maria ciobotariu ~ flăcări ascunse
Post on 19-Feb-2016
269 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Ciubotariu Maria,
realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate
pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Maria Ciobotariu
Flăcări
ascunse
- versuri -
Editura InfoRapArt 2013
Copertă: Ovidiu Cărpuşor
Corectură: Cristina Roşu
Prefaţă: Viorel Darie
Redactor: Petre Rău
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
CIOBOTARIU, MARIA Flăcări ascunse : versuri / Maria Ciobotariu. - Galaţi:
InfoRapArt, 2013
ISBN 978-606-8442-28-0
821.135.1-1
Copyright © 2013 - Toate drepturile rezervate
Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii
şi totuşi cea mai modestă
pe care ne-am putea-o închipui!
Mahatma Gandhi
5
Cuvânt înainte
Nimic nu se poate compara cu bucuria tipăririi
primei cărţi.
Pentru unii, prima carte vede lumina tiparului
târziu, după o experienţă îndelungată de viaţă. Ea apare ca
o încununare a unor îndelungi frământări creatoare, de
încercări mai mult sau mai puţin izbutite, dar care nu l-a
determinat pe autor să renunţe, fiindcă pentru el creaţia era
raţiunea de a trăi.
Prima carte este miracolul care se destăinuie scrii-
torului începător, în clipa când îşi vede visul împlinit, când
toate chinurile şi frământările creaţiei s-au putut aduna
pentru un singur scop, s-au limpezit, poate nu definitiv,
dar în aşa măsură încât pentru prima oară cuvintele s-au
aşezat atât de bine în volum încât reuşesc să se asorteze cu
ele însele. Iar atunci când şi editorul îşi dă interesul ca
autorul să se bucure pe deplin de visul său de o viaţă,
bucuria este, desigur, incomensurabilă.
Prima carte va cuprinde tot ce a fost mai nobil, mai
romantic, mai valoros în mintea şi inima autorului.
Spusele acestea cred că se potrivesc poetei Maria
Ciobotariu, cea care îşi doreşte din toată inima să ofere o
surpriză cititorilor prin versurile scrise de ea cu patimă, cu
6
autentică dăruire spirituală, cu generozitate. În ele întâlnim
multă delicateţe, multă sensibilitate, un romantism extins
până dincolo de limitele lui fireşti, o iubire imaginată ca
pe o artă pură, o căutare a idealurilor cu frenezie şi
înmiresmare sufletească.
Există o zicală binecunoscută la noi: “Românul se
naşte poet”. Poate e valabilă şi pentru autoarea acestui
volum, Maria Ciobotariu care, nu numai că s-a născut în
România, dar s-a născut pe plaiurile Bucovinei, pe care nu
le poate uita nici după o viaţă trăită la oraş în miezul ţării,
departe de ţinutul natal.
Cred că unui poet nu-i poţi înfrânge dorul de ţinu-
turile natale, de rememorarea întâmplărilor unice ca
farmec inconfundabil al copilăriei, petrecut prin pădurile şi
plaiurile obcinelor bucovinene, cele cu început la Câmpu-
lung. Nu vei putea smulge din memoria unui bucovinean
imaginile pline de frumuseţi de rai ale perlelor localităţilor
din Bucovina, cum ar fi comunele Sadova, Pojorâta, Botoş
sau Izvoarele Sucevei. Când ajungi în Bucovina, devii
altul, te metamorfozezi în inima unui poet nostalgic, chiar
dacă nu eşti poet, devii în acele momente, cu siguranţă!
Din intimitatea apartamentului de la oraş, îmi ima-
ginez că Maria Ciobotariu, când se aşază să-şi scrie versu-
rile, mai întâi uită de grijile cotidiene, apoi îşi rememo-
rează anii tinereţii trăiţi în ţinutul de vis de care am amin-
tit. Uneori gândurile rememorează pajiştile de un verde-
smarald, ca în poezia sa “Existenţe”, unde aflăm că “trăim
un timp limpede / cuprinşi în armonia vieţii / Preţuim la
nesfârşit / momentul renaşterii / florile îşi scutură parfu-
mul / în picuri de ploaie. // Bucuria zilei pluteşte pe aripi
de fluturi / înălţaţi în zare / eu şi tu simţim raiul în inimi ”.
7
Sau versuri în care îşi aduce aminte, trăind nostal-
gii uneori greu de îndurat, de fascinaţia iernilor luminoase
de acasă, ca în poezia “Zăpezi albastre”: “covor de lacrimi
albe / fulgi de nea, / mă pierd pe / aceeaşi cărare / paşii
mi se-afundă în trecut / zăpezi albastre / închid tulbură-
toare / adâncuri / flăcări în haine sclipitoare / plămădesc
viaţă”.
Dar sufletul unui poet nu înseamnă numai pajişti
înverzite de munte, covoare de ninsoare, priveliştea ceru-
lui albastru, fie ele şi dintr-un dulce ţinut. Toate aceste
mirifice amintiri de pe plaiurile copilăriei sunt doar un
prilej de a exprima şi lansa meditaţia poetică spre sfere de
trăiri de un lirism înflăcărat sau, uneori, de doruri greu de
alinat, aşa cum întâlnim în prezentul volum al Mariei
Ciobotariu, de pildă, în poezia “Frânturi de cuvinte”:
“Sufletul hoinar / prin anotimpuri / ascunde durerea / în
lacrimi de lumină / amintiri pierdute / în ceasul etern /
încremenit în noapte / sub aripa lunii”.
Tot în acest volum întâlnim şi remedii la tristeţea
filozofică, fie prin revenirea la iubirea dintâi, ca în poezia
“Noaptea albastră”: ”Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine /
Spre culmile nopţilor de aşteptări / Să visăm mereu
împreună, / Inocenţa copilăriei cu tainice chemări“, fie
prin cel al apropierii sufletului de reperele inspirate de cre-
dinţă, precum în poezia “Dorul credintei”: “în apa izvoru-
lui îndrăgostit / se deschid cărări ce urcă / printre brazi /
la a călugărului stâncă / unde floarea de colţ suspină / sub
mângâierea licuriciului / iar clopotul îşi spune rugăciunea
/ în tunul de veghe al schitului. // În aer pluteşte sărbă-
toarea / oameni grăbiţi de dorul credinţei / privesc
tăcerea din icoane / harul sfânt coboară din cer“.
