anexa nr - mmuncii.roacţiunile de conştientizare - sesiuni de informare, mese rotunde, dezbateri...
TRANSCRIPT
1
Anexa nr.1
STRATEGIA NAŢIONALĂ
PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ
PENTRU PERIOADA 2008 – 2013
1. INTRODUCERE. CONTEXT NAŢIONAL ŞI EUROPEAN
Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă în prezent unul dintre domeniile cele mai
importante şi mai dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forţei de
muncă şi afaceri sociale1.
Acest domeniu este parte integrantă a conceperii organizării şi desfăşurării proceselor de
muncă şi are rolul ca prin măsuri şi mijloace specifice să prevină disfuncţiile din cadrul
sistemului de muncă astfel încât acesta să se desfăşoare în condiţii de maximă eficienţă.
Scopul final al activităţii de securitate şi sănătate în muncă este protejarea vieţii,
integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire
profesională care pot apărea la locul de muncă şi crearea unor condiţii de muncă care să le
asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.
La nivelul Uniunii Europene problematica securităţii şi sănătăţii în muncă a constituit şi
constituie un domeniu foarte important, cu un impact deosebit, care, de-a lungul timpului, a
făcut obiectul mai multor strategii.
În acest sens, relansarea politicii de securitate şi sănătate în muncă, prin abordarea
globală a stării de bine la locul de muncă a fost realizată cu ocazia aprobării „Strategiei
comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006”2. Acest
lucru s-a impus în contextul evoluţiilor înregistrate în sfera muncii, precum şi apariţiei unor
noi categorii de riscuri, în special a celor de natură psihosocială. Principalele provocări ale
acestei strategii au fost reprezentate de:
a) evoluţia demografică şi îmbătrânirea populaţiei active;
b) noile tendinţe pe piaţa muncii, inclusiv dezvoltarea activităţilor independente, a
subcontractării precum şi creşterea numărului de lucrători lucrători în IMM-uri;
c) noile fluxuri de lucrători migranţi, semnificative pe teritoriul Uniunii Europene;
d) aspectele de securitate şi sănătate în muncă specifice femeilor;
e) dezvoltarea cu precădere a unor tipuri de boli profesionale (afecţiuni musculo-
scheletice, infecţii şi afecţiuni legate de presiunile psihologice);
f) manifestarea unor noi factori de risc cum sunt violenţa la locul de muncă, inclusiv
hărţuirea sexuală şi morală;
1 Politică fondată pe articolul 137 din Tratatul CE
2 Strategia comunitară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006 a fost aprobată
prin Rezoluţia Consiliului din 3 iunie 2002
2
g) nivelul de punere în aplicare concretă a legislaţiei comunitare, care diferă în mod
semnificativ de la un Stat membru la altul.
Obiectivele strategice s-au realizat printr-o mai bună înţelegere a evoluţiilor din sfera
muncii şi a riscurilor noi - un rol important în acest scop revenind Observatorului European al
Riscurilor3 - prin intermediul unei cercetări specializate, pentru a identifica măsurile eficiente
de prevenire.
Continuând liniile directoare stabilite prin strategia anterioară, a fost lansată „Strategia
comunitară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2007-2012”4,
document care invită Statele membre să identifice strategii coerente şi măsuri practice pentru
promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
Putem afirma fără echivoc faptul că strategia comunitară de securitate şi sănătate în
muncă pentru perioada 2007-2012, adoptată prin Rezoluţia Consiliului din 25 iunie 2007 şi documentele programatice din domeniu, constituie atât punctul de pornire pentru relansarea
politicii de securitate şi sănătate în muncă, cât şi instrumentul ce va sta la baza stabilirii
cadrului general al strategiei la nivel naţional. Strategia comunitară 2007-2012 privind
sănătatea şi securitate în muncă” are ca obiectiv „reducerea continuă, durabilă şi omogenă a
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale”. Comisia Europeană consideră că, în
această perioadă, rata totală de incidenţă a accidentelor de muncă la 100.000 de lucrători în
UE-27 ar trebui să fie redusă cu 25%.
Strategia naţională privind securitatea şi sănătatea în muncă 2008-2013, stabileşte
principalele priorităţi şi obiective la nivel naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
pe termen scurt şi mediu şi este elaborată în concordanţă cu necesităţile identificate în
contextul dezvoltării României şi cu obiectivele strategiei comunitare.
Obiectivul principal al acestei strategii este reducerea în mod constant şi semnificativ
a numărului de accidente de muncă şi boli profesionale şi îmbunătăţirea în mod continuu
a nivelului de securitate şi sănătate în muncă.
Îndeplinirea acestui obiectiv presupune o mai bună cunoaştere şi înţelegere a riscurilor
de la locurile de muncă dar şi identificarea măsurilor adecvate şi eficiente de prevenire şi
protecţie şi de creştere a nivelului de securitate.
Având la bază liniile directoare ale strategiei comunitare din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei5 şi Ministerul Sănătăţii
6
au elaborat „Politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru
perioada 2004 – 2007”7, focalizată pe realizarea următoarelor obiective:
3 Observatorul European al Riscurilor a fost creat urmare a strategiei comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru
perioada 2002-2006 şi funcţionează în cadrul Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă 4 „Strategia comunitară de securitate şi sănătate în muncă pentru perioada 2007-2012” a fost adoptată prin Rezoluţia Consiliului din
25 iunie 2007 5 Denumirea a fost schimbată ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.381/2007
6 Denumirea a fost schimbată ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.862/2006
7 Politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2004 – 2007 a fost aprobată prin ordinul
comun al ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ministrului Sănătăţii nr.674/1140/2003.
