programe/măsuri în vederea creşterii gradului de angajare ... · pentru promovarea angajării...
Post on 15-Oct-2019
8 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Programe/măsuri în
vederea creşterii gradului
de angajare a persoanelor
cu handicap
V a r ş o v i a , M a r t i e 2 0 1 1
2
Cuprins
1. INTRODUCERE……………………………………………………………….………..…3
2. OBIECTIVE ŞI DOMENIU DE AUDIT ………………………………………………..6
3. STRUCTURA ORGANIZAŢIONALĂ A SISTEMULUI DE INTEGRARE
PROFESIONALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP DIN FIECARE ŢARĂ ……7
4. PRINCIPALE CONSTATĂRI DE AUDIT AUDIT ………………………...…….…..10
4.1. FINANŢAREA PROGRAMELOR/MĂSURILOR……………………….……….……………………..10
4.2. IMPLEMENTAREA ŞI DERULAREA PROGRAMELOR/MĂSURILOR AN ……………………10
4.3. OBSTACOLE ŞI BARIERE…………………………………………………………………………..…….12
4.3.1. BARIERE ECONOMICE, JURIDICE - ORGANIZAŢIONALE ŞI PSIHOLOGICE ..12
4.3.2. BARIERE ALE SISTEMULUI …….…………………..……………….……………………….16
4.4. PROMOVARAEA ŞI SUSŢINREA ANGAJĂRII PERSOANELOR CU HANDICAP…………..21
5. BUNE PRACTICI - EXEMPLE…..………………………………………..……..….....25
6. RECOMANDĂRI………………….………………………………………..………….....27
7.
ANEXE……………….……………………………………………………………………..ER
OARE! MARCAJ ÎN DOCUMENT NEDEFINIT.
3
1. Introducere
Tema celui de-al VII-lea Congres EUROSAI din 2008, care a avut loc la
Cracovia, a constat în aspecte privind elaborarea unor programe în vederea susţinerii
angajării persoanelor cu handicap. Se află la baza auditului paralel coordonat de
Camera Supremă de Control a Poloniei, la care au participat 12 SAI-uri. Acordul
privind cooperarea a fost semnat la întrunirea de la Varşovia care a avut loc la 15
ianuarie 2010 şi unde s-a convenit programul cadru care urma să fie luat în
considerare de toate SAI în activitatea lor de audit.
În multe ţări, proporţia semnificativă de persoane cu handicap în cadrul
societăţii cu o insuficientă activitate economică reprezintă o problemă considerabilă.
Această populaţie se caracterizează printr-o rată scăzută de ocupare şi de pasivitate
ocupaţională.
Situaţia este înrăutăţită de nivelul redus de educaţie. De exemplu, in Republica
Polonă in 2010 numai 6,7% persoane cu handicap aveau pregătire universitară, în
timp ce acest procentul la totalul populaţiei era 17.8%. Disproporţia în ceea ce
priveşte nivelul de educaţie este ilustrată în graficul de mai jos.
Graficul 1. Persoane cu handicap şi persoane fără handicap în funcţie de educaţie în 2009
7,7313,49
36,00
23,60
48,30
88,06
76,92
57,30 58,60
38,90
4,219,59
6,70
17,8012,80
0,00
10,00
20,00
30,00
40,00
50,00
60,00
70,00
80,00
90,00
100,00
disabled non-disabled disabled non-disabled disabled non-disabled
TURKEY POLAND BULGARIA
primary and lower secondary university
Sursă: Întocmit pe baza datelor din rapoartele naţionale
4
În unele ţări, situaţia persoanelor cu handicap depinde şi de gen/sex.
Baza sistemului de susţinere a persoanelor cu handicap poate fi compensarea
(asigurarea unei susţineri financiare care este o alternativă la muncă) sau integrarea
(cu scopul de a asista persoanele cu handicap în găsirea şi păstrarea unui loc de
muncă) sau combinaţia acestora.
Munca oferă persoanelor cu handicap o serie de beneficii, printre care, în afara
obţinerii unei surse de beneficii, dar şi creşterea încrederii în sine şi obţinerea unor noi
deprinderi/competenţe. De aceea, guvernele statelor membre EUROSAI alocă resurse
considerabile acţiunilor de susţinere a persoanelor cu handicap pe piaţa muncii.
Verificarea modului în care guvernele cheltuiesc fondurile în acest scop şi dacă acest
lucru se face cu respectarea principiilor de eficacitate, eficienţă şi economicitate
constituie o sarcină importantă a SAI.
În principal, acest audit se referea la performanţa programelor/măsurilor
selectate în vederea promovării angajării persoanelor cu handicap. SAI au trebuit să ia
în considerare condiţiile specifice ale ţărilor lor care rezultă din definiţia juridică a
handicapului, un rol diferit al autorităţilor centrale şi locale în cadrul sistemului de
susţinere, mandatul diferit al SAI în ceea ce priveşte domeniul auditului şi importanţa
acordată programelor. Cu toate acestea, provocările cu care s-au confruntat toate SAI
au fost comune majorităţii acestora: complexitatea metodologiei de implementare a
programelor, dificultatea evaluării atingerii obiectivelor propuse şi lipsa
disponibilităţii datelor.
În statele membre ale EUROSAI handicapul este definit în mod diferit. Uneori
se aplică prevederi legale separate care reglementează acest aspect în funcţie de
diferite obiective (există uneori definiţii diferite ale handicapului pentru a evita
discriminarea şi altă definiţie pentru nevoile de acces la beneficii). Cea mai generală
interpretare este cea conform căreia handicapul este o stare în care sănătatea (fizică
sau psihică) influenţează desfăşurarea activităţilor zilnice şi capacitatea de a participa
la activitatea lucrativă. Cel mai adesea este confirmat de echipe specializate de medici
şi din care fac parte uneori psihologi, terapeuţi şi alţi angajaţi din afara profesiei
medicale.
Analiza situaţiei persoanelor cu handicap şi a participării lor pe piaţa muncii
este limitată de disponibilitatea datelor relevante la nivel naţional.
De exemplu, în Germania instituţii diferite furnizează informaţii utilizând
metode diferite de culegere a datelor şi surse diferite de date şi se referă chiar la
perioade de timp diferite, ceea ce limitează posibilitatea de a compara datele şi
consecvenţa acestora.
Mai mult, în unele ţări, programele speciale de angajare a persoanelor cu
handicap sunt derulate la nivel regional sau municipal şi nu la nivel naţional, astfel
respectivele statistici generale privind participanţii la programe şi uneori chiar şi
cheltuielile presupuse de derularea acestora nu sunt disponibile sau sunt cel puţin
foarte greu de obţinut.
Diferenţele cu privire la indicatorii particulari privind participarea activă la
viaţa profesională a persoanelor cu handicap între ţări cu context socio-economic
similar pari mari. Nu ţine de domeniul acestui proiect să explice aceste variaţii care
par să fie datorate parţial şi diferenţele culturale.
5
Aceste diferenţe limitează domeniul analizei comparative şi pot influenţa
rezultatele acesteia. Acest lucru trebui reţinut pe parcursul citirii acestui raport.
Imaginea 1. Persoană cu handicap în cursul atelierului de activare profesională
Sursa:PFRON
Eroare! Fără sursă de referință.
6
2.Obiective şi domenii ale auditului
În acord cu SAI participante, s-a stabilit ca auditul derulat în cadrul auditului
coordonat să se bazeze pe standardele de audit INTOSAI şi pe standardele şi liniile
directoare de audit ale celor 12 SAI-uri.
Părţile au convenit să deruleze auditul programelor/măsurilor selectate care
promovează angajarea persoanelor cu handicap pe piaţa deschisă a muncii, folosind
fonduri publice. Auditul a presupus măsuri luate la nivel naţional sau de către agenţii
guvernamentale şi/sau la nivel regional şi/sau local. Domeniul a variat în funcţie de
mandatul SAI individuale.
Scopul auditului a fost evaluarea performanţei programelor/măsurilor selectate
pentru promovarea angajării persoanelor cu handicap .
Auditurile au analizat şi modul în care entităţile din sectorul public folosesc
programele pentru a promova angajarea persoanelor cu handicap, respectă drepturile
angajaţilor cu handicap şi elimină barierele în ceea ce priveşte angajarea.
Părţile au decis să deruleze audituri naţionale în conformitate cu Programul
cadru de audit. Rezultatele privind unele chestiuni de audit depind de disponibilitatea
datelor în ţările participante.
Pentru a permite recunoaşterea diferitelor date şi pentru a permite răspunsul la
diferite întrebări, metodologia a combinat diferite metode de cercetare (analiză a
documentelor, a datelor disponibile, interviuri ş studii).
Auditul a acoperit perioada 2006 – 2009 (în Turcia şi Republica Macedonia –
2005 – 2009, în Republica Polonă 2007 –prima jumătate a anului 2010).
Principale constatări ale auditului
7
3.Structura organizaţională a sistemului
pentru integrarea profesională a
persoanelor cu handicap
Sistemul privind cotele
Există multe probleme legate de pătrunderea sau revenirea persoanelor cu
handicap pe piaţa muncii. De asemenea, este greu să se aprecieze ce instrument al
politicii implementate într-o anumită ţară are cele mai bune efecte. Se discută în multe
ţări dacă soluţia ar trebui să fie respectarea drepturilor cetăţenilor (introducerea
legislaţiei anti-discriminatorii) sau dacă ar trebui să se bazeze pe obligaţia de a angaja
persoane cu handicap.
Alegerea între acestea două se bazează în mare parte pe diferenţe culturale,
atitudini şi experienţe. În Europa centrală, de vest şi de sud astfel de politici sunt bine
consolidate. Dar în unele ţări adepte ale cotelor privind angajarea persoanelor cu
handicap s-au introdus recent noi elemente de politică anti-discriminare, în cadrul
legislaţiei primare sau în alte documente legislative. Acest lucru are în primul rând un
sens simbolic – demonstrează deschiderea ţării respective faţă de problemele
grupurilor sociale mai slabe din punct de vedere economic.
Nu este clar dacă folosirea legislaţiei pentru a proteja drepturile persoanelor cu
handicap este atât de eficientă pe cât se doreşte. Dacă persoanele angajate deja se
bucură de o protecţie mai mare, o astfel de legislaţie îngreunează procesul de angajare
a unor persoane cu o capacitate redusă de muncă, angajatorii temându-se de
consecinţele concedierii acestora în cazul în care nu dau randament.
Sistemul cotelor privind angajarea persoanelor cu handicap implică obligaţia
entităţilor de a angaja persoane cu handicap. Acest program este în general mai bine
implementat şi oarecum mai uşor de evaluat. Acest sistem este implementat în
majoritatea ţărilor care au participat la audit. Numai în Elveţia şi Republica
Macedonia nu există nicio obligaţie legală în acest sens. Diferenţe:
- Nr. angajaţi care generează obligaţia de plată de la 8 angajaţi în Ucraina până
la 50 (în Turcia, România);
- Instituţii/fonduri din care se efectuează plata – direct la bugetul de stat
(Republica Cehă şi Republica Slovacă) sau în conturi/fonduri speciale;
- modul de calculare a sumelor de taxelor de compensare – în funcţie de
numărul de posturi pentru persoane cu handicap şi de măsura în care obligaţia
a fost îndeplinită, dar soluţiile diferă de la ţară la ţară;
- situaţiile în care se exonerează angajatorii de plată – în majoritatea ţărilor,
sunt identice pentru sectorul privat şi cel de stat şi sunt în funcţie de procentul
de angajare a persoanelor cu handicap (până la 6% în Republica Polonă).
Angajatorii sunt de asemenea exoneraţi de plată prin achiziţionarea de bunuri
şi servicii de la organizaţiile care îndeplinesc cerinţele legale.
Principale constatări ale auditului
8
În majoritatea ţărilor în care sistemul cotelor privind angajarea persoanelor cu
handicap este obligatoriu, este considerat un element important al politicii aplicate în
domeniu.
Exemple:
În Ucraina, un organism guvernamental care monitorizează implementarea
acestui sistem de către angajatori nu beneficiază de informaţii complete privind
numărul total al instituţiilor bugetare din ţară şi nr. locuri muncă pentru persoane cu
handicap care ar trebui create. Fondul nu desfăşoară activităţi privind înregistrarea
unor astfel de instituţii şi ca urmare, majoritatea acestora evită înregistrarea la
birourile regionale ale Fondului şi nu le prezintă niciun fel de rapoarte. Astfel, nu
aplică cotele legale privind angajarea persoanelor cu handicap .
În Republica Slovacia, există riscul ca angajatorii să nu-şi îndeplinească
această obligaţie. N-au fost înregistraţi în baza de date şi nu li s-a cerut să-şi
îndeplinească această obligaţie şi posibila plată la bugetul de stat.
Se pare că există două elemente ale politicii care determină nivelul real al
obligaţiilor angajatorilor: existenţa sancţiunilor adecvate pe de o parte şi a
instrumentelor corespunzătoare de aplicare a acestora.
Ex: În Republica Polonă, sancţiunile aspre nu au constituit totuşi un stimul
care să motiveze sectorul public să ia măsuri active pentru angajarea persoanelor cu
handicap. Este adevărat că în astfel de situaţii a crescut nivelul plăţilor făcute de
majoritatea entităţilor auditate de către Fond, totuşi, până în 2009 cheltuielile în acest
sens au reprezentat un element al planurilor financiare ale unităţilor auditate. Abia în
2009 Ministerul Finanţelor a obligat aceste entităţi să nu mai planifice aceste
cheltuieli.
Programe/măsuri pentru activarea profesională
În toate ţările există un sistem complex de protecţie a persoanelor cu handicap,
datorită numeroaselor acte legislative care îl reglementează şi numărului mare de
entităţi implicate – sector public, privat şi ONG-uri.
Unele programe şi măsuri nu sunt limitate în funcţie de nivelul de incapacitate,
alte programe pot fi folosite numai de persoanele cu handicap care îndeplinesc
anumite criterii: În Germania – pot beneficia de sprijin persoanele cu un nivel ridicat
de handicap, confirmat oficial. În Republica Slovacă, persoanele cu handicap
beneficiază de prestaţii suplimentare dacă au o capacitate de a presta activitate
remunerată cu 40% mai scăzută decât persoanele fără handicap. În Elveţia, trebuie să
existe o relaţie cauză-efect între pierderea sănătăţii şi incapacitatea de a presta
activitate remunerată.
În Spania, începând cu 2006, reducerea contribuţiilor la asigurările sociale ale
angajatorilor poate deveni şi mai mare în funcţie de gravitatea handicapului, vârstă şi
eventual de sex. Această modalitate de stabilire a valorilor reducerilor este nouă.
Aceste diferenţe au fost stabilite ca răspuns la faptul că în cadrul comunităţii
persoanelor cu handicap cele trei situaţii menţionate acţionează ca elemente
discriminatorii la momentul selectării.
Majoritatea ţărilor participante au subliniat faptul că persoanele cu handicap
au un nivel de pregătire inferior şi demonstrează activitate profesională mai redusă.
Acest indicator nu poate determina evaluarea eficienţei sistemului de susţinere
aplicat. Există alţi factori externi în afara intervenţiei publice care influenţează situaţia
Principale constatări ale auditului
9
persoanelor cu handicap. De asemenea, plăţile sistematice pot produce efecte
cumulate numai în viitor.
Programele/măsurile auditate prin care se susţine angajarea persoanelor cu
handicap s-au referit mai ales la angajarea pe piaţa deschisă a muncii.
Principale constatări ale auditului
10
4. Principalele constatări ale auditului
4.1. Finanţarea programelor
Din analiza rapoartelor naţionale, reiese că găsirea şi susţinerea locurilor de
muncă pentru persoane cu handicap se poate realiza printr-o serie de programe şi
acţiuni, de la angajarea în societăţii cu activitate lucrativă protejată, până la diferite
forme de sprijin pe piaţa deschisă a muncii.
Diagrama 1. Clasificarea acţiunilor de susţinere a gradului de ocupare a forţei de muncă privind persoanele
cu handicap
Sursă: rapoartele naţionale
În majoritatea cazurilor, sursa de finanţare o reprezintă fonduri obţinute de la
angajatorii care nu-şi îndeplinesc obligaţiile privind angajarea persoanelor cu
handicap, dar şi resurse de la bugetele naţionale, fonduri UE.
4.2. Implementarea şi derularea programelor/măsurilor
Instituţiile care implementează programele controlate de susţinere a
persoanelor cu handicap pe piaţa muncii în diferite ţări sunt:
- oficii centrale cu competenţe în domeniul social şi al familiei,
- oficii cu competenţe în domeniul intermedierii pe piaţa muncii şi al consilierii
profesionale,
- instituţii care gestionează aspecte legate de persoanele cu handicap ,
- organizaţii neguvernamentale.
În principiu, toate persoanele cu un grad confirmat de handicap pot solicita
participarea la programe, cu condiţia îndepliniri stricte a condiţiilor definite şi
respectarea procedurilor pentru a beneficia de susţinere.
În cursul implementării programelor s-au constatat nereguli procedurale sau
îndeplinirea incompletă a obligaţiilor contractuale, atât din partea instituţiilor care
gestionează implementarea programelor, cât şi a beneficiarilor fondurilor.
PROGRAME/MĂSURI
îndreptat către angajatori
îndreptat către persoanele cu
handicap
angajaţi
în căutarea unui loc de muncă
Principale constatări ale auditului
11
Exemple:
În raportul Bulgariei s-a reţinut necesitatea unor servicii de intermediere mai active
în vedera angajării și implicarea angajatorilor. S-a constatat că, în unele dosare ale
contractelor, cererea de ocupare a unui post liber, scrisoarea de consiliere şi contractul
purtau aceeaşi dată – deci postul fusese ocupat fără asistenţa reală a Directoratelor
Oficiului Muncii. În cursul auditului s-au constatat plăţi necuvenite în sumă de 47.434,62
BGN în cadrul a 10 contracte cadru din 2006 acordate angajatorilor, în ciuda controlului
privind plăţile efectuate şi a verificărilor la faţa locului. Acestea se referă la perioada de 12
luni, în care nu s-a mai primit subvenţionare, pentru contractele semnate în 2006. În timpul
auditului, aceste entităţi au luat măsuri pentru înapoierea sumelor.
In Republica Macedonia, procesarea cererilor privind folosirea fondurilor din
Fondul special sunt procesate timp de 1 – 2 ani, în loc de 60 zile, aşa cum prevede legea,
ceea ce descurajează entităţile să ia alte măsuri în vederea angajării persoanelor cu
handicap şi a îmbunătăţirii condiţiilor lor de muncă. Explicaţia acestei situaţii este
modificarea frecventă a legislaţiei aplicabile privind fondurile din cadrul Fondului Special
şi alocarea acestora.
Şi în Republica Polonă s-a constatat la 40% din entităţile verificare încălcarea
procedurilor obligatorii pentru programele speciale sau neîndeplinirea prevederilor
contractuale.
De asemenea, unele acţiuni ale Fondului de stat au fost apreciate ca nefiind
credibile; au erodat încrederea beneficiarilor:
modificarea regulilor de cooperare pe parcursul derulării acordurilor pe termen lung
încheiate cu beneficiarii în cadrul programului PARTNER, în timp ce acestea ar fi
trebuit să servească drept garanţie a sprijinului financiar de către PFRON;
încheierea de acorduri în cursul implementării sau după finalizarea sarcinilor;
diminuarea sumelor acordate iniţial în cursul implementării proiectelor;
efectuarea decontărilor cu întârzieri de până la trei ani.
Din acest motiv, anumite organizaţii au renunţat la cooperarea cu PFRON.
In Ucraina s-a constatat că un număr mare de locuri de muncă pentru persoane cu
handicap nu fuseseră documentate şi verificate oficial, astfel încât indicatorii au fost
supraestimaţi.
Principale constatări ale auditului
12
4.3. Obstacole şi bariere
4.3.1. Economice, juridice – organizaţionale şi psihologice
Natura, sursa şi caracterul acestora este diferit; angajatorii şi persoanele cu
handicap au puncte de vedere diferite. Cu toate acestea, dificultăţile arătate în multe
rapoarte sunt similare.
Barierele cele mai de întâlnite sunt ilustrate în graficul de mai jos.
