proiect 1. managementul, componentă necesară a...
Post on 29-Aug-2019
230 Views
Preview:
TRANSCRIPT
1
PROIECT
1. Managementul, componentă necesară a organizării
Dezvoltarea civilizației determinată în mod necesar de dinamismul
istoric, presupune organizarea mai bine structurată și mai complexă a societății,
cu înlăturarea empirismului vizionar, în favoarea planificării și previziunii luate
pe baze fundamentate științific pe reguli bine conturate impusă de o anumită
ordine a elementelor componente ale sistemului.
Organizarea socială pe principii sistemice este indispensabilă pentru
eficacitatea ansamblului și a subansamblelor particulare in măsură să răspundă
adecvat condițiilor și dinamicii manifestate la nivel general sau particular,
afectate de tendințele de dezvoltare sau inhibate de reactivitate retrogradă,
generate de acțiunile colective sau individuale ce apar ca element funcțional
primar.
În teoria sistemelor, organizarea, structurarea, funcționarea, eficacitatea
și responsabilitatea în interdependența lor cu elementul uman, reprezintă
componentele indispensabile, în raport cu care se conturează atributele de
comunicare, echilibru și decizie ca rezultat al interacțiunii individ-societate.
Așadar activitatea de conducere a societății ca sistem, care inglobează și
conceptul de management, a devenit riguros științifică prin caracteristicile
metodologice și tehnologice utilizate, care constau în aplicarea principiilor
rezultate din experiență și cercetare.
Managementul ca știință a organizării și conducerii operative prin
elaborarea de sisteme, programe, metode ori tehnici menite să sporească
competitivitatea, este supus unei continue adaptări induse cu precădere de
2
intervenții exterioare menite să eficientizeze sistemul în condițiile cunoașterii
interacţiunii lor .
Teoria evoluţionistă a comportamentului organizațional, care
îmbrațişează trei concepții de bază, iși găsește rezonanța și in organizarea
activității judiciare. Astfel, rutinele – ca aspecte de repetabilitate regulate și
previzibile de comportament, de cele mai multe ori benefice activității
organizaţionale, relevă continuitatea și o oarecare standardizare flexibilă
necesară procesului decizional; căutarea – ca activități asociate cu evaluarea
rutinelor care angajează variate operații de descoperire și reconsiderare a
schimbărilor, au efectul direct în modificarea sau înlocuirea lor, în procesul
dinamic al dezvoltării ; și mediul de selecție – ca ansamblul caracteristicilor
individuale ale populaţiei, care determină bunul mers al organizației, creșterea
sau contracția ei - altfel spus bazinul resurselor umane care contează în
revigorarea sistemului, reprezintă pilonii de sprijin ai dezvoltării științifice a
organizației ca sistem .1
Utilitatea acestor concepte este dată, în cazul particular al organizării
activității judiciare, de distincția pe care o fac intre organizarea cunoașterii
situațiilor, dinamicii legislative și a etiologiei fenomenului conflictual, dar mai
cu seamă in diferențele comportamentale individuale care afectează, atât din
interior cât și din exterior activitatea judiciară și sistemul judiciar in ansamblu.
Un studiu relativ recent care abordează concepul de management
judiciar2 apreciază ca elemente indispensabile sistemului: a) concepțiile despre
drept - valorizate de sistematizare și interpretare ca masură a perfecţionismului
dreptului în sine; b) activitatea de legiferare - care vizează factorii ce determină
conținutul și procedura de creare a normei juridice, cu tendințe uneori 1 A se vedea S. Chirică: Inteligența organizațiilor. 2003 p 105-127
2 V. Patulea: Tratat de management juridic si jurisdictional. 2010
3
evolutive alteori nu, strâns legate de modelul juridic, politic, etic sau doctrinar;
c) punerea în aplicare a normelor și monitorizarea aplicării lor; d) corectarea și
complinirea lacunelor.
Proiectul propune o viziune de ansamblu privind exercitarea atribuțiilor
funcției de conducere, cu elementele necesare bunei realizări a actului de
asigurare a organizării înfăptuirii justiției în concordanță cu principiile
fundamentale de drept( legalitatea, independența judecătorului, dreptul la un
proces echitabil), încercând să identifice posibilitățile de atragere și folosire a
resurselor pentru asigurarea condițiilor necesare garantării desfășurării
activității judiciare și a obținerii unor rezultate bune.
Opțiunea conducătorului este aceea de a alege între diverse posibile
variante de acțiune pe cea mai eficientă, mai stabilă și mai potrivită
momentului, cu perspectiva continuă de îmbunătățire în scopul de a atinge
obiectivele și rezultatele asumate. Orice decizie trebuie să fie corectă,
completă, oportună și eficientă, pentru a influența colectivul și a-l determina în
atingerea scopurilor propuse. Pentru aceasta, mai întâi trebuie identificate și
evaluate situațiile ce crează premisele unei dificultăți de funcționare a
sistemului, apoi stabilite alternativele, evaluându-le și pe acestea în raport cu
obiectivele propuse, pentru a măsura varianta optimă față de rezultatele
dorite. Astfel, funcțiile generale de conducere precum previziunea, organizarea,
decizia, antrenarea și evaluarea, controlul și corecția sunt prezente și utilizate.
