lucrare de diploma
Post on 06-Dec-2014
373 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE COGNITIVE
LUCRARE DE DIPLOMA
Conducator stiintific Absolvent Conf. Univ. Dr. ILLI STEFAN MARIN (POPA) RODICA-OLGA (Promotia 2004)
BUCURESTI IUNIE 2008
1
UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE COGNITIVE
DELINCVENTA JUVENILA
ETIOLOGIE, FACTORI DE RISC, PREVENIRE
Conducator stiintific Absolvent Conf. Univ. Dr. ILLI STEFAN MARIN (POPA) RODICA-OLGA (Promotia 2004)
BUCURESTI IUNIE 2008
2
C U P R I N S
Pag,
ARGUMENT……………………………………………………………....5.
CAP.I . CONSIDERATII TEORETICE……............................................6.
1.1. Definitii si orientari ale delincventei juvenile……………………...6..
a) Orientarea juridica……………………………………………..10
b) Orientarea psihologica………………………………………...14
c) Orientarea sociologica………………………………………...16.
CAPITOLUL II............................................................................................18.
TEORII ASUPRA AGRESIVITATII
ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT
2.1.Teorii asupra agresivitatii...............................................................18
a) Teorii psihologizante………………………...................18.
b)Teorii sociologizante.......................................................22
2.2 Etiologia comportamentului deviant..................................................24
.2.3.Manifestari specifice comportamentului deviant...............................27
1.Conduite de evaziune...........................................................27
2. Conduite de dominare, agresiv- impulsive ........................29.
3. Vicii.....................................................................................30
4. Genuri de infractiuni comise de minori...............32.................
CAPITOLUL.III..............................................................................................36...
FACTORI DE RISC IN APARITIA DEVIERILOR DE COMPORTAMENT..
3.1.Factori endogeni(neuropsihici)..................................................36
3.2.Factori exogeni -....................................................................... 41
3.2.1 Familia - factor determinant in comportamentul deviant
juvenil..............................................................................................................41
3.2.2. Delincventa juvenila si esecul scolar.................................... 47
3.2.3. Grupurile delictogene – factori cu risc major de delincventa...............49
3
CAPITOLUL.IV. ...........................................................................................51
PROFILAXIA DELINCVENTEI JUVENILE............................................ 51
4.1. Aspecte psiholoogice si psihosociale .................................. ................ 51
4.2. Modalitati de prevenire si combatere a delincventei juvenile................53
CAPITOLUL.V. METODOLOGIA CERCETARII………………..............56
5.1. Obiectivele cercetarii.............................................................................56
5.2.Ipoteza cercetarii.....................................................................................56
5.3.Metode si instrumente de lucru folosite in cadrul activitatii de .
cercetare...........................................................................................................57
5.4.Lotul de subiecti………………………………………………………..58
5.5. Studiu de caz…………………………………………………............59
CONCLUZII………………………………………………………………...67
ANEXE……………………………………………………………………… 70
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………...82
4
ARGUMENT
Delincventa juvenila este considerata o problema globala. Aceasta mare provocare a
societatii contemporane reclama ’masuri comune la nivel european’a afirmat deputata
europeana Katerina Batzeli(PSE,Grecia).S-a cerut un raport pentru pregatirea caruia au
fost consultati experti in sociologie si psihologie din diferite state ale UE, care au
incercat sa gaseasca, impreuna cu deputatii PE, sugestii de abordare a acestei
probleme.PE doreste sa transmita un mesaj clar, care sa permita o discutie mai larga
asupra delincventei juvenile.Aceasta ar putea duce la o politica autentica privind
delincventa juvenila la nivel european si la elaborarea unor legi europene care sa
permita o lupta mai eficienta impotriva delincventei juvenile.O parte din participantii la
audiere au subliniat faptul ca acest fenomen isi are radacinile in consumul de ‘violenta
ca distractie’ de catre tineri :jocuri video agresive si emisiuni TV care promoveaza
admiratia pentru violenta .Un experiment realizat in SUA a aratat ca violenta a scazut
cu 40-50% in randul tinerilor, in cadrul unei campanii de inchidere voluntara a
televizoarelor si consolelor de jocuri.
Un numar din ce in ce mai mare de tineri sunt afectati de delincventa juvenila(fie in
calitate de autori,fie de victime).Statisticile difera de la o tara la alta :in Franta, de
exemplu, delincventa juvenila este in crestere, atacurile impotriva persoanelor crescand
cu 190% in ultimii 10 ani ;in schimb, in Germania numarul total al delictelor este in
scadere, desi a crescut numarul de atacuri in banda.In Spania exista un Observator care
incearca sa gaseasca solutii pentru aceasta problema si care pune in practica masuri
preventive. In Germania elevii sunt rasplatiti pentru munca voluntara pe care o depun in
domeniu si s-au infiintat clase de ‘comportament pozitiv’.
5
‘ Sistemul de justitie traditional nu este eficient si prevenirea este mai buna decat
pedepsele’ – au fost concluziile audierii.
‘ Exista un numar de factori pe care ar trebui sa ii luam in considerare in incercarea
noastra de a controla delincventa juvenila : piata interna, libera circulatie,noile
tehnologii mediatice - care ofera oportunitati fara precedent’ a afirmat Katerina Batzeli.
CAPITOLUL I
CONSIDERATII TEORETICE
1.1.Definitii si orientari ale delincventei juvenile
Cel mai adesea agresivitatea se datoreaza unei insatisfaceri profunde, de
durata,consecutive unei lipse de afectiune ori a unui sentiment de devalorizare
personala, concomitent cu o rezistenta scazuta la frustrare.
Agresivitatea este o stare de raspuns a sistemului psihofiziologic .Ea exista in fiecare
dintre noi sub forma unor programe arhetipale de protectie si, in functie de
paricularitatile psihofiziologice ,poate degenera in comportamente ostile in vederea
distrugerii unei persoane,ori a unui obiect semnificativ , care, prin prezenta, reprezinta o
provocare.
Totusi ,agresivitatea impreuna cu anxietatea ,este prezenta in reusitele de
exceptie,asigurind un comportament sustinut, combativ.S-a constatat ca in situatii
limita,in situatii dificile,comportamentele de rezolvare a problemelor , comportamentele
de supravietuire au la baza agresivitatea.Situatiile problematice,frustrante,stresante sunt
factori de crestere a agresivitatii individului,dar modul in care va fi utilizata si
6
directionata agresivitatea depinde numai de experienta personala a individului , de
microclimatul social in care s-a dezvoltat si functioneaza, de gradul de maturitate
sociala si morala.Mecanismele psihofiziologice determina o mai slaba sau crescuta
toleranta la frustrare,precum si tipare comportamentale de adaptare, maturitate morala,
capacitate cognitiva,tot acest lant de mecanisme determinind portretul unui
comportament mai mult sau mai putin violent.
Atunci cand individual nu este capabil sa faca fata unor situtatii inacceptabile pantru
el,tensiunea rezultata poate exploda in descarcari violente distructive, gasind satisfactie
in suferinta celorlalti sau decompensindu-se prin distrugerea unor obiecte.
Individul, in complexitatea situatiilor de viata , se implica in permanenta in
rezolvarea unor situatii.El se manifesta ca o individualitate in luarea deciziilor,
optiunilor, in elaborarea unor conduite constiente sau constructia unor mecanisme de
protectie.
Tineretul, ca parte componenta a populatiei este modelat dupa parametrii
care.definesc.lumea.contemporana(parametriisociali,economici,culturali,tehnici)
Societatea.contemporana.caracterizata.prin.urbanizare,industrializare,tehnologizare,spec
ializare(inalta.calificare),printro.explozie.fara.precedent.astiintei,tehnologiei si
accesului la informatie,a produs mutatii profunde in structura populatiei pe varste si
medii sociale;au aparut mutatii in dimensionarea demografica a populatiei – in Romania
sate intregi au doar populatii de varsta a doua si a treia , in timp ce asistam la migrarea
tinerilor in mari algomerari urbane sau in alte tari.Au aparut mutatii la nivelul pregatirii
culturale,tehnice,profesionale,in dimensionarea demografica a populatiei active.Ca o
consecinta logica a crescut rolul social,spiritual si chiar politic al tinerilor.S-a
diversificat cuprinderea tinerilor in retele de invatamant,a crescut durata scolarizarii,,dar
mai ales s-au diversificat programele scolare,ca o reactie de raspuns la noile cerinte ale
societatii contemporane.
. Asistam la accentuarea polarizarii miscarilor tineretului, cea mai recenta fiind greva
elevilor din ultimul an de liceu nemultumiti de continutul subiectelor de examen, dar si
de neachitarea unor drepturi banesti (Arad si Cluj).Asistam in acelasi timp si la o
recrudescenta a manifestarilor antisociale (gastile de cartier din Bucuresti si marile
7
orase),la procese dezadaptative manifestate in randul adolescentilor (miscarea Emo,
Rockerii,Satanistii,etc..)
Cu aproape 40 in urma Alvin Tofler atentiona ca adolescentii si tinerii se simt
neintelesi , marginalizati, cautindu-si refugiul si sustinerea in asanumitele “ghetouri ale
tinerilor”.In acea vreme Romania se afla sub dictatura comunista,
iar “Socul viitorului”, era doar un termen excentric, fara aplicabilitate practica in
“atotstiitorul “ regim comunist.
A urmat evenimentele din dec.89, iar societatea romaneasca s-a trezit in fata unor
imense provocari si transformari politice, economice si sociale.Nu existau solutii
economice,politice, ideologice,sociale ,care sa permita crearea unui program coerent de
dezvoltare a societatii romanesti pe termen lung si cu atat mai putin, nu se putea face o
prognoza a evolutiei viitoare a societatii romanesti.Consecinta : solutiile “ ad-hoc”, fara
un studiu aprofundat, specializat, profesionalizat,in toate domeniile.A urmat un lung sir
de “experiente”, sub cupola termenului capcana de “societate in tranzitie”, un termen
aproape hipnotic ,care functioneaza si astazi, mai ales ca scuza.
In prezent,cei nascuti in 1989, sunt deja adulti, au 19 ani (juridic vorbind,raspund de
faptele lor),dar socitatea romanesca continua sa fie in “tranzitie”.Societatea a ramas
adolescentina , in schimb, copii anilor “ 89 sunt deja persoane mature.Si-au creat
propriul sistem de valori ,propriul cod moral
(adesea diferit de cel al oamenilor formati in societatea comunista), iar observatiile lui
Alvin Tofler , valabile la inceputul anilor “70 pentru societatea americana si vest
europeana ,devin acum o evidenta si pentru societatea romaneasca: “Deposedati de
eroii adulti si de toate celelalte modele de rol,cu exceptia parintilor lor,copiii din
familiile nucleare,cu structuri rigide, sunt impinsi tot mai mult in bratele singurelor
persoane care par sa-i inteleaga: ceilalti copii.Ei petrec mai mult timp impreuna , devin
mai sensibili la influenta semenilor lor decat pana acum.Mai degraba decat sa
idolatrizeze un unchi , il idolatrizeaza pe Bob Dylan, sau pe oricare altul pe care acest
grup de egali il cosidera un model de viata.Astfel incep sa se formeze nu numai un
ghetou studentesc,dar chiar semighetouri ale preadolescentilor sau adolescentilor,
fiecare cu propriile sale caracteristici tribale ,propriile sale manii, obiceiuri,eroi si
8
secaturi.”(Alvin Tofler,” Socul viitorului”- Editura Politica 1970 – cap.”ghetoul
tinerilor”,pag.276)
In societatea contemporana apar o multitudine de factori ce determina devieri,
aberatii la copii, de multe ori nesesizate decat la adolescenta,ori rabufnind la
tineri.Acesti factori se inscriu intr-un camp de studiu ce implica specialisti din
medicina,psihologie,pedagogie,sociologie,jurisprudenta, etc.
Prin natura factorilor ce se circumscriu comportamentului deviat, prin aceasta
deschidere a campului de studiu, se adauga in prezent complexitatea tabloului etiologic
ca si numeroasele modalitati de tratament.In abordarea complexa a deviantei, a
tulburarilor de comportament, gasim termeni ca:educare,reeducare,
socializare,compensare s.a.m.d.,gasim conlucrand impreuna stiinte precum psihologia,
sociologia, pedagogia, medicina, jurisprudenta.
Cat priveste domeniul cercetarii adolescentei si tinerilor,se admite ca,nici
sociologia,nici etica, nici psihologia ori pedagogia sau o alta disciplina ,nu pot singure
sa surprinda complexitatea problemelor pe care le ridica acest segment al populatiei.
O cercetare monodisciplinara, efectuata in domeniul delincventei juvenile urmareste
in special circumstante medicale, antropologice,sociale, psihologice si
poate avea un caracter aplicativ bazat mai ales pe studiu de caz ,dar se evita perspective
generalizatoare si integratoare din domeniul criminologiei. Delincventa juvenila
necesita, prin complexitatea sa, o abordare holistica, multidisciplinara .
Orice societate exista si functioneaza printr-un ansamblu de norme si
prescriptii ,obiceiuri si practici sociale care asigura ordinea sociala,stabilitatea,
coeziunea interna,continuitatea si stabilitatea societatii.
Normele si valorile grupului de apartenenta devin etalon al comportamentului
individului.Devianta este definita ca lipsa de adeziune la modelul normativ si axiologic
al grupului manifestindu-se printr-n comportament atipic,care incalca prescriptiile
normative si cerintele institutionale.Devianta este totodata si o transgresiune a normelor
in vigoare
9
intr-un sistem social dat care se cere identificata si sanctionata in functie de gravitatea
sa. E.Durkheim afirma ca “Nu poate exista societate in care indivizii sa nu se abata mai
mult sau mai putin de la tipul colectiv”.
In ansamblul formelor de devianta este inclusa si delincventa.Ea implica incalcarea
flagranta a modelelor si schemelor valorice si normative asteptate si dorite , o abatere de
la ceea ce societatea defineste ca fiind moral, decent, licit,corect.
Delincventa juvenila se refera la la actele antisociale,(delictele) comise de
tineri.Originea termenului are la baza latinescul “delinguere juvenis”si desemneaza
ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale ,sanctionate juridic,savarsite de
minori pana la 18 ani.
Delincventa juvenila este actualmente un domeniu de larg interes, intens
cercetat,pentru a incerca deslusirea fenomenului in sine, dar si pentru a se descoperi
cauzele ce conduc minorii sa comita delicte ,in vederea inlaturarii lor si in consecinta ,
in vederea scaderii actelor de delincventa juvenila.
In functie de ipotezele si teoriile etiologice referitoare la delincventa juvenila
exista mai multe orientari.
a) Orientarea juridică
Delincvenţa juvenilă constituie un fenomen complex ,care defineşte ansamblul
conduitelor aflate in conflict cu valorile ocrotite de norma penala.
Din punct de vedere strict juridic acest fenomen caracterizează incalcarea normelor
care reflectă cerinţele oricarei forme de convieţuire umană(limitarea libertaţii
personale,adaptarea adecvată la mediul social,concordanta dintre atitudinile individuale
si cerinţele sociale,respectarea interdicţiilor si prescripţiilor normative, adoptarea
10
acelor criterii de acţiune care fac posibila normalitatea si predictibilitatea
comportamentului,etc.)
Din perspectiva juridica a delincvenţei juvenile apar unele probleme in delimitările
tranşante dintre conduitele delictuale ale tinerilor si particularităţtile comportamentului
infracţional al adulţilor,deoarece ea nu permite identificarea cauzelor ci doar fixarea
unui criteriu unilateral cu ajutorul căruia putem discrimina intre conduita
ilicită,devianta de la norma legala si un comportament normal,socialmente
acceptat.Aceasta este o cauza pentru care noţiunea de delincvenţă juvenila se confundă
cu cea de criminalitate sau infracţionalitate.
Palierul infracţional al unui tânar nu seamana cu cel al adultului,faptele sale
ilegitime sau ilicite datorîdu-se, de fapt, greşelilor facute de parinte, educator dar si unor
motivaţii antisociale ale tânarului faptuitor.Totuşi legislatia aplicabila in cazul
delincvenţilor mentine notiunea de “culpabilitate” in baza aceloraşi criterii care
evaluează comportamentul adultului, desi scopul ei nu este atât de a sancţiona , cât de a
reeduca , a trata si proteja tânărul.
Din perspectiva juridică nu este suficientă stabilirea gradului de vinovaţie a unui
adolescent care a incălcat normele penale, ci apare necesară o evidentiere a gradului sau
de percepere a caracterului antisocial al faptelor savârşite.Stabilirea acestui grad de
maturitate este echivalentâ cu fixarea răspunderii, problemă ce aduce in discuţie
normativitatea penala si semnificaţia ei pentru tânarul delincvent.
Raspunderea penala ne indica o obligatie impusa din afara, individul percepand si
resimtind normele ca reguli obligatorii impuse exterior.Sensul juridic precizeaza
termenul numai din perspectiva incalcarii, nu si a respectarii normei, “raspunderea
intervenind post factum, ca factor ce actioneaza pe terenul raului deja facut”.Insa ea
presupune capacitatea individului “de a intelege caracterul faptelor sale si de a fi stapan
pe ele, de a le voi sau nu”(Codul Penal).