Diagrama 2. Clasificarea barierelor care îngreunează creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă
pentru persoanele cu handicap
Sursa: rapoartele naţionale
Bariere
Indicate de angajatori
Indicate de persoane
cu dizabilități
Economice, juridice
și organizaționale
Economice, juridice
și organizaționale
Psihologice
Psihologice
Costul adaptării
posturilor de lucru
Volumul crescut de
lucru
Lipsa resurselor
sufiente
Costuri mai mari
privind desfășurarea activității
Stereotipe negative
Insuficiente informații privind
programele
disponibile
Lipsa unui mediu suficient de disponibil
Rezerve în solicitarea sprijinului
Disponibilitate mai mică din cauza stării
de sănătate
Informații insuficiente privind
resursele disponibile
Reglementări
complicate și proceduri în permanentă
schimbare
Prejudecăți ale
mediului
Principale constatări ale auditului
13
Bariere de natură arhitectonică
Accesul lipsit de bariere este de o importanţă capitală pentru integrarea cu
succes a angajaţilor cu handicap grav.
Soluţiile germane reprezintă un exemplu de bune practici în lichidarea acestor
bariere.
Întreaga infrastructură a clădirilor de birouri şi de sedii pentru pregătire
profesională reprezintă un factor cheie pentru integrarea cu succes a angajaţilor cu
handicap sever.
Clădirile au fost construite sau adaptate ţinându-se cont de nevoile
persoanelor cu handicap. Echipamentul standard din cadrul clădirilor de birouri
vizionate includea băi pentru persoanele cu handicap şi sisteme automate de
deschidere a uşilor.
Angajaţii însărcinaţi cu întreţinerea clădirii în cadrul organismelor auditate au
făcut eforturi numeroase pentru a asigura acces neîngrădit tuturor cursanţilor şi
angajaţilor, către clădire şi înăuntrul acesteia.
În cadrul strategiilor privind securitatea, în vederea asigurării posibilităţii de
evacuare în caz de urgenţă a persoanelor cu handicap şi a altor persoane care au
nevoie de ajutor există scaune cu care persoanele, care nu pot merge, pot fi evacuate
pe scări în cazul în care nu funcţionează lifturile. Se vor pregăti în mod permanent
asistenţi care să poate manipula scaunele în regim de siguranţă.
Imaginea 2. Scaun de evacuare
Sursa: Raportul SAI Germania
Principale constatări ale auditului
14
Dar chiar şi în Germania s-a dovedit că asigurarea infrastructurii necesare
pentru persoanele cu handicap este o provocare, chiar şi în cazul clădirilor publice
moderne. Clădirile universităţii se află la distanţe mari între ele, pe un teren în pantă –
un peisaj frumos. Aşezarea pe teren în pantă, distanţe mari între căminele studenţeşti,
parcările pentru vizitatori, personal, terenurile de sport – pun probele persoanelor cu
mobilitate redusă sau celor care folosesc scaune cu rotile.
Găsirea aleilor fără scări presupune ocoluri lungi, care pun probleme
persoanelor cu handicap din cauza terenului în pantă şi a lipsei porţiunilor plate.
Iarna, aleile îngheaţă punând probleme şi mai serioase. Aceste condiţii nu se
datorează lipsei de angajare în vederea integrării, ci mai curând demonstrează lipsă de
experienţă.
Imaginea 3. Pante care cauzează probleme persoanelor cu mobilitate redusă sau scaunului cu rotile
Sursa: Raportul SAI Germania
Şi alte ţări au indicat, de asemenea, lipsa de adaptare corespunzătoare a
clădirilor pentru persoane cu handicap, ceea ce reprezintă un obstacol important care
împiedică actitatea lor profesionale.
Şi în Republica Polonă, în ciuda numeroaselor acţiuni în vederea lichidării
barierelor arhitecturale şi a îmbunătăţirilor semnificative în acest sens, 57,1% din
clădirile controlate prezentau probleme serioase care împiedică accesul şi activitatea
persoanelor cu handicap - lipsa unui sistem de scări rulante pe care să le poată accesa
persoanele cu handicap, pragurile de la uşi şi lăţimea inadecvată a intrării şi a uşilor
interioare.
Principale constatări ale auditului
15
Imaginea 4. Uşa de la intrare împiedică accesul scaunului cu rotile
Sursa: Raportul naţional al Republicii Polone
Imaginea 5. Starea precară a căi de acces împiedica deplasarea cu un scaun cu rotile
Sursa: Raportul naţional al Republicii Polone
Educaţie
În unele ţări, angajatorii au subliniat nivelul insuficient de educaţie al
persoanelor cu handicap. Îmbunătăţirea oportunităţilor educaţionale ale acestor
persoane au implicaţii în ceea ce priveşte sistemul implementat în vederea asistării
celor care au încheiat şcoala şi se pregătesc pentru a se angaja. Noile generaţii de
Principale constatări ale auditului
16
tineri cu disabilităţi mai bine pregătiţi profesional vor fi mai pregătiţi pentru viaţa
activă pe piaţa muncii.
Pe de altă parte, în unele ţări, în perioade de criză, societăţile sunt mai
reticente în recrutarea persoanelor cu handicap cu un nivel de pregătire mai ridicat,
sau că acestea pot fi înlocuite cu persoane cu un nivel mai scăzut de pregătire.
Bariere psihologice
Aceste bariere, înrădăcinate în chiar persoanele cu handicap, sunt mai greu de
influenţat în mod direct şi eficient. Pasivitatea şi neajutorarea se numără printre
acestea. Neajutorarea se referă la persoanele care ar dori să acceseze piaţa muncii,
dar sunt lipsite de cunoştinţe practice şi teoretice şi de resurse. Pentru acestea există o
serie de instrumente de asistenţă – programe de pregătire profesională – şi este foarte
probabil că se vor obţine rezultate satisfăcătoare. Cea mai dificilă problemă este cea
referitoare la persoanele pasive, care nu sunt interesate să se angajeze. Acestea vor
trebui să facă în primul rând obiectul unei intervenţii terapeutice pentru a fi motivate
să lucreze, după care să se încerce din nou să fie introduse pe piaţa muncii.
4.3.2. Bariere create de sistem
Bariere pot fi create de sistemul care susţine angajarea persoanelor cu
handicap, care funcţionează defectuos: lipsă de coordonare între instituţii şi
complexitatea procedurilor administrative, accesibilitatea şi siguranţa informaţiilor,
eficienţa redusă a instrumentelor politicii de susţinere a ocupării persoanelor cu
handicap, dificultăţi în stabilirea relaţiei cauză-efect între programele implementate şi
situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii.
Lipsă de coordonare între instituţii şi complexitatea procedurilor
administrative
Slaba comunicare între organizaţii face dificilă descrierea explicită a rolului
tuturor celor implicaţi. De asemenea, unele organizaţii nu aparţin sectorului public,
ceea ce face evaluarea implementării obiectivelor şi mai dificilă. Acest lucru a fost
semnalat de SAI Republica Macedonia, Republica Slovenia, Ucraina, Elveţia,
România şi Republica Polonia.
Lipsa unor ţinte cantitative şi probleme privind evaluarea
În câteva cazuri s-a efectuat evaluarea programelor pentru a constata dacă
acţiunile au avut rezultatele aşteptate. În majoritatea cazurilor, aceasta a fost doar
preliminară şi incompletă.
Principale constatări ale auditului
17
SAI au atras atenţia că implementarea concluziilor care rezultă dintr-o
evaluare adecvată ar mări eficienţa implementării programelor.
Aparent scăzuta, importanţă acordată evaluării e posibil să se datoreze unor
probleme generale teoretice şi metodologice în ceea ce priveşte evaluarea
programelor sociale.1
Această problemă deosebit de importantă se datorează lipsei unor obiective
clar definite şi măsurabile formulate pentru fiecare acţiune. Obiectivele relativ
clar definite ar reprezenta o premisă a unei evaluări corespunzătoare a rezultatelor
programelor şi o bază pentru o concentrare mai atentă asupra evaluării.
1 O altă problemă o constituie unitatea de măsură care să se folosească în evaluarea rezultatelor
programelor – se va pune accentul pe dimensiunea economică, socială, politică sau umanitară? O altă
problemă este modificarea condiţiilor economice sau schimbări ale condiţiilor pe piaţa muncii.
În Republica Cehă, chiar dacă reabilitarea în vederea includerii pe piaţa muncii a
fost stipulată de lege în 1991, Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale nu are acces
la informaţiile necesare pentru a evalua eficienţa instrumentului. Acesta nu
monitorizează sistematic nici cheltuielile medii per participant, nici durata medie a
cazului de reabilitare în vederea includerii pe piaţa muncii, nici rata de success. În
ceea ce priveşte instrumentele legale, Ministerul nu a stabilit niciun fel de
obiective concrete şi măsurabile care să fie atinse în ocuparea forţei de muncă
privind persoanele cu handicap. Nu are acces la informaţii privind numărul real de
personae cu handicap şi nu monitorizează procentul în care grupurile separate de
angajatori ocupă persoanele cu handicap, ceea ce face imposibilă evaluarea şi
complică introducerea obiectivelor şi instrumentelor care ar motiva toate grupurile
de angajatori.
In Republica Slovenia, Ministerul nu a solicitat evaluări multianuale ale unui
studiu privind raportul cost/beneficiu. Pe baza acestuia din urmă s-ar fi putut face
evaluări mai concludente ale eficacităţii reabilitării profesionale a persoanelor cu
handicap, cu efecte măsurabile ale programelor şi finanţării pe perioade mai lungi
de timp.
În România, masurile implementate prin proiectele finantate din fonduri publice
nerambursabile, in cadrul programelor pentru integrarea profesionala a persoanelor
cu dizabilitati, au reprezentat o investitie in înfiinţare/dezvoltarea serviciilor
sociale si in resursa umana, fiind create totuşi 25 locuri de muncă pentru
persoanele cu handicap
Principale constatări ale auditului
18
Aspectele privind evaluarea încep să capete importanţă în contextul eficienţei
scăzute a programelor şi acţiunilor. Problema eficienţei scăzute a instrumentelor
politicilor de angajare a persoanelor cu handicap care iau în considerare în mică
măsură cerinţele pieţei muncii a fost ridicată de SAI Turcia, Bulgaria, Ucraina,
România şi Polonia.
In Republica Polonă, SAI a propus implementarea unui sistem de verificare a
eficienţei unor proiecte deosebit de importante în lumina rezultatelor evaluării
preliminare a programului WORK TRAINER, care a indicat o eficacitate scăzută a
proiectului. În acest context s-a constatat că există numai 5 proiecte cu bune
rezultate şi cu o investiţie moderată (14% din proiectele implementate). Pe de altă
parte, s-a constatat existenţa a unui mare număr de proiecte cu realizări slabe (inclusiv
10 proiecte cu costuri mici şi 4 cu costuri mari). Libertatea considerabilă acordată
beneficiarilor la începutul implementării programului dat fiind caracterul pilot a
condus la disproporţii semnificative privind sumele cheltuite per participant la
program şi în ceea ce priveşte lungimea duratei medii de susţinere pentru 1
beneficiar. Costul plătit de o organizaţie a fost chiar de zece ori mai mare decât cel
plătit de o alta.
In Turcia, s-a constatat nivelul redus al valorii adăugate a programelor
implementate de ONG. Pentru a se susţine şi a-şi creşte nivelul de recunoaştere unele
dintre asociaţii şi fundaţii prezintă proiecte care nu adaugă valoare domeniului
angajării persoanelor cu handicap. Costurile proiectelor acestora sunt considerate
ridicate, ajungând în unele cazuri la 70%.
De asemenea, nu există programe de pregătire profesională care să se adreseze
persoanelor cu handicap şi aceste programe nu ţin cont de cerinţele pieţei de muncă.
Acest lucru explică eficacitatea scăzută – în perioada 2005 – 2009 angajarea după
In Republica Polonă, obiectivul unuia dintre programe a fost formulat într-un mod
imprecis şi imposibil de măsurat, ceea ce nu a permis definirea nivelului atingerii sale şi a
creat riscul de a angaja cheltuieli fără o ţintă precisă.
Fondul pentru promovarea angajării persoanelor cu handicap din Slovenia şi-a
desfăşurat acţiunile în conformitate cu politicile definite în obiectivele guvernamentale ale
planului de acţiune pentru personae cu handicap, în perioada 2007-2013. Aceste obiective
au fost formulate la modul general şi nu exprimate cantitativ şi nu au caracter obligatoriu.
Astfel, nu au indicat ce efecte măsurabile se aşteaptă de la acest Fond în viitor privind
eficienţa promovării angajării persoanelor cu handicap la nivelul statului.
In Republica Cehia nu s-au stabilit obiective concrete şi măsurabile de atins în
angajarea persoanelor cu handicap şi nici nu s-a monitorizat angajarea persoanelor cu
handicap per categorie de angajator. Absenţa unor astfel de informaţii face imposibilă
evaluarea şi complică introducerea de obiective şi instrumente care ar putea motiva toate
categoriile de angajatori.
În schimb, în Germania s-au definit obiective concrete, măsurabile în programul
“Job 4000”. Crearea unui număr de minimum 1000 de locura de muncă noi, de 500 centre
de pregătire profesională şi a unui număr de minimum de 2500 persoane cu handicap grav
integrate cu ajutorul agenţiilor de integrare locale.
În România, în cazul proiectelor implementate, este dificil să se concluzioneze cu
privire la eficiența și eficacitatea acestora deoarece, prin legislația secundară emisă, nu
sunt definiți indicatorii de rezultat pentru evaluarea proiectelor nici pentru perioada de
implementare și nici pentru perioada de sustenabilitate a acestora.
Principale constatări ale auditului
19
finalizarea unui curs de pregătire a fost 3,9% şi cu toate acestea numărul programelor
de pregătire este în creştere. O situaţie similară se întâlneşte în Polonia. Fiecare a
patra persoană dintre cele care au absolvit un curs de pregătire s-a angajat, dar
angajarea nu a fost întotdeauna în legătură cu pregătirea.
In Ucraina, angajarea persoanelor cu handicap scade şi în acelaşi timp cresc
cheltuielile. In 2006, 50% dintre persoanele asistate s-au angajat, în timp ce în 2009
numărul acestora a fost de numai 30%.
Şi eficienţa unui proiect al Agenţiei de Ocupare a Forţei de Muncă Turce
(TEA) este în scădere. Dacă în 2005 şi-au găsit de lucru 15,5% dintre persoanele
asistate, în 2009 procentul a fost de numai 1,1%.
Grafic 2. Contribuţia proiectelor TEA la ocuparea forţei de muncă
15,5
1,33,2
2,31,1
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
2005 2006 2007 2008 2009
Sursă: Raport SAI Turcia
Rezultatele unui sondaj efectuat în Bulgaria au indicat o eficacitate scăzută a
programelor: 25% dintre respondenţi au răspuns pozitiv, 20% au considerat că acestea
sunt eficace într-o oarecare măsură, 30% consideră programele ineficace, 25% nu au
informaţii privind programele.
In Bulgaria, se face o evaluare periodică a obiectivelor prevăzute în Programul
Naţional pentru Angajarea şi Pregătirea profesională a persoanelor cu handicap
permanent (componenta “angajare”), implementat la Agenţia naţională pentru
angajare prin intermediul rapoartelor lunare şi anuale şi al analizelor nivelului de
implementare. Periodic şi lunar, prin intermediul statisticilor administrative ale
Agenţiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă se monitorizează indicatorii
principali ai programului - persoane nou angajate în cadrul programului; persoane
angajate în cadrul programului; fonduri cheltuite; număr de angajatori care au încheiat
contracte în cadrul programului; număr persoane care şi-au păstrat locul de muncă la
acelaşi angajator după expirarea termeului contractului; persoane înregistrate din nou
la Directoratele Oficiului pentru ocuparea forţei de muncă după expirarea contractului.
Principale constatări ale auditului
20
Accesibilitate limitată a datelor fiabile
Lipsa unor informaţii actualizate şi fiabile a împiedicat aplicarea unei politici
eficace în domeniul angajării persoanelor cu handicap şi a îngreunat desfăşurarea
verificărilor de către SAI. Pentru a obţine o imagine generală a programelor a fost
adesea necesar să se facă o comparaţie încrucişată sau o compilaţie a diferitelor baze
de date alcătuite de diferite instituţii conform unor metodologii diferite. Dificultăţi în
acest domeniu au fost indicate de Republica Slovenia, Republica Macedonia,
Bulgaria, Germania, Republica Cehă, Ucraina, România şi Turcia.
Tratarea diferită a persoanelor cu handicap
Republica Macedonia şi Ucraina au subliniat faptul că în ţări diferite,
categorii diferite de persoane cu handicap sunt tratata în mod diferit.
In Republica Macedonia, statul desfăşoară o politică activă în domeniul
persoanelor cu handicap semnând şi ratificând numeroase documente internaţionale şi
armonizând în mod constant legislaţia naţională. Cu toate acestea, o serie de prevederi
legale care reglementează drepturile persoanelor cu handicap se abat de la principiile
constituţionale şi de la normele internaţioanle. Persoanele care au dobândit
handicapul la locul de muncă nu au aceleaşi beneficii ca alte persoane cu handicap.
Dreptul persoanelor cu incapacitate de muncă la plata permanentă a unor beneficii
depinde de starea socială şi economică a familiilor lor.
In Ucraina, legislaţia în domeniul reabilitării profesionale a persoanelor cu
handicap este încă imperfectă şi are lacune care nu asigură implementarea integrală a
garanţiilor statutare pentru persoanele cu handicap în acest sens. Nu se face o
distincţie între angajarea persoanelor cu handicap în funcţie de categoría de handicap
şi nu se ia în considerare faptul că este mai costisitor pentru angajator să angajeze o
persoană cu un grad mai mare de handicap. Prin urmare, această ultimă categorie de
persoane cu handicap rămâne printre cele mai dezavantajate.
Este adevărat că în Turcia s-a creat o bază de date centrală privind persoanele
cu handicap, dar aceasta nu-şi îndeplineşte rolul pe deplin. Proiectul denumit
“Baza de date naţională privind dizabilităţi” este implementat sub auspiciile
administraţiei pentru persoane cu handicap. Principalul scop al proiectului este
crearea unei baze de date centrale care să acopere informaţii atât privind persoana
cât şi handicapul acesteia. Informaţiile sunt transferate electronic din bazele de
date ale entităţilor care furnizează servicii în domeniul persoanelor cu handicap
către baza de date centrală. Cu toate acestea, în practică, evidenţele ţinute de
entităţile individuale sunt fie insuficiente, fie nu respectă standardele. De
asemenea, ONG nu ţin evidenţele în mod regulat sau adecvat.
Principale constatări ale auditului
21
Dificultăţi privind stabilirea raportului cauză şi efect între programele
implementate şi situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii
Una dintre cauze este dificultatea monitorizării persoanelor care au participat
la programe. Din acest motiv, este mai dificilă evaluarea succesului programului.
Este de asemenea greu de precizat în ce măsură asistenţa statului a contribuit
la angajarea persoanelor cu handicap. Există o serie de factori care pot influenţa acest
lucru.
4.4. Promovarea şi susţinerea angajării persoanelor cu handicap
În ciuda multor bariere care împiedică funcţionarea sistemului de asistare a
angajării persoanelor cu handicap, s-au luat şi măsuri de încurajare a angajatorilor
care angajează persoane cu handicap, cât şi măsuri de susţinere a persoanelor cu
handicap pe piaţa muncii. Dintre cele mai importante din punct de vedere al finanţării
şi al numărului de participanţi, conform clasificării OECD, se află următoarele forme
de asistenţă în vederea integrării:
- finanţare suplimentară a salariilor şi contribuţiilor către asigurările sociale;
- promovarea liber-profesionalismului;
- programe de pregătire profesională;
- susţinere în căutarea unui loc de muncă,
- angajare asistată.
Auditul modului în care funcţionează aceste acţiuni s-a desfăşurat la diferite
categorii de entităţi:
- la ministere şi alte oficii ale administraţie centrale ( ministerul muncii şi politicilor
sociale, ministerul sănătăţii, educaţiei şi ştiinţei),
- la oficii de ocupare a forţei de muncă,
- la instituţii care se ocupă de aspecte privind persoanele cu handicap ,
- la universităţi,
- la societăţi cu activitate protejată.
In Republica Polonă, în cazul unui proiect având ca obiect consilierea
profesională, indicatorul privind numărul persoanelor care s-au angajat, au
beneficiat de pregătire profesională, educaţie sau alt tip de activitate profesională
ca urmare a unei astfel de consilieri nu a fost relevant. Necesitatea monitorizării
pe termen lung a vieţilor persoanlor care adesea au beneficiat de consiliere o
singură dată, ar implica mari costuri şi ar crea multe probleme organizatorice.
