lucrare delia
Post on 20-Dec-2015
305 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
MINISTERUL MINISTERUL SĂNĂTĂŢII ŞI FAMILIEI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
Şcoala Sanitară Postliceală “CAROL DAVILLA”
Îngrijirea pacientului cu fractură de
antebraţ
CoordonatorAS. VINŢAN DORINA
Absolvent
PROFIL ASISTENT MEDICAL GENERALIST
2002
Cuprinsul lucrării
Motivaţia alegerii lucrării …………….…………….…. pag. 3Capitolul I INTRODUCERE ŞI ISTORIC…………... pag. 4
I.1. Introducere ……………………………….. pag. 4I.2. Istorica ………………………………...….. pag. 6
Capitolul II NOŢIUNI DE ANATOMIE …….….… ...… pag. 7II.1. Osteologie ……………….……………... pag. 7II.2. Miologie ………………………………….. pag.16
Capitolul III FRACTURA DE ANTEBRAŢ ………….. pag.20III.1.Definiţia bolii …………………………….. pag.20III.2.Clasificarea fracturilor ………..………. pag.20III.3.Date generale de anatomie patologică pag.21III.4.Simptomatologie ………………………... pag.22III.5.Diagnostic pozitiv ………………………. pag.24III.6.Evoluţie …………………………………. pag.25III.7.Complicaţiile fracturilor …………….… pag.26III.8.Tratament ………………………………... pag.27III.9.Atitudinea terapeutică de urgenţă ….. pag.27III.10.Supravegherea pacientului după aplicarea
aparatului gipsat ………………………………………… pag.28Capitolul IV PROCESUL DE NURSING ……………. pag.30
Cazul nr. 1 ……………………………………….… pag.32Cazul nr. 2 ……………………………………….… pag.40Cazul nr. 3 …………………………….………….. pag.48
Capitolul V CONCLUZII ………………………………. pag.56 BIBLIOGRAFIE ………………………………….….… pag.57
2
Motivaţia alegerii lucrării
Tratarea tuturor pacienţilor cu respect şi politeţe, grija şi
consideraţia manifestată faţă de pacienţi, demonstrează că îi
respecţi ca persoană şi că eşti, cu adevărat, preocupat de
sănătatea lor.
2
CAPITOLUL I. INTRODUCERE ŞI ISTORIC
I.1. INTRODUCERE
Prezenta lucrare este o trecere în revistă a problematicii
pe care o ridică tehnica de îngrijire a bolnavului cu fractură de
antebraţ.
Toate statisticile internaţionale arată nu numai o
creştere a numărului de traumatisme ale aparatului locomotor ,
dar şi a gravităţii lor.
De regulă, medicii se află în prezenţa unor
politraumatizaţi, ceea ce atrage atenţia asupra importanţei
urgenţei cu care se stabileşte diagnosticul şi se instituie
tratamentul calificat, pentru a preveni complicaţiile precoce şi
tardive.
Competenţa cadrelor sanitare, pusă în valoare de o bună
organizare şi dotare, impune din partea medicilor şi a cadrelor
medii o temeinică pregătire şi perfecţionare prin cunoaşterea
teoretică şi practică a întregului arsenal terapeutic.
În spiritul acestei responsabilităţi, în lucrarea de faţă am
căutat elucidarea procesului de nursing în cazul bolnavului cu
fractură de antebraţ.
Desigur, respectarea cu stricteţe a regulilor de circulaţie
şi a măsurilor de protecţia muncii ar putea preveni crearea
2
accidentelor, ar face posibilă scăderea numărului de
traumatisme. Până atunci însă- paralel cu munca de ridicare a
nivelului educativ, profesional şi sanitar al populaţiei, cu activităţi
de control asupra modului de respectare a normelor de tehnica
securităţii muncii şi circulaţiei, precum şi perfecţionarea continuă
a echipamentelor şi dispozitivelor de protecţie, toate vizând
prevenirea traumatismelor- trebuie asigurată asistenţa
competentă înalt calificată a traumatizaţilor, astfel încât aceştia
să-şi reia cât mai grabnic cu putinţă activitatea.
2
I.2. ISTORICA
După orice traumatism suferit(fracturi, luxaţii, entorse)
accidental sau operator, în afară de leziuni locale, apar, din
partea întregului organism manifestări de ordin patologic. Ele
sunt clinice, morfofuncţionale, citologice, biochimice, biofizice,
endocrino-umorale şi se manifestă diferit, după felul cum
reacţionează sistemul nervos al accidentatului, precum şi în
conformitate cu starea lui biologică.
Termenul de „boală traumatică” a fost folosit de Leriche
pentru a scoate în evidenţă unele tulburări locale(vasculare,
trofice). Crétin, la rândul lui afirma: „Fractura este o boală
generală, care se vindecă prin punerea în joc a tuturor resurselor
organismului.”
Rădulescu(1953) a descris boala traumatică în adevărata
sa accepţie şi amănunţime. Manifestările clinice sunt uneori
discrete, dar trebuie să fie căutate cu stăruinţă în vederea
vindecării leziunilor în condiţii optime.
2
CAPITOLUL II. NOŢIUNI DE ANATOMIE
II.1. OSTEOLOGIE
Osteologia este partea anatomiei care are ca obiect
studiul oaselor.
Oasele sunt organe dure, rezistente de culoare alb-
gălbuie.
Ansamblul lor constituie scheletul.
II.1.1 Funcţiile oaselor:
-determină forma, dimensiunile şi proporţiile corpului şi
ale diferitelor sale segmente;
-servesc ca spijin pentru întregul corp şi pentru părţile
moi;
-alcătuiesc cavităţi ce protejează anumite organe
delicate(creier);
-servesc ca elemente de inserţie pentru muşchi,
devenind astfel pârghii pentru funcţiunea de locomoţie;
-constituie rezerva calcică a organismului.
II.1.2. Conformaţia exterioară a oaselor
Oasele, în general, au forma unor corpuri geometrice:
-lungime, lăţime, grosime;
-feţe, margini, unghiuri, care cuprind:
-proeminenţe;
2
-cavităţi;
-găuri şi canale.
După raporturi şi dimensiuni se clasifică în oase: -lungi;
-plane;
-scurte.
Oasele lungi: la aceste oase lungimea depăşeşte
lăţimea şi grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau
diafiză şi două extremităţi sau epifize.
Oasele lungi se găsesc mai ales la nivelul membrelor,
ele îndeplinind rolul de pârghii de viteză în diferite mişcări.
II.1.3. Conformaţia interioară a oaselor
Secţionând diferite oase şi examinându-le pe secţiuni ,
observăm o substanţă osoasă propriu-zisă (albicioasă) de
consistenţă dură-lemnoasă şi se prezintă sub două aspecte:
compactă şi spongioasă.
a) substanţa compactă este omogenă, dură, formată din
lame osoase alăturate, alipite, fără a delimita cavităţi
intermediare;
b) substanţa spongioasă are aspectul unui burete.
Conformaţia interioară a unui os lung pe o secţiune
longitudinală este formată din:
1) corpul osos compact- este străbătut de-a lungul său
de un canal central numit cavitatea medulară, care este mai gros
în partea mijlocie a diafizei şi pătrunde în epifize. În cavitatea
medulară se află măduva osoasă.
2) extremităţile sau epifizele osului lung- sunt formate
dintr-o pătură subţire osoasă, compactă la periferie, care
2
îmbracă o masă de substanţă spongioasă. Cavitatea acestuia
comunică printr-un grup de areole cu cavitatea medulară.
II.1.4 Oasele membrelor
Membrele sau extremităţile sunt două perechi de
apendice mobile, destinate diferitelor mişcări.
Ele sunt grupate în membre superioare şi în membre
inferioare.
Oasele membrului superior
Centura membrului superior formează scheletul
umărului şi asigură legătura dintre oasele membrului liber şi
toracele osos. Ea este constituită din două oase: clavicula şi
scapula.
