andrei bodiu existence as a poetic modality 05 44.pdf · 1 andrei terian, andrei bodiu:...

Iulian Boldea (Editor) - Literature, Discourses and the Power of Multicultural Dialogue

Arhipelag XXI Press, Tîrgu Mureș, 2017. eISBN: 978-606-8624-12-9

340

Section: Literature

ANDREI BODIU – EXISTENCE AS A POETIC MODALITY

Mariana Pantaleru (Pascaru) PhD Student, ”Lucian Blaga” University of Sibiu

Abstract: The Romanian poets f rom the 80řs and the 90řs bring their poetry as close as they

can to the daily existence and the colloquial language is their instrument of speech. The accent is

placed on the biographic self of the writer and Ŗthe new anthropocentrismŗ is focusing on the human being in its concrete data, on the physical and sensorial perception, on Ŗthe here and

nowŗ. Therefore, their poetry is more personal, by increasing the ontological commitment

towards the text. The writing, as well as the interpretation of the poem, is oriented towards the

receiver/reader, through emphasizing the communicative aspect of the discourse instead of the stylistic one. Andrei Bodiuřs poetry is Ŗthe poetry of the daily routineŗ in search of the

intrapersonal communication of the self. The poetic discourse starts from de-structuring the

colloquial language and the sequential processing of the effective communication elements by placing it in the matrix of terse voicing. The enunciation is elliptical, fragmentary,

Ŗmonochromatic and monosyllabicŗ. The poet either combines or abolishes the relations

between the real life objects and the notions their refer to, he creates what we can define as

language attitude, because the contextual designation of a word is based on the relation between the content it is expressed by and the one that has to be expressed.

Keywords: colloquial language, new anthropocentrism, transitive language, language attitude, biographic self.

Andrei Bodiu, criticul literar, afirma că trăsăturile „modeluluiŗ optzecist ar fi starea

socială de „semi-ilegalitateŗ, puternica solidaritate de generaţie, apetitul teoretic,

„realismulŗ, biografismul. Andrei Bodiu1 preferă conceptul de „optzecismŗ, pe care îl

consideră „ultimul model poetic românescŗ, întrucât raza sa de acţiune „începe la sfârşitul

anilor ř70 şi continuă şi astăziŗ. Naşterea optzecismului e identificată cu o succesiune de

patru acte fondatoare consumate în intervalul 1977-1979 (înfiinţarea Cenaclului de Luni;

grupajul lunedist publicat în mai 1978 în România literară; ancheta Dreptul la timp din

Echinocțiu şi debutul lui Traian T. Coşovei cu Ninsoarea electrică), în timp ce sfârşitul

paradigmei ar fi fost amânat de faptul că, „în ce are mai bun, poezia născută în anii ř90

continuă, adânceşte modelul poetic propus în anii ř80ŗ2.

Simona Popescu3 pledează pentru o regăsire a dialogului poeziei cu cititorul printr-

un limbaj transparent, lipsit de mediere, punctând ideea că „Poezia reprezintă un tip de

conduită culturală în funcţie de sistemul social şi are o dublă funcţie indicială: conţine pe

de o parte, în subtext, modelul unei epoci istorice şi culturale şi pe de altă parte, oferă prin

chiar propriile proceduri formale (limbaje, convenţii) informaţii cu privire la atitudinea

generală a individului vizavi de contextul său. Cu alte cuvinte poezia e un model al lumii

şi al individului aparţinând unui anumit timp şi spaţiu (istoric şi tipologic).ŗ

1 Andrei Terian, Andrei Bodiu: radicalizarea programatică a prozaismului, în Cultura literarănr. 485 din 19-septembrie-2014 2 Andrei Terian, Lucr. cit. , în Cultura literarănr. 485 din 19-septembrie-2014. 3 Simona Popescu, Sensul poeziei, astăzi, p.186, în Aisbergul poeziei moderne, p. 232.

http://revistacultura.ro/nou/category/cultura-literara/




341

Section: Literature

Magda Cârneci4 consfințește principiile generației Ř80 prin „asumarea , din interior

și fără false alarme, temeri, clamări, a condiției umane și a societății tehnologice

contemporane, nu numai la nivelul vocabularului, ci și la cel al construcției interioare a

versului, la nivelul sintaxei, la nivelul intim al imaginii, și mai ales la nivelul unui nou

mod de a simboliza și a gândi simbolul.

