

Ghervescu cu faţa ca cize-lată în marmură.

- Nu-l găsiţi că aratăfoarte bine?

Ploaia contamineazăvegetaţia grădinii. Mesa-jul ei ud pătrunde înăun-tru prin uşile deschisedinspre grădină şi zăbo-veşte pe parchetul din ste-jar.

Propus de N.B.

Ajuns la a doua ediţie, FestivalulNaţional de Creaţie şi Interpretare„Ana Blandiana” a confirmat valoareaacestei manifestări, recunoscută şi deUniversitatea de Medicină din Iaşi,care a admis intrarea fără concurs la...Medicină, a câştigătoarei marelui pre-miu al Festivalului de anul trecut, Iu-liana Vrabie, din Galaţi.

Manifestările s-au bucurat deprezenţa oficialilor brăileni, înfrunte cu primarul oraşului, AurelSimionescu. Invitaţii de onoare aiacestei ediţii au fost Ana Blandianaşi Nicolae Băciuţ, care au fost pri-miţi cu căldură şi interes şi la ŞcoalaGimnazială „Mihai Eminescu”, laŞcoala Gimnazială „ConstantinSandu Aldea” şi la Casa Memorială“Panait Istrati”, unde au avut locconsistente manifestări culturale.

La concurs s-a înscris peste 1100de concurenţi din 34 de judeţe, cupeste 2500 file de manuscrise, lacele trei secţiuni ale concursului:

• Creaţie literară, cu temele: „În-tâmplări din grădina mea”- grădinaPoeziei: „Oraşe de silabe”- silabisi-

rea Poeziei• Critică/Analiză literară: poeme

din operele scriitorilor Ana Blan-diana şi Vasile Voiculescu, creaţieliterară - poezie

• Recitare: o poezie din creaţiascriitoarei Ana Blandiana, o poeziedin creaţia scriitorului Vasile Voi-culescu, interpretare - folk: - douăpiese muzicale:

1. prelucrare din lirica scriitoareiAna Blandiana sau a scriitoruluiVasile Voiculescu;

2. prelucrare din creaţia româ-nească de gen (Se vor alege pentruinterpretare alte piese decât celeprezentate la ediţia anterioară).

În cadrul Festivalului, s-a desfă-şurat şi Simpozionul Naţional: „Ru-găciunea Poeziei - Poezia Rugă-ciunii”, cu participarea atât a elevi-lor cât şi a profesorilor. Au fostacordat aproape 100 de premii latoate secţiunile.

În cadrul manifestărilor, au fostprezentate trei volume, pe secţiuni,cuprinzând lucrările premiate înconcurs: „Pe unde umbli, poezie?”,versuri, „Oraşe de silabe, silabisireapoeziei”, eseu, şi „Rugăciunea poe-ziei”, critică literară, volume îngri-jite de Gabriela Vasiliu şi NicolaeBăciuţ, şi apărute la Editura Nico.

A fost lansat şi ultimul număr al

revistei „Cuvântând”, publicaţie aCenaclului Literar „Nicolae Băciuţ”,de la Şcoala Gimnazială „C. Sandu-Aldea”, şi „Anatomia Pploii”, versuri,de Cristina Terente, elevă în clasa aVIII-a şi membră a aceluiaşi cenaclu.

Între momentele artistice susţi-nute, s-au remarcat recitalul „Gră-dina Florilor de cuvinte” (pe versuride Ana Blandiana), „Rugăciuneacuvântului poetic – Monolog” (Rec-viem, Ana BLANDIANA), „Demână cu poemul – rugăciune” (peversuri de Nicolae Băciuţ), - expozi-ţia de grafică „Portrete în rugă-ciune”, de Constanţa Abălaşei–Donosă, „Copiii pot recupera tim-pul pierdut” - „Momo”(dramatizaredupă opera lui Michael Ende), rea-lizat de membrii Cenaclului „Nico-lae Băciuţ”, coord. prof. dr. GabrielaVasiliu. Nicolae Băciuţ a susţinutrecitalurile de versuri „Pe undeumbli, poezie”, şi „Iisus în celulă”.

Invitaţii de onoare ai Festivalului,Ana Blandiana şi Nicolae Băciuţ auconferenţiat depre „Cuvântul- rugă-ciune” şi despre „Sfinţii închisorilor”.

Managerul Festivalului, prof. drGabriela Vasiliu, cu sprijinul parte-nerilor locali din şcoală şi adminis-traţie, a reuşit să convingă încă odată, într-un veritabil regal cultural,în patria lui Panait Istrati şi FănuşNeagu.

4

Revista VATRA VECHE prezintă:

Regal cultural la Br\ila:Festivalul Na]ional

de Crea]ie [i Interpretare„Ana Blandiana”

16 nr. 68 n iulie 2013

Viorel Băetu

În sfârşit putem dormi liniştiţi.Acuma când ştim că în afară deDumnezeu care, ne păzeşte de„cele rele”, de acolo de sus şi aicipe pământ suntem permanent su-pravegheaţi, interceptaţi, ascul-taţi, spionaţi, pardon am vrut săspun „apăraţi”, ca să nu ni se în-tâmple ceva rău, avem un somnuşor şi visăm urât. Cineva, ne as-cultă, ne citeşte, ne spionează, neştie toate secretele. Asta e lumeade azi. Toţi vrem date, date, dateşi pentru a le obţine lăsăm „am-prente electronice” peste tot, laamericani, la engleji, la ruşi, lachineji şi probabil şi la cei din in-sula Vanatu.

Acum am ajuns în sfârşit să fimşi noi „cineva”! Dar nu ne place.Aşa e omul, veşnic nemulţumit,ba că nu e apărat, ba că e preaapărat şi spionat, ba că nu i se res-pectă sfera personală, ba că nu-lbagă nimeni în seamă şi lui nu i seascultă telefonul şi nu i se citesc e-mailurile, ba că nu are asigurarede sănătate, ba că are, dar pe cipulăla de pe card sunt trecute toatebolile lui de când era copil şi ori-cine le poate citi, ba că şi... ba că!Cine te pune domnule să fii pestetot în INTERNET? Cine te punesă te bagi pe toate platformele so-ciale? Cine te pune să crezi în pro-misiunile lor de anonimitate?Cine te pune să cumperi de la ma-

gazine cu caserii electronice şi săplăteşti cu CARD-ul propriu. Cinete pune să te laşi înregistrat la spi-tal, la primărie, la miliţie. (Pardonasta e obligatoriu deci ultima frazănu va fi luată în considerare!).

Bunicii mei, stau sus la munte,au peste 90 de ani şi nu au com-puter, handy, I-phone, televizor,telefon, sau sistem de navigare. Eiau crezut că astfel au scăpat de su-pravegherea totală. Eroare, buni-cul a primit o scrisoare de la unţăran din Tadjikistan, care îl în-treba cum face brânza de oaie laburduf!

Toată lumea e şocată, toţi ţipă,toţi sunt revoltaţi şi de ce oare?Pentru că americanii au construitun monument arhitectonic pentruNSA (National Security Agency)unde lucrează o mare grămadă deoameni şi unde se adună date, detoate culorile, de toate mărimile,în toate limbile, pentru a apăra ce-tăţeanul cinstit de terorişti, crim-nali, pedofili, hoţi, şarlatani şi alţide-alde ăştia. Acuma că li se maiîntâmplă să şi greşească, iar uneleprograme ale lor, ca de exempluPRISM („Planning Tool for Re-source Integration, Synchroniza-tion, and Management) s-a apucatsă adune de capul lui, date despretoată lumea, asta a fost o greşealăde programare, căci nimeni nu i-a spus, cine sunt cei buni şi cinesunt cei răi, aşa că pentru a nugreşi i-a băgat pe toţi într-o oală şii-a supravegheat de dimineaţapână seara şi de seara până dimi-neaţa fără părtinire.

Pentru că englejii nu s-au lăsatmai prejos au şi ei monumentullor. O clădire cum n-a văzut Pari-sul, pentru GCHQ (GovernmentalCommunications Headquarters)unde lucrează o mare grămadă deoameni şi unde se adună date de

toate culorile, de toate mărimile,în toate limbile, pentru a apăra ce-tăţeanul cinstit de terorişti, crimi-nali, pedofili, hoţi, şarlatani şi alţide-al de ăştia. Acuma că li se maiîntâmplă să şi greşească, iar uneleprograme ale lor, ca de exempluTEMPORA, în comparaţie cu carePRISM e un copil nevinovat, s-aapucat să adune de capul lui, datedespre toată lumea, asta a fost ogreşeală de programare, căci ni-meni nu i-a spus, cine sunt ceibuni şi cine sunt cei răi, aşa căpentru a nu greşi i-a băgat pe toţiîntr-o oală şi i-a supravegheat dedimineaţa până seara şi de searapână dimineaţa fără părtinire.

Iar când un anume EdwardSnowden, care a mâncat din pâi-nea lor, a celor de la NSA, a des-coperit că nu programul e de vinăcă toată lumea e supravegheatăfără nici un discernemânt, căciprogramul nu putea de unul sin-gur să se lipească fizic de peste200 de fascicule din cablul defibră de sticlă transatlantic, caretransportă aproape tot ce e comu-nicare în lumea asta şi să sugă caun aspirator fără nici o aprobare,deci pe „şest”, date şi date şi con-vorbiri şi E-mailuri şi poze şi pro-file şi, şi, şi...

Deoarece treaba asta presupu-nea intervenţia factorului uman,căci în telechineză nu mai credenimeni, a început bâlciul. Secre-tele au intrat în gura presei şiatunci s-a terminat cu secretul!Prietenul nostru Snowden, aşters-o din SUA (cel mai liber şidemocratic stat din lume) şi a cău-tat azil, ca să poată să spună liberce ştie, în China (unde drepturileomului sunt călcate în picioare),în Rusia (unde democraţia se scriecu litere mici de tot) şi vrea săajungă în Cuba (stat comu-nist!). De unde se vede că

Supravegherea total\Prism, Tempora, Snowden & Co

4

17nr. 68 n iulie 2013

teoria lui Einsteine universal vala-

bilă: „Totul e relativ!”.Acum să stăm

strâmb şi să judecămdrept. Puţin speriaţiputem să fim. Pentru căvolumele de date caresunt înregistrate con-trolate şi evaluate, au

dimensiuni de neinma-ginat, ca de exemplu600 de milioane, da, da,600 de milioane, deconvorbiri telefonice pezi! De restul datelor, E-mailuri, platforme so-ciale, home page, etcetc, care au acceaşisoartă, nici să nu mai

vorbim. O socotealăsimplă spune că la 7 mi-liarde de locuitori câţiare planeta dacă soco-tim cam 2 miliarde demijloace de comunica-ţie, telefoane, handy,Skipe, etc, etc, ajungemca în fiecare a TREIA zisă fim ascultaţi, înregis-

traţi, spionaţi, evaluaţi.Concluzia: Vorbiţi la te-lefon, handy, Skype, etc,numai în fiercare aPATRA zi!

Totuşi cred că nu osă dorm bine la noapte.De unde ştiu americaniică eu am mâncat ieri laprânz sarmale?

4

BALADĂGorsul îşi astrige dagul,neurcit, nemirunit.Jos, sub magăre,-i vereagulsurf pe care l-a ţonit.

S-a plevins cu spină ţargădin căţie şi vlara.Vâricând pe Chilnic Margă,chilnicul arlise: “Gra !”

Făligată-i craia vendă.Făligată foarte mult.Lane, lane, gors de bendă,unde ţi-e corinul ult?

IMPRECAŢIETe-mboridez, guruvă şistelpică norangă,te-mboridez să-ţi calpeniintrostul şi să-ţi guimultembilara voşcăpe-o creptiruă pangăşi să-ţi jumizi firigalângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,să-ntrauri eligenţa unui letusc aţodpe care tentezina humblidelor ţiferăşi plenturează istra în care hurge Dod.

SONETAu înmorit drumatice miloave

sub rocul catinat de nituraşi.Atâţia venizei de bori mărgaşi…Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,n-a tofărit atâtea nerucoave.Era, pe când cu veli şi alibave,Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mipare stenacu care goltul feric m-a clăunsşi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.Îmi zurnuie, sub noafe, melidenaşi linful zurnuie, răuns, prăuns…

RONDELTot mitigând, cărbosul ficSe rumestise cu brezină.De-atâta şampă arbazină.Plăvea în grabă şi ţârchic.

S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.Neînstrufat şi cam sugic,Tot mitigând, cărbosul ficSe rumestise cu brezină.

În fine, zborul de vreminăPrintre volinci şi poroşic,Se-morbobozase în ceplinăŞi hurbălea ca un sfiric

Tot mitigând, cărbosul fic

ORAŢIECustuliţă, custă naţă,voitan de sâmbinică, sâmbineaţă,felitul Cinere,fetelite să-i fie trinele,de sâmbineaţă s-a goitat,arva şi-a turnutat,

suză nouă a cârmotat,cu flaniţă s-a zitat.

Mare zercă au licuratdouă sute de beliferi,o sută de beliforidin cei mai belifari,numai nepoţi de ghiulari.

Şi-n păsărit de joare,au zâmbat cu toţii la chiultunoareşi am chiultunat în suspână la filifus,până ce laii s-au drugitşi coroavele s-au prefărit.

Şi chiar felitul Cinere,fetelite să-i fie trinele,s-a ochelit pe-un dal,pe-un dal Logodal,şi noi cu toţii,maraoţii,cu ferinda, gorinda,cu ferioana, goriana,zicem mulţi ani să trăiascăBion şi Bioana !

Poeme în limba...

SPARGĂde Nina Cassian

18 nr. 68 n iulie 2013

Propus de V.T.

Mesajele nu au niciun efect asupra mea. Înacest moment mi-e to-tuşi atât de rău încât îmieste greu să scriu. Niciideile nu-mi vin când du-rerea este atât de vio-lentă. Este aproape ora5, va veni noaptea, noap-tea pe care o detest darcare îmi aduce totuşi, câ-teodată, un somn atât deplăcut. Mi se joacă pie-sele cam peste tot înlume şi cred că aceia carese duc să le vadă râd sauplâng, fără a simţi dureriprea violente. Ştiu că seva sfârşi curând, dar,cum am spus-o de cu-rând, fiecare zi este uncâştig.

Mi-e greu să continui,din pricina acestui videxistenţial

Câteodată vin să măvadă prietenii, câţivaprieteni devotaţi. Îmiface mare plăcere să-ivăd, dar după o oră obo-sesc. Oare ce altceva fă-ceam, mai bine, înainte?Cred că mi-am pierduttimpul şi că am alergat învan. Îmi simt minteagoală şi mi-e greu săcontinui, nu din cauzadurerilor ci a acestui videxistenţial de care eplină lumea, dacă potspune că lumea esteplină de vid. Ca de obi-cei, mă gândesc că poatevoi muri în această searăsau, să nădăjduim,mâine ori poimâine. Sau,chiar, cine ştie cât timpmai târziu. Când nu măgândesc la tot ce poate fimai rău, mă plictisesc.Câteodată mă gândesc cămă gândesc, mă gândesccă mă rog. Cine ştie,poate că va fi totuşi ceva,

va fi ceva. Poate că dupăva fi bucuria. Care esteforma lui Dumnezeu?Cred că forma lui Dum-nezeu este ovală…

Am fost ajutat demulţi oameni cărora ledatorez recunoştinţă

Am fost ajutat în ca-rieră – carieră, cum sespune – de un marenumăr de oameni cărorale datorez recunoştinţă.

A fost, mai întâimama, care m-a crescut,care era de-o incredibilătandreţe şi plină deumor în ciuda faptului căunul dintre copii îi mu-rise la o vârstă fragedă şică fusese abandonată –după cum am povestitadesea – de soţul ei ce alăsat-o singură în mareleParis. Dar pe parcursulvieţii, mai ales soţia mea,Rodica, şi fiica mea,Marie-France, au consti-tuit pentru mine cel maimare ajutor. Fără ele,este limpede că n-aş fi

făcut nimic, n-aş fi scrisnimic. Le datorez şi lededic întreaga meaoperă. Apoi, mai târziu,au fost toţi profesoriimei de la liceul din Bu-cureşti.