Scheletul braţului este format din humerus. Este un os
lung şi pereche.
II.1.5. Oasele antebraţului
Antebraţul are două oase paralele: unul situat în
prelungirea degetului mic, numit ulnă şi altul situat în
prelungirea policelui, numit radius . Aceste două oase se
articulează prin epifizele lor, rămânând însă distanţate la nivelul
diafizei în spaţiul interosos.
Examinate pe scheletul articular, se vede că radiusul
depăşeşte ulna prin epifiza lui interioară şi este depăşit de
aceasta prin epifiza superioară. Ca urmare, ulna precumpăneşte
în formarea articulaţiei cotului, iar radiusul în formarea
articulaţiei radiocarpiene.
2
ULNA
Este un os lung şi pereche situat în partea medială a
antebraţului, în prelungirea degetului mic.
Pe scheletul articular el este puţin oblic de sus în jos şi
mediolateral, formând cu humerusul un unghi de deschidere
lateral, prezintă corpul şi două epifize.
Corpul - este puţin concav înainte, prezintă trei feţe şi
trei margini:
-faţa anterioară: prezintă gaura nutritivă, în partea
superioară a feţei se inseră muşchiul flexor profund al degetelor,
iar în partea inferioară-muşchiul pătrat pronator;
-faţa posterioară, este străbătută în treimea superioară
de o linie oblică în jos şi medial. Deasupra liniei oblice se
delimitează o suprafaţă triunghiulară pentru inserţia muşchiului
aconeu; porţiunea inferioară
este împărţită, la rândul ei, printr-o linie verticală, într-o fâşie
medială şi alta laterală. Pe fâşia medială a feţei posterioare se
inseră muşchiul extensor ulnar al capului, pe cea laterală se
inseră în sus muşchiul supinator, iar mai jos muşchii: lung
abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al
policelui şi extensorul indicelui;
-faţa medială, este largă în porţiunea superioară şi se
îngustează în partea inferioară, unde este de altfel palpabilă sub
piele;
-marginea anterioară, este bine pronunţată, începe la
procesul coronoidian şi se termină la stilonoidian.
Epifiza superioară - este formată din două proeminenţe
2
osoase: una verticală, numită olecran şi alta orizontală, numită
procesul coronoidian.
Cele două proeminenţe formează între ele un unghi
drept şi circumscriu o cavitate articulară ce priveşte anterior,
numită scobitura trohleară ce se articulează cu trohleea
humerusului. Scobitura trohleară prezintă o creastă
anteroposterioară.
Pe partea laterală a procesului coronoidian se găseşte o
feţişoară articulară semilunară, numita scobitura sau incizura
radială care se articulează cu capul radiusului. Dedesubtul
procesului coronoidian se găseşte tuberozitatea ulnei pe care se
inseră muşchiul brahial.
Epifiza inferioară : prezintă două formaţiuni, capul şi
procesul stiloidian. Aceste două formaţiuni se palpează uşor sub
piele.
1) Capul- prezintă un segment de cilindru. Suprafaţa
laterală a capului este articulară, pentru incizura ulnară a
radiusului, de asemenea este articulară pentru faţa lui inferioară;
2) Procesul stiloidian- este situat pe partea medială a
capului. Este o prelungire conoidă cu vârful în jos.
Între cap şi procesul stiloidian se formează pe faţa
posterioară a osului un şanţ prin care trece tendonul muşchiului
extensor ulnar al corpului.
RADIUSUL
2
Este un os lung pereche, situat în partea laterală a
antebraţului, în dreptul policelui. Prezintă un corp şi două
epifize.
Corpul - este prismatic triunghiular şi ca atare are trei
feţe şi trei margini. El este palpabil în jumătatea lui inferioară.
-faţa anterioară: este îngustă în porţiunea superioară,
pe ea se găseşte gaura nutritivă. În porţiunea superioară a feţei
anterioare se inseră muşchiul flexor lung al policelui, iar în cea
inferioară muşchiul pătrat pronator;
-faţa posterioară: este rotunjită în porţiunea superioară
unde răspunde muşchiul supinator; este plană şi uşor excavată
în restul întinderii unde se inseră lungul abductor şi scurtul
extensor al policelui;
-faţa laterală: prezintă la partea mijlocie o rugozitate
pentru muşchiul rotund pronator. Deasupra rugozităţii faţa este
în raport intim cu ramura profundă a nervului radial. Acest raport
are o mare importanţă practică, căci fracturile osului la acest
nivel pot interesa nervul;
-marginea anterioară: este pronunţată, dispare însă în
treimea inferioară;
-marginea posterioară: există numai în porţiunea
mijlocie;
-marginea medială sau interosoasă: este ascuţită şi se
termină în partea inferioară a corpului, bifurcându-se şi
delimitând astfel o suprafaţă triunghiulară. La baza acestui
triunghi se găseşte scobitura ulnară a radiusului. Pe marginea
medială se prinde membrana interosoasă.
2
Extremitatea sau epifiza superioară este compusă din
trei elemente: capul, colul şi tuberozitatea radiusului.
1) Capul- este un segment de cilindru plin, mai înalt în
porţiunea medială. Faţa lui prezintă o depresiune numită foseta
capului radial, care răspunde capitalului humerusului.
Circumferinţa capului răspunde scobiturii radiale de ulnă. Când
se execută mişcări ale antebraţului, capul se poate palpa sub
epicondilul lateral al humerusului.
2) Colul- este porţiunea îngustă care leagă capul de
corp; este oblic îndreptat de sus în jos lateromedial, formând cu
capul un unghi deschis lateral.
3) Tuberozitatea radiusului- este o proeminenţă
ovoidală situată sub col; pe ea se inseră muşchiul biceps
brahial.
Extremitatea sau epifiza inferioară : este comparată cu o
piramidă triunghiulară ce prezintă patru feţe şi o bază.
-Faţa medială a epifizei prezintă scobitura ulnară
destinetă articulării cu capul ulnei.
-Faţa laterală prezintă un şanţ pentru trecerea unor
tendoane. Această faţa se continuă în jos cu procesul stiloidian;
acesta se poate inspecta şi palpa.
-Faţa posterioară prezintă mai multe feţe verticale care
delimitează şanţuri. Prin şanţuri alunecă tendoane ale muşchilor
extensori şi ai mâinii şi degetelor.
-Faţa anterioară este concavă de sus în jos, dă inserţie
muşchiului pătrat pronator.
Baza sau faţa articulară are forma unui triunghi al cărui
2
vârf se prelungeşte lateral pe procesul stiloidian. Baza este
subdivizată printr-o creastă anteroposterioară în două feţe
secundare: una laterală triunghiulară în raport cu scafoidul şi
alta medială, patrulateră, în raport cu semilunarul.
2
2
II.2. MIOLOGIECa şi conformaţia exterioară a muşchilor la nivelul
antebraţului avem muşchi lungi.
După numărul capetelor de origine avem:
-biceps
-triceps;
-cvadriceps.
După aşezare avem:
-muşchi superficiali;
-cutanaţi;
-pieloşi.
Un muşchi este liber prin corpul său, dar se fixează
prin extremităţi cu ajutorul unui tendon. Inserţia se face
întotdeauna prin intermediul unui tendon pe oase, dar se mai pot
fixa şi pe piele, pe membrane fibroase (membrana interosoasă
antebraţ), pe septuri intermusculare chiar şi pe tendoane.
1) Fasciculele musculare: sunt formaţiuni conjunctive
care învelesc un muşchi individual, un grup muscular sau
totalitatea muşchilor unui segment corporal.
2) Retinaculele : sunt îngroşări fibroase- ele menţin
tendoanele învelite în tecile lor sinoviale în locul unde îşi
schimbă direcţia.
3) Tecile sinoviale: ale tendoanelor sunt formaţiuni
cu rolul de a favoriza alunecarea tendoanelor în interiorul
canalelor osteo-fibroase.