În prefața de la "Romanian Poets of the 80s and90s"(studiu introductiv la volumul

cu acelaşi titlu, în limba engleză, poetica anilor ř80şiř90 a fost definită ca o poetică

,,underground". Termenii unificatori pentru poeţii publicaţi în această perioadă, ar fi

,,realitate" şi ,,biografie". Este indiscutabilă relația dintre realitate și sine în poemele lor.

Acești poeți nu concep creaţia ca pe o simplă înşiruire de noţiuni abstracte; pornesc de la

un fapt concret, banal în aparenţă, încercând să sugereze Ideea reieşind din palpabilitatea

acestuia. De fapt, poezia anilor Ř80, la fel ca şi cea a anilor Ř90, poate fi caracterizată ca

poezia de zi cu zi, poezia cotidianului.

Un radicalism al recepţiei în continuă ascensiune şi implicit al exprimării realului

poate fi considerat o trăsătură esenţială la poeţi ca Andrei Bodiu, Simona Popescu, Caius

Dobrescu şi Marius Oprea. Apropierea de real şi concret implică transformări la nivelul

limbajului poetic. Într-un eseu reprezentativ pentru noua lirică, Mircea Cărtărescu afirmă

că „nu se mai poate respira în cadrul tiparelor poetice care-şi pierd denotatumul în praful

conotaţiilor.ŗ5 Urmând această idee, Simona Popescu, atunci când dezbate posibilităţile de

explorare a limbajului poetic în căutarea unei noi ,,coerenţe entropice", declară că ,,cel

mai potrivit ar fi poate un limbaj tranzitiv, transparent, nemediat, multifuncţional, care să-

şi recâştige funcţia de comunicare reală, cu implicaţii morale, psihologice, etice în sensul

cel mai înalt (estetic) al acestor cuvinte"6. Produsul artistic se întemeiază ontologic pe

actul creator, iar limbajul ca activitate creatoare ,,poate fi pus, în acest sens, pe același

plan cu celelalte activități libere ale omului, precum arta, știința, filosofiaŗ7. La acest

nivel, privim limbajul ca funcție semnificativă înțeleasă ca enérgeia, căci el nu este doar

întrebuințare, ci creație de semnificate, ,,creație de conținut și semnificație în același

timpŗ8.

Astfel, limbajul este obiectivare a înseși cunoașterii, înțeleasă drept concepție a

ceva identic cu sine însuși și diferit de toate celelalte. Din acest punct de vedere, această

considerație postulează limbajul, în funcția lui primordială, drept conținut al conștiinței.

Devine clar că, obiectele experienței fizice aparțin deja acestui conținut: Și capul și

mâinile noastre sunt/ închise/sunt legate/nu se vede nimic./ Sunt aici aici aici/suntem puși

unul lângă altul/ne învârtim în cerc/ne învârtim în cerc/simțim căldura și frigul și ploaia

și ninsoarea/și ploaia și căldura și ninsoarea și frigul/atât/atâtŗ(epilog).Semnificatul

lexical comun al cuvintelor din seria: căldura, frigul, ploaia, ninsoarea, corespunde

înțelegerii unui ,,ceŗ al lumii extralingvistice și structurează la nivel primar experiența

poetului în lumea dată, dar și situarea lui într-o lume proprie, atribuită neputinței de a se

sustrage din cercul acestei lumi. Iulian Boldea9 observa la Andrei Bodiu că ,,limbajul

poetic are o ţinută ascetică, directă, ilustrând un refuz al dicţiei utopice, din specia

mirajului sau accentele oraculare. Scriitura e, astfel, dincolo de aspectul său frust, pliată

pe un scenariu al imanenţei şi al problematizării, de o coerenţă indiscutabilă, în măsura

în care ea reflectă continuitatea, echilibrul vocii poetice, de ton şi de viziune, în redarea

4 Magda Cîrneci, ( (Magdalena Ghica), răspuns la ancheta Dreptul la timp, în rev. Echinox, nr. 11-12, 1979, în Aisbergul poeziei moderne. 5 Mircea Cărtărescu, Cuvinte împotriva mașinii de scris, p.172, în Aisbergul poeziei moderne, p. 232. 6 Simona Popescu, Sensul poeziei, astăzi, p.186, în lucr, cit. p. 232.