Strategia de acțiune, poate reprezenta momentul inițial al conducerii,
prin stabilirea obiectivelor precis exprimate, realiste, măsurabile, acceptate –
dacă nu unanim, cel puțin într-o majoritate confortabilă -, cu prevederea unor
termene și a unor responsabilități.
4
Sunt măsuri ce uneori trebuie explicate și asumate, cu consultări și
uneori negocieri asupra sarcinilor și responsabilităților personale, pentru
stabilirea unui standard de performanță ridicat, ținând cont cu precădere de
alocarea resurselor și de termenele de realizare.
Strategia de acțiune, în concret, are ca principal obiectiv crearea
condițiilor pentru asigurarea independenței magistraților și înfăptuirea actului
de justiție in condiții optime, cu respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale, asigurarea transparenței și calității actului de justiție,
responsabilizarea factorilor direct implicați, dar ținânâd cont și de soluționarea
într-un termen rezonabil a litigiului.
2. Independența , scop și mijloc
Necesitatea unui sistem judiciar independent, imparțial și eficient
reprezintă o obligație asumată de România în tratatele internaționale, prin
aderarea la Uniunea Europeană stabilindu-se ca obiectiv crearea unui spațiu de
siguranță, libertate și justiție. Aceasta reprezintă pentru fiecare magistrat un
deziderat major, în măsură să fie realizat prin intervenția eficientă a Consiliului
Superior al Magistraturii, în aplicarea mecanismelor și procedurilor cele mai
adecvate, care să garanteze principiul separației puterilor în stat și protejarea
sistemului judiciar de orice ingerință externă, politică sau economică, de natură
a o subordona.
Tratatele europene intrate în vigoare în ultimii ani ( Maastricht,
Amsterdam și Lisabona) au definit problematica de interes comun în care
procedurile de cooperare în domeniul justiției și afacerilor interne sunt
5
subordonate obiectivului principal de îmbunatățire a calității actului de justiție
și responsabilizare a sistemului judiciar.
Raportul C.E.P.E.J. asupra stării justiției în Europa din ultimul an, elaborat
pe baza răspunsurilor date de Statele membre la grilele de evaluare transmise
Comisiei, a evidențiat continuarea crizei justiției în Europa, persistența în ultimii
ani ca o criză instituțională de celeritate, calitate și eficacitate.
Revine astfel, ca obligație a Consiliului Superior al Magistraturii,
intensificarea dialogului cu organismele europene și organismele similare din
celelalte state ale Uniunii Europene, dar mai cu seamă participarea, cu scopuri
bine stabilite la activitățile Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, fără a ignora
însă toate celelalte organisme europene interesate, în vederea explicitării
dificultăților de sistem, care nu sunt străine nici altor state cu tradiție
democratică seculară.
Raportul Comisiei europene privind progresele realizate de România în
cadrul Mecanismului de cooperare și verificare a remarcat inconsecvența și
uneori incoerența legislativului, dar și progresele limitate în privința
îmbunătățirii eficienței procesului judiciar și a consecvenței jurisprudenței,
recomandând stabilirea unui echilibru “din punct de vedere al volumului de
muncă”, cu previzibilitatea fluctuațiilor de personal, situație care, deși relevată
încă din anul 2011, rămâne o problemă nerezolvată.
Pe de altă parte, garanțiile oferite magistraților, integrate într-un statut
care are caracter legislativ sau constituțional, sunt esențiale pentru
independența și imparțialitatea de care trebuie să dea dovada aceștia; iar rolul
esențial al Consiliului Superior al Magistraturii este de a asigura consolidarea
independenței și statutului magistratului.
6
Avizul nr. 1 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni consacră
independența judecătorilor “nu ca pe un privilegiu sau ca pe o prerogativă în
interesul acestora, ci ca pe o garanție în interesul preeminenței dreptului și a
celor care caută și cer dreptatea”.
Rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al
independenței justiției reprezintă principalul obiectiv al activității acestuia,
realizat prin mecanisme specifice respectării separației puterilor în stat și
asigurării independenței fiecărui magistrat, independență care presupune
respectarea necondiționată a legii dar și asigurarea celui mai înalt standard de
calitate și eficiență a muncii.
3.Organizarea internă
Prevederile art. 23 din Legea nr. 317/2004 stabilesc funcționarea
Consiliului ca organ colectiv cu activitate permanentă, ale cărui hotărâri se iau
în plen sau secții, prin vot direct și secret.
A. Plenul Consiliului
În secțiunea a doua a legii sunt stabilite atribuțiile plenului, referitoare la:
- cariera judecătorilor și procurorilor prin: propunerea de numire și eliberare
din funcție a judecătorilor și procurorilor, numirea și eliberarea din funcție a
judecătorilor și procurorilor stagiari, promovarea judecătorilor și procurorilor,
ori propunerea pentru conferirea de distincții.