4) Bursitele sinoviale : sunt nişte saci conjunctivi
2
dezvoltaţi la nivelul tendoanelor sau chiar a muşchilor unde
aceştia sunt expuşi unor presiuni.
II.2.2. Muşchii antebraţului
Sunt grupaţi în trei regiuni: -anterioară;
-laterală;
-posterioară.
1. Regiunea anterioară cuprinde opt muşchi în patru
planuri:
a) primul plan este format din patru muşchi care, în
succesiune lateromedială, sunt: muşchii rotund pronator, flexor
radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului.
b) planul al doilea: flexor superficial al degetelor.
c) Planul al treilea este format din muşchii flexor
profund al degetelor şi flexor lung al policelui.
d) Planul al patrulea este format din muşchiul pătrat
pronator.
2. Muşchii regiunii posterioare ai antebraţului sunt
formaţi din opt muşchi dispuşi pe două planuri:
a) planul superficial conţine patru muşchi: extensorul
degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al capului
şi aconeul.
b) planul profund este reprezentat de patru muşchi:
lungul abductor al policelui, scurtul extensor al policelui, lungul
extensor al policelui şi extensorul indicelui. El formează la
origine o masă musculară comună, nedivizată, care apoi se
împarte în patru muşchi.
3. Muşchii regiunii laterale ai antebraţului cuprind
2
patru muşchi aşezaţi pe două planuri:
a) planul superficial cu muşchii brahioradial, lung
extensor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului.
b) planul profund reprezentat de un singur muşchi,
muşchiul supinator.
II.2.3. Muşchii necesari mişcărilor
1. Muşchii necesari mişcărilor în articulaţia cotului şi în
cele radioulnare
Flexiunea este mişcarea prin care două segmente ale
unui membru se apropie între ele.
Extensiunea este mişcarea contrarie prin care
segmentele respective se îndepărtează.
Adducţia este mişcarea datorită căreia un membru sau
un segment de membru se apropie de planul sagital al corpului.
Abducţia este mişcarea de sens contrar, adică de
îndepărtare de planul sagital al corpului.
Circumducţia rezultă din executarea succesivă a celor
patru mişcări precedente. Când un os efectuează o astfel de
mişcare el descrie un trunchi de con.
Pronaţia este o mişcare de rotaţie a membrului prin
care policele se apropie de corp, iar mişcarea inversă de
îndepărtare a degetului prin rotaţie se numeşte supinaţie.
În flexiune intervin muşchii: brahial, biceps,
brahioradial, rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar
lung, flexor ulnar al carpului şi flexor superficial al degetelor.
În extensiune intervine în primul rând muşchiul triceps
2
şi aconeu, apoi ceilalţi muşchi epicondilieni: extensorul
degetelor, extensorul degetului mic, extensorul ulnar al carpului.
Pronaţia este produsă de cei doi muşchi pronatori:
rotundul şi pătratul pronator.
In supinaţie, cel mai important este muşchiul supinator,
apoi bicepsul şi brahioradialul.
2. Muşchii necesari mişcărilor în articulaţia
radiocaroiană
În flexiune intervin toţi muşchii regiunii anterioare a
antebraţului care depăşesc linia articulară radiocarpiană
(muşchii flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al
carpului şi toţi flexorii degetelor).
În extensiune intervin muşchii: lung şi scurt extensor
radiali ai carpului şi toţi muşchii regiunii posterioare a
antebraţului, exceptând aconeul.
Aducţia este efectuată, în special, de muşchii flexor
ulnar al caroului şi extensor ulnar al carpului.
2
CAPITOLUL III. FRACTURA DE ANTEBRAŢ
III.1. DEFINIŢIA BOLII
Numim fractură întreruperea continuităţii unui os,
întrerupere totală sau parţială, apărută în urma unui traumatism,
în urma unui proces patologic complex care angajează întreg
organismul.
III.2. CLASIFICAREA FRACTURILOR
Există variate modalităţi de clasificare a fracturilor, cea
mai importantă clasificare a fracturilor fiind cea în care se ţine
seama de:
-mecanismul de producere al fracturilor;
-aspectul anatomo-patologic al fracturilor.
În funcţie de mecanismul de producere al fracturilor,
deosebim două tipuri de fracturi:
-fracturi directe;
-fracturi indirecte.
Fracturile directe : sunt mai frecvente în zonele unde
oasele sunt acoperite numai de piele. Aici se fracturează mai
uşor osul decât acolo unde este acoperit de o masă musculară
bine dezvoltată. Fractura directă se produce strict în locul unde
a acţionat agentul traumatic vulnerant.
Fracturile indirecte : se produc la distanţă de locul de
acţiune al forţei traumatice. Ele iau naştere prin:
-îndoire- când traumatismul se exercită pe o anumită
2
zonă a osului, iar fractura se produce în altă parte;
-răsucire- dacă un segment de membru este prins de
un agent traumatic şi răsucit, situaţie în care fractura are loc la
distanţă;
-smulgere- care produce şi fracturi la distanţă, fracturi
care pot apărea şi în afara traumatismelor provocate de
accidente şi anume prin contracţii musculare puternice
determinate de: tetanos, epilepsie, eclampsie, electroşoc, etc.,
producându-se de obicei fracturi parcelare ale epifizelor, datorită
tracţiunilor exercitate de tendoane şi ligamente.
III.3. DATE GENERALE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ
Există nenumărate aspecte atomo-patologice ale
oaselor fracturate.
Fracturile pot fi:
- închise;
- deschise.
Fractura închisă - este orice fractură în care
segmentele oaselor sunt acoperite integral de piele.
Sediul fracturii:
- acestea pot fi pentru oasele lungi extremităţile osului
(epifizar), la mijlocul acestuia (diafizar) sau în zone intermediare
(diafizoepifizar).
Tipul fracturii:
- fracturi incomplete - în care linia de fractură nu
interesează toată circumferinţa osului, numindu-se şi fracturi în
“lemn verde”, deoarece seamănă cu modul incomplet în care se
2
rupe o creangă verde atunci când este îndoită puternic. Acest
tip de fractură apare la copii, la care oasele sunt foarte elastice,
vindecându-se rapid şi fără tulburări funcţionale ulterioare. O
formă şi mai simplă a acestui tip este fisura.
- fracturi complete - care sunt grave deoarece de cele
mai multe ori segmentele osoase sunt mai mult sau mai puţin
îndepărtate între ele, necesitând repunerea în poziţie normală,
necesitând o terapeutică foarte activă.
Se descriu mai multe tipuri de fracturi complete:
- transversale;
- oblice;
- în vârf de clarinet;
- longitudinale;
- spiroide;
- în formă de fluture.
Fractura care are mai multe segmente rezultate dintr-o
zdrobire masivă a osului se numeşte fractură cominutivă, fiind
deranjate, iar fragmentele mici osoase nu sunt capabile
întotdeauna să se integreze în procesul de vindecare, ele
eliminându-se pe rând ca nişte formaţiuni inutile – sechestre
osoase – ele întârziind mult vindecarea.
III.4. SIMPTOMATOLOGIE
Fractura împreună cu hematomul local sau difuz
constituie focarul de fractură care are centrul de unde pleacă
toate tulburările care dau semne generale şi locale ale fracturii.
2
A. Semne generale
Bolnavul traumatizat cu factură are o stare generală
mai mult sau mai puţin alterată, de obicei frisoane şi
temperatură ce poate ajunge chiar la 39 grade, fenomene care
dispar la scurt timp fără să fie nevoie de tratament special.
