analiza datelor statistice privind indicatorii de incluziune socială din

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei

Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Direcţia Servicii Sociale şi Incluziune Socială Compartiment indicatori sociali şi

programe incluziune socială

Analiza datelor statistice privind

indicatorii de incluziune socială din anul 2011

Compartiment indicatori sociali şi programe incluziune socială 1

Analiza datelor statistice privind indicatorii de

incluziune socială din anul 2011

Incluziunea socială are un caracter multidimensional: cuprinde aspecte legate de

locuire, sănătate, ocupare, educaţie, justiţie, protecţie socială, socio-culturale, informare-

comunicare.

Pentru o rezolvare cât mai bună a problemelor cu care se confruntă indivizii şi familiile,

din punct de vedere social şi economic, este necesară cunoaşterea dificultăţilor pe care le

întâmpină aceştia în viaţa de zi cu zi. În acest scop au fost stabiliţi o serie de indicatori de

incluziune socială, indicatori care au fost prevăzuţi de Hotărârea de Guvern nr.488/2005

privind aprobarea sistemului naţional de indicatori de incluziune socială. Aceştia se referă la

veniturile populaţiei, consumul gospodăriilor, sărăcie relativă, absolută sau severă, condiţii de

locuit, accesul la servicii de sănătate, la ocupare, la educaţie.

Setul naţional de indicatori de incluziune socială din anul 20111 permite realizarea de

analize care să reflecte situaţia socială la un moment dat, cât şi evoluţia fenomenelor sociale.

1. Consideraţii privind metodologia de calcul a indicatorilor de incluziune

Indicatorii sunt grupaţi în indicatori primari (calculaţi în conformitate cu metodologii

stabilite la nivel european), secundari şi terţiari - care reflectă situaţia socială specifică

României.

Dintre indicatorii primari menţionăm:

rata sărăciei relative,

raportul dintre chintila superioară şi cea inferioară,

deficitul median relativ,

coeficientul de variaţie a ratei ocupării,

rata şomajului BIM de lungă durată,

ponderea populaţiei din gospodăriile fără persoane ocupate,

ponderea tinerilor de 18-24 ani care au părăsit de timpuriu sistemul educaţional:

ponderea tinerilor de 18-24 ani care au absolvit cel mult învăţământul gimnazial

şi nu urmează nici o forma de instruire, în total persoane de 18-24 ani,

speranţa de viaţă la naştere.

1 http://www.mmuncii.ro/nou/images/Documente/Familie/2012-10-31_SET_indicatori_2011.pdf

http://www.mmuncii.ro/nou/images/Documente/Familie/2012-10-31_SET_indicatori_2011.pdf


Dimensiuni ale incluziunii sociale

Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în

cadrul general de acţiuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se

asigură oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în mod

deplin la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de luare a

deciziilor care privesc viaţa şi accesul lor la drepturile fundamentale.

Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale

din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii,

informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii

excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice,

sociale, culturale şi politice ale societăţii. (Legea asistenţei sociale, nr. 292/2011).


Dintre indicatorii secundari menţionăm:

rata sărăciei relative la pragurile de 40%, 50% şi 70% din mediană,

rata sărăciei înainte de transferurile sociale,

ponderea şomerilor BIM de lungă durată,

rata şomajului BIM de foarte lungă durată,

ponderea persoanelor din grupele de vârstă 25-34 ani, 35-49 ani si 50-64 ani, care

au cel mult un nivel de instruire gimnazial (nivel scăzut), în totalul persoanelor

din aceleaşi grupe de vârstă.

Domeniile în care au fost grupaţi indicatorii terţiari sunt: resurse, piaţa muncii, condiţii

de locuit, educaţie, sănătate, ordine publică.

Indicatorii sunt detaliaţi în funcţie de o serie de caracteristici ale persoanelor sau

gospodăriilor, din care amintim mediul de rezidenţă, regiunea de dezvoltare, nivelul de

educaţie, statutul ocupaţional, genul, naţionalitatea, numărul de membri din gospodărie.

Indicatorii de incluziune se calculează în principal pe baza Anchetei bugetelor de familie,

realizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), dar şi pe baza datelor administrative.