Datorez mult şi unuiescroc, Kerz, care s-a de-clarat falit în ziua ultimeireprezentaţii cu Rinoce-rii la New York, ceea celui I-a adus, în 1940,suma de 10.000 de do-lari, dar şi mie mi-a adusrenumele în StateleUnite. El m-a ajutat fărăsă vrea. Au fost, apoi cro-nicile literare engleze şifranceze. În plus acestecronici au ridicat împo-trivă pe criticii de stângacare crezuseră la începutcă eu însumi sunt destânga aşa după cum cei-lalţi mă credeau dedreapta. Apoi, încă odată soţia mea, mereusoţia mea, care m-a obli-gat să-mi trec examenulde licenţă. Şi mi-a făcut

bine, dorind să mă dis-trugă, cea de-a douasoţie a tatălui meu, Lola,care m-a dat afară dincasă, provocându-mă înacest fel să mă descurc şisă reuşesc. Mi-au făcutbine profesorii de la Li-ceul Sf. Sava care m-augonit din liceu, ceea cem-a determinat să-miiau bacalaureatul într-unliceu de provincie, ocro-tit de sora soţiei mele,Angela, care ţinea o pen-siune pentru liceeni (li-ceeni care, după câte ştiueu, n-au reuşit în viaţă).Vagabondând de la unulla altul, de la unii la alţii,eu, cel fără adăpost, amacum unul din frumoa-sele apartamente dinMontparnasse. Am maifost, în sfârşit, ajutat câ-teodată de rude maimult sau mai puţin înde-părtate, de către mătuşamea Sabina şi mătuşamea Angela, de cătreprofesori care îşi imagi-nau că am geniu. Am fostajutat, mai recent, întimpul războiului din1940 de Anca, mama so-ţiei mele, care în ciudadurerii proprii, cu inimasfărâmată, i-a lăsat pe gi-nerele şi fiica ei să pleceîn Franţa. A murit, spe-rând să se reîntâlneascăcu noi la Paris, unde nu aputut ajunge. A murit cuaceastă nădejde.

Poate Dumne-

Nu, nu este vorba de vreun act notarial,prin care reputatul dramaturg îşi împartebunurile. Probabil că nici nu a existat aşaceva. Este vorba de un document deosebit, apă-rut în publicaţia pariziană “Le Figaro Litteraire”a doua zi după moartea lui Eugene Ionesco, sur-venită în 1994.

Discutând zilele acestea cu un amic, Marius,în chestiuni legate de viaţă, moarte, sensul exis-tenţei, etc, (vezi comentariile la postul Si satanavrea libertate religioasa) mi-am adus aminte deacest testament spiritual al marelui scriitor, princare a dorit să ne lase fiecăruia dintre noi cevadin neliniştea lui în faţa morţii. De aceea m-amgândit să postez aici acest document, conside-rând că este de larg interes.

Eugene Ionesco:

Testament

4

19nr. 68 n iulie 2013

zeu este acela carem-a ajutat toată

viaţa şi eu nu mi-am datseama

Am fost ajutat deDumnezeu atunci când,refugiat la Paris pentrucă nu voiam să mă alăturcomuniştilor de la Bucu-reşti, am plecat într-o zila piaţă fără un ban înbuzunar şi am găsit pejos 3000 de franci (din1940!). Atâtea întâm-plări mi-au venit în aju-tor! Poate Dumnezeueste acela care m-a ajutattoată viaţa, care mi-asprijinit toate eforturileşi eu nu mi-am datseama. Am fost ajutat,apoi, de proprietarulmeu din strada ClaudeTerrasse, dl.Colombel,Dumnezeu să-l binecu-vânteze, care nu a cute-zat să arunce în stradăun biet refugiat care nu-şi plătea chiria dar erapoate trimis de Domnul.

În ciuda eforturilormele, în ciuda preoţilor,n-am reuşit niciodată sămă las în voie, în braţele

DomnuluiŞi astfel, din mână în

mână, am ajuns să obţinun soi de enormă cele-britate şi să ajung îm-preună cu soţia mea lavârsta de 80 de ani, chiar81 şi jumătate, cu fricamorţii, cu nelinişte, fărăa-mi da seama că Dum-nezeu îmi dăruise atâteabinefaceri. El n-a abolit,pentru mine, moartea,ceea ce mi se pare inad-misibil. În ciuda efortu-rilor mele, în ciudapreoţilor, n-am reuşit ni-ciodată să mă las în voie,în braţele Domnului. N-am reuşit să cred destul.Eu sunt, din păcate, caomul acela despre carese spune că făcea în fie-care dimineaţă aceastărugăciune: “Doamne, fă-mă să cred în Tine”. Catoată lumea, nici eu nuştiu dacă, de cealaltăparte, există ceva sau nueste nimic. Sunt tentat săcred, ca şi Papa IoanPaul al II-lea, că se des-făşoară o luptă cosmicăenormă între forţele te-

nebrelor şi cele ale bine-lui. Spre victoria finală aforţelor binelui, cu sigu-ranţă, dar cum se va pro-duce aceasta? Suntemoare fărâme dintr-un tot,sau suntem fiinţe carevor renaşte? Lucrul caremă întristează poate celmai mult este despărţi-rea de soţia şi fiica mea.Şi de mine însumi! Sperîn continuitatea identită-ţii cu mine însumi, tem-porală şisupratemporală, traver-sând timpul şi în afaratimpului.

Cu toate acestea, estegreu să-ţi imaginezi olume fără Dumnezeu

Nu apărem pe pă-mânt pentru a trăi. Apă-rem pentru a pieri şi amuri. Trăieşti copil,creşti şi foarte repede în-cepi să îmbătrâneşti. Cutoate acestea, este greusă-ţi imaginezi o lumefără Dumnezeu. Este to-tuşi mai simplu să ţi-oimaginezi cu Dumnezeu.

S-ar putea spune cămedicina modernă şi ge-

rontologia doresc, printoate mijloacele, să re-construiască omul înplenitudinea sa, aşa cumdivinitatea n-a putut s-ofacă: în pofida bătrâneţii,a stricăciunii, a slăbiciu-nii, etc. Să-i restituieomului integritatea, înimortalitate, aşa cum di-vinitatea n-a ştiut sau n-a vrut s-o facă. Cum n-afăcut-o divinitatea.

În acelaşi timp, înciuda a orice, cred înDumnezeu

Înainte, sculându-măîn fiecare dimineaţă spu-neam: slavă lui Dumne-zeu care mi-a mai dăruitîncă o zi. Acum spun:încă o zi pe care mi-a re-tras-o. Ce-a făcut Dum-nezeu din toţi copiii şivitele pe care I le-a luatlui Iov?

În acelaşi timp, înciuda a orice, cred înDumnezeu, pentru că eucred în rău. Dacă răulexistă, atunci există şiDumnezeu.

4

Cele mai cititec\r]i din lume

Propus de D.B.

. Biblia - potrivit estimărilor,doar în ultimii 50 de ani au fosttipărite aproape 4 miliarde deexemplare;

2. Citate din PreşedinteleMao Ze-Dong – din 1964, anula pariţiei sale, au fost tipărite peste800 de milioane de exemplare;

3. Coranul - 800 de mi-lioane de exemplare;

4. Don Quijote (Miguel deCervantes) - 500 de milioanede exemplare (a fost publicată

pentru prima oară în 1612);

5. Dicţionarul chinezesc –400 de milioane de exemplare (afost publicat pentru prima oarăîn 1953);

6. Povestea despre douăoraşe (Charles Dickens) –200 de milioane de exemplare (afost publicată pentru prima oarăîn 1859);

7. Stăpânul inelelor(J.R.R. Tolkien) – 150 de mi-lioane de exemplare (a fost pu-blicată pentru prima oară în1954);

8. Harry Potter şi Piatrafilozofală (J.K. Rowling) -107 milioane de exemplare (afost publicată pentru prima oarăîn 1997);

9. Zece negri mititei(Agatha Christie) – 100 de mi-lioane de exemplare (a fost pu-blicată pentru prima oară în1939);

10. Visul din camera roşie(Cao Xueqin) – 100 de mi-lioane de exemplare (a fost pu-blicată pentru prima oară în1791).

Muntele Athos, repu-blica monahilor, se aflăpe cea mai estica dintrecele trei peninsule carealcătuiesc provinciaChalcidica, peninsula at-honita se intinde peaproximativ şaizeci dekilometri spre sud-vestîn Marea Egee. Lăţimeaei, pe teritoriu autonom,variază de la cinci kilo-metrii şi jumatate, înpunctul cel mai îngust,până la circa opt kilo-metri în punctul cel mailarg. Pământul are formaunui acoperiş în douapante, care cresc în înăl-ţime pe măsură ce călă-torim de la nord-vestspre sud-est. La nord-vest aceste pante suntblânde şi se înalţă numaila câţiva zeci de metriideasupra mării, însăcresc şi se extind progre-siv spre sud-est pânăcând creasta atinge înăl-ţimea de aproape o miede metrii chiar înainte dea culmina brusc în pisculde marmura (de douamii treizeci şi trei demetri), de la care îşitrage numele întreagapeninsulă. Peninsulapare cu mănăstirile şischiturile ei ca un şiragde perle înşirate în spe-cial de-a lungul coaste-lor, la poalele cărorastrăluceşte ca un uriaş

smarald apele măriiEgee. Şi ca o încununarea frumuseţii, MuntleSfânt se inalţă în vârfulpeninsulei ca un dia-mant strălucitor în bă-taia razelor soarelui. Casă nu te orbească cu fru-musetea lui, aproape tottimpul anului, vârfuleste acoperit de o cu-nună de nori, ce incon-joară vârful ca un şalelegant, ce ne învăluieşteîn şi mai mare mister tai-nele ascunse. Vegetatiafoarte variată şi bogatăîmbracă cu un covor grospământul, compoziţia eivariind pe măsură ce neînăltăm de la nivelulmarii: mediteraneană lapoale, ea devine alpinăspre varf. Sicomori şilauri de-a lungul pâraie-lor, terase cu maslini şilivezi pe pantele infe-rioare, păduri de stejarimici începand de la cincisute de metri, păduri depini la peste şapte sutede metri şi, în cele dinurma, trei sute şi ceva demetri de piatra albă pânăîn varful acoperit de za-pada mai mult de juma-tate din an. Frumuseteanaturala este coplesi-toare. Din punct de ve-dere natural, Athosul eun pământ care n-a sufe-rit nimic din devastările

formelor care au scrijelitpamantul Greciei conti-nentale. Mănăstirile şischiturile sunt ascunseîn vegetaţia luxuriantă,dar ca semn distictiv căte apropii de acesteasunt chiparoşii, copacide o frumuseţe rară.Drepti şi foarte înalţi,chiparoşii sunt ca niştelumânări ce se înalţă fal-nic spre cer şi stau înpreajma locaşurilor decult precum soldaţii depază în jurul cetăţilor.Prima zi, 13 mai 2013când am pus piciorul peSfântul Munte, nu mi-am închipuit cât de spec-taculos este, câtesurprize ne va rezerva şicâte revelaţii voi avea.După o călătorie pe uscatde peste 1200 km, dupao câlătorie pe mare deaproape 3 ore, după o că-lătorie de aproape o orăpe Athos, iată-mă ajunsîn capitala Kareia. Aicine sfătuim cum să ajun-gem la schitul românescLacul. Găsim în per-soana lui Florin, romândin Moldova, un şoferminunat, care conduceun microbuz de 14 lo-curi. Este aici de peste 17ani.Cunoaşte toate dru-murile pe care merge cumaşina şi toate cărărileştiute numai de unii că-

lugări. Este mai multdecât un ghid, este uncreştin care s-a contopitcu Sfântul Munte, o că-lăuză perfectă pentru pe-lerini. Cunoaşte pe lângăgeografia locurilor şi is-toria şi legendele legatede Sfâtul Munte. Esteatât de punctual că tesperie câteodată. Ne îm-barcăm în microbuzullui Florin cu numărul 7la ora 14 cu destinaţiaschitul Lacul. Dupăaproape 2 ore de mers cumicrobuzul prin munţipoposim la poarta schi-tului Lacul. Au trecutmai mult de 24 ore decând am plecat de acasă.Bucuria sosirii la o desti-naţie românească pe pă-mânt sfânt compenseazăoboseala. Aici suntemintâmpinati de părintelestareţ Nicanor. Schitul"Sfantul Dimitrie" (La-cu), asezare monasticaromaneasca din MunteleAthos, este situat laaproximativ patru ore demers pe jos, de la Mă-năstirea „Sfantul Pavel"de care aparţine. Primaconsemnare a Schituluiromanesc Lacu dateazade la inceputul secoluluial XVIII-lea. A fost înfi-intat de cativa calugaride la Neamt, Caldaru-sani, Cernica şi din ma-nastirile basarabene.Schitul Lacu este unschit cu viaţa de sine, cuo frumoasa biserica dinpiatra care are hramulSfantul Mare MucenicDimitrie. Biserica, înal-tata în 1760, a fost rezi-dita din temelii între anii1900-1904. În SfantulMunte Athos, o chilie re-prezintă o casă cu para-clis, în care loc u-iesc cativa monahi,

20 nr. 68 n iulie 2013

prof

. dr.

Gheo

rghe

Val

eric

\ Ci

mpo

ca

Să respectăm intimitatea celor ce se roagăpe Muntele Athos. Ce face călugărul athoniteste un sui-generis ”antrenament” fizic, psi-hic, mental şi spiritual pentru a ”performa”

în direcţia aleasa de el – cea spirituala

În căutarea Adevărului.Muntele Athos - Mistersau Credinţa pură (2)

4

21nr. 68 n iulie 2013

cuprinzand şi ca-merele de oaspeti,

trapeza şi alte depen-dinte. Mai multe chiliiîmpreuna cu bisericamare formeaza un schit.În prezent la schitulLacu exista 13 chilii şiaici se nevoiesc prinmunca, post si rugaciuneaproximativ 40 de calu-gari şi fraţi. Muntele

Athos prezintă multecapcane pentru necunăs-cători. De la schitulLacul ai impresia căajungi uşor în vârful celmai înalt Athon sau lamarea Egee. După oprimă incercare de a es-calada muntle chiar înprima zi, am renunţat şiam pornit spre mare,crezând că vom ajunge

pe plajele ei. Pe un indi-cator scrie că avem demers către mare aproxi-mativ 2 ore. După maibine de 3 ore de mers nuam ajuns la mare, cutoate că se vedea foarteaproape. Cine merge pemuntle Athos trebuie săştie că nu merge la plim-bare, nu face turism. Ne-am întors la schit pentru

a participa la slujba deseară şi apoi să luămmasa impreună cu mo-nahii.

A fost o primă zi mi-nunată. Am cunoscutpuţin din misterele Sfâ-tului Munte. Ce surprizene vor rezerva celelaltezile?