Principale constatări ale auditului
22
Imaginea 6. Nevazatorii, care lucrează într-o companie de telecomunicaţii
(client, service, vanzari de servicii)
Source: PFRON
În majoritatea ţărilor, cel mai important stimulent pentru angajatori în
vederea creşterii disponibilităţii de angajare a persoanelor cu handicap sunt diferitele
tipuri de servicii la care au dreptul în cazul în care îndeplinesc cotele legale de
angajare.
Principale constatări ale auditului
23
.
In Republica Cehă, angajatorii care angajează peste 50% persoane cu
handicap şi au în acelaşi timp peste 25 angajaţi cu normă întreagă au posibilitatea în
plus de a deduce jumătate din impozitul pe venit.
În Republica Slovacă s-a constatat că angajatorii preferă beneficii fiscale şi o
scădere a transferurilor ca stimulent pentru angajarea persoanelor cu handicap. Dar
această posibilitate nu există.
In Slovenia există următoarele stimulente pentru angajatori:
- Stimulente financiare pentru angajatorii care depăşesc cota de angajare a
persoanelor cu handicap plătite de Fond;
- Scutirea de plata contribuţiilor pentru fondul de pensii şi asigurare de boală
a unităţilor sociale pentru persoanele cu handicap;
- Salariu subvenţionat pentru persoanele cu handicap în organizaţii protejate
sau angajare protejată sau în întreprinderi sociale pentru persoanele cu
handicap;
- co-finanţare a adaptării locurilor de muncă pentru persoanele cu handicap ;
- angajare protejată/asistată a persoanelor cu handicap.
În Germania, asistenţa pentru integrarea profesională include toate formele
de asistenţă necesare în vederea susţinerii, creşterii, generării şi recuperării
capacităţii de a-şi câştiga existenţa a apersoanelor cu handicap, luând în considerare
abilităţile acestora:
- asistenţă pentru a păstra sau obţine un loc de muncă, inclusive consiliere şi
servicii de plasament, programme de pregătire (de exeplu, pregătire în
vederea solicitării unui loc de muncă) şi ajutoare privind mobilitatea (de ex.
rambursarea costurilor de transport pentru navetişti);
- pregătirea pentru angajare;
- pregătire profesională;
- alocaţii pentru începerea activităţii.
În România, angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele
drepturi:
- deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării locurilor
de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul
de producţie de către persoana cu handicap;
- deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul
persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a cheltuielilor
cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la domiciliul persoanei
cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu;
- decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de
pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a persoanelor cu
handicap;
- o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
Principale constatări ale auditului
24
În unele ţări, s-au întreprins acţiuni menite să încurajeze persoanele cu
handicap să fie mai active pe piaţa muncii.
Imaginea 7. Profesor Surdo-orb, care lucrează într-o şcoală specială, cu un elev cu Sindromul Down
Sursa: PFRON
De asemenea, se pare că abordarea existentă deja în Elveţia va avea o
importanţă din ce în ce mai mare. În cadrul acesteia, se pune accent pe prevenţie şi pe
intervenţia promptă privind persoanele care nu sunt încă handicapate, dar starea lor
de sănătate, absenţele frecvente cauzate de o boală, pot sugera că se încadrează în
grupa de risc.
Gestionarea cazurilor se foloseşte în vederea asistării angajaţilor confruntaţi cu
o situaţie dificilă (datorată bolii, accidentului, stressului etc.). Obiectivul constă în
menţinerea stării lor de sănătate şi în susţinerea reintegrării lor profesionale după o
boală sau un accident, folosind un sistem de detectare şi intervenţie rapidă în
colaborare cu şefii lor direcţi. Gestionarea cazurilor se bazează pe patru etape:
evaluarea anterioară, accord de reintegrare, implementarea şi coordonarea măsurilor
şi evaluarea finală.
În Republica Polonă, ca urmare a acordului Primului ministru şi ministrului
pentru probleme privind persoanele cu handicap, în cadrul campaniei de
promovare a angajării persoanelor cu handicap se recomandă menţionarea unor
stimulente pentru persoanele cu handicap în cadrul anunţurilor de recrutare.
Invitaţia ca şi persoanele cu handicap să prezinte cereri de angajare nu limitează
competitivitatea recrutării, ci indică deschiderea instituţiei către persoanele cu
handicap .
5. Bune practici - exemple ŢARA BUNE PRACTICI
REPUBLICA
BULGARIA
Angajarea persoanelor cu handicap la Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi la
Agenţia pentru Persoane cu Handicap pentru a participa
în cadrul programelor şi măsurilor pentru susţinerea
aplicanţiilor cu handicap pentru că aceştia cunosc cel
mai bine problemele şi nevoiele acestora.
Organizarea anuală a Zilei Persoanelor cu Handicap –
un eveniment co-finanţat de Agenţia pentru Persoane cu
Handicap cu participarea angajatorilor care reprezintă
piaţa muncii în cadrul cărei persoanele cu handicap îşi
găsesc locuri de muncă.
În fiecare an, un simbol al atitudinii pozitive faţă de
persoanele cu handicap se acordă angajatorilor în cadrul
Programului Naţional pentru ocuparea forţei de muncă
şi pregătire profesională a persoanelor cu dizabilităţi
permanente, implementat de Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă. Aceşti angajatori trebuie să
obţină bune rezultate în asigurarea unor condiţii de
muncă favorabile şi dezvoltare profesională a
persoanelor cu handicap
ELVEŢIA Factorii de succes în contextul integrării profesionale se
află în susţinerea timpurie care este asigurată înaintea
afectării sănătăţii; rolul cheie al persoanelor însărcinate
cu implementarea procesului de reintegrare, o echipă
care funcţionează bine şi comunică eficient şi o
combinaţie a diferitelor măsuri în vederea integrării şi
monitorizării regulate a fiecărei faze de reintegrare.
GERMANIA Întreaga infrastructură a clădirilor de birouri şi a
centrelor de pregătire profesională este extrem de
importantă pentru integrarea angajaţilor cu handicap
sever. În funcţie de data construcţiei, multe construcţii
au fost proiectate pentru a fi lipsite de bariere şi luând
în considerare nevoile persoanelor cu handicap.
Clădirile mai vechi au fost adaptate în acest sens.
TURCIA Proiectul MATRA este un exemplu de bună practică. 44
tipuri de date (poziţii fixe, mobile, starea fizică a
mediului, comunicare, program de lucru, activităţi
personale, activităţi sociale, capacitatea de a se deplasa
etc) sunt actualmente înregistrate în cadrul proiectului
implementat la Izmir, finanţat prin programul Olanda-
Matra. Sunt înregistrate şi toate detaliile privind
caracteristicile ocupaţionale. Pe baza criteriilor de
grupare stabilite, persoanele cu handicap care caută un
loc de muncă, angajatorul, consultanţii TEA discută
direct, ceea ce dă rezultate bune.
26
REPUBLICA
MACEDONIA
Prin adoptarea legii privind angajarea persoanelor cu
handicap care acoperă Programele/măsurile pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de angajare a acestora s-a
constatat un progres important în Macedonia în acest
sens. În perioada 2005 – 2009 a crescut cu 56%
numărul persoanelor cu handicap angajate. Pe de altă
parte, numărul şomerilor a scăzut la 16,7%. Prin
urmare, procentul persoanelor cu handicap şomere are o
tendinţă descrescătoare, de la 46% în 2005 la 30,7 în
2009.
SPANIA Procedura pe baza căreia angajatorii (şi liber-
profesioniştii cu handicap) pot reduce valoarea
contribuţiilor sociale pe care le au de plătit fiind foarte
uşor de pus în practică şi eficace. Angajatorii au aplicat
reducerile specifice ca o măsură de a creşte angajarea
persoanelor cu handicap de până la 97,7% din totalul
persoanelor cu handicap angajate în cursul perioadei
supuse auditului.
REPUBLICA CEHĂ În perioada 2006 - 2009, Guvernul, Ministerul Muncii
şi Afacerilor Sociale şi nouă oficii ale muncii auditate
(toate entităţile auditate) au respectat cota obligatorie de
4%, mai ales prin angajarea directă a persoanelor cu
handicap.
ROMÂNIA Un impact notabil, în efortul de integrare în muncă a
persoanelor cu handicap, l-a avut implementarea
platformei informatice e-learning, pentru formarea la
distanţă a consilierilor din cadrul centrelor de consiliere
înfiinţate pe lângă ANOFM.
27
6.Recomandări
Rata generală de angajare a persoanelor cu handicap este semnificativ mai
scăzută decât cea a persoanelor fără handicap. Numeroasele probleme şi bariere cu
care se confruntă persoanele cu handicap pe piaţa muncii indică faptul că sunt
necesare o serie de eforturi pentru îmbunătăţirea posibilităţilor lor de angajare. Pentru
a creşte rata de participare a persoanelor cu handicap următoarele recomandări pot fi
utile.
1. Schimbările generale economice şi tehnologice dau naştere unor noi structuri
de angajare şi cerinţe de calificare. Planificarea şi competenţele creative au
importanţă din ce în ce mai mare şi sunt necesare calificări mai complexe.
Activitatea tradiţională industrială/de manufacturare este în general în declin,
iar deprinderile manuale simple devin mai puţin importante. Acest lucru poate
prezenta opţiuni pentru integrarea ocupaţională a persoanelor cu handicap .
Prin urmare, în procesul creării programelor pentru susţinerea angajării
persoanelor cu handicap trebuie să se ia în considerare aceste condiţii astfel
încât să crească eficienţa acestora şi să fie mai bine adaptate necesităţilor
existente.
2. Este necesar să se pună un accent mai mare pe definirea precisă a obiectivelor
programului şi pe evaluarea acestora. O formulare mai precisă a obiectivelor
programului ar oferi o bază pentru o concentrare mai mare şi se va efectua o
evaluare a activităţilor.
3. În termeni instituţionali, coordonarea politicilor implică o colaborare mult mai
strânsă între o serie largă de organisme implicate.
4. În plus faţă de îmbunătăţirea mecanismului public pentru integrare pe piaţa
muncii a persoanelor cu handicap, este imperativ ca atât angajatorul şi
angajatul, cât şi persoanele cu handicap să fie încurajaţi să devină jucători mai
activi.
5. Disponibilitatea unor date actualizate, sigure, comparabile, relevante şi globale
privind situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa muncii este necesară pentru a
permite luarea unor decizii politice sănătoase.
6. Organizaţiile care răspund de serviciile de plasare a persoanelor cu handicap
vor trebui să creeze oficii de plasament specializate care au cunoştinţele
tehnice necesare şi sunt astfel în măsură să încurajeze în mod sistematic
integrarea ocupaţională a persoanelor cu handicap .
7. Autorităţile publice ar trebui să analizeze şi să monitorizeze motivele ratelor
scăzute de activitate şi angajare a grupurilor specifice de persoane cu
handicap.
8. Legislaţia şi măsurile luate de autorităţile publice cu atribuţii în îmbunătăţirea
gradului de ocupare a forţei de muncă în rândul persoanelor cu handicap vor
trebui să ia în considerare grupurile specifice de persoane cu handicap.
Annexes
28
7. Anexe
7.1. Anexa 1. Programe şi măsuri conform clasificării OECD
Tabel: Prezentare a anumitor programe/măsuri implementate în ţări
participante la audit
Programe/Măsuri Scopul programelor/
măsurilor
Cei cărora se
adresează
Acțiuni
Tip
su
sțin
ere:
sist
emu
l c
ote
lor
Răspunderea angajatorului pentru păstrarea locului de muncă
Republica Bulgaria
Republica Cehă
Germania
Republica
Macedonia
Republica Polonă*
România
Republica Slovacă
Republica Slovenia
Spania
Turcia
Ucraina
Păstrarea unor proporţii
specifice privind
angajarea persoanelor
cu handicap
Angajatori din
sectorul public
şi/sau privat
Există diferenţe esenţiale privind soluţiile
practice din diferite ţări, ca de exemplu:
- situaţia angajării care creează obligaţia de
plată – de la angajatorii care angajează 8
persoane în Ucraina până la 50 persoane (in
Turcia, Bulgaria, România şi Spania); in
Bulgaria nu există un sistem al cotelor în
sistemul privat; există prevederi legale
pentru angajarea persoanelor cu handicap
numai în sectorul public din 2009 (nu
acoperă întreaga perioadă auditată;
- instituţii/fonduri în care se efectuează
plăţile - direct către bugetul statului
(Republica Cehă) sau în conturi/fonduri
speciale (în restul ţărilor);
- modul de calcul al primelor – algoritm
obligatoriu din fiecare ţară se referă la
numărul de posturi în care trebuie angajate
persoane cu handicap şi această obligaţie nu a
fost îndeplinită şi costurile angajării, dar
acest lucru diferă de la o ţară la alta;
- situaţiile care exonerează angajatorii de
plată – în majoritatea ţărilor sunt identice în
ceea ce priveşte angajatorii din sectorul
public şi cel privat şi reflectă procentul de
angajare a persoanelor cu handicap (de la
1% in Bulgaria – pentru angajatorii care
angajează de la 8 la 20 persoane şi 2% in
Spania, până la 5% in Germania şi 6% in
Polonia.
- în unele ţări există şi soluţia de respectare a
sistemul cotelor prin achiziţionarea de
produse şi servicii de la angajatorii care
angajează peste 50% persoane cu handicap
Legislaţia spaniolă prevede obligaţia
societăţilor cu 50 sau mai mulţi angajaţi de a
angaja 2% persoane cu handicap, dar
prevede şi posibilitatea de a apela la măsuri
alternative, dintre care cea mai obişnuită este
încheierea unui contract pe trei ani cu un
centru protejat pentru a lucra sau oferii
servicii societăţii. Curtea a adunat informaţii
pentru perioada 2008 – 2009 şi a constatat că
un număr mic, dar în creştere, de societăţi a
optat pentru una dintre soluţiile alternative
Annexes
29
Pregătire profesională şi reabilitare
Germania: Plasarea
persoanelor cu
handicap grav de
către Agenţia
Federală de ocupare
a forţei de muncă
Plasarea persoanelor cu
handicap grav şi
realizarea integrării lor
ocupaţionale durabile.
Persoane cu
handicap sever.
- Asistenţă activă în plasarea persoanelor cu
handicap grav.
- Birourile teritoriale ale Agenţiilor Federale
de ocupare a forţei de muncă au înfiinţat
unităţi speciale şi au experţi care se ocupă de
integrarea profesională a persoanelor cu
handicap grav.
- Pentru a realiza o integrare de durată,
birourile teritoriale ale Agenţiilor Federale
de ocupare a forţei de muncă au o colaborare
cu celelalte fonduri de reabilitare şi birouri de
integrare
Su
sţin
ere
în c
ău
tare
a u
nu
i lo
c d
e m
un
că
Republica Polonă:
FORMATOR ÎN
ACTIVITATEA
SPECIFICĂ –
angajarea asistată a
persoanelor cu
handicap
Aplicarea modelului de
angajare asistată,
asigurarea funcţionării
eficiente a persoanelor
cu handicap pe piaţa
deschisă a muncii
Persoane care au
dificultăţi în
găsirea unui loc de
muncă din cauză
tipului şi gravităţii
muncii care rămân
pasive din punct de
vedere
ocupaţional:
- Persoane cu
handicap psihic, cu
nivel declarat de
handicap grav sau
moderat;
- persoane cu
handicap auditiv
şi vizual, cu nivel
declarat grav;
- persoane cu
handicap fizic, cu
nivel declarat grav.
- Pregătirea pe baza posibilităţilor,
calificărilor, intereselor şi preferinţelor
ocupaţionale recunoscut a unui plan de
susţinere şi asistenţă individual.
- Asistenţă acordată persoanelor cu handicap
în activităţi pe care le implică procesul de
angajarea.
- Căutarea unui potenţial angajator, căutând
împreună cu acesta locul de muncă potrivit
pentru posibilităţile şi calificarea persoanelor
cu handicap, specificând programul de lucru
pentru persoanele cu handicap şi activităţile
incluse în fişa postului.
Republica Cehă:
Reabilitare
profesională –
„cursuri conversie
profesională”
Găsirea şi păstrarea unui
loc de muncă adecvat
Toate persoanele
cu handicap
O activitate consecventă desfăşurată pe baza
unui plan de reabilitare a activităţii
individual, care cuprinde activităţi de
consultanţă, pregătire profesională, plasare şi
crearea condiţiilor adecvate pentru
desfăşurarea activităţii.
Ucraina: Târguri de
locuri de muncă
Angajarea persoanelor
cu handicap
Toate persoanele
cu handicap
Organizarea unor târguri de locuri de muncă
(mini-târguri, târguri extinse, regionale şi pe
mai multe nivele) dă posibilitatea persoanelor
cu handicap să facă o alegere mai
transparentă şi independentă a locurilor
vacante în raport cu pregătirea acestora.
Elveţia: Legea
privind asigurarea
persoanelor cu
handicap
Găsirea locului de
muncă adecvat pentru
persoanele cu handicap
Persoane asigurate
care nu pot munci
Asistenţă activă în găsirea locului de muncă
adecvat: orientare profesională, pregătire
profesională iniţială, conversie profesională
cât şi plasarea forţei de muncă. Pentru
anumite persoane, activităţile independente
reprezintă o alternativă atractivă pentru
generarea de venituri şi reintegrarea pe piaţa
muncii (măsură care îi priveşte în primul rând
pe fermieri).
Republica Cehă:
Reabilitare
profesională –
„cursuri conversie
profesională”
Găsirea şi păstrarea unui
loc de muncă adecvat
Toate persoanele
cu handicap.
O activitate consecventă desfăşurată pe baza
unui plan de reabilitare a activităţii
individual, care cuprinde activităţi de
consultanţă, pregătire profesională, plasare şi
crearea condiţiilor adecvate pentru
desfăşurarea activităţii.
Pro
gra
me
de
form
are
pra
ctic
ă
Annexes
30
Germania Găsirea şi păstrarea de
către persoanele cu
handicap unui loc de
muncă adecvat
Asistenţă pentru adaptarea profesională şi
perfecţionare, cât şi formare profesională
Republica Polonă:
seminare practice
pentru tineri
Creşterea posibilităţilor
de angajare ale
absolvenţilor şomeri şi
asigurarea unor
deprinderi practice în
cadrul acestor programe
Persoane cu
handicap declarat
moderat sau minor,
cu vârstă de până
la 25 ani sau în
cazul absolvenţilor
de facultăţi, până
la 27 ani
Susţinere financiară sub următoarele forme:
- alocaţie pentru persoanele cu handicap
direcţionată către programul de pregătire,
- alocaţie pentru angajatorii în virtutea
faptului că a acceptat un absolvent de
facultate cu handicap în cadrul programului
de pregătire,
- alocaţie care se adaugă la remuneraţia
consilierului profesional care desfăşoară
activităţi suplimentare în beneficiul
absolventului care este îndrumat către
seminarele de pregătire practică.
Republica Polonă:
Legea privind
reabilitarea şi Legea
privind promovarea
ocupării forţei de
muncă
Creşterea şanselor de
găsire a unui loc de
muncă
persoane cu
handicap care nu
au o calificare
profesională sau
care au fost
obligate să se
recalifice din
cauza lipsei
ofertelor de locuri
de muncă în
domeniu sau care
şi-au pierdut
capacitatea de a
lucra în domeniul
în care au lucrat
anterior.
Pregătirea persoanelor cu handicap se face cu
accent pe practică, cu scopul pregătirii unei
profesii, recalificării şi perfecţionării.
Directorul Oficiului muncii direcţionează
persoana cu handicap spre participarea la
programul de pregătire:
- din proprie iniţiativă sau pe baza deciziei a
unui organism competent;
- persoana arată că pregătirea îi va asigura
găsirea unui loc de muncă.
România: Şanse
egale pentru
persoanele cu
handicap – către o
societate fără
discriminare
Dezvoltarea serviciilor
care presupun susţinerea
programelor/măsurilor
de integrare socială a
persoanelor cu
handicap, orientarea
familială în vederea
obţinerii tuturor
drepturilor legale pentru
persoanele cu handicap
Toate persoanele
în căutarea unui
loc de muncă,
inclusiv persoanele
cu handicap
Finanţarea proiectelor din fonduri publice
nerambursabile, având ca principal obiectiv
înfiinţarea/dezvoltarea serviciilor sociale în
domeniul persoanelor cu handicap. Măsurile
de stimulare a ocupării forţei de muncă au ca
obiect:
- creşterea oportunităţilor de angajare a
persoanelor în căutarea unui loc de muncă –
implementare de către A.N.O.F.M., în
principal prin:
asigurarea pregătirii profesionale
stimularea mobilităţii forţei de muncă.