- admiterea în magistratură: stabilește numărul cursanților I.N.M., concursurile
și tematica pentru admiterea în magistratură și promovare, aprobă programul
de formare continuă profesională a auditorilor de justiție, aprobă regulamente,
numește comisiile de examinare, validează concursurile și examenele, numește
comisiile de evaluare.
7
-organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor: convoacă adunările
generale, aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de
posturi pentru instanțe și parchete.
- elaborarea normelor de conduită structurate într-un cod deontologic al
magistraților.
B. Secțiile Consiliului
Au atribuțiile definite de art. 40-43 din lege, respectiv cele privind:
-cariera magistraților: acelea de delegare, de numire în funcții de conducere,
propunere sau avizare a propunerii ministrului justiției de numire sau revocare
din funcția de președinte, vicepreședinte sau președinților de secție ai Î.C.C.J.,
respectiv a procurorului general, procurorul șef al D.N.A. și D.I.I.C.O.T., a
adjuncților acestora precum și a șefilor de secții din aceste parchete, aprobarea
transferului magistraților, soluționarea contestațiilor împotriva calificativelor
acordate de comisiile de evaluare, luarea măsurilor pentru soluționarea
sesizărilor justițiabililor, dispunerea suspendării din funcție a judecătorilor sau
procurorilor;
- organizarea și funcționarea instanțelor și parchetelor: aprobă înființarea sau
desființarea secțiilor curților de apel și parchetelor, aprobă propunerea de
numire a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție si a procurorului șef al D.N.A., avizează lista localităților care fac parte
din circumscripțiile judecătoriilor, stabilește categoriile de procese care se
soluționează de anumite instanțe în municipiul București, stabilește numărul
vicepreședinților curților de apel, a adjuncților procurorilor generali ai curților
de apel, numește și promovează magistrații asistenți ai Înaltei Curți de Casație
și Justitie, încuviințează percheziția, reținerea și arestarea magistraților.
C. Aparatul propriu
a) Secretarul general - este numit de Plenul C.S.M. dintre judecătorii cu
cel puțin 8 ani vechime și coordonează, sub autoritatea președintelui și
vicepreședintelui, funcționarea aparatului propriu, prin dispoziții și îndeplinește
orice alte atribuții încredințate de plen, președinte sau vicepreședinte.
8
Secretaul general adjunct este numit în aceleași condiții și înlocuiește de
drept secretarul general, atribuțiile sale fiind stabilite de președintele
Consiliului la propunerea secretarului general.
b) compartimentele Consiliului sunt conduse de directori, șefi de servicii
și șefi de birouri, care coordonează, îndrumă și răspund de activitatea
compartimentului. Structura aparatului propriu al Consiliului este stabilită de
Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 326/2005, cu modificările ulterioare,
aprobându-se Regulamentul de organizare și funcționare al C.S.M.
constituindu-se: direcția de resurse umane și organizare cu serviciile de resurse
umane pentru instanțe și pentru parchete, birourile de statistică judiciară,
concursuri și formare profesională; direcția economică și administrativă
alcătuită din serviciile salarizare și buget, administrativ și aprovizionare și biroul
contabilitate; direcția legislație , documentare și contencios structurată in
serviciul legislație și documentare și biroul contencios; direcția afaceri
europene relații internaționale alcătuită din serviciul programe și serviciul
afaceri europene și relații internaționale; direcția sinteze, pregătirea lucrărilor
și grefa secțiilor din care fac parte serviciul de sinteză și pregătire a licrărilor și
biroul de grefă a secțiilor ; și serviciul de relații cu publicul,registratură,
secretariat și arhivă ce cuprinde biroul de relații cu publicul,biroul registratură
secretariat și arhivă biroul de protocol și biroul de informatică. Alături de
acestea funcționează biroul de audit intern, birou de informare publică și relații
cu mass-media și biruol de documente clasificate.
D. Comisiile și colectivele de lucru
Hotarârea Plenului C.S.M. nr. 564/2008 ( cu modificările ulterioare)a
stabilit, pentru eficientizarea activității, inființarea comisiilor de lucru, cu rol
consultativ, pe domenii de activitate, formate din cel puți 3 membrii,
reprezentanți ai inspecției judiciare și ai compartimentelor de specialitate, la
care in calitate de invitați, pot participa și reprezentanți ai instanțelor sau
parchetelor, ai I.N.M. și S.N.G., reprezentanți ai asociațiilor profesionale sau ai
personalului de specialitate din instanțe și parchete.
Comisiile sunt coordonate de un membru al Consiliului care propune
planul de măsuri,organizează desfașurarea activității, informează asupra
stadiului implementării programelor. In actuala structură, cele 3 comisii
9
urmează a-și desfășura activitatea cu mai multă celeritate, in condiții mai
flexibile, cu invitarea reprezentanților instanțelor și parchetelor in condițiile
abordării unor probleme ce vizează activitatea instanțelor și parchetelor sau
statutul magistratului.