3
Preluarea acquis-ului comunitar în domeniu, până în anul 2006;
Dezvoltarea şi consolidarea instituţiilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
Dezvoltarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin
formarea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale şi combinarea eficientă a
elementelor teoretice cu cele practice;
Dezvoltarea şi lărgirea structurilor de dialog social în vederea implicării într-o mai
mare măsură a partenerilor sociali atât la nivelul decizional cât şi la cel de
implementare;
Dezvoltarea culturii de prevenire a riscurilor şi a unei comunicări eficace, în sprijinul
activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale a reprezentat o direcţie
strategică importantă pentru perioada 2004 – 2007. La realizarea acesteia au contribuit
acţiunile de conştientizare - sesiuni de informare, mese rotunde, dezbateri etc. - şi de
sensibilizare a angajatorilor, lucrătorilor, membrilor comitetelor de securitate şi sănătate în
muncă, responsabililor cu securitatea si sănătatea în muncă din întreprinderi, medicilor de
medicina muncii, reprezentanţilor patronatelor şi sindicatelor.
O experienţă pozitivă ce a contribuit la o mai bună comunicare între instituţiile cu
atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, la dezvoltarea unor acţiuni împreună cu
partenerii sociali şi angajatori, la promovarea culturii de prevenire a riscurilor şi a bunelor
practici a fost reprezentată de organizarea, în parteneriat, a „Săptămânii Europene pentru
Securitate şi Sănătate în Muncă”.
Fără a nega elementele de progres înregistrate - scăderea numărului accidentelor de
muncă şi a cazurilor noi de îmbolnăvire profesională – totuşi cifrele rămân ridicate, iar
indicele de durată medie 8
a accidentelor înregistrează o uşoară creştere : 66,5 în 2004 şi 71,7
în 2007, conform statisticilor prezentate în graficele 1- 6.
DATE STATISTICE PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ
PERIOADA 2003 – 2007
Graficul nr.1 Graficul nr.2
8 Număr de zile pierdute, în medie, de un accidentat
4
DATE STATISTICE PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ MORTALE9
PERIOADA 2003 – 2007
Graficul nr.3 Graficul nr.4
DATE STATISTICE PRIVIND INDICELE DE GRAVITATE ŞI DE DURATĂ MEDIE -
ACCIDENTAŢI 10
PERIOADA 2003 – 2007
Graficul nr.5 Graficul nr.6
Sectoarele economiei naţionale în care au fost înregistrate cele mai multe accidente sunt
construcţiile, extracţia şi prepararea cărbunelui, producţia de mobilier şi alte activităţi
industriale, industria alimentară şi a băuturilor, industria construcţiilor metalice şi a produselor
din metal.
Conform celor mai recente statistici ale Centrul Naţional de Coordonare Metodologică
şi Informare privind Bolile Profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti,
în anul 2007 pe primul loc, în ierarhia factorilor de risc, se situează factorii de suprasolicitare a
9 Frecvenţa de accidentare (indice de frecvenţă) - numărul de accidentaţi care revine la 1.000 de lucrători
10 Indicele de gravitate – numărul total de zile de incapacitate de muncă, raportat la 1.000 de lucrători
5
aparatului locomotor – 428.593 lucrători expuşi - 14,42% din totalul lucrătorilor expuşi,
urmaţi de zgomot – 333.938 lucrători expuşi - 11,24 % din totalul lucrătorilor expuşi.
Expunerea la noxe fizice, biologice şi suprasolicitare reprezintă 67,94% din numărul
total al lucrătorilor expuşi. Totodată, un procent de 16,58% din totalul celor expuşi îl
reprezintă lucrători expuşi la noxe chimice, şi 15,48% expuşi la pulberi.
Pe sectoare de activitate, construcţiile ocupă primul loc, cu 136.660 de lucrători expuşi -
7,15% din totalul celor expuşi, urmate de confecţii textile, 130 946 lucrători expuşi - 7,15%
din total şi agricultură, 121.289 lucrători expuşi, respectiv 6, 63% din total.
În perioada 2006- 2007 s-a înregistrat o creştere a incidenţei morbidităţii profesionale
aşa cum reiese din graficul nr.7 şi tabelul nr.1. Pe primele locuri se situează următoarele cazuri
noi de boli profesionale: pierderi de auz cauzate de zgomot - 302, silicoză - 268, bronşită
cronică - 152, intoxicaţii cauzate de agenţi chimici - 122, boli ale aparatului locomotor - 117,
astm bronşic - 119.
Distribuţia cazurilor noi de boli profesionale pe sectoare de activitate se prezintă astfel:
industria metalurgică - 204, extracţia şi prepararea minereurilor metalifere - 196, industria de
maşini şi echipamente - 169, industria mijloacelor de transport rutier - 130, sănătate şi
asistenţă socială - 50.
Totodată, trebuie menţionat şi faptul că în anul 2007 au fost înregistrate 390 de boli
profesionale la femei, pe primele locuri situându-se afecţiuni precum bronşitele, astmul,
afecţiunile aparatului locomotor, bolile infecţioase şi intoxicaţiile. Tendinţe de creştere faţă de
anii anteriori au bolile prin suprasolicitarea aparatului locomotor, bronşitele şi bolile de piele.
DATE STATISTICE PRIVIND INCIDENŢA BOLILOR PROFESIONALE
PERIOADA 2003 – 2007
Tabelul nr.1
Graficul nr.7
Anul Număr total
de cazuri
Incidenţa
2003 1376 87,95
2004 990 54,90
2005 1002 55,19
2006 910 51,22
2007 1353 73,9
6
La nivel naţional, programul de medicina muncii are ca obiectiv general protejarea stării
de sănătate a populaţiei active în relaţie cu factorii de risc profesionali. Dacă în infrastructura
sistemului pentru securitate şi sănătate în muncă, serviciul de medicina muncii este un pilon
principal alături de instituţiile administrative de sănătate publică, inspectorate teritoriale de
muncă, spitale, clinici de boli profesionale, comitete de securitate şi sănătate în muncă din
întreprinderi, sistemul informaţional de specialitate este focalizat asupra supravegherii stării
de sănătate a lucrătorilor.
Activităţile de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor şi monitorizare a factorilor de risc şi
a expunerii profesionale au furnizat indicatorii statistici: morbiditate, mortalitate etc.
Datele statistice existente reflectă faptul că există în continuare condiţii de muncă în
care se manifestă riscuri profesionale şi o cultură de prevenire a riscurilor insuficient
dezvoltată la nivelul întreprinderilor.
