UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE FILOSOFIE

MODULUL FILOSOFIE

PUTERE ȘI RELAȚII DE RUDENIE

Fioșoiu Alexandru Mircea

Anul III, Grupa 357

NUMELE COORDONATORULUI DE CURS: ROMULUS BRÂNCOVEANU

NUMELE CURSULUI / SEMINARULUI: ANTROPOLOGIE POLITICĂ

ANUL UNIVERSITAR 2013-2014

NUMĂRUL DE CUVINTE UTILIZATE

a) în textul de bază: 2605

b) în notele de subsol: 78

DATA PREDĂRII: 15.05.2014

Putere și relații de rudenie

În acest eseu îmi propun să arăt, pornind de la textul lui Georges Balandier, că nu există o diferență atât de mare între modul de organizare al triburilor africane și conducerea actuală din Romania din perspectiva relației dintre putere și înrudire regăsită în domeniul politic. Cu toate acestea, vorbim despre mentalități diferite, lucru care se va vedea prin distincția dintre societăți de status și societăți de contract. Astfel, legătura din sfera politicii pare să fie în dezacord cu un anumit sistem de valori promovat în statul românesc.

Cuvinte cheie: societăți arhaice, putere, rudenie, România

Concepția pe care o avem, în societatea modernă, este că domeniul politicului trebuie să fie

unul obiectiv și neutru în care fiecare, indiferent de rolul pe care-l joacă, este egal în fața legii.

Această egalitatate este eliminată atunci când pe scena politică apar oameni în virtutea faptului

că există o relație de rudenie între ei și cel aflat la putere. Concurența pentru locuri dispare, ele

fiind atribuite unor personaje care nu sunt specializate, lucru care pare nefiresc datorită

concepției pe care o avem: aceea că puterea trebuie să o aibă acela care se pricepe.

Așa cum voi încerca să arăt pe parcursul lucrării, asemenea practici pot fi găsite și la

triburile africane. Ceea ce se întâmplă în momentul de față în România nu reprezintă un caz unic,

ci poate fi regăsit și la societățile arhaice. Voi încerca să explic acest fenomen, așa cum este

înțeles de către Balandier, în capitolul al III-lea1, însă trebuie specificat că a explica nu este

același lucru cu a justifica. Nu-mi propun să arăt că această viziune este întemeiată din punct de

vedere rațional, ci doar că relația de rudenie devine un element constituiv al domeniului politic,

în aceste două cazuri. În prima secțiune voi prezenta observațiile lui Georges Balandier, precum

și nenumăratele exemple pe care le dă, urmând ca în cea de-a două secțiune să arăt de ce această

concepție este gândită ca fiind nedreaptă în societatea noastră. Voi face distincția dintre societăți

de status și societăți de contract încercând astfel să arăt de ce puterea obținută prin relații de

rudenie este în dezacord cu valorile noastre.

1Georges Balandier, “Rudenie și putere”, în Antropologie Politică, Editura Amarcord, Timișoara, 1998.

1. Relația dintre putere și rudenie în societățile arhaice

Balandier susține încă de la început că sunt numeroși autori pentru care „categoria rudeniei

o exclude, din punct de vedere teoretic”2, pe cea a politicului, printre care amintește pe Morgan,

după care, atunci când vorbim despre prima avem în vedere structuri ale căror relații sunt de

reciprocitate, în timp ce atunci când ne referim la politic avem în minte o relație de subordonare

între cel care conduce și cel care este condus.

Chiar dacă există această concepție a celor doi termeni care se exclud, antropologia

politică, prin cercetările făcute, observă că există o legătură în domeniul politicului între putere și

relațiile de rudenie la societățile pe care acesta le numește lignajere sau segmentare3. Vorbim

depre un principiu al descendenței care reprezintă un criteriu de alegere a persoanei în spațiul

politicului, și care, în concepția lui Van Velsen “reprezintă un mijloc al strategiei politice”4.

Atunci când avem în vedere relația dintre rudenie și putere trebuie să avem în vedere două

tipuri de mecanisme, unul intern și altul extern. Primul se referă la formarea unui anumit grup

care are la bază descendența uniliniară, iar cel de-al doilea se referă la modurile în care se

formează o alianță, cum ar fi cel al schimburilor matrimoniale. De asemenea, trebuie să stabilim

criteriile prin care putem să distingem între cele5 două.