Colectivele ( grupurile) de lucru sunt entități inființate cu scopul de a
menține un contact permanent cu instanțele și parchetele, pe un domeniu de
activitate, repartizate in considerarea atribuțiilor membrilor Consiliului și
asigurării echilibrului funcțional. Este de remarcat in această structură
organizatorică subsidiară elaborarea unor proiecte de perspectivă precum
specializarea multiplă a judecătorilor, inființarea unui institut național pentru
informații statistice ori pentru transparența sistemului judiciar evidențiată
Raportul M.C.V . Același raport recomandă și crearea unui grup de lucru prin
reunirea actorilor cheie care să monotorizeze reforma sistemului judiciar.
4. O analiză SWOT a sistemului
Activitatea de conducere presupune cunoașterea rutinelor, definirea
căutărilor și stabilirea mediului de selecție, astfel cum au fost expuse mai sus.
De aceea, este esențial ca persoanele care ocupă funcții de conducere să aibă
reprezentarea exactă a oportunităților ( punctele tari) dar și a insuficiențelor și
pericolelor ( punctele slabe ) care sunt prezente, in general, in activitatea
instituției sau organizației.
Astfel, in sistem, sunt considerate „puncte tari”: pregătirea profesională
foarte bună a majorității magistratilor, buni utilizatori ai mijloacelor de
informatizare; buna pregătire a personalului auxiliar de specialitate, la rândul
lor buni utilizatori ai mijloacelor informatizate; colectivele in care relațiile
promovează o atmosferă pozitivă de lucru; ocuparea in proporție mare a
posturilor vacante; starea disciplinară bună ; utilizarea sistemului aleatoriu de
10
stabilire a termenelor care a atras o relativă echilibrare a incărcăturii ședințelor
de judecată, dar mai cu seamă a condus la înlăturarea suspiciunilor
justițiabililor asupra repartizării dosarelor pe completele de judecată; existența
unei practici relativ unitare și disponibilitatea judecătorilor de a realiza o
practică unitară la nivel national ; publicarea anuală a culegerilor de decizii ale
curților de apel și Î.C.C.J. , publicarea in Buletinul Casatiei a unor solutii
relevante, dar și inițiativa unor magistrați de a analiza sub aspect doctrinar
jurisprudența;
Pe lângă acestea, instituirea obligativității publicării integrale a
hotărârilor pronunțate, responsabilizează redactorii hotărârilor, cu efecte
pozitive în privinta calității motivărilor.
Adoptarea noului Cod Civil și a noului Cod de Procedură Civilă, pot
reprezenta circumstanțe cu efect pozitiv, cu condiția ca ele sa aducă o
stabilitate normativă, o simplificare procedurală dar și o modificare a
competențelor.
Analiza activității din punctul de vedere al „ punctelor slabe”, relevă, la
nivelul instanțelor, disfuncții determinate cu precădere de reglementări
neadecvate, lacunare sau chiar contradictorii.
Astfel, volumul de activitate in raport cu resursele umane este foarte
mare, având in vedere obiectivele și calitatea lucrărilor ce trebuie efectuate.
Insuficiența resurselor umane, a unor scheme necorelate cu volumul de
activitate, conduce implacabil la disfuncționalități care se reprecutează in
eficiența și calitatea actului de justitie. La aceasta se adaugă perioadele lungi in
care posturile vacante nu sunt ocupate, din pricina unor proceduri greoaie incă
neadecvate sau a reticenței ocupării unora. Relevantă este insă situația
11
actuală, cu manifestări de criză profundă a resurselor umane in condițiile
iminentei aplicări a noului Cod de procedură civilă.
Spațiul in care funcționează majoritatea instanțelor este inadecvat
reprezentativității acestora și functionalității lor : birouri supraincărcate, arhive
neincăpătoare, circuitul fluxului uman greu de rezolvat, săli de ședință
neincăpătoare. Această disfuncționalitate este cu atât mai vizibilă in contextul
noilor reglementări procedurale privind judecata in camera de consiliu.
Dotarea materială este incapabilă să satisfacă necesitățile instanțelor. Nu
numai aparatura necesară informării sau transmiterii datelor și actelor nu
corespunde nivelului actual, dar mai cu seama materialele documentare sunt
insuficiente eficientizării muncii și obținerii rezultatelor scontate față de efortul
depus.
Insă una dintre cele mai grave stări, este aceea a instabilității și
incoerenței legislative, cu conotații direct negative in stabilirea unei
jurisprudențe unitare pe tremen mediu și lung . Efectele negative se regăsesc și
in lipsa de eficiență actului de justitie prin scăderea ritmului de soluționare a
cauzelor, in așteptarea unor soluții de principiu care să conducă la unificarea
jurisprudenței.
In cadrul aceste secțiuni considerăm necesar a fi analizate măsurile ce
trebuiesc luate impotriva disfuncționalităților activității instanțelor ,
excluzându-le pe cele care afecteaza intregul sistem socio- politic.
In privința volumului de activitate, astfel cum sunt prezentate in datele
statistice anuale, numărul de dosare ce revin spre soluționare este mult prea
mare raportat la resursele umane și așteptările societății. Modificarea
competențelor materiale a devenit prioritate legislativă in aceste conditii, prin
12
coborârea competențlor către judecătorii a unor litigii care nu comportă
dificultăți in aplicarea sau interpretarea legii.