Aproape în fiecare zi a anului 2007 şi-a pierdut viaţa un lucrător în accident de muncă
(344 accidentaţi mortal) şi s-au îmbolnăvit câte 2-3 lucrători (cazuri noi de boli profesionale).
Fiecare accident înseamnă suferinţe fizice si psihice, pierderi de venituri s.a. pentru cei
implicaţi – victime, familie, prieteni, dar şi o pierdere de timp de muncă pentru întreprinderea
în care are loc evenimentul şi pentru societate în general.
Accidentele de muncă pot avea un impact financiar major, în special pentru
întreprinderile mici. Unele costuri sunt evidente, de exemplu pierderile de producţie şi
venituri, sau numărul de zile de lucru pierdute prin concedii medicale şi pot fi exprimate cu
uşurinţă în termeni financiari. Cu toate acestea, o mare parte a consecinţelor accidentelor de
muncă pe plan economic nu sunt vizibile imediat sau nu pot fi uşor cuantificate.
Îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă prezintă importanţă nu numai din punct
de vedere uman, în sensul reducerii suferinţei lucrătorilor, ea fiind de asemenea un mod de a
asigura succesul şi durabilitatea întreprinderilor, printr-o dezvoltare economică mai bună pe
termen lung.
În contextul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a
sprijinit România prin programele PHARE derulate în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi
Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Inspecţia Muncii şi prin Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Alocarea de fonduri a dus la
consolidarea şi întărirea capacităţii instituţionale a autorităţilor cu atribuţii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă: Inspecţia Muncii, autoritate de control a implementării
legislaţiei din domeniu şi furnizarea de informaţii privind cele mai eficiente mijloace de
respectare a legislaţiei muncii şi CNPAS- instituţie cu atribuţii în ceea ce priveşte asigurarea
pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
Conform strategiei comunitare, Statele membre sunt invitate să-şi elaboreze propria
strategie referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă, care să fie implementată în
următorii ani, respectiv până în anul 2013.
7
Spre deosebire de ceea ce s-a propus în strategiile anterioare, prezenta strategie
urmăreşte să realizeze în principal două obiective : să reducă în mod constant şi semnificativ
numărul de accidente de muncă şi boli profesionale şi să îmbunătăţească în mod continuu
nivelul de securitate şi sănătate în muncă.
În vederea elaborării prezentei strategii s-au avut în vedere, în principal:
- impactul socio-economic al noii legislaţii asupra activităţii angajatorilor români şi
asupra companiilor în general, în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
Programarea activităţii administraţiei centrale prin intermediul unei strategii pe termen
mediu, pentru perioada 2008-2013, va avea un efect pozitiv asupra angajatorilor în sensul
planificării activităţilor şi investiţiilor în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de
muncă.
De asemenea, documentul prevede un set de măsuri şi acţiuni concrete menite să
contribuie la îmbunătăţirea calităţii ocupării şi la crearea de locuri de muncă mai sigure şi
sănătoase.
- situaţia actuală în ceea ce priveşte prevenirea riscurilor şi rolul principalilor
actori la nivel naţional
Strategia stabileşte obiectivele perioadei următoare, care trebuie atinse prin participarea
activă a tuturor actorilor implicaţi la acţiuni coerente şi raţionale, derulate în scopul prevenirii
riscurilor profesionale.
- nevoia de dezvoltare a culturii de prevenire.
Prin măsurile ce vor fi promovate, prezenta strategie în domeniul securităţii şi sănătăţii
îşi propune să implice activ toţi actorii la nivel naţional, în scopul mobilizării societăţii
româneşti, în sensul conştientizării pe deplin a conceptului de prevenire a riscurilor la locul de
muncă.
Acest aspect va contribui cu siguranţă la consolidarea culturii de prevenire la nivel
social general, ca mecanism al societăţii, în ansamblul său, în scopul prevenirii evenimentelor
nedorite cum sunt decesul, incapacitatea de muncă şi afecţiunile produse ca urmare a
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.
- recunoaşterea rolului pe care îl au locurile de muncă sigure şi sănătoase la
creşterea productivităţii,şi competitivităţii companiilor, precum şi la asigurarea stării de
bine la locul de muncă
În acest context, strategia subliniază contribuţia pe care o bună sănătate la locul de
muncă o poate aduce la sănătatea publică în general. Locul de muncă este cadrul adecvat
pentru activităţile de prevenire şi de promovare a securităţii şi sănătăţii în muncă. Este evident
că prin sporirea productivităţii şi calităţii la locul de muncă, se poate realiza încurajarea
creşterii şi competitivităţii la nivel european.
- evoluţiile înregistrate la nivel european şi importanţa deosebită pe care Comisia
Europeană, o acordă acestui domeniu, atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul fiecărui stat
membru.
8
Prin strategia naţională sunt stabilite obiective şi indicatori în conformitate atât cu
strategia comunitară cât cu necesităţile identificate în plan intern, cât şi cu evoluţiile socio-
economice şi mijloacele specifice ţarii noastre.
De asemenea, sunt reglementate, pe baza consensului tuturor părţilor implicate, cadrul
comun şi unitar de abordare a securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi acţiunile privind
prevenirea riscurilor profesionale pe care Guvernul urmează să le deruleze în viitor prin
instituţiile responsabile împreună cu partenerii sociali.
Prezenta strategie a fost elaborată în cadrul unui grup de lucru constituit din
reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, ai instituţiilor cu atribuţii
de securitate şi sănătate în muncă aflate în subordine sau în coordonare (Inspecţia Muncii,
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Naţional de Cercetare
Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont”), ai Ministerului Sănătăţii Publice
şi ai Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului.
Procesul de consultare publică a fost asigurat atât prin consultarea cu partenerii sociali şi
discutarea proiectului în cadrul Comisiei de dialog social din cadrul Ministerului Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse, cât şi cu societatea civilă, prin publicarea proiectului acesteia
pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
2. CADRUL GENERAL AL ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII SISTEMULUI
NAŢIONAL PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ
2.1. Cadrul legal
Perioada 2004-2007, a adus numeroase schimbări în plan legislativ aferente domeniului
securităţii şi sănătăţii în muncă, generate în principal de necesitatea alinierii la legislaţia
comunitară.