Va urma

4

BALADA SFINXULUICU SÂNGEpeste gardul de luminămurga se prelinge linăumbre lungi se împreunăde picioare şi de mânăsolitarul sfinx cu sângepeste gardul viu se frângeel miroase a tristeţeşi a beznelor ospeţeşi cu glasul surd îngânărugăciunea lui păgână:„dă mama drugasă omor pe murgamurga de-o trăisoarele-o pieri“lungi dantele de furnicise-mpletesc spre case micivântul pipăie în frunzăde nesomn să se ascunzămereu treaza mânătarcăluptă frunza s-o întoarcăiară sfinxul solitarcată margini de hotarel de noapte vrea să fugăneştiind să-i fie slugăşi cu glasul în surdinăcerne ruga lui păgână„dă mama drugasă omor pe murgamurga de-o trăisoarele-o pieri“

DECIZIEvoi pleca în carul meu de focîntr-o noapte albastrăspre Tiahuanacounde voi măcina dorulla morile soareluiprefăcându-l în pulbere stelarăcu care îmi voi tămădui

rănile nesomnuluimai apoi înger damnatvoi smulge din chimirul lui Zamolxeflori de sângele voiniculuişi le voi dărui fecioarelor aztecebucurându-l pe Quetzoalcoatl

PATOLOGIEDE PRIMĂVARĂîn fiecare primăvarăîl bântuie o boală ciudată şi rarănu poate deloc să doarmăşi umblă cu mâinile făcute paravanca într-un gest de apărareasta din cauză că feluriţi fluturiîşi depun ouăle sub pleoapele luiel nemaiputând de acumsă închidă ochiide teamă să nu striveascăfragilele crisalideîn care se coace zborul

CÂND DIN ALEANSE ÎNTRUPEAZĂ CÂNTULîn zborul tău subţireapropie-mi-te Cântec Albastruşi acoperă-mi ochiul fereastră deinimăcu pleoapa ta mereu zbătândsă nu-mi mai amintesc femeiacare îşi termină drumuldeparte de uşa mea mereu

să-mi uit nerostulhaină zdrenţuităîn iarna mea cea de toate zilelesă nu-mi uit duşmaniice nu-i vreau răpuşifără să le rumeg remuşcareasă nu mă uite prieteniipe care i-am înnodat în sufletprecum săracul banii în batistăşi mai ales să nu mă înjure urmaşiica pe un oricare ucigaş de timp

PĂDUREA TOAMNAcerul e migrat dincolode polenul florilorşi arama, ţigancă nomadăîşi zornăie banii în pleteochii de pe tulpinele mesteacănilorlăcrimează sub pleoapa vântuluişi pe degetele umede ale tăceriicorbii par verighete de smoalădoar brazii îşi mai ţipăzâmbetul verdeîngânaţi de şoaptele lungişi albastre ale pământului

dar de unde ştim noică izvoarele nu suntplânsul limpede al brazilorstriviţi de atâta nemoarte?

Poeme de

Ion IancuVale

22 nr. 68 n iulie 2013

MihaiBatog-Bujeniţă

Faptul că Harry Ross,revine în această primă-vară cu un nou volum, ladestul de scurt timpdupă cel din vara anuluitrecut, nu mă miră. Îi cu-nosc puterea de muncăşi efervescenţa crea-toare. Este însă absolutadmirabilă capacitateade a rămâne interesant şichiar fascinant în scrie-rile sale despre proble-matica, spinoasă ce-idrept, a cuplurilor. Astafără a fi moralizator sausfătuitor, ci doar obiec-tiv, spiritual şi plin de re-surse care, consider cănumai în parte, sunt in-spirate de viaţa reală.Majoritatea, aşa cred,sunt rezultatele planuri-lor imaginative, însă atâtde bine articulate încâtnu ne-ar surprinde dacăle-am afla ca poveştiadevărate prin cine ştiece colţuri ale lumii.

În consecinţă, romanul„Alergând după himere”(ed 24: ORE Iaşi; redactorde carte Ana Parteni, cu oprefaţă Ion Holban) se în-scrie în acel flux al creaţi-lor lui Harry Ross uşor decitit, plăcute şi inteligentalcătuite despre care însă,după lectură, ai multe dediscutat. Şi, hai, să fim sin-ceri! Ce autor nu-şi do-reşte să se afle, ca subiectliterar, în abordările maimult sau mai puţinaprinse ale cititorilor?

Dar pentru că vor-beam despre subtilităţilescrierilor lui Harry Rosspoate ar fi bine să anali-zăm pentru început sen-surile conceptului:Himeră. Iar pentruaceasta recursul la infor-maţia mai complexă adicţionarelor mi se pare

absolut necesară. Deci:Himera (greacă Χίμαιραderivat din χίμαρος, khi-maros „capră”) repre-zintă în mitologia greacăun monstru tricefal,având un cap de leu,unul de capră şi unul deşarpe sau de balaur.După Hesiod, este unmonstru feminin, născutdin cuplul Echidna-Typ-hoon. Termenul Himerămai este folosit pentru adescrie orice monstrucompus din mai multepărţi de animal. Chimera(himera) este în generalconsiderată un monstrude gen feminin, deşi estede obicei portretizată înarta grecească ca avândo coamă de leu. ZărireaHimerei era consideratăde rău augur. Monstrulgrecesc apărea de obiceiînainte de producereaunor dezastre, cum ar fi:naufragii, furtuni vio-lente şi erupţii vulcanice.Vergilius plasează Hi-mera la porţile lui Hadesîmpreună cu alţi fraţi de-a ei şi a altor creaturimonstruoase. Există po-sibilitatea ca Himera săsimbolizeze frigul iernii:capul ei de leu - gerul,capul de capră - furtunilede zăpadă (în greacă agisînseamnă atât cu trăsă-turi de capră cât şi fur-tună) şi capul de şarpe -bolile iernii.

Să consultăm însă şidefiniţiile: „HIMÉRĂ,himere”:

•Închipuire fărătemei, fantezie irealiza-bilă; iluzie, fantasmă.

• Monstru în mitologiaantică greacă, închipuitca un animal cu cap deleu, cu corp de capră şicu coadă de şarpe; p. ext.motiv decorativ repre-zentând un astfel demonstru.

• (Bot.;în sintagma)Himeră de altoire =plantă ale cărei ţesuturisunt diferite din punctde vedere genetic.

• (Biol.) Organismprodus prin fuziunea adoi sau mai mulţi zigoţidistincţi. – Din fr.chimère, it. chimera, lat.Chimaera.

HIMÉRĂ s. v. utopie.amăgire, închipuire, fan-tomă.

Am considerat nece-sară această trecere înrevistă a unui conceptatât de versatil care de lareprezentările mitice darcu evidente trimitericătre viaţa reală şi pânăla construcţiile ideaticeiluzorii dar convenabileale fiecăruia dintre noi,dau sensuri şi valenţefoarte subtile şi profundetermenului aflat priori-tar în problematica aces-tui roman.

Concret, autorul puneîn scenă mai multe cu-pluri fiecare cu himerasa. Aparent, aceeaşi si-tuaţie din punct de ve-dere social, însă fiecarecu specificul său profundcu particularităţi care nuse pot înscrie la asemă-nări, prin urmare fiecarecuplu, un univers. La felde complex şi infinit pre-cum acela pe care se tot

străduieşte StephenHawkins să ni-l explice.Fără prea mulţi sorţi deizbândă, totuşi!

Aşadar, avem uncuplu ale cărui rădăcini leaflăm într-o minunatăpoveste de dragoste, uncuplu de succes, Gina şiHenry Biran, el pictor re-cunoscut, deci bine cotatpe piaţa de profil, ea o ex-celentă organizatoare,proprietara unei galeriide artă. Lumea lor esteuna rafinată aflată din-colo de problemele mate-riale însă roasă de crizavârstei critice a bărbatu-lui. Criză „rezolvată” de elprintr-un amor presupusa fi „recuperator” dintoate punctele de vedereprin legătura cu exoticadansatoare Carmen.

Un al doilea cuplu, in-spirat introdus în ac-ţiune, este cel al foartetinerilor Tom şi Liliana,în fond nişte copii careau, justificat, impresia căiubirea lor este unaunică, nemuritoare,demnă de a intra în le-gende. Cam aşa cum amcrezut, la început şi pă-rinţii lui Tom şi de ce sănu recunoaştem aşa cumcredem cu toţii în unelemomente ale vieţii,atunci când trecerea tim-pului nu s-a pronunţatîncă.

Al treilea cuplu cu im-plicare majoră înacţiune este cel al

Jocul himerelorUn roman incitant

a lui Harry Ross

4

23nr. 68 n iulie 2013

Cristinei, londo-neza lipsită deprejudecăţi, apa-

rent superficială, dar înfond foarte raţională şicu o idee fermă despre li-bertatea individuală careîmpreună cu bogatul şirafinatul colecţionar deartă Luciano, contraba-lansează şi echilibreazănaraţiunea, dându-i cre-dibilitate şi realism. Şiacesta cu visele dar şi cufrustrările sale.

Mai sunt şi alte cu-pluri precum Helena şiEgon oameni pentru careiubirea este reprezentatăde încredere şi stabilitateîn viaţă, ambii fiind la ovârstă care exclude ro-mantismul sau iluziile şidau un binevenit exem-plu de relaţie în carefocul patimilor este su-plinit, cu succes, de grijafaţă de trăinicia familiei.

Copii fiind proveniţi dincăsnicii anterioare. Sin-gurii de altfel care abor-dează excesul de sen -timentalism al Ginei cupropuneri concrete me-nite să asigure, în primulrând, traiul zilnic. Pareatât de prozaic, încât te şiîntrebi de ce autorul in-troduce în acţiune, destulde episodic totuşi, acestcuplu. Poate nu am ac-centuat suficient! HarryRoss este un scriitor inte-ligent şi fiecare gest alsău are o profundă justi-ficare, aşa că trebuie ur-mărită atent lecturapentru a-i descifra sen-surile.

Acţiunea în sine, estedinamică, plină de acelemici întorsături de situa-ţie sau în grafica perso-najelor (foarte reuşitetrimiterile prin cuvinte şigesturi la adevăratul ca-

racter al dansatoareiexotice doar pe dinafarănu şi pe dinăuntru!),ceea ce face lectura cuadevărat pasionantă, iardialogurile, inclusiv celecam livreşti dintre tineriiTom şi Liliana, reuşescsă dea veridicitate textu-lui. Plus personajul aflatintenţionat în umbră,mama Lilianei, o tradi-ţionalistă inflexibilă, darpână la urmă, înfrântăde puterea iubirii celordoi. Fiind aceasta, relaţiadintre tradiţionaliştiiconservatori şi adepţiirealismului modern, otemă de larg interes în li-teratura scriitorilor evreide limbă română.

Mai sunt desigur,exact ca în viaţă, cuplu-rile conjuncturale. Ginaeste o femeie frumoasă,atrăgătoare şi devenind,prin separaţie, disponi-

bilă, are desigur diferiteoferte. Un bijutier mai învârstă, ceea ce i-ar puteareface finanţele camzdruncinate, un ispititorflorentin, nostim şi fer-me că- tor… Numai că…Numai că vă las dum-neavoastră cititorilor bu-curia de a descoperi cumevoluează lucrurile.

Mai fac doar o sin-gură remarcă. Aşa cumştim şi din alte scrieri alelui Harry Ross, romanulnu se sfârşeşte de loc înstil hollywoodian şi niciîn cel atât de îndrăgit altelenovelelor. Autorulare ştiinţa, pe deplinexersată, de a ne da posi-bilitatea să continuăm,cum dorim, sau cumgândim noi, acţiunea. Iaraceastă libertate dată ci-titorului, vă asigur că,face textul şi mai inci-tant.

4

ConstantinT. Ciubotaru

Uneori, terminând decitit o carte de poezii, teîntrebi ce vârstă are au-torul. Şi mai ales cândsunt poezii de dragoste.Recunosc, n-am reuşit săghicesc, ba mai mult, vo-lumul mi-a lăsat impre-sia că acest lucru nu arenici o importanţă. Cur-cubeu de metafore fră-mîntate în pâinea caldă acuvintelor, nimic altcevadecît dovada talentului,originalitate.

Fiori adolescentinimă îndeamnă să scriu! Edeclaraţia autoarei. Şipoate coloana pe care sesprijină întregul volum,conceput ca o scrisoareadresată lacrimii, pe careo roagă să nu doară! Esteîndemnul universal,omenesc, dar şi divin la o

iubire sub arc de curcu-beu numit dragoste, cur-cubeu format dinculorile pe care le dă su-fletul celui îndrăgostit,vieţuind departe de loculunde dorul i s-a născut,dar legat de acest feno-men cosmic. Un curcu-beu aruncat din Ciprulcel bogat în istorie şiportocali, până în Carpa-ţii unde Mino-Dora asimţit că fiorii dragosteicer dreptul să fie definiţiprin cuvinte.

Pletele sufletului se

leagănă pe acest spaţiuîn duceri spre „Aici iu-besc acum” şi duiumulde trăiri date prin naşte-rea pe alte plaiuri. Aicinişte flori de portocalplâng pe cărările timpu-lui. Sărutul gânduluiadormit pe-o frunză defag, la culcare, se trezeştedimineaţa pe alta de por-tocal. Aducerile amintesunt micşorate de o de-părtare geografică, fiin-dcă sufletul lovit deruine, de stânci sau decrestele de valuri caută

iubirea. Sărutul de rouă,ruga de vis, azima dra-gostei frământată curouă dintr-o iubire du-rută, calm, nisip îmbrăţi-şat de valuri. Destinulşacal, Norocul prohibit,dorurile pribege, visurizdrenţuite care sfârşescîn cărunte aşteptări!

Poeta arde tăcerea,simte că din dor, dor seiveşte şi glasul încumin-ţit clamează după iubitulaşteptat. Un volum undeiubind înveţi, simţi cătrăieşti.

Broderii de cuvintecusute pe-o

maramă de viseGeorgeta Minodora Resteman

„Poeme pentru vis”, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2012

24 nr. 68 n iulie 2013

Alina-Nicoleta Polina

Cele mai mari conflagraţiimondiale au generat radical mo-dificarea caracterelor umane,anularea demnităţii personale şinegarea propriei identităţi. Zbu-ciumul comportamental este de-osebit de pregnant ulteriorconsumării experienţelor militare.O datorie criminală, un febril stri-găt de neputinţă în faţa supunerii,îndeplinirea unor ordine supe-rioare inevitabile, totul executatcu o deferenţă disciplinară carac-terizează esenţa morală a poveştiiunei existenţe frământate.

Hikaru Okuizumi, scriitor ja-ponez, este distins cu premiulpentru literatură Akugatawa, gra-ţie publicării romanului "Strigătulpietrelor".

Un supravieţuitor al lagăruluide la Calaban sfidează neguraamintirilor şi îşi dedică existenţacolecţionării pietrelor. "Până şi ul-tima pietricică din albia unui râupoartă cu sine întreaga istorie auniversului". Preambulul a ceeace reprezintă asumarea unei atarepasiuni îl constituie o amintire dinvremea războiului. ManaseTsuyoshi, obligat să ucidă pentrua se salva pe sine într-o indispen-sabilă triere umană, într-un jocsângeros al supravieţuirii (dema-rat în obscurul "grotei din mijlo-cul pădurii tropicale, mai sus deGolful Carigara, din nordul pro-

vinciei Leyte") va fi marcat irever-sibil de o secvenţă care-i va dezvă-lui contradictoriu sensul vieţii.Constrâns să-şi ucidă camaradul,Manase asistă la blândeţea accep-tării morţii unui amator de geolo-gie, caporalul care îi va rostiprofetic un adevăr superior. "Într-o bună zi, şi oasele noastre vorarăta la fel. Aşa revin la viaţă ceimorţi." Bulversat, soldatul disci-plinat va executa ordinul, dar - ul-terior - identitatea sa va fipermanent supusă unei anulărivoluntare, compensată cu o înde-letnicire tămăduitoare. Dincolo delugubra scenă a perisabilităţii fizi-cului uman, de recurentele situaţiiîn care extremismul ucigaş su-primă moralitatea, Manase reu-şeşte aparent să încheie rostultulburărilor sale. "Cu toate că ştiagustul groazei sale, era suficient săconştientizeze că stătea pe o salteamoale şi nicidecum pe un pat destânci, şi atunci frica îi dispărea.Timpul le rânduieşte pe toate,într-un fel anume: noroc şi neno-roc, plăcere şi durere, le exilăm petoate în trecut ca să formeze unpeisaj monocromatic. E un misterşi o binecuvântare în acelaşitimp."

Opţiunea colecţionării pietre-lor, un subtil antidot al traumeiexistenţiale anterioare, precum şitentativa consolidării unei familii,totul pentru Manase semnifică unînceput. Detaşat mai degrabă deamintire, care nu va părăsi deloctemplul interior al personajului,acest nou început îi ocazionează

fatal o altă traumă, mult mai per-cutantă - anume - destrămareaunei familii. Treptat, personajulromanului ascede la evoluţia so-cială prin căsătorie, prin rolul detată, simultan, pasiunea pentrupietre dobândind o importanţănefastă. "Pe măsură ce-şi apro-funda cunoştinţele, devenind câtse poate de absorbit de geologie,Manase fu nevoit să se gândeascăla grota din Leyte şi la spusele ca-poralului cu privire la specificulpietrelor." Împlinind rolul de au-ditor al teoriei provenienţei pie-trelor în grota din Leyte Manase,în accidentalul circuit existenţialcare leagă trecutul de viitor, con-tinuă să creadă în adevărul supe-rior al genezei universului."Pietricica aceea pe care o ţii tu înmână povesteşte istoria întregiilumi, tu însuţi fiind parte din ea,căci ceea ce descoperi nu e decâtfelul în care tu însuţi vei arăta înviitor."