In situatia dată, pentru dinamizarea activității se impun măsuri de
accelerare a ritmului de solutionare a cauzelor, cu efect direct in scăderea
numărului de dosare aflate pe rolul fiecărui complet și evident in imbunatatirea
actului de justitie.
Alături de acestea, normarea activității judecătorului, prin volumul
optim, apare ca fiind necesară. Prin ea se poate asigura o planificare mai
eficientă a resurselor umane, dar mai ales se creează premisele creșterii
nivelului operativității, creșterii calității actului de justitie și cu precădere
crearea premiselor unei reale unificări a practicii judiciare.
Eficiența activității se traduce prin celeritatea soluționării cauzelor sau
operativitatea instanței și reprezintă o prioritate europeană, in condițiile in
care in majoritatea statelor criza de sistem afectează in mod direct termenul
rezonabil de soluționare a cauzelor. Nu numai deciziile Curtii Europene a
Drepturilor Omului prin care diverse state au fost condamnate pentru ritmul
lent de soluționare , dar și capacitatea de organizare și planificare reprezintă
premise serioase pentru o atenție deosebită in abordarea soluționării intr-un
termen rezonabil a cauzelor.
Toți factorii implicați in rezolvarea operativă a cauzelor trebuie să fie
responsabilizați, așa incât rutinele existente să fie inlocuite de reprezentarea
reală a necesității judecății și executării rapide, fără insă a fi incălcate drepturile
fundamentale și fără a face rabat de la calitate.
5.Obiective
13
Principalele obiective urmărite in activitatea desfășurată in Consiliul
Superior al Magistraturii sunt determinate și de necesitățile stringente cu care
se confruntă instanțele in prezent: lipsa unui cadru normativ adecvat de
organizare și desfășurare a activității, in condițiile noilor reglementări
procedurale, lipsa sediilor corspunzătoare activității desfășurate in majoritatea
lor, insuficiența resurselor umane și materiale - situație care se perpetuează de
o perioada lungă de timp.
1. Consiliul Superior al Magistraturii in indeplinirea rolului său
constituțional, are obligația de a asigura independența justiției, de a consolida
statutul magistratului, și de a eficientiza sistemul judiciar.
Cu toate acestea, rolul Consiliului este și acela de a frâna manifestări
excesive ale libertății de expresie, considerate uneori ca atribut al
independenței individuale.“Libertatea de expresie, ca formă a conștiinței
individuale, constituie câmpul in care se poate manifesta omul eliberat de
constrângeri in demersul de a domina legile naturii dar și pe cele care
guvernează propria natură, condiția sine qua non a cunoașterii necesității, a
alegerii, a deliberarii și a deciziei. Insă, orgoliul voinței umane de a se erija in
cauză primară, in desconsiderarea determinismului social, este modelul negativ
al unei libertăți imaginare, dependentă numai de necesitate, redusă la
momentul cognitiv, ce ignoră capacitatea axiologică de adeziune la promovarea
idealurilor.”3
In asigurarea independenței justiției și consolidarea statutului
magistratului, principalele direcții de acțiune au in vedere importanța justiției
ca factor de echilibru intre puterile statului; demnitatea funcției de judecător și
3 A se vedea DAP Florescu, A Bordea: Medierea 2010 p 5-6
14
procuror, rolul acestuia in statul de drept; redobândirea imaginii justiției prin
mecanismele care să readucă increderea in actul de justiție, prin probitatea
profesională și morală a magistratului.
In acest demers, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se
preocupe in continuare de asigurarea:
- unui sistem transparent, flexibil, obiectiv și exigent de admitere in
sistem și de promovare a magistraților;
-unui sistem de raționalizare a volumului de activitate al magistraților, ca
o condiție sine qua non a soluționării legale, imparțiale și intr-un termen
rezonabil a cauzelor;
-degrevării judecătorilor de obligațiile fără caracter jurisdicțional;
-unui sistem eficient privind aplicarea unitară a legii, prin mecanismele
specifice de unificare a jurisprudenței in conformitate cu jurisprudența
instanței supreme , a Curții Constituționale și a instanțelor europene;
-aplicarea deplină a principiului constituțional al separației puterilor in
stat, prin instituirea unui dialog deschis și a unei colaborări in spiritul
respectării principiului legalității.