Din perspectiva juridica a delincventei juvenile intereseaza faptul ca in Codul Penal
exista articolele 44-51,care prevad o serie de cazuri si imprejurari care pot exclude
raspunderea penala prin invocarea unor cauze, printre care se numara si
iresponsabilitatea , minoritatea faptuitorului.
11
Iresponsabilitatea si stabilirea starii de iresponsabilitate reprezinta o problema foarte
importanta pentru individualizarea sanctiunii si a vinovatiei, fiind necesar sa se
determine existenta unei boli psihicecare sa genereze acesta stare sau existenta
iresponsabilitatii insesi in momentul savarsirii faptei, deoarece nu intotdeauna sin u
orice simpla constatare a unei boli psihice a unui faptuitor implica iresponsabilitatea sa.
Stabilirea starii de iresponsabilitate se face pe baza unei expertise medico-
psihiatrice de catre un medic psihiatru,intr-un institut specializat , care trebuie sa
conchida fara echivoc daca in momentul comiterii faptei , faptuitorul era sau nu
responsabil .Hotararea privind starea de responsabilitate revine numai instantei de
judecata , concluziile medico-psihiatrice nefiind obligatorii pentru instanta , deoarece
pedeapsa se acorda in raport cu fapta care reprezinta pericol social pentru societate,
savarsita cu vinovatie ,sin u in functie de psihismul infractorilor.
Referitor la sanctionarea minorilor, conform articolului 50 Cod Penal, se considera
ca nu este infractiune fapta savarsita de un minor care in momentul comiterii ei nu
indeplineste conditiile legale pentru a avea raspundere penala, avandu-se in vedere ca
minorii pana la o anumita varsta nu au raspundere penala pentru ca p;rezinta o
insuficienta maturizare psihica, neputand sa-si dea seama de caracterul antisocial si
periculos al faptelor comise sau sa fie receptivi fata de sanctiunile penale.
Desi legiuitorul recunoaste ca minorii care savarsesc fapte antisociale se
caracterizeaza printr-o capacitate psihica insuficient structurata si maturizata, el
considera ca aceasta nu-l impiedica totusi sa-si dea seama de aspectul antisocial al
faptei si urmarile ei , putand avea deci,discernamant. In consecinta , utilizand drept
criterii de clasificare si stabilire a raspunderii penale varsta si
existenta(inexistenta)discernamantului, sunt stabilite trei categorii de minori, prin
articolul 99 – Cod Penal:
a) Minori care nu au implinit varsta de 14 ani si nu raspund penal pentru fapte
antisociale comise, intrucat in favoarea lor exista o prezumtie absoluta a lipsei de
discernamant;
12
b) Minori care au implinit 14 ani , dar nu au depasit 16 ani ,au raspundere penala
numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant ; aceasta este insa o
prezumtie relativa, putandu-se dovedi ca in momentul savarsirii faptei nu aveau
discernamantul necesar , neputand aprecia caracterul si consecintele antisociale
periculoase ale faptei;
c) Minorii care au implinit 16 ani si au raspundere penala.
Ca o consecinta fireasca a aspectelor de varsta si discernamant,sanctiunile
adoptate in privinta minorilor ce au comis fapte antisociale prevad:
- internarea in vederea resocializarii intr-o scoala de reeducare (pentru
minorii sub 14 ani, deci care nu au raspundere penala);
- internarea intr-un institut medical educativ de specialitate (pentru minorii
care au comis fapte penale, dar care datorita starii lor fizice sau psihice, au
nevoie de tratament de durata si de un regim special de crestere si educare);
- inrernarea intr-o scoala speciala de munca si reeducare cu regim sever de
semidetentie (pentru minorii cu raspundere penala si care au comis delicte
grave sau repetate) sau incredintarea lor spre reeducare unui colectiv de
munca sau invatatura.
Actualmente se considera ca in absenta unei expertize medicale de specialitate si a
anchetei sociale bine elaborate, nu se poate stabili intotdeauna si in mod cert daca un
anumit minor a actionat in mod constient sau a fost incitat de imprejurarile de moment,
cunoscand si urmarind producerea unor consecinte socialmente periculoase.
Definirea juridica a delincventei juvenile are tendinte reductioniste , care exclude
orice particularitate a conduitei sau a motivatiilor antisociale specifice
pentru adult si pentru adolescent.Din acest motiv, un rol important in evaluarea
stiintifica a fenomenului de delincventa juvenila il joaca analiza etiologiei care “implica
studiul detaliat al caracteristicilor personalitatii in formare a adolescentului, al
motivatiilor , nevoilor si aspiratiilor sale, a raportului cu educatorul,al ansamblului de
elemente care pot explica particularitatile individuale ale tanarului si medierea pe care o
ofera actului de transgresiune a normei , conditiile psihice interne si cele depinzand de
structura mediului sociocultural extern”.
13
b)Orientarea psihologica
Aceasta se caracterizeaza printr-o abordare individuala a comportamentului si
particularitatilor psihice ale minorului delincvent .Ea incearca sa explice delincventa
penala ca rezultat al unor tulburari de comportament si personalitate , datorita
incapacitatii de adaptare la exigentele normative si cuprinde mai multe directii de
abordare:
a)Abordarea psihopedagogica a comportamentului, care evalueaza cauzele
delincventei juvenile din perspectiva erorilor de educatie si socializarii
morale,considerand ca tendinta spre delincventa este rezultatul esecului asimilarii si
interiorizarii normelor de conduita de catre subiectii educatiei.
Esecul socializarii se datoreaza unei educatii gresit orientate ,care ignora
motivatiile personale ale tanarului si aplica un sistem defectuos de sanctiuni.La acestea
se adauga in numeroase cazuri interdictiile severe instituite de parinti asupra unor
actiuni sau preferinte care impiedica dezvoltarea sociabilitatii si a autonomiei
morale.B.Skinner dar si Eysenk sustin ca accentuind sanctiunile nu se face altceva
decat sa se intareasca motivatiile negative ale conduitelor ce incalca norma legala.
Un rol deosebit de important in procesul de socializare al adolescentului il joaca
familia.Situatiile familiale deficitare isi pun amprenta asupra sentimentelor de incredere
si securitate ale tanarului.Referindu-se la destinul familiei intr-o societate aflata pe calea
unei industrializari progresive I.J.Fischer afirma ca , in privinta rolului sau educativ,
familia merge spre dezangajarea parintilor si angajarea activa si efectiva de suplinitori
de functii educative, educatori ai vorbirii, supraveghetori,etc..Familia isi paraseste astfel
una din atributiile sale fundamentale, pe care o incredinteaza treptat unei companii
anonime si unei influente colective, care nu intotdeauna au efectele cele mai bune in
dezvoltarea psihica a minorului.
Totalitatea manifestarilor comportamentale ale adolescentului depinde in cea mai
mare masura de integritatea functionalitatii familiei.Absenta realizarii functiilor
14
principale ale familiei (protectie,afectiune,subzistenta, socializare)determina aparitia
unor conduite antisociale.
b)O alta abordare este cea psihanalitica.Ea atribuie tanarului delincvent o
structura nevrotică manifestata porin conflicte intra- si interpersonale , cauzate de
esecul de rezolvare a conflictului oedipian din cadrul familiei.Relatia mama - copil, una
dintre cele mai afective relatii, poate degenera insa in traumatisme psiho-afective , care
la randul lor se vor reflecta in comportament agresiv antisocial.O.Rank pune in
evidenta relatia dintre echilibrul afectiv al fatului in perioada intrauterina, efectele
traumatizante ale nasterii si structura Eu-lui individual.
Din date existente in literatura de specialitate, coroborate cu cercetarile lui
Paunescu in "Agresivitatea si conditia umana"(Ed.Tehnica, 1994), rezulta ca doar 2 – 5
% din copiii care au primit exces de afectivitate materna sunt inadaptati, in schimb,
aprox. 80% dintre acestia provin din sarcina disfunctionala afectiv-sociala.
Referitor la excesul de autoritate patern, executarea de actiuni coercitive asupra
unei persoane slabe(copilul), contribuie in sens negativ la procesul de formare a
personalitatii individului.
Modelul psihanalitic are la baza existenta pulsiunii de agresiune. Pulsiunea,in
conceptia freudiana, este un proces dinamic, care consta intr-un impuls, o incarcatura
energetica, ce impinge organismul spre scop..Din aceasta perspectiva, multi cercetatori
considera ca agresivitatea si implicit delincventa juvenila se intersecteaza cu aceste
fenomene.Agresivitatea este potrivit lui Adler " o aspiratie general umana, un factor
indispensabil vietii". Ea este o pulsiune care urmareste depasirea propriilor sentimente
de inferioritate si exprima dorinta de putere.Daca W.Reich descrie agresivitatea ca pe
un rezultat al frustrarilor sexuale Melanie Klein vorbeste despre existenta primara a
iubirii si a urii aflate in conflict inca de la inceputul vietii.
J.Lacan si E.Erikson , pornind de la conceptia originala a lui Freud au incercat sa
completeze punctul de vedere psihanalitic cu o perspectiva cultural-istorica asupra
genezei personalitatii si a dependentei sale de mediul social si cultural.
Oricare ar fi abordarea avuta orientarea psihologica in domeniul delincventei
juvenile postuleaza ideea principala conform careia delincventa juvenila se datoreaza
15
incapacitatii de adaptare satisfacatoare la mediu a adolescentului, datorita unor tulburari
de natura psihopatologica provocate de un ansamblu de factori de care familia este, in
cea mai mare parte responsabila.
c)Orientarea sociologica
Aceasta vine in completarea orientarii psihologice si pune in dependenta tendinta
spre delincventa nu atat cu mediul familial ,cat mai ales cu cel social si
cultural.Delincventa juvenila mai mult decat o forma de inadaptare la mediu, este o
forma de exprimare a conflictului tanarului cu valorile societatii in ansamblul ei.
Atunci cand tanarul tinde spre moduri de viata si scopuri superioare clasei din care
face parte , iar societatea nu-i ofera mijloacele legitime necesare, apare un conflict ,
delincventa devenind astfel un mijloc ilegitim, ilicit, o forma de protest contra
inegalitatilor de clasa in ceea ce priveste puterea, bogatia, securitatea personala si
prestigiul social.
Orientarea tanarului spre diverse grupuri, asanumitele" bande de la marginea
strazii" sau "bande de cartier', care exercita o influenta negativa asupra sa pot amplifica
acest fenomen,antrenandu-l spre acte si fapte deviante si delincvente cu periculozitate
sporita. Aceste grupuri de referinta pot avea insa si efect benefic, in cadrul lor
realizandu-se o " socializare secundara", pentru ca in cadrul acestor grupuri ei se afirma,
isi concretizeaza dorintele de emancipare fata de autoritatea familiei si a scolii.
Transformarea rapida a societatii(urbanizare, industrializare , dezvoltarea fara
precedent a tehnicii si accesul la mijloacele de informare in masa,migratia, etc..) este
insotita de o serie de schimbari si conflicte sociale care sunt in stransa dependenta cu
delincventa juvenila.
Referitor la dependenta delincventa – urbanizare, in lucrarea sa "Tratat de
sociologie" Raymond Boudon desprindea trei concluzii:
- nu opozitia oras – sat este importanta , ci fenomenul concentrarii
delincventilor in anumite arii;
16
- aceste zone ar putea la fel de bine sa se numeasca arii de devianta, deoarece
aici se regaseste nu numai o criminalitate ridicata ci si sinucideri si
toxicomani ;
- in aceste zone de devianta se sufera manifest de o lipsa de integrare
sociala.
Toate aceste conceptii si orientari formuleaza principalele explicatii ale fenomenului
de delincventa juvenila incercand sa puna in evidenta si sa coreleze cu o serie de factori
si variabile cu caracter individual si social.
Este evident ca simpla analiza a statisticilor penale nu este suficienta , fiind necesara
o intelegere mult mai profunda a cauzelor , a factorilor favorizanti,a modului specific de
producere a delincventei juvenile.
17
CAPITOLUL II
TEORII ASUPRA AGRESIVITATII
ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI
DEVIANT
2.1.TEORII ASUPRA AGRESIVITATII
Constructiile teoretice privind delincventa juvenila sunt impartite in doua mari
categorii:1)teoriile psihologizante si 2) teoriile sociologizante.
Teorii psihologizante
< Teoria societatii criminogene si a personalitatii criminale dezvoltata de J.
Pinatel care sustine ca infractiunea este rezultatul exclusiv al ocaziei sociale. Dat fiind
ca aceste ocazii se inmultesc din ce in ce mai mult , pe masura evolutiei
18
societatii,criminalitatea creste in mod obiectiv si inevitabil, deci, poate fi interpretata ca
o maladie morala a progresului.In descrierea personalitatii criminale accentul cade pe
unele trasaturi de personalitate precum: labilitatea, absenta inhibitiei,agresivitatea si
indiferenta afectiva (absenta inclinatiilor altruiste si simpatetice),imprevizibilul
comportamentului, egocentrismul, orientarea instinctuala in spatiul social, etc.
< Teoria frustrarii sociale formulata de M.B.Clinard, considera ca
manifestarile antisociale apar pe fondul situatiilor de frustrare a anumitor indivizi, din
dorinta de compensare a acestora.Fiecare individ are, in functie de structura sa psihica si
de eforturile de autocontrol pe care le depune, o anumita toleranta la frustrare care il
ajuta sa suporte frustrarea fara a recurge la raspunsuri inadecvate.
Gradul si intensitatea tolerantei ii influenteaza sensibil comportamentul , actionand
fie ca un factor favorizant, fie ca un obstacol in realizarea intereselor sale pe cai
legitime sau ilegitime.Aceasta stare, oarecum normala, nu produce nici un fel de stress
sau de conflict la majoritatea oamenilor, in timp ce la altii poate declansa anxietate,
nevroze si comportamente agresiv-violente.
< Teoria rezistentei la frustrare elaborata de W.Reckless , complementara
teoriei lui Clinard, isi propune sa ofere un model al delincventei care sa inlature din
criminologie notiunea de cauza.El respinge corelatia dintre frustrare si agresivitate si
avanseaza ideea ca societatea si individul dispun de o serie de mecanisme de "rezistenta
la frustrare” care previn incalcarea si abaterile de la normele sociale , asigurand o
descarcare a "incarcaturii emotionale" a indivizilor in directii nondeviante.Exista o
structura sociala externa si o structura psihica interioara care joaca rolul de "tampon"
intre frustrare si agresivitate protejand astfel indivizii contra seductiilor , impulsiunilor,
tentatiilor si presiunilor ce ii imping la devianta.Rezistenta externa are ca sursa mediul
extern imediat(familie,rude,prieteni, la care se adauga scoala cu intregul sau potential
formativ), care ofera individului posibilitatea dobandirii unui status , a cadrului si a
mijloacelor legitime de atingere a scopurilor, a identificarii cu grupul precum:imaginea
favorabila despre sine , constiinta identitatii de sine, gradul ridicat de "toleranta la
frustrare", normele si comportamentele etice puternic interiorizate. Gradul inalt de
19
dezvoltare a Eu-lui si a supraeului este de natura sa garanteze un control adecvat asupra
comportamentului propriu.
< Teoria disonantei cognitive (L. Festinger) afirma ca procesul de socializare in
familie si in cadrul altor grupuri sociale este frecvent insotit de anumite fenomene
dizarmonice , tensionale(disonanta cognitiva si afectiva care intervine ori de cate ori
ramane nerealizata o asteptare are cele mai neplacute consecinte), cauzate de diferente
semnificative in planul judecatii morale, in comunicarea interpersonala sau la nivel de
grup. Depasirea tensiunii sau ameliorarea dizarmoniei se realizeaza prin urmatoarele
mijloace:
- incercarea individului de a-si schimba propriile convingeri si atitudini in
functie de cele ale majoritatii membrilor grupului;
- incercarea de a schimba convingerile si atitudinile si de a impune propriile
convingeri;
- respingerea totala a conduitelor si a comportamentelor conventionale si
adoptarea unor conduite nonconformiste si deviante.
< Teoria binomului societate inchisa – societate deschisa fundamentata
de H. Bergson si dezvoltata de K.R. Popper. Este o teorie moderna a genezei
deviantei care propune o explicatie partial sociologizanta , partial psihologizanta
a actualelor simptome de criza morala care bantuie nu numai societatea
romaneasca , ci intreaga omenire.
In societatea inchisa dominata de credinte si tabuuri imuabile si de
necontestat,orice interventie umana, orice libertate individuala considerate a fi
perturbatoare si demolatoare este oprita in fasa de un colectivism care nu lasa loc
asumarii responsabilitatii personale.In schimb,societatea deschisa respinge autoritatea
absoluta a traditiei.Oamenii se pot raporta critic la tabuuri,putandu-si intemeia deciziile
pe autoritatea propriei inteligente.Evolutia spre acest nou tip de societate are ca suport
ideea ca viata si viitorul nostru depind de alegerile , de hotararile si actiunile
individului. De aceea,intr-o societate deschisa, democratica, sursa fundamentala a
edificarii fiecarui destin in parte o constituie
20
libertatea personala.Esential este modul cum fiecare intelege libertatea si ce face cu
ea.Dupa E.Fromm(1983)atomizarea societatii , fenomenul izolarii indivizilor,
instrainarii crescande, pare a exprima legitati obiective, procese de neeludat.