Anamneza şi eşecul limpezimiiamintirii, precum şi teribilele stăriinterioare care suscitau frica do-mină liniştea actuală a personaju-lui. Asemeni unor amuleteindispensabile în cursa timpului,pietrele îl prăbuşeau în amintireadureroasă, dar îi generau fascina-ţia. O circulară teoremă care vaîmpânzi povestea protagonistuluilegiferată de taina universului.Amintirea caporalului înprolog - pasionat de roci şi

Umbre și amintiri

Strigătulpietrelor...

ecoul morții

4

HikaruOkuizumi

25nr. 68 n iulie 2013

pietre, sonoritatea groteidin final în care lui Manase,liantul narativ al tuturor

episoadelor tematice, îi este încre-dinţată piatra "o piatră obişnuită,cenuşie", constituie metaforic uto-pia împlinirii, a resemnării pseu-dosemantic tratată de concesiva:"Cu cât darul este mai mare, cuatât preţul plătit este mai mare".Pentru a deveni tangibilă, aceastăsimetrie metaforică poate fi expli-cată astfel: Manase, soldatul tul-burat de vina unei crime derăzboi, este reidentificat prin pa-siunea sa legatară. Pietrele îi în-credinţează secretul existenţeiuniversale.

Fascinat şi absorbit, ignoră fe-ricirea unei soţii tolerante şi pro-tecţia copiilor săi. Fiul cel mare -Hiroaki - moştenitor al dedicaţieipărinteşti pentru misterele roci-lor, este ucis în grota de unde aveasă-şi extragă ultima piatră pentrucolecţia sa. Fiul cel mic, Takaaki,teribilist şi vizibil marcat de dis-pariţia fratelui, devine criminal şieste ucis de forţele de ordine întimpul unei revolte. Misterul mor-ţii băiatului celui mare destramăfamilia Tsuyoshi. Confruntareaulterioară, izbucnită febril şi acu-zator între fiul cel mic şi tatăl săuva stagna elucidarea morţii lui Hi-roaki.

" - Un lucru însă mi-l amintescfoarte bine. / - Ce anume voise să-l întrebe. Ce-şi aminteşti? / -Sânge. Aveam sânge pe mâini. Amvăzut asta când pedalam sprecasă. Când am ajuns, am încercatcu disperare să scap de el. (...)Când am auzit vocea din fundulgrotei, Hiro mi-a spus că e vocealui tata, zicea el. Dar, desigur cănu ai fost acolo în ziua aceea, nu?"

Romanul, dincolo de gravitateaşi repercusiunile maladive aleunor experienţe detestabile, ilus-tează adiacent drama unui individneîmplinit. Cu un precedent bio-grafic cultural deosebit, eroul luiOkuizumi este special: singurăta-tea şi dedicarea pentru acele pie-tre - "istoria concentrată a

universului", iluzia unei familii,aporturile fatale ale ambilor fii înfaţa afecţiunii tatălui, totul conso-lidează trinitatea spirituală a rei-dentificării protagonistului.

Gustul panoramist veritabil,alături de sensibilizarea unor acteumane definesc caracterul artistical operei lui Hikaru Okuizumi.Căutarea este un ritual purifica-tor, natura-martor clădeşte odramă diversă celei interioare, se-dimen- tată în alte sensuri, prinnefericire, singurătate, disperareşi autoconsolare. Manase devineprotejatul propriului destin, unrăsplătit care îndură stoic tragicasa istorie, vrând să-şi recuperezetrecutul, acesta nu reuşeşte decâtsă elucideze istoria geologică a na-turii.

Coincidenţa celor două axetemporale este edificată de ampli-tudinea pasiunii - cu cât concen-trarea spre cunoaştere este maiprofundă, cu atât tulburările lagă-rului devin mai apăsătoare. Psi-hologic şi comportamental,desfăşurarea gradată a unei vieţifrământate devine alarmantă înpreajma lui Thanatos. Protagonis-tul capitulează simptomatic înfaţa morţii iterativ prin însingu-rare. Prin tehnica descriptivă aplanului natural, a profunzimii in-terioare pe care personajele o mă-soară în suferinţă şi extaz,discursul narativ capătă valori ele-giace, mai degrabă sentimenta-liste şi sufocante.

Episodul descrierii stării luiManase, ulterior veştii morţii fiu-lui, acela al abandonului căminu-lui, remanifestarea tămăduitoarea pasiunii sale declinată cu o să-vârşire postum a ţelurilor copilu-lui ucis îmbracă o scriiturădramatică, o creaţie fundamen-tată de un spirit vast şi realmenteimplicat.

"Manase nu fusese nicicând opersoană sociabilă, dar după acestincident se retrase încă şi maimult în singurătatea hambaruluisău, de data aceasta fără intenţiade a se mai ocupa de pietre, căci

nici măcar nu se uita la ele". "Ma-nase nu suporta singurătateacasei aceleia părăsite, aşa că în cu-rând se întoarse în podul hamba-rului. Zile întregi rămaseîncremenit în faţa mesei lui Hi-roaki, dorindu-şi cu ardoare sămai poată zări umbra copilaşuluilui mort (...). Atunci îi veni o idee: avea să completeze colecţia ne-terminată a lui Hiroaki, pe careavea s-o aşeze drept ofrandă pemormântul lui."

Conştiinţa morţii camarazilorlui, asumarea unui act ucigaş, cade altfel şi dureroasa amintire afiului decedat îi creează lui Ma-nase o copleşitoare vină asumată,fantomatic evidenţiată printrecoşmarurile sale. De la imaginilegrotei unde crima îi defineşte pro-priile acte, la analogicele secvenţeîn care fiul său este ucis, Manasese pierde inconştient într-un ver-tij al inepţiei şi al nesiguranţei.

"Ordinul era ordin. Manaseprivi şovăielnic spre foc, dar căpi-tanul care se uita nemişcat la flă-cări îi spuse să se grăbească. (...)O lumină galbenă străluci în spa-tele ochilor lui Manase, gândurileşi sentimentele părăsindu-l în în-tregime, iar muşchii încordându-i-se spasmodic. Nu mai dădea nicidoi bani pe regulile de aur ale ca-valerismului sau pe orice fel dealte reguli. Se apropie şi văzu cămâinile lui ce ţineau mânerul sa-biei purtau pete mari şi roşii desânge. Cu toate astea, bărbatul re-fuza să moară: - Te rog! Te rog! numă omorî! Vocea aceea care im-plora mila se transformă pe datăîn glasul uni copil..."

Secvenţa din finalul romanu-lui, uşor artificială şi totuşi onestăconcentrează natura umană într-un postulat al propriei identităţi -al unei identităţi permanente."Pentru prima dată, după atâţiaani, Manase visa fără să aibă uncoşmar (...) Una câte una, toateaceste peisaje îi treceau prinminte, sub forma unor imaginiclare, cu ramă aurită - totallipsite de orice prezenţă

4

4

26 nr. 68 n iulie 2013

umană. Nu eranici singur, nicitrist." Deşi neferi-

cirea, amărăciunea şidisperarea îi încercauanduranţa sentimentală,deşi decantarea unei rea-lităţi tulburătoare îl ob-sedează şi, totodată, îiplămădeşte suferinţe,eroul devine martirulpropriei vieţi, pe lângămonstrele pietrificate,fiind în creaţia lui Okui-zumi o dovadă vie a fap-tului că limitareasuferinţei umane esteuneori discrepantă în ra-port cu convingerea sur-montării lor. Obedient,nevoit chiar să se salvezeîn faţa "rugului" suferin-ţei, amorţit de o iluziecompensatoare - familia-, responsabilizat pentrudispariţia fiilor săi, Ma-nase se trezeşte în viduluniversal. "Singurul care

mi-a adus nevasta înpragul nebuniei şi i-a tri-mis pe cei doi fii ai mei lamoarte sunt eu însumi.

De îndată ce aceastăconvingere de nezdrun-cinat se cristalizase înadâncul inimii sale, îşiîndrep- tase furia împo-triva propriei sale per-soane şi a umbreimisterioase şi întunecatedin spatele lui care-iţinea trupul imobilizatîntr-o îmbrăţişare defier." Gestul confesiuniiprin cuvinte - anulat -("Faptul că terminasemanuscrisul îi dăduse unsentiment de satisfacţie,că nici mă car nu consi-dera că mai era necesarsă-l publice. Îl scoase dinplic şi scrise sub titlu“Soţiei şi celor doi fii aimei.") încununează ac-ceptarea trecutului său,chiar împăcarea cu pro-pria vină, dovedind in-

contestabil tăria perso-naju- lui şi recuperareapropriei identităţi. Re-semnat, seren şi capabilsă îşi administreze pro-priile resurse pentru va-lidarea adevăruluievoluţiei universale, Ma-nase continuă singura şibenefica îndeletnicirecare îi tămăduieşte sufle-tul şi amintir- ile : încă odată, veleitatea descrip-tivă maiestuoasă a japo-nezului conturează oidilică resuscitare a su-fletului în infinitul natu-ral "Pe cerul de deasupralor, pluteau miriade în-tregi de corpuri cereşti.Privirea lui Manase seînălţă departe, apoi pânăîn cel mai îndepărtat colţal universului"; cu liniş-tea şi concentrarea unuibudhist, Manase îşi de-dică astfel existenţa des-coperirii misteruluirocilor şi al pietrelor, un

răsărit spiritual încunu-nând epilogul acesteiscrieri tulburătoare "Ma-nase privi piatra pe careo ţinea între degete. Opiatră obişnuită, cenu-şie... Dar în clipa în careluă cârpa umedă ca s-ocureţe, soarele răsări de-asupra munţilor, iar pia-tra din mâinile sale setransformă într-un cris-tal cu diamante."

Romanul se încheieceremonios cu pledoariaasupra vieţii şi bucurieide a trăi, prin dăruireunanimă, prin miracol şităgăduirea tristeţii. Unerou remarcabil, o isto-rie dureroasă şi o con-templare armonioasă apropriei identităţi reflec-tate circumstanţial înlaitmotivul narativ - pia-tra - confirmarea pro-priei existenţe.

4

Liliana Botez

„Exilul românesc lamijloc de secol XX – Pa-şoptişti romani înFranţa, Canada şi StateleUnite” (carte scrisă deOctavian D. Curpas) re-prezintă surprindereaunui fenomen cu efectecomplexe atât la nivel decomunitate umană, câtmai ales la nivel de indi-vid, şi anume - exilul, caformă de evadare dintr-o Românie în care “pro-tagoniştii” nu se mairegăseau.

Cartea este atât o pre-zentare desăvârşită a fe-nomenului de„emigrare”, cu tot ce im-plică el, mai ales la nivelsufletesc, cât şi o sintezăa unor întâmplări, istori-siri despre oameni careau avut curajul de a se

dezrădăcina, de a luadrumul străinătăţii. Du-mitru Sinu – personajulcheie, fără de care nu arfi existat savoarea aces-tei cărţi - ne invită, prinintermediul scriitorului,să îi cunoaştem colegii şiprietenii de-o viaţă, păr-taşi la exil.

Romani din Banat,Ardeal, Bucovina, Olte-nia, Muntenia ori Do-brogea, cu profesii dintrecele mai diverse – ingi-neri, medici, sportivi şialtele asemenea – con-struiesc reperele geogra-fice, economice, politice,

poate, dar mai ales, re-perele umane, sociale,emigrând în ţări precumFranţa, Iugoslavia, Spa-nia, Italia, Maroc, Ca-nada sau SUA, unde îşiiau viaţa de la capăt. Cutoţii au gustat experientadulce ori amară a exilu-lui. De asemenea, solida-ritatea umană sta la bazaunui mod de interac-ţiune socială aparte şieste cu atât mai puter-nică când te afli pe altemeleaguri decât cele na-tale. Fiecare stil de viaţăconstruit de exilat estedefinit de caracteristici

personale, precum şi desocietatea în care ajungesă se dezvolte, purtândînsă şi amprenta arhaicăa ţării în care s-a născut.

Exilul este cu sigu-ranţă o experienţă ine-dită, care merităpovestita tuturor şi tre-buie perceput ca unamestec de libertate,dezrădăcinare, dorinţade schimbare, dar maiales de a reuşi, de a aveaun nou stil de viaţă, maibun! Totuşi, persoanăexilată, care a plecat înmod forţat din propriatara, se va raporta cu si-guranţă la un sistem dereferinţă, de trecere spreun echilibru, construitde oameni asemenea ei,oameni curajoşi, cărorale este dedicată cartea luiOctavian D. Curpas.

Repere sociale ale emigrăriiforţate prin ochii unui personaj

„unic, inconfundabil”

27nr. 68 n iulie 2013

1Şi toţi aceeaşi sursă de luminăCe-o dă-nţeleptul înspre învăţareS-aibă-a-mbrăca de mintea lor seninăTânjeşte către marea cercetare!Să vindece tot ce-i de vindecareDe se lucrează cu înţelepciuneC-atunci sămânţa pusă va răsareIar focul se va stinge în tăciune

2

Cât timp nu ne mai trebuieşte focul;C-acestei lumi noi suntem de cor-voadăŞi doar cu noi ea îşi va face joculDe suntem primii ori suntem spre coadă.Din zori de zi şi până se-nsereazăNe străduim să terminăm lucrareaCăci Creatoru-asupră-ne veghează,Când şovăim, să limpezească starea!

3

Să biruim şi-atuncea când secretulE pentru noi ca o învăpăiereCăci să-l cunoaştem nu-i semnat DecretulDe-Acela ce-L simţim ca AdiereAi cărui ochi văd şi-n întunecimeŞi-aude până-n nesfârşite astre,Discerne tot cu mare adâncimeŞi E Izvorul sufletelor noastre.

4

Şi tot El este şi Acela careA stabilit eternul şi-efemerulŞi naşterea şi moartea slujitoareCe ţin în echilibru tot eterul.El tuturor ne pregăteşte-o soartăMai bună sau mai rea de cum I-e voiaŞi după cum ştim să-i intrăm pe poartăSă-i spunem Lui care ne e nevoia

5

Cu haina Lui ce numai din LuminăEste croită,-mbracă NesfârşitulŞi-emană Strălucirea cea DivinăCa Soarele ce-apare-n răsăritulCând farmecul în zi şi-l oglindeşte

Şi razele-i sărută calda frunte!Cu cât se-nalţă tot cu-atâta-i creştePuterea ce se scurge din Grăunte

6

Cum ne-am dori la Dreapta AdunareSă fie-aici EL care e departeNe veşnicească-a Lui străluminareCu-acea Iubire care-I e aparte!Strigând atunci în cor cu toţii: „Iată-lAlăturea de Lumea Sa Divină!” –Cum Ea şi noi îl vom iubi pe TatălCăci El e toată Sfera de Lumină,

7

Din care ne-adăpăm în orice clipă,Precum din nesecatele izvoareCe ploile continuu le-nfiripăNecontenit se-adapă căprioare.Şi-orice ştiinţă făr-de greutateRodi-va-n noi cum în păduri copaciiIar vorbele ca nişte nestemateVor umple bucuriilor toţi sacii,

8

C-am pus în noi atâta chibzuială Care s-a pus şi-n Învârtirea PrimăA Astrelor, când printr-o învoialăCu Cel de Sus le-a Zămislit şi ClimăDupă o hotărâre înţeleaptăIar ce-a făcut nicicând nu se desfaceDin calea ce-a ales că-i cea maidreaptăŞi ne-a dat harul de-a trăi în pace

9

Iar când în noi iubirea-şi are loculSimţim o-nsufleţire tot aparteCăci ne-mpărţim egal întreg noroculCum Soarele lumina îşi împarteŞi orice năzuinţă pare vieSub lata frunte care e veşmântulGândirii de-a trăi în veşnicieCu tot ce-a strâns pe el, în timp, Pământul

10

Care se-nvârte pân-la nesfârşirePe cerul care pare că se-nvârteCu alte astre care prin unireSpre alte galaxii făcut-au pârteŞi au format mai multe constelaţiiCăci astfel au fost ele zămisliteDe se găsesc mereu în corelaţiiCu alte astre mult mai definite

11

Dar mintea noastră nu-i de-ajuns de clarăDe-a explica încă ce nu se poateA explica, şi iar o dăm în barăIar din eroare nimeni nu ne scoate.Materie suntem cum UniversulMaterie gazoasă e sau densăDar nu pătrundem spaţiului diversul,

Deşi gândirea noastră e imensă!