8
Poate că ar fi multe de spus despre poezia colecţio-
nată cu atâta râvnă şi trudă în acest volum. Dar cel mai
cuminte ar fi să-i lăsăm pe cititori să descopere singuri
armoniile şi farmecul poeziei Mariei Ciobotariu, pentru
prima oară adunate într-o carte. Căci, pesemne, numai
după o lectură directă şi aprofundată ne-am putea bucura
pe deplin de nepreţuitele daruri lirice oferite de inima unei
poetese generoase.
Viorel Darie, scriitor
9
Copacul vieţii
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulţimi de gânduri
trezite…
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
paşi ratăciţi de timp
pe ţărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz şi întunecat
iubirile
se nasc şi mor
deci există…
mâinile se împreunează
pe copacul vieţii
plin de zăpadă şi muguri.
Flăcări ascunse
10
Izvorul amintirilor
Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopţii
departe coboară.
Plâng ochii mei printre şoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub paşii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torţă de lumină
care dansează.
Maria Ciobotariu
11
Uitare sau iertare
Albul zăpezii
şiraguri de mărgăritare
pe crengi şi pe sub paşi
uitare sau
poate iertare
zâmbet
de cuvânt scris
înainte de creaţie
gust de credinţă
în visul schimbării.
Flăcări ascunse
12
Zăpezi albastre
S-a aşternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeaşi cărare
paşii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viaţă
umbrele nopţii împletesc
flori de gheaţă
dintr-o tristeţe de-a mea.
Maria Ciobotariu
13
Cântecul viorii
Vioara cântă
Ca un foşnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.
Flăcări ascunse
14
Dorinţe tăcute
Topesc depărtarea
din ceaţa groasă
între maluri de vise
ţes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcuşul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceaţa dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorinţele tale.
Maria Ciobotariu
15
Cuvinte
Sfâşii tăcerea
cu foarfeci de cuvinte
stele numărate
în culori
alb şi negru
repere şi iluzii
impregnate în matrice
stâlpi de susţinere
în cupa vieţii.
Flăcări ascunse
16
Călători sub colţ de cer
Mi-am aşezat visele - petale de flori -
în palma ta.
Şi am şters lacrimile
în amurgul
luminat de stele.
Încet, durerea s-a stins
în ploi reci căzute peste noi.
Un paradox
ne cheamă şi ne desparte iar.
Suntem stropii de ploaie
risipiţi de furtună.
Călători sub colţ de cer,
Separaţi şi totuşi împreună,
În sfera nopţii…
un fel de mister.
Maria Ciobotariu
17
Noapte albastră
Senină noapte, noapte albastră
E tăcere multă în noi
Curg gânduri, gândurile noastre
Şi focuri de stele se aprind şuvoi.
O stea se stinge şi alta se aprinde
Un ciclic mers prin destin,
Căutăm împreună,
pulsul fericirii divin.
E adâncă noaptea şi luna mai doarme,
Iar clipele trec rând pe rând.
Rămas de strajă felinarul la poartă
Ascultă dorinţe plângând.
Prinde-mă de mână şi ia-mă cu tine
Spre culmile nopţilor de aşteptări
Să visăm mereu împreună
Inocenţa copilăriei cu tainice chemări.
Flăcări ascunse
18
Prietenia noastră
Cu ochi de lumină
trecem prin furtuni
ascundem durerea
într-un zâmbet
şi lăcrimăm apoi
la margine de lumi.
Mai arde dorul
în ceas de taină
în vraja nopţii
se risipeşte.
Suntem trecători
pe drumul vieţii,
prietenia ne uneşte.
Scriem versuri
în clipe efemere.
Cuprindem gânduri
cu energii divine,
şi înălţăm cântări
spre orizonturi,
aşteptând senina
zi de mâine…
Maria Ciobotariu
19
Lacrimă târzie
Mai plânge azi iubirea
Şi mai doare...
Pierdută-n lunga aşteptare
A unui răsărit de soare.
Mai este un strop
Din fericirea noastră
Îi simt fiorul ce tremură în glas
Din timpul care a rămas.
Mă răscolesc tăcerile deşarte,
Din amintirea clipelor uitate
Şi cade o lacrimă târzie
Din timpul care reînvie.
Răsună glasul tău în noapte,
Simt sufletul cum ţi se frânge
Alungă, azi, a ta tristeţe
Iubirea noastră... nu se stinge.
Flăcări ascunse
20
Frânturi de cuvinte
Vântul pluteşte
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheaţă
ţesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
Maria Ciobotariu
21
Popasul gândului
Nici nu ştii cât dor
cuvintele tale
din prea puţinul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescăruşilor
primăvara este acolo…
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieţii
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
să ascultăm muzica inimii
dăinuind în timp
până la popasul gândului tău.
Flăcări ascunse
22
Iubire neatinsă
Îţi scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
îşi scutură petalele
în raza dimineţii.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colţuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înfloreşte în simfonia
inimii
colţul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer preţios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovaţi de necunoaştere
suntem noi,
depărtarea şi anii
de aşteptări.
Maria Ciobotariu
23
Tu şi eu
Ai intrat în viaţa mea
cu aripile ascunse
cuvintele tale
în versuri de amor
durerea singurătăţii mele
nopţi de vise
cântec inocent
ce tulbură adâncuri
în arşiţa gândului nerostit
suntem noi
în grăuntele dorului
aşteptând sărutul trandafirului
simt rădăcinile tale crescute
pe câmpiile din ochii mei
ascult cântecul de harfă
din inima ta
beau fără teamă secunda cu tine.
Flăcări ascunse
24
Existenţe
Cucerită de privirile tale
sorb cu nesaţ dimineţile
focul aprins se răspândeşte
ca un furnicar
peste întunericul purtat în noi.