Un prim criteriu ar fi principiul care determină apartenența la o comunitate politică6. Putem

avea o descendență de tip patriliniar sau una de tip matriliniar, în funcție de care relațiile dintre

membrii se schimbă. Este evident că o societate în care puterea este a femeii va fi diferită de una

în care domeniul politicului este specific bărbatului.

Lignajele, spune Balandier, se bazează pe “oamenii care, situați în același cadru

genealogic, sunt legați uniliniar de același strămoș unic”7, iar rolul politic, în acest tip de grup,

este determinat de relațiile de reciprocitate. El dă un exemplu, cel al populației tiv din Nigeria,

2Citat regăsit în capitolul al III-lea din Balandier, Antropologie politică, p. 67.3Ibid.4Ibid., p. 68.5Balandier susține că această legătură strânsă dintre rudenie și politic ne îngreunează atunci când vrem să le deosebim.6Balandier, Antropologie politică, p. 69.7Ibid.

care funcționează după principiul descenței de tip partiliniar, strămoșul fondator fiind Tiv. Avem

așadar acest prim principiu, urmat de cel teritorial. Fiecărui grup lignajer îi aparține un tar

(teritoriu precis) și poate decide drepturile de acces la pământ sau persoanele cu care se vor

căsători. Aceste decizii care țin de domeniul politic fac ca delimitarea dintre acesta și domeniul

rudeniei să fie dificilă. Avem o putere pe bază unor considerente de descendență, însă în același

timp și acțiuni care se traduc politic. Ei folosesc alianțele pentru a-și consolida puterea.

Distincția pe care populația tiv o stabilește este legată de criteriul teritorial. Până într-un

anumit punct repartizarea se face în funcție de rudenie, însă secțiunea teritorială (tar) are un

caracter politic8.

Discută mai apoi de M. G. Smith, și de faptul că acesta înțelege relațiile externe ale

lignajului ca fiind politice. Avem parte de ritualuri de instaurare a puterii, schimburi

matrimoniale prin care se caută alianțe, etc. Relațiile interne sunt relații de tip administrativ.

Avem o anumită sursă de autoritate, și o ierarhizare riguroasă a raporturilor sociale. El vede

sistemul de tip lignajer ca fiind “o combinație specială9 dintre acțiunea politică și acțiunea

administrativă în (și între) structurile definite formal în termeni de descendență uniliniară”. Nu

trebuie însă uitat că relația de rudenie este cea care legitimează puterea.

Easton este de părere că aceste acțiuni politice aduc instabilitate. Prin faptul că poți foarte

ușor să faci alianțe puterea politică este pusă sub semnul întrebării. Vorbim așadar de coaliții sau

regrupări realizate în interes politic.

În continuare Balandier ne prezintă viziunea lui Fried, care observă anumite imprecizii. El

deosebește aceste grupuri de descendență de grupurile lignajere reale care sunt solidare în

anumite împrejurări și adesea localizate10

Până în momentul de față s-a încercat stabilirea unor distincții, care să ne ajute în a a

deosebi rudenia de domeniul politic. O nouă abordare este aceea prin care se studiază condițiile

necesare unei vieți politice, dar și căile și mijloacele acesteia. Începe prin a preciza că societățile

care sunt numite segmentare nu sunt întotdeauna egalitare. Există un tip de raport de

subordonare, care poate exista fie din cauza vârstei, fie a unor necesități de ordin ritual. 8Ibid., p. 72.9Ibid., p. 73.10Ibid., p. 74.

Amintește pe Evans-Pritchard care analizează populația nuer din Sudan, și care găsește

inegalitate prin influența pe care o exercită șeful de familie, sau cel care este vârstnic, sau cel

care are bogație. În cazul populației tiv avem persoane care sunt considerate sclavi, fiind în afara

sistemului, în timp ce în sistem avem oameni care au o anumită pozție din cauza vârstei, oameni

care au prestigiu datorită reușitei materiale, îndrumători politici. Fiecare rol este întemeiat pe

anumite considerente, fie ele economice sau magice..

Vorbește apoi de modalitatea de a privi autoritatea a populației tikopia. Prima sursă are un

caracter ritualic și se bazează pe vârstă. Este o ierarhie ce o reproduce pe aceea a divinităților

venerate11. Cea de-a doua sursă a autorității este aceea justificată de rang, în funcție de gradul de

rudenie. Acesta deține o autoritate laiciziată, în timp ce primul capătă putere din poziția

religioasă pe care o are. Pentru ca cel care conduce să aibă o legitimitate în a conduce, trebuie să

dețină calități mistice. Vorbim despre o dinamică ce rezultă din aceste inegalități

Printre factorii de inegalitate enumerați Balandier discută și despre distanța față de strămoș,

care determină statutele sociale, precum și despre relația cu pământul. Cu cât este pământul

deținut de mai mult timp, cu atât cel care-l deține este mai nobil. Superioritatea numerică cât și

potențialul militar reprezintă alți factori care determină relațiile dintre clanuri.