7 Eugeniu Coșeriu, Omul și limbajul său. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii și lingvistică generală, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuzaŗ, 2009, p.43. 8Ibidem p.47. 9 Iulian Boldea, O poetică a renunțării, în revista Vatra, nr.8/2017, p. 66-67



342

Section: Literature

unei poetici a cotidianului, din care orice retorism este exclus, din care orice ispită a

iluziei se retrage.ŗDin aceste câteva puncte de vedere, se impune o cercetare a acestui

limbaj nou, atât din perspectiva psiholingvisticii, disciplină care cercetează limbajul ca pe

o formă de manifestare a psihicului uman; ,,the study of the mental faculties involved in

the perception, production, and acquisition of languageŗ (Cambridge Dictionary10

), cât și

din cea a poeticii cognitive, componentă a lingvisticii de acest tip, prin care se studiază

mecanismele de creare și de receptare cognitivă în textul poetico-literar. Încercând să

definească poetica cotidianului, a realității, Alexandru Muşina11

observă că este ,,o poezie

despre viaţa noastră obişnuită, dar totodată care exprimă şi poezia din această viaţăŗ.

Așadar, limbajul prin care se realizează o astfel de poezie trebuie să fie studiat după

modelul contextual-dinamic, un model adecvat, deoarece porneşte de la realitate, adică de

la actul concret de comunicare. El se realizează la trei nivele: nivel verbal, extraverbal şi

paraverbal. Toate acestea formează ceea ce în psiholingvistică poartă numele de sintaxă

mixtă12

. În egală măsură, poezia trebuie să i se „deschidăŗ cititorului, iar psiholingvistica

privește atât emițătorul, cât și receptorul drept un ,,organism" creat pe mai multe

coordonate: pe de o parte cele interne (particularităţile organice, mijloace fiziologice

personale, caracteristici de organizare psihică, date ţinând de temperament, experienţa de

viaţă), pe de altă parte, coordonate externe (ambianţă social-istorică, moment personal):

,,Ai dreptate Caius e bine să/Ai bani./Acum când mâncăm/Creveți scoici pește/Pe malul

Mediteranei cu Adriana/Mă gândesc și eu că am/Baniŗ(Juan de Borbo). Toate acestea au

valoare variabilă, deci acelaşi mesaj poate fi formulat sau recepţionat, în momente

diferite, în moduri diferite de către aceleași instanțe (reale sau abstracte): ,,Stăm pe niște

scaune înalte de sârmă și/terminăm de mâncat. Tu un dublu cheeseburger/eu cele cinci

aripioare/Discutăm despre cât de greu se găsește astăzi/Un loc de veciŗ (Firul alb).

Sistemul are în componenţa sa întreg ansamblul elementelor active în comunicare,

punând accent pe implicarea/sustragerea de la implicare psihologică a subiectului

enunțiator (poetul).O reflectare tematică a implicării este biografismul (în accepțiunea lui

Alexandru Muşina Ŕ nou antropocentrism, adică o „centrare a atenţiei pe fiinţa umană în

datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existenţa noastră de aici şi acum, temă predilectă,

relevată în poeme ca Despre cum iese sufletul din noi: ,,Mă străduiesc să scot/ cercurile

pe care bunica/ le-a pus cap la cap ca/ să stai tu o secundă/ să le priveşti./ Priveşte cum

nimeresc buza/ pungii groase aproape opace cu ultima piesă/ de lego./ Privesc cum vii tu

şi/ răstorni vesel punga"sau în În timp ce Adriana omoară ţânţari:„Pe acesta nu l-am

nimerit. I-am rupt / Doar piciorul.» Râde/ şi râsul ei îmi umple ochi/ paharul de

vin.ŗAstfel, poezia devine „personală, crește angajarea existențială vizavi de propriul

textŗ13

. Tehnica poetică are drept surse autenticitatea ca principiu moral traductibil în

relație cu refuzul poetului de a trăda esența autentică a ființei sale. Poezia lui se pliază pe

un statut care înglobează atât aspectul biografic, dezvăluind adesea „imaginea salahorului

birocratic,ŗ14

a individului ce resimte acut tranzitul ca mod de a fi, cât și pe cel poetic,

subscris „unei re-liricizări prin reorientarea către substanța ontologică a discursuluiŗ15

: „

Aici stau eu. În căminul/16 sigur e greu e chinuitor să/crești un copil și soră-mea/are

unul mama ne-a crescut pe toți patru și/iată-mă întins în pat la 21 de ani sau/stând la

masă cu o carte în mână. Aici/și acum. În camera 319/printre pânze subțiri albe sau

10 Ŗstudiul facultăţilor mentale ce implică percepţia, producerea şi achiziţia limbajuluiŗ Ŕ traducerea autorului; Alexandra Ciocîrlan Radu Drăgulescu, Distorsionări ale comunicării. Cercetări de psiholingvistică, p.54. 11 Alexandru Mușina, Poezia Ŕ O șansă…,în Aisbergul poeziei moderne. p. 232.