Existenta individului modern cere tot mai mult efort si un continuu discernamant
, straduinta de a ne autosupraveghea si de a ne asuma responsabilitati , uneori de a lasa
nesatisfacute anumite nevoi emotionale, aceasta permanenta solicitare conducand
inevitabil la amplificarea angoasei.
Teama, nesiguranta, nelinistea, devin dominante ale psihicului individului.
In general, in fata unei astfel de situatii oamenii au tendinta sa evite riscurile
pentru a se simti cat mai in siguranta , fie sa-si rezolve problemele prin conformism.
Astfel, procesul trecerii de la societatea inchisa la cea deschisa in mod obiectiv se
asociaza cu unul de " degradare de "erodare"a personalitatii umane si a moralei in
general. Caracteristicile acestui proces pot fi surprinse intr-o serie de fenomene sociale
care concura la vulnerabilizarea, la golirea omului de continut, adica de spiritul lui.
Intre acesti factori alienatori sunt:
urmarirea obsesiva a a acumularilor materiale, a puterii si prestigiului,
deziderate care se manifesta tot mai pregnant in societatea moderna si care
modifica intr-o masura insemnata ierarhia valorilor in dauna celor moral-
civice , spirituale, culturale , educative .
rutina, un amanunt aparent banal, dar care pe nesimtite inrobeste
oamenii.Avem de-a face cu o stereotipizare a actiunilor umane, structurata tot
mai mult pe nivele de "specializare"Oamenii, din ratiuni de confort fizic,
psihic,prefera aceste "ritualuri" monotone si drept consecinta apare
asanumitul "plictis", pe care indivizii il "trateaza" cu goana dupa
distractii,placeri si senzatii tari ,alchool si chiar droguri, toate aceste creind
conditii pentru o traiectorie devianta care adesea duce la delincventa.
lumea moderna schematizeaza extrem de complexa problematica a
individului , percepandu-l nu ca pe o entitate singulara ci ca pe un ansamblu
de parametri statistici gestionati printr-n complicat sistem birocratic,
depersonalizand individul, lipsindu-l de identitatea si unicitatea sa.Desi pare la
21
fel de banala ca rutina, birocratia atenteaza mult mai grav decat pare la prima
vedere , la libertatea de exprimare a individului.
Lumea contemporana trebuie sa elaboreze un sistem educational astfel construit
incat sa se incurajeze individualismul responsabil, in pralel cu inhibarea si descurajarea
individualismului iresponsabil, implicat in dezvoltarea conduitelor deviante, a
delincventei.
.
Teorii sociologizante
< Teoria subculturilor delincvente,formulata de E.Cohen identifica in corpul
social "subculturile delincvente", definindu-se ca grupuri neprivilegiate , aflate intr-o
situatie sociala periferica, marginala, de izolare , de insatisfactie sociala si individuala ,
care din dorinta anihilarii frustrarilor de status marginal si a anxietatilor implicate de
acestea, au reactii de protest fata de normele si valorile sociatatii si recurg la mijloace
indezirabile, ilicite pentru a-si atinge scopurile.
< Teoria reactiei (etichetarii) sociale propusa de H.Becker, K.Erikson, sustine ca
devianta , in general, si delincventa in special, nu exista in sine, ci doar in masura in
care societatea sau anumite grupuri sociale (conducatoare sau dominante) o eticheteaza
ca atare.
< Teoria dezorganizarii sociale elaborata de R.Shaw si de H.D. Mc.Kay,
sustine ca accentuarea crizelor economice si sociale, fenomenele de urbanizare, exodul
rural etc, produc devianta prin aceea ca scad functiile de socializare si de control ale
comunitatii,fac sa fie abandonate traditiile si regulile morale. K.Cohen defineste
"dezorganizarea sociala" ca fiind esecul obiceiurilor si al institutiilor care in mod
normal controleaza eficient conduitele.
Printre procesele cele mai destructurante sunt: ineficacitatea scolii, amplificarea
coruptiei, nesiguranta slujbelor, spectrul somajului,saturarea cu formalism si
exterioritate al religiei, pierzandu-se esenta sacra spirituala,abandonarea vechilor traditii
22
si obiceiuri care defineau filonul de baza al unei culturi sau comunitati, radacina unei
constructii sociale comune solide.
<Teoria anomiei sociale construita in forma ei clasica de E.Durkheim are la baza
ideea ca fenomenul de devianta este caracteristic oricarei sociatati , avand deci un
caracter universal, in sensul ca nu poate exista societate in care indivizii sa nu se abata
mai mult sau mai putin de la tipul colectiv si ca este inevitabil ca printre aceste abateri
sa nu fie si unele cazuri care prezinta caracter criminal.Prin termenul de anomie
Durkheim intelege o stare de dereglare totala a normelor sociale cauzate de unele
schimbari bruste, de absenta unei definiri precise a valorilor si a scopurilor care
orienteaza comportamentul social cand normele de baza isi suspenda temporar
functionalitatea.
<Teoria oportunitatii diferentiale (R.A.Cloward si L.E.Ohlin) afirma ca
fenomenul numit delincventa este o reactie specifica fata de inegalitatea sociala.In
definitia propusa de catre adeptii acestei orientari, delincventa are un caracter
colectiv,aceasta implicand un subsistem de roluri sociale adoptate in paralel cu o
integrare sociala formala.
<Teoria asocierilor diferentiale formulata de criminologul american
E.A.Sutherland, reprezinta o aplicatie a teoriei " invatarii sociale" la studiul
delincventei, incercand o explicatie istorica sau genetica a comportamentului criminal,
bazata pe cunoasterea intregii experiente de viata a individului.
< Teoria conflictelor codurilor culturale elaborata de T.Sellin, se refera la
faptul ca infractiunea si crima sunt consecinte ale conflictelor culturale existente intre
diferitele categorii si grupuri ale societatii.Orinde in lume diferentierea sociala
determina aparitia unor grupuri sociale fiecare caracterizandu-se prin moduri de viata si
prin sisteme de valori specifice.Coexistenta acestor grupuri face inevitabila producerea
unor "conflicte culturale" uneori greu surmontabile, materializate prin acte delincvente.
23
2.2. ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT
Principalele cauze ale comportamentului deviant sunt in relatie cu
baza ereditara, mediul ambiant, factorii de socializare care favorizeaza aparitia
comportamentului deviant la minori si care se poate prezenta sub urmatoatele aspecte:
a) Neintelegerile intrafamiliale si disocierea caminului. Acestea au o frecventa
maxima:80% din minorii cu probleme comportamentale provin din familii
destramate (studii efectuate de Stanciu ; Costiner) .Aceste situatii pot
declansa la copilul minor tulburari emotionale si tendinte patologice care
ulterior se pot traduce prin devieri comportamentale.
b) Disocierea grupului familial prin boli cronice grave sau prin decesul unui
parinte poate crea familiei , pe langa o privatiune economica si puternica
frustrare emotionala care pooate avea efecte foarte puternice asupra
minorului .
c) Absenta unuia dintre parinti poate influenta negativ dezvoltarea
personalitatii copilului prin absenta figurii de identificare necesara
conturarii personalitatii viitoare.Rolul mamei este primordial:
astfel potrivit lui Schneidemann, copilul fara mama isi construieste
la inceput o "reactie de protest",pentru ca apoi sa treaca la o etapa
"disforica" si in fine, prin stadiul de negare a necesitatii de a avea
mama.
d) Divortul devine pentru copil un fapt iremediabil.Disputele premergatoare ,
tensiunile excesive dintre parinti sau un parinte
24
brutal, alcoolic si care provoaca certuri ( cel mai adesea tatal)
duc la o serie de situatii fara echivoc din partea acestora care,
pe langa anxietate si insecuritate pe care o pot insufla copilului ,
ii pot crea unele resentimente sau pot constitui pentru el un model de imitat.
e) Deficientele in atitudinea educativa a tatalui sau a mamei
(agresivitatea, despotismul, pisalogeala etc..) determina la copil
(si ulterior la tanar) reactii de indisciplina , incapacitate de aco-
modare ,iritabilitate, etc.(studii efectuate de Porot;Beker).
f) Relatiile dificile cu mama, care nu pot satisface trebuinta de afectiune a
copilului, il vor situa permanent in cadrul unor
carente afective si de securitate (Berman ;Gutacher).
g) Prelungirea scolarizarii obligatorii face , paradoxal, pentru copiii
cu intelect de limita sa apara o sursa de inadaptare si esec , fapt
ce antreneaza pe copil pe calea delincventei(Stanciu)
h) Precocitatea pubertatii si sexualitatii, care se manifesta in conditiile
actualei etape de explozie tehnica, economica se pot constitui intru-n factor
generator de delincventa juvenila si ridica probleme chiar si unor adolescenti
cu dezvoltare normala (Stefan).
i) Solicitarile mass- media care au o influenta din ce in ce mai mare si
care inlaturand reflectia si meditatia, favorizeaza reactii impulsive sau de
satisfacere imediata a trebuintelor (invazia de reclame).
j) Transformarile demografice, legate de transferul dinamic al
populatiei in cadrul urbanizarii, impun stresuri inevitabile, prin
schimbarea brusca a modului si ritmului de viata si perturba mai
25
ales pe tineri,facandu-i vulnerabili in fata numeroaselor tentatii
din noul univers ce le este strain.
Indiferent care dintre acesti factori au activat, efectul este acelasi
asupra personalitatii minorului:subminarea simtului sigurantei
insecuritatea, fenomene care permit cu mai mare usurinta expunerea
lui la influente nocive, antisociale ale mediului, facilitand comiterea
de delicte.Delictul poate fi explicat in dinamica dezvoltarii
personalitatii printr-o stare de deficienta emotionala care este
compensata prin comportamente delictuale, ca o incercare de
satisfacere a unor trebuinte fiziologice esentiale (Stanciu).
Comiterea delictului inlatura tanarului senzatia de insecuritate in care
traieste, chiar daca pentru o scurta perioada de timp.
k) Factorii geneticii:
- numeroasele cercetari efectuate in ultimii ani au dus la concluzia certa ca
exista o participare ereditara neindoielinica la instalarea unor afectiuni
psihice,mai ales in cazul dificultatilor mentale si
personalitatilor psihopatice care au manifestari agresive deosebit de grave,
cronice, recidivante.
- exista o corelatie intre anormalitatile heterozomiale si tulburarile psihice
in general(studii efectuate de Hammeron; Dragomirescu).
Anomaliile heterozomiale prin exces in ambele sensuri conduc la tulburari
mentale asociate cu tulburari comportamentale(Isvoranu)
- in sindromul XYY s-au intalnit tulburari cu caracter psihopatic variate,
mergand pana la o psihopatie severa;
- in afara unei inapoieri mintale, in sindromul Klinefelter exista si
cazuri de tulburari psihopatice la subiecti cu inteligenta normala.
(Christodorescu).
- frecventa genetica a anomaliilor de sex este mai mare la delincventii
barbati cu cromatina pozitiva.
26
2.3. Manifestari specifice comportamentului deviant
Comportamentul deviant se manifesta prin reactii specifice, individualizate,ale
minorilor la frustrarile pe care le suporta in confruntarea cu solicitarile mediului.Ele au
semnificatia unui deficit de adaptare,a instalarii unei stari conflictuale intre minor si
mediul sau:scoala(profesori, regulamente,
obligativitatea asimilarii unor cunostinte, colegi, etc..),familia, mediul extrafamilial.
Aceste manifestari sunt de fapt,aceleasi la toate varstele scolare, diferind doar
fecventa, motivele si semnificatia lor morala.
1. Conduitele de evaziume sau de demisie
> Manifestari datorate instabilitatii de tip caracterial. Se refera la excesul de
miscare sau de vorbire, de prezenta miscarilor parazite, de reactivitatea excesiva,
de atentia labila, de capacitatea slaba de concentrare;
> Manifestari determinate de dezinteresul si de indiferenta fata de scoala care
isi au originea fie in indiferenta parintilor fata de progresul scolar al minorului fie
in frustrarile suferite de elevi din partea scolii;
> Acte de indisciplina cronica din timpul lectiilor si al activitatiilor
educative, care se datoreaza factorilor temperamentali si dorintei de
a brava in fata colegilor;
> Neglijarea sistematica a obligatiilor scolare, a invataturii, care
consta in acceptarea statutului de mediocru, la limita promovarii
clasei.Este o maniofestare frecventa a comportamentului deviant.
> Manifestarile indiferentei afective.Se evidentiaza lipsa dorintei
de a stabili relatii de afectiune cu colegii si cu educatorii care de regula
tine de structura personalitatii minorului sau provine dintr-o atmosfera
27
familiala precara, lipsita de caldura afectiva;
> Delasarea (lenea) care se poate manifesta sub mai multe forme:
- Lenea cu substrat organic, caz in care lentoarea si apatia sunt
cauzate de cele mai multe ori de un metabolism greoi, de maladii ale
ficatului, ale sistemului nervos, de probleme de circulatie;
> - Lenea caracteriala, care consta intr-o opozitie manifestata fata de
efortul intelectual sau fizic.Acesti minori nu au gustul muncii ca
sursa de satisfactii, nici sentimentul datoriei , lipsindu-le stimulii
sociali, familiali sau scolari.Aceasta forma de delasare este des intalnita la
elevi, devenind o deviere de comportament in masura in care familia
si scoala nu gasesc remediile necesare scoaterii copilului din acesta
stare(uneori relatia recompensa – pedeapsa este defectuoasa).
> Minciuna , o caracteristica comportamentala specifica elevilor cu
o structura labila de personalitate, celor timizi, fricosi, evazivi,
nesiguri pe ei insusi.Este favorizata de severitatea excesiva a
parintilor , profesorilor, adultilor cu care se afla in contact.
> Fuga de la scoala sau de acasa.Daca nu este bazata pe o boala
neuropsica , tendinta de evadare din mediul familial sau scolar,
este expresia unui protest fata de mediu sau fata de situatiile
inacceptabile.
> Vagabondajul. Copilul care fuge de acasa pentru o perioada
mai lunga se expune la multiple riscuri:
- lipsit de ocrotirea parintesca si scolara isi risca integritatea
- aderand la grupuri ocazionale , lipsit fiind de maturitate , de
o judecata morala stabila, aceste grupuri il vor antrena in
actiuni de furt , de talharie, de consum de droguri, alcool,
il vor impinge pe copil spre un mod de viata delincvent;
- vagabondajul atrage dupa sine si absenteismul scolar,ceea
28
ce deschide drumul spre abandonul scolar;
> Abandonul scolar , care survine atunci cand copilul
constientizeaza incompatibilitatea intre modul de viata la care s-a
dedat si cel prescris de regulile scolare si familie sau cand isi da
seama ca intre el si colegii sai exista o diferenta in ceea ce priveste
nivelul achizitiilor comportamentale.Acest al doilea aspect naste in
copil un complex de inferioritate.El isi da seama ca nu se mai
poate compara cu colegii sai pe criterii scolare, de aceea introduce
alte criterii de "reusita" care rezista comparatiei.
2. Conduite de dominare, agresiv – impulsive
Atitudinile sfidatoare se manifesta de obicei prin ironizarea colegilor
sau profesorilor si in afisarea in tot ce fac a unei arogante
specifice.Acestea isi au originea in atitudinile si defectele de
educatie ale parintilor.
Inselarea altor minori sau adulti pentru castig material (specula ,
bisnita)care este tot mai frecvent intalnita astazi in scoli.Este o
conduita devianta deoarece interesul scolii este sa formeze oameni
integri ,cinstiti, responsabili.
Manifestarile egoiste, care au in continut desconsiderarea colegilor
din dorinta permanenta de a obtine un lucru nemeritat si de a parea
mai valorosi decat sunt in realitate.
Actele de talharie.Desi pot fi comise si individual, sunt mai mult
practicate de grupuri organizate de tineri conduse de delincventi
majori.Intrucat talharia intra sub incidenta Codului penal,
participarea unor minori (elevi) este la limita devierilor de conduita
si a infractiunii, ultima fiind sanctionata de lege.
29
3.Vicii
Fumatul si consumul de bauturi alcoolice, care pot fi interpretate
printre altele ca forme de protest si de sfidare a cerintelor
regulamentelor scolare,asociate cu nevoia pe care o resimt
preadolescentii si adolescentii de a iesi in evidenta, de a brava in fata
colegilor si adultilor. Studiile de psihanaliza au scos in evidenta
mecanisme fundamentale ca, de exemplu, frustrarea, care creaza o
stare de tensiune ce declanseaza anumite comportamente, inclusiv
consumul de alcool:
Consumul de droguri a cunoscut o extindere ingrijoratoare in ultima
vreme, patrunzand si pe portile scolilor.Consumul de droguri pune in
mare pericol sanatatea minorilor.Incercand experiente noi sau
bravand , cu timpul ajung la dependenta , iar de aici se ajunge la
efectul devastator pe care-l produc narcoticele la toate
nivelurile(fizic, psihic, social).Studii recente evalueaza ca in
Romania aprox 74% dintre cei care se drogheaza au intre 14 -25 ani.