Autorul sesizează un aspect esențial al dinamismului, surprins în termeni de superioritate și

inferioritate. Există de asemenea și un dualism între politic și religios care caracterizează modul

de organizare în acea societate. Șeful tribului se impune prin cuvânt, însă o influență există și din

partea aceluia care este în relație cu zeii. Vorbim așadar despre o contradicție, între politic și

religios, care reprezintă o mare parte din dinamismul instituției12al cărui rol este de a de duce la

un echilibru între ordine și haos

După ce a clarificat condițiile legate de domeniul politic, va identifica manifestările și

mijloacele acesteia. El observă că în societățile arhaice viața politică nu se manifestă prin

instituții politice, sisteme de reguli explicite, ci prin poziționarea în acord cu o anumită situație,

iar structura politică nu este foarte vizibilă

11Ibid., p.79.12Ibid., p.82.

Autorul susține că dialectica dintre contestare și supunere în ceea ce privește societățile

arhaice se exprimă în limbajul vrăjitoriei13. Va folosi distincția propusă de antropologii britanici

între vrăjitoria care este accesibilă oricărui individ (sorcery) și cea care depinde de puterea cu

care se naște acel individ (witchcraft). Se poate folosi pentru a consolida puterea sau pentru a

supune. Vrăjile, în cazul populației kaguru, ajută și întăresc poziția celor ce dețin puterea. Vedem

așadar cum această parte magico-mitică intră și influențează domeniul politic, oferindu-i

siguranță. Ea este una dintre principalele manifestări ale dinamicii sociale în ceea ce privește

societatea arhaică. Despre aceasta, la fel ca și în cazul alianțelor stabilite prin căsătorie se poate

spune că devine instrumente ale luptelor pentru putere14.

Cu toate că putem admite că sistemele segmentare sunt sisteme politice există totuși două

categorii de motive pentru care acestea nu pot de deplin clasificate astfel. (1) instabilitatea de

care aceste societăți arhaice dau dovadă, prin faptul că alianțele sunt precare iar puterea rămâne

risipită, (2) există mai multe variante ale principiilor care determină interacțiunile politice și

sociale, regăsite în același ansamblu etnic.

Cele două sfere nu trebuie reduse una la cealaltă. Dacă reducem politicul la relațiile de

rudenie trecem peste anumite aspect ale domeniului politicului, iar dacă ignorăm puterea

principiului descendenței riscăm să eliminăm unul dintre elementele constitutive ale politicului

în societatea arhaică.

2. Societăți de status și societăți de contract

Am încercat în secțiunea precedentă să stabilim un cadru de discuție de la care să plecăm

atunci când luăm în considerare relația dintre domeniul politicului și relațiile de rudenie. Am

prezentat în litera textului viziunea lui Georges Balandier încercând să arăt că această conexiune

este îndeosebi prezentă la triburile africane. Însă, așa cum vom vedea în continuare, există

societăți moderne în care amestecul dintre putere și rudenie reprezintă elemente constitutive ale

13Ibid., p.84.14Lupte de putere care fac ca alianțele dintre grupuri să devină instabile.

domeniului politic.

Trebuie făcută însă o distincție între societăți de status și societăți de contract. Atunci când

ne referim la primele de obicei avem în vedere comunitățile arhaice. Celelalte sunt specifice

pentru un cadru modern de a privi interacțiunile sociale și politice dintre oameni.

În societățile de status puterea se întemeiază pe considerente precum cele teritoriale, cele

de descendență, sau cele magico-mitice. Nu au loc dezbateri sau alegeri cu privire la cine merită

să dețină puterea. Rolul pe care-l joacă individul într-o societate de tip arhaic este esențial pentru

participarea în sfera politică. Nu oricine poate deține puterea, iar justificarea nu este una

rațională. Cei care sunt aleși sunt considerați importanți în virtutea rolului pe care-l joacă în

comunitate, astfel că legătura strânsă dintre putere și rudenie este înțeleasă ca un fel de

întemeiere.

