HISTAMINA ANTIHISTAMINICELE

Histamina - imidazoletilamina - este o amina biogena care

se gaseste in:• tesuturile animale, in unele plante, bacterii, ca si in multe

veninuri si secretii iritante. • La om, o cantitate mare este continuta in plamaini, piele si

mucoasa gastrointestinala.

Histamina endogena rezulta prin decarboxilarea histidinei,

reactie catalizata de o enzima specifica -

histidindecarboxilaza.

Majoritatea histaminei este formata in mastocite si in

leucocitele bazofile, unde se gaseste depozitata in formatiuni

granulare (impreuna cu heparina si ATP).

Cantitati mai mici se formeaza in alte celule • epiderm, mucoasa gastrica,• in anumiti neuroni si in tesuturile care se dezvolta repede;

Aceasta histamina are un turnover rapid si este secretata pe

masura formarii.

Histamina ingerata sau cea provenita de la bacteriile

intestinale este repede epurata in organism.

Eliberarea din granule se face pe 2 căi:

1. Imunologica - pe suprafaţa mastocitelor se leagă Ig E

sau Ig G, având drept efect eliberarea de histamina cu

consum de energie şi Ca2. Refacerea depozitelor se face

după câteva zile sau săptămâni.

2. Prin mecanism de feed-back negativ, prin receptorii H2

ce se găsesc pe mastocitele din piele şi bazofilele din

sânge.

În cursul administrării orale, histamina este practic în întregime inactivata de flora intestinala, cu formare de N-acetilhistamina.

Mecanisme de acţiune Mecanismul de acţiune este reprezentat de acţionarea specifica

pe receptorii situaţi pe membranele celulare.

Receptorii histaminici sunt de 3 tipuri;- H1 - localizat la nivelul musculaturii netede endoteliale, în creier (pe

membrana postsinaptică). Sunt cuplaţi cu o proteina G legata de fosfolipaza C acţionează prin creşterea ITP şi DAG. Un agonist parţial selectiv este Fluorofenil histamina.

- H2 - se găsesc în mucoasa gastrica, miocard, mastocite (mecanism de

feed-back), creier (postsinaptic). Acest receptor este cuplat pozitiv cu adenilat cilaza (creste AMPc). Ca agonist parţial selectiv: Dimaprid.

- H3 - se găsesc în creier (presinaptic), plex mienteric. Sunt cuplaţi cu

proteinele Gi scad concentraţia de AMPc.

Efectele histaminei

1. Pe aparatul cardiovascular:

- hipotensiune explicata printr-o vasodilataţie directa mediata H1 (cel mai

important) şi H2 la nivelul arteriolelor şi sfincterelor precapilare

- tahicardie reflexa şi tahicardie prin acţiune directa mediata H2 pe miocard.

- cefalee pulsatila, senzaţie de căldură, înroşirea tegumentelor, prin efecte

vasodilatatoare prin secreţie de EDRF.

- creste permeabilitatea vasculara edem.

2. Pe aparatul digestiv:

- stimulează puternic secreţia gastrica de HCl, pepsina şi factor intrinsec (H1).

- contracţie a musculaturii gastrointestinale - la doze mari se produce diaree (H1).

- stimulează secreţia intestinala şi cea a colonului.

3. Pe aparatul respirator: bronhoconstricţie - efect slab la omul sănătos şi efect

marcat la astmatici.

4. La nivelul terminaţiilor nervoase: introdusă intradermic provoacă durere, prurit

şi dezvoltă rapid o reacţie vasculară caracteristică, asemănătoare papulei

urticariene, numita tripla reacţie: la nivelul injectării apare o pată roşie circulară

care este rapid înlocuită de o papulă, înconjurată de o areolă roşie, neregulată.

5. Pe musculatura netedă a aparatului genitourinar efectele sunt nesemnificative,

dar unele femei gravide cu reacţii anafilactice au avortat.

6. La doze mari este stimulata secreţia MSR.

Reacţii adverse:

- hipotensiune cu caracter ortostatic

- cefalee

- căldură, înroşirea pielii.

Histamina nu se administreaza ca medicament ! În terapeutică

se folosesc antihistaminicele.