Vrăjiţi de soare pictând
frunzele toamnei cu scântei aprinse
pe sub nori
trăim un timp limpede
cuprinşi în armonia vieţii.
Preţuim la nesfârşit
momentul renaşterii
florile îşi scutură parfumul
în picuri de ploaie.
Bucuria zilei pluteşte pe aripi de fluturi
înălţaţi în zare
eu şi tu simţim raiul în inimi.
Existenţa noastră
ne însoţeşte
ca o carte de identitate.
Maria Ciobotariu
25
Dorul credinţei
În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
şi culoarea ochilor tăi
descântaţi cu iarba fiarelor
în vraja nopţii
luna îşi ascunde privirea
sub veşmântul de stele
privirile ard ca o torţă
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
şi se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colţ suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul îşi spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer pluteşte sărbătoarea
oameni grăbiţi de dorul credinţei
privesc tăcerea din icoane
harul sfânt coboară din cer.
Flăcări ascunse
26
Urme nevăzute
Ai venit
din umbra tăcerii
în oaza mea de linişte
urmele nevăzute
s-au oprit
în miezul nopţii
ca o rugă la aşteptări
lacrimă uitată-n
arderea timpului
împletind nemărginirea
dorului cu puterea gândului
în rotirea clipelor
popas la porţi albe
în casa dragostei
sunt stele
priviri înmugurite
din taina iubirii
te împart,
între ieri şi azi
mă strecor ca un copil
între vise...
să te regăsesc.
Maria Ciobotariu
27
Lacrimile ploii
Orizonturi ţesute
cu fire de păianjen
lacrimile ploii
în foşnetul de frunze
vântul ce duce umbra
în marea de cleştar
drumul răscolit de paşi
pe tărâmul nopţii
luna străbate
bezna rece
prin somnolenţa
ancestrală
norii se sting
sub greutatea tăcerii
vârtej nebunatic
căzut în genunchi.
Flăcări ascunse
28
Chip sculptat
Prezenţă trecătoare
fior adânc
ce umple golul
departe în timp
trup sculptat
în noapte
cu palmele fierbinţi
scurte priviri
călător pribeag
adormit în statuie
secret dezvăluit
lumii pierdute
disecând nemurirea
uitată-n ceas de zi.
Maria Ciobotariu
29
Strigătul mării
Marea adună strigătul
corăbiilor îngheţate la mal
vreme învinsă de plecări
ochii zăpezii
străbat regatul alb
zâne din basm
gustând odihna
celor patru zări
stele necunoscute
gravează însufleţirea
în avalanşa timpului.
Flăcări ascunse
30
Lacrimi de rouă
Mai lasă-mi clipa
însetată de cunoaştere
floare prefăcută-n
fructul de comori
din taina unui vis
inocenţa copilăriei
păstrată în torentul vieţii
lacrimi de rouă
în patimi de dorinţe
ursită scrisă-n stele.
Voi continua să aştept,
jocul nu se termină,
curge în clepsidre
ascunde tristeţea
în iertări
miraculos mister
sub cerul de speranţe
primăveri adunate-n
flori de busuioc.
Maria Ciobotariu
31
Paşii pierduţi
Sculptez gheaţa
din inima ta
cu flori de iubire
târzie
cad din ochi
cascade de scântei
pe rochia de mătase
cu dor flămând
te-am căutat
în cântecul viorii
pe aripă de vis
care învinge
tu eşti un ţărm
ce linişteşte marea
când valuri de furtună
o risipesc
paşii pierduţi
puţin se mai zăresc
la poarta minţii.
Flăcări ascunse
32
Dimensiuni de timp
Târziu am înţeles
golul rămas
într-un cerc de vise albe,
drumuri necunoscute
în intersecţii de ninsori
cuvinte sub semn
de întrebare
din iarna plecării tale.
Dezleg paşii pribegiei
din hotarul depărtării
dimensiuni de timp
în unghiuri albastre
de cer.
Am învăţat
să cânt balada
răsăritului de soare
în toamna vieţii
ritm de miracol
din cartea speranţei.
Maria Ciobotariu
33
Gânduri într-un vers
Înmuguresc în noapte
gânduri într-un vers
inspiraţie adâncă
din cântecul lunii
plânsul norilor
în râuri secate
lacrimi adunate-n
palma ta.
E ora târzie
în mijloc de noapte
se strecoară-n eden
atomi din dorul meu
colţul de rai
cu stele perechi
aşternut
peste vise.
Flăcări ascunse
34
Glasul chemării
Aştept să-ţi dăruiesc
toate anotimpurile
în care am fost noi,
cu paşi fierbinţi
pe nisipul brăzdat de valuri
privesc depărtarea
din zori şi până-n apus
îmbrăţisez lumina cerului
marea mă vrăjeşte
cu privirea ochilor tăi
adună şi răsfiră
stele albastre
contopite cu dorul meu
glasul chemării
străbate cărarea vântului
vom împreuna
lacrimile adunate
în bucuria regăsirii
lăsând să ardă
focul iubirii
peste cortina lumii...
Maria Ciobotariu
35
Primul ghiocel
Te caut
în singurătatea clipei
om fără nume
rătăcind pribeag
alung tristeţile
în negura timpului
şi te privesc
în palmele universului
mai plânge şi azi chitara
ce seară tristă...
ai dispărut
pe străzi pustii.
Timpul tău,
o picătură de ploaie
dusă de vântul rece
te regăsesc
în primul ghiocel
pe punctul de lumină adâncă
renaşti din flacăra
începutului
prin puterea şi crezul
de gânduri
în reflexele
ochilor mei.
Flăcări ascunse
36
Parfum de primăvară
Privesc umbrele nopţii,
liniştea stelară-mi dă fiori
gânduri călătoare
încărcate de imagini
măresc aşteptarea
luna cu razele senine
străbate marea
alerg prin ploaie
să-nalţ iubirea
peste eterne valuri
pescăruşii
cu aripile de mătase
mă leagănă cu glasul lor...
răpesc visul singurătăţii.