12 Alexandra Ciocîrlan, Radu Drăgulescu, Lucr.cit., p.54. 13 Alexandru Mușina, Poezia Ŕ O șansă…, în Aisbergul poeziei moderne. p. 232. 14Felix Nicolau, Ce ne mai fac optzecistii?,articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din 14.05.2010. 15 Dumitru Chioariu, Noua poezie nouă, Cluj-Napoca, 2011, prezentat de Raul Popescu în rev. Astra nr.33, august, 2009).

http://www.zf.ro/autor/felix-nicolau/



343

Section: Literature

roșii/și cât de puternică e acum lumina ea atinge/covorul plin de păr și de/fire de praf.

(319) Valoarea existențială atribuită stării de lucruri din aceste enunțuri - semnificatul

ontic Ŕ are caracter asertiv și ia naștere prin înscrierea experienței poetice în sfera

principiului universalității individului16

.

Originari din Braşov: Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Marius Oprea şi Simona

Popescu, reprezentând Grupul de la Braşov, au debutat într-un volum colectiv, „Pauză de

respiraţieŗ, în 1991 la Editura „Literaŗ.Cei patru scriitori se disting prin individualitate și

inovație poetică, prin directețea rostirii propriei vieți interioare și deschiderea spre

existență.

Alexandru Muşina identifică și la ei o trăsătură pe care o aveau scriitorii optzecişti:

existenţa unei poezii a textului, prin care eul individual este pus în relaţie cu textul.

Surprinzător rămâne faptul că „fiecare dintre aceşti poeţi încearcă să se regăsească pe

tărâmul creaţiei, raportarea la text şi, implicit, la poezie devine de multe ori act declarat

programatic.ŗ17

Andrei Bodiu nu se sfieşte să spună că-ţi trebuie curaj pentru a scrie,

răspunzând în Poiem unui interlocutor empiric : „Unde e curajul tău de poet?ŗ/ ne-a

întrebat Bogdan.ŗ Lumea nu pare a avea nevoie de poezie, de poet,iar aluzia la gratuitatea

actului poetic este semnalată retoric și nedefinit: „Are cineva nevoie?/Are cineva nevoie

de chipul meu de mâna dreaptă/ a femeii? (Poiem). Poezia nu îşi caută timpul, de fapt, ea

este atemporală, pentru că delimitările şi treptele creaţiei nu aparţin biologicului,

vârstelor, preocupărilor: „Dimineaţa nu este pentru poezie/ Cum nu este nici pentru

dragosteŗ, pentru că dimineaţa este pentru muncă. Neaşteptat, „nici seara nu este pentru

poezieŗ pentru că seara perpetuează momentele zilei. Poezia devine reflecție care poartă

chipul poetului: „Şi aceeaşi imagine. A mea. Repetată.ŗ

Andrei Bodiu restrânge viziunea asupra realului într-o spaţialitatea proximității

imediate, a unui aici și a unui acum, este o poetică a instantaneului. Poetul încorporează

spaţiul în poezia sa pentru a reda o imagine a lumii în care trăieşte, prin metafore

ontologice: ,,Instalaţiile tale vorbesc sacadat despre moarte.// Am văzut o olandeză/

Luându-şi copilul din dreptul/ Exponatelor tale şi făcându-l să privească/ La

Rembrandt.// Instalaţiile tale turuie-ntruna cu kitschul.// Am văzut un bunic american/

Explicându-le nepoţilor/ Că şi în secolul XIX cu Monet/ S-a întâmplat ca lumea să

strâmbe din nas.// Chiar cred că fotografiai lumea/ Care strâmbă din nas/ Cu sutele tale

de ochi/ Înfipţi pe picioare".( Jan Fabre la Luvru)

Noul spaţiu considerat non-categorial și intimitatea eludată, punctează sentimentul

că explorarea vieții obișnuite este la fel de interesantă și angajantă ca aceea construită pe

principiile fanteziei. Poemul „319ŗ dezvoltă un cadru care se restrânge

concentric(căminul, camera, dulapul, ușa): „Camera mea/ un hublou prin care îmi

urmăresc călătoria. Ce / glasuri frumoase au naufragiaţii glasuri/ care acoperă vântul

care/ izbesc singurătateaŗ. El poartă conştiinţa faptului că din mijlocul acestei

„contingențe biograficeŗ18

se naşte într-un mod unic fiinţa din lăuntrul său: „Aici

construiesc eu o nouă personalitate./ Aici stabilesc eu începutul şi sfârşitul/ după amiezii

mă prinde aiciŗ„Pe fiecare perete. Pe mese. Pe fiecare dulap. Pe uşă. Aici sunt cel mai

puternice.ŗ(ŗ319ŗ). El este un doar individ(un fapt individual) particular și irepetabil, este

totodată un mod general de a fi, căci viziunea lui nu se construiește prin abstractizare și

generalizare, ci prin ,,cunoașterea antepredicativă19

ŗ, prin intuiția esenței acestei

16 Eugeniu Coșeriu, Horst Geckeler, Orientări în semantica structurală, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuzaŗ, 2016, p.156.