B. Semne locale
- durerea- este un semn constant şi valoros fără să fie
patognomonic, datorându-se exercitării proprioceptorilor
existenţi în focarul de fractură;
- echimoza- care apare la scurt timp după ce s-a
produs fractura, în cazul fracturilor închise;
- hematomul- este redus dacă nu s-a produs ruperea
unui vas mare, dar poate fi extrem de voluminos, declanşând un
şoc hemoragic;
- deformarea regiunii- este un semn local foarte
important, arătând lipsa de continuitate normală a celor două
fragmente osoase şi este foarte uşor vizibilă la oasele care se
găsesc în contact direct cu pielea;
- scurtarea regiunii- este de cele mai multe ori
insesizabilă;
- importanţa funcţională- care se datorează lipsei de
continuitate a pârghiei osoase;
- mobilitatea anormală- atunci când se execută
manevre asupra oaselor pe care le bănuim fracturate,
constatăm mobilitate anormală a acestora, având certitudinea
de fractură;
- crepitaţii osoase- care, dacă se percep, pot fi un
2
indiciu foarte important în punerea diagnosticului de fractură;
- flictenele- provin din decolarea epidermei de către
plasmă sau sânge care provin din focarul de fractură;
- temperatura locală ridicată- care se datorează
vasodilataţiei locale crescute;
- edemul local- care se explică tot printr-o vasodilataţie
locală, cât şi prin tulburări circulatorii locale.
Examenul radiologic este obligatoriu în orice
suspiciune de fractură pentru precizarea diagnosticului, arătând
cu exactitate sediul şi aspectul fracturii, dacă există sau nu
deplasare osoasă, dacă fractura este cominutivă, dacă există
scurtare osoasă.
III.5. DIAGNOSTICUL POZITIV
Diagnosticul pozitiv de fractură presupune o anamneză
amănunţită cu scopul de a preciza natura accidentului,
proprietăţile agentului traumatic, direcţia de lovire.
Cercetarea semnelor de fractură, inspecţia
comparativă, cercetarea pulsului, motilităţii şi sensibilităţii
tegumentelor distale ale membrelor, constituie elemente de
bază ale diagnosticului pozitiv de fractură.
Oricât de riguros ar fi examenul clinic, el nu poate
preciza direcţia şi aspectul traiectului de fractură, semnul şi
gradul deplasării segmentelor osoase, de aceea se efectuează
examen radiografic din cel puţin două incidente: faţă şi profil.
2
III.6. EVOLUŢIE
Evoluţia normală a unei fracturi este către formarea
unui ţesut de tip osos care se numeşte calus şi care va suda
între ele fragmentele osoase, realizând refacerea continuităţii
osului – deci vindecarea biologică şi funcţională.
Constituirea calusului osos şi consolidarea definitivă
depinde de:
- vârsta bolnavului- cu cât bolnavul este mai tânăr, cu
atât fractura se consolidează mai repede;
- dimensiunile osului- durata de consolidare a oaselor
groase fiind mai lungă decât a oaselor subţiri;
- modul de aşezare a fragmentelor osoase- fragmentele
osoase care se găsesc în contact intim formând calus osos mult
mai repede decât cele care sunt distanţate, cu atât mai mult
dacă între ele se găseşte un fragment de muşchi;
- numărul total al fracturilor concomitente- accidentaţii
cu mai multe fracturi concomitente vindecându-se mai târziu
decât cei cu o singură fractură;
- starea biologică generală- accidentaţii cu stare
generală bună, se vindecă mai uşor decât cei cu boli cronice;
- calitatea tratamentului care se efectuează.
III.7. COMPLICAŢIILE FRACTURILOR
2
1. Şocul traumatic.2. Flebita- care apare datorită tulburărilor circulatorii şi
de coagulabilitate cu punct de plecare din focarul de fractură.
3. Embolia- care se datorează plecării unui embol din
focarul de fractură, ajunge la plămân dând embolie pulmonară
sau depăşeşte plămânul dând embolie cerebrală.
4. Congestia pulmonară- care este un accident frecvent
la bătrâni instalându-se foarte precoce şi dacă nu se iau măsuri
terapeutice energice, accidentatul poate muri.
5. Hemartroza- care apare în cazul fracturilor din
vecinătatea articulaţiilor; incorect tratată duce la artroză.
6. Calusul întârziat- atunci când consolidarea poate
dura mai mult decât normal fiind important să se observe la timp
şi să se continue tratamentul până la formarea unui calus bun, în
caz contrar calusul se poate refractura ducând la o consolidare
tardivă sau chiar la pseudartroză.
7. Calusul vicios- dacă fractura nu a fost redusă corect,
apare calusul vicios care depăşeşte mult suprafaţa osului şi care
este neregulat.
8. Pseudartroza- care apare atunci când fragmentele
osoase fracturate nu se formează nici după o perioadă de
tratament, ci se formează numai un ţest fibros care permite
fragmentelor osoase să aibă mişcări între ele. Pseudartroza
poate apare atunci când între fragmentele fracturii se interpun
părţi moi.
III.8. TRATAMENTUL FRACTURILOR ÎNCHISE DE
2
AMBELE OASE ALE ANTEBRAŢULUI
Fracturile antebraţului de obicei sunt fracturi izolate ale
celor două oase: de cele mai multe ori sunt fracturi indirecte.
Cea mai frecventă fractură este cea a extremităţilor
inferioare a radiusului. Apare la persoane în vârstă cu
osteoporoză, prin cădere şi proptire în podul palmei. Acest tip de
fractură dă antebraţului un aspect caracteristic de “dos de
furculiţă”. Se numeşte fractură PAUTEAU – COLLES.
Tratamentul constă în reducerea ortopedică şi
imobilizare în aparat gipsat brahio-antebrahio-palmar.
III.9. ATITUDINEA TERAPEUTICĂ DE URGENŢĂ
- se va preciza violenţa traumatismului;
- ora accidentului;
- circumstanţele accidentului.
Rănitul va fi transportat pe targă sau pe un alt mijloc de
transport improvizat fiind aşezat într-un loc mai confortabil.
În cursul examinării bolnavul va sta în decubit dorsal
sau dacă starea generală o permite în şezut. Se va imobiliza
membrul fracturat pe o atelă de sârmă Cramer sau atelă Thomas
sau atele de lemn; în lipsa acestora se pot folosi atele
improvizate din beţe, bastoane, scânduri; în lipsa acestora
membrul superior va fi imobilizat pe torace. În lipsa feşilor de
tifon membrul fracturat va fi solidarizat cu atele prin mijloace
2
improvizate: batiste, basma, cravată.
Toate aceste gesturi terapeutice la locul accidentului
vor fi efectuate în timp cât mai scurt, rănitul fiind transportat la
cel mai apropiat centru medical.
La prezentarea accidentatului la spital se va face de
asemenea un bilanţ minuţios şi se va completa fişa de cercetare
a fracturilor.
Se efectuează examenul radiologic care va arăta tipul
de fractură, apoi se va îndepărta atela provizorie, se va recurge
la reducere ortopedică (dacă este cazul de fractură cu
deplasare), urmată de imobilizare în aparat gipsat brahio-
antebrahio-palmar, după care se va efectua controlul radiologic
pentru a avea certitudinea că focarul de fractură a fost axat
suficient.
III.10. SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI DUPĂ
APLICREA APARATULUI GIPSAT
Intră în atenţia personalului de îngrijire deoarece
aparatul gipsat incorect aplicat duce la formare de necroză
tegumentară, vindecare în poziţie vicioasă a osului, durere.
Dacă reducerea este bună, cauza durerii este: aparatul gipsat
poate fi prea scurt şi nu asigură imobilizarea capetelor rupte,
poate fi strâns stânjenind circulaţia sau apasă unele puncte
datorită îndoiturilor de faşă sau îngrămădirii de gips.
Se va urmări:
- culoarea degetelor- care trebuie să fie roz nu
2
cianotică, iar în caz de ischemie sunt palide;
- temperatura degetelor sau dacă sunt edemaţiate;
- tulburări în mişcarea degetelor- indică lezarea sau
comprimarea unor plexuri nervoase.
Pentru remedierea acestor tulburări, gipsul poate fi
tăiat în lungime, restabilind circulaţia normală
ÎNDEPĂRTAREA APARATULUI GIPSAT
Îndepărtarea aparatului gipsat se face cu radiografie în
prealabil:
-după vindecare;
-când deranjează şi trebuie înlocuit;
-dacă reducerea fracturii nu a reuşit.