O primă parte din aceşti indicatori se referă la sărăcie şi inegalitate, şi anume:

- sărăcia relativă, ca parte a setului comun european de indicatori de incluziune socială,

calculaţi de INS conform obligaţiei ce decurge din calitatea de stat membru,

- sărăcia absolută, calculată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi

Persoanelor Vârstnice, pe baza unei metodologii naţionale, elaborată de

Guvern/INS/Banca Mondială.

Pentru a măsura nivelul sărăciei şi a analiza dinamica acesteia, se utilizează indicatori

privind venitul şi consumul la nivel de individ/gospodărie. Venitul se ia în calcul pentru

măsurarea sărăciei relative, iar consumul (incluzând şi autoconsumul), pentru măsurarea

sărăciei absolute. În România, cheltuielile de consum estimează mai bine decât veniturile

situaţia reală a gospodăriilor, din cauza tendinţei de subraportare a veniturilor, a dificultăţii de

măsurare a veniturilor informale şi a existenţei creditelor populaţiei. În plus, într-o economie

cu o componentă puternică agricolă, cheltuielile de consum reflectă mai bine situaţia

economică reală a gospodăriilor datorită unei stabilităţi mai mari în timp în comparaţie cu

veniturile afectate de sezonalitate.

Cei doi indicatori de măsurare a sărăciei (absolută şi relativă) sunt complementari.

Profilul sărăciei realizat utilizând pragul relativ al sărăciei oferă informaţii utile

referitoare la poziţia relativă a diferitelor grupuri comparativ cu standardul naţional al nivelului

de trai din societate la un moment dat.


Sărăcia absolută măsoară numărul persoanelor care nu-şi pot permite un coş minim de

consum.

Profilurile sărăciei construite utilizându-se fiecare dintre cele două metode nu se

contrazic unul pe celălalt: grupurile vulnerabile identificate de indicatorul sărăciei absolute sunt

comparabile cu cele identificate prin metoda relativă. În ceea ce priveşte modificarea în timp a

indicatorului de măsurare a sărăciei relative, aceasta exprimă influenţa modificării distribuţiei

veniturilor asupra proporţiei săracilor, dar nu şi evoluţia nivelului de bunăstare.

Pragul sărăciei relative este de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult

echivalent. Mediana este definită ca acea valoare care prin poziţia sa, se află în mijlocul seriei

de date. Cu alte cuvinte, jumătate dintre valorile veniturilor disponibile pe adult echivalent ale

gospodăriilor sunt mai mici sau egale cu mediana, jumătate sunt mai mari decât mediana.

În scopul analizei sărăciei absolute se calculează praguri de sărăcie, care reprezintă

valoarea monetară a unui coş de produse şi servicii considerate să acopere nevoile de bază ale

unui individ sau gospodării. Pentru comparabilitatea în timp a indicatorilor, pragurile de sărăcie

absolută prezentate în acest raport au fost calculate având la bază consumul din anul 2002,

fiind actualizate cu indicele preţurilor de consum.

Pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coş minim alimentar

cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de

persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coşului alimentar. Costul coşului

alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic în funcţie de

consumul populaţiei din decilele 2 şi 3 ale distribuţiei populaţiei după cheltuielile de consum.

Pragul sărăciei severe (extreme) este calculat prin însumarea costului unui coş minim

alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare şi de servicii egal cu cheltuielile

efectuate de persoanele al căror consum total este egal cu costul coşului alimentar.

Tabel nr. 1. Praguri de sărăcie relativă şi absolută în perioada 2002 – 2011

(lei/lună/adult echivalent)

Indicator 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Pragul sărăciei relative1)

138,7 174,0 226,0 263,2 299,7 358,5 459,3 512,5 503,5 530,4

Pragul sărăciei absolute2)

153,6 167,9 191,5 208,1 218,3 232,6 247,2 258,9 279,6 288,4

Pragul sărăciei severe2)

106,1 116 132,3 143,8 150,8 160,7 170,8 178,9 193,1 199,2

Pragul sărăciei alimentare2)

87,5 95,6 109,1 118,6 124,3 132,5 140,8 147,5 159,3 164,3

1) Pragurile sunt exprimate în preţuri ale lunii ianuarie din anul respectiv

2) Pragurile sunt exprimate în preţuri ale lunii decembrie din anul respectiv


Pentru calculul indicatorilor este utilizat consumul/venitul pe adult echivalent.