12

Când numai Cerul multor ElementeÎşi pune peste noi a lui EmblemăNoi nu fugim din Stările PrezenteFără-a gândi la Starea cea SupremăCând prea umili noi încă stăm pe gânduriDar în străfund ne ocroteşte EulSimţind de multe ori şi-n multe rânduriCum toţi ne contopim cu Dumnezeul

13

Cel care-a dat natura toată-n floareŞi-o floare-i a Pământului GrădinăÎncât orice fiinţă, ca favoareGusta-va şi din Mierea de LuminăCăci numai ea e-aceea ce emanăTot ce-i Frumos sau Bun şi le combinăSpre-a defini Condiţia UmanăCare-i şi Vârf dar e şi Rădăcină

14

Când vrem cu a Puterii noastre-aripăSă mai zburăm spre alte NăzuinţeTrăim din plin cu fiecare clipăCăci suntem ale Domnului fiinţeCare răspunde de a noastră soartăAşa cum şi noi Lui dăm ascultareSă nu avem închisă nicio PoartăCând vrem să bem din Sfintele-I Izvoare.

15

Azi altei lumi tot El i-a dat fiinţăÎn lumea mea care să mă îndrumeSă scriu orice cu bună cuviinţăÎncât lumină să-mi cobor pe numeCăci tot mergând pe Calea ScriituriiŞtiam precis că sunt precum izvorulDe am zidit tot Templu-ArhitecturiiPoemului, cum vrut-a Creatorul!

CÂNTUL LIde

FloreaTuriacDin volumul „Rapsodianaturii”, în pregătire laeditura „Bibliotheca”

28 nr. 68 n iulie 2013

Ştefan Ciobanu

În Împăratul muşte-lor, William Goldingpune alături două temeincitante din literaturauniversală: izolarea fiin-ţei umane de societate înmediul din care a venit (luând evoluţia ca adevăral existenţei umane) şipsihologia infantilă.Dacă la prima temă sediferenţiază de D. Defoesau R. Kipling care găsi-seră rezolvări mai multsau mai puţin umaniste,scrierile lor devenind pealocuri didactice, la ceade a doua temă W. Gol-ding merge în continua-rea lui F. Wedekindvorbind despre tragis-mul care se află ascunsîn copii, aşteptând doarun prilej pentru a ieşi lasuprafaţă. (La dramatur-gul german F. Wedekindîn piesa de teatru Deş-teptarea primăverii suntredate urmările nefasteale maturizării într-o so-cietate închisă în dogmeşi autoritate. Toate astea,şi nu numai, l-au făcutpe I. Voronca să îl in-cludă în numărul doi alrevistei de artă construc-tivistă internaţionalăPunct din 1924 pe dra-maturgul mai sus numitîn rândul puţinilor au-tori valoroşi din litera-tura universală care însă,în sălile noastre de tea-tru din acea vreme, nuavusese nici un ecou).

Împăratul muşteloreste în primul rând unroman scris foarte vi-zual, filmul curgând de-a lungul ochilorcititorului cu o forţă carecu greu va putea fi uitată.Romanul a avut şi douăecranizări în 1963 şi

1990, prima fiind foarteaproape de litera cărţii.Fără a pierde din con-centraţia mesajului pecare-l are de redat, auto-rul deapănă povestireauşor, fără sincope, cu le-jeritatea aparentă a uneicompuneri de şcoală,fără a detalia inutil as-pecte psihologice, fizicesau de decor, persona-jele prinzând contur şiviaţă doar prin participa-rea la acţiunile din ce înce mai furtunoase. Ungrup de copii se trezeşteizolat pe o insulă în urmaunui accident aviatic ne-clar, ambiguitatea stâr-nind şi mai mult cititorulprin folosirea cuvântuluiatac nuclear. Copiii nu secunosc între ei, doar gru-pul de cor facând un trupcomun, dar străin totalde ceilalţi. Se contureazănişte tipologii la care tepoţi aştepta în astfel demomente: copilul cere-bral, cel violent cu do-rinţe de autoritate, celgras care este mereu datla o parte deşi mai mereuare un punct de pus pe i,etc.

În faţa situaţiei de ase organiza, de a se mo-biliza pentru a supravie-ţui noilor condiţiivitrege, îi vedem făcândnu de puţine ori acţiuni

instinctuale pe care le re-găsim în istoria dezvoltă-rii fiinţei umane:repetarea în joacă a pri-mei vânători ce s-a ter-minat cu succes, scenăcare devine treptat ritua-lică şi chiar psihedelică;oferirea unei părţi sim-bolice din vânat fiinţeiincerte care le teroriza li-niştea; mânjirea feţelorcu sânge urmată de celemai teribile acte, celemai înfricoşătoare ac-ţiuni; impunerea forţeiasupra celui mai slabprintr-o lipsă totală deempatie; folosirea dezgomote puternice ca peo armă conştient îndrep-tată spre ceilalţi, etc. În-drăznesc să spun că amvăzut chiar primii mu-guri ai naşterii unei reli-gii.

Copiii încearcă într-oprimă fază să imite ri-goarea de acasă a părin-ţilor, dar şi necesitateaunei logici ce ar trebuisă-i ducă la salvare. Fra-gilitatea psihicului de-vine treptat evidentă, cutot cu urmările ce searată: instabilitate emo-ţională; amnezie tempo-rală; violenţănejustificată; lipsa uneicoerenţe în limbaj în si-tuaţiile limită; creareainstinctivă a unor stri-

găte ce tind să devinăemblematice etc. Piggy,ţinta bătăii de joc chiar şia celor apropiaţi, rămânetotuşi vocea care îi va ur-mări până la final, pânăîn momentele de cădereîn beznă.

Finalul nu rezolvăproblemele ridicate deautor pentru care astfelde subiecte privind izola-rea declanşatoare în oma fiarei şi a instinctelorlatente, l-au împins la şimai multe romane cuaceeaşi temă (v.: Infrun-tarea, Initierea), finaluldoar amână problema fiepentru o dată viitoare, fieo pasează altui autor.

Câştigător al premiu-lui Nobel pentru litera-tură din 1983, W.Golding prezintă deter-minismul fiinţei umaneprin intermediul copii-lor, limitările fiziologicecare ne definesc şi care,în anumite situaţii chiarne conduc. Împăratulmuştelor pare a fi o re-dare în laboratorul lite-raturii, desigur la scalămică, a naşterii şi dez-voltării fiinţei umane,poate chiar una din în-cercările care, în trecutulnescris al istoriei noas-tre, nu este exclus să fifost nereuşită.

Împăratulmuştelor

sau ce se na[te dinbezn\ ]ip\ întuneric

29nr. 68 n iulie 2013

GeorgetaResteman

Îmi doresc o altfel deprimăvară... una în careoamenii să-şi amin-tească să fie buni, săzâmbească, să se bucurede fiecare fir de iarbă cerăsare de sub frunzelemăcinate de durerea ier-nii care parcă nu se mailasă dusă, să numere flo-ricelele timide, tremu-rând de dorinţă îndemersul minunat pecare-l fac cu sârguinţă înmult aşteptatul proces alreînvierii naturii, bachiar al reînvierii suflete-lor noastre amorţite defrigul de-afară şi... dinpăcate, şi dinăutru..

Îmi doresc o primă-vară a feţelor luminoase,nu a celor umbrite degriji, de dureri ascunsesau nu, de întristări şi deo imensă silă faţă de ceeace ne este dat să trăimîntr-o ţară în care azi amexclamat cu-nfrigurare:MĂ SIMT STRĂINĂ ÎNPROPRIA MEA ŢARĂ!Şi nu o spun „gratuit”pentru că îmi dau seama,cu fiecare zi care trece,că, poate, dacă m-aş mainaşte o dată aş reuşi sămă „aciuez” şi eu într-unloc unde să pot munci, săpot să-mi câştig cinstitpâinea cea de toate zi-lele, fără să mă căciulesc,fără să mă umilesc, fărăsă bat la porţi închise saula uşi pe care scrie: „Nuderanjaţi, OCUPAT!”

Tac şi-nghit de câţivaani buni, de când am tre-cut pragul celor 50 deani şi încerc să găsesc ooportunitate, un loc, unjob; şi mi-am înghiţit şilacrima şi zâmbetul, le-am mixat, le-am trans-

format în cuvinte, amscris cărţi pe care nu le-am putut tipări decât cupreţul sacrificiului pro-priului copil care mun-ceşte „afară”, şimunceşte, nu se sfieşte şinu se joacă! 99% din elele-am dăruit şi-am făcut-o cu drag şi nu le-amscris pentru a face o afa-cere din truda sufletuluimeu, vreau să muncesc,ca atâtea sute, mii, poatemilioane de români caretrec prin aceleaşi zbateri,dar... NU E LOC! Deloc!Culmea, am scris maimult stând şi eu „afar㔺i sprijinindu-mi copilul!

Am aflat de curând,cu bucurie, desigur - deşisimţeam eu că nu-i abună, că se deblocheazălocuri de muncă în admi-nistraţie, în regiile destat, pe care încă nu aupus mâna „întreprinză-torii” care nu te anga-jează decât dacă, citez:„ai până-n 25-30 de ani,eşti fără obligaţii, ai dis-ponibilitate la program...prelungit (oare?), eşti«flexibilă», plăcută la în-făţişare” şi, aş maiadăuga eu - ca particula-ritate în ceea ce mă pri-veşte - nu trebuie să tepricepi la prea multe, nutrebuie să ai coloană ver-tebrală, pentru că nuprezinţi importanţă dacăai cunoştinţe în maimulte domenii şi maiales, este imperios nece-sar să fii lipsit de expe-rienţă! Eheeeei, dar cummăicuţa mea, săraca,

imediat a crezut că tot cezboară se şi mănâncă şitot ce se spune se şi rea-lizează, m-a şi „băgat înpriză”: „Hai, sună, colo,colo, interesează-te,agită-te, du-teeeee!!!” Şiaşa am făcut, pe cuvântde onoare! Rezultatul?Hmmm... nu e greu deintuit, nu-i aşa?! Dar amaflat, totuşi, „calea”... Iaghiciţi! Păi, mai întâi,trebuie să găseşti o„proptea” politică, maiapoi, să ajungi la Consi-lul Judeţean, de-acolomusai trebuie să se dea o„directivă” către mana-gementul instituţiei că-reia te adresezi, şide-abia după aceea, dacătreci de „concurs”, obţiiun locşor, mai călduţ saunu, depinde de cum aiurmat „traseul”! O să-mispuneţi răspicat:„NIMIC NOU!”

Păi, fraţilor, eu nu măpricep la „de astea”, zăucă sunt străină de astfelde practici care am cre-zut că au murit odată cupăşirea noastră, acummai bine de 23 de ani, pedrumul democraţieinoastre (care?) atât deoriginale! Ah, dar uita-sem că la noi tranziţia eprelungită, că trăim su-focaţi de anomalii pecare un om cu mintea în-treagă nu le poate nici-decum înţelege!Şi-atunci, ce-i de făcut?

Că mă simt straină înpropria mea ţară estesigur, în rest, nu mai ştiuce-aş putea face, poate să

mă teleportez într-o altăgalaxie, să mă facă „ăia”tânără, frumoasă, ne-ştiutoare, zâmbitoare,„disponibilă” şi dispusăsă fac orice pentru a-miatinge ţelul, şi de-abiaapoi să revin în ţara mea,poate să devin... iubitaunui politician „cu tre-cere la-mpărăţie” şi săobţin şi eu un serviciu„ca lumea!” Nicioşansă!!! Nu-mi plac cele-lalte galaxii, iubescTerra, îmi iubesc loculnatal, îmi iubesc gră-dina, pământul reavăn încare scurm cu mâinileamândouă şi sădesc firede flori, iubesc muntele,m-am născut cu rouaApusenilor pe frunte şiadieri de vânt purtând înele aroma răşinii de bradşi vreau să trăiesc AICI,ACASĂ!

Dar cum?!! Ei, na, voivedea eu, poate mă pri-vatizez! Împachetez ilu-zii şi le vând, ce ziceţi?!Şi-apoi, o să mă invi-dieze toate companiile,pentru că voi crea atâtealocuri de muncă, cât nuau avut ele în 23 de anide democraţie, voi aveamulţi, mulţi adepţi, carese simt la fel de inutilipentru România de azi şipoate mă aleg chiar pre-şedinte, mai ştii?!! Darpână atunci... mă simtstrăină în propria meaţară!

Mă simt străină înpropria mea ţară!

30 nr. 68 n iulie 2013

Octavian Sărbătoare

Prezenta carte dezvoltă ideaticaexpusă succint în lucrarea, deschi-zătoare de drumuri ezoterismuluineozamolxian, Zamolxiana, învăţă-turile ezoterice ale neozamolxianis-mului: Sumar de idei (SarbatoarePublications, 2012). Pe parcursulderulării argumentului se structu-rează simbolistica arhaică întâlnităpe larg în tradiţia populară româ-nească precum şi în marile curenteezoterice şi religioase ale lumii an-tice. Totodată este expusă o herme-neutică interpretativă extinsă, eapermiţând în viitor o şi mai adâncăpătrundere în tematicile ezotericede natură Zamolxiana, gnoza ne-ozamolxiană.

Ezoterismul prin definiţie în-seamnă cunoaştere interioară, careîn contextul neozamolxianismului,ca spiritualitate şi religie în acelaşitimp, duce la iluminare şi la salva-rea sufletului. Zamolxiana, ca gnozăneozamolxiană, permite un înaltnivel de înţelegere a miturilor, sim-bolurilor şi a sacralităţii pertinentenu numai cunoaşterii, dar însăşiexistenţei umane. Ezoterismul ne-ozamolxian abordează teme carerăspund ideatic spiritualităţii uni-versale conceptualizând un etosspecific neamului românesc.

Gnoză neozamolxiană permiteînţelegerea profundă a celor patrucoloane ziditoare ale zamolxianis-mului modern, respectiv: 1. Peşte-rile iniţiatice sacre; 2. MunţiiCarpaţi sacri, cogaionii; 3. Spiritullui Deceneu ca supremă funcţie sa-cerdotală şi 4. Legile Belagine.

Lucrarea tratează sistematic unezoterism corelat cu simbolistica

sacră şi tradiţia spirituală univer-sală, pornind de la simbolul floareavieţii în context uman şi cosmic.Ideile generatoare ale ezoterismu-lui neozamolxian, sunt prezentateîn relaţie cu cele şapte arhetipuristrămoşeşti neamului românesc,respectiv Zamolxe, Bendisa, MareleLup Alb, Iisus Fiul Daciei, Cavale-rul trac, Deceneu şi Dumnezeu/Dumnezeea. În contextul spirituali-tăţii neozamolxiene există un sis-tem evolutiv şi o psihofiziologieaparte care-i conferă originalitatede idei. O expunere mai complexă oreprezintă cele 36 de elementeesenţiale de coborâre a divinităţii înmaterie (sau de ridicare a omuluicătre divinitate), ele făcând con-exiunea cu floarea vieţii, omul cos-mic şi puterile vieţii pământene.

Argumentul lucrării defineştecele 37 de puteri ale florii vieţii, 19interioare fiinţei umane şi 18 exte-rioare (creaţioniste şi cosmogonice)identificând şi căile relevante şievolutive de la o putere la alta înnumăr fiind de 90 ca multitudinede petale aflate în floarea extinsă avieţii.

Floarea vieţii cosmică (Cogaio-nul Celest) este prezentată cu ele-mentele sale esenţiale. Câtevapractici sunt enumerate, deşi gamalargă a lor face subiectul unor lu-crări mai ample în viitor.