2
CAPITOLUL IV. PROCESUL DE NURSING
Procesul de nursing constituie un element indispensabil,
propriu asistentului medical, utilizat în practica îngrijirilor, este
expresia unei atitudini ştiinţifice a asistentului medical în munca
sa şi reprezintă axa principală în umanizarea spitalelor.
Acest proces are ca scop acordarea de îngrijiri
individualizate, de calitate, în care pacientul este plasat în
centrul atenţiei şi preocupărilor, ţinându-se cont de necesităţile
şi dorinţele sale, asigurându-se continuitatea îngrijirilor în
serviciu, permiţând ca rezultatele să fie evaluate şi, în caz de
ineficienţă, să se poată schimba acţiunile, în scopul rezolvării
problemei.
Procesul de nursing prezintă o cale de rezolvare a
problemei, ce cuprinde 5 etape:
Culegerea de date
Este etapa ce ne permite inventarierea tuturor
aspectelor privind pacientul, în globalitatea sa. Se poate spune
că ele ne informează asupra a ceea ce este pacientul, asupra
suferinţei, asupra obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de
satisfacere a nevoilor fundamentale.
Date culese pot fi: - relativ stabile
- variabile
Sursa de informaţie o reprezintă
- Pacientul (sursa directă)
2
- Familia, anturajul, F.O. (surse
secundare sau indirecte)
Analiza şi interpretarea datelor(probleme diagnostic de îngrijire)Această etapă ne permite punerea în lumină a
problemelor specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care
le-a generat, adică elaborarea “diagnosticului de nursing”,
diagnostic ce are în componenţă 3 părţi principale:
a) Problema de dependenţă a persoanei (P);
b) Etiologia problemei (E);
c) Semne simptome (S).
Planificarea îngrijirilor (obiective) – ne permite:a)determinarea obiectivelor de atins (rezultatul aşteptat)
b)stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor
(pentru atingerea rezultatelor), deci stabilirea priorităţilor de
îngrijire.
Realizarea intervenţiilor (Aplicarea lor)
– care se va face în mod autonom şi delegat.
Intervenţiile autonome decurg din competenţa asistentului
medical, el fiind cel care îşi asumă toate responsabilităţile.
Intervenţiile delegate vor fi cele stabilite de medic, dar
efectuate de asistentul medical.
Evaluare
2
– constă în analiza rezultatului obţinut, dacă au apărut
noi date în evoluţia stării pacientului sau, eventual, dacă este
necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor.
CAZUL NR. 1
PREZENTARE DE CAZ
Pacientul D.M. are 32 ani, este căsătorit, tată a 2 copii,
lucrează ca muncitor în construcţii. Este internat cu diagnosticul
de: FRACTURĂ COMINUTIVĂ CU DEPLASARE 1/3 MEDIO –
SUPERIOARĂ ANTEBRAŢ DREPT. Pacientul a fost adus de
urgenţă în secţia de ortopedie – traumatologie, acuzând dureri
şi impotenţă funcţională a membrului toracic, drept pentru care
se efectuează de urgenţă reducere ortopedică, urmată de aparat
gipsat (atelă) brahio – antebrahio – palmară.
Pacientul prezintă: I – 1,75 m G – 80 kg TA – 130 / 70 mm Hg To – 36,5 o C R – 18 r / min P – 60 b / min
PROCESUL DE NURSING
I. CULEGEREA DATELOR
1. Date relativ stabile
a) informaţii generale: - domnul D.M.
2
- sex masculin- 32 ani- stare civilă – căsătorit
b) caracteristici individuale: - naţionalitate – român- religie – ortodoxă- ocupaţie – muncitor- rasă – albă
c) gusturi personale: - consumă cafea- este gurmand- este nefumător
d) evenimente biografice: - bolile copilăriei- apendicectomie- fracturi multiple
e)elemente fizice: - grupa sangvină – AII - Rh – negativ- nu este alergic la nici un medicament
f) reţeaua de susţinere: - are soţie
- 2 copii
- este bine integrat în familie şi societate
2.Date variabile
– stare fizică : I – 1,75 m G – 80 kg TA – 130 / 70 mm Hg To – 36,5 o C R – 18 r / min P – 60 b / min
2
Dureri şi impotenţă funcţională a membrului toracic drept.
Igienă deficitară
– Condiţii psiho–sociale – statut social bine definit,
este bine integrat în familie şi societate
– Cooperează
II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
a) Dimensiunea bio-fiziologică
Elemente de independenţă Manifestări de dependenţă
- TA – normală- P – normal - dureri la nivelul - R – normală antebraţului- To – normală - impotenţă funcţională a - nu este alergie membrului toracic drept
b) Dimensiunea psiho-socială
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - relaţii de familie armonioase - anxietate- statut social bine definit - teama de o eventuală - cooperează intervenţie chirurgicală
c) Dimensiunea cultural – spirituală
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - citeşte - lipsa de cunoştinţe în Vizionează programe TV - legătură cu radiografia
2
sport
2
D. M. 32 ani PLAN DE NURSING15.04.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură cominutivă cu deplasare1/3 mediosuperioară antebraţ dreptNR.CRT
.NEVOIA
DIAGNOSTIC DENURSING
OBIECTIVEINTERVENŢII
EVALUAREAUTONOME DELEGATE
1A MÂNCA ŞI
A BEA
Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la nivelul membrului super ior drept, manifestată de durere şi impotenţă funcţ ională
Să al imentez şi h idratez cores-punzător pacientul
Să sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă
-se aşează pacientul în pozi ţ ie şezândă-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească masa cu mâna stângă, făcând exerci ţ i i
Pacientul se hrăneşte cu mâ-na stângă.Nevoia rămâne, totuşi , afectată
2A SE
ÎMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA
Dif icul tate în a se îmbrăca şi dezbrăca dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca
Să învăţ pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur
-să asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat, cu mod de încheiere simplu, încăl ţăminte fără ş i ret-se îmbracă susţ inând membrul f racturat , se începe cu membrul f racturat , apoi cel sănătos, dez-brăcarea în mod invers
Pacientul nu reuşeşte să se îmbrace şi dez-brace singur, este ajutat de către asistentă
3A DORMIŞI A SEODIHNI
Alterarea nevoi i de a dormi, dator i tă constrângeri i f iz ice (aparat gipsat) manifestată pr in oboseală în t impul z i le i ş i i r i tabi l i tate
Pacientul să benef ic ieze de somn corespunzător cant i tat iv ş i cal i tat iv
-sfătuiesc pacientul să adopte o pozi ţ ie corespunzătoare cu starea sa-favor izez odihna pacientului pr in supr imarea surselor care-I pot determina i r i tabi l i tatea
Diazepam
Pacientul are un somn odihni tor
4
A FI CURATÎNGRIJIT ŞIA PROTEJA TEGUMEN-
TELE
Îngr i j i r i de ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului super ior drept ma- ni festată pr in tegumente murdare
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase curate
-ajut pacientul să-şi facă baie, pregătesc mater ia lele pentru baie-încurajez pacientul să execute singur manoperele necesare efectuăr i i băi i-a jut pacientul să se îmbrace
Pacientul este ajutat de către asistentă în sa-t isfacerea nevoi i
5A EVITAPERICO-
LELE
Pacientul este anxios, agi tat , f i indu- i teamă de o posibi lă intervenţ ie chirurgicală, manifestându-se pr in stres
Să l in iştesc pacientul
-Expl ic pacientului necesi tatea a-paratului g ipsat pentru o per ioa- dă şi importanţa repetăr i i radio-graf ie i redându-i încrederea în v indecare
D. M. 32 ani PLAN DE ÎNGRIJIRE
15.04.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură cominutivă cu deplasare1/3 mediosuperioară antebraţ drept
NR.CRT.