Calculul numărului de adulţi echivalenţi se face pe baza unei formule care ţine cont de

numărul de adulţi şi de copii din gospodărie (un copil însemnând o persoană cu vârsta mai

mică de 15 ani).

Măsurarea relativă a sărăciei utilizează scala de echivalenţă OECD modificată: primul

adult din gospodărie=1, alt adult 0,5, fiecare copil 0,3.

Pentru calculul consumului pe adult echivalent necesar estimării sărăciei absolute se

foloseşte o metodologie naţională: fiecare adult=1, fiecare copil=0,5, parametrul economiei la

scară=0,92.

În tabelul următor sunt prezentate pragurile de sărăcie utilizate pentru câteva tipuri de

structuri familiale:

Tabel nr. 2. Praguri de sărăcie relativă şi absolută, în funcţie

de componenţa familiei, în anul 2011 (lei)

Componenţa

familiei

Prag

sărăcie

relativă

Prag

sărăcie

absolută

Prag

sărăcie

severă

Prag

sărăcie

alimentară

- un adult 530,4 288,4 199,2 164,3

- un adult cu un copil 689,5 415,4 286,9 236,6

- un adult şi doi copii 848,7 538,1 371,7 306,5

- 2 adulţi 795,6 538,1 371,7 306,5

- 2 adulţi cu un copil 954,7 657,8 454,4 374,7

- 2 adulţi cu doi copii 1.113,86 775,1 535,4 441,5

Prin comparaţie cu indicatorii privind veniturile/consumul gospodăriilor se determină

dacă o gospodărie este săracă sau nu. În cazul în care venitul/consumul acesteia se situează sub

pragul sărăciei, gospodăria este considerată săracă şi astfel toţi membrii ei sunt săraci.

Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor din gospodăriile cu un venit

disponibil pe adult echivalent mai mic decât pragul de 60% din mediana veniturilor disponibile

pe adult echivalent în populaţia totală.

Rata sărăciei absolute/severe/alimentare reprezintă ponderea persoanelor din

gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe adult echivalent sunt mai mici decât pragul de

sărăcie absolută/severă/alimentară în populaţia totală.

2 Numărul de adulţi echivalenţi = (număr adulţi + 0,5*număr copii)

0,9


2. Situaţia socială reflectată de indicatorii de incluziune din anul 2011

În cele ce urmează sunt prezentaţi o serie de indicatori rezultaţi în urma aplicării

metodologiei de calcul prezentate, grupaţi astfel: indicatori privind condiţiile de viaţă, educaţia,

sănătatea, ordinea publică.

1. Indicatori privind condiţiile de viaţă

Unul din indicatorii utilizaţi adesea în comparaţiile internaţionale este speranţa de

viaţă la naştere. Aceasta fost în anul 2011 de 73,77 ani, în uşoară creştere faţă de anul

anterior, în care s-a înregistrat valoarea de 73,47 ani. Persoanele de gen feminin au avut o

speranţă de viaţă mai mare decât cele de gen masculin (77,53 ani comparativ cu 70,11 ani).

Acest indicator a avut o valoare mai mare în mediul urban decât în cel rural (74,62 ani faţă de

72,63 ani).

Grafic nr. 1. Speranţa de viaţă la naştere (ani)

Sursa: INS

Dintre cei mai importanţi indicatori în domeniul condiţiilor de viaţă fac parte indicatorii

referitori la sărăcia absolută şi relativă, calculaţi conform metodologiei naţionale.

Tabel nr. 3. Evoluţia ratei sărăciei în perioada 2000 - 2011 (%)

Indicator 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sărăcie relativă1 17,1 17,0 18,1 17,3 17,9 18,2 18,6 18,5 18,2 17,5 17,2 17,9

Sărăcie absolută 35,9 30,6 28,9 25,1 18,8 15,1 13,8 9,8 5,7 4,4 5,2 5,0

Sărăcie severă 13,8 11,4 10,9 8,6 5,9 4,6 4,1 2,4 1,0 0,9 0,9 0,6

Sărăcie alimentară 7,3 5,8 5,6 4,1 2,7 2,1 1,8 0,9 0,4 0,2 0,3 0,3 1Sursa: INS, Ancheta privind bugetele de familie


Se observă că rata sărăciei relative a avut o evoluţie sinusoidală în perioada analizată.