Astfel, prin Legea nr.319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă a fost transpusă
integral Directiva Cadru a Uniunii Europene 89/391/CEE, care stabileşte principiile generale,
precum şi drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi lucrătorilor în vederea asigurării condiţiilor
de securitate şi sănătate în muncă precum şi măsurile pe care trebuie să le ia angajatorii în
acest scop.
Apariţia acestei legi, a determinat schimbări importante în abordarea securităţii si
sănătăţii în muncă, sub aspectul înlocuirii sintagmei „protecţia muncii” cu cea de „securitate şi
sănătate în muncă”, combinându-se astfel două elemente definitorii în vederea realizării stării
de bine la locul de muncă.
Totodată principiile prevăzute de această lege au constituit baza pentru reglementarea
mai detaliată a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi pentru definirea
măsurilor în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.
9
De asemenea, reglementările legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprind
o serie de acte normative care asigură compatibilitatea legislaţiei naţionale cu legislaţia
comunitară în materie, prin transpunerea directivelor specifice elaborate în aplicarea Directivei
Cadru şi care se referă la riscuri şi activităţi specifice.
Intrarea în vigoare a Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi
boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, care se află în domeniul legislaţiei
conexe securităţii şi sănătăţii în muncă, a creat un sistem specializat, parte a sistemului de
securitate socială, existent în toate ţările membre ale Uniunii Europene.
În vederea completării cadrului legal, au fost elaborate acte normative privind condiţiile
de introducere pe piaţă a maşinilor industriale, echipamentelor individuale de protecţie,
echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive şi
explozivi de uz civil.
Toate aceste realizări legislative11
, precum şi rezultatele obţinute în aplicarea strategiei
aferente perioadei 2004-2007, au fost posibile ca urmare a implicării tuturor actorilor din
domeniu: Guvern, instituţii cu atribuţii în domeniu şi parteneri sociali.
2.2. Cadrul instituţional:
Principalele instituţii responsabile de gestionarea domeniului securităţii şi sănătăţii în
muncă sunt:
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFEŞ) - instituţie publică care
elaborează politicile Guvernului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
monitorizează implementarea acestor politici;
Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) - autoritatea publică centrală în domeniul asistenţei
de sănătate publică
Inspecţia Muncii (IM) – autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării
legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) – asigurător
reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi
boli profesionale;
Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru
DARABONT"(INCDPM) fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii
de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu
2.3. Parteneriatul social în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:
Având în vedere faptul că această strategie propune o transformare a valorilor,
atitudinilor şi comportamentelor tuturor părţilor implicate în prevenirea riscurilor la locul de
11
Lista actelor normative în vigoare care reglementează domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este prezentată în Anexa nr.1 la
prezenta strategie.
10
muncă - Guvern, organizaţii patronale, sindicate, întreprinderi, lucrători, entităţi care
desfăşoară activităţile de prevenire – rezultă faptul că parteneriatul social, fie el tripartit sau
bipartit, este deosebit de important.
La nivel de elaborare de politici şi legislaţie în domeniu are loc un dialog social tripartit
– Guvern, sindicate, patronate – organizat într-un cadru deja instituţionalizat sub forma
comisiilor de dialog social şi a Consiliului Economic şi Social, organisme în cadrul cărora sunt
luate în discuţie şi analizate propunerile de reglementare a domeniului.
Securitatea şi sănătatea în muncă este tratată de partenerii sociali şi la nivel bipartit cu
ocazia negocierilor pentru contractele colective de muncă (la nivel naţional, de ramură etc.)
acestea conţinând clauze specifice referitoare la acest domeniu.
Punerea în practică, la nivel de unitate, a reglementărilor privind securitatea şi sănătatea
la locul de muncă precum şi a clauzelor contractelor colective de muncă se face de către
angajator prin lucrătorul desemnat/Serviciul Intern de Prevenire şi Protecţie/Serviciul Extern
de Prevenire şi Protecţie, cu consultarea reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor sau după caz, a Comitetului de
securitate şi sănătate în muncă.
2.4. Finanţarea securităţii şi sănătăţii în muncă
Securitatea şi sănătatea în muncă este un domeniu complex, finanţat din mai multe surse
care implică bugetul de stat, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli
profesionale ca parte a bugetului asigurărilor sociale de stat, fonduri proprii ale angajatorilor,
dar şi Fondul Social European sau alte fonduri comunitare.
Astfel, activitatea de reglementare a securităţii şi sănătăţii în muncă este finanţată de la
bugetul de stat prin bugetele ministerelor implicate în domeniu şi bugetul asigurărilor sociale
de stat.
Punerea în practică, la nivel de unitate, a măsurilor de asigurare a sănătăţii şi securităţii
la locul de muncă se face cu finanţare din fondurile angajatorului.
Fondul Social European (FSE) este unul din instrumentele care pot fi utilizate pentru
finanţarea dezvoltării unei culturi de prevenire a riscurilor. În mod concret din acest fond pot fi
dezvoltate proiecte de formare a angajatorilor şi a lucrătorilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă încurajează
toate Statele membre să utilizeze potenţialul oferit de FSE şi de alte fonduri comunitare pentru
promovarea programelor de formare, cu accent deosebit asupra pregătirii tinerilor
întreprinzători în domeniul managementului securităţii şi sănătăţii în muncă şi a pregătirii
lucrătorilor în ceea ce priveşte riscurile din întreprindere şi mijloacele pentru prevenirea şi
combaterea acestora. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri şi în ceea ce îi
priveşte pe lucrătorii migranţi.
11
În acest context, FSE, dar şi alte fonduri comunitare, ca de exemplu programul
PROGRESS, pot fi considerate ca importante surse de finanţare a activităţilor în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, surse ce pot fi utilizate atât de instituţiile publice care
gestionează domeniul cât şi de partenerii sociali sau alte entităţi implicate.
De asemenea, va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de
şanse, „Planul sectorial de cercetare – dezvoltare din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
pentru 2009-2011”, care conţine programe şi proiecte de interes prioritar pentru acest
domeniu.