NEVOIADIAGNOSTIC DE
NURSINGOBIECTIVE
INTERVENŢII
AUTONOME
1A MÂNCA ŞI A BEA
Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la nivelul membrului super ior drept, manifestată de durere
Să al imentez şi h idra-tez corespunzător pacientul
Sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă
-se aşează pacientul în pozi ţ ie şezândă-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească masa cu mâna stângă, făcând exerci ţ i i
2
A SE ÎMBRĂCA
ŞI DEZBRĂC
A
Dif icul tate în a se îmbrăca şi dezbrăca dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca
Să învăţ pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur
-asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat, cu mod de încheiere simplu, încăl ţăminte fără ş i ret
3
A FI CURAT
ÎNGRIJIT ŞI A
PROTEJA TEGUMEN-
TELE
Îngr i j i r i de ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului super ior drept ma- ni festată pr in tegumente murdare
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase curate
-ajut pacientul să-şi facă baie, pregătesc mater ia lele pentru baie-încurajez pacientul să execute singur manoperele necesare -ajut pacientul să se îmbrace
Din data de 24.04.2002 singura nevoie afectată rămâne nevoia de “A FI CURAT ŞI A PROTEJA TEGU-MENTELE”, care va fi tratată cum s-a precizat mai sus, până la înlăturarea aparatului gipsat (05.05.2002).
ANEXA NR.1
TEHNICA EFECTUĂRII RADIOGRAFIEI
Prin radiografie se înţelege fixarea imaginii radiologice
la un moment dat.
Indicaţia pentru examen radiografic o face întotdeauna
medicul.
Asistenta pregăteşte bolnavul din punct de vedere
psihic pentru executarea examenului radiologic.
Va informa bolnavul asupra necesităţii de a efectua
această manoperă.
Va însoţi bolnavul la serviciul de radiologie pentru a-l
ajuta la îmbrăcare şi dezbrăcare.
Regiunea examinată va fi dezbrăcată.
Membrul care a suferit un traumatism accentuat poate
fi examinat cu atele confecţionate din substanţe transparente,
nu se vor menţine atele de metal Cramer.
Bolnavul îşi va aşeza membrul toracic pe masa de
radiografie.
Medicul radiolog va stabili poziţia adecvată pentru
examinare.
În timpul radiografiei asistenta medicală va părăsi camera
pentru e nu se expune razelor X, după care bolnavul se îmbracă
şi se duce în salon.
ANEXA NR.2
TEHNICA ADMINISTRĂRII INJECŢIEI INTRAVENOASE
- asistenta îşi spală mâinile
- se alege locul puncţiei
- se dezinfectează locul puncţiei
- se execută puncţia venoasă
- se controlează dacă acul este în venă
- se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului
- se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu
policele mâinii drepte se apasă pe piston
- se verifică periodic dacă acul este în venă
- se retrage brusc acul, când injectarea s-a terminat; la locul
puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool compresiv
ANEXA NR. 3
ANLIZE DE LABORATOR
Analiza Valori normale Valori realeHemoglobină 15 ± 2 gr /100 ml – B
13 ± 2 gr /100 ml – F16 gr / 100 ml
Trombocite 150.000 – 400.000 / mm 3 200.000 / mm3
Leucocite 4.200 – 8000 / mm3 6.500 / mm3
Glicemie 0,80 – 1,20 gr ‰ 1,40 gr ‰
V. S. H.
1 – 10 mm / 1 h – B7 – 15 mm / 2 h – B2 – 13 mm / 1 h – F
12 – 17 mm / 2 h – F
8 mm / 1 h12 mm / 2 h
Colesterol 1,80 – 2,80 gr ‰ 3,40 gr ‰
CAZUL NR. 2
PREZENTARE DE CAZ
Pacientul P. D. are 26 ani, este necăsătorit, lucrează ca
paznic. Este internat cu diagnosticul de: FRACTURĂ 1/3 MEDIO
– INFERIOARĂ AMBELE OASE ANTEBRAŢ DREPT CU
DEPLASARE. Pacientul afirmă că a fost victima unei agresiuni,
fiind adus de urgenţă la spital, acesta acuzând durere,
impotenţă funcţională a membrului toracic drept, echimoză şi
edem, pentru care se efectuează de urgenţă reducere
ortopedică, urmată de aparat gipsat .
Pacientul prezintă: I – 1,90 m G – 100 kg
P – 65 b / min To – 37 o C
R – 20 r / min TA – 150 / 75 mm Hg
PROCES DE NURSING
I. CULEGEREA DATELOR
2. Date relativ stabilea) informaţii generale: - P.D.
- sex masculin - 26 ani - stare civilă – necăsătorit
b) caracteristici individuale: - naţionalitate – maghiar - religie – catolic - ocupaţie – paznic- rasă – albă
c) evenimente biografice: - hapatită virală tip B - nu a suferit nici o intervenţie
chirurgicală
d) gusturi personale: - consumă cafea- este fumător- ocazional consumă alcool
e) elemente fizice: - grupa sangvină – B III - Rh – pozitiv- nu este alergic la penicilină
f) reţeaua de susţinere: - părinţi- 3 fraţi- este bine integrat în societate şi
familie
2.Date variabile – stare fizică : I – 1,90 m
G – 100 kg P – 65 b / min To – 37o C R – 20 r / min TA – 150 / 75 mm Hg
Dureri şi impotenţă funcţională a membrului toracic
drept.Echimoză Edem
– Condiţii psiho–sociale – statut social bine definit– este bine integrat în familie şi
societate
II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
a) Dimensiunea bio-fiziologică
Elemente de independenţă Manifestări de dependenţă - TA – normală- P – normal - dureri la nivelul - To – normală antebraţului- R – normală - impotenţă funcţională a
membrului toracic drept
b) Dimensiunea psiho-socială
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - relaţii de familie armonioase - teama de o eventuală - Bine integrat în familie şi intervenţie chirurgicală
societate
c) Dimensiunea cultural – spirituală
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - citeşte presa - lipsa de cunoştinţe în - Vizionează programe TV - legătură cu purtarea
aparatului gipsat
P. D. 26 ani PLAN DE NURSING05.03.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medio - inferioară ambele oase antebraţ drept cu
deplasare
NR.CRT . NEVOIA
DIAGNOSTIC DENURSING
OBIECTIVEINTERVENŢII
EVALUAREAUTONOME DELEGATE
1
A SE ÎMBRĂCA
ŞI DEZBRĂC
A
Dif icul tate în sat isfacerea nevoi i dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca
Să învăţ pacientul să se poată îmbrăca şi dez-brăca singur
-să- i asigur pi jama uşor de îm-brăcat, cu mod de încheiere simplu-să ajut pacientul să se îmbrace, începând cu membrul f racturat , ş i în mod invers la dezbrăcare
Pacientul reu-şeşte să se îmbrace şi dez-brace singur
2A DORMIŞI A SEODIHNI
Alterarea nevoi i , dator i tă constrângeri i f iz ice (aparat gipsat) manifestată pr in oboseală în t impul z i le i
Să benef ic ieze de somn cores-punzător cant i -tat iv ş i cal i tat iv
-să- i adopt o pozi ţ ie corespun-zătoare -supr im or ice sursă de determina-re a i r i tabi l i tăţ i i-administrez sedat ive
Diazepam
Pacientul are un somn odihni tor
3A MÂNCA ŞI A BEA
Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la membrul super ior drept, manifestată pr in impotenţă funcţ ională ş i durere
Să al imentez şi h idratez pacientul corespunzător
Sfătuiesc paci-entul să ser-vească cu mâna stângă
-se aşează pacientul în pozi ţ ie şezândă-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească masa cu mâna stângă
Pacientul în-cearcă să se hrănească cu mâna stângă şi cu ajutorul asis-tentei
4A AVEA O CIRCULAŢIE BUNĂ
Circulaţ ie inadecvată mem-brului super ior drept dator i tă f ixăr i i prea strânse a aparatului g ipsat, manifestându-se pr in tegumente reci , c ianot ice
Să prezinte o c i rculaţ ie adec-vată
Să refac gipsul
-apl ic tehnic i ce favor izează cir-culaţ ia-sfătuiesc pacientul să facă o mişcare a degetelor, pentru favo- r izarea circulaţ ie i
Pacientul pre-zintă o bună circulaţ ie
5A EVITAPERICO-
LELE
Vulnerabi l i tatea faţă de per i -cole dator i tă afecţ iuni i membrului drept super ior, manifestată pr in f r ica de o eventuală intervenţ ie chirurgicală
Pacientul să benef ic ieze de un mediu de sigu-ranţă
Să f ie echi l ibrat psihic
-să asigur condi ţ i i de mediu adec-vat -să creez un mediu opt im pentru ca pacientul să-şi expr ime emoţ i i - le, nevoi le
Teama de o e-ventuală inter-venţ ie chirurgi-cală
P.D. 26 ani PLAN DE NURSING
08.03.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medio - inferioară ambele oase antebraţ drept cu deplasare
NR.CRT
.NEVOIA
DIAGNOSTIC DENURSING
OBIECTIVEINTERVENŢII
EVALUAREAUTONOME DELEGATE
1A MÂNCA ŞI A BEA
Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la membrul super ior drept, manifestată pr in impotenţă funcţ ională
Să al imentez şi h idra-tez pacientul cores-punzător
Sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă
-servesc pacientul cu al imentaţ ia cores-punzătoare-încurajez pacientul , sfătuindu- l să servească cu mâna stângă
Pacientul se hrăneşte cu aju- torul mâini i stângi .