După o scădere în anul 2010 comparativ cu anul 2009, datorată în principal reducerii valorii

pragului sărăciei, în anul 2011 comparativ cu anul anterior rata sărăciei relative a crescut de la

17,2% la 17,9%, în paralel cu creşterea pragului de la 503 lei la 530 lei (tabel nr.3).

Grafic nr. 2. Evoluţia ratei sărăciei în perioada 2000 - 2011 (%)

În ceea ce priveşte sărăcia absolută, se poate observa că în perioada 2000-2009 a existat o

tendinţă de reducere a valorilor indicatorilor privind sărăcia.

Ca efect al crizei economice rata sărăciei absolute a cunoscut o creştere de la 4,4% în

anul 2009 la 5,2% în anul 2010 (cu 0,8 puncte procentuale).

În anul 2011 rata sărăciei a fost de 5,0%, în scădere faţă de anul anterior.

Rata sărăciei severe (extreme) s-a redus de asemenea, de la 0,9% în anul 2010 la 0,6% în

anul 2011.

Rata sărăciei alimentare a rămas relativ constantă.

Tabel nr. 4. Numărul de persoane sărace în perioada 2000-2011 (mii persoane)

Număr de

persoane sărace 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Sărăcie relativă 3.836 3.809 4.053 3.760 3.880 3.936 4.015 3.984 3.914 3.765 3.683 3.816

Sărăcie absolută 8.054 6.857 6.471 5.455 4.078 3.268 2.980 2.112 1.226 943 1.110 1.078

Dacă în anul 2000 sărăcia absolută afecta circa 8.045 mii persoane, în anul 2011 circa

1.078 mii persoane au înregistrat un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie

absolută.


Grafic nr. 3. Evoluţia numărului estimat de persoane aflate în sărăcie absolută

în perioada 2000-2011 (mii persoane)

S-a redus de asemenea în această perioadă numărul de persoane sărace sever: dacă în

anul 2000 circa 3.093 mii persoane se aflau în această situaţie, în anul 2011 aproximativ 137

mii persoane au avut un consum al gospodăriei situat sub pragul de sărăcie severă.

Numărul de persoane aflate în sărăcie alimentară a cunoscut o scădere de la 1.600 mii

persoane în anul 2000 la aproximativ 61 mii persoane în anul 2011.

Comparativ cu anul anterior, anul 2011 a marcat o reducere a numărului de persoane

sărace conform definiţiei sărăciei absolute, fiind înregistrate mai puţin cu circa 32 mii persoane

aflate în sărăcie absolută, cu circa 58 mii persoane aflate în sărăcie severă şi cu 14 mii persoane

aflate în sărăcie alimentară.

O analiză succintă a indicatorilor referitori la sărăcia absolută din anul 2011 duce la

următoarele concluzii, corespunzătoare fiecăreia din caracteristicile analizate:

- mediul de rezidenţă:

Riscul de sărăcie absolută a fost de 3 ori mai mare în mediul rural (de 7,9%), comparativ

cu cel din mediul urban (de 2,6%).

Comparativ cu anul anterior, rata sărăciei a crescut în urban şi a scăzut în rural (valorile

din 2010 au fost de 8,8% în rural şi de 2,2% în rural)

- regiunea de dezvoltare:

Regiunea Nord-Est şi regiunile din zona de sud a ţării înregistrează rate de sărăcie mai

mari decât cele la nivel naţional.

Valoarea maximă (de 6,8%) a fost înregistrată în regiunea Sud-vest.


Grafic nr. 4. Rata sărăciei absolute, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2011

VEST

2,1%

NORD

EST

6,6%

SUD

EST

6,5 %

CENTRU

5,3%

NORD

VEST

4,6%

SUD

VEST

6,8%

SUD

5,0%

BUCUREŞTI

ILFOV

1,7%

RATA

SĂRĂCIEI

ABSOLUTE,

5,0%

2011


Grafic nr. 5. Rata sărăciei relative, pe regiuni de dezvoltare, în anul 2011

-


- statutul ocupaţional:

Lucrătorii pe cont propriu în agricultură aveau cea mai mare rată a sărăciei absolute

(12,5%). Rata sărăciei pentru lucrătorii pe cont propriu în afara agriculturii a fost de

asemenea ridicată (de 12,4%). Dintre şomeri 9,2% se aflau în gospodării care aveau

consumul mai mic decât pragul sărăciei.