Stelele răspândesc
parfum de primăvară
strig numele tău,
zâmbind pe ţărm
ochii noştri
sting depărtarea
în sfera ta perfectă.
Maria Ciobotariu
37
Imagini de vis
În fiecare culoare
ţes primăvara
şi adun legende nerostite
din izvoarele pământului
soarele luminează
pădurea de gânduri
înmugurite
stropi de cuvinte
împânzesc orizonturi
nedefinite
din plânsul zăpezii
au înflorit ghioceii
firul de iarbă
respiră liber spre cer
dorinţă nemărginită,
plină de viaţă şi mister
vântul adie printre
stoluri de nori
din petale ascult
ecoul inimii tale
în imagini albastre
de vis.
Flăcări ascunse
38
Urmele timpului
Savurez ritualul
unei dimineţi
ramuri înmugurite
deschid poarta
nemuririi
lacrima - floarea dorului
în adânci focuri de stele
ochii mei nu te-au văzut
dar ţi-au simţit strălucirea
ne răcorim sub aceleaşi ploi
din depărtarea
scluptată de nori
port taina zâmbetului
poposit pe urmele
timpului.
Ai ascuns iubirea
într-un vers
cristale reci din tăcerea ta
n-am să înţeleg niciodată
cum poţi trăi
într-o amintire.
Maria Ciobotariu
39
Cuprinde-mă cu gândul
De când te-am cunoscut
e numai primăvară
văd soarele în paşi
venind pe câmpul
vieţii
eşti apa din izvorul
sfânt ce spală,
durerea singurătăţii
îmbracă-mă-n iubire
cu vocea ta cea caldă
în nopţi întunecate
şi pustii
alungă iarna
închisă-n mine
în depărtări albastre
din anii pierduţi
cuprinde-mă cu gândul
să mă mângâi
cu valuri răcoroase
când dorul tău
e foc ce încă arde
să nu ne mai
hrănim cu amintiri.
Flăcări ascunse
40
Ochi de muguri
Ascult în noapte
murmur de şoapte
când anotimpurile
lăuntrice
stăpânesc vâltoarea
gândului
legendă trezită
în inima mea
ochi de muguri
din constelaţii
aprind stele de dor
mă ascund în cuibul
din pomul cu roadele
timpului
simt iubirea clipelor
din destin
lângă tine, primăvara
este începutul vieţii
paşii noştri se întâlnesc
în valsul iubirii
pe pământul plin de flori.
Maria Ciobotariu
41
Greutatea tăcerii
Plouă cu stele
pe câmpia cu suflete ninse,
cuvinte nerostite
adormite-n noapte.
Mi-e teamă ca valul
să nu strivească iubirea
uitată-n timp
sub razele lunii
te chem din legenda
de foc
unde trăieşte amintirea
cu braţele frânte
curge uitarea
pe file de poveste
am învăţat
să-mi ascund privirea
de dorul flămând
păşind către o nouă zi.
Azi vreau să fiu primăvara
să dezgheţ zăpezi
din greutatea tăcerii
să admir cerul albastrul
din ochii tăi,
sub culorile curcubeului.
Flăcări ascunse
42
Şoapte negrăite
Ce taine ascunzi,
când te privesc
eşti cer cu stele
în rara bucurie
după o iarnă grea
cu ger năprasnic
o singură oprire
din ploaia rece
pe o lacrimă
din marea aşteptare
cu şoapte negrăite
ai reuşit să reînvii
iubirea
cu dorul neştiut de mine
chemarea ta, răscolitoare
în sufletu-mi stingher
atinge lumina vie
a focului nestins
din cer până-n pământ
azi te cuprind
cu gândul călător
din clipa fericirii.
Maria Ciobotariu
43
Nostalgie
Am învăţat să beau
din cupa vieţii
gustul dulce-amar
să-l simt...
cu miros de ploaie şi vânt
în suflet
îmi picură
liniştea copilăriei
calc pe nisipul
fierbinte
căutând răspunsul
la întrebări
sub norii întunecaţi
ai serii
prin sferele timpului
nu vei cunoaşte niciodată
dorul meu nemărginit
din noaptea adâncă
pescăruşii poartă
pe aripi
nostalgia clipelor
am ascuns chipul tău
sub pleoapele lunii.
Flăcări ascunse
44
Întâlnire târzie
Urc pe scara ascunsă,
să te privesc în oglinda
prinsă-n stâncă
lângă izvorul limpede
unde se revarsă cerul
ochii tăi străini şi trişti
urmăresc mişcările
transformă anii în clipe
prin lacrimi de foc
pădurea se aşterne
la orizont
sub tăcerea norilor
mă opresc să rostesc
cuvântul IUBIRE
mii de întrebări au dispărut
în noapte
razele lunii aleargă
spre noi prin poarta
întâlnirii târzii.
Te regăsesc...
după ani de aşteptări
în timpul ce ţese
o nouă lume.
Maria Ciobotariu
45
Valsul mării
Curg gânduri
pe valuri,
se zbat de maluri
vapori de apă
în picuri de ploaie
din gheaţa plânsului
încătuşat
viaţă împletită-n
aşteptări şi schimbări
urmele paşilor
închid timpul
aşternut de condeiul viselor
departe de tine,
privesc valsul valurilor
şi mă simt o corabie
pe insula tristeţii şi fericirii
mă regăsesc pe puntea
prezentului...
savurând sărutul vântului
dulce-ncercare
unde dorul
îmi prinde în păr
fire argintii
dintr-un suspin
pierdut în mare.
Flăcări ascunse
46
Furtuna dorului
Alung regretele
în dimineţile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
soarele îşi lasă
urma razelor fierbinţi
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinţei.
Simt o minune ce se naşte
în depărtare
din zborul pescăruşului
ne regăsim obosiţi
de căutări.
Maria Ciobotariu
47
Între vis şi realitate
Caut noaptea-n care ai venit
ca un vers din poezia
de început
gânduri îmbrăţişate
din albastrul depărtării
acoperă singurătatea
în jur înfloresc
maci albi şi roşii
sub privirile lunii
pământul respiră
aerul primăverii
m-am închis în mine
uitând să mă întorc
îţi dăruiesc o parte
din vise pe care le-am
păstrat adânc în suflet.