În societățile de contract puterea este delegată arbritrar, de către o masă reprezentativă de

oameni. Cel ce conduce își asumă că trebuie să reprezinte cât mai bine dorințele celorlalți, acesta

fiind și motivul pentru care a fost ales. Nu mai contează dacă este bogat sau nu, dacă este

descendent al unei familii regale sau simplu cetățean. Acest tip de societate este caracterizat prin

faptul că oricine poate dobândi puterea dacă are o anumită expertiză. Nu rolul pe care-l joci este

important, ci competențele pe care le ai.

Este vizibilă deosebirea dintre cele două tipuri de societăți. În una avem parte de o gândire

magică, conform căreia dreptul de a guverna este al aceluia care este menit să-l dețină, prin rolul

pe care-l are, în timp ce în cealaltă avem această componentă a raționalității și egalității în șanse.

În cele ce urmează voi încercă să prezint pe scurt anumite caracteristici ale sistemului

politic din România, prin care să arăt că modul în care se face politică este unul asemănător

societăților arhaice, în ciuda faptului că sistemul de mentalități este foarte diferit.

Este bine știută influența pe care o au relațiile de înrudire în desemnmarea unui

reprezentant în sfera politică. Deseori acela care câștigă este înrudit cu o altă personă importantă,

acesta fiind criteriul de bază pe care este ales. Nu contează cât de pregătit este, ci rolul pe care-l

are în societate. Principiul descendenței funcționează perfect într-un asemenea sistem. De

asemenea, sunt cunoscute alianțele prin înrudire, căsătorie care susțin și întăresc puterea politică.

Nu vorbim despre un grup specializat, ci despre un grup care se unește prin alianțe de înrudire,

care dețin și protejează puterea, în ciuda faptului că ar trebui să existe o egalitate de șanse. Deși

viața politică din societatea românească este destul de asemănătoare societăților arhaice, trebuie

să avem în vedere și mentalitățile.

Într-o societate segmentară această legătură dintre putere și relații de înrudire este explicată

prin observarea modului de a privi interacțiunile sociale și politice pe care acei indivizi le au. Ei

au o gândire magico-mitică, unde fiecare are un rol de jucat, stabilit încă de la început, rol care

este foarte important în legitimarea puterii. Însă mentalitatea într-o societate modernă este

diferită. Avem în vedere culturi care se deosebesc prin valorile pe care le promovează. În acest

tip de societate se dorește să existe o egalitate și echitate în șanse, să se respecte drepturile și

libertatea fiecăruia. Votul tuturor contează în alegerea unui reprezentant, iar acesta din urmă este

“angajat” de către ceilalți pentru a le reprezenta dorințele.

Este clar modul în care se acționează în sistemul politic din România. Problema apare

atunci când facem deosebirea dintre mentalitatea prezentă în triburile africane și cea a culturii

europene moderne. Datorită setului de valori diferite pe care îl avem, se produce un dezacord

între ceea ce se întâmplă și ceea ce ar trebui să se întâmple, în baza unor temeiuri.

3. Concluzii

Rolul legăturii dintre putere și relații de rudenie este esențial pentru păstrarea avantajelor

politice, indiferent la ce tip de societate ne referim. Este necesar însă să existe și o întemeiare

rațională a acțiunilor petrecute în această sferă politică. Noi nu credem că președintele are un

drept natural de a ne conduce, ci că a fost selectat în virtutea calităților și competențelor pe care

le are. Ne așteptăm ca fiecare decizie a politicului să fie obiectivă și neutră, ca fiecare să aibă

egalitate de șansă în a participa la viața politică. Toți suntem egali și trebuie să fim tratați ca

atare. Aceasta este cultura și mentalitatea în care România s-a dezvoltat.

Cu toate că am încercat să explic acest fenomen al legăturii dintre politic și relații de

rudenie, pornind de la observațiile lui Balandier, discutând asemănările dintre societatea arhaică

și cea modernă romnânească, trebuie specificat că a explica nu este același lucru cu a justifica.

Un asemenea tip de gândire nu este întemeiat rațional, deoarece este în dezacord cu valorile pe

care noi le promovăm. În cel mai bun caz putem vorbi despre considerente de utilitate. Însă cu

toții am căzut de acord că sfera politicului trebuie să fie dominată de obiectivitate și neutralitate.

Bibliografie:

BALANDIER Georges, 1998, Antropologie Politică, Editura Amarcord, Timișoara;