Îmbătrânirea nu este o stare

Îmbătrânirea nu este o stare, ci un proces de degradare graduală şi diferenţială, este unansamblu de fenomene, care apar ca urmare a încheierii fazei de dezvoltare şi care implicăschimbări din punct de vedere biologic şi psihologic. Procesul de îmbătrânire însă se manifestădiferit, individualizarea fiind determinată de: gradul de autonomie; degradările fizice; degradăripsihologice; de starea emoţională şi mentală; de posibilitatea de a se manifesta comportamental,cum ar fi implicarea în viaţa comunităţii, modul în care suportă pierderea rolurilor sociale caurmare a decesului cunoştinţelor şi a partenerului de viata, a modului în care se adaptează la noileroluri sociale, uneori datorită instituirii unei măsuri de protecţie în instituţiile de îngrijire de tip residual

Clasificări ale bătrâneţii:Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră:- Între 60 – 70 ani avem persoane în vârstă;- Între 75 şi 90 de ani avem persoane bătrâne;- Peste 90 de ani avem marii bătrâni.

este perceput momentul pensionăriiRetragerea din activitate a persoanelor vârstnice este văzută de societate ca uncomportament normal şi aşteptat de persoana vârstnică. Realitatea este că nu toate persoanelevârstnice aşteaptă cu bucurie momentul pensionării. Dezangajarea poate sa fie un proces provocatde persoana vârstnică sau de către societate prin normele sociale stabilite care reglementează vârstade pensionare şi condiţiile în care persoanele se pot pensiona anticipat sau pot prelungi vârstapensionarii

Batranetea

Batranetea este perioada in care privesti inapoi din ce in ce mai des in dorinta de a face o evaluare a drumului parcurs. Pentru unii aceasta retrospectiva aduce disperare si regret pentru lucrurile pe care au ezitat sa le faca la momentul respectiv, pentru altii reprezinta o confirmare a realizarilor. Insa, centrarea pe esecuri si dificultatea de a accepta modificarile fizice si psihice conduc la accelerarea procesului de imbatranire.