Te păstrez...
poate te-am inventat
din valurile mării
ce sărută nisipul fierbinte
dintre răsărit şi apus.
Flăcări ascunse
48
Chemarea iubirii
A căzut o frunză...
Şi vor mai cădea,
În toamna plină de mistere
Aici, unde privirea mea
Aşteaptă încă în tăcere.
Cu glasul trist
Te chem acum
Din anii ce-au trecut,
Iubire să mai faci un pas
În toamna ce-a-nceput.
Nu va mai fi acelaşi soare...
Şi nici al stelelor culori
Dar vom privi mai des la lună
Cuprinşi de-ai dorului fiori.
Maria Ciobotariu
49
Dragoste nemuritoare
Din anii noştri plini de vis,
Fereastra inimii-ai deschis.
Şi-ai tulburat o amintire,
Îngenuncheată de iubire.
La poarta vieţii ai venit
Găsindu-mi dorul zăvorât.
Iubirea ta iar mă-nconjoară,
În vremea ce mereu coboară.
Cu ochii tăi tu mă dezlegi,
De gânduri rele şi uitare
Să simt în inimă chemare,
De dragoste nemuritoare.
Flăcări ascunse
50
În aşteptarea iubirii
Ne-am rătăcit
De atâta uitare
Şi stânca de veghe
Ne stă mărturie.
Aşteaptă clipa,
Întâlnirii noastre
Sărutul uitat
Să-l dăm iarăşi iubirii.
Trec zile tăcute şi reci,
Aşteptarea devine mai grea,
Sunt lacrimi pe triste poteci
Dorul e iarăşi în inima mea.
Te cheamă azi
Fulgii ce cad...
Şi albul zăpezii târzii
Şi ochii mei, care încă mai cred
Când nu eşti aici,
Tu... vei veni.
Maria Ciobotariu
51
Jurământul iubirii
Mi-e dorul strună de vioară
Ce cântă-ades pe înserat,
Cuvinte dragi de-odinioară
Ce-n urma ta mi le-ai lăsat.
Revine totul în tăcere,
Iubirea dulce din priviri
Dar jurămintele făcute
Sunt astăzi
Numai amintiri.
Te chem de dincolo de vreme
La geamul unde te-am văzut,
S-aprindem flacăra iubirii
Pe un tărâm necunoscut...
În lumea mare ne vom pierde,
Dar vom rămâne amândoi.
Vom scrie pagini fără număr...
Nescrise dar decât de noi.
Flăcări ascunse
52
Ninge peste iubirea noastră
Ninge, iubite, peste ziua de ieri
În taină ne-am spus jurământul
Ninge şi astăzi...
Iubirii îi păstrez azi sărutul.
Şi ochii mă dor…
Ce tristă îmi pare cărarea
Din paşii noştrii ce o străbat
Se naşte acum nemirarea...
Dar ninge mereu
Ca ieri şi ca azi,
Şi totul e numai ninsoare,
Frumosul meu vis
Îmi apare mereu,
Luminat de o rază de soare.
Maria Ciobotariu
53
Primul sărut
În ziua întâlnirii noastre
Părea că timpul se oprise
Şi pentru-o clipă am crezut
Că vii din lumea mea de vise.
Zâmbet născut din aşteptări,
O mângâiere, început...
Şi ochii mei cătând privirea
Visau la primul tău sărut.
E tristă viaţa fără tine...
Şi totul e doar aşteptare,
Trăiesc zâmbind printre suspine
Şi simt mereu a ta chemare.
Flăcări ascunse
54
Pedeapsa iubirii
Dragul meu împart cu tine
Pedeapsa iubirii
Tu porţi mereu
Cumplitul blestem.
Ai revărsat
Asupra minţii mele
Focul iubirii,
În care te chem.
În inimă la tine
Îmi e gândul
Drumul întoarcerii
Este pustiu.
Căci ai zidit
O închisoare pentru mine
De altă iubire...
Să nu mai ştiu.
M-ai ferecat în lanţuri grele
Cu mult peste puterea mea
Ai înălţat ziduri până la stele
Sã stea închisă veşnic dragostea...
Maria Ciobotariu
55
Regăsire
S-a aşternut tăcerea între noi
Şi glasul tău s-a stins
În depărtare.
Purtat de vânturi şi de ploi
Pierzând a dorului cărare.
Privesc, printre stele şi ani
Un timp care a fost
Împotriva noastră
Când paşii tăi rătăcitori
Căutau mereu lumina albastră.
Am plâns atunci de dorul tău
Şi lacrimi multe au căzut...
Acum regret, îmi pare rău
Nu pot să cred că te-am pierdut.
Ne-am regăsit într-un târziu,
Chemaţi de florile iubirii
Sclipiri de aur pe pământ
Ca tainic loc al fericirii.
Flăcări ascunse
56
Vis împlinit
În ochii tăi
Mai văd lumina,
Acum în toamna vieţii
Aprinsă din iubirea noastră
În anii tinereţii.
În glasul tău
Mai simt chemarea,
Timpului ce a trecut
Lăsând în urma lui o vrajă
Din clipa care s-a pierdut.
Doar trandafirii sunt la fel,
Ca-n ziua când mi-ai dăruit
Buchetul ce-l strângeam la piept
Privindu-mi visul împlinit.
Maria Ciobotariu
57
Templul amintirilor
Deschide larg ferestrele spre cer
Să pătrundă-n suflet nemurirea.
Un gând, un vis, acum se leagă
Şi-i simt în inimă trăirea.
Grădina-i templu de-amintiri
Ascunde-n ea vise perechi
Ce peste timp mai fac-o punte
Un curcubeu din vremi străvechi.
Un clopot ce răsună-n turn
Un glas ce vine de departe
Ce pare-a spune-o rugăciune
A lunii, ce se pierde-n noapte.
La geamul tristului castel
Priveşte - prinţ rătăcitor
În zarea albastră, visător,
În fiecare zi, cu dor.