2.5. Analiza SWOT:
PUNCTE TARI
- instituţii conştiente asupra importanţei
problematicii de securitate şi sănătate în
muncă
- existenţa legislaţiei armonizate cu
prevederile directivelor europene din
domeniu;
- existenţa cadrului legislativ privind
asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale;
- derularea de campanii şi activităţi de
informare
- capital uman calificat - formarea de
formatori;
- cadrul reglementat de organizare şi
funcţionare a serviciilor externe de prevenire
şi protecţie
- utilizarea fondurilor de asistenţă tehnică
PHARE în scopul elaborării de ghiduri,
broşuri şi alte materiale informative;
- utilizarea de către toate instituţiile a
mijloacelor de informare şi comunicare
electronică ceea ce duce la accesarea mai
uşoară a informaţiilor de către cei interesaţi;
- organizarea şi funcţionarea în cadrul
INCDPM a Punctului Focal al Agenţiei
Europene pentru Securitate şi Sănătate în
Muncă care are rolul de asigurare a
informării şi de diseminare a informaţiilor în
domeniu.
PUNCTE SLABE
- deficienţe atât la nivelul angajatorilor cât şi la
nivelul instituţiilor privind implementarea
legislaţiei;
- insuficienta dezvoltare a culturii de prevenire
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- deficienţe în comunicarea inter-instituţională
cu atribuţii în domeniu;
- insuficienta colaborare între partenerii sociali
- prestaţii necorespunzătoare oferite de unele
servicii externe de prevenire şi protecţie
- procedură ineficientă a activităţii de abilitare
a serviciilor externe de prevenire şi protecţie;
- absenţa ghidurilor în domeniu necesare
pentru abordarea unitară a procesului de
aplicare a actelor normative;
- nivelul scăzut al conştientizării de către
angajatori a responsabilităţilor în domeniu
- existenţa unor domenii de activitate
insuficient acoperite prin legislaţia din
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- persistenţa unor angajatori in utilizarea de
tehnologii de lucru învechite, cu grad mare de
risc profesional.
12
AMENINŢĂRI
- constrângeri bugetare care limitează
finanţarea activităţilor de securitate şi
sănătate în muncă;
- tendinţele demografice şi fluxurile
migratoare;
- noile tendinţe pe piaţa muncii, inclusiv
dezvoltarea activităţilor independente, a
subcontractării unor lucrări şi creşterea
numărului de lucrători angajaţi în IMM-uri;
- manifestarea unor noi riscuri profesionale
la locul de muncă.
OPORTUNITĂŢI
- posibilitatea de a accesa fonduri comunitare;
- schimbul de experienţă cu Statele Membre în
cadrul grupurilor de lucru, seminariilor,
conferinţelor organizate la nivelul instituţiilor
europene;
- dezvoltarea culturii de prevenire:
- schimbul de date şi informaţii între instituţii,
precum şi cu partenerii sociali;
- utilizarea mass-media în scopul promovării
activităţilor de securitate şi sănătate în muncă;
- existenţa unui institut de cercetare ştiinţifică în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- experienţa acumulată în acţiunile derulate
anterior;
- folosirea normelor generale de protecţia
muncii, a normelor specifice şi a ghidurilor
europene ca bază de pornire pentru elaborarea
instrumentelor necesare unei mai bune
implementări.
3. DEFINIREA PROBLEMEI
Deşi există numeroase aspecte pozitive, în ceea ce priveşte cadrul legislativ, acţiunile
desfăşurate de către instituţiile cu atribuţii în domeniu precum şi schimbarea atitudinii
angajatorilor şi a lucrătorilor, totuşi rezultatele sunt încă departe de a corespunde aşteptărilor
generate de adoptarea Legii nr.319/2006 – legea securităţii şi sănătăţii în muncă.
În acest sens, prezenta strategie propune adoptarea unui set de măsuri care să dezvolte şi
să consolideze importanţa promovării principiilor şi regulilor de bază ale securităţii şi sănătăţii
în muncă.
În decursul scurtei perioade de implementare a noii legislaţii, la nivelul autorităţilor şi al
angajatorilor au fost sesizate unele dificultăţi generate pe de o parte de schimbarea principiilor
fundamentale introduse de noua legislaţie, de numărul redus al acţiunilor de conştientizare şi
informare, raportat la situaţia naţională în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, iar
pe de altă parte de neîndeplinirea criteriilor de performanţă de către serviciile externe de
prevenire şi protecţie, datorate în special dezvoltării insuficiente a cadrului privind formarea
în domeniu.
13
4. PRINCIPII GENERALE
Principiile generale propuse de prezenta strategie trebuie să guverneze activităţile
derulate în contextul ameliorării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă:
4.1.Principiul proporţionalităţii – soluţiile oferite trebuie să nu depăşească ceea ce
este necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite prin reglementările adoptate, ele trebuie să
fie pe măsura problemelor sau riscurilor identificate.
4.2.Principiul fundamentării – în cadrul procesului de elaborare, reglementările
trebuie să fie fundamentate ştiinţific, făcându-se economie de mijloace şi optimizându-se
soluţiile normative.
4.3.Principiul responsabilităţii – iniţiatorii reglementărilor trebuie să justifice, în mod
transparent, soluţiile propuse.
4.4.Principiul consecvenţei – reglementările trebuie să fie aplicate în mod unitar şi
coerent.
4.5.Principiul transparenţei – atât reglementările, cât şi raţiunile care stau la baza
elaborării acestora, precum şi obiectivele urmărite trebuie să fie clare, uşor de înţeles şi trebuie
aduse la cunoştinţă părţilor interesate.
4.6.Principiul specificităţii – reglementările trebuie să urmărească rezolvarea unei
probleme; efectele secundare, precum şi consecinţele negative ale acestora trebuie diminuate.
4.7.Principiul compatibilităţii cu legislaţia comunitară – reglementările trebuie să
respecte legislaţia comunitară.
5. OBIECTIVE ŞI ACŢIUNI
5.1. Obiectivele generale
În conformitate cu strategia comunitară pentru perioada 2007-2012, obiectivele
„Strategiei naţionale privind securitatea şi sănătatea în muncă pentru perioada 2008-2013”
sunt următoarele:
reducerea în mod constant şi semnificativ a numărului de accidente de muncă şi boli
profesionale;
îmbunătăţirea în mod continuu a nivelului de securitate şi sănătate în muncă.