Finalul cărţii oferă câteva ele-mente de numerologie sacră neoza-molxiană precum şi idei pertinentecu privire la arta neozamolxiană şiproiecte de temple.

Baza ezoterismului neozamol-xian o reprezintă atât tradiţiile po-pulare româneşti, vechi de milenii,cât şi expresia lor în noile condiţiisociale care şlefuiesc credinţele ar-haice dându-le o formă corelată cuprezentul istoric. Mitologia româ-nească s-a menţinut la înălţimeaadevărurilor spirituale cele maiprofunde deschizând o panoramălargă zamolxianismului modern.

Informaţiile prezentate rezo-nează cu lucrarea de fundament, cucaracter revelatoriu, a spiritualităţiişi religiei neozamolxiene numităCARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNłE-LEAPTA SCRIPTURĂ sau NOULTESTAMENT AL DACILOR, dincare sunt redate versete care susţinideatica lucrării de faţă.

Prezenta lucrare este mai multdecât o expunere a ezoterismului şia practicilor zamolxianismului cucaracter modern (neozamolxianis-mul). Ea deschide larg drumuriîntru manifestarea unor paradigmespirituale aparte pentru români.

Vechile modele ale credinţelorpopulare, miturile şi legendelor ro-mânilor capătă astfel haine noi deexpresie într-un ezoterism profund.

Cele expuse în conţinutul cărţiiarată în esenţă modalităţile deabordare a neozamolxianismului caspiritualitate sacerdotală, personalăşi colectivă, oferind informaţiilestructurale, ale ezoterismului ne-ozamolxian, însoţite de o herme-neutică adecvată. Practicanţii,zamolxienii moderni, pot înţelegeastfel o gnoză limpede formulată şicare serveşte apropierii lor spiri-tuale de divinitatea supremă a ne-amului românesc Dumnezeu/Dumnezeea, de Zeul Zamolxe, deZâna Zânelor, şi de străbunii daci,reprezentativii etno-culturali pen-tru românii de astăzi.

Zamolxiana, ezoterismulneozamolxian

31nr. 68 n iulie 2013

Octavian Curpaş

Arizona. Locul în care soarelese înalţă pe cerul mereu albastruşi strălucirea lui îţi aduce zâmbe-tul pe faţă chiar şi atunci când eştitrist. Oamenii de aici trăiesc maimult, sunt scutiţi de anumite boliiar senectutea parcă nu îşi spunecuvântul.

Guvernatoarea statului, JaniceBrewer, peste câteva luni împli-neşte 70 de ani. Cel mai de temutşerif de poliţie din SUA, Joe Ar-paio, care deţine din 1992 funcţiade şef al poliţiei peste toată zonametropolei Phoenix, are 81 de ani,iar Sy Perlis din oraşul Surprise,statul Marelui Canion, doboarărecordul mondial la haltere (labench press) la vârsta de 91 deani.

Asociaţia „World Associationof Benchers and Deadlifters", dincare Perlis face parte, înregistraseun record de 61 de kg (135pounds) în anul 2005. Lunaaceasta (iunie, 2013), la o compe-tiţie a asociaţiei mondiale a harte-rofililor, în Phoenix, nonagenaruldin Surprise înregistrează un nourecord de 85 de kg (187.2pounds). Sy Perlis A împinsaceasta greutate din culcat de 5ori, dând dovadă de forţă abso-lută, depăşind greutatea maximăce poate fi ridicată de către un no-nagenar, la nivel internaţional.

Sy Perlis a început să ridicegreutăţi la vârsta de 60 de ani, iarîn urmă cu cinci ani s-a înscris înaceastă asociaţie. Preşedintelecompetiţiei, Gus Rethwisch, a de-clarat la eveniment că la vârsta lacare mulţi evita exerciţiile fizice,Perlis a devenit un atlet. Acesta amai câştigat titlul de campion la

nivel de stat, la categoria 85-89 deani, în anul

2009 şi titlul de campion mon-dial în 2010 şi 2011 la categoria 82de kg (181 Pounds). Soţia lui,Joan, în vârstă de 69 de ani, a de-clarat pentru ziarul „The ArizonaRepublic" că soţul ei o motiveazăsă facă exerciţii fizice în fiecare zi.„Altfel cred că aş fi stat toată ziuaîn casă, poate m-aş fi uitat la tele-vizor", a spus aceasta cuibărindu-se în braţele puternice ale soţuluiîn vârsta de 91 de ani.

Există o concepţie greşită căexerciţiile fizice nu sunt recoman-date după o anumită vârstă. Cer-cetările arată însă că sportulreduce riscul unor boli cronice.„Exerciţiile fizice sunt importantela orice vârstă. Există doar câtevacondiţii medicale în care exerci-ţiile fizice nu aduc beneficii.Uneori le explic pacienţilor căexerciţiile fizice sunt la fel de im-portante ca medicamentele"afirmă Dr. Keith Veselik, directorla „Loyola University Health Sys-tem" din Maywood, statul Illinois.

Perlis se antrenează cinci zilepe săptămână. Mişcările lui de ru-

tină cuprind exerciţii cardiovascu-lare, ridicare de greutăţi şi „benchpressing". Înainte de evenimentau avut loc discuţii amicale întreparticipanţi. Cotidianul „USAToday” surprinde câteva mai inte-resante: „Voi fi mulţumit dacă voiputea să umblu la vârsta de 91 deani" spunea un tânăr de 20 de anidin Mesa, Arizona.

Un alt domn în vârstă de 76 deani adresându-se lui Sy Perlisspune: „Mă faci de râs. Voi fi bu-curos dacă voi putea să ridic 121de pounds (aprox. 55 de kg) as-tăzi". Gene Lawrence (73 de ani)din Scottsdale îl numeşte pe SyPerlis un nou erou şi constată:„Am crezut că eu sunt bătrân".„Eşti un copil" este replica nano-genarului.

În timp ce mulţi vârstnici selasă influenţaţi de mitul potrivitcăruia „nu te poţi lupta cu vârsta",există mulţi oameni în lume carela vârsta de 70, 80 sau chiar la 90de ani participă la maraton, se în-scriu la concursuri de înot sau îşidepăşesc condiţia ridicând halterecare presupun o condiţie fizică deinvidiat.

Un american de 91 de ani din Surprise,Arizona - campion mondial la haltere

32 nr. 68 n iulie 2013

Nicolae Georgescu

Poetă, prozatoare,ziaristă, eseistă, picto-riţă: Melania Cuc poateadăuga, încă, în numelesău, în condeiul şi faptasa, multe şi diverse altecalităţi de acest fel, ţi-nând, parcă, să ne spunăcă provincia este enciclo-pedică iar intelectualulde provincie este absor-bit de idealul universa-lismului. Impresionanteste modul cum îşi ţeseautoarea opera literară:volume de poezii alter-nează bine calculat cuproza scurtă, eseurile şiarticolele de gazetă pig-mentează, din când încând, rafturile (sau, mărog, raftul cu cele 28 detitluri ale sale realizatepână acum). Nu cred căeste o indecizie a fixăriiîntr-o (singură şi solidă)zonă ci, după câte amobservat citind oarecumritmic cărţile sale, una seexplică prin alta, se con-tinuă, se reia. În toatetronează imaginea, Me-lania Cuc fiind în conti-nuă căutare de locuri, defiguri, de teritorii mereunoi. E ca şi cum ai vedeatot cu alţi ochi acelaşipeisaj general, din un-ghiuri diferite. Nu se re-petă nicăieri, dar totulpare o repetiţie generalăîn vederea unui specta-col care mereu se amână.

Acest roman al său,numit „Vara leoaicei”,cucereşte prin coborâ-şuri şi urcuşuri, un fel desinusoidă care pune înmişcare nu numai relie-ful, dar şi timpul, şi su-fletele oamenilor, şiistoria. Prezentul, prac-tic, nu există: din când încând îl ghiceşti într-oadunare de snobi, într-onegociere de anticari,într-o aventură (repe-tată) de-a căutatul co-morilor prin grote.Există, însă, trecutul, cuo adâncime maximă învremea cavalerilor cru-ciaţi – şi cu ridicări spreactualitate (care actuali-tate nu înseamnă, însăprezent, ci doar ceva per-ceptibil prin ceea ce nepune la îndemână pre-zentul) – şi există ceea ces-ar putea numi fantasticşi care ar putea fi o pro-iecţie în viitor.

Fantasticul MelanieiCuc, însă se îmbină cuS.F.-ul şi nu dăinuie înmateria epică, ci maimult în imaginaţia citito-rului. Complicele autoa-rei, cititorul, este stârnit,obligat sa recurgă la in-strumentalul pe care i-loferă mai ales filmul ac-tual de groază – şi se au-tolinişteşte, astfel, într-olectură plăcută, chiarpleziristă. Istoria străve-che (medievală) are, cainstrument de aducere

în atenţia aceluiaşi citi-tor fidel, obiectele deartă. Lungi şi amănun-ţite descrieri de obiectevechi, „de artă” saunumai vechi, îi dau au-toarei posibilitatea creă-rii unei atmosfereadmirabil ţesute în jurulpersonajelor. Ar mai fide căutat ceva întreaceste instrumente: aşacum S.F.-ul foloseşte laimaginaţie, lumea obiec-tuală la atmosferă – artrebui ca pentru descrie-rea sufletească să avemla îndemână cuvântul.Melania Cuc nu se lasăispitită de cuvânt, îl păs-trează pentru vreunvolum de versuri care vaurma, probabil, dupăacest roman. Foarte eco-nomicoasă cu istoria (pecare, repet, o atmosferi-zează prin lucruri, nu re-curgând la tratate,documente, istorii etc.) –autoarea este la fel decalculată cu expresia ne-cesară descrierilor sufle-tului interior, facepsihologie mai ales sim-bolică, elaborează trăiridin câteva trăsături şimai ales din locuri co-mune.

Romanul maschează,oarecum, un eu singura-tic în căutare de locuri şilumi potrivite. Există unspirit al locului carecheamă şi este căutat,sunt umbre în pereţi şi

şoapte omeneşti în frun-zişuri, dar nu pare aexista destin, legea debază a fantasticului.Acesta este înlocuit cudeducţii logice, în cheieactuală. O tensiune întrestraturile de personaje teţine locului în lectură, undialog cu autorul con-structor se iveşte de lasine: simţi că-şi va con-strui personajul aşa, şinu altfel, că tu însuţi cacititor, l-ai construi alt-fel, că se pote şi în altmod (deci, dacă destinnu este, logica aranja-mentelor poate lucra învoie).

Simţi, cu alte cuvinte,intenţia de şantier, de la-borator, invitaţia creato-rului către uneltele şirealizările sale, chiarcătre recitirea carţilorcomune. O atomizarecontinuă a realitaţii, catendinţă de stabilire întabel, de definire, te facesă urmezi firul narativ –rezultatul fiind o carteoarecum cărnoasă, bio-logic devorabilă, ca să zicaşa. O carte frumos gân-dită, realizată întocmaicum şi-a dorit autoarea,care se va aşeza în raftulînfăptuirilor sale, nu neîndoim, în mângâierilemultor cititori.

Melania Cuc, în continuăcăutare de locuri, de figuri,

de teritorii mereu noi

33nr. 68 n iulie 2013

Gabriela CăluţiuSonnenberg, Spania

De pe acum, localurilecu reprezentaţii de fla-menco nu se mai numeauCafés Cantantes, ci ta-blaos. Denumirea s-a con-sacrat şi încetăţenit pânăastăzi, sugerând parcăfap tul că avem de-a facecu locul unde ţi se oferă petavă, pe-o tablă imaginarăsub formă de podium ceeace este cu adevărat valo-ros: flamenco servit á lacarte. Paco de Lucía, Ma-nolo Sanlúcar, Camarónde la Isla, Enrique Mo-rente, Antonio Gades şiCristina Hoyos sunt arti-ştii care au impus noulgen al tinerei generaţii,aşa-numitul „nuevo fla-menco”, curentul care pu -nea capăt perioadei deîn tuneric de după război,dedicându-se idealurilorlibertăţii, speranţei şi re-naşterii din propia cenuşă.

În anul 1993, fosta Ca-tedră de Flamencologiedin oraşul Jerez de laFrontera se transformă înCentrul Falmenco Anda-luz iar mai nou, la Sevillafuncţionează MuzeulDansului Andaluz, o insti-tuţie recunoscută deUNESCO drept bun cultu-ral din patrimoniul uni-versal. Dar flamenco nueste o specialitate pentruarheologi; el trăieşte şi sedezvoltă de la un an laaltul, cu o vitalitate denestăvilit, devenind unlimbaj artistic universal.Nici politicienii nu se lasămai prejos şi încep săsprijine fenomenul, che-mând la rampă protago-niştii, botezând străzi şipieţe cu numele lor şi în-fiinţând trasee turistice peurmele lor, adevăraterutas flamencas. Cu toateacestea, viaţa artiştilor nu

s-a îmbunătâţit prea mult.În continuare, dansatorii,cântăreţii, poeţii şi chita-riştii trăiesc în condiţiiprecare, finanţându-se depe-o zi pe alta, colindândde la un loc la altul.

Rumba, explozivă îşiface intrarea triumfală pescena lumii, purtată sprecumile gloriei de inegala-bilul chitarist Paco deLucía, discipol al celuimai renumit personaj-vic-timă a drogurilor dinscena flamenco: idolatri-zatul Camarón de la Isla.„Nu ne era frică, dar re-simţeam o furie adâncă”,preciza mai târziu renu-mitul chitarist de Lucía.Soliştii de chitară clasică îidesconsiderau pe cei deflamenco, pe motiv că artalor ar fi mai puţin elabo-rată. Din dorinţa de a leadministra o lecţie, Pacode Lucia şi colegii săi audezvoltat o rapiditate ine-galabilă în interpretare,transformând arta lorîntr-o adevărată armă decombătut nesiguranţa şiteama. Pentru public, auatins practic perfecţiuneainterpretativă, punânddefinitv capăt cârcotelilorinterpreţilor de partituriclasice. Paco de Lucia afost primul chitarist care aschimbat poziţia chitarei,sprijinind-o nu pe genun-chiul stâng, ci pe picioruldrept, lăsând instrumen-tul să se odihnească înadâncitura şoldului aple-cat. Poziţia verticală, cugriful şi mâna stângă în-dreptate spre cer semna-liza o delăsare şi olejeritate care sfida rigidi-tatea scrobiţilor chitariştide până atunci.

Au urmat grupurile

Gipsy Kings şi deliciosulDuo Los del Rio, cel care alansat hitul „La Maca-rena”. Din clipa în care„Macarena” a fost aleasăca imn electoral al demo-craţilor americani, fla-menco a intrat triumfalprin toate porţile mapa-mondului. La ora actuală,odată cu deschiderea spredemocraţie şi cu intrareaSpaniei în Uniunea Euro-penă, accentul din fla-menco s-a deplasat,distanţându-se de tradi-ţionalele teme ale asupri-rii şi sărăciei. Mai nou,dureroasa temă a emigra-ţiei câştigă tot mai multteren, materializându-seîn curentul Andalucíaamarga. La fel, ia am-ploare interesul pentrudialogul încărcat de ten-siuni dintre lumea creş-tină şi cea arabă.Flamenco este un indica-tor al punctelor fierbiţi alesocietăţii. În pas cu evolu-ţia omenirii apar noizone-problemă, pe carearta flamenco le oglin-deşte şi le demascheazăprompt. Angajamentulartistic merge mână înmână cu cel politic. Cualte cuvinte, nu avem dece să ne temem că ar secavreodată izvorul său deinspiraţie, conflictul deinterese dintre bogaţi şisăraci fiindu-i tema pre-destinată.

Industria flamencoobligă în continuu la in-ovaţie artistică. Printremontările la scenă mai in-solite se numără, deexemplu, un spectacol încare bărbaţii îmbracă ro-chiile tipice, în timp cepartenerele poartă panta-loni. Exponentul cel mai

renumit al stilului mo-dern rămâne însă dansa-torul Joaquín Cortés, celcare a impus prin specta-colele sale Pasión Gitanaşi Soul, impregnate derock, gospel, soul şi funkun nou stil: Haute Co-uture, cu dansatori îm-brăcaţi în costume marcaGiorgio Armani. În re-plică la năzbâtiile creativenăscute în vremuri mo-derne în virtutea mottou-lui „anything goes”,dincolo de fuziunea dintreflamenco şi curentelerock, hip-hop, reaggae,pop şi rap, se cultivă înparalel şi pe mai departestilul clasic.