Antihistaminicele H1 (Antagoniştii H1 selectivi

Antihistaminicele se absorb rapid şi în proporţie mare din intestin, şi

se distribuie larg în organism. Sunt metbolizate intensiv în ficat,

majoritatea având efect relativ scurt: 4-6 ore.

Medizina acţionează 24 de ore, fiind antihistaminic cu acţiune

lunga.

Antihistaminicele au 2 categorii de acţiuni:

1. Acţiune care apare prin blocarea H1 - acţiune antagonistă

complet reversibilă. Au efect slab pe H3, iar efectul pe H2 este

aproape neglijabil. Antihistaminicele H1 au efect antialergic.

2. Acţiuni care apar prin alte mecanisme - pentru ca are structura asemănătoare cu substanţele care acţionează pe receptorii colinergici, serotoninergici, 1 adrenergici. Au următoarele efecte:

- sedare de intensitate variabila în funcţie de produs (la copii pot sa apară

fenomene de excitaţie).

- antiemetic - daca sunt administrate în profilaxia răului de mişcare

- efect anticolinergic - prin blocarea receptorilor muscarinici. Aceste medicamente

pot avea efecte favorabile şi în unele rinite nonalergiceprin efecte parasimpatolitice.

- efect antiparkinsonian - prin efect anticolinergic.

- antagonişti pe 1 adrenergici - Fenotiazine - produc hipotensiune arteriala

ortostatica.

- pot bloca receptorii serotoninergici fără manifestări clinice importante.

- acţiune anestezica de tip local: Difenilhidramina şi Prometazina blochează

receptorii din canalele de Na.

1. Antihistaminice din generaţia I:a. Dimenhidrina - are efect sedativ puternic; se foloseşte pentru

profilaxia răului de mişcare.

b. Pirilamina - are efect sedativ moderat, ajutând la instalarea somnului (nu induce somnul).

c. Ciclizina şi Meclizina - antihistaminice H1 cu efect sedativ slab, cu durata lunga de acţiune, folosita şi pentru profilaxia răului de mişcare.

d. Clorfeniramina - este un sedativ slab, fiind un antialergic puternic; mai este folosit în asociaţii medicamentoase în tratamentul răcelii.

e. Prometazina - este fenotiazina cu efect sedativ destul de

puternic. Efectul antihistaminic se instalează lent şi este durabil -

circa 12 ore. Are efect antiemetic eficace. Are oarecare acţiune

anticolinergică şi antiserotoninergică; este anestezic local şi

analgetic.

Se administrează oral sub forma de clorhidrat, maleat sau teoclat

de Prometazina, în doze de 25 mg seara la culcare. În urgente se

dau 50 mg i.m. sau în perfuzie i.v. Este folosit şi ca medicaţie

preanestezică sau ca sedativ şi pentru combaterea insomniei, 25-50

mg seara.

f. Ciproheptadina - are cea mai marcată acţiune

antiserotoninergică.

2. Antihistaminice din generaţia II:

a. Astenizolul (Hismanal) - are structura piperidinică şi efect de

lunga durata; se administrează o data /zi şi nu are efecte sedative

sau anticolinergice.

b. Terfenadina - are structura piperidinică şi efect de lungă durată

ce se instalează rapid.

c. Loratadina (Claritine) - are structura piperidinica şi efect de

lunga durata.

d. Cetirizina este un compus cu structura piperazinică şi are

aceleaşi caracteristici ca cele de mai sus.

indicaţii:1. Reacţii alergice - sunt de primă alegere pentru profilaxia şi

tratamentul reacţiilor alergice slabe şi moderate: în rinite alergice; în astm bronşic nu se administrează antihistaminice H1 pentru că au efect foarte slab. În reacţiile alergice au efecte: sedativ, efecte de tip atropinic (retenţie de urină), hipotensiune ortostatică, aritmii.

2. Dermatite atopice - are efect sedativ şi antipruriginos. Nu se poate stabili care antihistaminic H1 este mai bun; de aceea se testează. În terapiile de lungă durată, efectul poate să scadă.

3. Rău de mişcare - pentru profilaxie, în special Dimenhidrina şi Prometazina (cele de generaţia I de obicei). Sunt indicate în afecţiuni vestibulare (sindrom Meniere), greaţă matinală la gravide (nu toate antihistaminicele se pot da la gravide: piperazinele sunt contraindicate).