Practicarea jocurilor de noroc.Poate fi considerata drept o deviere
grava de comportament deoarece il obisnuieste pe elev cu himera
castigului fara efort si il indeparteaza de optiunea pentru exercitare
unei munci utile si oneste;
Violenta in scoli . Conform unui studiu efectuat de Organizatia
Mondiala a Sanatatii in 37 de tari, impreuna cu Asociatia Mondiala
de Psihiatrie, Asociatia Internationala de Psihiatrie a Copilului si
Adolescentului , Romania este nominalizata pe primul loc la
numarul cazurilor de violenta raportata in scoli.Studiul intitulat "
Violenta scolara :epidemiologie, istoric si preventie" releva un
"TOP" al violentei scolare: Romania (50%), Kuweit,Iran, Columbia,
30
Ungaria….etc).Se considera ca aceste situatii sunt in conexiune
strinsa cu indicatorii economici, sociali,dar si cu calitatea sistemului
scolar. Conform acestui studiu aproape 70% din elevii romani se
tem sa nu fie atacati la scoala, ducandu-se cu teama la ore.Cazurile
de evenimente negative la unitatile de invatamant sunt in ultima
vreme deosebit de frecvente, intens mediatizate in presa.Mai putin
mediatizata este imperioasa necesitate de a se interveni cu
profesionalism la nivelul strategiei nationale de educatie.
Furtul comis de minori care dobandeste conotatii diferite in functie de
continutul, motivatia,si circumstantele in care a fost savarsit.
Se disting mai multe tipuri de furt:furtul din necesitate;furtul ca act
de imitatie;furt la comanda sau la indemn;furt avand ca tendinta
autoafirmarea si dobandirea unei anumite "notorietati" in fata
grupului (gastii);furtul ca act de razbunare si, in ultima instanta,
furtul ca mod de a exista , asazisii "hoti de meserie " , multi dintre ei
capatand "inalta calificare" in scoli de reeducare , in penitenciare sau
in urma relatiei cu delincventi recidivisti .
4. Genuri de infractiuni comise de minori
In procesul socializarii, minorul opereaza relational cu atitudini adoptate dupa
modelul oferit de mediul social.Prin repetare, atitudinile sale se consolideaza si se
organizeaza in comportamente ce se pot modifica in functie de motivatie si
interes.Psihologic, manifestarea exterioara a comportamentului apare ca o modalitate de
actiune tipic umana influentata de insusirile temperamentale ale persoanei.Cand mediul
actioneaza organizat, stabil,si asigura satisfacerea trebuintelor minorului , atunci
comportamentul sau este pozitiv, iar atunci cand actiunea mediului este nefavorabila,
comportamentul va fi negativ, deviant.
31
Debutul infractional al minorului este relativ greu de precizat. Acesta capata
semnificatie intr-un anumit context familial,scolar, social, reprezantand o perturbare a
raportului relational al copilului cu persoane sau obiecte, constituind un raspuns la
atitudinea altora.La varsata prescolara incep sa apara manifestari cu adresa relativ
conturata.Ele apar cu precadere in mediul familial si pot lua axpresia unei ostilitati la
adresa unora dintre membrii familiei, ostilitate manifestata in gesturi de neascultare,
deteriorare sau distrugere de obiecte, impolitete, obraznicie, uneori chiar injurii si loviri
etc..La varsta scolara pot sa apara tulburari de comportament , cu semnificatie morala,
care merg de la forma preinfractionala pana la cea infractionala propriu-zisa.Chiar daca
minorii nu comit in toate cazurile acte cu caracter antisocial, comportamentul lor
indezirabil, atitudinile lor in dezacord cu exigentele scolare, lasa deschisa ori gasesc
aceasta posibilitate.
Infractiunile de furt din avutul public si privat intra sub incidenta Codului
Penal.Din pacate , in ultimii ani , acest gen de infractiuni inregistreaza un numar
deosebit de mare.Se remarca o mare diversitate a modurilor de operare, o crestere a
valorii pagubelor , cu mentiunea ca in ultimul timp, furturile in dauna avutului public
au usoara tendinta de scadere , in timp ce exista o crestere a furturilor din patrimoniul
privat( Pitulescu, 1995).Principala explicatie a acestui fenomen este aceea ca bunurile si
valorile din patrimoniul privat suscita mai mult interesul minorilor delincventi (mai
usor accesibile, tentante). Infractiunile de furt comise de minor prezinta anumite
particularitati :
- furturile savarsite de minori se disting in primul rand prin valoarea mai
redusa a bunurilor furate.Ei sustrag obiecte mici si usor vandabile
(radiocasetofoane ,telefoane mobile , calculatoare),avand predilectie (mai
ales in cazul furturilor din magazine), spre dulciuri, tigari, bauturi scumpe.
- minorii manifesta multa fantezie si ingeniozitate in comiterea furturilor, de
multe ori patrunzand prin locuri inaccesibile unui infractor matur.
- in general minorii nu folosesc instrumente sau dispozitive sofisticate
(specifice spargatorilor profesionisti), ci mai degraba improvizeaza ori
folosesc instrumente gasite intamplator.
32
- in foarte putine cazuri sunt violenti; daca sunt descoperiti de cele mai
multe ori folosesc fuga.
- nu manifesta prea multa grija in a-si proteja urmele, de aceea sunt
descoperiti destul de repede.
- delincventii minori se grabesc sa scape rapid de obiectele furate, deseori
fiind intalniti la scurt timp dupa infractiune , incercand sa vanda bunurile
insusite la preturi derizorii.
- furturile sunt comise prin partciparea mai multor minori , conduse adesea
de un infractor recidivist.
Infractiuni indreptate asupra vietii si integritatii persoanelor care , dupa 1990,
cunosc o recrudescenta deosebita(omor,tentative de omor, loviri cauzatoare de moarte).
Cea mai mare parte din aceste infractiuni au fost savarsite in grup, avand ca mobil jaful,
violul,razbunarea si , din ce in ce mai des in ultima vreme, rafuiala intre bande ( clanuri
rivale).
De obicei sunt vizate persoane varstnice, lipsite de aparare, care locuiesc in case
izolate.S-a remarcat o predispozitie spre cosumul de bauturi alcoolice sau chiar droguri,
anterior savarsirii infractiunii.
Talhariile inregistreaza o evolutie constant ascendenta.S-a constatat ca tot mai multe
infractiuni de acest tip sunt savarsite de minori constituiti in grupuri, care noaptea sau
ziua, in diferite medii si locuri, actioneaza cu violenta asupra unor persoane presupuse
sau studiate ca ar poseda bani sau bunuri de valoare.
Uneori talhariile comise de minori se soldeaza cu obtinerea unor sume derizorii sau
bunuri de mica valoare, dar impotriva victimeler se foloseste violenta
extrema.Talhariile sunt comise mai mult in mediul urban si pe strada decat in mediul
rural sau in imobile, uneori participand si infractori majori, acestia din urma fiind "sefii"
sau cei care-i manipuleaza pe cei minori.
Violurile savarsite de minori , in afara faptului ca numarul acestor infractiuni
inregistreaza cresteri alarmante, dobandesc (patrivit lui Pitulescu, 1995) si unele
caracteristici specifice:
- 32% din numarul violurilor s-au comis in imobilele infractorilor;
33
- 68% s-au comis in case parasite, pe camp,in paduri,alte locuri;
- in 58% din cazuri faptuitorii nu au cunoscut anterior victima;
- in 32% din cazuri violurile au fost insotite de perversiuni sexuale;
Furturile (pirateria ) electronice, un gen de infractiune " de ultima generatie", care
este aproape exclusiv savarsita de tineri si minori.Acest gen de infractiune prezinta
anumite particularitati:
- presupune participarea unor minori cu un nivel corespunzator de
inteligenta si experienta in manevrarea suporturilor electronice.
- adesea minorii sunt organizati in grupuri de delincventa specializata in
furtul electronic(piraterie audio si video, accesarea unor conturi prin
spargerea codurilor de acces, clonarea cardurilor,s.a).aceste grupuri fac
schimb de cunostinte, de informatii de “ specialitate” si nu in ultima
instanta de “ ponturi”.
- spre deosebire de alte genuri de infractiuni , la participarea carora intalnim
minori proveniti din medii sarace, copii cu un nivel de educatie scazut, de
aceasta data, avem de-a face de cele mai multe ori cu minori care provin
din familii ce au o situatie economica cel putin multumitoare sau care au
acces la un anturaj ce le permite utilizarea unor echipamente electronice
performante.
- Dincolo de insusirea unor sume, uneori considerabile, la aceasta categorie
speciala de delincventi minori se intalneste si motivatia de a capata o
anumita notorietate printre cei care isi spun , cu emfaza
"Hackeri".Performantele acestei categorii de minori sunt uneori uluitoare.
-
Prostitutia in randul minorilor este, din pacate, o infractiune des intalnita in ultima
perioada.Mediul familial defavorizant, insuficienta implicare a scolii, a institutiilor
responsabile de protectia minorilor, saracia, contactul cu lumea interlopa, sunt doar
cateva dintre cauzele care determina respandirea prostitutiei in randul minorilor.Mass-
media abunda in asemenea nefericite exemple.
34
Infractorii minori care actioneaza in mediul urban au posibilitatea de a receptiona
experienta negativa cu mult mai repede decat cei din mediul rural, datorita multitudinii
locurilor si mediilor favorabile savarsirii de infractiuni. Minorii frecventeaza barurile,
salile de jocuri mecanice, locurile aglomerate,cinematografele,salile de sport,practica
jocurile de noroc, avand astfel posibilitatea sa-si studieze victimele si sa comita furturi
din buzunare, furturi de bagaje, furturi de autoturisme, chiar si talharii.
Cel mai adesea minorii infractori se cunosc intre ei si se asociaza in grupuri, cunosc
gazdele de infractori la care uneori dorm si prin intermediul carora valorifica bunurile
provenite din infractiunile comise.In aceste grupuri actioneaza si minori fugiti din
centrele de primire, casele de copii, scoli ajutatoare, centre de reeducare , copii fugiti de
acasa, etc..Constituirea in grupuri se realizeaza pe baza amicitiei(provin din acelasi
cartier, locuiesc pe aceeasi strada, sunt colegi de scoala, etc..), pe baza de legaturi
infractionale anterioare.Se constituie si in grupuri mixte minori-adulti, conduse de lideri
periculosi cu experienta infractionala.Frecvent, dupa comiterea unei infractiuni,
parasesc localitatea , tranziteaza alte zone unde comit noi infractiuni.Sunt multe cazuri
cand incearca sa treaca granita, cand apeleaza la documente de identitate false.Sunt buni
cunoscatori ai oraselor, localitatilor, fiind la curent cu locurile vulnerabile, care se
constituie pentru ei in "posibile surse de venit".
Ponderea infractiunilor comise de minori in mediul rural este mult mai scazuta decat
in mediul urban.La sate, este mai greu sa treci neobservat, numarul de locuitori este
scazut, oamenii se cunosc intre ei si in plus, exista mult mai putine oportunitati pentru
comiterea de infractiuni.
35
CAPITOLUL III
FACTORI DE RISC IN APARITIA DELINCVENTEI
JUVENILE
3.1.Factori endogeni (neuropsihici)
Factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor se pot
sistematiza in doua mari categorii :
< factori individuali,interni
< factori externi, sociali
36
Raportul dintre cele doua categorii de factori, ponderea fiecaruia in determinareaa
deviantei comportamentale a minorilor este dificil de precizat.Nu de poate izola strict
rolul unei categorii de factori,acestia nefunctionand izolat, unilateral, ci concertat,
delincventa fiind rezultatul interactiunii dintre aceste doua mari categorii de factori.
Dezacordul dintre factorii indidividuali si cei sociali poate sa apara fie prin crestera
solicitarilor de mediu la un nivel care depaseste posibilitatile minorului,fie cand
posibilitatile minorului sunt peste solicitarile mediului.
Devianta comportamentala rezulta din ‘ intalnirea’ specifica a diferitilor factori
pentru fiecare caz in parte ( Mitrofan & colab. – 1992).
Conform unor studii ( Dragomirescu – 1980) s-a stabilit ca factorii implicati in
aparitia deviantei comportamentale a minorilor au urmatoarea pondere :
31,20% - factori de ordin individual ; 25% - factori de ordin extern, sociali ;
43,8% - factori combinati ; fapt ce subliniaza caracterul de concurare si potentare
reciproca a conditiilor care duc la decompensare pe fondul inadaptarii.
De aceea in etiologia delincventei juvenile s-a conturat un punct de vedere
intermediar, care sustine existenta unei « cauzalitati multiple ».Cunoscandu-se cauzele (
factorii de risc) se poate interveni in directia prevenirii alunecarii spre devianta.In mod
logic , este necesar sa se opereze modificari in ambele planuri , atat a factorilor externi
(familiali sociali,educationali,relationali), cat si a celor interni(terapii
suportive,reorganizare psihica, interventii corective).
Dupa parerea unor autori, in prima categorie de factori, cei individuali
(neuropsihici) intra factori ca : deficiente intelectuale, disfunctii cerebrale, tulburari ale
afectivitatii si tulburari caracteriale.
Deficientele intelectuale
Carentele in dezvoltarea psiho-intelectuala sunt destul de frecvente in randul
delincventilor minori. Capacitatile intelectuale reduse ii impiedica mai ales in
anticiparea consecintelor si implicatiilor actiunilor intreprinse.
Cercetarile efectuate au scos la iveala cateva aspecte cu caracter mai general :
37
- in randul delincventilor procentajul intarziatilor mintal creste pe masura
ridicarii de la delicte usoare la cele grave si foarte grave ;
- pentru recidivisti procentajul debililor mental este mai mare decat pentru
nerecidivisti ;
- procentajul infractorilor cu deficiente intelectuale este aproximativ la fel de
ridicat ca si al celor cu tulburari emotiv-afective.
Delincventul minor prezinta o serie de caracteristici specifice referitoare la
nivelul intelectual. Acesta se refera la carentele existente , cauzate de o gandire inceata,
concreta, cu foarte slabe capacitati anticipative, lipsita de imaginatie si tributara
pulsiunilor interioare si trairilor de moment.
Totusi , asta nu inseamna ca printre delincventii minori nu exista si destui care sa
aiba intelect normal sau chiar peste medie, fapt probat de infractiunile comise de
acestia( spre exemplu hackerii).
Disfunctii cerebrale, relevate prin EEG
In urma studiilor efectuate de-a lungul timpului s-a ajuns la concluzia ca nu se
poate vorbi despre o specificitate a traseelor EEG la delincventii minori, dar este certa
existenta unor anomalii ale traseelor bio-electrice ale unor delincventi - ceea ce
demonstreaza existenta unor patologii cerebrale.
Tulburarile descoperite in urma compararii traseelor bioelectrice cerebrale
vizeaza intarzierile in maturizare si tulburarile de ordin psihologic.
In Romania, cercetari ample au fost efectuate de V. Dragomirescu care in urma
datelor obtinute « Psihologia comportamentului deviant - 1976 » ,face o serie de
recomandari :
- ca urmare a frecventei relativ mare a anomaliilor EEG la preadolescenti si
adolescenti delincventi , apare necesitatea semnalizarii acestora la
timp,chiar din momentul descoperirii lor, pentru supraveghere si asistenta
medicala adecvata ;
38
- examenul EEG trebuie insotit si de alte investigatii medicale, precum si
examinari psihologice ;
- trebuie examinate antecedentele heredo-colaterale precum si climatul
familial in care traieste subiectul.
Tulburari ale afectivitatii
Dupa opinia majoritatii cercetatorilor delincventii minori se caracterizeaza fie
printr-un nivel insuficient de maturizare afectiva, fie prin diferite stari de dereglare a
afectivitatii ( Preda.V. « Profilaxia delincventei si reintegrarea sociala » - 1981).
Insuficienta maturizare afectiva se caracterizeaza prin :
- lipsa unei autonomii afective, ceea ce duce la cresterea ;
sugestibilitatii ;
- insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv si slaba stapanire a
reactivitatii emotionale ;
Toate acestea conduc la lipsa unei capacitati de evaluare adecvata, la lipsa
obiectivitatii fata de sine si fata de altii.
In categoria starilor de dereglare a afectivitatii sunt incluse :
- starile de frustratie afectiva, conflictele afective ;
- labilitate afectiva ;
- absenta emotiilor si inclinatiilor altruiste ,empatice ;
- ambivalenta emotiilor si a inclinatiilor altruiste ;
Aceste stari releva un nivel crescut al egocentrismului si pe fondul unui nivel
scazut al tolerantei la frustrare, duc la formularea si atingerea unor obiective actionale
cu caracter ilegal.Prin urmare , delincventul , se prezinta ca un instabil emotiv-activ,
tradeaza discontinuitate in reactiile lui, salturi nemotivate de la o extrema la alta,
inconstanta in reactii fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica.