Pensionarii aveau o rată de sărăcie absolută de 2,0%, iar elevii şi studenţii de 6,1%.

- grupa de vârstă: copii şi tinerii înregistrează cele mai mari rate de sărăcie.

- nivelul de educaţie:

Rata sărăciei absolute are valorile cele mai ridicate în cazul persoanelor fără studii sau cu

studii primare şi scade pe măsură ce creşte nivelul de educaţie.

- naţionalitate:

Rata sărăciei absolute pentru persoanele de naţionalitate română era de 4,2%, mai

mică decât media naţională, care a avut în anul 2011 valoarea de 5,0%.

Dintre persoanele de naţionalitate Roma (3,3% din totalul populaţiei) 33,6% erau

sărace în anul 2011. Rata sărăciei în cazul acestora a fost de 6,7 ori mai mare decât

media naţională.

- numărul de copii preşcolari din gospodărie:

Rata sărăciei pentru gospodăriile fără copii preşcolari a fost de 4,4%.

Pe măsură ce creşte numărul de copii creşte şi rata sărăciei.

Familiile cu un copil au avut o rată a de 5,7%, cele cu doi copii de 9,3% iar cele cu

trei sau mai mulţi copii de 18,7%.

- numărul de membri din gospodărie:

Rata sărăciei pentru persoanele singure a fost de 1,5%.

Persoanele care trăiesc în gospodării mari, cu cinci membri sau mai mult, sunt expuse unui

risc de sărăcie de aproximativ 5 ori mai mare comparativ cu cel corespunzător persoanelor

din gospodăriile cu un singur membru.

- genul capului de gospodărie:

Persoanele care trăiau în gospodăriile al căror cap de gospodărie era de gen feminin aveau

o rată de sărăcie absolută mai mică decât cele care aveau capul de gospodărie de gen

masculin (4,9% comparativ cu 5,1%).


Programele sociale aplicate în anul 2011 de către Guvernul României au avut ca efect o

reducere a sărăciei absolute. Astfel, dacă nu s-ar fi acordat transferuri sociale sub forma

pensiilor, indemnizaţiilor de şomaj şi a prestaţiilor de asistenţă socială, ar fi fost sărace circa

7.340 mii persoane, însemnând 34,3% din totalul populaţiei, deci aceste transferuri sociale au

condus la prevenirea riscului de sărăcie absolută a 6.260 mii persoane.

Dacă populaţia ar fi beneficiat numai de pensii, dar nu şi de alte transferuri sociale, s-ar fi

aflat în sărăcie absolută 2.120 mii persoane, şi anume 9,9% din total populaţie, ceea ce

înseamnă că în lipsa acestor tipuri de transferuri s-ar fi adăugat la numărul de persoane aflate în

sărăcie absolută încă 1.041 mii persoane.

Ponderea transferurilor sociale băneşti (inclusiv pensiile) în veniturile totale ale

populaţiei a fost în anul 2011 de 30,8% ca medie la nivel naţional, de 36,8% în veniturile

persoanelor sărace conform definiţiei sărăciei absolute şi de 42,1% în veniturile celor sărace

sever. Dacă în sumele primite din transferurile sociale nu se includ pensiile, această pondere în

veniturile totale ar fi de 4,6% la nivelul întregii populaţii, de 16,9% în cazul persoanelor sărace

absolut şi de 22,4% în cazul persoanelor sărace sever.

În cele ce urmează sunt prezentaţi succint o serie de indicatori privind sărăcia relativă,

calculaţi de I.N.S. pe baza anchetei bugetelor de familie, conform pragului de 530,4 lei/adult

echivalent. Se observă o creştere în anul 2011 comparativ cu anul 2010, de la 17,2% la 17,9%.