2. Eficientizarea sistemului judiciar presupune identificarea problematicii
cu care se confruntă la un moment dat, dar și pentru un viitor previzibil. In
acest sens la nivelul organizării Consiliului Superior al Magistraturii presupune
măsuri relative la:
- revizuirea Regulamentului, față de vidul de reglementare constatat in ultima
perioadă, eficientizarea comisiilor și grupurilor de lucru, in raport de
problemele ridicate, in principal, de punerea in aplicare a noilor coduri,de
15
iminenta revizuire a Constituției, dar și pe termen lung, prin evaluarea
fenomenului conflictual și a dinamicii legislative;
- incurajarea constituirii unei asociații a magistraților reprezentativă prin
numărul membrilor și acțiunile promovate, pentru participarea la ședințele
comisiilor, cu vot consultativ, ca alternativă viitoare a sistemului greoi de
consultare;
- continuarea consultării magistraților asupra hotărârilor care interesează
statutul acestora;
- organizarea intâlnirilor cu organisme neguvernamentale, pentru explicarea
fenomenelor care conduc la nesincronizări sau erori ale sistemului;
- stabilirea celui mai adecvat cadru normativ de desfășurare a activității
inspecției judiciare, ca organism independent, cu posibilitatea selectării ca
inspectori judiciari și a unor judecători ai Inaltei Curți de Casație și Justiție;
- intensificarea participării Consiliului Superior al Magistraturii, de regulă prin
purtătorul de cuvânt, la dezbaterile publice privind sistemul judiciar, pentru o
informare corectă și transparentă despre hotărârile luate.
Una dintre măsurile necesare o constituie creșterea transparenței
activității și obiectivității in luarea hotărarilor Plenului și Secțiilor, prin
motivarea corespunzătoare a soluțiilor adoptate și publicarea lor in termen
scurt, iar cele care privesc problemele generale ale sistemului judiciar să aibă și
avizul consultativ al colegiilor de conducere ale instanțelor și parchetelor.
3. In domeniul resurselor umane Consiliul Superior al Magistraturii
trebuie să-și asume:
16
-elaborarea unor noi strategii pe termen mediu și lung prin care să
stabilească redimensionarea schemelor de personal de la instanțe și parchete
in raport cu dinamica social-conflictuală și legislativă, adaptându-se
standardelor elaborate de CEPEJ.
-imbunătățirea procedurilor de promovare pe funcții de execuție sau de
conducere, prin introducerea unor modalități mai transparente de evaluare și
examinare, in care ponderea să fie deținută de logica juridică și evaluarea
activității anterioare;
-reașezarea sistemului de evaluare, pe criterii de departajare practice,
ușor de verificat, pentru creșterea nivelului de pregătire, dar și pentru
responsabilizarea fiecărui magistrat in creșterea performanțelor sistemului
judiciar;
-coordonarea strategiei INM in formarea continuă a magistraților și a
SNG in formarea grefierilor, mai cu seamă a specializărilor in domenii deficitare.
6. Management cooperativ specific sau leadership
Până la jumătatea anilor ’90 știința conducerii se confunda cu
managementul. Diferența dintre cele două constă in faptul că știința conducerii
se referea la influența asupra oamenilor, in timp ce managementul se
concentrează asupra menținerii sistemelor și proceselor aferente. Pentru a
determina oamenii să se indrepte către o nouă direcție trebuie să-i influentezi
pe termen lung să te urmeze – să le arăți și să-i convingi că drumul propus
este cel mai bun .
17
Știința conducerii inseamnă influență. Iar in organizațiile in care oamenii
sunt egali, singurul instrument ce poate fi folosit este știința de a conduce,
adică influența pe care o determini:”esența puterii pe care o exerciți constă in
capacitatea de a-l determina pe cel de lângă tine să se implice”4
Abilitatea de a conduce este un cumul de talente care in marea lor
majoritate pot fi invățate sau prefecționate și care presupune : respect,
experiență, putere emoțională, talent, disciplină, viziune , sincronizare,
optimism, toate angrenate intr-un sistem empatic de comunicare.
Un studiu pe 90 de lideri din diverse domenii (efectuat de Seattle
Institute in iunie 1996) a concluzionat asupra relatiei dintre știința conducerii și
dezvoltare : ”liderii de succes invață, iar procesul de invățare este permanent
un rezultat al perseverenței și disciplinei. Scopul lor este ca in fiecare zi să
devină mai buni și să continue progresul din ziua precedentă. Inainte ca liderii
să-și ducă oamenii intr-o călătorie, ei trebuie să treacă printr-un proces care să
asigure cei mai buni parametrii caracteristici ai călătoriei – te bazezi pe
experiența din trecut, asculți ce au de spus ceilalți, examinezi condițiile inainte
de hotărâre, ai o atitudine pozitivă, ai incredere că poți proteja oamenii , nu
minimalizezi obstacolele și nu eviți provocările.”
Conducerea presupune metode și tehnici pentru realizarea obiectivelor
previzionate, specifice fiecărui domeniu de activitate; ea stabileste o strategie
determinată de planificarea acțiunii, de conturarea țelurilor, de alegerea
priorităților, atenționarea oamenilor cheie, intrarea in acțiune, previziunea
unor dificultăți și revizuirea zilnică planului in funcție de noile condiții apărute.
Conducerea administrativ judiciară este un proces de direcționare a
activității curente și de perspectivă, a desfășurării activității judiciare bazat pe 4 A se vedea J. Maxwel: Cele 21 de legi supreme ale liderului.2001
18
eficiența folosirii mijloacelor materiale și a resurselor umane in scopul
asigurării unui echilibru a volumului de activitate pe fiecare membru al
colectivului, ținând cont de atribuții și competențe; iar pentru realizarea unei
activități performante a colectivului, este necesară antrenarea fiecărui
mecanism specific pentru obținerea unor rezultate semnificative.