5.2. Obiective specifice
A. Îmbunătăţirea continuă a nivelului de securitate şi sănătate în muncă;
ACŢIUNI:
a) analizarea legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vederea
soluţionării problemelor identificate în cadrul procesului de implementare.;
14
b) elaborarea cadrului legal pentru înfiinţarea şi funcţionarea comisiei pentru aplicarea
HG nr.1093/2006 şi HG nr.1218/2006 în vederea stabilirii valorilor minime de
expunere la riscuri pentru agenţi chimici, cancerigeni şi mutageni şi elaborării
ghidurilor necesare în utilizare;
c) măsuri legale pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor psihosociale;
d) completarea cadrului legislativ din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru
lucrătorii independenţi;
e) analizarea necesităţii adoptării unor măsuri suplimentare faţă de legislaţia existentă,în
scopul creşterii nivelului de securitate şi sănătate în muncă;
f) îmbunătăţirea sistemului de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor;
f.1) îmbunătăţirea permanentă a sistemului de supraveghere a expunerii lucrătorilor
la agenţi cancerigeni;
f.2) îmbunătăţirea sistemului de raportare a bolilor profesionale şi actualizarea listei
bolilor profesionale.
g) creşterea calităţii serviciilor externe de prevenire şi protecţie;
h) creşterea calităţii şi competitivităţii furnizorilor de servicii pentru sănătate în muncă;
i) reglementarea statutului inspectorului de muncă, în conformitate cu cerinţele noului
cadru legislativ.
B. Îndrumarea angajatorilor, din punct de vedere metodologic, în vederea realizării
activităţilor de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
ACŢIUNI:
a) dezvoltarea de instrumente şi ghiduri practice în sprijinul implementării legislaţiei
din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
b) sprijinirea activităţii de prevenire a angajatorilor în vederea creşterii performanţelor
acestora în îndeplinirea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale;
c) identificarea celor mai potrivite metode de stimulare a activităţii de prevenire a
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, în mod special pentru întreprinderile
mici şi mijlocii;
d) formarea lucrătorilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
e) monitorizarea morbidităţii profesionale la nivel naţional.
C. Conştientizarea actorilor implicaţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
ACŢIUNI
a) asigurarea derulării unui set de măsuri necesar dezvoltării culturii de prevenire;
b) realizarea de materiale informative în scopul dezvoltării culturii de prevenire;
c) creşterea eficienţei activităţii de reintegrare profesională prin lărgirea
posibilităţilor de a accede pe piaţa muncii.
D. Integrarea securităţii şi sănătăţii în muncă în programele de învăţământ şi de
formare profesională
15
ACŢIUNI
a)măsuri necesare integrării securităţii şi sănătăţii în muncă în procesul educaţional.
E. Intensificarea colaborării între instituţiile şi autorităţile cu atribuţii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă şi partenerii sociali
ACŢIUNI
a) organizarea şi funcţionarea unui Comitet Naţional tripartit de Securitate şi Sănătate în
Muncă;
F. Dezvoltarea şi consolidarea continuă a capacităţii instituţionale
ACŢIUNI
a) îmbunătăţirea continuă a performanţelor profesionale a personalului instituţiilor cu
atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
b) asigurarea interoperabilităţii serviciilor de sănătate profesională.
G. Dezvoltarea şi consolidarea continuă a cercetării ştiinţifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă
a) elaborarea şi finanţarea planului sectorial de cercetare dezvoltare în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă.
6. REZULTATELE POLITICII
Prin promovarea acestei Strategii se urmăreşte dezvoltarea sistemului de securitate şi
sănătate în muncă astfel încât să fie creat un mediu propice necesar consolidării culturii de
prevenire şi, ca o consecinţă, reducerea în mod constant şi semnificativ a numărului de
accidente de muncă şi boli profesionale şi îmbunătăţirea în mod continuu a nivelului de
securitate şi sănătate în muncă.
7. REZULTATELE ACŢIUNILOR ŞI INDICATORI
7.1. Elaborarea reglementărilor în vederea îmbunătăţirii implementării.
7.1.1.Publicarea actelor normative
7.2. Stabilirea valorilor minime de expunere la riscuri pentru agenţi chimici, cancerigeni şi
mutageni şi elaborarea ghidurilor necesare în utilizare
7.2.1 Număr de ghiduri elaborate
16
7.3 Stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la riscurile
psihosociale.
7.3.1.Publicarea actului normativ
7.4. Asigurarea cadrului legislativ care ia în considerare noua tendinţă pe piaţa muncii –
dezvoltarea muncii independente
7.4.1. Publicarea actului normativ
7.5. Asigurarea unui cadru legislativ eficient în domeniul securităţii şi sănătăţii la locurile
de muncă şi îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderilor, în special
din sectoarele cu riscuri mari şi IMM-uri.
7.5.1. Număr de domenii de activitate economică reglementate
7.6. Depistarea precoce a îmbolnăvirilor profesionale cauzate de agenţi cancerigeni
7.6.1. Reducerea morbidităţii profesionale;
7.6.2 Depistarea precoce a îmbolnăvirilor profesionale cauzate de agenţi cancerigeni
7.7. Îmbunătăţirea sistemului de raportare a bolilor profesionale
7.7.1 Numărul de boli profesionale raportate;
7.8. Îmbunătăţirea cadrului legislativ privind abilitarea serviciilor externe de prevenire şi
protecţie.