Turcia: Pregătire
profesională
practică şi
reabilitarea
persoanelor cu
handicap
Corectarea
neconcordanţelor în
domeniul formării
Răspunde nevoilor
persoanelor fără
handicap
(muncitori
necalificaţi)
Agenţia Turcă de ocupare a forţei de muncă
(TEA) şi municipalităţile asigură cursuri de
pregătire practică şi se organizează activităţi
practice şi de reabilitare în special de către
şcoli profesionale pentru persoane cu
handicap care sunt afiliate la Ministerul
învăţământului. Aceste servicii sunt furnizate
fără a se ţine seama de cererile pieţei muncii
şi ale cererii locale şi fără o evaluare
prealabilă. Aceste şcoli oferă pregătire în
domeniul tâmplăriei, producţia de obiecte din
plastic, calculatoare, mobilă şi decoraţiuni,
confecţii metalice, electricitate, contabilitate,
etc.
In 2006, reglementarea privind
implementarea „centrelor speciale de
reabilitare profesională” pentru pregătirea
practică şi reabilitarea persoanelor cu
handicap a fost adoptată, ceea ce permite
înfiinţarea unor centre speciale de reabilitare
profesională.
Annexes
31
Ucraina: Pregătire
practică a
persoanelor cu
handicap cu sprijin
din partea Fondului
pentru protecţie
socială a
persoanelor cu
handicap şi
Serviciul de Stat
pentru ocuparea
forţei de muncă
(Legea privind
reabilitarea)
Fondurile sunt
direcţionate către
acoperirea costurile de
pregătire a persoanelor
cu handicap şomere.
persoane cu
handicap şomere.
Pregătire sau conversie profesională pentru
persoane cu handicap. Serviciul de stat pentru
ocuparea forţei de muncă are bănci de date
cuprinzând posturile vacante pentru persoane
cu handicap şi poate asigura angajare în
domenii ocupaţionale relevante.
Ucraina: Centre de
reabilitare
profesională
Reabilitare socială,
ocupaţională şi
profesională a
persoanelor cu handicap
Copiii cu vârstă de
peste 16 ani cu
handicap se
consideră a fi
persoanele cu
handicap care nu
au atins vârsta
pensionării
Principala sarcină a centrelor de reabilitare
este implementarea măsurilor privind
pregătirea practică a copiilor cu vârstă de
peste 16 ani cu handicap şi a persoanelor cu
handicap care nu au atins vârsta pensionării
Republica
Macedonia: Legea
privind angajarea
persoanelor cu
handicap
Legea privind
pregătirea practică a
persoanelor cu
handicap
Creşterea şanselor de a
găsi un loc de muncă
persoane cu
handicap şomere
Pregătirea practică este realizată de angajatori
în cadrul unor programe speciale în termenii
şi condiţiile prevăzute de aceste legi.
Pregătirea este finanţată dintr-un fond special
Germania: „Job
4000”
Îmbunătăţirea integrării
ocupaţionale a
persoanelor cu handicap
major pe piaţa generală
a muncii, folosind
resursele fondului de
compensare.
Ţinte ale programului:
- crearea unui minimum
de 1.000 noi locuri de
muncă pentru
persoanele cu handicap
major pe piaţa generală
a muncii;
- crearea unui minimum
de 500 noi centre de
pregătire pentru
persoanele tinere cu
handicap major;
- un număr de minimum
2.500 pentru persoanele
cu handicap major, care
au părăsit şcoala, vor fi
integrate pe piaţa
generală a muncii cu
ajutorul agenţiilor locale
de integrare /asistenţă în
vederea integrării).
persoane cu
handicap cu nevoi
speciale
Asistenţă financiară sub următoarele forme:
- angajatorii primesc până la 3.000 euro
pentru o perioadă de până la 5 ani dacă au
creat noi locuri de muncă pentru persoanele
cu handicap major. Finanţarea are ca scop
păstrarea locului de muncă după expirarea
perioadei de finanţare şi creşterea numărului
de persoane cu handicap major angajate în
respectivele societăţi.
- angajatorii primesc o primă de până la
3.000 pe an dacă pun la dispoziţia
persoanelor cu handicap major un loc
suplimentar de pregătire practică. Se oferă o
primă suplimentară de până la 5.000 euro la
încheierea programului de pregătire, dacă
persoanei i se oferă angajarea permanentă pe
baza contribuţiei la asigurările sociale.
Finanţarea are ca scop să ofere tinerilor cu
handicap major contracte de muncă
permanente şi creşterea numărului total de
stagiari în respectivele societăţi.
- Agenţiile locale de integrare primesc până
la 250 euro pe lună pentru fiecare acţiune de
asistenţă şi consiliere pe care o oferă
persoanelor cu handicap major în vederea
integrării ocupaţionale a acestora.
Asi
sten
ţă l
a l
ocu
l d
e m
un
că
Annexes
32
Republica Polonă:
Formator în
domeniul muncii
Stabilirea modelului de
angajare asistată,
asigurarea funcţionării
eficiente a persoanelor
cu handicap pe piaţa
deschisă a muncii.
Persoane care au
dificultăţi în
găsirea unui loc de
muncă din cauză
tipului şi gravităţii
handicapului care
rămân pasive din
punct de vedere
ocupaţional:
- Persoane cu
handicap psihic, cu
nivel declarat de
handicap grav sau
moderat;
- persoane cu
handicap auditiv
şi vizual, cu nivel
declarat grav;
- persoane cu
handicap fizic, cu
nivel declarat grav.
- Pregătirea angajatorilor şi a colegilor de
muncă în vederea cooperării cu un angajat cu
handicap şi asistenţă în crearea unor relaţii
armonioase între angajaţi.
- susţinerea unei persoane cu handicap la
locul de muncă.
- Asigurarea transportului către şi de la locul
de muncă.
- Monitorizarea constantă a activităţii unui
angajat cu handicap , constând în contactul
permanent şi sistematic al formatorului cu
angajatul, cât şi cu familia acestuia. Asistenţă
privind asistenţa cu soluţii privind potenţiale
probleme la locul de muncă
Elveţia: Legea
privind egalitatea
persoanelor cu
handicap –
gestionarea
cazurilor.
Obiectivul constă în
păstrarea stării bune de
sănătate a acestora şi în
susţinerea re-integrării
lor profesionale după
boală sau accident,
folosind un sistem de
detectare şi de
intervenţie rapidă în
colaborare cu şefii
direcţi
sistemul de
gestionare a
cazurilor se
foloseşte pentru a
asista anumiţi
angajaţi
confruntaţi cu o
situaţie dificilă
(datorată bolii,
accidentării,
stresului etc.)
Sistemul de gestionare a cazurilor are patru
etape: evaluarea anterioară, acord re-
integrare, măsuri de implementare şi
coordonare şi evaluare finală.
Intervenţia timpurie (sistemul de gestionare a
absenţelor) şi ajutarea angajaţilor să se re-
integreze cât mai bine şi mai rapid la locul
lor de muncă sau la un alt loc de muncă, după
boală sau accident
Elveţia: Legea
privind egalitatea
persoanelor cu
handicap – Sistemul
de stimulente
financiare.
Scopul unor astfel de
stimulente financiare
este acela de susţine
angajarea permanentă,
integrarea sau re-
integrarea profesională
a angajaţilor după un
accident sau boală şi, în
acelaşi timp, încurajarea
pregătirii, angajării
persoanelor cu handicap
Angajaţii
Administraţiei
federale
Există două tipuri de asistenţă financiară în
vederea menţinerii condiţiilor de angajare a
persoanelor cu handicap:
- Asistenţa pe o perioadă nedefinită de timp
pentru a compensa reducerile minore ale
beneficiilor şi pentru a oferi o mai bună
protecţie a persoanelor cu handicap în
perioadele de şomaj: (10.000 CHF (7.500
euro/an
- Asistenţă în cazurile în care beneficiile
angajatului cu handicap au fost reduse în
mod verificabil dar persoana în cauză nu are
dreptul la pensie de handicapat: 20% din
salariul brut anual.
De asemenea, se acordă o subvenţie unică de
15.000 CHF (11.250 euro) pentru angajarea
unei persoane cu handicap pe o perioadă
nedefinită de timp.
Republica
Macedonia: Legea
privind angajarea
persoanelor cu
handicap
Obiectivul este creşterea
gradului de ocupare a
forţei de muncă în
rândul persoanelor cu
handicap
persoane cu
handicap şomere
angajatorii primesc o subvenţie pentru fiecare
persoană cu handicap angajată
Măsuri şi programe speciale de ocupare a forţei de muncă
Republica Polonă:
persoane cu
handicap angajate la
stat
Activarea profesională a
persoanelor cu
handicap, şomerilor sau
persoanelor în căutarea
unui loc de muncă
Anumite instituţii
publice şi unităţi
teritoriale
autonome
Organizarea unor programe de pregătire
pentru persoane cu handicap, dotarea
locurilor de muncă pentru persoane cu
handicap corespunzător cu nevoile şi
capacităţile acestora
Ad
ap
tare
a l
ocu
lui
de
mu
ncă
Annexes
33
Germania Reabilitare profesională angajatorii şi
angajaţii cu
handicap
Subvenţii pentru adaptarea locului de muncă
în funcţie de handicap specific
România: Şanse
egale pentru
persoanele cu
handicap – către o
societate fără
discriminare
Dezvoltarea serviciilor
care presupun susţinerea
programelor/măsurilor
de integrare socială a
persoane cu handicap,
orientarea familială în
vederea obţinerii tuturor
drepturilor legale pentru
persoanele cu handicap.
Toate persoanele
în căutarea unui
loc de muncă,
inclusiv persoane
cu handicap
Finanţarea proiectelor din fonduri publice
nerambursabile, având ca principal obiectiv
înfiinţarea/dezvoltarea serviciilor sociale în
domeniul persoanelor cu handicap.
Stimularea angajatorilor de a angaja şomeri şi
de a crea noi locuri de muncă, o măsură
implementată prin:
subvenţionarea locurilor de
muncă;
acordarea de credite
avantajoase pentru a crea noi
locuri de muncă;
oferirea unor facilităţi.
Ucraina: Plan
pentru crearea unor
locuri de muncă
Crearea unui număr de
12 mii noi locuri de
muncă pentru
persoanele cu handicap.
angajatorii Crearea unor noi locuri de muncă pentru
persoanele cu handicap prin intermediul
fondurilor primite din partea Fondului pentru
protecţia socială a persoanelor cu handicap
(rezultat în urma sancţiunilor administrative
şi financiare).
Ucraina: Furnizarea
unor ajutoare
financiare
nerambursabile
pentru crearea de
locuri de muncă
pentru persoanele
cu handicap
Susţinerea ONG-urilor
în desfăşurarea
funcţiilor proprii:
integrarea persoanelor
cu handicap în grupuri
de lucru, crearea unor
locuri de muncă,
reabilitarea ocupaţională
în conformitate cu
programul individual de
reabilitare şi plata
salariilor
ONG Asistenţa de stat acordată ONG se desfăşoară
sub forma unor beneficii fiscale şi ajutoare
financiare alocate de la Fond
Elveţia: Legea
privind asigurarea
pentru handicap
Reabilitarea
profesională
Persoane cu o
capacitate de
muncă limitată
Subvenţii pentru modificarea locului de
muncă acordate angajatorilor în vederea
asigurării condiţiilor adecvate de muncă
angajaţilor cu handicap (echipament
auxiliar).
Republica
Macedonia: Legea
privind angajarea
persoanelor cu
handicap
îmbunătăţirea
condiţiilor de lucru ale
persoanelor cu handicap
Angajaţii cu
handicap al căror
loc de muncă
trebuie adaptat
corespunzător
nevoilor proprii
Adaptarea locului de muncă al persoanelor cu
handicap în funcţie de nevoile şi abilităţile
acestora se finanţează dintr-un fond special.
Republica Bulgaria:
Programul naţional
pentru angajarea şi
formarea
persoanelor cu
handicap
permanente
(componenta
„Ocuparea forţei de
muncă”) [Agenţia
naţională de
ocupare a forţei de
muncă]
Principalul obiectiv al
programului este
creşterea capacităţii de
ocupare a forţei de
muncă şi asigurarea
angajarea persoanelor
cu handicap permanent
înregistrate ca şomere la
Direcţia oficiului de
muncă, ca o condiţie
preliminară a depăşirii
izolării sociale a
acestora şi pentru
integrarea lor socială
completă.
Fondurile de la
bugetul de stat sunt
puse la dispoziţia
angajatorilor care a
creat locuri de
muncă pentru o
perioadă de 36 de
luni. .
Programul asigură subvenţionarea angajării
permanente a persoanelor cu handicap de
peste 50%, şi se asigură prioritate persoanelor
cu handicap permanent de şi peste 71%
pentru o perioadă de 36 de luni
Su
bv
enţi
on
are
a d
irec
tă a
sala
riil
or
şi/s
au
ram
bu
rsa
rea
sa
u r
edu
cere
a c
on
trib
uţi
ilo
r la
asi
gu
rări
le s
oci
ale
Republica Cehă:
Alocaţii pentru
susţinerea angajării
persoanelor cu
handicap acordate
Compensarea costurilor
suplimentare presupuse
de angajarea
persoanelor cu handicap
angajatorii care
angajează peste 50
persoane cu
handicap (numărul
angajaţilor cu
Alocaţia acordată pentru susţinerea angajării
persoanelor cu handicap scop unic în raport
cu cheltuielile privind salariile
Annexes
34
angajatorilor care
angajează peste
50% persoane cu
handicap.
incapacitate totală
se înmulţeşte cu
trei)
Ucraina: “Subvenţii
acordate
angajatorilor pentru
angajarea
persoanelor cu
handicap”
Angajarea persoanelor
cu handicap
angajatorii care
angajează persoane
cu handicap
înregistrate la
Serviciul de stat
pentru ocuparea
forţei de muncă
angajatorii primesc subvenţii pentru
angajarea persoanelor cu handicap când nu
trebuie să creeze un loc de muncă special cu
o perioadă garantată de angajare de doi ani,
pentru că angajatorilor li se rambursează
costurile cu angajaţii lunari. Volumul real al
acestor plăţi se limitează la salariul mediu
pentru toate tipurile de activităţi economice
pentru luna în care au fost suportate
Spania: sistemul
reducerilor
contribuţiilor
sociale finanţat de
trezoreria bugetului
asigurărilor sociale
Îmbunătăţirea gradului
de ocupare a forţei de
muncă din rândul
persoanelor cu handicap
angajatorii
(societăţi obişnuite
şi locuri de muncă
protejate) când
angajează persoane
cu handicap şi
persoanele cu
handicap când îşi
încep activitatea
Programul de reduceri ale contribuţiilor
sociale la bugetul de stat al Serviciului de
ocupare a forţei de muncă
Programul de reduceri ale contribuţiilor
sociale finanţat de la bugetul asigurărilor
sociale
Republica
Macedonia
Legea privind angajarea
persoanelor cu handicap
Toţii angajatorii
care angajează
persoane cu
handicap
Scutirea de impozite şi contribuţii pentru
fiecare persoană cu handicap.
Şi angajaţii unor centre protejate care nu au
handicap sunt scutiţi de anumite impozite şi
contribuţii
Republica
Macedonia
Politicile privind angajarea persoanelor cu handicap au un efect bun asupra creşterii numărului
de persoane cu handicap angajate în centre protejate dar nu în societăţi publice sau private.
Centrele protejate obţin beneficii mai mari pentru angajarea persoanelor cu handicap în
comparaţie cu alte societăţii. Conform legii privind angajarea persoanelor cu handicap, centrele
protejate sunt scutite de plata impozitelor şi contribuţiilor pentru toţi angajaţii şi au dreptul de a
accesa fonduri de la Fondul special pentru dotare, la care alte societăţii de pe piaţa muncii nu au
acces.
Cen
tre
pro
teja
te
Republica Slovacă Principalele instrumente pentru susţinerea angajării persoanelor cu handicap sunt cele definite
în legea privind angajarea:
- alocaţie pentru deschiderea unui centru protejat,
- alocaţie pentru inovarea sau evaluarea tehnică a proprietăţii centrului protejat,
- alocaţie pentru rambursarea costurilor operaţionale ale centrului protejat şi pentru
transportul angajaţilor.
Republica Slovenia Se constată un impact economic mai mic al prevederilor Legii privind reabilitarea şi angajarea
persoanelor cu handicap şi o eficienţă mai scăzută a cheltuielilor privind angajarea persoanelor
cu handicap în întreprinderi sociale pentru persoane cu handicap şi în centre protejate în lumina
susţinerii financiare şi a asistenţei statului pentru protejarea şi păstrarea locurilor de muncă
pentru persoane cu handicap (cheltuiala estimată per persoană cu handicap angajată într-o
întreprindere socială pentru persoane cu handicap sau centru protejat este de cel puţin 3 ori mai
mare decât cea presupusă de angajarea unei persoane cu handicap într-un mediu normal de
lucru). Deşi cheltuielile au fost mai mari, nu a crescut numărul persoane cu handicap angajate
în întreprinderi sociale pentru persoane cu handicap şi centre protejate, ceea ce a reprezentat
obiectivul Ministerului privind implementarea Legii privind reabilitarea şi angajarea
persoanelor cu handicap.
Spania Pentru persoanele cu handicap angajate de centre protejate, există o reducere permanentă sau
temporară, pentru normă întreagă sau parţială, de 100% a contribuţiei angajatorilor la
asigurările sociale, o situaţie care se extinde la cazurile transformări contractelor temporare în
contracte permanente (pentru pregătire şi stagiu).
Republica Cehă Principalele instrumente pentru susţinerea angajării persoanelor cu handicap sunt cele definite
în legea privind angajarea:
- alocaţie pentru deschiderea unui centru protejat – acesta va trebui să funcţioneze cel puţin doi
ani,
- alocaţie pentru compensarea parţială a costurilor operaţionale ale centrului protejat.
Annexes
35
Republica Bulgaria:
Program prevăzut la
Art. 31 din Legea
privind integrarea
persoanelor cu
handicap pentru
înfiinţarea şi
dezvoltarea propriei
activităţi (Agenţia
pentru persoane cu
handicap)
Înfiinţarea sau
dezvoltarea unei afaceri
existente deţinute de
persoane cu handicap
oferă condiţiile pentru
dezvoltarea eficientă şi
de durată a activităţii,
proprietarul obţinând
astfel venituri regulate,
ceea ce reprezintă o
premisă a includerii sale
sociale ca persoană cu
handicap.
Persoane cu peste
50% handicap sau
societăţi deţinute
de astfel de
persoane
Activităţile avute în vedere în propunerea de
proiect sunt împărţite în două grupe:
componenta de investiţii şi componenta
privind activitatea economică.
Pro
mov
are
a a
ctiv
ită
ţilo
r in
dep
end
ente
Germania Încurajarea abordării
de către persoanele cu
handicap a activităţilor
independente
Alocaţii pentru constituire
România: Şanse
egale pentru
persoanele cu
handicap – către o
societate fără
discriminare
Dezvoltarea serviciilor
care presupun susţinerea
programelor/măsurilor
de integrare socială a
persoanelor cu
handicap, orientarea
familială în vederea
obţinerii tuturor
drepturilor legale pentru
persoanele cu handicap
Toate persoanele
în căutarea unui
loc de muncă,
inclusiv persoanele
cu handicap
Finanţarea proiectelor din fonduri publice
nerambursabile, având ca principal obiectiv
înfiinţarea/dezvoltarea serviciilor sociale în
domeniul persoanelor cu handicap. Măsurile
au ca scop asigurarea de consultanţă şi
asistenţă în vederea începerii unei activităţi
independente sau a unei afaceri.
Ucraina: un
beneficiu acordat o
singură dată pentru
începerea unei
afaceri şi implicarea
în activităţi publice.
angajarea persoanelor
cu handicap
In 2007, 176 persoane cu handicap au primit
o alocaţie de şomaj pentru începerea unei
afaceri, în 2008 – 656. În 2009, Fondului
asigurărilor sociale de stat pentru şomaj nu a
inclus nicio prevedere în acest sens.
Republica
Macedonia: Legea
privind angajarea
persoanelor cu
handicap
Încurajarea activităţilor
individuale în rândul
persoanelor cu handicap
persoane cu
handicap care
desfăşoară
activităţi
independente sunt
scutite de impozite
şi contribuţii.