17Aurora Stănescu, Instanțele comunicării lirice în poezia postmodernă, în teza de doctorat, Universitatea „Petru Maiorŗ, Târgu-Mureş. 18Ibidem. 19 Eugeniu Coșeriu, Horst Geckeler, Lucr.cit., p.157.



344

Section: Literature

personalități-umbră: dincolo e umbră(…)/Și umbra se desface în sute de bucăți/care

respiră și se mișcă.

Discursul poetic porneşte de la destructurarea limbajului obişnuit, de la prelucrarea

elementelor comunicării eficiente prin modificarea formei cuvintelor, prin ancorarea sa în

matricea lapidarului. Enunțarea este eliptică, fragmentară, „monocromă și

monosilabicăŗ20

: A, Andrei/ B, Bogdan/ C, Caius,Corina, Claudiu/ D,E,F,G,H,I,J,K

(Trezirea). Substanța ontologică a poeziei se întemeiază pe folosirea limbii ca manifestare

concretă a „faptului lingvistic individual Ŕ iar mesajul pe care îl configurează este

„rezultatul selecției și al combinării lexicale individualeŗ21

. Prin recursul poetului la o

acțiune de combinare sau desființare a raporturilor între obiectele din realitate și noțiunile

pe care le exprimă ele, pornind de la existența „unor baze fiziologice normale precum și a

condițiilor psihice generaleŗ, se creează atitudinea de limbaj, căci, semnificațiile desprinse

din context se bazează „pe relația dintre materialul prin care se exprimă şi cel care este de

exprimat.ŗ22

Poemul Depresivi. Nevrotici ,,Depresivi. Nevrotici./Uitând să trăiască./

Alunecă de la uşa albă/ La geam şi înapoi./ Mai bine nu te-nvârți în loc/ Şi aleargă mai

departe. Aceiaşi porumbei/ Şi aceleaşi vrăbii./Loveşte fiecare piatră/Într-un exerciţiu de

aerisire./La capătul respiraţiei/O acoladă.ŗ recurge la o rostire aparent albă, care

subliniază legătura dintre elementele realului: ușa, geamul, porumbeii, vrăbiile, piatra,

percepute într-un mod diferit ca sugestii ale unor stări existențiale ale subiectului

enunțiator, manifestate în contact cu inconștientul Ŕmarcat prin ambiguizarea voită a

categoriei verbale - și conștientul trecut prin filtrele hiperlucide ale condiționării umane.

Această redimensionare a limbajului ține de realizarea concretă a limbii, care

„pentru a îmbrăca în forme sensibile și descifrabileŗ23

generatoare ale mesajului recurge la

un sistem verbal lingvistic definit, limba. Pentru poet, aceasta devine un bun personal,

rezultat al unui proces selectiv denumit sistem lingvistic individual (SLI). Din cadrul

acestui sistem, el își alege în fiecare moment al comunicării, elementele care vor constitui

actul concret al comunicării Ŕ faptul lingvistic individual (FLI)24

. Așadar, la orice nivel al

codului, poetul operează o selectare, mecanism derivat din necesitățile concrete ale

comunicării, re-creând limba conform propriului sistem lingvistic individual. Radu

Drăgulescu25

afirmă că, ,,în poezie, limbajul nu se confundă, însă, cu semnele care îl

alcătuiesc. (…) Expresivitatea nu este, în fond, un concept anexat limbajului poetic, ci

inerent lui. Expresia poate dobândi în cursul comunicării mai multe valenţe. Informaţia

interesează enunţul lingvistic, deoarece semnele sunt purtătoare de semnificaţii.ŗ O

poetică de- și anti-poetizantă cum este cea a lui Bodiu își generează saltul semantic în