Alături de funcția amintită, conducătorului îi este necesară pregătirea
profesională necontestată căreia i se alătură în egală măsură aptitudinile și
cunoștințele de conducere și comunicare. Sunt calități ce trebuie îndeplinite
cumulativ și imperativ pentru conducătorul care dorește puterea emoțională,
viziunea și respectul grupului din care face parte, caracteristici esențiale
pentru” a-i determina pe cei de lângă tine să se implice”. Altfel spus, dacă nu
imbini in mod egal calitățile de bun profesionist cu abilitățile de bun
conducător, creezi in mod necesar bariere in responsabilizarea și antrenarea
colectivului și disfuncții in capacitatea de coordonare și control impusă de
funcția de conducere.
Conducerea administrativ-judiciară in exercitarea functiei de control-
reglare, are in vedere inainte de toate independența judecătorului și
impiedicarea oricăror ingerințe in desfășurarea actului de justitie. Chiar dacă
acestea sunt reglementate legislativ, in exercitarea atribuțiilor sale
conducătorul este obligat să le contureze și să le aplice concret . In aceeași
măsură, activitatea de conducere are ca fundament, in toate aspectele care
privesc cariera magistraților, criterii obiective de operare dintre care nu pot
lipsi competența profesională, integritatea, eficiența sau nivelul de comunicare
empatică.
Legea nr. 317/2004 nu reglementează in mod distinct atribuțiile
vicepreședintelui C.S.M., art. 24 stabilind că acesta ajută președintele in
19
activitatea sa, iar in caz de absență a celui din urmă, exercită atribuțiile
prevăzute de alin. (3) și (4) ale textului citat.
Cu toate acestea prin Regulament ( art.7 alin 6) președintele Consiliului
stabilește atribuțiile vicepreședintelui ținând seama de prevederile alin.1, 4 si 5.
De aceea, este necesară colaborarea deplină in asigurarea funcționării
instituționale ca sistem structurat in cele două secții.
Uzanțele, in lipsa unei reglementări specifice, au statuat că judecătorul
și respectiv procurorul ales in funcția de conducere, coordonează secția din
care face parte,conduce ședințele de secție și rezolvă chestiunile administrative
specifice competenței sale, iar in aplicarea prevederilor legale și
regulamentarea emite decizii.
Un proiect managerial real pe perioada mandatului de un an, este greu
de realizat, managementul presupunând alături de măsuri decizionale de
moment, mai cu seamă previziuni și prognoze pe termen scurt ,mediu și lung,
iluzorii perioadei de referință. De aceea, Consiliul trebuie sa acționeze unitar pe
perioada celor 6 ani de mandat, să decidă de la constituire, organizarea,
funcționarea, prioritățile și perspectivele sistemului stabilind un program
flexibil pe termen mediu ce va reprezenta punctul de plecare in realizarea
mandatelor viitoare de conducere . Altfel, totul va rămâne in sarcina politicilor
guvernamentale relative la justiție, pierzând sau diluând initiative ori previziuni
de valoare ale grupului profesional.
Aceasta presupune o unitate de acțiune pe termen mediu, derivată din
proiectele asumate in competiția de alegere ca membrii ai CSM, pornind de la
nevoile justiției și societății, cu observarea politicilor și perspectivelor statale și
europene .
Este de remarcat, că nivelul managementului sistemului judiciar realizat
de Consiliu, reprezintă mai mult. El se manifestă ca o punte de legătură cu
diferitele nivele de leadership ale fiecărui magistrat membru care trebiue
conexate procesului decizional, dat de axioma: ”nivelul de eficiență este dat de
capacitatea colectivă de a conduce”.
7.Inspecția judiciară
20
Desprinsă din subordonarea față de Consiliu, Inspecția Judiciară este
organizată ca structură cu personalitate juridică, in două secții, condusă de un
inspector șef, ajutat de un inspector șef adjunct, care acționează pe principiul
independenței operaționale cu competențe in analiza, verificarea și controlul
domeniilor specifice de activitate. Astfel inspecția judiciară are competența de
a efectua cercetarea disciplinară si exercitarea acțiunii disciplinare, de a verifica
instanțele și parchetele cu respectarea normelor procedurale, repartizarea
aleatorie, sau pe criterii obiective ( in cazul parchetelor) stabilirea termenelor,
respectarea principiului continuității, verificarea eficienței manageriale și a
modului de indeplinire a atribuțiilor, verificarea sesizărilor sau sesizarea din
oficiu in legătură cu conduita magistraților, verificarea condiției bunei reputații
sau pentru apărarea bunei reputații a magistraților.
Independența funcțională a inspecției judiciare reprezintă acea garanție
in interesul preeminenței dreptului, limitată numai de principiul legalității in
exercitarea atribuțiilor inspectorilor. De aceea, Consiliului ii revine obligația
uniformizării deciziilor și creerii unei practici unitare și previzibile atât in
activitatea jurisdicțională, cât și in aceea de soluționare a verificărilor
efectuate.