Primesc şi o
subvenţie pentru
angajări, pentru
adaptarea locului
de muncă şi pentru
achiziţionarea de
echipamente.
Republica Bulgaria:
Program prevăzut la
Art. 31 din Legea
privind integrarea
persoanelor cu
handicap pentru
înfiinţarea şi
dezvoltarea propriei
activităţi (Agenţia
pentru persoane cu
handicap)
Înfiinţarea sau
dezvoltarea unei afaceri
existente deţinute de
persoane cu handicap
oferă condiţiile pentru
dezvoltarea eficientă şi
de durată a activităţii,
proprietarul obţinând
astfel venituri regulate,
ceea ce reprezintă o
premisă a includerii sale
sociale ca persoană cu
handicap.
Persoane cu peste
50% handicap sau
societăţi deţinute
de astfel de
persoane
Activităţile avute în vedere în propunerea de
proiect sunt împărţite în două grupe:
componenta de investiţii şi componenta
privind activitatea economică.
Annexes
36
Germania Încurajarea abordării
de către persoanele cu
handicap a activităţilor
independente
Alocaţii pentru constituire
România: Şanse
egale pentru
persoanele cu
handicap – către o
societate fără
discriminare
Dezvoltarea serviciilor
care presupun susţinerea
programelor/măsurilor
de integrare socială a
persoanelor cu
handicap, orientarea
familială în vederea
obţinerii tuturor
drepturilor legale pentru
persoanele cu handicap
Toate persoanele
în căutarea unui
loc de muncă,
inclusiv persoanele
cu handicap
Finanţarea proiectelor din fonduri publice
nerambursabile, având ca principal obiectiv
înfiinţarea/dezvoltarea serviciilor sociale în
domeniul persoanelor cu handicap. Măsurile
au ca scop asigurarea de consultanţă şi
asistenţă în vederea începerii unei activităţi
independente sau a unei afaceri.
Ucraina: un
beneficiu acordat o
singură dată pentru
începerea unei
afaceri şi implicarea
în activităţi publice.
angajarea persoanelor
cu handicap
In 2007, 176 persoane cu handicap au primit
o alocaţie de şomaj pentru începerea unei
afaceri, în 2008 – 656. În 2009, Fondului
asigurărilor sociale de stat pentru şomaj nu a
inclus nicio prevedere în acest sens.
Spania: Reduceri
ale contribuţiilor
sociale finanţate de
la bugetul
Serviciului de
ocupare a forţei de
muncă de stat
pentru persoane cu
handicap – liber
profesioniste
Creşterea gradului de
angajare a persoanelor
cu handicap prin
începerea propriei
afaceri
Persoanele cu
handicap, atunci
când încep o
activitate ca şi
liber-profesionişti
O reducere cu 50% a contribuţiei minime
sociale pe 5%, finanţată de la bugetul
Serviciului de ocupare a forţei de muncă de
stat
Republica Cehă:
alocaţie pentru
înfiinţarea unei
activităţi protejate şi
compensare parţială
a costurilor de
operare
Încurajarea deschiderii
propriei activităţi
Persoane cu
handicap
Biroul muncii semnează un acord cu
angajatorul sau cu un liber profesionist, care
prevede că semnatarul trebuie să desfăşoare
activitatea protejată timp de cel puţin doi ani
Annexes
37
7.2. Anexa 2. Rezumate ale rapoartelor naţionale
7.2.1. Oficiul Naţional de Audit al Republicii Bulgaria
Titlul auditului
Auditul comun al programelor/măsurilor
având ca scop creşterea gradului de
angajare a persoanelor cu handicap.
Obiectivele auditului
1. Evaluarea efectelor implementării
Programului naţional privind angajarea
şi formarea persoanelor cu handicap
permanent şi a Programului prevăzut la
art. 31 din Legea privind integrarea
persoanelor cu handicap, ambele având
ca ţintă creşterea gradului de angajare a
persoanelor cu handicap şi folosirea
fondurilor publice în acest scop.
2. Evaluarea modului în care entităţile
publice selectate promovează angajarea
persoanelor cu handicap şi cu ce
obstacole se confruntă aceste persoane
în căutarea unui loc de muncă/când
doresc să păstreze locul de muncă.
3. Elaborarea de recomandări pentru
entităţile auditate în vederea
îmbunătăţirii activităţii şi a stabilirii de
bune practici.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
Auditul a acoperit activităţile din cadrul
următoarelor programe
Programul Naţional privind angajarea
şi formarea persoanelor cu handicap
permanent (componenta „Angajare”)
implementat la Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă
(inclusiv secţiunea privind angajatorii
şi persoanele cu handicap, semnarea de
contracte; alocarea fondurilor, plăţi şi
răspundere; monitorizarea şi verificări
la faţa locului; implementarea
contractelor şi rezultatelor;
coordonarea, ghid metodologic şi
control); datorită numărului mare de
contracte semnate în cadrul
programului şi a numărului de structuri
regionale implicate în implementarea
programelor, s-a efectuat audit pe un
eşantion de 110 contracte cadru, pe
baza criteriilor stabilite;
Programul prevăzut la art. 31 din
Legea privind integrarea persoanelor
cu handicap pentru constituirea şi
dezvoltarea propriei afaceri,
implementat la Agenţia pentru
persoane cu handicap (inclusiv
selectarea proiectelor, angajatorii şi
persoanele cu handicap, semnarea de
contracte; alocarea fondurilor, plăţi şi
răspundere; monitorizarea şi verificări
la faţa locului; implementarea
contractelor şi rezultatelor;
coordonarea, ghid metodologic şi
control); s-a efectuat verificarea unui
eşantion de 30% din contracte conform
criteriilor stabilite.
S-au analizat aspecte privind modul în care
entităţile publice selectate promovează
angajarea persoanelor cu handicap şi cu ce
obstacole se confruntă aceste persoane în
căutarea şi/sau păstrarea unui loc de
muncă. Cele zece ministere alese au
furnizat informaţii pe baza completării
unui chestionar privind promovarea
angajării persoanelor cu handicap în
sectorului public. S-a efectuat şi un studiu
la care au participat 20 de persoane cu
handicap care au funcţii de conducere, de
Annexes
38
expert şi auxiliare în cadrul acestor
ministere.
Perioada auditată a fost 01.01.2006 -
31.12.2009.
Principalele constatări
Slaba calificare, pregătirea insuficientă şi
problemele de sănătate îngreunează
adaptarea persoanelor cu handicap la
cerinţele pieţei muncii. Acest lucru este
confirmat de procentul extrem de scăzut de
persoane cu handicap la vârsta activă care
se află pe piaţa muncii în Bulgaria, faţă de
procentul de persoane active din totalul
populaţiei, cât şi prin rata mai ridicată de
şomaj în rândul persoanelor cu handicap
faţă de rata de şomaj a populaţiei active.
Pentru a realiza o integrare mai bună a
persoanelor cu handicap pe piaţa muncii
sunt necesare programe eficiente care să
aibă ca rezultat politici mai durabile.
Efectele implementării programelor
auditate, finanţate de la bugetul de stat
(Programul Naţional privind angajarea şi
formarea persoanelor cu handicap
permanent şi Programul prevăzut la art. 31
din Legea privind integrarea persoanelor
cu handicap pentru constituirea şi
dezvoltarea propriei afaceri, urmăresc
asigurarea egalităţii de şanse a persoanelor
cu handicap pe piaţa muncii; obţinerea
unor venituri şi includerea în planul de
asigurări sociale; posibilitatea de a
beneficia de o angajare de durată;
obţinerea şi promovarea pregătirii lor
profesionale practice; creşterea
conştientizării societăţii în ceea ce priveşte
problemele persoanelor cu handicap.
Aceste efecte au fost raportate de entităţile
auditate pe baza evaluării periodice a
obiectivelor programelor – indicatorii
stabiliţi au fost atinşi. S-au propus şi
aprobat amendamente ale termenilor şi
condiţiilor programelor în vederea
eficientizării implementării.
Cele două programe s-au bucurat de interes
şi s-au angajat 3849 persoane în cadrul
programelor pe durata auditului. Măsurile
luate de entităţile auditate pentru
îmbunătăţirea activităţilor lor au ca scop
creşterea eficienţei acestora.
Cu toate acestea, este necesară luarea de
măsuri de către entităţile auditate in
domeniul evaluării proiectelor (la Agenţia
pentru persoane cu handicap), al
controlului, coordonării şi monitorizării (la
Agenţia naţională de ocupare a forţei de
muncă şi la Agenţia pentru persoane cu
handicap). S-au luat măsuri pentru
rambursarea sumelor excedentare plătite în
cadrul contractelor la Agenţia naţională de
ocupare a forţei de muncă. Din cauza
practicilor diferite stabilite în cadrul
birourilor regionale ale Agenţiei naţionale
de ocupare a forţei de muncă, este greu să
se stabilească respectarea termenelor
prevăzute în contracte. Ţinerea mai multor
evidenţe privind implementarea
contractelor îngreunează activitatea de
audit (la Agenţia naţională de ocupare a
forţei de muncă şi la Agenţia pentru
persoane cu handicap). Problemele se
complică şi din cauza fluctuaţiei de
personal la entităţile auditate.
Sectorul public din Bulgaria oferă condiţii
bune pentru crearea de locuri de muncă
pentru persoane cu handicap. Unul din
principalele obstacole cu care se confruntă
persoanele cu handicap în ceea ce priveşte
angajarea este lipsa unui mediu accesibil –
arhitectură şi transport.
Lipsa unei baze de date privind persoanele
cu handicap şi finanţarea insuficientă sunt
principalele bariere în implementarea unei
politici eficiente privind promovarea
angajării. Cunoaşterea de către angajatori a
programelor şi măsurilor privind angajarea
persoanelor cu handicap şi stimulentele
este insuficientă.
Annexes
39
Persoanele cu handicap chestionate
angajate în sectorul public consideră că
societatea are încă prejudicii în ceea ce-i
priveşte, dar se constată o tendinţă pozitivă
privind reacţia acesteia la problemele şi
nevoile lor.
Eliminarea punctelor slabe identificate şi a
discrepanţelor va îmbunătăţi politica
privind angajarea persoanelor cu handicap,
un aspect în care trebuie să se implice
întreaga societate.
7.2.2. Oficiul Suprem de Audit al Republicii Cehe
Titlul auditului
Fonduri de stat alocate în vederea asistării
şi integrării persoanelor cu handicap
Obiectivele auditului
Obiectivul auditului a constat în verificarea
sistemului de asistenţă privind angajarea
persoanelor cu handicap şi îndeplinirea
Planului naţional pentru susţinerea şi
integrarea persoanelor cu handicap în
perioada 2006-2009 în acest domeniu.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
Entităţile auditate au fost: Ministerul
Muncii şi Afacerilor Sociale, Biroul
Guvernamental al Republicii Cehe şi 9
oficii de muncă.
Auditul s-a desfăşurat în perioada ianuarie
– august 2010.
Perioada auditată a fost 2006 – 2009.
Principalele constatări
În Republica Cehă trăiesc aproximativ 1
milion de persoane cu handicap. În
perioada 2006 – 2009, rata persoanelor cu
handicap inactive din punct de vedere
economic, cu vârste între 15 şi 59 ani a
crescut de la 64% în 2006 la 66,8% în
2009. În acelaşi timp, cheltuielile
Ministerului Muncii şi Afacerilor Sociale
pentru asistarea angajării persoanelor cu
handicap au crescut de la 1,8 miliarde CZK
la 2,6 miliarde.
Aproximativ 98% din aceşti bani au fost
folosiţi de angajatori care au angajat peste
50% persoane cu handicap.
SAI Republica Cehă a ales următoarele
măsuri statutare ca obiect al auditului:
alocaţii pentru susţinerea angajării
persoanelor cu handicap acordate
angajatorilor care au angajat peste 50%
persoane cu handicap
În 2009, alocaţia se ridica la 87,5% din
totalul cheltuielilor privind susţinerea
angajării persoanelor cu handicap. Ca
urmare a auditului s-a constatat lipsa co-
finanţării de către angajatori – alocaţia a
acoperit în unele cazuri până la 100% din
costurile cu salariile înregistrate de
angajatori.
Analiza efectuată de Ministerul Muncii şi
Afacerilor Sociale şi de oficiile de muncă
arată că unii angajatori au folosit alocaţiile
în mod necuvenit. Cu toate acestea, s-a
constatat că verificările efectuate de
oficiile muncii nu au fost suficient de
frecvente în unele cazuri. Riscul de folosire
a alocaţiilor pentru plăţi necuvenite încă
persistă.
- cota obligatorie de 4% persoane cu
handicap angajate pentru angajatorii cu
peste 25 angajaţi
Annexes
40
În total, angajatorii au raportat o cotă de
complianţă de aprox. 3,7% privind
angajarea directă, 2,3 privind
achiziţionarea de produse şi servicii şi
0,5% prin transferuri la bugetul statului.
Cota totală raportată de angajatori a fost
6,5%, ceea ce înseamnă 2,5% peste cota
obligatorie. Acest lucru a fost influenţat şi
de faptul că fiecare persoană cu handicap
total/major se socoteşte de trei ori).
Se foloseşte din ce în ce mai des opţiunea
de achiziţionare a produselor şi serviciilor
de la angajatorii care angajează peste 50%
persoane cu handicap. Efectul secundar
este însă aşa-numita „re-facturare” a
produselor şi serviciilor, ceea ce duce la o
reducere a sumei subvenţionate pentru
plata muncii persoanelor cu handicap.
- reabilitarea profesională
Acesta este un instrument special pentru
toate persoanele cu handicap. Cu toate
acestea, deşi se prevede de lege, încă din
1991, utilizarea sa rămâne încă foarte
redusă. În medie a reprezentat numai
0,12% din totalul cheltuielilor privind
asistarea angajării persoanelor cu handicap.
Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale nu
a stabilit încă niciun fel de obiective
concrete şi măsurabile în cazul măsurilor
statutare în domeniul angajării persoanelor
cu handicap.
Din perspectiva îndeplirii Planului naţional
de către Ministerul Muncii şi Afacerilor
Sociale, s-a constatat că implementarea a
aproape jumătate dintre măsuri în
domeniul angajării depinde de rezultatele
aşa-numitului Proiect Sistemic, recent
lansat.
SAI Republica Cehă recomandă stabilirea
de obiective concrete şi măsurabile în
cadrul cooperării şi coordonare
interdepartamentale pentru întregul sistem
de asistenţă pentru angajarea persoanelor
cu handicap. În mod special:
- analizarea şi revizuirea tuturor
măsurilor statutare în domeniul
asistenţei pentru angajarea persoanelor
cu handicap
- motivarea tuturor grupurilor de
angajatori pentru a angaja persoane cu
handicap
- crearea condiţiilor care să asigure în
cea mai mare măsură prevenirea
situaţiei în care alocaţia de stat este
utilizată ilegal şi utilizarea
cunoştinţelor rezultate din practica
oficiilor de muncă
- asigurarea monitorizării regulate a
informaţiilor necesare gestionării şi
evaluării întregului sistem de asistenţă
în domeniul angajării persoanelor cu
handicap
7.2.3. Curtea Federală de Conturi a Germaniei
1. Observaţii generale
- Articolul 3(3), propoziţia 2 din
Constituţia Republicii Federale a
Germaniei interzice discriminarea din
motivul handicapului. Persoanele cu
handicap şi cele care prezintă riscul de
a căpăta un handicap au dreptul la
integrarea ocupaţională şi de a primi
orice fel de asistenţă necesară pentru a
garanta participarea permanentă la
viaţa activă pe piaţa muncii în funcţie
de aptitudinile şi abilităţile acestora.
Toate programele de asistenţă socială,
cât şi alte forme de asistenţă pentru
Annexes
41
integrare ocupaţională disponibile
persoanelor fără handicap sunt
deschise şi persoanelor cu handicap.
Mai mult, reglementări legale specifice
ajută promovarea activă a participării
egale a persoanelor cu handicap sever
pe piaţa muncii.
- Diferite instituţii furnizează informaţii
pe baza unei serii de metode de
culegere a datelor şi de surse de date şi
chiar analizează diferite perioade de
timp, ceea ce limitează posibilitatea de
comparare şi consecvenţa datelor.
Analiza situaţiei persoanelor cu
handicap şi în special participarea lor
pe piața muncii este prin urmare
limitată.
2. Rezumat al auditurilor naţionale
Programe/Măsuri selectate
Titlul auditului
Plasarea persoanelor cu handicap major
de către Agenţia Federală pentru
Ocuparea Forţei de Muncă.
Descriere
Agenţia Federală pentru Ocuparea Forţei
de Muncă cu birourile sale teritoriale are
funcţia statutară de a plasa persoanele cu
handicap major pe piaţa muncii. Au
răspunderea de a lua măsuri pentru ca
şomerii a căror integrare pe piaţa muncii
poate fi dificilă să beneficieze de o
susţinere mai puternică pentru a-şi găsi un
loc de muncă.
Obiectivul de audit
Obiectivul de audit a fost constatarea
modului în care plasarea persoanelor cu
handicap sever pe piaţa muncii este
organizată şi implementată de birourile
teritoriale ale Agenţiei Federale pentru
ocuparea forţei de muncă şi dacă acestea
încurajează integrarea ocupaţională a
persoanelor cu handicap sever.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
Serviciul de plasare a persoanelor cu
handicap sever a fost auditat la o serie de
birouri teritoriale (interviuri cu personalul
tehnic şi de conducere, verificarea
documentelor, fişierelor electronice şi a
procedurilor operative IT, analiza datelor).
Serviciul de plasare a fost analizat atât din
perspectiva solicitanţilor cât şi din cea a
angajatorilor care oferă locuri de muncă
vacante.
Constatări şi recomandări
Plasarea persoanelor cu handicap sever
presupune un nivel ridicat de cooperare,
comunicare şi schimb de cunoştinţe între
organizaţiile şi persoanele implicate.
Folosirea sistemelor existente de IT nu e
suficientă pentru plasarea eficientă a
persoanelor cu handicap sever. În acest
sens am propus oficiilor de plasare a forţei
de muncă să menţină o legătură strânsă cu
persoanelor cu handicap sever în căutarea
unui loc de muncă, să desfăşoare în mod
regulat activităţi de consiliere şi să implice
persoanele cu handicap mai intens în
aceste eforturi.
Titlul auditului
Programul „Job 4000” care are ca scop
promovarea integrării ocupaţionale a
persoanelor cu handicap sever pe piaţa
muncii.
Annexes
42
Descriere
Prin folosirea resurselor fondului de
compensare ale programului „Job 4000”
s-au avut în vedere următoarele:
- crearea unui număr de minimum 500
locaţii de pregătire profesională
practică şi a unui minimum de 1.000
noi locuri de muncă pentru persoanele
cu handicap sever pe piaţa muncii
- cu ajutorul agenţiilor locale de
integrare un minimum de 2.500
persoane cu handicap sever vor fi
integrare pe piaţa muncii (asistenţă
pentru integrare)
Obiectivul de audit
Pe baza cadrului comun de audit al
auditului internaţional, verificarea
naţională s-a concentrat pe planificarea
(ţinte/obiective), pe implementarea
operaţională şi practică, pe finanţare,
execuţie şi monitorizare şi pe evaluarea
programului.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
În scopul desfăşurării auditului pe teren
teritoriale (interviuri cu personalul tehnic şi
de conducere, verificarea documentelor,
fişierelor electronice şi a procedurilor
operative IT, analiza datelor), activitatea a
fost desfăşurate de Ministerul federal
relevant şi de entităţile care au fost
mandatate să implementeze programul
(birouri regionale ale Agenţiei Federale de
plasare a forţei de muncă sau de birourile
de integrare). Şi organizaţia care evaluează
programul a fost auditată.
Constatări şi recomandări
Beneficiile existente în cadrul programului
„Job 4000” sunt similare beneficiilor
statutare.
Se va face o verificare detaliată în ceea ce
priveşte necesarul de costuri şi a presiunii
administrative pentru a se asigura că
resursele provenite de la fondul de
compensare sunt folosite în mod eficient.
De asemenea, în cadrul programului sunt
implicate multe entităţi şi organizaţii
diferite. Ca urmare, sunt necesare eforturi
deosebite de coordonare, comunicare şi
cheltuieli administrative pentru a derula
programul. Când se vor planifica viitoarele
programe se va acorda mai multă atenţie
acestor aspecte.