Firul alb ,,prin economia enormă de limbajŗ fără a fi ,,ne-poeticăŗ26

. În primul rând, Radu

Vancu observă că primul aspect al poeticității sale ține de neutralitatea de ton prin care dă

senzația că evenimentele sunt înregistrate instantaneu, direct, fără pathos. Poeziile devin

complicat de citit, pentru că finalul lor e abrupt, vocea enunțiatoare se retrage și lasă

cititorul să raporteze un lucru constatat la o semnificație deja suspendată. Este o manieră

de a-l face să trăiască poezia, de a-l smulge din masa amorfă numită public și de a-l

20 Andrei Terian, Andrei Bodiu: radicalizarea programatică a prozaismului, în Cultura literarănr. 485 din 19-septembrie-2014. 21Ibidem. 22 Apud Radu Drăgulescu, Teoriile psiholingvistice ale comunicării, in Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica, 9, tom 1, Alba Iulia, 2008, p.137-142. 23Ibidem. p.62 24Drăgulescu, Radu, Teoriile psiholingvistice ale comunicării, in Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica, 9, tom

1, Alba Iulia, 2008, p.137-142. 25Drăgulescu, Radu, George Coșbuc - lumile limbajului, Sibiu, Editura Universității „Lucian Blaga, Sibiuŗ,2016, p.378 26Radu Vancu, Elegie pentru uman - o critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu, București, Humanitas, 2016, p. 171.




345

Section: Literature

angaja inducându-i, prin text, un eu. Poemul care deschide acest volum, dându-i și titlul,

înregistrează gesturile a trei oameni care vorbesc singuri: un tânăr, o femeie ,,între două

vârsteŗ și o fata, care literalmente urlă ,,Unui perete: uimește-măŗ. Monoversul final ,,Un

fir alb desparte lumea în douăŗ lipsit de emfază, nu-i permite cititorului să sesizeze ideea

imediat, simplu și direct, ci îl trimite să recitească textul în căutarea sensului pe care îl

percepe, dar nu îl ,,vedeŗ.

Şcoala de Psiholingvistică consideră că funcţiile limbajului se întrepătrund

implicând funcţia primordială, de comunicare, celelalte fiind ,,subfuncţii"27

. Funcţia de

reprezentare sau reflexivă este, de fapt, cea cognitivă, care ajută gândirea să se fixeze şi să

se organizeze prin mijloace verbale. Sunt implicate şi percepţiile, concentrarea voliţională

sau de atenţie, dar şi aspecte afective, funcţionând ca o comunicare cu un interlocutor

interior, cu propriul eu, o comunicare intrapersonală. ,,Comunicarea internă" este

considerată a fi rezultatul conceptualizării şi al gândirii, căci „regulile de gândire merg în

paralel cu realitatea de vorbireŗ28

.

Pornind de la experiența individuală, poetul observă asemănarea dintre cunoaștere

și viziune, iar limbajul său nu este arbitrar structurat. Este ancorat direct în această

experiență a cotidianului anost, exasperant, banal, a unui model socio-cultural și fizic din

care radiografiază secvențe:„Macaralele astea galbene sînt parte/ Din visul tău./

Deasupra unui sfânt/ Trei japonezi fac poze acolo/ Unde peretele e drept/ Lucesc trei

căşti galbene/ Sînt muncitorii într-o binefăcătoare eternă/ Pauză.ŗ(Sagrada familia).

Lakoff și Johnson29

încadrează acest aspect într-un nivel fenomenologic, care constă în

toate lucrurile, „întâmplărileŗ de care noi suntem conștienți, în special cele referitoare la

starea noastră mentală, corporală-concretă, la interacțiunile fizice și sociale. Astfel, la

acest nivel, poetul poate vorbi despre calitatea experiențelor sale, despre sentimentul

experimentării sinelui cu lumea. Alături de acesta se regăsește modul în care

„subconștientul cognitivŗ Ŕ care privește operațiile mentale - structurează și face posibile

experiențele conștiente30

: „Stau în Howard Johnson Paragon/În Beijing la etajul 10 beau

bere Kirin/ Din Japonia ca să-mi/ Dau seama din ce oraş e/ Mi-am pus ochelarii am/

Aprins toate luminile azi/ A început Cupa Mondială/ Chinezii îi spun cumva „şugăr beiŗ

/Joacă Africa de Sud cu Mexic pe CCTV 5 e /după 20 de minute/ Mă simt un cetăţean al

planetei uşor/ Adormit. (Sentimentul global al fiinţei)

Într-un articol intitulat: „Textualism, biografism şi sincronieŗ, Mircea

Cărtărescu31

releva simbioza care se crea în textul postmodernist între componentele

literară, existenţială şi stilistică, recuperându-se aproape toate stilurile într-o sincronie

nediscriminatorie. Procedee precum metatextul, autoreferenţialitatea, hipertextul sunt cele

mai des utilizate pentru că ele s-au născut dintr-o luciditate scripturală. Cristian Moraru

sublinia această permanentă luciditate a raportării la text, constatând că poemul e asemeni

unui laborator hipertextual, care îi permite poetului să îi experimenteze resursele

interioare, ajungând la esenţa acestuia,la cuvânt. Regăsim la Bodiu atenţia la realitatea

înconjurătoare, conştientizarea faptului că textul poetic nu mai este un scop, ci un mijloc.