Prinţesa inimii să vină
S-alunge-a inimii durere
În noaptea cea cu lună plină
A vrajei dulce mângâiere.
Flăcări ascunse
58
Lacrimă târzie
Mai plânge azi iubirea
Şi mai doare...
Pierdută-n lunga aşteptare
A unui răsărit de soare.
Mai e un strop
Din fericirea noastră,
Îi simt fiorul tremurând în glas
Din timpul ce a mai rămas.
Răsună glasul tău în noapte
Simt sufletul cum mi se frânge
Timpul va trece iar în şoapte
Iubirea nu mi se va stinge.
Maria Ciobotariu
59
Melancolie
Cad fulgii mari în plină zi…
Pe flori tomnatice de-acum,
Iar bruma grea va îngheţa
Al ierbii fir pierdut în drum.
Luna poartă-n noapte-albastră
Trista ei melancolie,
Revărsând rătăcitoare
Razele peste câmpie.
Se-aprind focuri sus pe dealuri
Se-aud paşi spre asfinţit
Se întoarce-n sat cu turma
Ciobănaşul obosit.
Flăcări ascunse
60
Un colţ de rai
Strecor în palma ta iubite
Petale din flori de cais
Să ştii că viaţa-mi ţi-aparţine
Cu zâmbet şi cu gând duios.
În zori de zi când vom privi
În zarea limpede de mai
Un soare blând ne va zâmbi
Ca peste-un dulce colţ de rai.
Acolo am ţesut un vis
Ca primăvara de frumos
Ce veşnic ne va aminti
Ce tineri fericiţi am fost.
Maria Ciobotariu
61
Chemare târzie
Târziu în noapte
Îmi ascund uimirea
Când umbra serii
Prinde să se-ntindă.
Priviri înrourate mă cuprind
Şi mii de stele
În ochii mei s-aprind.
Am crezut că e visare
Să treci ca umbra prin mulţime,
Tu, călător în miez de noapte
Şi să iei visele cu tine.
De-ar fi să mi te închipui
În vis ce zorii îl destramă
Aş mai păstra o clipă
Iubirea ce mă cheamă.
Flăcări ascunse
62
Bucuria copiilor
Se-adună fulgi peste câmpie
Ca un covor imaculat,
În suflete fără păcat
Prinse ca într-o colivie.
De două zile ninge-ntruna
Şi gerul aspru se resimte
Peste nostalgice cuvinte
Rostiri cuminţi din totdeauna.
Privesc văzduh cernut de nori,
Şi ce trist ar putea să fie…
Dar peste tot se-aud chemări
Între copii, la veselie.
Maria Ciobotariu
63
Alte şoapte de iubire
Mai rămâi, rămâi cu mine
Vis frumos al tinereţii
Primăvară, azi, cu tine
Retrăiesc clipele vieţii.
Au trecut pe lângă mine
Multe şoapte de iubire,
Glasul meu acum te cheamă
Chip frumos din amintire.
Azi ne leagă-o amintire
Multe lacrimi de iubire
Risipite în amurg
Peste dor de fericire.
Flăcări ascunse
64
Prietenie a fost
Acolo unde curgea izvorul
Secat astăzi de arşiţa verii,
Sub mireasma mărului în floare
Ne-am întâlnit în pragul primăverii.
Cuvinte au fost un prag de început
Mirarea se citea pe chipul tău.
Umblând prin lume ne-am întors
La casa părintească-n satul meu.
Te-am cunoscut de când eram copii
Şi străbăteam zăpezile spre şcoală
Atâtea clipe pline de-amintiri
Din anii vieţii ce mereu ne cheamă.
Maria Ciobotariu
65
Vino să te ascund, iubite
Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole şi ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porţi deschise.
Flăcări ascunse
66
Căprioara
Frigul ce arde împrejur
Nemărginita văpaie de dor,
Muguri şi flori de ger
Îşi înalţă privirea spre cer.
Din albul nor coboară-ncet
Raze de lumină argintie,
Peste îngheţatul cânt
Pe care inima îl ştie.
Cad stele în depărtare
Ochi de căprioare fugare,
Care aleargă prin zăpadă
În pas răsăritul să-l vadă.
Maria Ciobotariu
67
Revino
Noapte, noapte, tu îmi dai
Vise pline de speranţă,
Primăvară, colţ de rai
Aduci frunzele-n verdeaţă.
Ghiocei şi lăcrămioare
Mugurii ce dau în floare
Tu, eternă primăvară
Trezeşti din nou la viaţă
Frumuseţi nemuritoare.
Doar să vrei ca să priveşti
Este raiul pe pământ
Călător pe unde eşti
Să te-ntorci din nou cântând.
Lasă lumea-ndepărtată
Vino iar în satul tău
Căci părinţii te aşteaptă
Lăcrimând de dor mereu.
Flăcări ascunse
68
Te regăsesc mereu
Alerg pe câmpul nins de flori
Şi primăvara înfloreşte
În inima mea.
Ascult nestinsele ecouri
Pe care vântul le-aduce.
În gândul meu te regăsesc mereu
Mi-ai dăruit o floare
Ce seamănă cu o stea.
Din ceruri, din zenit
Tu ai cules-o
Şi are asemănare
Cu măreţia ta.
Destinul meu… neîntoarsă cale,
Nu mă-ntreba,
Cum norii vei goni
Cu dezmerdări din visurile tale.
Şi-n taina nopţii înstelate
Vom privi stele-mbrăţişate.
Maria Ciobotariu
69
Poemul primăverii
Mă trezesc iarăşi
În aşteptarea grea
Soarele pătrunde adânc
În privirea mea.
Privesc mugurii în lacrimi
La geamul meu,
Stropii de ploaie se aud mereu.
Nu pot să măsor
Depărtarea din inima mea
Bucuria revederii suspină şi ea.
M-ai învăluit în lunga aşteptare
Lumină cu miros de floare.
Te simt lângă mine,
Tot mai aproape
Şi zilele îmi par tot mai înalte.
În febra lor să te-ntâlnesc
Primăvară, cât mult te doresc.