Întrucât programul nu s-a încheiat încă, nu
sunt disponibile rezultate generale. Până în
prezent, evaluarea nu face o distincţie între
locuri de muncă şi locuri de pregătire
profesională finanţate numai în cadrul
programului „Job 4000” şi cele care
primesc beneficii statutare.
Entitatea publică selectată
Titlul auditului
Aspecte privind gestionarea resurselor
umane în legătură cu angajarea
persoanelor cu handicap sever în sectorul
public.
Descriere
În afara reglementărilor generale privind
promovarea şi asistenţa în vederea
angajării pentru persoanele cu handicap
sever, se aplică prevederi legale specifice
sectorului public.
Obiectivul de audit
Auditul a avut ca scop:
- furnizarea de date privind condiţiile
actuale ale persoanelor cu handicap
Annexes
43
sever în cadrul procedurilor de
recrutare desfăşurate de ministere
- verificarea dacă procedurile de
recrutare respectă reglementările legale
relevante pentru a compensa
dezavantajele care apar ca urmare a
existenţei handicapului
- verificarea dacă practicile
administrative sunt adecvate pentru a
încuraja integrarea persoanelor cu
handicap sever pe piaţa muncii
Domeniul auditului şi entităţi auditate
Administraţia Federală oferă peste 300
locuri de pregătire profesională practică în
cadrul departamentelor guvernamentale în
domeniul a peste 80 de ocupaţii
recunoscute. Prin urmare, auditul s-a
concentrat pe locurile de muncă pentru
care numărul de solicitanţi permite tragerea
unor concluzii general valabile. Probele de
audit au fost strânse de la două autorităţi de
recrutare importante, relevante pentru
aceste locuri de pregătire profesională
practică, Biroul Federal de Administraţie şi
Universitatea federală de ştiinţe
administrative aplicate.
Constatări şi recomandări
Procedurile de recrutarea au respectat
prevederile legale specifice pentru
persoanele cu handicap solicitante.
Candidaţii sunt selectaţi conform
principiului celei mai bune prestaţii. Se
acordă ajutor (tehnic sau personal)
persoanelor cu handicap solicitante pentru
a compensa dezavantajele acestora. În
cazul egalităţii rezultatului, vor avea
prioritate persoanele cu handicap major.
Formularea materialului de popularizare şi
informare privind locurile libere este
conformă cerinţelor legale, dar nu
încurajează şi nu atrage persoanele cu
handicap sever. Formularea ar trebui să
aibă în vedere explicarea posibilelor
ajutoare oferite în cursul examinării şi
pregătirii cât şi cerinţele postului.
Infrastructura clădirilor de birouri este
esenţială în vederea unei integrări reuşite.
Integrarea ocupaţională a persoanelor cu
handicap major presupune un grad înalt de
implicare, comunicare şi cooperare între
toate organismele angajate în toate etapele
procesului.
7.2.4. Oficiul de Audit al Statului al Republicii Macedonia
Titlul auditului:
Programe/măsuri având ca obiect
creşterea gradului de ocupare a forţei de
muncă din rândul persoanelor cu handicap
Obiectivele auditului
Auditul defineşte următoarele obiective:
Care sunt efectele programelor şi
instrumentelor de promovare a ocupării
forţei de muncă în rândul persoanelor
cu handicap, implementate atât central
cât şi local şi în ce mod sunt utilizate
fondurile publice alocate în acest scop?
În ce mod instituţiile selectate din
sectorul public şi privat, centrele
protejate folosesc programele/măsurile
pentru promovarea ocupării forţei de
Annexes
44
muncă în rândul persoanelor cu
handicap; respectă drepturile
persoanelor cu handicap şi elimină
obstacolele din calea angajării
persoanelor cu handicap?
Domeniul auditului şi entităţi auditate
Auditul a acoperit următoarele instituţii
care răspund de îmbunătăţirea condiţiilor
în domeniul angajării persoanelor cu
handicap: Ministerul Muncii şi Politicilor
Sociale, Agenţia de Ocupare a Forţei de
Muncă, centrele de ocupare a forţei de
muncă, Ministerul Educaţiei şi ştiinţei,
instituţii de învăţământ, Oficiul de Stat de
Statistică, Comunitatea centrelor protejate
din Republica Macedonia şi centrele
protejate.
Auditul a acoperit perioada 2005-2009.
Echipa de audit a constatat că prin
semnarea şi ratificarea unui mare număr de
documente internaţionale şi pe baza
procesului în curs de armonizare a
legislaţiei naţionale, Republica Macedonia
desfăşoară o politică activă în domeniul
persoanelor cu handicap. Politicile de
angajare a persoanelor cu handicap au un
efect pozitiv, în sensul că procentul de
şomaj a scăzut de la 46% în 2005 la 30,7%
din 2009. Există indicii privind includerea
socială în mediul muncii în care sunt
angajate persoanele cu handicap. De
asemenea, există indicii de progres în
dezvoltarea acestora, în modul lor de viaţă
şi privind integrarea lor generală în
societate. Modul în care persoanele cu
handicap sunt tratate de angajatori se
situează de asemenea la un nivel
satisfăcător, adică primesc salariul în mod
regulat şi beneficiază de tratament egal cu
cel al celorlalţi angajaţi.
Pe baza domeniului de audit şi a probelor
obţinute, am elaborat următoarele
constatări şi recomandări principale.
Constatări cheie
Autorităţile din Republica Macedonia
desfăşoară o politică activă în privinţa
persoanelor cu handicap prin semnarea şi
ratificarea unor documente internaţionale
(Convenţia privind drepturilor persoanelor
cu handicap, şi Cartea Europeană din 1996
(revizuită) şi prin armonizarea constantă a
legislaţiei naţionale în domeniu. Totuşi
anumite prevederi legale care
reglementează drepturile persoanelor cu
handicap nu sunt conforme principiilor
constituţionale şi normelor internaţionale.
Persoanele care au căpătat handicapul
desfăşurând activitatea obişnuită nu au
aceleaşi beneficii privind angajarea faţă de
alte persoane care au handicap din naştere.
De asemenea, persoanele care nu pot
munci au dreptul la beneficii permanente
în funcţie de statutul social şi economic al
familiei din care provin.
Autorităţile nu deţin date relevante privind
numărul total al persoanelor cu handicap
din Republica Macedonia.
Privind educaţia, condiţiile de incluziune a
persoanelor cu handicap în procesul
normal de pregătire sunt foarte modeste.
Programele de liceu pentru persoanele cu
handicap sunt limitate şi depăşite, şi foarte
adesea, deprinderile pe care le obţin nu
corespund cererii pieţei de muncă.
Procedurile de obţinere a documentelor
care certifică handicapul şi documentele
necesare angajării persoanelor cu handicap
sunt foarte complicate şi durează peste trei
luni emiterea lor, ceea ce descurajează
potenţialii angajatorii. Procesarea
formularelor de cerere privind utilizarea
fondurilor de la Fondul Special durează
peste un an sau doi şi are un impact negativ
asupra interesului entităţilor de a angaja şi
de a îmbunătăţi condiţiile de muncă.
Annexes
45
Politicile elaborate pentru angajarea
persoanelor cu handicap au un efect mai
mare în ceea ce priveşte creşterea
numărului persoanelor cu handicap
angajate în ateliere protejate, decât în
sectorul public sau în societăţi private.
Motivul este că atelierele protejate privesc
beneficii de stat mai bune în comparaţie cu
alţi potenţiali angajatori. Lipsa
informaţiilor în ceea ce priveşte beneficiile
oferite de autorităţile de stat pentru
angajatori potenţial interesaţi şi de
asemenea nivelul scăzut de pregătire al
persoanelor cu handicap şi scăderea
cererilor de locuri de muncă atrăgătoare
pentru persoanele cu handicap reprezintă
principala cauză a ratei scăzute de
angajare.
Instituţiile publice nu au obligaţia de a
angaja persoanele cu handicap, în
consecinţă acest sector angajează numai
0,2% din totalul numărului de persoane cu
handicap în ţară.
Ministerul Muncii şi Politicii Sociale, prin
intermediul Agenţiei de angajare a forţei
de muncă, monitorizează şi evaluează
efectele implementării programelor, ceea
ce a avut ca rezultat numeroase modificări
ale politicii. Cu toate acestea, nu s-au luat
măsuri concrete pentru integrarea acestora
în sectorul public şi privat.
În perioada 2005-2009, atelierele protejate
şi liber profesioniştii au folosit fonduri
nerambursabile din Fondul Special. O
mare parte a acestor fonduri au fost
utilizate pentru a angaja persoane cu
handicap şi pentru procurarea de
echipament. Totuşi, angajatorii nu au făcut
niciun fel de adaptări ale locurilor de
muncă în funcţie de tipul şi gradul de
handicap, deşi fondurile au fost destinate
acestui scop. Sistemul de control al
fondurilor provenite de la Fondul Special
nu este finalizat şi este lipsit de eficienţă.
Recomandări cheie:
Ministerul Muncii va trebui să ia măsuri
suplimentare pentru a realiza un tratament
egal pentru persoanele cu handicap în ceea
ce priveşte drepturile acestora, indiferent
de cauza handicapului. Ministerul va trebui
să actualizeze sistemul de asistenţă socială
astfel încât să le permită persoanelor cu
handicap care nu pot desfăşura niciun fel
de activitate lucrativă să beneficieze de
dreptul la un buget personal indiferent de
situaţia socială şi economică a familiilor
lor.
Ministerul va trebui de asemenea să
simplifice procedurile de angajare a
persoanelor cu handicap şi să ia măsuri
pentru mai buna integrare a acestora în
sectorul public şi privat.
Agenţia de angajare va trebui să ia măsuri
pentru procesarea promptă a cererilor de
utilizare a fondurilor provenite de la
Fondul Special şi pentru a institui un
control complet şi regulat, prin intermediul
centrelor sale de angajare, asupra utilizării
adecvate a acestora.
Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei va trebui să
ia măsuri pentru a crea condiţii adecvate
pentru integrarea persoanelor cu handicap
în procesul educaţional obişnuit.
Ministerul Transporturilor şi
Comunicaţiilor va trebui să impună
implementarea prevederilor legale privind
facilităţile de acces al persoanelor cu
handicap.
Annexes
46
7.2.5. Curtea de Conturi a României
Titlul auditului
Programe sociale având ca obiect
integrarea persoanelor cu handicap
Obiectivele auditului
Evaluarea impactului implementării
programelor de promovare a integrării
persoanelor cu handicap la nivelul
Autorităţii Naţionale pentru Handicapaţi şi
al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea
Forţei de Muncă, cât şi eficienţa utilizării
fondurilor de stat.
Domeniul auditului şi entităţile auditate
Auditul a acoperit programele/măsurile
având ca scop creşterea gradului de
ocupare a forţei de muncă în rândul
persoanelor cu handicap, în perioada 2006-
2009 implementate de două entităţi
implicate în orientarea, pregătirea
profesională şi angajarea persoanelor cu
handicap, respectiv Autoritatea Naţională
pentru Handicapaţi şi Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Constatări cheie
România a fost preocupată permanent de
promovarea şi respectarea drepturilor
persoanelor cu handicap, asigurând un
cadru legislativ adecvat încă din anul
1992.
Începând cu anul 2005, Guvernul
României a elaborat Strategia naţională
pentru protecţia, integrarea şi incluziunea
socială a persoanelor cu handicap în
perioada 2006 – 2013, care își propune
realizarea unei politici naționale pentru
protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap prin 3 obiective
generale:
1. promovarea integrării sociale a
persoanelor cu handicap ca cetățeni activi
în măsură de a-și controla viața;
2. acordarea de sprijin pentru
familiile care au în componență persoane
cu handicap;
3. creșterea gradului de ocupare a
forței de muncă pentru persoanele cu
handicap.
Totodată, au fost stabilite o serie de
instituții și autorități naționale cu
responsabilități în ceea ce privește
aducerea la îndeplinire a acestor obiective
(Ministrul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale, Autoritatea Nationala pentru
Persoanele cu Handicap, Agenția Națională
pentru Ocuparea Forței de Muncă).
Pe lângă acestea, există și numeroase alte
instituții locale și organismele
neguvernamentale care acordă diverse
forme de sprijin financiar persoanei cu
handicap, aspect ce poate avea drept
consecință lipsa de preocupare a
persoanelor cu handicap de a se integra în
muncă.
Factorul legislativ din România a fost
favorabil prin măsurile protectoare impuse,
menite să contribuie la creșterea gradului
de ocupare a forței de muncă din rândul
persoanelor cu handicap. Însă, cu toate
facilitățile și drepturile create (legislativ)
în favoarea angajatorilor, au fost constatate
foarte puţine situaţii în care aceste entități
au optat pentru angajarea persoanelor cu
handicap, deoarece legislația actuală nu
prevede o modalitate de constrângere/
sancționare a entităților care nu angajează
persoane cu handicap.
Annexes
47
Per ansamblu, sprijinul acordat de stat prin
finanțarea, din fonduri publice
nerambursabile, a unor proiecte destinate
persoanelor cu handicap, a avut efecte
benefice în sensul că acestea au contribuit
în principal la dezvoltarea de servicii
sociale care să contribuie la sprijinirea
integrării sociale a persoanelor cu handicap
și la integrarea profesională a acestora, însă
nu s-a bazat pe o evaluare corespunzătoare
a nevoilor prioritare.
Pentru urmărirea modului de realizare a
celor 3 obiective din cadrul Strategiei
naţionale pentru protecţia, integrarea şi
incluziunea socială a persoanelor cu
handicap în perioada 2006 – 2013, nu s-a
elaborat însă un ghid sau o metodologie
care să cuprindă procedurile de urmat, de
către instituțiile publice implicate, în
vederea realizării tuturor măsurilor,
asigurarea corectitudinii unor informații,
precum și monitorizarea implementării
măsurilor.
Măsurile implementate de către entitățile
auditate, în perioada 2006-2009, pentru
creșterea gradului de ocupare a forței de
muncă pentru persoanele cu handicap s-au
concretizat în special în finanțarea unor
proiecte din fonduri publice
nerambursabile care au avut ca obiectiv
principal înfiinţarea/dezvoltarea de servicii
sociale în domeniul persoanelor cu
handicap (locuinţe protejate, ateliere
protejate, centre de instruire şi
perfecţionare). A fost ignorată finanțarea
proiectelor ce vizează prioritar creșterea
gradului de ocupare a forței de muncă
pentru persoanele cu handicap.
De multe ori, în cazul proiectelor
implementate, este dificil să se
concluzioneze cu privire la eficiența și
eficacitatea acestora deoarece, prin
legislația secundară emisă, nu sunt definiți
indicatorii de rezultat pentru evaluarea
proiectelor nici pentru perioada de
implementare și nici pentru perioada de
sustenabilitate a acestora.
De asemenea, există deficiențe și în cadrul
sistemelor statistice ale instituțiile auditate
deoarece nu pot oferi o serie de informații
cum ar fi numărul persoanelor apte de
muncă din numărul total al persoanelor cu
handicap.
Urmare auditului s-au formulat o serie de
recomandări menite să conducă la un efort
mai susținut în dirijarea resurselor
financiare către acele proiecte care își
propun creșterea gradului de ocupare în
muncă a persoanelor cu handicap, precum
și evaluarea necesității și oportunității
menținerii unor tipuri de măsuri active în
funcție de evoluția și cerințele pieței.
7.2.6. Oficiul Suprem de Audit al Republicii Slovacia
Structura organizatorică a sistemului de
integrare profesională a persoanelor cu
handicap
Angajarea persoanelor cu handicap şi
relaţiile legale privind serviciile de
angajare în Republica Slovacă sunt
adoptate prin legea privind serviciile de
ocupare a forţei de muncă.
Serviciile de ocupare a forţei de muncă în
lumina prezentului document sunt
furnizate de birourile locale pentru
muncă, afaceri sociale şi familie, acestea
iau şi măsurile adecvate pentru angajarea
persoanelor cu handicap, prin intermediul
unor instrumente individuale de asistenţă
activă pe piaţa muncii. Activitatea acestor
Annexes
48
oficii privind serviciile de ocupare a forţei
de muncă este gestionată, auditată şi
coordonată de birourile centrale pentru
muncă, afaceri sociale şi familie.
Elaborarea politicii de stat în domeniul
ocupării forţei de muncă şi politica privind
piaţa muncii este asigurată de Ministerul
muncii, afacerilor sociale şi familiei din
Republica Slovacă.
Aspectele privind condiţiile de viaţă
oportunităţi şi tratament egale pentru
persoanele cu handicap şi integrarea
acestora în societate sunt de competenţa
Comisiei guvernamentale pentru
persoanele cu handicap. Acesta este
organismul consultativ, de coordonare şi
iniţiativă a Guvernului Slovac, activitatea
acestuia este asigurată de secretariatul
comisiei şi este integrată în structura
organizatorică a Ministerului muncii,
afacerilor sociale şi familiei al Republicii
Slovace.
Auditul a fost realizat pentru perioada
2006 - 2009 la diferite niveluri de
conducere şi privind instrumente de
implementare a măsurilor active pe piaţa
muncii în vederea angajării persoanelor cu
handicap; entităţile auditate au fost
Ministerului muncii, afacerilor sociale şi
familiei al Republicii Slovace, 8 birouri
locale ale muncii, afacerilor sociale şi
familiei şi entităţi administrative publice
(în special universităţi publice).
Realizarea programelor, finanţare şi
evaluarea programelor
„Programul naţional pentru dezvoltarea
condiţiilor de viaţă ale persoanelor cu
handicap în toate domeniile” este
documentul strategic de bază al politicii de
asigurare a şanselor egale, integrării şi
participării integrale la activităţile
societăţii acestui grup de persoane în
Republica Slovacă.
Instrumentul standard pentru încurajarea
angajării persoanelor cu handicap este
compensarea 3,2% pentru toţii angajaţii
unui angajator care angajează cel puţin 20
persoane.
Alte instrumente de bază pentru susţinerea
procesului de angajare a persoanelor cu
handicap sunt prevăzute în documentul
privind serviciile de ocupare a forţelor de
muncă.
Pentru finanţarea acestor instrumente s-au
folosit fonduri de la bugetul de stat şi de la
fondurile structurale (fondul social
european).
Rezultate şi recomandări ale auditului
S-au constatat următoarele în cursul
auditului:
Toate birourile locale ale muncii,
afacerilor sociale şi familiei au în
comun un element de bază –
îndeplinirea obligaţiei privind
angajarea cotei obligatorie de persoane
cu handicap au folosit baza de date cu
angajatorii din cadrul agenţiei pentru
asigurări sociale şi acolo s-au constatat
diferenţe. Din bazele de date a reieşit
că un număr mare de angajatori nu au
fost obligaţi să prezinte raportul anual,
dar şi că nu erau înregistraţi angajatorii
care şi-au îndeplinit obligaţia
transmiţând raportul anual. Există
riscul ca unii angajatori să nu-şi fi
îndeplinit această obligaţie legală, nu
există înregistrări în acest sens în baza
de date şi există şi posibilitatea ca
aceştia să nu-şi fi plătit obligaţiile la
bugetul de stat.
discrepanţe între Legea privind
serviciile de ocupare a forţei de muncă
şi alte documente legislative în vigoare.
Prin amendarea Legii privind serviciile
de ocupare a forţei de muncă în 2008
s-au introdus noi instrumente practice
în vederea unei participări mai active
Annexes
49
pe piaţa muncii, dar în practică acestea
nu sunt folosite.
S-a constatat că adaptarea instrumentelor
pentru asistarea procesului de angajare a
persoanelor cu handicap continuă să se
lovească de anumite obstacole. Obstacolul
principal este rezerva angajatorilor şi lipsa
de înţelegere a necesităţilor sociale pe care
le presupune angajarea persoanelor cu
handicap. Un motiv pentru neridicarea
alocaţiei este lipsa de interes a
angajatorilor din sectorul public din cauza
dificultăţilor administrative de încasare a
alocaţie, factorii financiari presupuşi de
adaptarea locului de muncă, activitatea
specifică şi rezistenţa angajatorilor la a fi
informaţi privind prevederile legale
relevante şi punerea lor în practică.
Printre factorii care influenţează
disponibilitatea organizaţiilor de a angaja
persoane cu handicap se numără starea
proastă de sănătate şi prin urmare absenţe
mai mari pe caz de boală, asigurarea
siguranţei şi protecţiei persoanelor cu
handicap la locul de muncă, nivel slab de
pregătire.
Angajatorii ar prefera beneficii privind
impozitarea şi scăderea obligaţiilor către
stat ca stimulent pentru angajarea
persoanelor cu handicap.