7.8.1. Publicarea actului normativ
7.9. Creşterea accesului la servicii medicale de medicina muncii
7.9.1. Creşterea cu 10% a procentului de lucrători beneficiari ai acestor servicii.
7.10. Creşterea calităţii actului de control
7.10.1 Întărirea capacităţii instituţionale a Inspecţiei Muncii
7.11.Facilitarea implementării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
publicarea ghidurilor şi metodologiilor pe pagini web
7.11.1. Număr de ghiduri şi metodologii elaborate
7.11.2. Număr de accesări ale site-urilor
7.12. Îmbunătăţirea sănătăţii lucrătorilor
7.12.1. Număr de ghiduri elaborate
7.13. Creşterea performanţelor întreprinderilor în activitatea de prevenire a accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale
7.13.1. Indicatori de performanţă privind prevenirea;
7.13.2. Reducerea numărului accidentelor de muncă şi bolilor profesionale
17
7.14. Stabilirea de competenţe pentru lucrătorii cu atribuţii în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă
7.14.1. Numărul de lucrători formaţi
7.15. Cunoaşterea evoluţiei bolilor profesionale şi fundamentarea politicilor de
prevenire a acestora
7.15.1 Număr boli, incidenţa morbidităţii profesionale
7.16. Informarea partenerilor sociali
7.16.1. Număr de seminarii şi reuniuni desfăşurate
7.16.2. Număr de angajatori care au fost antrenaţi în acţiunile campaniei;
7.16.3. Număr de sesiuni de informare şi conştientizare desfăşurate;
7.16.4. Număr de evenimente şi acţiuni, număr de persoane antrenate în evenimente
şi acţiuni;
7.16.5. Număr de accesări ale site-urilor;
7.16.6. Numărul de materiale informative.
7.17. Îmbunătăţirea situaţiei privind reintegrarea lucrătorilor care au suferit accidente de
muncă sau boli profesionale
7.17.1.Creşterea numărului celor care se reintegrează pe piaţa muncii
7.18. Pregătirea teoretică de bază şi conştientizarea la nivelul tuturor formelor de
învăţământ privind securitatea şi sănătatea în muncă, pentru responsabilizarea în viaţa
profesională
7.18.1. Numărul de cadre didactice pregătite şi numărul de şcoli implicate în proiect;
7.18.2. Numărul de discipline unde sunt introduse aceste noţiuni;
7.18.3. Numărul de discipline sau capitole introduse;
7.18.4. Numărul de masterate de securitate şi sănătate în muncă;
7.18.5. Numărul de persoane formate.
7.19. Îmbunătăţirea comunicării inter-instituţionale şi a dialogului social, schimbul
tripartit de informaţii privind conţinutul strategiilor naţionale, al acţiunilor întreprinse şi
monitorizarea progreselor.
7.19.1. Număr de reuniuni, număr de acţiuni propuse.
7.20. Creşterea calităţii pregătirii profesionale a personalului autorităţilor şi instituţiilor
cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
7.20.1.Numărul persoanelor perfecţionate.
7.21. Îmbunătăţirea comunicării inter - instituţionale în domeniul sănătăţii în muncă
7.21.1. Flux informaţional unic, număr de persoane instruite
18
7.22. Creşterea calităţii cercetării, asigurarea finanţării pentru proiectele de interes
naţional şi realizarea suportului ştiinţific necesar obiectivelor strategice.
7.22.1. Numărul de soluţii şi măsuri de prevenire în sprijinul implementării
legislaţiei.
8. IMPLICAŢII BUGETARE ŞI JURIDICE
8.1 IMPLICAŢII BUGETARE
Implicaţiile bugetare necesare realizării obiectivelor prezentei strategii sunt prezentate
în anexa nr.2 şi sunt în valoare totală de 20.693.685lei lei, din care :
a) 8.193.685 lei sumă care aparţine bugetului de stat pentru Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului şi Inspecţia Muncii;
b) 12.500.000lei lei sumă care aparţine bugetului asigurărilor sociale de stat pentru
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Cheltuielile au fost estimate avându-se în vedere preţurile medii pentru cazare, diurnă,
transport etc. la nivelul trimestrului 3 al anului 2008. Nu au fost incluse în cheltuieli şi sumele
reprezentând salarizarea personalului pentru acţiunile care se realizează în cadrul programului
de lucru. Totodată nu au fost efectuate estimări care să ţină cont de inflaţie, modificări în ceea
ce priveşte mărirea cuantumului diurnei etc. şi ceilalţi factori care pot influenţa sumele
prevăzute.
8.2.IMPLICAŢII JURIDICE
În vederea implementării prezentei strategii, autorităţile competente şi instituţiile cu
atribuţii în domeniu vor elabora următoarele acte normative:
a) ordonanţă de urgenţă privind modificarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.319/2006;
b) hotărâre de guvern privind modificarea HG nr.1425/2006 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă
nr.319/2006;
c) ordin comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi a ministrului
sănătăţii publice pentru înfiinţarea şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al
comisiei pentru aplicarea art.33 din HG nr.1093/2006 şi art.44 din HG 1218/2006;
d) elaborarea act normativ privind cerinţele de securitate şi sănătate în muncă
referitoare la riscurile psihosociale;
e) elaborare act normativ privind cerinţele de securitate şi sănătate în muncă pentru
lucrătorii independenţi, în conformitate cu Recomandarea 2003/134/CE;
f) legea privind statutul inspectorului de muncă;
g) modificarea cadrului legislativ din domeniul asigurării pentru accidente de muncă
şi boli profesionale astfel încât să permită punerea în practică a stimulentelor economice;
19
h) modificarea cadrului legislativ care reglementează invaliditatea datorată
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
i) ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi ministrului
sănătăţii privind organizarea şi funcţionarea unui Comitet Naţional tripartit de Securitate şi
Sănătate în Muncă.
Faţă de cele prezentate mai sus, vor fi elaborate acte normative în urma analizării
necesităţii elaborării unor măsuri suplimentare faţă de legislaţia existentă în scopul creşterii
nivelului de securitate şi sănătate în muncă.
9. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI
9.1.Instituţii responsabile
În scopul implementării prevederilor prezentei strategii, instituţiile responsabile sunt:
a) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - asigură cadrul legislativ în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi elaborează politicile şi strategiile în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă;
b) Ministerul Sănătăţii Publice - asigură cadrul legislativ privind îmbunătăţirea
sistemului de supraveghere a stării de sănătate a lucrătorilor;
c) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – asigură realizarea măsurilor
necesare integrării securităţii şi sănătăţii în muncă în procesul educaţional.
d) Inspecţia Muncii – asigură controlul implementării legislaţiei şi desfăşoară
acţiuni în vederea conştientizării angajatorilor;
e) Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale – Direcţia
Generală Accidente de Muncă şi Boli Profesionale – desfăşoară acţiuni în vederea
stimulării /sprijinirii activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, în
mod special pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
f) Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Muncii
„Alexandru Darabont” - realizează suportul ştiinţific necesar obiectivelor strategice.