Persoana poetului devine instanţă ordonatoare care experimentează lumea, iar pentru

27 Apud Radu Drăgulescu, Teoriile psiholingvistice ale comunicării, in Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica, 9, tom 1, Alba Iulia, 2008, p.137-142. 28 Apud Radu Drăgulescu, Teoriile psiholingvistice ale comunicării, in Annales Universitatis Apulensis, Series Philologica, 9, tom 1, Alba Iulia, 2008, p.137-142. 29 George Lakoff, Johnson, Mark,Philosophy in the Flesh: The Embodied Mind and Its Challenge to Western Thought, New York, Basic Books, p. 103.

30Emilia Parpală, Literatura şi noua interdisciplinaritate: stilistica cognitivă şi poetica cognitivă, în Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica, nr. 11/2010, tom 1, pp. 197-206, ISSN 1582-5523. 31 Apud Aurora Stănescu, Instanțele comunicării lirice în poezia postmodernă, în teza de doctorat, Universitatea „Petru Maiorŗ, Târgu-Mureş.



346

Section: Literature

cognitiviști acest aspect devine esențial.„Sâmbătă dimineață cu plasa în mână cu/ gândul

că trebuie să repar laptopul am/ plecat la Carrefour.// Am ajuns în stația lui 17 pentru

două/ stopuri când mai erau două minute să vină/ de pe Zorilor/ a apărut o căprioară/

speriată mi-am spus// ce convenție cumplită/ ce clișeu ordinar// căprioara pe banda a

doua gonind spre/ ieșirea spre București cu o salvare/ cu semnalele pornite în urma eiŗ

(Viața căprioarei). Ipostaza acestei realități exterioare se întemeiază pe transcrierea

genuină a unor secvențe care devin ceea ce T.S Eliot numește corelativ obiectiv.

Realitatea aceasta este explorată de un eu corporalizat care plasează secvențele ei într-o

,,fereastrăŗ32

a propriei percepții. Seria de evenimente pe care le înregistrează poetul: ,,să

repar laptopul am/ plecat la Carrefour.// Am ajuns în stația lui 17 pentru două/ stopuri

când mai erau două minute să vină/ de pe Zorilor/ a apărut o căprioară/ speriatăŗși ,,

căprioara pe banda a doua gonind spre/ ieșirea spre București cu o salvare/ cu semnalele

pornite în urma eiŗ se constituie pe o enumerare a verbelor de mișcare prin care

direcționează în plan secund ,,ordinarulŗapariției unui animal sălbatic în peisajul urban. În

fapt, poemul se constituie pe înregistrarea unor fapte empirice care presupun stereotipie:

,,ce convenție cumplită/ce clișeu ordinarŗ și contrapunct vizual.

Bodiu cultivă o transparență a umanului în care se întrupează lucrurile de care e

conștient, stările mentale, corporalitatea, mediul, interacțiunile psihice și sociale. La acest

nivel, poezia lui vorbește despre sentimentul experienței, despre calitățile ei distinctive și

despre felul în care din ea se generează un câmp de forțe prozaic, devalorizant și epuizant.

În Oameni obosiți, urmărește să se întoarcă la soliditatea realului, la obiecte, la

întâmplările minore ale unei vieți pe care o valorifică pentru autenticitate și omenesc.

Gesticulația e redusă la minimum, sugestia generează sensul, iar ironia și autoironia devin

percepții ale unor manifestări concrete, fenomenale. Poetul și cititorul aparțin aceleiași

lumi, căreia îi împărtășesc condiția și îi cunosc manifestările, limitele și deschiderile.

Încadrat de Vancu33

alături de Alexandru Mușina și Mariana Marin în rândul

confesivilor etici, Bodiu e ,,unul din poeții care au dus programul artei sărace până la

ultimele lui consecințeŗ. Volumul lui de Poezii patriotice așază în mod provocator spațiul

privat și cel public într-o tensiune care ilustrează perfect tentația dialogului dintre cele

două. Pactul lui cu realitatea nu îi transformă poemele în reportaje sau talk-show-uri, ci

exprimă reținut cotidianul din spatele unor evenimente lipsite aparent de importanță.