Afectivitatea joaca un rol deosebit de important in viata individului .Orice abatere
de la normal creaza probleme pe linie adaptativa.De aceea instabilitatea emotiva se
39
asociaza de multe ori cu agresivitatea, ducand la scaderea pragului delincvential si la
savarsirea de infractiuni prin acte de violenta.
Tulburari caracteriale
In calitate de nucleu al personalitatii, caracterul se formeaza si se dezvolta in
ontogeneza, fiind de aceea puternic dependent de ansamblul de conditii si imprejurari
in care traieste individul in mod nemijlocit, precum si de ansamblul de factori de ordin
socio-cultural, care influenteaza si modeleaza procesul dezvoltarii ontogenetice.El
cuprinde un proces de insusiri relativ stabile si constante ale individului, care asigura
caracterului o anumita forma specifica, cu puternice accente de unicitate si
irepetabilitate.Trasaturile caracteriale indeplinesc, la nivelul personalitatii , in special
functii de reglare a caracterului, determinand in general un mod constant de
manifestare, chiar daca in anumite situatii caracterul indidividului poate suferi abateri
mai mari sau mai mici de la modul comportamental etalon al indidividului
respectiv.Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ, trasaturile caracteriale
prezentandu-se in cupluri polare(pozitiv-negative).
La delincventul minor, se remarca o imaturitate caracterologica care se
manifesta prin : autocontrol insuficient ; impulsivitate si agresivitate ; subestimarea
greselilor si actelor disociale sau antisociale comise ; indolenta si dispret fata de
munca ; opozitie si respingere a normelor social-juridice si morale ; tendinte
egocentrice, exacerbarea unor motive personale egoiste, a unor trebuinte si tendinte
superficiale. ; absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare de ordin
social si a sentimentelor etico-morale ;dorinta realizarii unei vieti facile, fara efort, fara
munca.
40
3.2 Factori exogeni
3.2.1 Familia - factor determinant in comportamentul deviant juvenil
Modele educationale din familie
Interesul cu care orice societatea priveste problemele educatiei si dezvoltarii
armonioase a tinerei generatii se reflecta cel mai bine in multiplele preocupari pentru
educatia copiilor de la cea mai frageda varsta si in evidentierea rolului pe care il are
familia in raport cu copilul.
In pofida celorlalte medii sociale in care se formeaza si se educa copilul,
familia ramane baza, fundamentul pe care se construieste evolutia viitoare a individului
uman.Relatia parinte- copil detine un rol esential in fixarea celor mai adecvate
deprinderi ale viitorului adult, care il vor face apt sa raspunda cerintelor sociale si sa se
integreze activ si pozitiv in viata societatii de care apartine. Aceasta relatie parinte-copil
nu trebuie desfasurata la intamplare, ea presupunand o serie de obiective ce stau la baza
rolului parintilor si asteptarilor copilului :
- dragoste, concretizata in asigurarea protectiei, securitatii si orientarii copilului,
in formarea unor aptitudini si atitudini pozitive pornind de la propriile sale
calitati.Dragostea parinteasca asigura increderea si siguranta copilului, afectiune si
intelegere, dar nu trebuie exagerat pentru a nu crea dificultati evolutiei psihologice
normale ;
- asigurarea unor raporturi rationale, juste, echilibrate.Parintii sunt primele
fiinte cu care se identifica copiii, primele persoane fata de care isi manifesta
afectivitatea.La varste fragede ei invata prin imitatie,de aceea, in prezenta copiilor,
parintii trebuie sa-si supravegheze atent exprimarea ,comportamentul, sa aiba o
atitudine consecventa pentru a nu-i dezorienta pe cei mici.Comportamentul parintilor
este un model pentru copii, de aceea el poate avea efecte pozitive sau negative asupra
dezvoltarii copilului ;
41
- complementaritatea rolurilor parentale.Rolurile tatalui si ale mamei trebuie
sa fie diferite, dar nu divergente.Ele trebuie sa se completeze reciproc, dar sa nu se
inverseze (mama – animatoare si factor afectiv al caminului, cu autoritate blanda, dar
ferma ; tatal factor instrumental, inzestrat cu autoritate si totodata factor de protectie al
familiei).
In masura in care familia este ea insasi un sistem social, se poate considera ca in
cadrul ei copilul participa deja la fenomene sociale , invatand sa evalueze importanta
ierarhiei autoritatii si raportul intre autoritate si responsabilitate, a recompenselor si
sanctiunilor.Aceste elemente sunt parte componenta a procesului de socializare prin
intermediul caruia copilul isi insuseste primele experiente de viata colectiva, care-l vor
face apt de a se comporta in raport cu standardele sociale.
Parintii exercita in mod direct influente educational-modelatorii in cadrul
familiei .Cercetari psihologice si pedagogice au demonstrat ca, mai ales in primii ani de
viata ( 6-7 ani), se pun bazele unor importante componente de personalitate. De aceea
este imperios necesar ca educatia in familie sa se desfasoare in mod unitar, pe baza
unui ansamblu de principii psiho-pedagocice si a unei metodologii clar conturate.
Din pacate, nu toti parintii sunt bine informati, instruiti in legatura cu strategiile
educationale pe care trebuie sa le adopte.De aceea exista modele educationale din
familie care se soldeaza cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii
unor trasaturi de personalitate .Necunoscand suficient de bine urmarile modalitatilor de
educare utilizate, cu toate bunele intentii , multi parinti esueaza in educarea corecta a
copiilor lor.
Potrivit unor autori ( Mitrofan, Butoi, Zdrenghea - Psihologie Judiciara),climatul
educational familial poate fi analizat dupa mai multi indicatori, dintre care cei mai
importanti sunt urmatorii :
a) modul de raportare interpersonala a parintilor (nivelul de apropiere si
intelegere) ;
b) sistemul de atitudini parentale in raport cu diferite norme si valori sociale ;
c) modul in care este perceput si considerat copilul ;
d) gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor ;
42
e) dinamica aparitiei unor stari conflictuale ;
f) modul de aplicare a recompenselor si sanctiunilor ;
g) gradul de deschidere si sinceritate al copilului in raport cu parintii .
a) Climat familial conflictual
Se intalnesc frecvent familii care se caracterizeaza prin accentuate stari
conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de
timp(pot exista forme relativ simple cum ar fi cearta si pana la forme mai complexe ,
cum ar fi agresivitatea fizica, alungarea de la domiciliu).
Atunci cand intensitatea, forma de manifestare si frecventa conflictelor
intraconjugale si intrafamiliale cresc semnificativ, acestea capata valente
dezorganizatoare in microgrupul familial, devenind simptome ale ‘ sindromului
disfunctional’ familial. Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de
penetrare destructiva la nivelul personalitatii consortilor , dezorganizand reactiile,,
impiedicand realizarea functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental.
Copiii care se dezvolta in asemenea familii recepteaza si traiesc intens
evenimentele negative petrecute intre parinti.Este inevitabila coparticiparea lor la la
certurile , conflictele , agresivitatile si violentele manifestate in familie , iar aceste
evenimente au un impact deosebit de negativ asupra personalitatii lor, ducand la
devalorizarea modelului parental.
Pentru asemenea copii, modelul parental devine unul negativ, de aceea este
respins, fapt ce conduce treptat la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a
comportamentului antisocial.Familiile caracterizate printr-un potential conflictogen
ridicat sunt puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral.Ele
43
afecteaza in cea mai mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a
copiilor.
Situatiile produse de climatul conflictual din familie favorizeaza delincventa
juvenila prin : rezultate slabe la invatatura, fuga de acasa, afilierea la grupuri
delincventionale, usurinta spre comiterea delictelor datorita modelului parental,
inclinatie spre agresivitate,violenta, nesupunere,ceea ce conduce la comportament
deviant.
b) Climat familial hiperautoritar
Familiile cu severitate excesiva, rigida a parintilor ,amprenteaza puternic procesul
de formare a personalitatii copilului.Acest gen de climat se intalneste in familiile in
care ambii parinti adopta o atitudine hiperautoritara. Mentinerea copilului intr-un climat
hipersever determina modificari puternice intr-o dimensiune importanta a personalitatii
copilului – dimensiunea atitudinal-relationala.Ca urmare apar fenomene de apatie,
indiferenta fata de relatia cu cei din jur dar si de revolta, protest, agresivitate, pe fondul
unui lung sir de frustrari.
R.Vincent include in categoria profilelor de parinti saveri urmatoarele tipuri :
- tatal dominator , foarte autoritar, cu personalitate puternica, exigent, care
pretinde ascultare si respect atat din partea sotiei cat si a copiilor
- tatal tiran,are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi, fiind in
fond o fire timida , adesea slaba.Atitudinile dominatoare sunt expresia incapacitatii de
a-si impune autoritatea in societate , izbucnind prin compensare in familie.Aceasta
conduita a tatalui devalorizeaza figura paterna, copiii reactionand prin frica si stari de
inhibitie.
- tatal demisionar, cel care datorita personalitatii sale nu se simte capabil sa-si
controleze si sa-si indrume copiii , este vesnic plecat de acasa , este mereu ocupat si
cere sa nu fie deranjat.
In multe cazuri autoritatea parentala severa este bine intentionata (uneori este
modelul educational de care parintii insisi au avut parte la randul lor), dar exista si
44
cazuri cand autoritarismul este asociat cu agresivitatea, inclusiv cu cea fizica, ceea ce
conduce la deformarea personalitatii copilului.
K.Wolf a sesizat ca acesti parinti hiperautoritari opereaza asupra copiilor cu
imagini defavorabile acestora cum ar fi :
- copilul pitic - fiinta neinsemnata ce trebuie mereu certata ;
- copilul marioneta - care trebuie sa corespunda intru totul imaginii si
si exigentelor impuse de parinti ;
-copilul ‘ salbatic’- ce are numai porniri rele care trebuiesc reprimate.
Asa cum arata L.Bergowitz un copil care se simte frustrat de dragostea paterna, se
simte respins de tatal sau si care adesea este chiar maltratat de acesta , va invata modul
de a reactiona agresiv, dar obiectul agresivitatii sale va fi nu numai persoana tatalui , ci
toti detinatorii autoritatii.
Copiii nu au alta alternativa in fata parintilor autoritari decat supunerea
neconditionata in raport cu pretentiile acestora, dar efectele negative ale unui asemenea
tratament, vor amprenta personalitatea lor in viitor.Tensiunea acumulata in timp se va
elimina prin descarcari bruste , prin forme de conduita agresiva, exploziva, fapt ce
favorizeaza trecerea la delincventa.Studiile au relevat ca 72% din delincventii minori
provin din familii in care se practica un sistem disciplinar strict sau haotic.
c) Climatul familial hiperpermisiv
De vreme ce hiperautorismul are la baza o exagerare a exercitarii rolului parental in
directionarea vointei parintilor si limitarii posibilitatilor de exprimare a initiativei si
independentei copilului, hiperpermisivitatea creaza in mod exagerat conditii de ‘
protectie’ impotriva ‘pericolelor’ ce pandesc la tot pasul.
Parintii hiperpermisivi sunt in acelasi timp hiperprotectori.Ei depun eforturi mari de
a-si apara copilul, de a-l menaja, intr-o maniera exagerata. Dar aceasta
permanenta grija protectoare, creaza cu timpul si ‘efecte secundare’ nedorite.
Copiilor care s-au dezvoltat intr-un mediu familial hiperprotectiv le este mai
45
greu sa se dezvolte singuri intr-o comunitate unde nu mai primesc sprijinul parintilor,
nu stiu sa se descurce prin propriile forte.Acesti copii au vointa slaba si una dintre
consecintele imediate ale exercitarii acestui tip de influenta educativa parentala este
faptul ca se produce o detasare intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale
copiilor.Se dezvolta atitudini de ingamfare , de supraevaluare a propriilor posibilitati cu
tendinta de a-si impune vointa in fata celorlalti , de de a-si impune sistemul lor de
convingeri si opinii in mod dominator pesuasiv. In cele mai multe cazuri opiniile lor nu
au acoperire in experienta lor de viata, in ansamblul de capacitati si aptitudini.
Tipul parintilor hiperpermisivi opereaza cu imaginea de copil-idol ; copil-rege, ale
carui dorinte se situeaza intotdeauna pe primul loc.
Copiii care au crescut fara nici un fel de constrangere nu vor putea mai tarziu sa
suporte nici un fel de frustrare, devenind capriciosi si incapatanati.
Copiii crescuti intr-un climat hiperpemisiv, spre marea surpriza a parintilor lor, pot
dezvolta conduite delincvente explicabile mai ales printr-o rezistenta scazuta la
frustrare.
d) Familii dezorganizate
Familia este o formatiune psihosociala foarte complexa, un microunivers ce are
drept functie principala educarea si formarea tinerilor, in vederea integrarii lor optime in
viata si activitatea sociala.Climatul educational familial cuprinde absamblul de stari
psihice, moduri de relationare interpersonala , atitudini , etc..Climatul familial poate fi
pozitiv sau negativ ,intervenind benefic sau obstructionant intre influentele educationale
exercitate de parinti si achizitiile comportamentale realizate la nivelul personalitatii
copiilor. Parintii exercita direct sau indirect asupra copiilor influente educational-
formative , ce constituie un adevarat model social , fiind primul in ordinea influentelor
din partea modeleor sociale existente.
Se considera ca o familie este dezorganizata atunci cand structura sa nu este cea
normala , adica lipsa unui parinte din diverse cauze (locuieste doar sporadic la
domiciliul familiei, deces, divort, s.a.).
46
Desi multa vreme s-a considerat ca acest tip de familie constituie o cauza sigura a
comportamentului deviant al minorilor, convingere sustinuta de datele statistice care
arata ca 80% din delincventii minori provin din familii dezorganizate,cercetarile actuale
releva insa ca nu structura familiei se face vinovata de aparitia conduitelor deviante, ci
marile ei lipsuri, anume, incapacitatea sa psihologica, pedagogica si morala.
Dupa W,J.Goode familiile dezorganizate se pot clasifica astfel :
a) familia incomplet unita sau nelegitima ;
b) familia dezmembrata ca urmare a anularii, separarii, divortului, parasirii ;
c) familia tip ‘camin gol’in cadrul careia nu exista interrelationare si
intercomunicare ;
d) familia in criza ( deces, inchisoare, etc..)
e) existenta in familie a unor situatii ce determina esecurile comportamentului de
rol marital.
Cercetari efectuate asupra delincventei juvenile releva faptul ca atmosfera din
familiile dezorganizate, lipsa controlului, a autoritatii parintesti si a afectiunii acestora
determina comportamente antisociale. Cauza principala a agresivitatii minorilor se
considera a fi modelele comportamentale intalnite in familiile dezorganizate.
Numeroase anchete efectuate asupra copiilor delincventi arata faptul ca un mare numar
dintre acestia provin din familii dezorganizate, ca o consecinta a divortului.
3.2.2 Delincventa juvenila si esecul scolar
In cadrul procesului de socializare, alaturi de familie care detine un rol esential ,
personalitatea in formare a copilului suporta, pe parcursul dezvoltarii sale, influente
deosebit de importante si din partea altori factori : scoala, profesorii, colegii, grupul de
prieteni,mass-media, fiecare dintre acesti factori amprentand personaliatea copilului.
Orice societate isi propune pregatirea membrilor sai pentru a fi capabili sa participe
la viata sociala si sa indeplineasca diferite roluri sociale.Scoala ofera suportul de baza
47
pentru desavarsirea personalitatii copilului, reprezentand primul univers social in cadrul
caruia spontaneitatea si impulsurile instinctive ale copilului se transforma intr-un
ansamblu de deprinderi si atitudini morale.
Scoala isi asuma responsabilitatea principala pentru formarea aptitudinilor necesare
pentru exercitarea rolului social de catre viitorul adult si, alaturi de familie,reprezinta
cel mai puternic factor de socializare.Instructia primita in cadrul acestei institutii are o
influenta decisiva in formarea copilului, caci daca bazele se pun in familie constructia
psiho-intelectuala se desavarseste in cadrul institutiilor de invatamant.
Nivelul de adaptare si integrare scolara poate fi analizat pe de o parte din prisma
randamentului scolar, iar pe de alta parte din prisma gradului de satisfactie resimtit de
elev.Integrarea scolara este un proces de lunga durata, iar cand rezultatele acestui
proces sunt pozitive in totalitate, putem vorbi de nivelul maxim de integrare ; cand
rezultatele sunt partiale si inadecvate avem de-a face cu inadaptarea scolara ce conduce
la esec scolar.
In cadrul sistemului de invatamant se vorbeste fecvent de ‘ copiii problema’,
acestia fiind in primul rand o consecinta a incapacitatii de adaptare.