Flăcări ascunse
70
Dimineaţa albastră
Îmi cântă azi privighetoarea
În zori de zi - glas fermecat,
Când cerul - poartă a minunii -
Tăcerea-n lacrimi a-nmuiat.
În prea albastra dimineaţă
Poteci mi se aştern în cale
Şi simt o vrajă nedescrisă
A primăverii triumfale.
Tu eşti aproape, lângă mine,
Un chip ştiut de mult, un glas
Precum o şoaptă de iubire
Ce-adânc în suflet mi-a rămas.
Maria Ciobotariu
71
Taina primăverii
Timpul cade-n ape limpezi
Imensul curcubeu…
Tulburător te caut,
La capătul izvorului
În ceaţa de argint
A sufletului meu.
Mai lăcrimează ochii de iubire
Lumină-n pleoape străverzii
Puterea de-a urî trădarea
Închisă-n cratere târzii.
Şi ninge azi …
Petale peste noi
Din orizontul pomilor în floare
Din care soarele priveşte
Frumuseţea unei zile trecătoare.
Flăcări ascunse
72
Şoaptele trecutului
Cad frunze-n dimineţile senine
Respir tăcerea timpului în doi
Mai lasă-mi, iubite, să sorb cu nesaţ
Clipele petrecute cu tine.
Rătăceşte gândul fără să se oprească
Pe aripi încrucişate de vânt,
Să citesc în ochi iubirea supremă
Să aud izvoare ieşind din pământ.
În zbuciumul meu există credinţă
Nimic nu rămâne, nimic nu dispare
Mai simt cum se topeşte lumina
În umbra braţelor tale.
În noaptea de vise ţii ramuri pe frunte
Ce cresc pe urme de căprioare
Vinovată de toată tăcerea
E luna... ce priveşte numai spre mare.
Maria Ciobotariu
73
Prizonieri ai depărtării
Privesc cum roua dimineţii
se transformă
în flori de crin,
elixirul vieţii
din roşul macilor
se revarsă peste dorul nostru,
lacrimi vărsate
în marea uitării
împrăştiate de vânt
sunt pietre poleite de argint,
fulgii de păpădie
se aştern ca un covor alb
de lumină,
acoperind pământul
dorul tău deapănă firul
smerit al timpului
o adiere rece
şi îngândurată
ne trezeşte din rătăcire
suntem prizionierii depărtării
flori desperecheate
din amintiri.
Flăcări ascunse
74
Tăcute nostalgii
Poveşti uitate
răscolesc privirea.
Ascunse-n clipe de amintiri
înfloresc pentru-ntâia oară
gingaşe flori de trandafiri
la margine de drum.
Din nopţi ce vin şi pleacă
mă regăsesc
ca-ntr-o oglindă
priveşti…
apoi dispari
arzând imaginea
peste eterne valuri
croind din raze albastre
umbre şi lumini.
Mai aud şi azi
un sunet de chitară
vocea ei de şoapte
vesteşte-o primăvară
mă alină ploi fugare
împrăştiind
durerea din colţuri vii
nu pot să-ntorc trecutul
ca fila unei pagini,
anii trec şi cu ei duc
tăcute nostalgii.
Maria Ciobotariu
75
Mama
O, inimă de mamă!
Frumoasă cale
Eşti cântecul de dor
Şi cel de jale,
Eşti soarele dimineţii, eşti amurg
În glasul tău duios
Amintiri se scurg.
Azi te privesc, iubită mamă,
Iar chipul tău brăzdat de anii vieţii
Sunt un contur al tinereţii.
Mă regăsesc copilul de-altădată
În inimă la tine câteodată.
Doresc atât de mult să-ti spun
Sunt fericită şi mi-e bine-acum.
Când tu eşti, mamă, lângă mine
Eşti un izvor curat şi sfânt
Fiinţa cea mai dragă pe pământ.
Flăcări ascunse
76
Regăsirea
Floarea sufletului îşi scutură petalele
în grădina anotimpurilor
slovă nescrisă a cuvintelor
aşternute în ziua amintirilor
şoaptele tale le-am aşezat
pe aripi de vânt
în zborul neşfârşit de cocori...
au rămas în mintea mea
întrebări fără răspuns
care străbat Universul prin galaxii
cerul îmi pare o mare albastră
plină de mister
numai glasul tău se aude din depărtări
sub povara întunericului.
Te regăsesc în oglinda timpului meu
în imensitatea privirilor
când luna vibrează în umbra nopţii
iar stelele sunt scântei aprinse
te regăsesc în sufletul meu
unde te păstrez
neatins de vânt...
Maria Ciobotariu
77
Dor de ţară în ţara mea
Un bătrân călător pe drum de seară
Trecea străin pe strada mea.
Îl tot vedeam şi-am îndrăznit a-l întreba:
- De unde vii şi cine eşti, bătrâne?
Era-ntristat şi suspina.
Cu glasul stins el mi-a răspuns:
- De unde vin? Nu întreba
Plecat am fost din ţara mea
Dar peste tot unde-am umblat
În suflet ţara mi-am păstrat
Şi m-am întors
Aici, unde-i pământul sfânt
Unit cu el prin legământ.
Cu glasul blând şi coborât
- O, Doamne - se rugă bătrânul -
Mai ţine-mă în viaţă cât
S-apuc să văd zâmbind românul!
Flăcări ascunse
78
Bucuria întâlnirii
Plouă cu flori de tei
peste dorul nostru
petale albe plutesc
ca într-un vals tandru
vântul cântă simfonia
magicei iubiri
alerg cu paşi de rouă
în unghiuri albastre
descopăr speranţa şi credinţa.
Orologiu bate liniştit
peste timp
măsoară clipele
ce fug undeva într-o gară
mă scald în aerul curat,
simt bucuria întâlnirii
clădesc un vis
peste un drum suspendat
port rochiţa albă
cu flori de mac.