2A EVITA PERICO-
LELE
Vulnerabi l i tate faţă de per i -cole, dator i tă afecţ iuni i mem-brului super ior drept, mani-festându-se pr in f r ica de o eventuală intervenţ ie chirur-gicală
Să încurajez pacientul Să f ie echi l ibrat psihic Să benef ic ieze de un
mediu de siguranţă
-să- i asigur condi ţ i i de mediu adecvat-să- i creez un mediu opt im, pentru ca pacientul să-şi expr ime emoţ i i le ş i nevoi le
Din data de 10.03.2002 singura nevoie afectată rămâne nevoia de “A EVITA PERICOLELE”, care va fi tratată ca mai sus, până la data de 12.03.2002, când acesta repetă radiografia; evoluând spre consolidare, pacientul este l iniştit psihic.
ANEXA NR.1
TENICA APLICĂRII APARATULUI GIPSAT
1. Pregătirea materialelor şi instrumentarului
- gips – cantitate suficientă;
- lighean şi apă de mărime corespunzătoare;
- feşi gipsate;
- un cuţit pentru gips;
- un ferăstrău;
- un foarfece puternic;
- un cleşte scos gips;
- 3 sorturi muşama;
- feşi, vată pentru căptuşirea aparatului gipsat.
Pregătirea bolnavului constă în suprimarea durerii şi
reducerea focarului de fractură, acestea fiind elementele esenţiale
ale pregătirii bolnavului.
La aplicarea aparatului gipsat sunt necesare 2 ajutoare:
un ajutor care asigură poziţia adecvată a segmentului imobilizat,
iar celălalt care înmoaie feşile gipsate, pregăteşte atele şi
deserveşte medicul cu acestea şi instrumentele necesare. Pe
segmentul care va fi imobilizat se aplică un strat protector de vată
sau faşă. Feşile gipsate pregătite anterior se scufundă în
ligheanul cu apă fără a se executa presiuni asupra lor. Faşa este
înmuiată când nu mai scapă bule de aer. Se confecţionează atela
gipsată. Aplicarea feşii gipsate va fi paralelă cu modelarea ei,
poziţia de imobilizare definitivă este în general identică cu cea a
imobilizării provizorii. Degetele vor rămâne libere asigurând
mişcarea lor şi posibilitatea de control a circulaţiei în membrul
respectiv.
ANEXA NR.2
TEHNICA ADMINISTRĂRII INJECŢIEI SUBCUTANATĂ
- asistenta îşi spală mâinile
- dezinfectează locul injecţiei
- pentru injecţia pe faţa externă a braţului – poziţia pacientului
este şezând, cu braţul sprijinit pe şold
- se prinde seringa pregătită, ca pe un creion, în mâna dreaptă
- se face o cută a pielii între indexul şi policele mâinii stângi,
care se ridică după planurile profunde
- se pătrunde brusc, cu forţă la baza cutei, longitudinal 2 – 4
cm
- se verifică poziţia acului prin retragerea pistonului, dacă nu
s-a pătruns într-un vas sangvin
- se injectează lent soluţia medicamentoasă, prin apăsarea
pistonului cu policele mâinii drepte
- se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
injecţiei, masându-se uşor, pentru a favoriza circulaţia şi, deci,
resorbţia medicamentului.
ANEXA NR. 3
ANLIZE DE LABORATOR
Analiza Valori normale Valori realeHemoglobină
15 ± 2 gr /100 ml – B13 ± 2 gr /100 ml – F
17 gr / 100 ml
Trombocite 150.000 – 400.000 / mm 3 250.000 / mm3
Leucocite 4.200 – 8000 / mm3 8.500 / mm3
Glicemie 0,80 – 1,20 gr ‰ 1,60 gr ‰
V. S. H.
1 – 10 mm / 1 h – B7 – 15 mm / 2 h – B2 – 13 mm / 1 h – F
12 – 17 mm / 2 h – F
9 mm / 1 h12 mm / 2 h
Colesterol 1,80 – 2,80 gr ‰ 3,80 gr ‰
CAZUL NR. 3
PREZENTARE DE CAZ
Pacientul D.N. are 50 ani, este căsătorit, tată a 3 copii,
lucrează ca şofer. Este internat cu diagnosticul de: FRACTURĂ
1/3 MEDIE AMBELE OASE ANTEBRAŢ FĂRĂ DEPLASARE. După
un accident de muncă se prezintă la medic, acuzând durere şi
impotenţă funcţională. În urma radiografiei se aplică aparat gipsat
.
Pacientul prezintă: I – 1,83 m G – 95 kg P – 60 b / min TA – 160 / 80 mm Hg To – 37 o C R – 20 r / min
PROCES DE NURSING
I. CULEGEREA DATELOR
3. Date relativ stabilea) informaţii generale: - domnul D.N.
- sex masculin- 50 ani- stare civilă – căsătorit
b) caracteristici individuale: - naţionalitate – român- religie – catolic- ocupaţie – şofer- rasă – albă
c) evenimente biografice: - nu a suferit nici o intervenţie chirurgicală - fractură antebraţ
d) gusturi personale: - este fumător - consumă cafea
e) elemente fizice: - grupa sangvină – O I - Rh – pozitiv - nu este alergic la medicamente
f) reţeaua de susţinere: - soţie - 3 copii
2.Date variabile – stare fizică : I – 1,83 m
G – 95 kg P – 60 b / min R – 20 r / min To – 37o C
TA – 160 / 80 mm Hg Dureri şi impotenţă funcţională a membrului toracic
drept.Edem Igienă deficitarăTegumente reci, cianotice
– Condiţii psiho–sociale – statut social bine definit– este bine integrat în familie
II. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
a) Dimensiunea bio-fiziologică
Elemente de independenţă Manifestări de dependenţă - nu este alergic- temperatură, puls, - prezintă dureri la nivelul respiraţie, TA – normale membrului superior drept
- edeme- dificultate de a se alimenta- tegumente reci, cianotice- iritabilitate
b) Dimensiunea psiho-socială
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - bine integrat în familie şi - frustrare din cauza societate neputinţei satisfacerii unor - comunică nevoi
- diminuarea unor manevre anterioare în satisfacerea
nevoilor
c) Dimensiunea cultural – spirituală
Manifestări de independenţă Manifestări de dependenţă - îşi practică religia fără - cunoştinţe incomplete în a fi predicată legătură cu gradul de fractură- citeşte
D.N. 50 ani PLAN DE NURSING01.02.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medie ambele oase antebraţ fără
deplasare membru dreptNR.