Indicatorii pentru anul 2011 sunt prezentaţi succint în funcţie de următoarele

caracteristici:

- mediul de rezidenţă:

Rata sărăciei relative a persoanelor din mediul rural a fost de trei ori mai mare decât cea

din mediul urban: 27,4% comparativ cu 10,0%.

- regiunea de dezvoltare:

Ratele de sărăcie relativă cele mai mari se găseau în regiunea Nord–Est (25,0%) şi în

regiunea Sud – Est (23,1%). Rata cea mai mică a fost în regiunea Bucureşti – Ilfov (4,9%).

- statutul ocupaţional: cei mai afectaţi de sărăcie sunt lucrătorii pe cont propriu.

Tabel nr. 5. Rata sărăciei relative în funcţie de statutul ocupaţional, în anul 2011 (%)

Indicator Valoare

(%)

Persoane de 16 ani şi peste cu statut ocupaţional de:

- salariaţi 3,8

- lucrători pe cont propriu (exclusiv agricultori) 34,0

- lucrători pe cont propriu (inclusiv agricultori) 38,4

- şomeri 31,2

- pensionari 9,3 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie


- genul persoanei:

Persoanele de gen feminin au avut o rată a sărăciei relative mai mică decât a persoanelor

de gen masculin: 17,7% comparativ cu 18,0%.

- componenţa gospodăriei:

Gospodăriile cu copii dependenţi au o rată a sărăciei aproape de două ori mai mare decât

cele cu copii dependenţi (tabel nr. 6).

Tabel nr. 6. Rata sărăciei relative în funcţie de tipul gospodăriei, în anul 2011 (%)

Indicator Valoare

(%)

Gospodării fără copii dependenţi 12,0

1 persoană 16,8

1 persoană în vârstă de 65 ani şi peste 18,2

2 adulţi, ambii în vârstă de sub 65 ani 11,6

2 adulţi, din care cel puţin 1 este în vârstă

de 65 ani şi peste

6,9

Gospodării cu copii dependenţi 21,8

părinte singur cu cel puţin 1 copil 24,7

2 adulţi cu 1 copil 11,2

2 adulţi cu 2 copii 19,5

2 adulţi cu 3 şi mai mulţi copii 48,2

alte gospodării cu copii 22,4 Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie

Aşa cum se observă în graficul nr.6, în lipsa protecţiei sociale ratele sărăciei relative ar

creşte puternic, de 2,6 ori la nivel naţional (de la 17,9% la 45,7%), de 1,6 ori pentru copii cu

vârsta mai mică de 15 ani şi de 7,6 ori pentru persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani.

Grafic nr. 6. Rata sărăciei relative înainte şi după transferurile sociale,

în funcţie de grupa de vârstă, în anul 2011 (%)

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Ancheta privind bugetele de familie


Din totalul cheltuielilor băneşti de consum efectuate în anul 2011, 36,1% au fost

destinate consumului alimentar şi 29,1% consumului de servicii.

În anul 2011, indicele câştigului salarial real faţă de anul anterior a fost de 99,1% (date

provizorii).

Raportul dintre pensia medie de asigurări sociale de stat (exclusiv pensia de agricultor) şi

câştigul salarial mediu a fost de 0,6 în anul 2011, la fel ca în anul anterior (date provizorii).

2. Indicatori referitori la calitatea locuinţei şi la dotarea acesteia cu o serie de

bunuri

Conform indicatorilor calculaţi pe baza Anchetei bugetelor de familie, aproape un sfert

din totalul populaţiei (24,1%) trăia în anul 2011 în locuinţe construite din materiale

inadecvate (lemn, paiantă sau alt material decât beton, piatră, cărămidă, BCA).

Pentru populaţia din mediul urban această pondere era de 8,3% iar pentru populaţia din

mediul rural de 39,3%. În situaţia menţionată se regăseau aproape jumătate dintre persoanele

aflate în sărăcie absolută (45,3%).

Persoanele care trăiesc în locuinţe încălzite neadecvat (nu au sistem de încălzire ori

s-au debranşat de la reţeaua publică) au reprezentat 0,7% din totalul populaţiei. Acest indicator

a avut o valoare mai ridicată în urban decât în rural (1,3% comparativ cu 0,1%).