Concernele internaţio-nale şi internetul i-au des-chis noi căi de răspândire.Nu este de mirare că pu-blicaţia cea mai presti-gioasă de flamenco seeditează nu la Madrid, ciîn Japonia, într-un tirajde 10.000 de exemplare.Flamenco este sinonim nudoar cu o muzică inegala-bilă, un stil artistic, o filo-zofie de viaţă, un mod dea privi lumea, aproape ofilozofie, ci şi, poate în-ainte de toate, cu o afa-cere rentabilă. Pe post dereflecţie cu dublu înţelesne rămân cuvintele exege-tului Rubén Dario: „An-daluzia nu este nici veselă,nici tristă: ca toate regiu-nile, şi ea se orienteazădupă starea emoţională acelor care o contemplă”.

Flamenco (3)

34 nr. 68 n iulie 2013

PLOAIA ÎMI UDĂLACRIMILEPloaia îmi udă lacrimile-amare,Cărările-nainte mi se frîng,Lumina vieţii în neant dispare,De doru-ţi, zbuciumat,amarnic plâng.

Cum aş puteasă îmi ascund privirea,Durerea-mi e dublatăca-n oglindăApune sângerandă amintirea,Şi simt că moartea vine încet -şoptindă.

Dar deodată un fulger se revarsă,Şi te zăresc în raze de topaz,Şi simt cum catifeauamâini-ţi caldeMă mângâie sfioasă pe obraz...

Eu îţi privesc conturulprintre lacrimiDar... nu eşti tu,şi mi-e atât de dorÎncerc să te ating,să mi te-apropii,Să-ţi dau o sărutare şi să... mor.

ZÂNA MEA DE UMBLETTe-am luat de mână şite-am pus în sufletLumină răsărită-n paradisComoara vieţii,zîna mea de umblet,Uluitoare margine de vis.

Cărările pe care câte-odatăNe rătăceam -confuz sau dinadins -Duceau spre un luceafar fără pată,Din feeria cerului desprins.

Pe umerii-ţi de înger în cascadăCurgea un val de neagră catifea;Pe ochi şi buze, mâna-mi cu tăgadă,Alunecând, alene se jertfea.

Mă doborau oştirile de patimi,Şi-n legiuni coşmaruri mă zdrobeau...Dar nu-mi păsade ochi-mi plini de lacrimi,Când chipul tău de înger îl sorbeau.

AGĂŢAT ÎNTRE STELEInima mi-a rămas agăţată întrecâteva stele,de unde speranţa fulguia însingu-rată spre pământ.Erai langă mine şi te vedeam dince în ce mai puţin.De ce te-am urmat acolo? De ce ai plecat fără mine?Sunt întrebări la fel de trecătoareprecum un viscol. De aceea nu te-am mai întrebatnici unde mergeam,nici de ce cărarea nu se mai vedea.

Priveam întinderea universuluiaşteptând zorile. Şi pe tine.Jos, mult sub mine, simţeam nin-soarea fulguind înspre abis.Auzeam cântându-se colinde şi vedeam moş-crăciuni rotofeialergând de colo-colo.Deodată nu te-am mai simţit. Te zăream încă,dar nu mai erai cu mine.Îmi agăţaseşi înadinsinima între nişte stele;printre fulgi, mi-ai facut cu mâna şi mi-ai strigat să aştept.

CANIBALIIÎmi spuneai să nu mă agit, dar canibalii automatici smulgeau din mine ciosvârte cât nişte continente mai minore.Îmi lipseau deja o treime din oase,un ochi şi jumatate din urecheastângă.Loveam în ei cu piciorul rămas întreg şi cu pumnii.Ţipau speriati şi se trăgeau puţin înapoi,

dar se repezeaudin nou cu o ură tâmpă în ochii lor mici şi diavoleşti şi cu dinţii plini de sânge.Doi dintre ei se băteau pe coastelemele din dreapta,şi vreo cinci-şase se îngrămădeau şi îşi smulgeau unul altuiaparte din ficat.Tu stăteai la măsuţa de pe terasaşi-mi spuneai să rămân calm.

Muşcai dintr-un măr şi vorbeai cu gura plină.Un canibal s-a strecurat prin spateşi a reuşit să-mi bageun deget în creier prin urechea ce-mi mai rămăsese;l-a scos apoi repede, rozându-şi de sub unghiecâţiva neuroni.Dar din gâtlej i-a vuit bruscun urlet canibălesc ce s-a ridicatpeste vacarmul general, a dat ochii peste cap şi a căzut mort.Dintr-odată toţi ceilalţi canibali au început să se uite speriaţi, urlând, unii la alţii; Au luat-o la fugă şi au disparut într-un val de praf, undeva, pe toate drumurile care duc spre Roma.Ai ridicat din umeri, privindu-mă cu un zâmbet superior care-mi sugera un: „Nu ţi-am spus eu?!”

Lacrimi de dorși de durere

Poeme de DanielIoniţă, Australia

35nr. 68 n iulie 2013

Vavila Popovici,SUA

Existăm şi dorim săcunoaştem iubirea, fiin-dcă din iubire ne-amnăscut şi cu ea vrem săplecăm din această lume.Iubirea ne face să discer-nem între bine şi rău, bi-nele fiind starea naturalăa firii noastre, iar răul -starea pe care o dobân-dim ori de câte ori negli-jăm binele. Existăm şidorim să cunoaştem bu-nătatea sufletelor, fiindcănumai ea ne poate face sătrăim în armonie. Se vor-beşte despre bolile noas-tre ca fiind un rău cares-ar datora faptului că nuştim să trăim în armoniecu legile divine, pe caremulţi dintre noi nu le cu-nosc, alţii le ignoră, ceamai importantă fiindlegea iubirii, apoi cele-lalte: legea adaptării, aacceptării, a cumpătării,a moralităţii, a recunoş-tinţei etc.

Dar cunoaşterea nece-sită învăţătură, simţire şiînţelegere. Învăţătura in-tensă duce la înzestrareaminţii, deschide aripilecunoaşterii, precum pa-sărea-şi deschide aripilepentru a cuprinde văzdu-hul, iar libertatea gândi-rii şi a exprimării a totceea ce simţim ne poateduce la înţelegere. Neputem astfel elibera şi deteama din sufletele noas-tre, fiindcă nimic nu a în-spăimântat şi nuînspăimântă mai mult peoameni decât ceea ce einu înţeleg.

Învăţătura despre noişi despre lumea în caretrăim este averea pentrucare merită să te strădu-ieşti a o obţine şi care nu-ţi poate fi furată; din

moment ce ai dobândit-o, ea îţi aparţine şi cu eapoţi face viaţa ta mai fru-moasă, dar şi lumea maifrumoasă, întrucât fru-museţea unui întreg estesuma frumuseţilor părţi-lor care îl compun.

Lumea noastră esteconcepută matematic.Probabil Dumnezeu aşa avăzut că poate fi con-struită această lume, ba-zată pe nişte regulimatematice şi dezvoltatăcu frumuseţi ale imagi-naţiei ce ţin de domeniulartistic. O geometrie se-cretă stă la baza a tot ceîntâlnim în natură, înorice floare, frunză, pia-tră etc. Filosofi ai ştiinţeiau spus că „ Limba încare este scrisă mareacarte a Naturii este mate-matica, iar literele ei suntcurbele, figurile, triun-ghiurile”. Materia, lucru-rile sunt însă mai puţinimportante ca ideile: „Unom poate muri, naţiunilepot creşte sau se pot pră-buşi, dar o idee trăieştepentru eternitate”, spu-nea Albert Einstein. Pă-trunderea în sfera ideilora făcut-o filosofia, cu sco-pul de a cunoaşte adevă-rul.

Primele reflexii filoso-fice asupra lumii au izvo-rât din întrebări şimirări, filosofia însem-nând iubire de înţelep-ciune, iar înţelepciunea –

locul de întâlnire şi cum-pănire a tuturor virtuţi-lor. Marile întrebări alefilosofiei au fost: De undevenim şi unde mergem,dar şi valenţele intelec-tuale şi spirituale aleomului au interesat, în li-mitele în care se puteagândi la vremea aceea.

Primele încercări deinterpretare filosofică alumii le găsim în Iliada şiOdiseea lui Homer. Apois-a trecut de la poem lafilosofia propriu-zisă.Grecii contemplau cerul,natura, nu numai ca ungest meditativ, dar şi ca onecesitate a cunoaşterii,a găsirii soluţiilor pentruproblemele cetăţii şi înacest mod s-a produs mi-racolul! Intervalul detimp în care putem vorbipregnant de filosofiagreacă este secolul VI î H.şi secolul V d. H.

Fac o digresiuneamintind de o excursiefăcută în Grecia. În gru-pul nostru era şi un ma-tematician. Văzându-i pegreci cum îşi deschid pră-vălioarele de dimineaţă,cum se aşează tăcuţi înfaţa lor pe câte un scău-nel, trăgând din trabuc,cu privirile pierdute un-deva în depărtare, demulte ori spre liniştitaMare Egee, profesorul aavut o revelaţie: „Acumînţeleg de ce aici a fostleagănul filosofiei!”

Filosofia greacă a fostcel mai important curentfilosofic apărut în Eu-ropa, din el evoluând fi-losofia romană, filosofiaarabă, persană, filosofiarenaşterii şi iluminismu-lui, aşternând drumulcătre modernitate. Inte-resul era formarea omu-lui ca entitate superioară,idealul fiind perfecţiona-rea fizică, intelectuală şiartistică. Iniţierea pentruatingerea idealului ferici-rii se realiza în trepte, încicluri. Educaţia cetăţea-nului continua şi dincolode vârsta şcolii, prin in-termediul instituţiilordemocraţiei. Grecii au in-trodus pentru prima datăîn istoria civilizaţiei, ma-rile dezbateri asupraexistenţei noastre, a sis-temelor de valori, sis-teme valabile şi învremurile noastre, pre-cum adevărul, fericirea,justiţia, frumuseţea, iubi-rea, bunătatea, armonia,legea, statul ca organi-zare perfectibilă, egalita-tea între cetăţeni,respectul proprietăţii şial individului. Ideile depatrie şi patriotism s-aunăscut tot în Antichitateagreacă.

Punctând câteva ideiale unor gânditori greci,amintesc de filoso-ful grec Empedocle

Ce alegem pentruviaţa noastră?

„Dezvoltarea intelectuală ar trebui săînceapă la naştere şi să se termine

doar la moarte.” Albert Einstein

4

36 nr. 68 n iulie 2013

(490 - 430 î. H.)care a considerat

principiul primordial allumii fiind inteligibilita-tea ei; el vorbea despreprincipiile care pun înmişcare elementele vie-ţii: Philia (iubirea) şi Ne-ikos (ura). Socrate (469 -399 î. H.) spunea că „Ni-meni nu face rău de bunăvoie, cu intenţie, cinumai fiindcă nu se cu-noaşte pe sine şi nu ştiece vrea, căci a şti ce vrei,înseamnă a cunoaşte bi-nele şi a căuta să-l reali-zezi.[…] Ignoranţa estemama răului şi a păcatu-lui.” Platon (428-348 î.H.) era adeptul demiur-gului care asigură o me-tamorfoza cosmicăordonată, fiind şi garan-tul ieşirii din haos şicreării unui echilibruuniversal. Pornind de lafaptul că lumea are ostructură, a dedus că eaeste inteligibilă şi aceastăstructură este opera deartă creată de un Dum-nezeu matematician. Elvorbea de iubirea divină,factor creator şi unifica-tor în cosmos şi în viaţaterestră, de frumosul însine şi binele în sine, re-flexii ale frumuseţii şi bu-nătăţii dumnezeieşti, dearmonia lumii şi drepta-tea universală. Vorbeadespre libertatea umană,considerând că fiinţa in-dividuală se conştienti-zează ca agent al Binelui,având scopul de a-şighida acţiunile înspreprosperitatea obţinutăprin atingerea inteligibi-lului. Întrebat dacă omulprin cugetare simte maibine realitatea, Platon arăspuns: „Atunci gân-deşte mai bine, când nu-l stinghereşte nimic, niciauzul, nici văzul, nici o

durere, nici vreo plăcere,când sufletul rămâne sin-gur - singurel, când lasăîn pace trupul, şi, pe câtse poate, nu-l ia tovarăş,nu s-atinge de el…Iatănumai atunci simte reali-tatea!” Aristotel (384-322 î. H.) a pornit de lacauza primă a universu-lui pe care a numit-o „mişcătorul nemişcat” - fi-inţă divină creatoare, în-trucât concepe lumeaprin intermediul gândi-rii, singurul proces carenu presupune deplasa-rea. El a vorbit desprespiritul uman care senaşte ca o tabula rasa şiîn care se imprimă expe-rienţa câştigată, despreexistenţa unui intelectpasiv şi a unuia activ (in-tellectus agens) nemuri-tor şi veşnic, „partea pecare o avem comună cuzeii”. După el trei lucruritrebuie evitate în dome-niul moral: răutatea,lipsa de reţinere şi primi-tivitatea animalică.

Mai târziu, fizicianuldar şi filosoful francezBlaise Pascal (1623-1662) concludea: „Estemai important să ajungila o desăvârşire morală,decât să ajungi la rezul-tate în ştiinţele exte-rioare”. Contează maimult, spunea el, să fii omonest, decât să fii „geo-metru”. Pascal mai admi-tea cunoştinţa intuitivă ainimii: „Le coeur a ses ra-isons que la raison neconnait pas”. Iată unadevăr atât de mare in-tuit, adevăr care stă labaza Religiei creştine.Inima este sursa tuturoremoţiilor noastre, din eaplecând iubirea, ca unfascicul de raze lumi-noase.

Biblia ne învaţă că

„Dumnezeu este iu-bire…” şi ,,Dumnezeueste milostiv şi plin de în-durare, îndelung răbdă-tor şi plin de bunătate ”(Psalm 145.8), este sursabunătăţii, izvorul ei, iarideea plinătăţii, ni sespune, trimite la absolu-tizare şi astfel spunem căîn Dumnezeu se află bu-nătatea absolută careajunge la noi prin DuhulSfânt. Părintele DumitruStăniloae definea: „Per-soana divină care facetransparent pe Dumne-zeu prin putere şi luminămai presus de fire pe de oparte, şi prin sensibilita-tea sufletului care le sesi-zează pe de altă parte,este Sfântul Duh.” În car-tea intitulată „NeagoeBasarab Principe Isi-hast”, Arhimandrit dr.Iuvenalie Ionaşcu vor-beşte despre faptul căNeagoe amintea adeseaparabola albinei şi a fa-gurelui, albina fiindDuhul Sfânt şi fagurele -sufletul omului. Subli-niază verosimilitatea „fu-mului” de a fi cel careîndepărtează albina defagure.

Bunătatea care ajungela noi, este dispoziţia de aface bine, un sentimentcare înnobilează fiinţa şialungă răutatea, nelă-sându-i loc în sufletelenoastre. Ea se manifestăprin dragoste, blândeţe,răbdare, iertare, milă,dreptate, pace şi cu câtcunoaştem mai mult şine cunoaştem, cu atâtmai mult ne vom însuşiaceste manifestări. Bună-tatea duce la armonie, în-carcă „fagurele” cumiere. În Epistola pentruColoseni a ApostoluluiPavel găsim scris: „Astfeldar, ca nişte aleşi ai lui

Dumnezeu, îmbrăcaţi-văcu milostivirile îndurării,cu bunătate, cu smere-nie, cu blândeţe, cu înde-lungă-răbdare”.

Şi totuşi, astăzi com-portamentul oamenilorde cele mai multe ori dinignoranţă, coboară spretrivialitate, sufletele suntstăpânire de orgoliu, derăutate, de ură, de dezbi-nare şi aceste sentimentese pot amplifica şi potduce la adevărate dezas-tre. Oamenii sunt încrân-cenaţi, dornici derăzbunare, vor să ră-nească suflete sau chiarsă ucidă. Spiritele ne sunturâţite prin întunecare.„Fumul” le întunecă!