CRT.NEVOIA
DIAGNOSTIC DENURSING
OBIECTIVEINTERVENŢII
EVALUAREAUTONOME DELEGATE
1A DORMIŞI A SE ODIHNI
Alterarea nevoi i , dator i tă constrângeri i f iz ice (aparat gipsat) manifestată pr in i r i tabi l i tate ş i durere
Să benef ic ieze de somn corespunzător cant i tat iv ş i cal i tat iv
-pacientul să adopte o pozi ţ ie corespunzătoare cu starea sa-administrez sedat ive prescr ise de medic
DiazepamAlgocalmin
Pacientul are un somn odihni tor
2A AVEA O
CIRCULAŢIE BUNĂ
Circulaţ ie def ic i tară a membrului super ior dator i tă f ixăr i i prea strânse a aparatului g ipsat, manifestată pr in tegumente reci , c ianot ice
Să prezinte o c i rculaţ ie bună
-sfătuiesc pacientul să facă miş-căr i a le degetelor, pentru favo- r izarea circulaţ ie i
Pacientul pre-zintă o c i rcula-ţ ie adecvată
3
A SE ÎMBRĂCA
ŞI DEZBRĂCA
Dif icul tate în sat isfacerea nevoi i dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca
Să învăţ pacientul să se îmbrace şi dezbra-ce singur
Să ajut pacientul
-asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat ş i papuci fără ş i ret- îmbrac pacientul , începând cu membrul f racturat ş i î l dezbrac în mod invers
Pacientul nu-şi poate sat isface nevoia s ingur
4A MÂNCA ŞI A BEA
Dif icul tate de a se al imenta, dator i tă aparatului g ipsat la nivelul membrului super ior drept, manifestată pr in impo-tenţă funcţ ională
Să al imentez şi h idra-tez corespunzător pacientul
Să sfătuiesc pacientul să servească cu mâna stângă
-se serveşte pacientul cu al imen-taţ ia corespunzătoare-se încurajează pacientul să ser-vească cu mâna stângă, făcând exerci ţ i i
Pacientul se hrăneşte cu aju- torul mâini i stângi
5
A FI CURATÎNGRIJIT ŞI DE A PRO-
TEJA TEGUMEN-
TELE ŞI MUCOASE-
LE
Ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului drept super ior manifes-tată de tegumente murdare şi f rustrare
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase curate
-ajut pacientul să-şi facă baie-î i pregătesc mater ia lele necesare-încurajez pacientul să execute singur unele manopere-î l a jut să se îmbrace
Pacientul este ajutat de asis-tentă pentru sa-t isfacerea nevoi i
D.N. 50 ani PLAN DE NURSING
03.02.2002 DISGNOSTIC MEDICAL: fractură 1 /3 medie ambele oase antebraţ fără deplasare membrul drept
NR.CRT.
NEVOIADIAGNOSTIC DE
NURSINGOBIECTIVE
INTERVENŢIIEVALUARE
AUTONOME DELEGATE
1
A SE ÎMBRĂCA
ŞI DEZBRĂCA
Dif icul tate în sat isfacerea nevoi i dator i tă aparatului g ipsat, manifestată pr in diminuarea posibi l i tăţ i i de a se îmbrăca şi dezbrăca
Să învăţ pacientul să se îmbrace şi dezbrace singur
-asigur pacientului p i jama uşor de îmbrăcat, cu încheietor i s imple-î i asigur papuci fără ş i retur i- încurajez pacientul în sat isface-rea nevoi i
Nevoia devine autonomă
2
A FI CURATÎNGRIJIT ŞI DE A PRO-
TEJA TEGUMEN-
TELE ŞI MUCOASE-
LE
Ig ienă def ic i tară dator i tă diminuăr i i motr ic i tăţ i i membrului super ior drept manifestată pr in tegu-mente murdare
Pacientul să prezinte tegumente şi mucoase curate
-ajut pacientul să-şi facă baie-î i pregătesc mater ia lele necesare-încurajez pacientul să execute singur unele manopere
Pacientul în-cearcă să-şi sa-t isfacă singur nevoia
Din data de 05.02.2002 singura nevoie afectată rămâne nevoia de “A FI CURAT, ÎNGRIJIT ŞI DE A PROTEJA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE”, care va fi tratată cum s-a precizat mai sus, până la înlăturarea aparatului gipsat (24.02.2002).
A N E X A N R . 1
T E H N I C A Î N D E P Ă R T Ă R I I A P A R A T U L U I G I P S A T
Se face după vindecare sau când trebuie înlocuit sau
dacă reducerea nu a reuşit.
Gipsul se taie în lungimea lui cu un cleşte de scos de
la marginea distală a membrului cu multă atenţie pentru a nu
leza tegumentele bolnavului .
ANEXA NR.2TEHNICA INJECŢIEI INTRAMUSCULARE
- Locul injecţiei îl constituie muşchii voluminoşi, lipsiţi de
trunchiuri importante, de vase şi nervi a căror lezare ar putea
provoca accidente. În muşchii fesieri se evită lezarea nervului
sciatic
- Cadranul superoextern fesier rezultă din întretăierea unei
linii orizontale care trece prin marginea superioară a marelui
trohanter, până deasupra şanţului interfesier cu alta verticală,
perpendiculară pe mijlocul celei orizontale
- Când pacientul este culcat, se caută ca repere punctuale
Smirnov şi Barthelmy (punctul Smirnov este situat la un lat de
deget deasupra şi înapoia marelui trohanter; punctul Barthelmy
este situat la unirea treimii externe cu cele două treimi interne
ale unei linii care uneşte splina iliacă antero – superioară cu
extremitatea şanţului interfesier)
- Când pacientul este în poziţie şezând, injecţia se poate
face în toată regiunea fesieră, deasupra liniei de sprijin.
ANEXA NR. 3
ANALIZE DE LABORATOR
Analiza Valori normale Valori realeHemoglobină 15 ± 2 gr /100 ml – B
13 ± 2 gr /100 ml – F14 gr / 100 ml
Trombocite 150.000 – 400.000 / mm 3 300.000 / mm3
Leucocite 4.200 – 8000 / mm3 7.500 / mm3
Glicemie 0,80 – 1,20 gr ‰ 1,00 gr ‰
V. S. H.
1 – 10 mm / 1 h – B 7 – 15 mm / 2 h – B 2 – 13 mm / 1 h – F12 – 17 mm / 2 h – F
7 mm / 1 h13 mm / 2 h
Colesterol 1,80 – 2,80 gr ‰ 3,00 gr ‰
BIBLIOGRAFIE
TURCU G. – Fracturile deschise de antebraţ la copiiGEORGESCU J. – Tratamentul fracturilor deschiseGRIGORESCU I. – Fracturile membrelorTURCANU, PANAITIU, FIRICĂ – Experienţa noastră în
tratamentul fracturilor diafizare de antebraţ la adultTROIANESCU O., PANAITIU – Tratamentul fracturilor de antebraţ la adultTROIENESCU O., BURGELE M. – Aspectele terapeutice ale
fracturilor de antebraţ la adult
CAPITOLUL V. CONCLUZII
Ştiind că fracturile de antebraţ prost tratate pot duce
la invaliditate de diferite grade, trebuie avute în vedere:
- un prim ajutor acordat cu pricepere şi la timp
- o diagnosticare precoce şi corectă
- un tratament adecvat
- o îngrijire corespunzătoare, pentru a preveni orice
complicaţie
- o supraveghere corectă a circulaţiei periferice şi a
stării generale a pacientului
Nu trebuie, de asemenea, neglijat faptul că, după
ridicarea aparatului gipsat e necesară gimnastica de recuperare.
top related