Poezia lui este realmente vie, însă puțini sunt cei care pot studia manifestările ei în

libertate și-n mișcare, căci adeseori nu seamănă cu ceea ce am văzut noi în cărți, dar

aduce cu ceea ce trăim în realitate.

BIBLIOGRAPHY

Bodiu, Andrei, Cursa de 24 ore, Timișoara, Editura Marineasa, 1994.

Bodiu, Andrei, Poezii patriotice,Timișoara, Editura Marineasa, 1995.

Bodiu, Andrei, Studii pe viață și pe moarte, Pitești, Editura Paralela 45, 2000.

Bodiu, Andrei, Oameni obosiți, Pitești, Editura Paralela 45, 2008.

Bodiu, Andrei, Firul alb, București, Editura Tracus Arte, 2014.

Bodiu, Andrei, Direcția 80 în poezia română, Pitești, Editura Paralela 45, 2000.

Boldea, Iulian, O poetică a renunțării, în revista Vatra, nr.8/2017, p. 66-67.

Cărtărescu, Mircea, O tipologie a poeziei contemporane, în Amfiteatru, nr.2, 1987.

Cărtărescu, Mircea, Ce este biografismul?, în Amfiteatru, nr.6, 1987.

32Talmy, L. , Path to realization: A typology of event conflation, Berkeley Working Papers in Linguistics, 1991, p. 480-519. 33Radu Vancu, Elegie pentru uman - o critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu, București, Humanitas, 2016, p. 176.



347

Section: Literature

Chioariu, Dumitru, Noua poezie nouă, Cluj-Napoca, 2011, recenzie de Raul

Popescu în rev. Astra nr.33, august, 2009.

Ciocîrlan, Alexandra, Drăgulescu, Radu, Distorsionări ale comunicării. Cercetări

de psiholingvistică, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2013.

Coşeriu, Eugen, Creaţia metaforică în limbaj (V.O. 1952), în Omul şi limbajul său.

Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii şi lingvistică generală, Iași, Editura

Universităţii „Alexandru Ioan Cuzaŗ, 2009, p. 167-197.

Coșeriu, Eugen, Horst Geckeler, Orientări în semantica structurală, Iași, Editura

Universității Al. Ioan Cuza, 2016.

Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne,Pitești, Editura Paralela 45, 2009.

Drăgulescu, Radu, Lingvistica generală, Sibiu, Editura Universității „Lucian

Blagaŗ, 2015.

Drăgulescu, Radu, Stilistică generală și funcțională, Sibiu, Editura Universității

„Lucian Blagaŗ, 2000.

Drăgulescu, Radu, Teoriile psiholingvistice ale comunicării, in Annales

Universitatis Apulensis, Series Philologica, 9, tom 1, Alba Iulia, 2008, p.137-142.

Drăgulescu, Radu, Coșbuc. Lumile limbajului, Sibiu, Editura Universității „Lucian

Blagaŗ din Sibiu, 2016.

Eliot, T.S., Eseuri, București, Editura Univers, 1974.

Muşina, Alexandru, Poezia Ŕ teze, ipoteze, explorări, Braşov, Editura Aula, 2008.

Caius Dobrescu, Andrei Bodiu , (coordonatori), Repertoar de termeni postmoderni.

Concepte-instrument., Brașov,Editura Universității Transilvania din Braşov, 2009.

Parpală, Emilia, Literatura şi noua interdisciplinaritate: stilistica cognitivă şi

poetica cognitivă, în Annales Universitatis Apulensis. Series Philologica, nr. 11/2010,

tom 1, p. 197-206, ISSN 1582-5523.

Popescu, Simona, Sensul poeziei, astăzi, în Gheorghe Crăciun, Competiția continuă.

Generația 80 în texte teoretice,Pitești, Editura Vlasie, 1994.

Popescu, Simona, Poezia ca instinct de conservare şi model de comportament, în

Echinox,nr. 2-3, 1988.

Terian, Andrei, Andrei Bodiu: radicalizarea programatică a prozaismului, în

Cultura literară nr. 485 din 19 septembrie, 2014.

Vancu, Radu, Elegie pentru uman - o critică a modernității poetice de la Pound la

Cărtărescu, București, Humanitas, 2016.


andrei bodiu existence as a poetic modality 05 44.pdf · 1 andrei terian, andrei bodiu:...

Documents