Ce alegem pentruviaţa noastră? Vrem săfim buni, să trăim în ar-monie, sau vrem să fimrăi, răzbunători, să trăimîn discordie? Alegem spi-ritul benefic sau spiritulmalefic – distrugător?Alegerea este a noastră,căci, după ce ne-a înzes-trat cu facultăţi mentale,Dumnezeu ne-a dat şi li-berul arbitru.

Închei amintind unfapt real: La un curs de fi-lozofie a unui colegiu,studentul Albert Einsteini-a răspuns profesorului:„Răul nu există, sau celpuţin nu există în sine.Răul e pur şi simplu ab-senţa lui Dumnezeu. E caşi întunericul şi frigul, uncuvânt creat de om pen-tru a descrie absenţa luiDumnezeu. Nu Dumne-zeu a creat răul. Răul esteceea ce se întâmplă cânddin inima omului lipseştedragostea lui Dumnezeu.Este ca frigul care aparecând nu există căldurăsau ca întunericul careapare când nu există lu-mină.”

4

37nr. 68 n iulie 2013

Propus de B.P.

Când s-au întâlnitprima oară, amândoi eraustudenţi la Filosofie. El,24 de ani, ea abia 21. El,plin de viaţă şi nebunie,ea, frumoasă şi inteli-gentă. După examenulfinal, el a curtat-o intens,ea îl găsea urât, aproaperespingător. Însă exube-ranţa lui nu a lăsat-o indi-ferentă. Cei doi s-auîmprietenit şi au căzut deacord să aibă o relaţie dedoi ani de zile. După carear fi continuat, dar pentrucă timpul alocat ”relaţieiexclusive” s-ar fi scurs,trebuiau să se vadă şi cualţii.

Au trecut cei doi ani decând s-au cunoscut în1929. Nici Sartre şi niciBeauvoir nu dădeauvreun semn că ar vrea sărenunţe. Ba chiar Sartreajunge la concluzia că Si-mone este pentru el ”rela-ţia necesară. Toţi ceilalţisunt întâmplători.” To-tuşi, s-au ţinut de cuvântşi au început să dezvolte şi

relaţii în afara relaţiei ofi-ciale. Mai mult el. Ea aveasă ”îndrăgească” şi să serefugieze în femei pe careavea să i le prezinte lui.

Îmbinarea dintre liber-tărţile reciproc asumateale unor amoruri pasa-gere şi exterioare şi relaţialor nu a făcut decât să în-noade şi mai strâns legă-tura dintre cei doi careavea să ţină toată viaţa.Intensitatea şi fascinaţiacontinuă a unuia faţă decelălalt survenea din ceeace aveau în comun cei doi:ideile, dezbaterile, nevoiade dialog. Un dialog per-petuu, o legătură prepon-derent intelectualicească.

Sartre:Fără ea nu aş fi avut

niciodată aceeaşi expe-rienţă. Fără să fi discutatcu ea despre acestea, elear fi fost nespecifice. Ungest pe care îl descriu, osituaţie de viaţă pe care oanalizez – ele capătă pre-cizia şi exactitatea lorrealistă prin intensitateaexperienţei cu Simone deBeauvoir.

Tot el spunea într-uninterviu video (un proiectde-al lui Gerard Byrne),că relaţiile dintre bărbaţişi femei sunt posibile şiesenţiale doar dacă cei doiau culturi egale sau chiaraceeaşi cultură. Trebuiesă avem aceeaşi culturăpentru a dori aceleaşi li-bertăţi, ar spune el.

De-a lungul anilor,nimic nu părea să sără-cească între cei doi filosofiexistenţialişti. Trăiau într-o dublă complicitate, atâtintelectuală, cât şi emoţio-nală. Se spune că nu aurenunţat niciodată la poli-teţurile şi respectul adre -sa bilităţii, vorbindu-şi cu„dumneavoastră” şi au în-ţeles că tocmai sincerita-tea totală, confesiunilenedisimulate şi transpa-renţa absolveau ieşirileerotice ”din decor” alecelor doi de orice urmă devulgaritate. Îşi povesteautotul.

Un punct de plecare alrelaţiei lor se pare că afost recunoaşterea supe-riorităţii în gândire a lui

Sartre de către de Beau-voir, înţelegând legăturacu el ca pe un soi de pro-vocare, o experienţă caresuscita, incita şi o obligala o neostoită evoluţie. DeBeauvoir îşi extrăgea forţanecesară maturizării şidevenirii din dependenţape care o simţea faţă descriitorul şi filosoful delângă ea, ajungând la con-cluzia că “Femeie nu tenaşti, ci devii”.

Deşi niciunul nu cre-dea în căsătorie, Sartrefiind cel mai acerb duş-man al acestei instituţii, elva fi totuşi cel care îşi vaîncălca rigurozităţile şiajunge să o ceară pe deBeauvoir de trei ori în că-sătorie, ea refuzând pemotiv că dorea să rămânădevotată principiilor sale.

Totul s-a terminat lamoartea lui Sartre pe 15aprilie 1980, la spitalulBroussais din Paris, la cei75 de ani ai săi, din cauzaunei embolii pulmonare şia altor complicaţii. Si-mone de Beauvoirva muri peste şase

Jean-Paul Sartre către Simone de Beauvoir:

„Tu e[ti pentru mine rela]ia necesar\.To]i ceilal]i sunt întâmpl\tori.”

4

38 nr. 68 n iulie 2013

ani, lăsând în lucra-rea sa, La Cérémo-nie des adieux, din

1981, ultimele cuvinte aleomului lângă care şi-a pe-trecut toată viaţa:

Moartea nu ne vareuni. Aşa stau lucrurile.Cu toate astea, e splendidîn sine că am reuşit să netrăim vieţile în armoniepentru atâta vreme.

După ce scriitoareamoare, presa se năpus-teşte haină peste jurnalulacesteia, devorând toateintimităţile lui de Beau-voir şi descoperind, defapt, suferinţa mută şidemnă a unei femei care aiubit toată viaţa un singurbărbat şi care a înţeles,dintr-o afecţiune şi o răb-dare fără limite, libertina-jul său.

Iată mai jos o scrisoaredin 1929 pe care tânărulSartre de 24 de ani i-oscrie lui Simone (21 ani)chiar după ce acesta i-acerut mâna (iar de Beau-voir a refuzat). Era începu-tul legăturii lor de o viaţă.

Micuţa mea,Demult am tot vrut să-

ţi scriu, într-una din aceleseri după o ieşire cu prie-

tenii când simţi că lumeae a ta. Am vrut să-ţi aş-tern la picioare fericireape care o simte cucerito-rul, aşa cum se întâmplape vremea Regelui Soare.Numai că de fiecare datăeram prea obosit de atâ-tea ţipete şi mă duceamsă mă culc. Astăzi însăvreau s-o fac pentru asimţi acea plăcere încăstrăină ţie, acea plăcerede a trece de la prieteniela iubire, de la putere latandreţe. În searaaceasta, te iubesc într-unfel pe care tu nu-l cunoştila mine: nu sunt nici slă-bit de atâtea călătorii,nici copleşit de dorinţa dea te avea lângă mine. Îmistăpânesc dragostea pen-tru tine şi o transformîntr-unul din acele ele-mente care mă clădeşte.Mi se întâmplă mai desdecât vreau să recunosc,însă rar atunci când îţiscriu. Încearcă să mă în-ţelegi: te iubesc şi în ace-laşi timp încerc să fiuatent la cele exterioare.La Toulouse pur şi simplute-am adorat. Te iubesc înseara asta de primăvară.Te iubesc cu fereastra

deschisă. Tu eşti a mea şilucrurile sunt ale mele şiiubirea mea alterează lu-crurile din jurul meu, iarlucrurile alterează şi eleiubirea mea.

Draga mea fetiţă, aşacum ţi-am spus, ţie îţi lip-seşte prietenia. Acum etimpul să-ţi dau nişte sfa-turi mai practice. Nu ţi-aigăsit nicio prietenă? Cumse poate ca Toulouse-ulsă nu aibă nicio femeieinteligentă, demnă detine? Nici n-ar trebui s-oiubeşti. Vai, tu eşti tottimpul gata să oferi iu-bire, e cel mai simplulucru pe care cineva îlpoate obţine de la tine.Nu vorbesc de genul deiubire pe care mi-l oferimie, iubirea asta le depă-şeşte pe toate, dar tu eştiexcesiv de generoasă şi cucelelalte iubiri, acele iu-biri secundare, ca atunci,în noapte aia la Thivierscând te-ai îndrăgostit deacel ţăran ce păşea înjosul dealului pe întune-ric, fluierând, ţăranulacela care până la urmas-a dovedit că eram chiareu. Trebuie să ajungi să

cunoşti şi acel sentimentce nu are legătură cu tan-dreţea şi care apare întredoi oameni. E greu pen-tru că orice prietenie,chiar şi între doi indivizicu sânge clocotind, aremomentele sale de iubire.Îţi consolezi prietenul su-ferind şi ajungi să-l iu-beşti, un sentiment ceşubrezeşte însă repede şise deformează. Dar tueşti capabilă de senti-mentele prieteniei şi tre-buie să le experimentezi.Şi, în ciuda mizantropieitrecătoare pe care osimţi, ţi-ai imaginat oa reaventura căutării uneiprietene în Toulouse, o fe-meie care să fie demnă desentimentele tale de prie-tenie şi pe care să nu tre-buiască s-o iubeşti? Lasădeoparte partea fizică aiubirii sau convenţiile so-ciale. Caută cu inima des-chisă. Şi dacă nu găseştipe nimeni, întoarce-tecătre Henri Pons pe careabia dacă-l mai iubeşti şifă din el prietenul tău.

[…]Te iubesc din tot sufle-

tul şi inima mea.

4

Eva Defeses

Scriitorul român Elisei Virgil aprimit duminică, 12 mai 2013, pre-miul pentru literatură „Scriitori dinEst”, locul al doilea, în valoare de3000 de Euro, acordat de Noua So-cietate Literară din Madrid. Carteaautorului român a atras atenţia cri-ticilor, cu ocazia Săptămânii Cărţii2013, eveniment organizat de Pre-fectura oraşului Madrid. Săptă-mâna Cărţii s-a desfăşurat laFacultatea de Filologie a Universi-tăţii Complutense din capitala Spa-niei.

Elisei Virgil a asistat, pe 14 apri-lie, la prezentarea romanului său„El Triángulo de la Felicidad" (Tri-unghiul Fericirii), organizată deEditura Niram Art, în Espacio

Niram din Madrid. Cartea, aflată laa doua ediţie, face parte din Colec-ţia Propuneri, coordonată de TudorŞerbănescu, artist român recunos-cut pentru opera sa în Spania, iar

coperta a fost creată de artistulplastic spaniol Ivan Miedho. Roma-nul, tradus de Fabianni Belemuski,a atras atenţia publicului şi a criti-cilor, care l-au comparat pe Virgilcu Juan José Millas şi Vintilă Horia,scriitor care şi-a petrecut o bunăparte din viaţă în Peninsula Iberică.

Elisei Virgil a afirmat că scrierilesale fac parte din bogăţia culturalădin Estul Europei, încă neexploa-tată suficient în Occident. „Suntfoarte mulţumit de premiul pe carel-a primit «Triunghiul Fericirii»,premiu care înseamnă pentru mineo surprinzătoare recunoaştere a li-teraturii române în Occident”, amai semnalat Elisei Virgil, într-uninterviu pentru Union Radio Ma-drid.

Scriitorul românElisei Virgil, premiat

de societatealiterară din Madrid

39nr. 68 n iulie 2013

Propus de P.S.

Clientul: Alo, bună ziua, do-resc să comand două pizza.

Telefonista: Mulţumim că aţisunat la Pizza Hut. Puteţi să-midaţi numărul dvs. de identitate(NIDN - national ID number),domnule?

Clientul: Numărul meu deidentitate naţională... da, un mo-ment. 6102049998-45-54610.

Telefonista: Mulţumesc, dleX. Văd că locuiţi la1742 Meadow-land Drive şi aveţi tel. 494-2366.Telefonul dvs. de la serviciu laLincoln Insurance este 745-2302iar numărul de celular este 266-2566. Adresa de web este http://us.mc318.mail.yahoo.com/mc/compose?to=xson123%40home.net.Corect?

Clientul: Mmda... Da' de un -de aveţi toate informaţiile mele?

Telefonista: Suntem legaţi,că orice companie, de HSS.

Clientul: HSS, ce drăcoveniemai este şi asta?

Telefonista: Suntem legaţielectronic de Homeland SecuritySystem, domnule.

Clientul: (oftând) Asta e.Vreau să comand două pizza...specială „All-Meat”.

Telefonista: Nu cred că esteo idee prea bună, domnule!

Clientul: Cum adică? Estevreo problemă cu pizza cu carne?

Telefonista: Domnule, anali-zele dvs. medicale arata că aveţitensiunea arterială crescută şi uncolesterol destul de mare. Con-form dosarului medical, compa-nia de asigurări nu vă permitealegerea pizzei cu carne.

Clientul: Ceee? Şi a -tunci ce-mi recomanzi?

Telefonista: Aţi puteaîncerca Pizza cu Soia careare procentul de grăsimifoarte scăzut. Ar trebui săvă placă.

Clientul: Ce te face săcrezi că o să-mi placă?

Telefonista: Ei bine,văd aici pe monitor că săp-tămâna trecută aţi fost labibliotecă şi aţi citit o carte de Re-ţete Culinare cu Soia.

Clientul: Bine, bine. Dă-miatunci două pizza mărime mediepentru familie.

Telefonista: Da, mărimeaeste potrivită pt. dvs., soţie şi ceipatru copii, iar ceea ce rămâneputeţi să daţi celor doi câini. Tota-lul dvs. este $49.99.

Clientul: (strigând în casă) Ne-vastă, adu-mi te rog credit cardul!

Telefonista: Îmi pare răudomnule, dar trebuie să plătiţicash. Credit cardul dvs. este blo-cat pentru depăşirea limitei.

Clientul: Dau o fugă la o ma-şină ATM şi voi scoate nişte baniînainte să ajungă pizza la mine lauşă..

Telefonista: Îmi pare răudomnule, dar nici asta nu va fi po-sibil. Văd aici că nu aveţi nici unban în contul dvs.

Clientul: Da, bine, n-arenimic. Trimite pizzele şi găsesc eunişte bani în casa până ajunge. Încât timp îmi vine pizza?

Telefonista: Suntem puţin înîntârziere, aş zice cam 45 de mi-nute. Dacă vă grăbiţi, puteţi venidvs. până aici să ridicaţi personalcomanda, după ce faceţi rost de

bani. Pe de altă parte, este puţinmai jenant să căraţi pizza pe mo-tocicletă.

Clientul - Da de unde ştii cămerg cu motocicleta?

Telefonista: Păi scrie aici lainformaţii despre vehicol. Aţi avuto maşină care vi-a fost luată decompania de împrumut pentru cănu aţi plătit la timp. Alături scriecă Harley-ul dvs. este cu plata la zişi în plus i-aţi umplut aseară re-zervorul cu benzină.

Clientul: % # & *...Telefonista: V-aş sfătui să fiţi

atent cu vocabularul ca să nu o pă-ţiţi din nou. Văd că aţi fost arestatpentru că aţi înjurat un poliţist,apoi judecătorul cu care v-aţi cer-tat v-a dat 90 zile de puşcărie. Vădcă de-abia v-aţi întors în societatede câteva zile şi asta este primapizza pe care o comandaţi.

Clientul: (fără cuvinte)Telefonista: Mai doriţi al-

tceva, domnule?Clientul: Da, am un cupon pen-

tru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis.Telefonista: Îmi pare rău,

dar trebuie să citiţi mai bine. Pecupon şi în reclama noastră scriecă persoanele care suferă de dia-bet nu se califică...

Stanley Patooty Jr. prezintă:

Din relatările unui român stabilit înAmerica – Despre secretele N.I.D.N.

O COMAND| DE PIZZA ÎN 2013...

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

40 nr. 68 n iulie 2013