În anul 2011, persoanele care locuiau în gospodării fără acces la apă caldă (fără

sistem propriu de încălzire a apei sau nebranşate la reţeaua publică) au avut următoarele

ponderi: 41,3% din totalul populaţiei, 13,7% din populaţia ce locuia în mediul urban şi 68,0%

din populaţia din mediul rural.

În locuinţe fără baie sau duş se aflau 40,2% din totalul populaţiei, 11,0% din populaţia

ce locuia în mediul urban şi 68,5% din populaţia ce locuia în mediul rural.

Circa 13,8% din gospodării aveau întârzieri la plata întreţinerii şi 6,2% la plata

energiei electrice.

Aproximativ 3,9% din populaţia României nu deţinea un frigider. În mediul rural,

procentul celor fără frigider a fost de 6,2%, iar în cel urban de 1,9%.

De asemenea, 8,8% din totalul populaţiei era lipsită de telefon (14,9% în rural şi 3,8% în

urban).

În anul 2011, au făcut parte din gospodării cu acces la internet 38,8% din totalul

populaţiei, 55,5% din populaţia din mediul urban şi 18,5% din populaţia din mediul rural.

Comparativ cu anul 2010, cea mai mare parte a indicatorilor au arătat o evoluţie pozitivă.


3. Indicatori referitori la ocupare

Populaţia ocupată a avut în anul 2011 următoarea distribuţie: salariaţi 67,3%, patroni

1,2%, lucrători pe cont propriu 18,8%, lucrători familiali neremuneraţi 12,7%.

Ponderea şomerilor BIM de lungă durată (numărul de şomeri calculat conform

Biroului Internaţional al Muncii, aflaţi în şomaj de cel puţin 12 luni, raportat la totalul

şomerilor BIM) a fost în anul 2011 de 41,9%, în creştere faţă de anul anterior cu 7,0 pp.

Rata şomajului BIM de lungă durată (ponderea în populaţia activă a persoanelor de

15 ani şi peste aflate în şomaj de cel puţin 12 luni), şomerii fiind definiţi conform Biroului

Internaţional al Muncii, a fost în anul 2011 de 3,1%, în creştere faţă de anul anterior, când a

avut valoarea de 2,5%. Bărbaţii şi persoanele din mediul urban au înregistrat în anul 2011

valori mai mari decât media: 3,4%, respectiv 3,9%.

Rata şomajului BIM de foarte lungă durată, respectiv ponderea în populaţia activă a

persoanelor cu vârsta mai mare de 15 ani aflate în şomaj de cel puţin 24 luni, a crescut în anul

2011 comparativ cu anul precedent, de la 0,9% la 1,2%.

4. Indicatori referitori la educaţie

Indicatorii utilizaţi în acest domeniu sunt:

- rata netă de cuprindere în învăţământ (v. tabelul nr.7),

- rata de tranziţie în învăţământul post-secundar non-terţiar/terţiar. Aceasta a fost

în anul şcolar 2011-2012 de 51,6% la nivel naţional, de 59,6% pentru populaţia de gen

feminin şi de 43,6% pentru populaţia de gen masculin. În anul şcolar 2010-2011 s-au

înregistrat următoarele valori: 70,0% la nivel naţional, 73,6% pentru populaţia de gen

feminin şi 65,9% pentru populaţia de gen masculin.

Tabel nr. 7. Rata netă de cuprindere în învăţământ în anul şcolar 2011-2012 (%)

Nivel de învăţământ Total Feminin Masculin Urban Rural

Total: elevi / studenţi 3-23 ani 63,8 65,3 62,3 83,3 43,1

- obligatoriu: elevi 7-16 ani 82,6 82,5 82,8 103,0 64,6

- preşcolar: copii 3-6 ani 77,0 77,5 76,5 79,5 74,1

- primar: elevi 7-10 ani 86,7 86,2 87,2 92,2 81,8

- gimnazial: elevi 11-14 ani 83,6 83,2 83,9 93,4 75,2

- secundar superior: elevi 15-18 ani 72,6 73,7 71,5 137,7 10,3

- secundar superior clasele IX-X (anul I-II):

elevi 15-16 ani 73,2 74,0 72,4 141,1 11,1

- secundar superior, clasele XI-XII, anul III-

IV: elevi 17-18 ani 62,4 64,2 60,7 117,0 8,0

Sursa: Institutul Naţional de Statistică


5. Indicatori referitori la sănătate

Ca evoluţii pozitive ce au avut loc în ultimul deceniu în domeniul sănătăţii, reflectate de

indicatorii de incluziune socială, amintim reducerea incidenţei hepatitei, a incidenţei

tuberculozei precum şi a ratei mortalităţii infantile în anul 2011 comparativ cu 2000.