Instituţiile menţionate sunt responsabile cu realizarea acţiunilor şi măsurilor prevăzute
în „Planul de acţiune”, anexa nr.2 la prezenta strategie.
9.2. Monitorizare şi evaluare
Monitorizarea îndeplinirii măsurilor prevăzute de prezenta strategie va fi realizată
Comitet Naţional tripartit de Securitate şi Sănătate în Muncă, cu suportul tehnic al Direcţiei
Sănătate şi Securitate în Muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,
iar o eventuală evaluare va fi realizată de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare
pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont”.
10. Anexe
10.1. Anexa nr.1 – Legislaţia din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
10.2. Anexa nr.2 – Planul de acţiune
20
Anexa nr.1
LEGISLAŢIA DIN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
1. Constituţia României
2. Legea nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare;
Legea nr.319/2006 – legea securităţii şi sănătăţii în muncă, a intrat în vigoare la 1
octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 646 din 26 iulie 2006. Legea transpune
integral prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea
îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. În baza art.51 alin.(1) lit.a)
din legea-cadru menţionată anterior, a fost elaborată Hotărârea Guvernului nr.1425/2006
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în
muncă nr.319/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 882 din 30 octombrie 2006.
De asemenea, transpunerea directivelor specifice referitoare la securitate şi sănătate în
muncă, s-a materializat prin elaborarea de Hotărâri de Guvern, în perioada 1 ianuarie 2005 –
31 decembrie 2007.
1. Hotărârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate si
sănătate în munca pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
prezenta agenţilor chimici, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 octombrie
2006;
2. Hotărârea de Guvern nr. 1146 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi
sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă,
publicată în Monitorul Oficial nr. 815 din 3 octombrie 2006;
3. Hotărârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice, publicată în Monitorul Oficial nr. 769 din 11 septembrie 2006;
4. Hotărârea de Guvern nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate în munca la bordul navelor de pescuit, publicată în Monitorul Oficial nr. 772
din 12 septembrie 2006;
5. Hotărârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de
securitate si sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Monitorul
Oficial nr. 757 din 6 septembrie 2006;
6. Hotărârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva
riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă, publicată în Monitorul
Oficial nr. 762 din 7 septembrie 2006;
7. Hotărârea de Guvern nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate pentru locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 739 din 30 august
2006;
8. Hotărârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru
îmbunătăţirea securităţii si protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui
21
potenţial risc datorat atmosferelor explozive, publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din
29 august 2006;
9. Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate pentru manipularea manuala a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în
special de afecţiuni dorsolombare, publicată în Monitorul Oficial nr. 713 din 21 august
2006;
10. Hotărârea de Guvern nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru
asigurarea securităţii si sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de foraj, publicată
în Monitorul Oficial nr. 737 din 29 august 2006;
11. Hotărârea de Guvern nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru
asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafaţa sau
subteran, publicată în Monitorul Oficial nr. 727 din 25 august 2006;
12. Hotărârea de Guvern nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la
locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 722 din 23 august 2006;
13. Hotărârea de Guvern nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare,
publicată în Monitorul Oficial nr. 710 din 18 august 2006;
14. Hotărârea de Guvern nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor, publicată în Monitorul
Oficial nr. 696 din 15 august 2006;
15. Hotărârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea
de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr.
683 din 9 august 2006;
16. Hotărâre de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, publicată în Monitorul Oficial nr.;
17. Hotărâre de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de
securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii,
publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 30 ianuarie 2006;
18. Hotărâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerinţele minime de securitate si
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot, publicată
în Monitorul Oficial nr. 380 din 3 mai 2006;
19. Hotărâre de Guvern nr. 1875 din 22 decembrie 2005 privind protecţia sănătăţii si
securităţii lucrătorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, publicată în
Monitorul Oficial nr. 64 din 24 ianuarie 2006;
20. Hotărârea de Guvern nr. 600 din 13/06/2007 privind protecţia tinerilor la locul de
muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 13 iulie 2007;
21. Hotărâre de Guvern nr. 601 din 13 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea unor
acte normative din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul
Oficial nr.470 din 12 iulie 2007;
22. Hotărâre de Guvern nr. 557 din 6 iunie 2007 privind completarea măsurilor destinate să
promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru salariaţii
încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată şi pentru
22
salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară, publicată în Monitorul
Oficial nr. 407 din 18 iunie 2007;
23. Ordin nr. 706 din 26 septembrie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiaţiile optice artificiale,
publicat în Monitorul Oficial nr. 915 din 10 noiembrie 2006;
24. Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a
serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter
tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în
Monitorul Oficial nr. 887 din 31 octombrie 2006;
25. Ordin nr. 25 din 12 ianuarie 2007 privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul
ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 754/2006 pentru constituirea
comisiilor de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a
documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial nr. 48 din 22 ianuarie 2007;
26. Ordin nr. 3 din 3 ianuarie 2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea
accidentului de muncă - FIAM, publicat în Monitorul Oficial nr. 70 din 30 ianuarie
2007;
27. Ordin nr. 242 din 23 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind formarea
specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării
proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile, publicat în
Monitorul Oficial nr. 234 din 4 aprilie 2007;
28. Ordin nr.1256/443 din 9 iulie 2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor
Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de
Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, publicat în Monitorul Oficial nr.
531 din 15 iulie 2008.
LEGISLAŢIE CONEXĂ
29. Hotărâre de Guvern nr.355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea stării de sănătate
a lucrătorilor; publicată în Monitorul Oficial nr. 332 din 17 mai 2007
30. Legea nr.346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,
publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 27 iunie 2002;