Acestia adopta de regula o conduita devianta in raport cu cerintele vietii scolare,care se
manifesta prin : lipsa de interes, absenteism, insubordonare in raport cu normele si
regulile scolare, conduita agresiva in raport cu colegii si chiar cu profesorii, rezultate
slabe la invatatura, corigenta, repetentie.
S-a constatat o corelatie stransa intre conduita delincventa si nivelul pregatirii
scolare.Delincventii minori au in cele mai multe cazuri un nivel de pregatire foarte
scazut.O alta constatare este inclinatia acestora spre agresivitate nesupunere,
revolta.Multi au legaturi cu grupuri potential delictogene.
Esecul integrarii scolare este unul din factorii negativi cu risc crescut de
delincventa.Comportamentul copiilor inadaptati scolar aste un prim pas de alarma. Se
impune necesitatea unor programe speciale pentru acesti copiii,altfel ei risca sa ingroase
numarul delincventilor.
48
3.2.3. Grupurile delictogene - factori cu risc major de
Delincventa
In sens sociologic notiunea de grup se refera la " un ansamblu de indivizi avand un
grad ridicat de coeziune si stabilitate, in care legaturile ierarhice si substructurile de
cooperare garanteaza finalitatea unor actiuni comune specifice, orientate in sensul
satisfacerii intereselor de grup".
In ceea ce priveste grupurile delictogene, activitatile se realizeaza prin incalcarea
normelor si legilor penale, prezentand o gravitate si o periculozitate deosebita si de
aceea, impunand o reactie energica din partea societatii si , in functie de gravitatea
faptelor savarsite, este necesara sanctiunea penala.
Minorii delincventi se orienteaza in general spre grupuri alcatuite din mebrii
apropiati de varsta si factura lor psihica.
Grupul de prieteni impreuna cu grupul scolar(colegii), constituie cadrul optim de
manifestare a comportamentelor sociale invatate in familie.Grupul este cel care ofera
posibilitatea exprimarii libere si afirmarii tanarului,este structura sociala care-i ofera
sprijin, recunoastere si securitate emotionala.De aceea grupul reprezinta un factor cheie
in procesul socializarii copiilor si adolescentilor.
Dobandirea de catre adolescent a autonomiei si independentei in raport cu familia
si apoi cu scoala, are ca efect stabilirea unor relatii sociale tot mai frecvente, bazate pe
afinitati si simpatii, pe optiuni si deziderate comune.Stabilind o serie de relatii unii cu
altii , copiii si adolescentii incep sa-si descopere propria identitate si sa-si dezvolte
constiinta de sine.Tinerii adera la grupuri cu care ‘au ceva in comun’, avand interese si
trebuinte comune.
Punand in evidenta importanta sociala a grupului in perioada adolescentei, o serie
de studii psihologice si sociologice au insistat asupra faptului ca in majoritatea cazurilor
grupul exercita o socializare secundara (cea primara fiind in familie), cu efecte pozitive
asupra adolescentului, ajutandu-l sa-si dezvolte o serie de trasaturi si caracteristici cum
ar fi :loialitatea,prietenia,responsabilitatea.
49
Insa, pe fondul unor relatii dizarmonice in familie, la care se adauga si neintegrarea
scolara, adolescentii se pot orienta spre grupuri ce le ofera posibilitatea sa-si exprime
frustrarile.Astfel ei se indreapta spre ‘gasca de cartier’, ‘grupul de la coltul strazii’,
grupul delincvent,care va exercita o influenta negativa, fiind sursa potentiala a unor
coduite si comportamente antisociale.La aceasta influenta negativa a grupului, cu
timpul se asociaza consumul de alcool si droguri , acestea din urma avand un efect
devastator pentru inegritatea fizica si psihica a adolescentului.
Retragandu-se intr-o subcultura de la ‘ marginea societatii’acesti tineri fac un ‘pas
mare’ spre delincventa.
Subculturile delincvente reprezinta moduri de ‘supravietuire’ si ‘adaptare’ a
indivizilor defavorizati, in raport cu societatea pe care ei o percep ostila.Ele apar ca o
reactie de protest a unor grupuri fata de normele si valorile societatii, precum si din
dorinta de inlaturare a barierelor sau interdictiilor sociale si de anihilare a frustrarilor si
anxietatilor.
50
CAPITOLUL IV
PROFILAXIA DELINCVENTEI JUVENILE
4.1 Aspecte psihologice si psihosociale
Tinand cont de dimensiunea complexa a delincventei la minori,activitatea
preventiva are drept scop luarea unor masuri de interventie din partea factorilor sociali
si socio-educationali care sa actioneze asupra cauzelor si conditiilor favorizante ce duc
la adoptarea unor conduite deviante in randul minorilor.
De aceea este necesar sa se actioneze asupra minorilor, pe de o parte, si asupra
mediului micro si macrosocial caruia ii apartin,pe de alta parte. Prevenirea si
combaterea delincventei juvenile presupune cercetarea stiintifica a fenomenului,
perfectionarea cadrului legal de sanctionare a comportamentului deviant al minorilor si
elaborarea unui sistem unitar si coerent de prevenire a acestuia.
Delincventii minori prezinta un comportament specific,care este consecinta unei
personalitati dizarmonice, neechilibrate, cu o serie de comportamente afectate
(motivational-afective ; atitudinal-relationale).
Imaturitatea afectiva si sociala, rezistenta scazuta la frustratie, valoarea crescuta a
agresivitatii si ostilitatii sunt elemente ce creioneaza profilul psihic si comportamental
al delincventilor minori.
Aceste caracteristici , sunt determinate si de factorii bio-constitutionali , dar in
mare masura ele se datoreaza climatului socio-educational in care creste si se dezvolta
minorul. In acelasi timp , este o consecinta a conlucrarii dintre caracteristicile
individuale si sistemul educational .
Pentru a obtine rezultate pozitive in procesul educational al minorului este
51
necesara diferentierea mijloacelor si procedeelor de influentare educationala asupra
copiilor si adaptarea lor la cerintele specifice ale acestora. In caz contrar , se poate
ajunge la esecul total al actiunilor educationale si la aparitia conduitei deviante.
In geneza comportamentului deviant isi aduce contributia o multitudine de factori
care se interconditioneaza si se potenteaza reciproc.
O structura de personalitate care prezinta carente este potentata de conditii sociale
necorespunzatoare.Conform studiilor asupra cauzelor delincventei juvenile,
comportamentele antisociale sunt determinate de diversi factori care intalnesc conditii
favorabile.O structura motivational-afectiva si relationala cu grave carente duce la
orientarea tanarului spre aderarea la diverse grupuri sociale unde intalneste indivizi de
aceeasi factura, impreuna cu care poate ajunge la comiterea diverselor
infractiuni.Aceste actiuni sunt menite sa compenseze frustrarile din familie sau din
societate.
In evaluarea diferitelor manifestari delictuale ale tinerilor trebuie tinut cont de
factorii agresivitate, frustrare,instabilitate afectiva si comportamentala, de
egogentrismul specific varstei adolescentei .Acesti factori influenteaza in mare masura
socializarea si integrarea viitoare in societatea adultilor.
Alte cauze implicate adesea in delincventa juvenila sunt decalajul dintre
maturitatea fizica si cea psihica, ostilitatea si chiar agresivitatea fata de generatia
precedenta, reactiile de insecuritate care la ultimele generatii de adolescenti se
manifesta mai pregnant si cu o mai mare frecventa decat la generatiile anterioare de
adolescenti , ca urmare a presiunii psihice pe care o dezvolta societatea contemporana
asupra personalitatii juvenile insuficient maturizate.
Dincolo de existenta acestor factori favorizanti, la adolescentii din ziua de astazi
exista enorme provocari din partea mass-media( (Internet-ul , filmele cu violenta,
produsele porno, jocurile video etc.), care le dezvolta atractia spre aventura, mirajul
‘libertatii’.Lipsa de discernamant a copiilor precum si lipsa de interes a parintilor ori
insuficieta supraveghere din partea acestora, a scolii si institutiilor specializate in
asistenta minorilor, favorizeaza alunecarea acestor tineri spre delincventa.
52
In prevenirea delincventei juvenile trebuie abordata o strategie complexa,
multidisciplinara (psihologica,psihopedagogica, sociologica, juridica).
4.2.Modalitati de prevenire si combatere a delincventei juvenile
Prevenirea eficienta a delincventei juvenile poate fi realizata numai
printr-o interventie educativ-coercitiva a unor institutii specializate, exercitata printr-un
control social strict, iar in cazuri de exceptie, in institutii inchise, special create,
profilate pe un sistem corespunzator de scolarizare, de pregatire profesionala si de
redresala morala, pe o durata care sa poata fi individualizata de instantele judecatoresti
in functie de gravitatea faptei savarsite si de particularitatile individuale ale minorului.
Prevenirea delincventei juvenile reclama necesitatea elaborarii unei strategii noi si
unitare,cu actiuni concertate din partea tuturor institutiilor, organismelor si
organizatiilor care pot contribui la reducerea fenomenului infractional, avandu-se in
vedere :
- infiintarea unor organisme nationale si locale, care sa contribuie la
cunoasterea exacta a situatiilor familiilor cu multi copii, indeosebi a celor
cu probleme materiale si insuficient consolidate moral ;
- cunoasterea familiilor care isi neglijeaza indatoririle fata de copii, ii
abandoneaza, maltrateaza sau ii expun unor riscuri sociale ;
- avandu-se in vedere deficitul de experienta pedagogica existent in prezent
in interiorul unei famili,in special a celor recent constituite,institutiile
specializate vor trebui sa elaboreze impreuna cu alti factori educativi,
actiuni menite sa deprinda parintii in legatura cu indatoririle ce le revin in
domeniul ingrijirii si educarii copiilor, relatiile care trebuie sa caracterizeze
o familie , perioadele critice din viata ingrijirii si educarii copiilor,
metodele care trebuie folosite pentru depasirea momentelor dificile ;
53
- cunoasterea riguroasa, pe fiecare localitate si unitate teritoriala a minorilor
care prezinta tulburari de comportament , tendinte de inadaptabilitate, astfel
incat sa se poata lua masurile care se impun
(educative, medicale, de sustinere psihologica, etc..)
- instituirea unui sistem de pregatire a unor specialisti in probleme de
prevenire si combatere a delincventei juvenile ;
- asigurarea necesarului de institutii special amenajate pentru ocrotirea
minorilor, care din diverse motive nu au nici un fel de camin, traind in
strada ;
- organizarea de catre autoritatile publice locale a unor actiuni de cuprindere
in procesul de invatamant a copiilor care provin din familii de rromi ;
Institutiile de invatamant trebuie sa coopereze intr-o mai mare masura cu
familia,organizatiile comunitare si cu toti factorii implicati in sistemul educational al
societatii.Invatamantul trebuie sa raspunda unitatilor socio-profesionale actuale si de
perspectiva, astfel incat tinerii sa aiba posibilitatea de a se incadra in munca.
In urma cercetarilor implicate in prevenirea delincventei juvenile s-au propus
cateva modele generale, avand drept tinta caracteristicile cognitiv comportamentale :
1) reducerea neincrederii si stimularea motivatiei in vederea unei integrari
sociale adecvate ;
2) stimularea capacitatii empatice, cultivarea relatiei si dezvoltarea intelegerii
pentru situatia victimelor ;
3) furnizarea unor modalitati de actiune fata de evenimente, situatii neasteptate ;
4) consilierea tinerilor victimizati ;
5) educatia sexuala, modificarea distorsiunilor cognitive in privinta
comportamentului sexual inadecvat ;
6) utilizarea unor procedee de conditionare fata de modelele de comportament
alterate ;
7) dezvoltarea abilitatilor sociale si controlul anxietatii ;
8) terapia familiala.
54
Datorita influentei puternice pe care o exercita mass-media asupra personalitatii
in formare a minorului , se impune interzicerea difuzarii unor materiale (filme,
documentare, scene, cazuri)care elogiaza furtul, violenta,imoralitatea, nefirescul si
excentricul in raport cu firescul, ceea ce degradeaza imaginea relatiilor interpersonale,
contamineaza in mod periculos comportamentul minorului.
- Se impune o reconsiderare a conceptiei de organizare atat a centrelor de primire,
cat si a celor de reeducare a minorilor, pentru a oferi conditii corespunzatoare de cazare,
hrana, educatie, supraveghere si formare profesionala, elemente definitorii in
reintegrarea sociala a delincventilor minori.
Este necesar ca unitatile de politie sa-si infiinteze formatiuni distincte
specializate pe probleme de minori,formatiuni incadrate cu specialisti din domeniul
psihologiei, sociologiei, pedagogiei, criminologiei etc, care sa studieze acest fenomen
sub toate aspectele (etiologia, evolutiile si tendintele sale) pentru a intreprinde cele mai
adecvate masuri de prevenire a delincventei juvenile.
- Programa de invatamant preuniversitar trebuie sa cuprinda activitati de educatie
morala, juridica si pregatire antiinfractionala a minorilor
- Directiile pentru munca si ocrotire sociala si autoritatile tutelare sa fie incadrate
cu psihologi si asistenti sociali in mod corespunzator pentru a gasi cele mai optime
solutii in problema minorilor.
55
CAPITOLUL V
METODOLOGIA CERCETARII
5.1 OBIECTIVELE CERCETARII
a) identificarea factorilor de risc comportamental la elevi ;
b) sensibilizarea parintilor asupra riscului de devianta ;
c) constientizarea de catre elevi asupra riscurilor unui comportament deviant ;
d) constientizarea de catre elevi asupra necesitatatii de a-si forma un
comportament social adecvat cerintelor sociale , in concordanta cu dezideratele
personale ;
e) sprijinirea elevilor in crearea imaginii de sine pozitive ;
f) dezvoltarea capacitatii de autoevaluare corecta ;
g) cresterea spiritului responsabil la elevi ;
h) cresterea capacitatii de decizie si a increderii in sine ;
i) cresterea rezistentei la frustrare ;
j) autoanaliza esecurilor si asumarea lor constructiva ;
5.2 IPOTEZA CERCETARII
Cercetarea de fata a pornit de la ipoteza ca in cele mai multe
cazuri devianta comportamentala la minori porneste, in faza initiala , de la abateri greu
sesizabile, tolerate sau neluate in seama de catre adulti (familie,
56
scoala). S-a pornit de la ipoteza ca aceste abateri minore , tratate cu superficialitate ,
lasate sa evolueze in timp si luate drept pozne nevinovate sau
‘ rasfat ‘ risca sa se cristalizeze , sa se structureze la nivelul personalitatii adolescentului
si astfel sa devina scheme comportamentale .
Daca factorii de risc sunt sesizati la timp si adolescentii sunt consiliati,
indrumati corect, emitem ipoteza ca se diminueaza considerabil
evolutia spre delincventa.
5.3. METODE SI INSTRUMENTE DE LUCRU
FOLOSITE IN ACTIVITATEA DE CERCETARE
Metodele de lucru folosite pentru cunoasterea comportamentului elevilor si
pentru a depista existenta actiunii factorilor de risc de devianta :
- studiul de caz - o metoda ce trebuie adaptata la particularitatile subiectului
investigat. Aceasta metoda include interviul,observatia, ancheta ( familie,
scoala), anamneza,in scopul cunoasterii amanuntite atat a trasturilor
individuale ale subiectului cat si a conditiilor de mediu (factorii endogeni si
exogeni) ;
- observatia directa si indirecta - s-a efectuat cu scopul surprinderii
reactivitatii subiectilor (acte, gesturi, limbaj, tinuta, comportamente);
- foiaia matricola – s-a folosit pentru a obtine date despre performantele
scolare ale elevilor ;
- Testul de inteligenta Raven - a permis estimarea coeficientului de
inteligenta al fiecarui elev si distributia stastistica a QI – lui, atat
pe intregul esantion cat si la elevii cu risc de devianta.
- Testul arborelui - o proba proiectiva de personalitate ce surprinde
57
elemente ale afectivitatii,elaborata de K.Koch, dezvoltata de Max Pulver
(a descris simbolul spatial al ‘campului grafic’),Wittgenstein
(a introdus indicele de inaltime care-i poarta numele) si altii.
Aceasta tehnica consta in executarea desenului unui arbore si se bazeaza
pe faptul ca subiectul nu poate evita o proiectie
inconstienta a variatelor aspecte ale personalitatii sale.
In analiza desenului se disting patru zone :
- Zona inferioara - care reprezinta inconstientul,arhetipurile
instinctele ;
- Zona superioara - reprezinta zona constienta, spirituala ;
- Zona stanga - reprezinta relatia cu sine, trecutul,introversia,
fixatiile infantile ;
- Zona dreapta – relatiile cu viitorul,extroversia,
autoritatea,optimismul, sociabilitatea ;
In interpretarea desenului se acorda importanta plasarii desenului
in pagina, dimensiunii desenului, raportului trunchi,coroana,
radacina, prezenta stereotipiilor, ingrosaturile,stersaturile,
forma coroanei,eventuala prezenta a frunzelor, fructelor etc.
Folosind indicele Wittgenstein se pot obtine unele repere
cronologice.