Deşi pregătirea profesională mai bună este
o condiţie de bază a angajării persoanelor
cu handicap pe piaţa muncii, iar slaba
pregătire este unul dintre motivele
neangajării acestor persoane, s-a constatat
o rată foarte scăzută de studenţi cu
handicap (0,01-0,2% din numărul total de
studenţi).
În ceea ce priveşte crearea unor condiţii
corespunzătoare în şcoli, în special intrări
care să nu reprezinte o barieră în cazul
accesului, s-a constatat că majoritatea
universităţilor nu au bariere la intrarea în
clădiri şi în clase şi că există lifturi
speciale şi platforme. Astfel de facilităţi nu
există în clădirile monumente istorice şi
nici nu este posibil să li se schimbe
aspectul.
În cursul auditului s-a constatat că
majoritatea universităţilor nu au creat un
fond pentru susţinerea studenţilor cu
handicap, aşa cum se prevede în legea
universităţilor.
Pentru situaţiile inadecvate constatate în
cursul auditului, SAI Republica Slovacă a
făcut 7 recomandări: 6 Ministerului
muncii, afacerilor sociale şi familiei din
Republica Slovacă şi una Ministerului
educaţiei, ştiinţei, cercetării şi sportului din
Republica Slovacă.
Măsurile au avut ca principal obiect re-
analizarea instrumentelor existente pentru
penetrarea activă pe piaţa muncii,
armonizarea legislaţiei.
7.2.7. Curtea de Audit a Republicii Slovenia
Titlul auditului
Angajarea persoanelor cu handicap in
Slovenia în perioada 2006 - 2009:
Constatări, recomandări şi date statistice.
Obiectivele auditului
Obiectivul general de audit a fost acela de
a exprima opina auditorilor privind
eficacitatea procesului de angajare
desfăşurat de Ministerul muncii, familiei şi
Annexes
50
afacerilor sociale, Fondul Republicii
Slovenia pentru promovarea angajării
persoanelor cu handicap şi Serviciul de
ocupare a forţei de muncă din Slovenia, în
perioada 2006 – 2009. Obiectivul auditului
a fost şi să constate ce măsuri şi acţiuni au
fost întreprinse privind Planul de acţiune
pentru persoanele cu handicap acceptat
pentru perioada 2007 – 2013.
Obiectivul specific de audit a fost
verificarea nivelului de eficacitate a
entităţilor auditate atunci când au angajat
persoane cu handicap în sectorul de stat
sau public şi să se constate dacă
politicile/măsurile implementate au avut ca
rezultat reducerea şomajului în rândul
persoanelor cu handicap.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
S-a efectuat un audit privind procesul de
angajare a persoanelor cu handicap în
sectorul de stat în perioada 2006 - 2009.
Entităţile auditate au fost selectate în
funcţie de rolul, autoritatea şi răspunderile
în domeniul angajării persoanelor cu
handicap:
Ministerul muncii, familiei şi afacerilor
sociale;
Serviciul de ocupare a forţei de muncă
din Slovenia;
Fondul Republicii Slovenia pentru
promovarea angajării persoanelor cu
handicap.
S-au cules date şi de la Institutul de
asigurări de pensii şi boală al Republicii
Slovenia, Institutul de asigurări de sănătate
din Slovenia, Ministerul Administraţiei
publice şi alte entităţi. Interviurile şi
informaţiile privind angajarea persoanelor
cu handicap în cadrul entităţilor selectate
din sectorul public s-au efectuat şi adunat
de la următoarele entităţi: Universitatea de
care aparţine Centrul Medical Ljubljana,
Serviciul de ocupare a forţelor de muncă
din Slovenia, Radio - Televiziunea
Slovenia şi Institutul de Asigurări de
sănătate din Slovenia.
Principale constatări
Informaţiile şi analizele furnizate de
Serviciul de ocupare a forţei de muncă din
slovenia indică faptul că în Republica
Slovenia aproximativ 1,9% din numărul
persoanelor cu handicap şomere pe termen
lung ar putea fi angajaţi în mod direct. În
lumina faptului că la sfârşitul anului 2009
existau 13.132 persoane cu handicap
şomere înregistrate în Republica Slovenia,
se apreciază că Serviciul de ocupare a
forţei de muncă din Slovenia ar putea în
următoarea perioadă angaja aproximativ
încă 2.100 persoane cu handicap şomere
angajate, ceea ce poate reprezenta o nouă
oportunitate de a diminua şomajul în
rândul persoanelor cu handicap în
Slovenia.
În Republica Slovenia există următoarele
posibilităţi de a angaja persoane cu
handicap:
- toate societăţile şi persoanele fizice, cât
şi entităţile din sectorul public, care
angajează peste 20 persoane trebuie să
respecte sistemul cotelor de 2 până la
6% şi să angajeze persoane cu
handicap;
- programe de reabilitare profesională şi
măsuri şi politici active de angajare,
ajutor specializat pentru persoanele cu
handicap, calificarea acestei categorii
pentru a le da posibilitatea dă lucreze;
- centre protejate pentru persoanele cu
handicap care nu se pot integra pe piaţa
muncii;
- angajare asistată, cu salariu
subvenţionat pentru persoanele cu
handicap care nu pot obţine rezultate
normale în desfăşurarea activităţii;
- întreprinderi sociale pentru persoanele
cu handicap, unde se are în vedere un
parteneriat social cu cel puţin 40%
dintre angajaţi şi este posibilă
Annexes
51
acordarea unor beneficii pentru
societatea în cauză (reinvestirea
profitului reţinut, scutirea de a plata
contribuţiilor la fondul de pensii şi
asigurări de sănătate, care îi vor rămâne
societăţii)
Concedierea persoanelor cu handicap în
Republica Slovenia în anul 2009 – 913
cazuri, a crescut cu 30%. Menţionăm că în
ceea ce priveşte tendinţa recunoscută de
anulare a contractelor de muncă ale
persoanelor cu handicap trebuie luate
măsuri în Slovenia. O mai bună cooperare
şi coordonare între diferitele instituţii de
stat ar putea fi realizată, s-ar putea acorda
ajutor profesional şi consultanţă de către
anumite instituţii angajatorilor într-o etapă
timpurie, oferind şi anumite soluţii
alternative de a găsi un loc de muncă
pentru persoanele cu handicap în cadrul
organizaţiei sau în afara acesteia sau
propunându-se alte măsuri, instrumente sau
stimulente financiare în beneficiul
angajatorilor care ar putea avea ca rezultat
o reducere a concedierilor în rândul
persoanelor cu handicap care lucrează în
sectorul public.
În medie, persoanele cu handicap
reprezintă aproximativ 2,6% din numărul
total al angajaţilor din sectorul public în
Slovenia. Angajarea obligatorie în
administraţia publică datorită sistemului
cotelor a fost 2%. Administraţia publică nu
a contribuit semnificativ la creşterea
nivelului de ocupare a forţei de muncă din
rândul persoanelor cu handicap în
conformitate cu procedurile legale prin
adoptarea de strategi, politici sau a unor
posibile soluţii programatice. În cadrul
unor entităţi publice, ca de exemplu
Universitatea de care aparţine Centrul
Medical Ljubljana, Serviciul de ocupare a
forţelor de muncă din Slovenia, Institutul
de asigurări de sănătate din Slovenia,
Radio-Televiziunea slovenă procentul de
angajare a persoanelor cu handicap a fost
de 3 – 4%. Prin urmare considerăm că
există posibilitatea de a angaja mai multe
persoane cu handicap în administraţia
publică/sectorul public prin redefinirea
politicilor şi măsurilor de stat.
Suntem de părere că prin implementarea
noii propuneri de politică în domeniul
angajării persoanelor cu handicap care
prevede stimulente financiare mai mari în
cazul angajării persoanelor cu handicap şi
de asemenea încurajarea acelor persoane
cu handicap care pot munci dar nu îşi caută
loc de muncă sau primesc ajutor de şomaj
să se angajeze, Ministerul ar putea
influenţa semnificativ piaţa muncii prin
mesajul că munca în cadrul politicii de stat
active în domeniul angajării merită efortul
şi este bine remunerată. Plata muncii
persoanelor cu handicap angajate în
Republica Slovenia trebuie să fie în sumă
mai mare decât alocaţia pe care o oferă
statul persoanelor cu handicap care nu
doresc să caute un loc de muncă şi doresc
să fie şomere – atitudine pasivă.
În cursul auditului nostru am aflat şi am
încercat să încurajăm entităţile auditate să
analizeze şi să introducă unele dintre noile
bune practici moderne din unele ţări UE,
adică transformarea handicapului /
incapacităţii într-o abilitate/ capacitate de a
munci – promovarea capacităţii de a
munci, intervenţia promptă când să
observă handicapul – abordare preventivă
împreună cu medicii, conversie
profesională orientată spre client,
management în funcţie de obiective noi
principii moderne privind antreprenoriatul
pentru angajarea persoanelor cu handicap,
ateliere de stat pentru pregătirea practică şi
teoretică a persoanelor cu handicap,
constituirea de parteneriate, noi programe
având ca obiect menţinerea condiţiilor de
muncă şi sănătate ale persoanelor cu
handicap etc. care ar putea face obiectul
unei analize ulterioare pentru a stabili dacă
este posibil să fie implementate de către
entităţile auditate etc.
Suntem de părere că Ministerul Muncii,
Familiei şi Afacerilor Sociale, în calitate de
Annexes
52
entitate care propune elaborarea unor
reglementări, a unor politici, iniţiatoare şi
coordonatoare pentru introducerea unei
serii de modificări şi îmbunătăţiri, ar putea,
împreună cu alte instituţii, să promoveze şi
să coordoneze introducerea, dezvoltarea şi
implementarea de noi politici, programe şi
măsuri la nivel de stat. În acest mod, va fi
mai uşor pentru diferitele instituţii să
realizeze o abordare coordonată şi să
stabilească obiective cu o mai bună
sinergie şi să contribuie cu măsuri mai
eficiente şi eficace la creşterea ratei
angajării persoanelor cu handicap la nivel
naţional.
Am apreciat de asemenea că Ministerul
Muncii, Familiei şi Afacerilor Sociale, a
contribuit în mod eficient - prin
intermediul serviciilor de implementare a
reabilitării profesionale prevăzute în Legea
privind reabilitarea şi angajarea
persoanelor cu handicap, cât şi în
programele şi politicile de angajare ale
Serviciului de ocupare a forţei de muncă
din Slovenia şi pe baza implementării
sistemului cotelor prin intermediul
Fondului pentru promovarea persoanelor
cu handicap – la păstrarea unui număr de
33.000 locuri de muncă pentru persoanele
cu handicap şi la angajarea anuală a unui
număr suplimentar de aproximativ 1.770
persoanele cu handicap, în ciuda reducerii
locurilor de muncă pe piaţa muncii din
cauza crizei economice şi a unei
disponibilizări anuale a unui număr de 702
persoane. cu handicap.
7.2.8. Curtea de Audit a Spaniei
Titlul auditului
Angajarea persoanelor cu handicap în
perioada 2006-2009, evaluarea impactului
planului de reducere a contribuţiilor
sociale.
Obiectivele auditului
Principalul obiectiv al acestui audit a fost
analizarea evoluţiei procesului de angajare
a persoanelor cu handicap (în cadrul
societăţilor de pe piaţa generală a muncii şi
în centre protejate sau ca liber
profesionişti) în perioada 2006 - 2009,
analizând în special impactului planului de
reducere a contribuţiilor sociale în vigoare
în respectiva perioadă 2
. Acest plan aplicat
2 Diferite programe de reducere a contribuţiior
sociale au fost în vigoare în perioada analizată
s-au aplicat acelor grupe cu dificultăţi speciale
privind pătrunderea pe piaţa muncii, ca de
exemplu persoanele de peste 45 ani, femeile,
tinerii etc.
societăţilor obişnuite, centrelor protejate şi
liber profesioniştilor a fost modificat în
mod semnificativ în 2006, pe baza Legii
43/2006
Domeniul auditului şi entităţi auditate
În cadrul auditului s-a analizat evoluţia
procesului de angajare a persoanelor cu
handicap:
Populaţia cu handicap din Spania.
Planul actual de reducere a
contribuţiilor sociale.
Structura persoanelor cu handicap
şomere care solicită un loc de muncă în
perioada analizată şi evoluţia acesteia
Principalele caracteristici ale
procesului de angajare a persoanelor
cu handicap în perioada analizată şi
evoluţia acestuia.
Valoarea reducerilor aplicate de
angajatori şi de liberi profesionişti şi
persoane cu handicap afectate de
această măsură în perioada analizată, în
Annexes
53
comparaţie cu diferitele posibilităţi ale
planului actual.
Auditul a abordat atât solicitările de locuri
de muncă ale persoanelor cu handicap şi
angajarea acestora, pentru a stabili dacă
sunt identificaţi ca atare; structura
şomerilor şi relaţiile dintre şomajul şi
angajarea persoanelor cu handicap.
Perioada auditată a fost 2006 - 2009.
In Spania, grupa de persoane cu handicap
înregistrează cea mai mare rată de şomaj,
sunt mai puţin calificate şi primesc salarii
mai mici.
PRINCIPALELE CONSTATĂRI ŞI
RECOMANDĂRI PRIVIND DETERMINAREA
GRUPULUI DE PERSOANE CU HANDICAP
- Diferite organisme şi autorităţi publice
din domeniu au evidenţe structurate
diferit în funcţie de obiective şi de
activităţile desfăşurate de fiecare. Nu
există un registru global care să includă
toate persoanele cu handicap din
Spania. Pentru a aborda acest număr
global am folosit datele unui studiu
desfăşurat de Institutul Spaniol de
Statistică în 2008. Conform acestuia,
1.482.100 persoane, cu vârstă între 16
şi 64 ani au raportat că sunt
handicapate, respectiv 4,85% din
totalul populaţiei cu această vârstă.
- Autorităţile spaniole vor implementa
un registru detaliat şi complet pentru
toate persoanele care au fost clasificate
ca şi persoane cu handicap de diferite
organisme sau autorităţi publice. Acest
lucru va ajuta autorităţile publice să
folosească această informaţie pentru a
implementa reglementări, a lua decizii,
a oferi consultanţă etc.
PRINCIPALELE CONSTATĂRI ŞI
RECOMANDĂRI PRIVIND persoanele cu
handicap care solicită un loc de muncă şi la
angajarea acestora sau la începerea unei
afaceri proprii
- Persoanele înregistrate la birourile
publice ca persoane cu handicap în
căutarea unui loc de muncă reprezintă
aproximativ 2,8% din totalul şomerilor
(cu şi fără handicap ) în perioada 2006
– 2009. În acelaşi timp, persoanele cu
handicap angajate de societăţi şi centre
protejate reprezentau numai 0,5% din
cele recrutate în perioada 2006 – 2009.
Ambele au reprezentat procente mai
mici decât cele menţionate privind
populaţia cu handicap, cu vârste între
14 şi 65 de ani, care este 4,85%.
- Printre persoanele cu handicap în
căutarea unui loc de muncă, rata
bărbaţilor este mai mare decât cea a
femeilor (53% şi respectiv 47%).
Persoanele în căutarea unui loc de
muncă sunt în principal persoane între
25 şi 44 ani (aproximativ 45,7%);
64,6% din total au studii liceale şi
77,7% aveau un nivel de handicap între
33% şi 64%.
- În perioada 2006 – 2009, angajatorii au
încheiat diferite tipuri de contracte cu
persoane cu handicap ceea ce a făcut
posibilă reducerea contribuţiilor sociale
la 96,0% dintre aceştia. Angajatorii au
aplicat reducerile avute în vedere
pentru persoane cu handicap în 97%
dintre contracte.
- Rata şomajului în rândul persoanelor
cu handicap a fost de numai 0,5% din
totalul angajaților (persoane cu şi fără
handicap) în perioada analizată. Din
total, bărbaţii cu handicap au
reprezentat 62,9%, în timp ce femeile
cu handicap au reprezentat restul de
37,1%.
- În derularea auditului am putut verifica
influenţa unui element extern: actuala
criză economică. Rata angajării
persoanelor cu handicap a scăzut (la fel
şi în rândul persoanelor fără handicap)
în ciuda modificărilor prin care s-a
îmbunătăţit planul de reduceri.
Annexes
54
- Astfel, având în vedere diferitele tipuri
de contracte care permit reduceri ale
contribuţiilor sociale ale angajatorilor,
numărul persoanelor cu handicap
angajate a crescut în 2007 şi 2008, dar
a scăzut în 2009, deşi au fost mai mari
decât în 2006.
- Cu toate acestea, a crescut substanţial
numărul liber-profesioniştilor care au
aplicat reduceri – 256,39% din 2006
până în 2009 şi reducerea a reprezentat
345,95%
- Printre angajaţi, persoanele cu
handicap tinere, sub 24 ani, cele de
peste 55, cu competenţe reduse, studii
până la liceu şi persoanele cu handicap
sever au reprezentat procentul cel mai
redus de angajare.
- Centrele protejate – au exista numai
2.028 centre în 2009 – au jucat un rol
importat, întrucât au adunat până la
42,8% din persoanele cu handicap
angajate în perioada analizată.
- Aceste constatări demonstrează un
nivel scăzut de activitate a persoanelor
cu handicap în ceea ce priveşte
căutarea unui loc de muncă şi
angajarea.
- În acest context şi din cauza actualei
crize economice, ar fi recomandabil să
se menţină reducerile contribuţiilor
sociale, în special cele prevăzute de
Legea nr.43/2006 ca un stimulent
pentru creşterea sau menţinerea ratei
angajării persoanelor cu handicap,
inclusiv ca liber profesionişti, pentru
aceste persoane care sunt cele mai
expuse riscului de excludere de pe
piaţa muncii.
- Autorităţile publice ar trebui să
analizeze de ce procentul de femei în
căutarea unui loc de muncă sau din
numărul angajaţilor este mai mic şi
trebuie să încerce să adopte noi măsuri
pentru a le creşte interesul de a
pătrunde pe piaţa muncii pentru a spori
şansele lor de a fi recrutate.
- autorităţile publice vor trebui să
analizeze şi adopte noi măsuri pentru a
creşte gradul de angajare ale grupurilor
de persoane cu handicap menţionate.
- Autorităţile publice trebuie să continue
analiza detaliată a motivelor pentru
care societăţile obişnuite demonstrează
o lipsă de interes în angajarea
persoanelor cu handicap.
7.2.9. Oficiul Federal de Audit al Elveției
Titlul auditului
Integrarea profesională a persoanelor cu
handicap: evaluarea măsurilor aplicate la
nivelul Administraţiei Federale
Obiectivele auditului
Auditul se concentrează asupra evaluării
eficacităţii programelor şi măsurilor având
ca scop facilitatea integrării profesionale a
persoanelor cu handicap în cadrul
Administraţiei Federale (sectorul public,
numai nivel federal).
SAI a concentrat auditul pe implementarea
şi eficacitatea diferitelor instrumente noi
elaborate de Administraţia Federală pentru
a facilita continuarea activităţii angajatului
sau reintegrarea angajaţilor cu probleme de
sănătate. Mai exact, s-au analizat
următoarele aspecte:
- coerenta între obiectivele politicilor şi
măsurile de integrare profesională
lansate de Administraţia Federală;
- Implementarea (coordonare şi
consecvenţă) măsurilor pentru forţa de
muncă federală.
Annexes
55
- Potenţiale îmbunătăţiri ale
instrumentelor existente.
Auditul va trebui să servească şi la
compilarea unor cifre şi statistici care nu
erau disponibile anterior studiului privind
integrarea profesională în cadrul
Administraţiei Federale.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
S-au folosit două tehnici de culegere a
datelor:
1. Pentru a stabili practicile şi măsurile
existente folosite pentru a reintegra
angajaţii după o boală sau un accident
şi pentru a constata în ce mod sunt
aceste măsuri percepute de cei
interesaţi, s-a transmis electronic un
chestionar la 16 august 2010 tuturor
Directorilor de Resurse Umane din
cadrul diferitelor birouri federale (66).
Dintre acestea, 62 unităţi
administrative au răspuns, ceea ce
corespunde unei rate de 94%.
2. În cea de-a doua etapă, s-au desfăşurat
16 interviuri privind calitatea şi s-a
transmis un chestionar scris cu ajutorul
a două firme private de consultanţă3
privind persoanele cu probleme de
sănătate pentru a înţelege diferitele lor
experienţe (43 din 52 persoane au
răspuns la chestionarul scris, ceea ce
reprezintă o rată de răspuns de 83%).