Valoarea acestor indicatori s-a redus de asemenea în anul 2011 comparativ cu anul

anterior (vezi tabelul nr.8).

Ca fenomene sociale negative amintim creşterea ponderii copiilor născuţi de mame

adolescente (mame cu vârsta mai mică de 18 ani) în numărul total al copiilor născuţi într-un an,

precum şi reducerea ponderii naşterilor asistate de personal calificat în numărul total al

naşterilor din anul respectiv.

Tabel nr. 8. Indicatori privind excluziunea de la sănătate (comparaţie 2000-2011)

Indicator 2000 2010 2011

Incidenţa tuberculozei1 105,5 74,4 68,2

Incidenţa hepatitei2 117,9 21,1 16,1

Rata mortalităţii infantile3 18,6 9,8 9,4

Ponderea copiilor născuţi de mame adolescente, % 4,6 4,7 4,8

- urban 3,3 2,7 2,9

- rural 5,7 7,1 7,1

Ponderea naşterilor asistate de personal calificat, % 99,8 98,5 98,3

- urban 99,8 98,6 98,4

- rural 99,7 98,4 98,2 1 Numărul de cazuri noi de tuberculoză, înregistrate într-un an, ce revin la 100.000 locuitori

2 Numărul de cazuri noi de hepatită virală, înregistrate într-un an, ce revin la 100.000 locuitori

3 Numărul copiilor decedaţi până la vârsta de 1 an la 1.000 de copii născuţi vii

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

6. Indicatori referitori la ordinea publică

Un prim indicator referitor la ordinea publică îl constituie rata infracţionalităţii

(numărul de infracţiuni cercetate şi soluţionate la 100.000 locuitori).

În anul 2011 indicatorul a avut următoarele valori:

- 1.209 infracţiuni la 100.000 locuitori;

- 1.428 în mediul urban;

- 939 în mediul rural;

- 1 în străinătate.


Dacă se iau în considerarea tipurile de infracţiuni indicatorul a avut următoarele valori:

- infracţiuni contra persoanei: 356,

- infracţiuni contra patrimoniului: 393,

- infracţiuni de fals: 63,

- infracţiuni încriminate de legi speciale: 291.

Un alt indicator de incluziune este rata criminalităţii. În anul 2011 acest indicator a

atins valoarea de 222 persoane condamnate definitiv la 100.000 locuitori şi a avut următoarea

distribuţie:

- infracţiuni contra persoanei: 37 ,

- infracţiuni contra patrimoniului: 83 ,

- infracţiuni contra autorităţilor: 2 ,

- infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială: 8 ,

- alte infracţiuni: 92.

Cel de-al treilea indicator în domeniul ordinii publice este rata criminalităţii juvenile,

care în anul 2011 a atins valoarea de 3,7 minori condamnaţi definitiv la 1.000 de locuitori

(minor fiind persoana cu vârsta între 14-17 ani).

Pe tipuri de infracţiuni valorile au fost următoarele:

- infracţiuni contra persoanei: 0,4;

- infracţiuni contra patrimoniului: 3,0;

- infracţiuni contra autorităţilor, infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind

convieţuirea socială: sub 0,5;

- alte infracţiuni: 0,3.

Pe tipuri de pedepse s-au înregistrat următoarele valori:

- amendă 0,1;

- închisoare: 1,0;

- suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea: 1,8;

- suspendarea executării pedepsei sub supraveghere: 0,4;

- măsuri educative: 0,4.

În această lucrare au fost prezentaţi doar o mică parte a indicatorilor de incluziune socială

calculaţi conform legislaţiei în vigoare, fiind posibile analize mult mai aprofundate ale

fenomenelor sociale.

***

analiza datelor statistice privind indicatorii de incluziune socială din

Documents