5.4.Lotul de subiecti
S-a stabilit un esantion care a cuprins un numar de 94 de elevi din clasa a VIII
( VIII B, VIII C,VIII D) de la Scoala Generala Mihai Viteazul Alexandria.
Perioada de monitorizare si de aplicare a instrumentelor a fost de 3 luni
( 15 februarie - 15 mai).
A fost ales esantionul de elevi din clasa a VIII deoarece acestia se afla intr-o
perioada importanta din viata lor: terminarea scolii generale si totodata pregatirea
58
pentru admiterea in liceu. Am presupus ca acest esantion poate prezenta anumite
dificultati de adaptare legate de responsabilitatile pe care le presupune trecerea intr-o
noua etapa de viata : cea de licean.
S-au urmarit o serie de masuri de preventie structurate pe trei etape :
- Prevenirea primara, se adreseaza cauzelor generatoare, impiedicand
aparitia devierilor de comportament. In aceasta etapa cunoasterea elevilor
este esentiala, in egala masura, analiza, decelarea, depistarea si indepartarea
factorilor de risc care pot genera devieri de comportament.Prevenirea
primara are in vedere depistarea timpurie a copiilor care provin din familii
cu probleme sociale, economice, educative, medicale sau a copiilor cu
probleme neuropsihice.
- Prevenirea secundara, are in vedere identificarea precoce a situatiilor de
inadaptare si remedierea lor inainte ca acestea sa se structureze in
devieri de comportament ;
- Prevenirea tertiara, cuprinde masurile care trebuie luate pentru ca
manifestarile de inadaptare, odata produse,sa nu recidiveze.In aceasta
etapa este necesara folosirea unor metode diferentiate si
individualizate, asistenta specializata ( consiliere psihologica) ;
5.5 Studiu de caz
Cazul ales pentru studiu , este cel al unui elev considerat ‘problema’.Este un
minor care prezenta un risc crescut de delincventa.Studiul s-a efectuat pe baza
anchetei,observatiei,raspunsului la chestionarul pentru parinti ( cu mentiunea ca la
chestionar a raspuns bunica), aplicarii unui test de inteligenta si a unui test proiectiv,la
care s-au adaugat informatii obtinute de la colegi si vecini.
59
Elevul L.C. – 15 ani
Principala problema a acestui elev este absenteismul si totala lipsa de interes
fata de scoala ( are un numar mare de absente) , cu tot efortul facut de profesori, in
special de diriginte, de colegi si de bunici.
Are rezultate mediocre la invatatura ( doar note de ‘ trecere’ la majoritatea
obiectelor).Atunci cand este prezent la ore, cu greu participa la lectie,este foarte putin
cooperant, are o atitudine aroganta cu profesorii, dar mai ales cu colegii abordeaza o
atitudine de superioritate.
Sub aspectul intelectual testul Raven releva un coeficient de inteligenta bun
(102).Se descurca relativ bine la invatatura doar atunci cand este fortat de imprejurari
( cand stie ca nu are nota, ca urmeaza o lucrare, teza sau se afla in situatie de corigenta).
Din punct de vedere fizic este bine structurat, are o buna sanatate, practica
sportul, este preocupat de aspectul fizic ( merge frecvent la o sala particulara de
Feetness).
L.C. este singur la parinti, traieste intr-un mediu familial cu mari carente de
afectivitate datorita faptului ca ambii parinti lipsesc de acasa lungi perioade de timp .
Mama lucreaza sporadic in Spania, iar tatal, de asemenea lipseste mult de acasa. Copilul
este, in cea mai mare parte a timpului in grija bunicilor si a unei matusi. Din punct de
vedere economic nu are probleme, ba chiar beneficiaza de multi bani pentru varsta lui.
Este mare pasionat de calculatoare,aparatura electronica, de masini ( are un scuter),are
acasa un calculator performant, aparatura electronica scumpa, haine scumpe ‘de firma’
si in general, nu duce lipsa de nimic in plan material.Locuieste intr-un apartament
confortabil,isi petrece vacante la munte, la mare, in strainatate.Bunicii l-au rasfatat , nu
l-au obisnuit sa aiba acasa nici un fel de atributii si obligatii, iar pentru ca lipsesc mult
de acasa, parintii se simt si ei obligati sa-l rasfete.
Copilul petrece un timp foarte indelungat la televizor, la calculator, la sala de
sport,la un club de biliard,sau la plimbare cu scuterul, cu bicicleta.Scoala nu se afla
printre preocuparile lui, desi spera sa intre la un liceu bun, sa faca o facultate, dar mai
ales sa ajunga bogat.Este arogant si necuviincios cu bunicii,
60
minte cu usurinta, inseala, manipuleaza.Pentru ca acasa are la dispozitie aparatura
performanta, de curand a ‘fabricat’ mai multe scutiri medicale pentru el si pentru alti
colegi si prieteni asemeni lui.A luat bani din casa fara sa ceara voie, motivand ca si-a
cumparat obiecte necesare pentru scoala, in realitate i-a folosit pentru pariuri si jocuri.
Este obraznic nu numai cu bunicii ci si cu matusa, nu-i asculta, nu-i respecta, de
asemenea nu-si asculta nici parintii care-l ‘educa’ prin telefon ori prin discutii pe
internet.
Dirigintele a sesizat de nenumarate ori absentele repetate, comportamentul
deviant, rezultatele slabe la invatatura, a luat legatura cu bunicii
si recent cu tatal.
Rezultatul : baiatul s-a ales cu un scuter nou( ca cel vechi nu mai prezenta
siguranta), tatal a acuzat bunicii ca ei sunt de vina, ca n-au avut grija de copil, a facut
scandal la scoala ‘profesorii au ceva cu copilul lui’, a amenintat ca-l muta la alta scoala,
ca se duce la inspectorat etc..
Dar, familia i-a impus copilului sa ia lectii de engleza si spaniola, sa faca
pregatire la matematica si la romana .I s-au promis tot felul de stimulente si premii din
partea parintilor,daca intra la un liceu onorabil.
Continua sa frecventeze un grup de prieteni cu care imparte pasiuni comune :
jocuri, pariuri, biliard, scutere, masini, amatori de falsuri si ‘smecherii’(potrivit
informatiilor obtinute de la colegii lui) ; este la fel de arogant si indisciplinat,dar
stimulat de ceea ce urmeaza sa primeasca si de orgoliu, incearca sa recupereze
golurile.Este modalitatea in care familia , in special parintii, au gasit de cuviinta sa-l
motiveze.
Integrarea scolara este la fel de deficitara , optiunea familiei pentru studiu ‘in
particular’pentru a compensa carentele lui la invatatura ii poate servi la recuperarea
marilor lacune informationale pe care le are , dar este putin probabil ca va reusi sa-i
corecteze devierile comportamentale.
61
Considerente asupra etiologiei devierilor comportamentale :
Indisciplina si aroganta copilului, egoismul si lipsa lui de maturitate sunt in
primul rand o rezultanta a faptului ca parintii lipsesc mult de la domiciliu.Nu i s-a trasat
in familie nici un fel de responsabilitate, nu a fost sanctionat atunci cand a gresit,
parintii simtind probabil culpa faptului ca nu sunt langa el si, ca atare, compensind
eronat absenta lor prin tot felul de recompense nemeritate.
Carentele comportamentale ale copilului se datoreaza in cea mai mare masura unor
factori de ordin exogen : lipsa parintilor si un climat familial hiperpermisiv.
Predictii asupra evolutiei viitoare :
Tinand cont de faptul ca pe termen scurt nu se intrevad modificari in conditiile de
viata din mediul sau familial se impun masuri care vizeaza :
- imbunatatirea rezultatelor scolare (elevul are un coeficient de inteligenta bun,
care-i permite performante mult mai bune) ;
- dezvoltarea personalitatii , insistandu-se pe spiritul de responsabilitate,
autoevaluare corecta, spirit de echipa, altruism,respect, corectitudine ;
- schimbarea anturajului, a grupului de prieteni care exercita asupra sa o
influenta negativa ;
- integrarea scolara a elevului are la baza interventia psihopedagogica a
dirigintelui si a celorlate cadre didactice, dar mai ales a psihologului scolar ;
- se impune o mai buna colaborare cu parintii si sunt necesare eforturi din partea
dirigintelui si a psihologului scolar de a constientiza familia copilului, asupra riscului
crescut de delincventa ( deja a falsificat documente, a luat bani din casa) la care este
expus, in cazul in care ei nu-si schimba atitudinea hiperprotectiva.
Cazul este in prezent monitorizat de psihologul scolar.
62
5.6. EVALUAREA LUCRARII
Actiunile au avut ca scop identificarea comportamentului deviant la
elevii claselor a VIII-a, a factorilor de risc ce pot conduce la delincventa, precum si
elaborarea unor masuri de preventie a comportamentului deviant.
Factorii cel mai pregnant corelati cu devianta sunt :
- climatul familial (afectiv si educativ) ;
- climatul scolar (motivatia fata de studiu, atitudinea, rezultatele
scolare, climatul relational ) ;
- anturajul (grupul de prieteni, mediul de petrecere a timpului liber) ;
- prezenta simptomelor predeviante ;
Factori mai slab corelati cu devianta sunt :
- situatia economica si conditiile de trai din familie ;
- starea de sanatate ;
- coeficientul de inteligenta ;
Figura 1. Distributia coeficientului de inteligenta la testul Raven
63
Rezultatele testului de inteligenta Raven aplicat subiectilor din esantion au
fost distribuite pe o scala, de la inteligenta superioara la inteligenta
sub medie.
Conform instructiunilor de utilizare a testului, s-au folosit urmatoarele
abrevieri :
IS – inteligenta superioara (IQ peste 120)
IDNM – inteligenta deasupra nivelului mediu (IQ intre 110 si 120)
INMB - inteligenta de nivel mediu, buna (IQ intre 100 si 110)
INMS - inteligenta de nivel mediu, slaba (IQ intre 90 si 99)
ISM - inteligenta sub medie (IQ intre 80 si 99)
La acest test 61,7% dintre subiecti s-au inscris in registrul de inteligenta
superioara si inteligenta deasupra nivelului mediu.Media pe esantion
a IQ este 112,2 .
3 elevi au fost identificati cu risc de devianta pronuntat .
Figura 2. Distributia coeficientului de inteligenta la testul Raven
la elevii cu risc pronuntat de devianta.
64
Nivelul intelectual al elevilor nu asigura adaptarea normala a
a acestora la cerintele scolii si la cerintele sociale . Intelectul slab nu le asigura o
conduita dezirabila.
S-a constatat insa ca pot sa apara dificultati de adaptare si la elevi cu o
dezvoltare intelectuala buna si foarte buna, in cazul in care actiunile educative nu au
fost corect directionate in functie de potentialul intelectual al elevului, de
particularitatile psihoindividuale.Daca nu au fost suficient motivati , daca nu au fost
suficient incurajati, neasiguranduli-se nevoia de succes, securitatea afectiva,
valorificarea maxima a capacitatilor, chiar si elevii cu nivel intelectual bun si foarte bun
pot ajunge la conduite indezirabile, la inadaptare.
Testul arborelui
Datele obtinute in urma aplicarii acestui test evidentiaza la
majoritatea elevilor un bun echilibru,stapanire de sine,capacitati creative,proiecte de
viitor si chiar supraestimare, intr-o proportie peste asteptari
(55.2% au pozitionat desenul in plan central sau au pozitionat desenul in jumatatea
superioara, cu inclinatie usor spre dreapta si au desenat coroane inalte).
Radacina : este total absenta la 48% din subiecti ceea ce indica o teama de
fixare, ezitare, nesiguranta.
Trunchiul : separarea eu-altul ; eu-lume .
- 51% au desenat trunchiul din linii continue ceea ce denota incredere in
sine ,fermitate, perseverenta ;
- 15% au desenat trunchiul din linii intrerupte ceea ce denota
impulsivitate,neliniste,lipsa de rabdare,de incredere, instabilitate afectiva,nervozitate,
inconsecventa motivatiei relationale.Cei mai multi dintre acestia au rezultate mai slabe
la cel putin trei materii (la limita promovabilitatii) ;
- 41% au desenat trunchiul din linii ondulate, ceea ce indica adaptabilitate sociala,
sanatate buna, vitalitate, inventivitate sau capacitate de a ocoli obstacolele. S-a constatat
ca din aceasta categorie de elevi, se desprind subiecti cu rezultatele la invatatura bune
65
si foarte bune, dar tot din aceasta categorie se identifica si subiectii cu un numar de
absente peste medie.
- 3% au folosit pentru desenarea trunchiului linii difuze, intrerupte,mazgalite, ceea
ce sugereaza ezitare, incapacitate de relationare empatica,personalitate insuficient
structurata sau slab exprimata,nevoie de identificare . Subiectii au rezultate slabe si
foarte slabe la invatatura (toti au fost in situatie de corigenta. De asemenea, respectul de
sine , increderea, capacitatea de comunicare, de relationare sunt slabe ( arbori mici,
subdimensionati, pozitionati spre stanga).
Coroana : prezinta o mare varietate ca forma, dimensiuni,pozitionare
expresie grafica generala.Majoritatea au aspiratii inalte ( coroane inalte), sunt
sociabili,sau dornici de relationare (frecvente pozitionari spre dreapta),sunt
optimisti,increzatori.Apare o mare varietate de forme la ramuri,majoritatea indreptate in
sus, sunt mai rar prezente frunzele, cu o singura exceptie, lipsesc fructele.Florile sunt
prezente, dar nu in pom, ci in jurul arborelui (la nivelul solului), la subiectii care au
abordat o reprezentare tip peisaj.
Aceste forme de abordare a desenului indica infantilism, lipsa de maturitate sau
naivitate.La 10% din subiecti coroana este supradimensionata exprimand
grandomanie, supraevaluare,ingamfare, aspiratii care depasesc posibilitatile.Apar insa si
coroane mici, mazgalite, cu linii dezordonate, tremurate sau in forma de balon, ceea ce
denota lipsa de incredere, de stima,lisa de aspiratii,indisciplina, nervozitate,labilitate
psihica,egoism, introversie.57% din subiecti au desenat coroane inalte,cu linii ferme,
indreptate in sus ,cu o forma generala armonioasa sugerand echilibru, o buna
relationare cu mediul social,optimism,incredere. Coroanele subdimensionate, inchise,
cu linii discontinui, tremurate s-au remarcat la elevii cu simptome de devianta si
predevianta, la cei cu rezultate slabe la invatatura si dificultati de adaptare.
66
CONCLUZII
Prin lucrarea de fata ne-am propus evidentierea cauzelor care genereaza
comportamentul deviant la minori, identificarea factorilor de risc in instalarea
deviantelor comportamentale, precum si elaborarea unor masuri de preventie si
consiliere, prin care sa se realizeze corectarea devierilor comportamentale si sa se
obtina imbunatatirea performantelor la elevii cu rezultate slabe, avand in vedere faptul
ca esantionul de studiu cuprinde elevi din clasa a VIII-a, elevi ce se afla in pragul unor
schimbari importante in viata lor : admiterea intr-un liceu . Aspectele care tin de
dezvoltarea personala a individului, in functie de disponibilitatile sale biologice, joaca
un rol important in aparitia delincventei juvenile.Dar, simpla existenta a unor trasaturi
de temperament sau caracter potential delictogen nu genereaza actul antisocial.Baza
motivationala a actului infractional este strans legata de satisfacerea unor necesitati de
securitate, de apreciere, afectivitate si autorealizare.
Din analiza cauzelor ce duc la structurarea devierilor de comportament se
remarca pe langa existenta unor factori endogeni , individuali si actiunea concomitenta
a unor factori microsociali ( familia) si macrosociali (scoala, localitate, apartenenta la
un grup,etc..).
Lucrarea evidentiaza faptul ca in aparitia devierilor de comportament se remarca
existenta unor factori subiectivi (organici, psihoindividuali,psihopedagogici) :
instabilitate emotionala,tulburari de personalitate,interes scazut pentru studiu si valori
spirituale, morale,coroborati cu existenta unui climat familial inadecvat si a unor
influente psihopedagogice neadaptate la specificul individual al al elevilor care
prezinta un comportament deviant.S-a constatat o insuficienta colaborare a familiei cu
scoala la toate cazurile identificate cu risc de delincventa.
Familia este unul dintre factorii cei mai importanti, cu rol deosebit in socializarea
copilului, in structurarea personalitatii acestuia si alaturi de scoala exercita o influenta
determinanta in stabilirea unui comportament dezirabil,in prevenirea unor devieri
comportamentale sau, dimpotriva, in instalarea unor conduite dezadaptative.
67
Metodologia cu caracter predictiv s-a dovedit a avea valoare practica in estimarea
evolutiei comportamentului elevilor pentru ca studiul de fata a avut in vedere : -
cunoasterea mediului in care traieste copilul (cu ajutorul chestionarului completat de
parintii elevilor cu risc de devianta) ;
- evaluarea nivelului de inteligenta prin testul de inteligenta Raven ;
- identificarea unor coponente psihoindividuale care au permis sesizarea unor
predispozitii spre devianta : impulsivitate, agresivitate,tendinta spre minciuna si
duplicitate,impulsivitate, agresivitate - prin testul proiectiv (testul arborelui)
La orele de dirigentie s-a insistat mai mult pe autocunoastere , autoevaluare si
dezvoltare personala, relationare, comunicare si socializare,pe responsabilizare.