Aspecte cheie
Administraţia Federală care numără
aproximativ de 36.000 angajaţi reprezintă
unul dintre cei mai mari angajatori din
Elveţia. conform Legii privind
discriminarea din motive de handicap (în
vigoare din 2004), Confederaţia trebuie să
ofere şanse egale de angajare persoanelor
cu handicap şi să servească drept model în
3 BASS (Centrul de studii privind munca şi
politicile sociale) la Berna şi Evaluanda la Geneva.
acest sens, în special în ceea ce priveşte
politica de recrutare. Cu ocazia celei de-a
cincea revizuiri a Legii privind asigurarea
în caz de invaliditate din 2004, s-a pus
accentul pe reabilitare mai curând decât pe
beneficii acordate în caz de handicap şi din
punct de vedere al asigurării şi s-au
adăugat măsuri specifice pentru
reintegrarea profesională la lista de servicii
acoperite. Evaluarea a inclus o comparaţie
cu situaţia integrării profesionale la Căile
Ferate ale Federaţiei Elveţiene, care intră
de asemenea sub incidenţa Legii privind
discriminarea din motive de handicap.
Biroul Federal pentru Personal (FOPER)
oferă unităţilor administrative două
instrumente pentru implementarea concretă
a legislaţiei. Primul este gestionarea
operaţională de caz, care include detectarea
timpurie şi intervenţia promptă cât şi
gestionarea internă a cazului privind
personalul Administraţiei Federale şi
servicii de consultanţă în domeniul social.
Cealaltă măsură disponibilă este un sistem
de stimulente financiare, care alocă fonduri
pentru categorii speciale de personal (Euro
9,5 milioane pe an) pentru a încuraja
angajatorii să angajeze persoane cu
handicap. Cu toate acestea, măsurile nu
sunt încă incluse într-un program care să
definească obiectivele, indicatorii şi
resursele în vederea integrării profesionale
şi să clarifice răspunderile şi procesele.
Mai mult, cadrul general este vag, nu
există un birou sau organism individual
care să combine sarcinile şi instrumentele
privind integrarea profesională, spre
deosebire de Administraţia Federală, Căile
ferate federale elveţiene au, datorită
structurii centralizate, o strategie la nivelul
grupului cu criterii şi cerinţe obligatorii.
Reintegrare reuşită, dar puţine angajări
de persoane cu handicap
În unităţile de la care SAI a primit date
(~97%), aproximativ 290 angajaţi au o
afecţiune de sănătate, ceea ce corespunde
Annexes
56
0,85% din totalul forţei de muncă. În
comparaţie cu Căile ferate federale
elveţiene, rezultatele măsurilor de
reintegrare a angajaţilor care au dobândit
un handicap sunt bune, personalul
Administraţiei Federale revenind la lucru
în majoritatea cazurilor. Numai în 12% din
cazuri s-a solicitat încetarea angajării. Ca
tendinţă generală, numărul angajaţilor
Administraţiei Federale care au primit
alocaţii pentru handicap a scăzut începând
cu anul 2005. Cu toate acestea,
implementarea măsurilor a arătat că
anumite aspecte rămân neclare şi că acea
coordonare cu Asigurările pentru
invaliditate nu este suficient de bună.
Există o anumită nesiguranţă în ceea ce
priveşte folosirea măsurilor adecvate.
Detectarea timpurie, în mod special, nu se
aplică în mod consecvent. În ceea ce
priveşte noile angajări, rezultatele sunt
slabe. Numai 19 persoane cu handicap au
obţinut angajare permanentă în 2008 şi
2009. Este loc pentru îmbunătăţirea
activităţii Administraţiei Federale pentru a
fi într-adevăr un model de urmat.
Recomandările rezultate:
SAI recomandă ca FOPER să formuleze un
plan pentru integrarea profesională a
persoanelor cu handicap şi să îl comunice
în mod adecvat diferitelor grupe ţintă.
SAI recomandă ca FOPER să-i stabilească
o ţintă privind angajările, având în vedere
necesitatea de a oferi şanse egale
persoanelor cu handicap şi să demonstreze
existenţa stimulentelor financiare pentru
unităţile administrative.
SAI recomandă ca FOPER să revizuiască
„Ghidul pentru gestionarea operaţională a
cazurilor” şi să pregătească personalul de
conducere şi directorii de Resurse Umane
pentru a-l pune în practică.
7.2.10. Curtea de Conturi a Turciei
În cadrul auditului paralele al programelor
având ca scop creşterea gradului de
angajare a persoanelor cu handicap
(coordonat de SAI Polonia) SAI Turcia a
analizat angajarea persoanelor cu handicap
în sectorul public: obligaţii, autorităţi şi
activităţi ale Agenţiei Turce de plasare a
forţei de muncă (TEA), Departamentul de
Stat privind personalul (SPP), Ministerul
Învăţământului (MoE) şi municipalităţi, în
special Administraţia pentru persoane cu
handicap (ADP) în calitate de coordonator,
perioada de referinţă fiind 2005 – 2009.
Rezultatele obţinute sunt organizate pe
capitolele: strategie naţională, facilităţi
privind angajarea persoanelor cu handicap
în sectorul public, pregătirea profesională
practică şi reabilitarea, din cadrul
raportului de audit al performanţei.
Strategia Naţională
În Turcia nu există date actualizate privind
numărul, participarea pe piaţa muncii şi
ratele şomajului în ceea ce priveşte
persoanele cu handicap. Lipsa unor date
suficiente privind persoanele cu handicap
împiedică evaluarea practicilor curente, cât
şi elaborarea de noi strategi. Astfel, pentru
perioada 2005 – 2009 nu există niciun plan
strategic al unor entităţi relevante în
domeniul angajării persoanelor cu
handicap şi astfel nu este posibil să se
stabilească în ce măsură au fost atinse
obiectivele.
Annexes
57
Facilităţi privind angajarea persoanelor
cu handicap
Aproximativ două treimi dintre posturile
rezervate funcţionarilor public cu handicap
din cadrul entităţilor publice sunt vacante.
Acest lucru se explică prin lipsa
sancţiunilor aplicabile celor care nu
respectă obligaţia de a angaja persoane cu
handicap, cerinţa ca aceste persoane să
aibă cel puţin studii liceale în cazul a
aproximativ jumătate din posturile
rezervate persoanelor cu handicap şi faptul
că SPP nu monitorizează şi nu verifică
acest lucru la nivelul entităţilor. De
asemenea, faptul că aceste entităţi nu au
sucursale în teritoriu are un impact negativ
în ceea ce priveşte angajarea persoanelor
cu handicap ca funcţionari publici.
Spre deosebire de SPP, TEA care răspunde
de angajarea persoanelor cu handicap în
sectorul public, are sucursale în fiecare
provincie, experienţă în monitorizarea şi
verificarea procesului de angajare a
persoanelor cu handicap şi existenţa unei
infrastructuri adecvate.
TEA foloseşte un sistem de comparare a
datele, pe baza căruia informaţiile primite
de la persoanele cu handicap şi cele primite
de la entităţi sunt comparate; totuşi, acest
sistem nu este foarte relevant întrucât nu
sunt incluse calificările şi deficienţele
fiecărei persoane.
Sistemul de examinare diferă în cazul
angajării funcţionarilor publici de cel
aplicat atunci când se angajează muncitori
în sector public. Pentru angajarea
funcţionarilor publici, fiecare entitate
organizează propriu examen. Caracterul
inadecvat al infrastructurii tehnice şi
rezervele entităţilor împiedică organizarea
unor examene generale pentru angajarea
funcţionarilor publici. Angajarea
muncitorilor în sectorul public este
organizat, pe de altă parte, prin examen de
stat pentru selectarea personalului, care
reprezintă sistemul de examinare
centralizat. Totuşi, întrebările nu sunt
departajate în funcţie de grupa de
handicap, sunt aceleaşi. Din acest motiv,
persoanele cu handicap ortopedic şi vizual
se află pe o poziţie avantajată faţă de alte
grupe.
Pregătire profesională practică şi sistem
de reabilitare
În Turcia, principalul motiv pentru care
angajatorii au rezerve în a angaja persoane
cu handicap este insuficienţa pregătire
generală şi profesională şi calificarea
inadecvată. Sistemul de pregătire practică
şi de reabilitare în Turcia este conceput şi
implementat pentru persoane fără
handicap; se încearcă integrarea
persoanelor cu handicap în acest sistem.
O altă dimensiune a acestui aspect este
faptul că aceste servicii de pregătire
profesională practică şi de reabilitare sunt
elaborate fără a se ţine seama de cerinţele
de pe piaţa muncii şi de necesităţile locale
şi fără a se face o evaluare prealabilă.
La nivelul municipalităţilor, alţi jucători
care au ca atribuţie pregătirea profesională
practică a persoanelor cu handicap, se
organizează frecvent astfel de cursuri, deşi
aproape niciunul nu se adresează în mod
special persoanelor cu handicap.
Nivelul de educaţie scăzut este rezultatul
unor modele educaţionale improprii, iar la
rândul lor persoanele fără pregătire nu sunt
acceptate pe piaţa muncii. Cei care reuşesc
să depăşească diferitele provocări şi să
beneficieze de o pregătire adecvată sunt
confruntaţi cu deficienţe ale sistemului de
examinare şi cu o competiţie incorectă
(produsă de nediferenţierea între grupele
de handicap). După angajare apar
probleme cum ar fi funcţii
necorespunzătoare atribuite din cauza
insuficienţei informaţiilor, reţinerilor
Annexes
58
entităţilor şi practicii obişnuite de a oferi
funcţii necalificate fără să se ţină seama de
nivelul de pregătire etc. Indiferent de
cauză, aceste probleme trebuie rezolvate.
7.2.11. Camera de Conturi a Ucrainei
Titlul auditului
Implementarea programelor şi măsurilor
de stat în domeniul reabilitării
profesionale a persoanelor cu handicap
Obiectivele auditului
Obiectivul auditului este evaluarea
implementării programelor şi măsurilor de
stat selectate care au ca obiectiv
reabilitarea profesională a persoanelor cu
handicap, eficienţa utilizării fondurilor de
la bugetul de stat şi a resurselor provenite
de la fondul pentru asigurări obligatorii
sociale de stat pentru şomaj, cât şi să
evalueze răspunsul la concluziile şi
recomandările Camerei de Conturi ca
urmare a auditului anterior.
Principalele elemente auditate sunt:
- acte legislative, de reglementare şi
administrative (legi, decrete, ordine,
reglementări, instrucţiuni şi alte
documente) care reglementează toate
procesele în domeniul reabilitării
profesionale a persoanelor cu handicap;
- decizii administrative ale Ministerului
Muncii şi Politicilor Sociale din
Ucraina, Fondul pentru protecţia
socială a persoanelor cu handicap
(Fondul), Serviciul de Stat pentru
angajare şi alte autorităţi privind
implementarea programelor şi
măsurilor de stat având ca obiect
reabilitarea profesională a persoanelor
cu handicap;
- fonduri alocate de la Fondul special al
bugetului de stat din cadrul
programului PECC (Codul de
clasificare a cheltuielilor pe programe)
2507080 „Reabilitarea socială
ocupaţională şi profesională a
persoanelor cu handicap” şi de la
fondul de şomaj, în vederea
promovării angajării persoanelor cu
handicap, conversia profesională şi
pregătirea profesională;
- programe individuale de reabilitare
pentru persoanele cu handicap;
- documentaţie buget, date statistice date
din contabilitatea primară,
documentaţie licitaţie, documente
contractual, declaraţii financiare şi
operative.
Printre criteriile de evaluare a eficienţei
utilizării fondurilor se numără costul şi
numărul creat de locuri de muncă pentru
persoanele cu handicap; numărul de
persoane cu handicap angajate cu finanţare
de la bugetul de sat; condiţii de muncă ale
persoanelor cu handicap în conformitate cu
programele individuale de reabilitare;
numărul de persoane cu handicap care au
participat la cursuri de pregătire
profesională şi care au fost angajate;
eficacitatea performanţei centrelor de
reabilitare ale Ministerului Muncii;
justificarea utilizării fondurilor de la
bugetul de stat pentru implementarea
programelor de reabilitare profesională
pentru persoanele cu handicap.
Domeniul auditului şi entităţi auditate
Entităţile auditate sunt Ministerul Muncii,
Ministerul Sănătăţii Publice, Fondul şi
Annexes
59
Centrul acestuia din oraşul Kiev, Serviciul
de Stat pentru ocuparea forţei de muncă,
Serviciul d angajare din Oraşul Kiev,
Întreprinderea nr. pentru pregătire şi
fabricare din cadrul Asociaţiei ucrainene a
orbilor, alte întreprinderi, instituţii şi
organizaţii care folosesc fonduri pentru
implementarea măsurilor de reabilitare
pentru persoanele cu handicap şi respectă
sistemul cotelor.
7.2.12. Oficiul Suprem de Audit al Republicii Polonia
Titlul auditului
Implementarea programelor de stimulare a
angajării persoanelor cu handicap
Obiectivele auditului
Scopul auditului a fost evaluarea măsurilor
luate în cadrul implementării programelor
finanţate din fondul de stat pentru
reabilitarea persoanelor cu handicap
(PFRON) direcţionate către reabilitarea
profesională a persoanelor cu handicap.
Acest obiectiv urma să fie atins verificând
dacă aceste programe au susţinut
stimularea activităţii persoanelor cu
handicap, dacă fondurile publice au fost
cheltuite eficient, în conformitate cu
alocarea şi procedurile obligatorii, iar
persoanele cu handicap în căutarea unui
loc de muncă au avut oportunitatea de a-şi
îmbunătăţi calificarea profesională apelând
la programele de pregătire organizate de
birourile de muncă.
Domeniul auditului şi entităţile auditate
Tema auditului a acoperit, printre altele:
aspectul privind atingerea procentului de
angajare a persoanelor cu handicap,
principiile privind pregătirea,
implementarea şi monitorizarea
programelor, corectitudinea implementării
şi utilizării resurselor alocate de la Fond.
În total, auditul a acoperit 34 de unităţi,
inclusiv Centrala şi 6 sucursale ale
PFRON, 12 birouri de muncă, 14
participanţi la programe şi Poliţia
Metropolitană.
Principalele constatări
În perioada 2007 – 2010, cele cinci
programe co-finanţate PFRON au avut ca
scop susţinerea activării persoanelor cu
handicap şi sarcinile alocate ONG în baza
Legii privind activarea profesională şi
socială şi angajarea persoanelor cu
handicap. Programele au fost implementate
de Biroul şi sucursalele PFRON şi oficiile
forţei de muncă. Majoritatea programelor
auditate au fost elaborate în afara PFRON
şi rolul a fost adesea limitat la realizarea
programelor. De asemenea, nu s-a făcut o
analiză suficientă a cerinţelor pe care
aceste programe trebuiau să le acopere.
Pe durata implementării programelor, au
existat cazuri de încălcări procedurale,
îndeplinirea parţială a obligaţiilor rezultate
din acordurile încheiate atât de instituţiile
însărcinate cu implementarea programelor
cât şi de beneficiarii fondurilor. Din audit
a rezultat că la aproape jumătate din
entităţile auditate (40%) au existat cazuri
de încălcarea procedurilor obligatorii
pentru programele individuale sau
neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în
acordurile încheiate. De asemenea,
anumite activităţi ale PFRON care a alocat
resurse pentru implementarea programelor
Annexes
60
având ca scop creşterea ratei angajării
persoanelor cu handicap au fost apreciate
ca încălcând criteriul de integritate pentru
că au subminat încrederea beneficiarilor.
Acestea au fost, printre altele:
- o modificare a regulilor de cooperare în
cursul derulării acordurilor pe termen
lung încheiate cu beneficiari din cadrul
programului numit Partner, în timp ce
aceste acorduri aveau scopul de a
reprezenta garanţia ajutorului financiar
pentru PFRON, având ca scop
menţinerea continuităţii acţiunilor
derulate de organizaţii din afara
sectorului finanţelor publice,
- încheierea unor acorduri în cursul
derulării sarcinilor sau după finalizarea
acestora,
- reducerea sumelor acordate în cursul
implementării proiectelor,
- efectuarea decontărilor un o întârziere
de până la trei ani.
Prin urmare, anumite organizaţii s-au retras
din cadrul cooperării cu PFRON.
O problemă importantă în evaluarea
programelor care susţin angajarea
persoanelor cu handicap se referă la
inexistenţa unor ţinte definite şi măsurabile
pentru anumite sarcini şi modul în care
indicatorii de evaluare a implementării lor.
În cazul unuia dintre programele auditate
numit Trener Pracy (Job Trainer)
obiectivul a fost formulat neclar şi într-un
mod care nu putea fi măsurat. Astfel a fost
imposibil să se stabilească măsura în care a
fost implementat şi a reprezentat un risc de
efectuare a unor cheltuieli inutile. De
asemenea, definiţia descriptivă a
indicatorilor privind implementarea
programelor (de ex. Partner) a făcut
imposibilă compararea acestora, în special
în ceea ce priveşte categoriile de sarcini şi
proiecte.
Programele privind evaluarea sunt din ce
în ce mai importante în contextul unei
eficienţe insuficiente a programelor şi
sarcinilor. Implementarea sistemului de
verificare a eficienţei proiectelor
individuale este deosebit de importantă în
lumina rezultatelor evaluării preliminare a
programului Trener Pracy, ceea ce a
indicat o eficacitate redusă a proiectului.
Ca urmare, numai 5 proiecte au avut
rezultate bune la un preţ moderat şi pot fi
considerate ca „răspunzând ipotezelor
programului” (14% din proiectele
implementate). Pe de altă parte, aproape
unul din două proiecte a avut „rezultate
slabe” (inclusiv 10 proiecte la cost redus şi
4 la cost ridicat). La începutul
implementării programului, datorită
caracterului pilot al acestuia, beneficiarilor
li s-a lăsat o libertate de acţiune
considerabilă, ceea ce a dus la disproporţii
semnificative în ceea ce priveşte sumele
cheltuite pentru un participant din cadrul
programului şi în ceea ce priveşte durata
perioadei în care se acordă ajutor unui
beneficiar. Costul la nivelul unei
organizaţii a fost chiar de zece ori mai
mare decât în cazul alteia.
Au existat de asemenea dificultăţi în ceea
ce priveşte stabilirea cauzei şi efectului
relaţiei dintre programele implementate şi
situaţia persoanelor cu handicap pe piaţa
muncii. Unul dintre motivele existenţei
dificultăţilor a fost greutatea monitorizării
persoanelor care au participat la program.
Din această cauză, este mai greu să se
evalueze succesul proiectului. A fost de
asemenea greu de apreciat eficacitatea
consultanţei privind locurile de muncă,
întrucât informaţiile privind numărul de
persoane care au un loc de muncă, au
urmat un program de pregătire profesională
sau de alt tip ca urmare a acestei
consultanţe nu au fost strânse. Are fi foarte
costisitor şi dificil să se organizeze
monitorizarea persoanelor care au
beneficiat de au astfel de serviciu numai o
dată
Annexes
61
În Polonia, ca urmare a acordului dintre
Primul ministru şi Ministrul plenipotenţial
pentru persoane cu handicap din cadrul
campaniei de promovare a angajării
persoanelor cu handicap se recomandă ca
anunţurile privind locuri de muncă la stat
să conţină stimulente pentru persoanele cu
handicap. Acest lucru nu limitează
competitivitatea recrutării dar arată faptul
că instituţia este deschisă persoanelor cu
handicap.
În ciuda eforturilor făcute în vederea
adaptării clădirilor şi facilităţilor destinate
persoanelor cu handicap există în
continuare bariere funcţionale care
împiedică accesul persoanelor cu handicap
la birouri. Chiar dacă încăperile în care
sunt serviţi clienţii au fost adaptate, nu
există facilităţi pentru persoanele cu
handicap în altele. Un astfel de loc de
muncă nu poate fi considerat prietenos
pentru persoanele cu handicap. S-au
considerat bariere arhitecturale
semnificative în cazul a 57,1% din cele 28
oficii verificate, şi au fost constatate de
asemenea 28,6% de probleme minore care
nu reprezintă un obstacol important pentru
persoanele cu handicap.
Recomandări
Elaborarea unor metode eficace de
comparare a eficacităţii proiectelor
individuale implementate de PFRON.
Analiză exhaustivă a experienţei anterioare
în domeniul implementării programelor de
creştere a eficacităţii.
Annexes
62
top related