Se impune sprijinul Inspecției Judiciare in indeplinirea atribuțiilor, prin
declanșarea procedurilor de ocupare a posturilor vacante și prin stabilirea
priorităților verificărilor, intr-un program anual realizat in colaborare cu secțiile
Consiliului. In același demers, ar fi de preferat și recrutarea ca inspectori dintre
judecătorii ICCJ.
Odată cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedură civilă, Inspecției
Judiciare îi revine sarcina unei mai active verificări a modului de respectare a
dispozițiilor legale privind stadiul procesual al cauzelor, in vederea atenționării
asupra eventualelor disfuncționalități in aplicarea noilor norme procesuale.
Totodată, Inspecția va trebui să evalueze necesitatea organizării activității de
formare profesională continuă, propunând teme asupra normelor ce se
dovedesc a fi aplicate neunitar.
Cea mai importantă activitate a Inspecției, ramâne efectuarea
cercetărilor disciplinare, Consiliului revenindu-i sarcina de a confirma o practică
unitară in privința răspunderii magistraților pentru soluțiile pronunțate. In acest
21
sens, considerăm că răspunderea pentru greșita aplicare a dreptului material,
trebuie să capete aspecte de repetabilitate, in condițiile existenței unei
jurisprudențe unitare, lipsite de controverse in aplicarea și interpretarea
dreptului material. Aspectele relevate de ultimul raport MCV implică inspecția
judiciară in verificarea mai atentă a activității de unificare a jurisprudenței și
atenționarea asupra actualizării sistemului informatic, depășit și care limitează
capacitatea de informare a judecătorilor cu privire la hotărârile pronunțate în
alte cauze
Apreciem că se impune participarea inspecției judiciare la ședințele
comisiilor 1 și 2, când problemele dezbătute se referă la activități conexe celei
de verificare și control al instanțelor sau parchetelor.
8. Raportul cu instituții și autorități ale statului și organismele
internaționale
Integrat in structura statală Consiliul, are obligația consolidării statutului
în raport de celelalte instituții, prin comunicarea in mod rezonabil, motivat a
acțiunilor asumate și hotărârilor luate cu scopul de a spori increderea in
funcționarea sistemului judiciar in ansamblul său.
Necesitatea raportului cu instituțiile și autoritățile statului, mai cu seamă
cu Ministerul Justiției și puterea legislativă, este dictată de nevoia asigurării
unei efective independențe a autorității judecătorești in condițiile separației
puterilor in stat. Independența, bazată pe principiul separației, nu reprezintă
insă instrăinarea sistemului judiciar de restul societății, ci integrarea lui in
structura statală cu specificul determinat de drepturile și obligațiile reciproce
stabilit de raportul general-particular.
Astfel, Consiliul are obligația unei colaborări instituționale cu puterea
executivă în domeniul legislației care privește sistemul judiciar, cunoscut fiind
calitatea de inițiator legislativ a ministrului justiției; în aceeași măsură, are
obligația să transmită Ministerului Finanțelor necesitatea finanțării sistemului,
22
in vederea atingerii aceluiași scop fundamental, de asigurare a independenței
justiției. Din această perspectivă, inițiativa transmiterii bugetului instanțelor la
Î.C.C.J. reprezintă unul dintre succesele realizate in asigurarea principiului
menționat. Participarea membrilor Consiliului in procesul legislativ, reprezintă
in mod egal nevoia puterii legislative de colaborare, resimțită benefic de sistem
in ultima perioadă de timp – referirea are in vedere participarea grupurilor de
lucru la elaborarea normelor privind competențele instanțelor și parchetelor și
buna funcționare și organizare a acestora.
Raporturile Consiliului cu celelalte instituții, se vor realiza printr-o
comunicare coerentă, unitară și activă, bazată pe principiul transparenței,
parteneriatului și cooperării funcționale, in vederea transmiterii unei imagini
reale asupra dificultăților cu care se confruntă sistemul judiciar in ansamblul
său.
În evoluția legislativă a ultimilor ani, adoptarea și punerea in aplicare a
noilor coduri reprezintă un punct de referință cu impact major asupra activității
judiciare, cu nevoi incă nesesizate și care va necesita o mai strânsă colaborare
cu celelalte instituții statale implicate in asigurarea infrastructurii și finanțării
justitiei.
În raporturile internaționale, Consiliul va trebui să continue asigurarea
reprezentării cu precădere in structurile europene ce interesează justiția, să
transmită coerent mesajele privind evoluțiile sistemului judiciar. Reprezentarea
Consiliului in proiectele de finanțare inițiate de Banca Mondială sau B.E.R.D.
pentru reformarea sistemului judiciar constituie in egală masură o prioritate.
In același timp, Consiliul va avea în vedere rapoartele Comisiei europene
în cadrul M.C.V. acestea reprezentând măsura evoluției sistemului judiciar.
Raportul din 30.01.2013 recomandă respectarea angajamentului Guvernului
față de independența sistemului judiciar și supremația statului de drept,
constatând o dată în plus presiunea exercitată de volumul de muncă asupra
sistemului judiciar.
Judecător,
dr. Adrian Bordea
top related