Maria Ciobotariu
79
Ceasul de nelinişte
Te-am cules
din boabele de rouă
în ceasul de nelinişte
şi dor...
să te-nalţ în dans de flori
sub muzica stelară
eşti aici,
dar gându-mi străbate
oceane şi mări
prin ploaia de cuvinte
într-o altă dimensiune
a timpului
privirea ta curge încet
în dulce a nopţii
chemare
într-un târziu
ai deschis sufletul
de petale şi tremurând
mi-ai spus că mă iubeşti
stelele ardeau ca nişte
făclii sub taina
blândă a cerului
e atâta linişte în jurul nostru
numai visul aleargă
în umbra lunii.
Flăcări ascunse
80
Popasul pescăruşului
Un pescăruş
în albul zbor
a poposit în visul meu
o noapte
şi-a zămislit iubirea
prin sfânta lui zidire.
S-a întors
spre mare
şi plânge-n mine
noaptea aceea albastră
din facerea lumii
măsură vie
a timpului trecut.
Se aprind lumini fugare
peste doruri regăsite
luna îşi revarsă
razele palide
peste pământ
ochii privesc
depărtarea nesfârşită
a zării.
Maria Ciobotariu
81
Raza albastră
Sub cerul plin de ploi
o rază se revarsă
în noaptea-ntunecată...
e raza mea albastră !
În oglinda apei
privesc culorile
schimbătoare
verde, albastru şi roşu
din cântecul depărtării
pluteşte alene
ca un astru călător
frunzele foşnesc
iar vântul mă mângâie
cu un cuvânt
regăsit din amintirea
unui vis
ridic de jos o frunză
aromată...
cu lumini de stele.
Flăcări ascunse
82
Sfinxul
Curg izvoare
însetate de cunoaştere
peste întinsul deşert
Sfinxul priveşte
peste timp
răscolit de emoţii
arşiţa pătrunde
în arterele îngheţate
ale adâncului
oamenii grăbiţi
surprind clipa aşteptată
nisipul fierbinte
purtat de vânt
acoperă oaza
de linişte...
se lasă tăcerea
nopţii
luna veghează
paşii călăreţului
rătăcit.
Maria Ciobotariu
83
AUTOBIOGRAFIE
M-am născut la data de 8 octombrie 1952, în co-
muna Păltiniş, judeţul Botoşani.
Sunt fiica lui Teodor şi Maria Istin.
Am absolvit Liceul de Filologie - Istorie şi Univer-
sitatea Cultural-Ştiinţifică din Braşov.
Am îndeplinit funcţia de inspector personal-învă-
ţământ, apoi şef birou R.U. la S.C. Tunele S.A Braşov.
Am cochetat cu poezia încă din anii de liceu, scri-
ind versuri izvorâte din trăiri profunde ale sentimentului
de iubire.
Până acum am publicat pe diferite site-uri literare:
Cronopedia - Amintiri temporale în faptul serii
RoGrup - Reţeaua românilor de pretutindeni
Esenţe - pentru cei sensibili la frumos
Cenaclul Sunetul muzicii-Lucian Blaga din Sebeş.
Am publicat grupaje de versuri în revista Boema -
februarie 2013, în antologia colectivă “Amintirile vieţii”,
coordonată de poetul Mihai Leonte în anul 2011 şi în anto-
logia “Lirica primăverii”, coordonată de ASPRA - Asoci-
aţia Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice,
în anul 2013.
Flăcări ascunse
84
Mi-am propus să ajung la sufletul cititorului prin
versurile în care îmi aştern dorul şi dragostea, regăsindu-
mă totodată pe mine însămi. Sunt conştientă că fiecare
dintre noi trebuie să lase în urmă ceva durabil, ceva care să
vorbească despre noi - mici construcţii ale vieţii precum
poezia - şi îmi doresc asta cu ardoare.
85
CUPRINS
Prefaţă 5
Copacul vieţii 9
Izvorul amintirilor 10
Uitare sau iertare 11
Zăpezi albastre 12
Cântecul viorii 13
Dorinţe tăcute 14
Cuvinte 15
Călători sub colţ de cer 16
Noapte albastră 17
Prietenia noastră 18
Lacrimă târzie 19
Frânturi de cuvinte 20
Popasul gândului 21
Iubire neatinsă 22
Tu şi eu 23
Existenţe 24
Dorul credinţei 25
Urme nevăzute 26
Lacrimile ploii 27
Chip sculptat 28
Strigătul mării 29
Lacrimi de rouă 30
Paşii pierduţi 31
86
Dimensiuni de timp 32
Gânduri într-un vers 33
Glasul chemării 34
Primul ghiocel 35
Parfum de primăvară 36
Imagini de vis 37
Urmele timpului 38
Cuprinde-mă cu gândul 39
Ochi de muguri 40
Greutatea tăcerii 41
Şoapte negrăite 42
Nostalgie 43
Întâlnire târzie 44
Valsul mării 45
Furtuna dorului 46
Între vis şi realitate 47
Chemarea iubirii 48
Dragoste nemuritoare 49
În aşteptarea iubirii 50
Jurământul iubirii 51
Ninge peste iubirea noastră 52
Primul sărut 53
Pedeapsa iubirii 54
Regăsire 55
Vis împlinit 56
Templul amintirilor 57
Lacrimă târzie 58
Melancolie 59
Un colţ de rai 60
Chemare târzie 61
Bucuria copiilor 62
Alte şoapte de iubire 63
87
Prietenie a fost 64
Vino să te ascund, iubite 65
Căprioara 66
Revino 67
Te regăsesc mereu 68
Poemul primăverii 69
Dimineaţa albastră 70
Taina primăverii 71
Şoaptele trecutului 72
Prizonieri ai depărtării 73
Tăcute nostalgii 74
Mama 75
Regăsirea 76
Dor de ţară în ţara mea 77
Bucuria întâlnirii 78
Ceasul de nelinişte 79
Popasul pescăruşului 80
Raza albastră 81
Sfinxul 82
Autobiografie 83
88
lenusa.ning.com
Administraţie Cronopedia
MANAGER: Lenuş Lungu ADMINISTRATOR: Ioan Muntean
Procesare şi suport IT Ioan Muntean
top related