Consilierea elevilor cu risc de devianta a urmarit :
> autocunoastere si autoapreciere corecta ;
> dezvoltarea capacitatii de relationare cu altii ;
> elaborarea unor proiecte personale in functie de propriile capacitati ;
> rezolvarea unor sarcini concrete ;
> planificarea activitatii si stabilirea unor scopuri realiste ;
> dezvoltarea capacitatilor intelectual-creative ;
> rezolvarea conflictelor si problemelor relationale cu profesori, parinti, colegi
etc.
> valorificarea optima a abilitatilor si talentelor personale ( un numar important
de elevi aveau talente artistice , abilitati deosebite pentru sport, informatica, domeniu
tehnic s.a.) ;
> rezolvarea unor probleme emotional afective - s-a constat in urma observatiei
si discutiilor personale ca un procent considerabil ( atat fete cat si baieti) erau implicati
68
intr-o relatie ‘sentimentala’ care pentru unii era constructiva, dar pentru multi era un
factor destabilizator ;
Activitatea de consiliere a urmarit sa-i canalizeze pe elevi spre o corecta
evaluare a posibilitatilor (testul arborelui a pus in evidenta la multi elevi o tendinta de
supraevaluare, la altii au fost evidentiate tendinte de subapreciere)
La lectiile de dirigentie elevii au participat la o serie de dezbateri pe teme ce au
vizat o mai buna comunicare cu profesorii, colegii, familia.
Pe viitor aplicarea masurilor de prevenire si consiliere a elevilor este o necesitate nu
numai pentru elevii care prezinta devieri comportamentale si tendinte de delincventa ci
si pentru toti elevii, tinand cont de presiunea din ce in ce mai puternica a unor factori de
ordin social , economic, informational.Personalitatea in formare a copiilor si
adolescentilor este vulnerabila la toti acesti factori care isi pun amprenta asupra intregii
societati.
69
Anexa
PLANIFICAREA ANUALA
- CONSILIERE SI ORIENTARE –
DIRIGENTIE – CLASA a-VIII-a b
1 Autocunoastere si dezvoltarepersonala (ADP) 4 1 5
2 Comunicare si abilitati sociale (CAS) 3 5 8
3 Managementul informatiilor si al invatarii (MII) 3 3 6
4 Planificarea carierei (PC) 4 4 8
5 Calitatea stilului de viata(CSV) 4 2 6
6 Ore la dispozitia dirigintelui (ODD)
- 2 2
TOTAL 18 17 35
Nr.crt
MODULE TEMATICE NR. ORESEM. I
NR. ORESEM. I
TOTAL ORE /AN
70
71
72
PLANIFICARE – SEMESTRUL AL II-LEA - CLASA a VIII-a BS
AP
TA
MÂ
NA
MO
DU
LU
L
TE
MA
TIC
TE
ME
/C
ON
TIN
UT
UR
I
OB
IEC
TIV
E
DE
R
EF
ER
INT
A
OB
SE
RV
AT
II
IOra la dispozitia dirigintelui
Prezentarea structurii orelor de consiliere si orientare pe sem. al ii-lea
IIAutocunoastere si dezvoltare personala
Autoevaluare,aplicarea unui chestionar,interpretarea rezultatelor
1.1.Sa isi autoevalueze punctele tari si pe cele slabe,in raport cu propriile interese privind evolutia personala.
IIIPlanificarea carierei
Profesii si piata muncii
4.1.Sa elaboreze portofoliul personal,pentru conturarea unui traseu educational si profesional
IVComunicare si abilitati sociale
Responsabilitatile si drepturile elevilor
2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale in diferite contexte
VManagementul informatiilor si al invatarii
Calendarul si metodologia admiterii in invatamintul liceal si in scoli de arte si meserii
3.1.Sa se documenteze in privinta optiunilor pentru clasa a XI-a, utilizind TIC
73
VIPlanificarea carierei
Analiza avantajelor si dezavantajelor pe care le ofera diverse profesii si meserii
4.1.Sa elaboreze portofoliul personal,pentru conturarea unui traseuprofesional si educational.
VIIComunicare si abilitati sociale
Trasaturi ale unui bun ascultator;forme de manifestare a acestor calitati
2.2.Sa analizeze influenta stereotipurilor si prejudecatilor asupra comunicarii interpersonale.
VIIICalitatea stilului de viata
Stresul si managemmentul sau
5.2.Sa analizeze mecanismele eficiente de adaptarew in situatii de stres sau de criza
IXPlanificarea carierei
Etapele dezvoltarii carierei
4.1.sa elaboreze portofoliul personal ptr. conturarea unui traseu educational si profesional
XComunicare si abilitati sociale
Folosirea stereotipurilor si dezavantajele lor
2.2.Sa analizeze influenta stereotipurilor si a prejudecatilor asupra comunicarii interpersonale
XIManagementul informatiilor si al invatarii
Definitivarea optiunilor pentru admiterea in clasa a ix-a pe baza informatiilor despre ofertele educationale
3.2.Sa analizeze informatiile cu privire la ofertele educationale dupa finalizarea clasei a Vlll-a
XII Calitatea stilului de viata
Noi am ales sa fim nefumatori!
5.1.Sa isi evalueze convingerile,atitudinile si comportamentele
74
definitorii pentru dezvoltarea personala
XIIIPlanificarea carierei
Aptitudini,abilitati,deprinderi necesare diferitelor profesii
4.1. Sa elaboreze portofoliul personal pentru conturarea unui traseu educational si profesional
XIVManagementul informatiilor si al invatarii
Un om informat este un om liber
3.2.sa analizeze informatiile cu privire la ofertele educationale, dupa finalizarea clasei a VIII-a
XVComunicare si abilitati sociale
Comportamentul asertiv, pasiv,agresiv
2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale in diferite contexte
XVIComunicare si abilitati sociale
Politetea –haina de sarbatoare
2.1.Sa explice importanta responsabilitatii individuale si sociale,in diferite contexte
.75
Anexe
CHESTIONARUL PENTRU PĂRlNTI ,
Instrucţiuni de complementare: Vă rugăm ca la întrebările cu răspunsuri la
alegere să subliniaţi varianta care vi se potriveşte, iar la întrebările unde trebuie să
completaţi, să scrieţi răspunsul cu cuvinte sau cifre.
1. Condiţii de trai
1.1. Locuinţa este
Încăpătoare Strâmtă
1.2. Copilul are o cameră a sa ?
Da Nu
1.3. Câţi bani de buzunar îi daţi copilului, în medie, într-o săptămână ?
Cca .............................lei
2. Relaţia părinte-copiI 2.1. Câte ore stă acasă copilul, în medie, într-o zi lucrătoare (fără orele de somn)
?
Total ... ore, din care
... ore singur şi ... ore supravegheat
2.2. Care dintre părinţi se ocupă mai mult de educaţia copilului?
Tata Mama
2.3. Care dintre părinţi îl supraveghează mai mult pe copil? Tata Mama
2.4. Îl controlaţi zilnic pe copil dacă şi-a făcut (învăţat) lecţiile pentru a
doua zi?
Da Nu
2.5. Copilul relatează - fară să fie întrebat - tot ce se întâmplă la şcoală
(în , clasă) în fiecare zi ?
76
Da Nu
2.6. Îl întrebaţi zilnic despre notele luate, despre evenimentele mai
însemnate de la şcoală! clasă?
Da Nu
2.7. Sunteţi mulţumit de interesul pentru şcoală şi de rezultatele la
învăţătură ale copilului?
Tata Da Nu
Mama Da Nu
2.8. Sunteţi mulţumiţi de disciplina în şcoală a copilului ?
Tata Da Nu
Mama Da Nu
2.9. Aţi suferit sau suferiţi de o afecţiune nervoasă? Tata Da Nu Mama Da Nu
2.10. Sunteţi adesea bolnav?
Tata Da Nu
Mama Da Nu
2.11. Sunteţi calm? Tata Da Nu
Mama Da Nu
2.12. Treceţi uşor de la starea de veselie la mânie şi invers?
Tata
Mama
Da
Da
Nu Nu
2.13. Vă supăraţi când cineva nu este de acord cu Dv. ?
Tata
Mama
Da
Da
Nu
Nu
2.15. Vă trece repede supărarea?
Tata Da Nu
Mama
Da NuMama Da Nu
2.14. Vă apucă plânsul cu uşurinţă? Tata Da Nu
77
2.17. A veţi impresia că cei mai mulţi oameni vă vorbesc de rău ?
Tata
Da Da
Nu Nu 2.18. Sunteţi excesiv de sever cu copilul? Tata
Da Da
Nu Nu Mama 2.19. Vă descărcaţi adesea supărarea pe alţii? Tata Mama
Da Da
Nu Nu Tata
Da Da
Nu Nu Mama 2.21. Sunteţi religios/credincios?
Tata Da
Nu Nu Mama Da 2.22. Credeţi că sunt necesare şi utile orele de religie de la şcoală?
TataMamaDaDa NuNu 2.23. Obişnuiţi să ieşiţi cu toată familia • la slujbele religioase? Da Nu
• în vizită la rude, prieteni? Da Nu
• la spectacole? Da Nu
• în excursii? Da Nu
2.24. Obişnuiţi să primiţi în familie vizita rudelor, prietenilor cu ocazii deosebite? Deseori Rar
2.16. Vi se întâmplă să nu dormiţi noaptea din cauza unor griji sau necazuri? .
Tata Da
Da
Nu
Nu Mama
Mama
2.20. L-aţi lovit vreodată pe copil?
Deloc 2.25. Faceţi des observaţii copilului?
2.30. Ce 2.30. Ce 2.30. Ce recompense acordaţi copilului?
2.31. Copilul dv. a fugit vreodată de acasă? Da Nu
3. Copilul la el acasă
3.1. Caracterizaţi atitudine a copilului faţă de:
Părinţi: Întotdeauna cuviincios-ascultător Uneori Niciodata
Fraţi-surori: Înţelegător, Mai mult
indiferent
3.2. De care dintre părinţi este mai ataşat copilul?
De tata De mama
3.3. De care dintre părinţi se teme mai mult
copilul?
De tata De mama
3.4. Câte ore, în medie, învaţă copilul?
Într-o zi lucrătoare ........ore
Într-o zi nelucrătoare ........ore
3.5. După opinia dv., şcoala îl supraîncarcă, îi cere prea mult copilului? Da ....................................Nu
3.6 Copilul învaţă suficient timp? Da Nu
Da Nu
2.26. Faceţi "scandal" copilului?
Da Nu
2.27. Vă ce~ţi cu soţia/soţul în prezenţa copilului, pe probleme de
educaţie?
Da Nu
2.28. Vă înţelegeţi cu soţia/soţul în privinţa recompenselor sau pedepse
lor ce urmează să le acordaţi copilului?
Da Nu
2.29. Care sunt sacţiunile pe care le aplicaţi copilului?
3.7.Căte ore ,în medie, petrece copilul intr-o zi in faţa televizorului
Cca.....................ore3.8. A suferit copilul dv. de boli mai grave?
(meningită,encefalită, traumatisme craniene,
epilepsie infantilă, accidente cu urmări mai
grave) Da Nu De ce anume?
4. Prietenii copilului. Copilul pe stradă
4.1. Îi cunoaşteţi pe prietenii copilului dv. (din clasă, şcoală, stradă,
cartier)?
Da Nu Vag
4.2. cât timp, în medie, pe săptămână petrece copilul cu prietenii (cu
"gaşca")?
Cca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. ore
4.3. Ce influenţe credeţi că au prietenii asupra copilului dv.?
Pozitive Negative Unii pozitive -
Alţii negative
4.4. Aveţi cunoştinţă dacă copilul Dv.
• Practică jocuri de noroc, pe bani? Da Nu
• Consumă băuturi alcoolice? Da Nu
• Consumă droguri? Da Nu
• Participă la bătăi? Da Nu
• Participă la furturi, jafuri, tâlhării? Da Nu
• Se ocupă cu sex, pomografie? Da Nu
• Frecventează baruri, discoteci? Da Nu
Numele şi prenumele ............................................................................................. .1.
Anexa
FIŞA PENTRU ELEVII CU RISC PRONUNŢAT DE DEVIANŢĂ
Numele şi Prenumele
Sexul :M/F Familia: intreagă î descompletata(d) Numărul fratilor/surorilor(minori )Starea generala a sănătaţii elevului: FB, B,S, NS· Capul familiei :
muncitor, agricultor, intelectual-inclusiv functionar,
pensionar, şomer, cadru de conducere Situatia la învătătură a elevului: FB, B, S, NS Disci lina şcolară a elevului (caracterizare de ansamblu) : FB, B, S, NS Temperamentul : coleric, flegmatic, melancolic, sangvinic In relaţiile cu colegii de clasă, elevul este: solidar/sociabil (s), retras (r), Egoist (e), cu tendinţe de dominare/agresivitate (d), corect-respectuos (c) In relaţiile cu profesorii elevul este: cuviincios (c), necuviincios cu unii (n) Acte de indisciplină mai frecvente (nedisciplinat la ore, obraznic cu profesorii, cu colegii de clasă, vicii : fumat, băutură, droguri,
pornografie, altele) Cornportarea în familie (apreciere generală ): FB, B, S, NS
Comportarea în spaţiul extraşcolar (apreciere generală): FB, B, S, NS Natura activităţii dominante în timpul liber: culturală, sportivă, practică, religioasă, altele Luat în evidentă de politie (da,nu)
BIBLIOGRAFIA
1. Adler, A.(1991) Cunoaşterea omului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti; 2. Albu E. (2002) Manifestări tipice ale devieri/or de comportament la
elevii preadolescenţi, Ed. Aramis, Bucureşti;
3. Allport, G.W.(1981), Structura şi' dezvoltarea personalităţii, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
4. Banciu, D. Rădulescu, S.M. (1994) Corupţia şi crima organizată în
România, Ed. Continent XXI, Bucureşti;
5. Berge, A. (1972) Copi/ul dificil, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
6. Berge, A. (1976) Defectele părinţilor, Ed. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti;
7. Bogdan T. (1973), Probleme de psihologie judiciară, Ed. Ştiinţifică
Bucureşti;
8. Bonchiş, E (coord) 2000, Dezvoltarea umană, Ed. Imprimeriei de vest
Oradea;
9. Boncu, S (1998), Devianţă, toleranţă şi conflict normativ, în
,,Psihologia rezolvării conflictului", A. Neculau(coord), Polirom, Iaşi;
10. Clocotici, V.,Stan A. (2000), Statistica aplicată în psihologie,
Polirom, Iaşi;
11. Cosmivici, A., Iacob, L. (1998), Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi;
12.Debesse, M. (1970), Psihologia copilului (de la naştere la
adolescenţă),
Ed. Didactică şi Pedagogică,' Bucureşti;
13. Durkheim, E. (1980), Educaţie şi sociologie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
14. Golu, P. (1977) Sensuri şi valenţe explicative ale conceptului de
amânare la Mihai Ralea În "Revista de psihologie" I1f. 1-2/1977;
15. Holdevici, 1. (1996) Elemente de psihologie, Ed. All, Bucureşti;
16. Horney, K. (1998), Conflictele noastre interioare, Ed. IRI,
Bucureşti;
17.Iluţ, P. (1994), Comportamentul prosocial- comportament antisocial,
În " Psihologie Socialff" 1. Radu (coord.) Ed. EXE SRL, Cluj-Napoca;
18.Illi, Şt, Curs universitar ,,Psihologie judiciară", an universitar
2002/2003, Univ. Ecologică, Bucureşti;
19.Jugău, M., (2002), Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucureşti;
20.Mitrofan, N. (1996), Agresivitatea, în "Psihologie socială. Aspecte
comporane", A. Neculai (coord.), Polirom, Iaşi;
21.Ozunu, D. (1995), Psihopedagogia comportamentului normal şi
deviant, Ed. Genesis, Cluj-Napoca;
22.Răşcanu, R.(1994), Psihologia comportamentului deviant, Ed.
Universităţii, Bucureşti;
23.Rousseau,J.J.(1973), Emile sau despre educaţie, Ed. Didactică si
Pedagogică, Bucureşti;
24.SEN,A.(1978), Educaţie şi terapie. O viziune educaţională asupra
psihoterapiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
25.Tănăsescu, 1. A. Introducere in tehnicile proiective,Bucuresti 2004.
26.Vincent, R. (1972) Cunoaşterea copilului, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
27.Zlate,M. (2002) Eul şi personalitatea, Ed. TREI, Bucureşti;
28.Zlate,M. (2006) Fundamentele psihologiei, Ed. Universitara 2006,
Bucureşti.
29.Illi StefanN, Bazele psihodiagnosticului,Ed.
Ecologica ,Bucuresti,2000.
30.Anca Rozorea;Mihaela Sterian,Testul arborelui,Ed. Paideia,
Bucuresti 2000.
top related